Emilian M. Dobrescu

Cazul BKCoin

Pe 6 martie 2023, acestei firme de criptomonede cu sediul în Miami (SUA) i-au fost înghețate de urgență activele pentru că a derulat o schemă Ponzi de 100 de milioane de dolari, din care a plătit viața de lux a co-fondatorului: Securities and Exchange Commission (SEC) a luat măsuri împotriva BKCoin și a co-fondatorului său, Kevin Kang pentru că a strâns milioane de dolari și a folosit o parte din ei „pentru a face plăți de tip Ponzi”. BKCoin și Kang i-au asigurat pe investitori că banii lor vor fi folosiți pentru a tranzacționa criptomonede și că firma va genera randamente pentru investitori prin intermediul unor conturi gestionate separat; cu toate acestea, BKCoin și Kang au utilizat complet abuziv fondurile, potrivit autorității de reglementare.

„După cum se afirmă în plângere, inculpații nu au ținut cont de structura fondurilor, au amestecat activele investitorilor și au folosit peste 3,6 milioane de dolari pentru a face plăți de tip Ponzi către investitorii fondurilor”, a declarat SEC. Kang a fost acuzat, de asemenea, că a cheltuit cel puțin 371.000 de dolari din banii investitorilor pentru a plăti vacanțe, evenimente sportive și un apartament în New York City. El a încercat să ascundă dovezile prin crearea de documente false cu „solduri umflate ale conturilor bancare”, potrivit SEC. „Această acțiune evidențiază angajamentul nostru continuu de a proteja investitorii și de a dezrădăcina frauda în toate sectoarele valorilor mobiliare, inclusiv în domeniul activelor cripto”, a declarat Eric Bustillo, directorul biroului SEC din Miami.

Cerința FMI

La jumătatea lunii noiembrie 2023, directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Kristalina Georgieva, a cerut ţărilor member să facă mai multe eforturi proactive pentru dezvoltarea monedelor digitale bancare centrale (CBDC), 11 state, inclusiv din Caraibe şi Nigeria, au lansat deja CBDC: alte aproximativ 120 de țări explorează posibilitatea lansării, deşi progresele şi abordările diferă foarte mult, iar câteva chiar au abandonat ideea. „Am putea fi într-un moment în care sectorul public are nevoie să i se ofere mai multe indicaţii. Nu excludere, nu perturbare, ci, să acţionăm ca un catalizator, să asigurăm eficienţa şi siguranţa – şi să contracarăm fragmentarea”, a declarat Georgieva, într-un discurs rostit la Singapore.

Declaraţiile sale vin după ce FMI a publicat primul capitol al „manualului virtual” privind monedele digitale bancare centrale, menit să ajute statele să proiecteze şi să pună în aplicare CBDC şi să se asigure că noile tehnologii sunt interoperabile pe plan global. Cei care sprijină CBDC spun că acestea vor moderniza plăţile cu noi funcţionalităţi şi vor furniza o alternativă la numerarul fizic, a cărui utilizare este în declin continuu. În condiţiile în care tehnologia avansează atât de rapid, ţările trebuie să meargă acum înainte cu dezvoltarea CDBC, pentru a evita să rămână în urmă, a explicat şefa FMI: „În orice caz, trebuie să ridicăm o altă pânză ca să prindă viteză. Lumea se schimbă mai rapid decât cei mai mulţi îşi imaginează”…

Monedele digitale bancare centrale (CBDC) vor permite celor care le deţin să facă plăţi prin internet, posibil chiar offline, concurând cu actualele metode de plată electronice, cum ar fi portofelele digitale, băncile online sau criptomonedele. CBDC este o monedă digitală controlată de banca centrală, în timp ce criptomonedele sunt aproape întotdeauna descentralizate.

Băncile centrale din întreaga lume analizează lansarea monedelor digitale bancare centrale (CBDC), ca răspuns la declinul folosirii numerarului şi ca un mod de a accelera plăţile interne şi externe.

Criptomoneda Bitcoin (BTC)

În primele șapte luni din 2023, volumul de tranzacționare cu BTC, cea mai populară criptomonedă din lume, a atins cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani, în timp ce investitorii au așteptat motive pentru a reintra pe piață. Potrivit datelor furnizate de CryptoQuant, la 26 august 2023, volumul de tranzacționare al BTC pe toate bursele a fost de 129.307 BTC, o scădere semnificativă față de maximul din luna martie 2023, de 3,5 milioane de BTC/zi, ceea ce reprezintă o scădere de aproximativ 94%; pe 12 august 2023, volumul tranzacțiilor a fost de 112.317 BTC, cel mai scăzut nivel după 10 noiembrie 2018.

            În ciuda scăderii volumului de tranzacționare, prețul BTC a crescut cu 57% în primele șapte luni din 2023, față de perioada similară din 2022, ajungând la valoarea de 26.100 de dolari pentru un BTC, potrivit Coin Metrics. BTC a cunoscut o creștere la începutul lunii noiembrie 2023, care a dus-o până la 37.440 de dolari pe platform eToro, înainte de a se scădea ușor – astfel, Bitcoin a crescut cu 126% față de noiembrie 2023.

Veniturile obținute din mineritul cu BTC au atins un vârf în 2023, potrivit datelor blockchain.com: creșterea veniturilor din tranzacționările cu BTC a venit în paralel cu creșterile semnificative de preț ale BTC, la care a asistat piața în octombrie 2023: numărul așa-numiților milionari bitcoin a crescut în 2023 cu 237%, potrivit datelor de la BitInfoCharts.

Critomoneda Ether (ETH)

Tot la jumătatea lunii noiembrie 2023, ETH a avut o săptămână mai puternică decât bitcoin, crescând cu aproape 7,8% în șapte zile. A început săptămâna tranzacționându-se în jurul valorii de 1.880 de dolari, dar a urcat după trei zile la peste 2.100 de dolari pentru prima dată după luna mai 2022.

Pe parcursul a 12 luni în intervalul noiembrie 2022-noiembrie 2023, prețul ETH a crescut cu peste 67%.

Criptomoneda Euro

              Banca Centrală Europeană (BCE) a început încă din 2021 să analizeze fezabilitatea unei monede digitale: „BCE este îngrijorată că fără euro digital, Zona Euro va ajunge într-o poziţie geopolitică şi economică de zonă intermediară între marile companii de tehnologie din SUA şi sistemele de plată ale Chinei; nNici în2023, europenii nu dispun de platforme digitale”, a declarat Guido Zimmermann, economist senior la banca germană LBBW.

În toamna lui 2023, liderii europeni vor trebui să ia o decizie în această privință și să hotărască dacă BCE ar trebui să continue cu următorii paşi, care includ testarea aranjamentelor tehnice necesare. Aceștia sunt necesari pentru a ajunge într-un final la a da posibilitatea oamenilor să plătească în euro digital.

Președinta BCE, Christine Lagarde a făcut și ea referire la posibilele consecințe asupra euro din cauza tensiunilor dintre China și SUA, menționând că intrarea marilor tehnologii în plăţi ar putea creşte riscul de dominare a pieţei şi dependenţă de tehnologiile de plată străine, cu consecinţe asupra autonomiei strategice a Europei.

Criptomonedele în țările lumii

Franța

Criptomonedele sunt al doilea cel mai popular tip de investiții în rândul populației adulte franceze, potrivit unui sondaj al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) publicat pe 13 noiembrie 2023 de către  principalul organism de reglementare financiară al Franței, Autorité des Marchés Financiers: potrivit acestui sondaj, 9,4% din populația franceză deține active cripto, un procent puțin mai mic decât cei care dețin cel mai popular tip de activ de investiții, fondurile imobiliare (10,7%). Încă 2,8% dintre respondenți posedă jetoane nefungibile. Sondajul a măsurat, de asemenea, grupul de „noi investitori”, care au investit pentru prima dată de la începutul pandemiei de COVID-19 în martie 2020. Noii investitori sunt, în principal, bărbați (64%) semnificativ mai tineri decât investitorii tradiționali, cu o vârstă medie de 36 de ani, față de 51 de ani pentru cei care dețin active imobiliare; dintre aceștia, 54% dețin și active cripto.

Sondajul a scos în evidență că noii investitori individuali au un „nivel relativ scăzut de cunoștințe financiare”, în special cei din grupul cel mai tânăr, cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani; sondajul a fost realizat în rândul a 1.056 de respondenți în primăvara anului 2023, cu 40 de interviuri aprofundate despre nevoile și motivațiile acestora.

Franța urmărește în mod activ un rol de lider în Europa în economia digitală și inovații: în septembrie 2023, grupul local de telecomunicații Iliad a realizat o investiție de 100 de milioane de euro (106 milioane de dolari) pentru a finanța crearea unui „laborator de excelență” dedicat cercetării inteligenței artificiale la Paris. În noiembrie 2023, în cartierul de afaceri din afara Parisului, a fost inaugurat primul Institut de Cripto-Active, unul din puținele laboratoare de cercetări dedicate criptomonedelor în lume.

Italia – Decizia Ferrari

De la 15 octombrie 2023, firma de automobile de lux și pentru curse automobilistice a început să accepte plata în cripotmonede pentru mașinile sport de lux în SUA și va extinde acest sistem în Europa, în urma cererilor venite din partea clienților bogați (: marea majoritate a companiilor de top s-au ferit de criptomonede, deoarece volatilitatea bitcoin și a altor tokenuri le face nepractice pentru comerț – reglementările disparate și consumul ridicat de energie au împiedicat, de asemenea, răspândirea cripto ca mijloc de plată.

Se știe că, din 2021 și producătorul de automobile electrice Tesla, a început să accepte plata în bitcoin, cea mai important criptomonedă de pe piață. Directorul de marketing și comercial al Ferrari, Enrico Galliera, a spus că decizia a venit ca răspuns la solicitările pieței și ale dealerilor, deoarece mulți dintre clienții săi au investit în crypto: „Unii sunt investitori tineri, care și-au construit averile în jurul criptomonedelor, alții sunt investitori mai tradiționali, vor să-și diversifice portofoliile”. În timp ce unele criptomonede, cum ar fi ether, cea de-a doua ca mărime de piață, și-au îmbunătățit eficiența energetică, bitcoin continuă să fie criticat pentru mineritul său energointensiv.

Ferrari a livrat peste 1.800 de mașini în SUA, în prima jumătate a anului 2023. Galliera nu a precizat câte mașini se aștepta Ferrari să vândă prin intermediul cripto. El a spus că portofoliul de comenzi al companiei era puternic și complet rezervat până în 2025, dar compania a vrut să testeze acest mediu economic în expansiune: „Acest lucru ne va ajuta să ne conectăm cu oameni care nu sunt neapărat clienții noștri, dar care și-ar putea permite un Ferrari”, a spus el.

Compania italiană, care a vândut 13.200 de mașini în 2022, cu prețuri începând de la peste 200.000 de euro și ajungând până la 2 milioane de euro pe mașină, dorește să extindă sistemul de criptomonede și în Europa până în primul trimestru al anului 2024 și apoi în alte regiuni în care criptomonedele sunt acceptate legal. Europa, Orientul Mijlociu și Africa este cea mai mare regiune pentru vânzări a Ferrari, reprezentând 46% din totalul livrărilor de mașini în prima jumătate a lui 2023. „Interesul este același în SUA și în Europa, nu vedem diferențe mari”, a declarat Galliera.

Ferrari a apelat la unul dintre cei mai mari procesatori de plăți în criptomonede, BitPay, pentru plata din SUA, care permite tranzacții în bitcoin, ether și USDC, una dintre cele mai mari stablecoins. Ferrari ar putea folosi și alți procesatori de plăți în diferite regiuni: „Prețurile nu se vor schimba, nu vor exista taxe, nici suprataxe dacă plătiți prin criptomonede”, a spus Galliera.

Bitpay va transforma imediat plățile în criptomonede în monedă tradițională în numele dealerilor Ferrari, astfel încât aceștia să fie protejați de fluctuațiile de preț. „Acesta a fost unul dintre obiectivele noastre principale: evitarea, atât a dealerilor noștri, cât și a noastră, de a gestiona direct criptomonedele și de a fi protejați de fluctuațiile mari ale acestora”, a spus Galliera. În calitate de procesator de plăți, BitPay se va asigura că monedele virtuale provin din surse legitime, nu din activități infracționale sau că sunt folosite pentru spălarea veniturilor provenite din infracțiuni sau pentru a se sustrage de la plata taxelor.

Șeful de marketing și comercial al Ferrari a declarat că majoritatea dealerilor săi din SUA au semnat deja sau sunt pe cale să accepte acest system: „Sunt convins că și alții se vor alătura în curând plăților în criptomonedă”, a declarat Galliera.

Rusia – Tornado Cash

Doi fondatori ai Tornado Cash, cunoscutul mixer rusesc de criptomonede, au fost acuzaţi de spălarea a peste 1 miliard de dolari proveniţi din diferite infracţiuni: într-un nou rechizitoriu, Roman Storm şi Roman Semenov au fost acuzaţi de încălcarea sancţiunilor şi de spălare de bani prin intermediul Tornado Cash, inclusiv sute de milioane de dolari pentru Lazarus Group, un grup de hacking susţinut de statul nord-coreean. Acuzaţiile din rechizitoriu includ conspiraţie pentru a spăla bani, conspiraţie pentru a comite încălcări ale sancţiunilor şi conspiraţie pentru a opera o afacere de transmitere de bani fără licenţă.

Storm a fost arestat pe 23 august 2023 în statul Washington, potrivit unui comunicat al Departamentului de Justiţie, dar Semenov, cetăţean rus, rămâne în libertate. Al treilea cofondator, Alexei Pertsev, care nu este menţionat în această acţiune, se confruntă cu un proces la Amsterdam pentru implicarea sa în Tornado Cash. ”Roman Storm şi Roman Semenov au operat Tornado Cash şi au facilitat cu bună ştiinţă această spălare de bani”, a spus procurorul american Damian Williams, adăugând: ”Deşi susţineau public că oferă un serviciu de confidenţialitate sofisticat din punct de vedere tehnic, Storm şi Semenov ştiau de fapt că îi ajută pe hackeri şi că escrocii ascund roadele crimelor lor.”

Rechizitoriul susţine, de asemenea, că Storm şi Semenov au ales să nu pună în aplicare programe de cunoaştere a clienţilor sau de combatere a spălării banilor, aşa cum prevede legea şi, în schimb, au anunţat că Tornado Cash ”furnizează tranzacţii financiare anonime şi neidentificabile”. Brian Klein, avocatul lui Storm şi partener al Waymaker LLP, a declarat într-un comunicat: ”Suntem incredibil de dezamăgiţi de faptul că procurorii au ales să-l acuze pe domnul Storm”, adăugând că ei cred că procurorii ”au făcut acest lucru pe baza unei noi teorii juridice cu implicaţii periculoase pentru toţi dezvoltatorii de software”. Klein a adăugat: ”Dl. Storm cooperează cu ancheta procurorilor încă de anul trecut şi contestă că s-a implicat în vreo conduită criminală. Există mult mai mult în această poveste care va ieşi la iveală în proces”.     

Acţiunea comună din ziua de 23 august 2023 a inclus Biroul Federal de Investigaţii, Departamentul de Justiţie şi unitatea de Investigaţii Criminale a Serviciului Fiscal Intern. Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC), care anterior a interzis americanilor să folosească Tornado Cash, în august 2022, l-a sancţionat şi pe Semenov. Tornado Cash este folosit de unii oameni ca o modalitate legitimă de a-şi proteja confidenţialitatea pe piaţa cripto încă în curs de dezvoltare.

Când un cumpărător plăteşte pentru ceva folosind un portofel cripto, destinatarul transferului are acces la portofelul cripto public al cumpărătorului, arătând detaliile contului şi istoricul. Utilizarea unui serviciu de amestecare criptografică precum Tornado Cash maschează aceste detalii prin anonimizarea fondurilor şi ascunderea identităţii cumpărătorului…

Însă serviciul a fost folosit şi într-o serie de furturi criptografice importante în 2022, inclusiv furtul de monede cripto de la Ronin, o reţea care sprijină jocul de jetoane nefungibile Axie Infinity, şi un atac de 100 de milioane de dolari asupra startupului american Harmony: ambele au fost conectate de cercetătorii de securitate cu Lazarus Group. Firma de analiză blockchain Elliptic a constatat că venituri de cel puţin 1,5 miliarde de dolari din infracţiuni precum ransomware, hackuri şi fraude au fost spălate prin Tornado Cash şi că toate cele 100 de milioane de dolari furate de pe podul Harmony în iunie au fost spălate prin intermediul serviciului.

Trezoreria SUA a citat anterior o cifră mult mai mare pentru Tornado Cash şi a spus că a fost folosit pentru a spăla mai mult de 7 miliarde de dolari, în monede virtuale, de la lansarea sa în 2019. Această cifră se referă la valoarea totală a activelor cripto care au fost trimise prin Tornado. Unele instrumente de analiză blockchain au reuşit ”să demixeze” monedele cripto trimise prin Tornado pentru a identifica sursa fondurilor. Elliptic spune că a reuşit să urmărească criptomonedele furate de la Harmony în mai multe portofele noi, de exemplu. Prin includerea Tornado Cash pe lista neagră, Departamentul de Trezorerie a spus că urmăreşte infractorii, care au folosit serviciul pentru a spăla monede virtuale în valoare de peste 7 miliarde de dolari, de la lansarea sa, în 2019.

SUA – Platforma Binance de tranzacționare pentru criptomonede a devenit cea mai mare din lume

Pe 21 noiembrie 2023, investitorii au retras aproximativ 956 de milioane de dolari de la platforma pentru criptomonede Binance, după ce şeful acesteia, Changpeng Zhao, a demisionat şi s-a confruntat cu închisoarea, după ce a pledat vinovat pentru soluţionarea unei anchete legată de finanţare ilicite în SUA de ani de zile: acordul, prin care Binance va plăti 4,3 miliarde de dolari autorităţilor americane, ridică întrebări cu privire la viitorul celei mai mari platforme de criptomonede din lume şi marchează o altă lovitură pentru o industrie afectată de scandaluri. Zhao a fost înlocuit de Richard Teng, un director senior al Binance care s-a alăturat companiei în 2021.

Datele de la platforma de analiză Nansen, care nu includ fluxurile de Bitcoin, au semnalat că unii investitori au fost îngrijoraţi de ştiri şi au retras active de pe platformă: cu toate acestea, active de peste 65 de miliarde de dolari rămân pe platformă. Binance a înregistrat ieşiri semnificative de valută de la anunţ, dar, în raport cu deţinerile totale, este destul de mic”, au spus analiştii Nansen. Prin comparaţie, investitorii au scos aproximativ 1,43 miliarde de dolari de pe platformă şi de la filiala sa din SUA, în iunie 2023, după ce Comisia de Valori Mobiliare din SUA a dat în judecată compania: printre presupusele sale ilegalităţi, Binance nu a raportat peste 100.000 de tranzacţii suspecte, inclusiv cu organizaţii pe care SUA le descriu drept grupuri teroriste – Hamas, Al Qaeda şi Statul Islamic din Irak şi Siria, au declarat autorităţile. De asemenea, platforma nu a raportat niciodată tranzacţii cu site-uri web dedicate vânzării de materiale de abuz sexual asupra copiilor şi a fost unul dintre cei mai mari beneficiari ai veniturilor din ransomware, au spus adminostratorii Binance.

Avocaţii lui Zhao, care a fondat Binance în 2017, nu au răspuns imediat solicitărilor de comentarii. Pe 21 noiembrie 2023, Zhao a recunoscut: ”Am făcut greşeli şi trebuie să îmi asum responsabilitatea”. În timp ce autorităţile i-au investigat pe Zhao şi Binance de ani de zile, ieşirea lui Zhao marchează o dezvoltare dramatică pentru una dintre cele mai puternice figuri din industria cripto. Zhao, care locuieşte în Dubai, şi-a depus pledoaria la un tribunal din Seattle și a fost de acord să plătească o amendă de 50 de milioane de dolari, se confruntă cu o pedeapsă maximă de 18 luni de închisoare în conformitate cu regulile federale şi a fost de acord să nu facă apel până la pronunțarea sentinței. Zhao va fi audiat pe 23 februarie 2024 la Seattle (SUA); el a plătit o cauţiune de 175 de milioane de dolari, iar alte 15 milioane de dolari sunt păstrate într-un cont fiduciar, potrivit unuji document al instanţei. El a fost de acord să se întoarcă în Statele Unite cu 14 zile înainte de pronunțarea sentinței.

Criptoactivele – mijloc de finanțare a activităților teroriste

            Guvernele din întreaga lume și-au intensificat acțiunile de reprimare a surselor de finanțare a grupurilor teroriste după atacul sângeros al Hamas în Israel, din 7 octombrie 2023. Cripto reprezintă o parte mică, dar mortală, din finanțarea globală a terorismului: cercetările efectuate de firma de analiză Elliptic în 2021 au estimat că portofelele legate de aripa militară a Hamas au primit mai mult de 7,3 milioane de dolari în monede digitale, inclusiv în Dogecoin, criptomoneda preferată de Elon Musk.

            Aceste sume nu sunt prea mari în comparație cu cele 100 de milioane de dolari pe care Iranul le trimite anual către Hamas și alte grupări teroriste palestiniene sau cu cele 360 de milioane de dolari oferite de Qatar ca ajutor annual pentru Gaza, sau cu cele aproximativ 300 de milioane de dolari pe care Hamas le obține prin impozitarea afacerilor și extorcare, estimate de Matthew Levitt de la Washington Institute.

            În condițiile războiului purtat de statul Israel contra Hahas din luna octombrie 2023, Israelul a luat cu asalt conturile criptografice legate de Hamas și a înghețat un cont bancar al Barclays aparent legat de gruparea teroristă,

            De asemenea, Trezoreria SUA a impus sancțiuni entităților și operatorilor financiari legați de Hamas, printre care se numără o firmă de transfer de bani și de criptomonede cu sediul în Gaza, denumită „Buy Cash”, precum și facilitatori care folosesc companii din Sudan pentru a spăla bani și a genera venituri. Anunțul Trezoreriei SUA a evidențiat nu doar partea de strângere de fonduri provenind din criptomonede, ci și utilizarea Buy Cash pentru a transfera fonduri către Hamas.

Necesitatea reglementării mai puternice a domeniului

            În SUA, Comisia pentru valori imobiliare și burse (SEC) a propus reguli care ar obliga firmele, inclusiv bursele de criptoactive, să se înregistreze și să respecte un sistem de reguli, într-un mediu în care oferirea de servicii de custodie de către bănci a fost descurajată de către autorități, care au devenit mult mai stricte.

            Binance, cea mai mare bursă de criptoactive din lume a anunțat că se gândește la încheierea relațiilor de afaceri cu entități din SUA și delistarea proiectelor care au fost create în SUA. Acest răspuns vine după ce Paxos a anunțat că a oprit, la cererea autorităților din New York, emiterea de BUSD, un instrument de tip stablecoin, emis sub brandul Binance. Bursa a anunuțat deja suspendarea depunerilor și retragerilor de dolari americani. 

            Un studiu al Băncii Reglementelor Internaționale (BIS), arată că, între 2015 și 2022, un investitor mediu a pierdut 431 dolari, aproape jumătate din investițiile de 900 de dolari prin aplicațiile monitorizate în 95 de țări; în țări emergente precum India, Thailanda, Brazilia sau Turcia, ponderea pierderilor a fost și mai mare. Cu o tot mai atentă și strânsă perspectivă de reglementare, orizontul mediu și lung devine neclar pentru mai toate proiectele din spațiul cripto, în Timp ce modul de operare al burselor este pus sub semnul întrebării.

            În Hong Kong, comisia de supraveghere a piețelor de capital a publicat pe 20 februarie 2023 un nou set de reguli pentru tranzacțiile cu criptomonede, între care licențierea firmelor din domeniu și o dezbatere privind permisiunea de a oferi sau nu acces la platformele de tranzacționare investitorilor din retail.

              Tranzacțiile criptografice nu sunt supuse acelorași verificări de detectare a fraudelor, de combatere a spălării banilor sau a activităților suspecte ca cele tradiționale. În industria cripto tranzacțiile cu bani negri sunt o caracteristică: marile burse de criptomonede, precum Binance, cea mai mare din lume, crează o rețea de plăți transnațională folosită mult de infractori. În 2022, tranzacțiile ilicite cu criptomonede au depășit 20 de miliarde de dolari, potrivit firmei de analiză a datelor Chainalysis, în creștere de la 18 miliarde de dolari în 2021, o creștere de 68%. Numai în Regatul Unit al Marii Britanii, National Crime Agency estimează că peste un miliard de dolari de numerar ilicit este transferat în străinătate folosind criptomonedele în fiecare an.

Concluzii

Una din cele mai surpinzătoare evoluții în ultimii ani a avut-o piața criptomonedelor în 2023, piață pe care s-au înregistrat creșteri și căderi spectaculoase de valoare, încercări nereușite de reglementare din partea autorităților bancare, dar și o deziorientare generală, mai ales din partea cumpărătorilor de criptomonede. Printre țările imșportante în care criptomonedele au rămas restricționate în 2023 s-a numărat și China…

            2023 a fost un an de încercare pe piața criptomonedelor: investitorii și-au recăpătat speranța în revenirea spectaculoasă a Bitcoin-ului la tranzacțiile și prețurile în dolari anterioare, dar numeroși jucători caută altă criptomonedă pe care încă nu o au la dispoziție. Piața atent supravegheată de autoritățile locale și unde au avut loc cele mai multe tranzacții cu criptomeonedde a fost din nou piața SUA…

În anii care vin, tendințele înregistrate pe piața criptomonedelor în 2023 vor continua, producând perturbări și mai mari pe piețele financiare și bancare. Soluția este una singură acum când știm cum se manifestă piața criptomonedelor: reglementarea ei foarte precisă.

Webografie

1. Bitcoin a început să dea din nou semne de viață. La ce nivel a ajuns cea mai importantă criptomonedă | adevarul.ro, postat pe 21 februarie 2022
2. Bitcoin sparge pragul de 37.000 dolari. Numărul de milionari crește vertiginos | adevarul.ro, postat pe 15 noiembrie 2023
3. Criptomonedele, finanțarea mortală a teroriștilor – Ziarul National, postat pe 19 octombrie 2023
4. Criptomonedele sunt al doilea cel mai popular activ de investiții din Franța, dar noii investitori au un ‘nivel relativ scăzut de cunoștințe financiare’ (stiripesurse.ro), postat pe 23 noiembrie 2023
5. FMI cere accelerarea dezvoltării monedelor digitale bancare centrale – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (uzpr.ro), postat pe 17 noiembrie 2023
6. https://www.national.ro/diverse/criptomonede-pentru-infractiuni-20-de-miliarde-de-dolari-in-tranzactii-ilicite-793536.html, postat pe 24 aprilie 2023
7. https://www.stiripesurse.ro/moment-istoric-ferrari-va-accepta-criptomonedele-ca-modalitate-de-plata-pentru-masinile-sale_3106744.html), postat pe 15 octombrie 2023
8. Investitorii au retras aproximativ 956 de milioane de dolari de la platforma cripto Binance după demisia CEO-ului Changpeng Zhao (stiripesurse.ro), postat pe 21 noiembrie 2023
9. Tensiunile dintre Statele Unite și China s-au redus, afirmă Antony Blinken. Pretenția Beijingului în privința Taiwanului rămâne un motiv de îngrijorare | stiri.tvr.ro – Site-ul de stiri al TVR, postat pe 21 ianuarie 2023)

Zhuldyz Ramazanova, Information Officer at the International Institute IFIMES.

Amidst the geopolitical repercussions of ongoing war in Ukraine, the Eurasian connectivity is again in focus. It does not only fall on the consideration of Arctic pathways (as a cheaper and increasingly reliable way to connect norther/Atlantic flank of Europe with the Far East and other premium production spots of Asia). Recent considerations, though less present in contemporary western literature, are thoroughly examining different land corridor on the largest landmass of our planet.

This is how the so-called Middle Corridor has witnessed reinvigorated interest of both scholars and industry. This corridor, encompassing Central Asia, the Caucasus, and Türkiye, has gained prominence as an alternative land route between Europe and the People’s Republic of China. The disruption caused by the war to the Northern Corridor which passes through sanctioned Russian and Belarusian territories, has highlighted the Middle Corridor’s significance which has the potential to diminish Russia’s influence in the region.

The following analysis will briefly elaborate on the Eurasian connectivity and the background to different approaches and interests behind them.    

In our globally interconnected world, roads are the arteries of economic progress. Thus, recent incidents, such as attacks by the Yemeni Houthis on cargo ships in the Suez Canal, emphasize the critical importance of secure transportation routes. As global attention pivots, the spotlight now converges on the Central Asian region—an important nexus able to interlink diverse corners of the world. In a period characterized by ever-increasing geopolitical tensions, the emergence of the Middle Corridor, as an alternative to established trade norms, isn’t merely an economic prospect – it is a transformative force that can switch powers and roles.

Throughout history, bridging the gap between Asia and Europe has been a persistent global interest – to enable or to prevent in its few possible modes (land or sea, warm sea – cold sea). The Northern Corridor, once a main land trade route, is experiencing a decline due to geopolitical tensions and Russia’s actions in Ukraine polarizing the world. The road under Russian control is losing its appeal for the west (at least for the time being), exacerbating the need for alternative and more stable pathways. North-South Corridor which was largely analyzed by the IFIMES researcher Lorenzo Somigli is another important road connecting Europe and East Asia.

Yet the Middle Corridor weaves a transformative thread that passes through strategic countries like Kazakhstan, Azerbaijan, and Georgia, offering numerous economic opportunities. The European Bank for Reconstruction and Development (EBRD) in their last year publication concluded that the Central Trans-Caspian Network (CTCN) that goes through Southern Kazakhstan is the most sustainable alternative for establishing a connection between Asia and Europe (2023).

The interest in this transport route lies, first of all, in the potential opportunity to reduce the time in which goods can be delivered from East Asia to Europe, which will be only twelve days. In comparison, the Northern Corridor takes nineteen days to complete, while the traditional sea pathway through the Indian Ocean takes up to thirty-seven days (Jafarova, 2023).

Within this changing geopolitical terrain, the transformation in how Central Asia interacts with the global community has become a topic of considerable change and fascination. The Middle Corridor is not a mere choice, it is rather a necessity for countries that seek to broaden trade associations while mitigating geopolitical risks while benefiting all actors. The Middle Corridor is an opportunity to change the trade patterns in the whole of Eurasia while redefining established spheres of influence.

Source: Stiftung Wissenschaft und Politik, 2022

EU: Elevating Diplomacy

In the past year, there has been a significant upraise in diplomatic meetings that underscore the heightened interest of the European Union in boosting ties with Central Asian countries. Examples include Emmanuel Macron from France visiting Kazakhstan and Uzbekistan (Vock, 2023), along with German Chancellor Olaf Scholz and President Frank-Walter Steinmeier hosting Central Asian leaders to bolster diplomatic relations (Euractiv, 2023), as well as introducing such policies as Hungarian “Open to the East” (Toth, 2023). Dependent on Chinese supplies, the EU sees the Middle Corridor as an alternative that will substitute the Northern Corridor. Furthermore, besides counteracting Russian dominance in the region, the corridor aligns with the EU’s broader strategy of engagement with resource-rich Central Asia, offering energy security and diversified supply chains. The region is rich in natural resources that include fossil fuels and minerals. The concern is of the highest importance to the European countries, especially in light of the ongoing energy crisis stemming from reliance on Russian energy supplies (Cam, 2023), further emphasized by the European REPowerEU Plan, which aims to shift away from dependence on Russian sources and transition towards green energy alternatives (so far more a political vision than an attainable goal). On top of that, energy and minerals are playing an important role in the development of the EU and Central Asian relations. During the first official visit of French President Emmanuel Macron, alongside President of Kazakhstan Kassym-Jomart Tokayev, they made a shared declaration to enhance trade and collaboration in nuclear energy and minerals (Teslova, 2023).

Following the groundwork on Polar security, demography, economy and transport of prof. Anis H. Bajrektarevic as well as the fundamental analysis of the railroad infrastructure in Eurasia’s east and southeast by the WIIW Director Dr. Mario Holzner, numerous European investors have already displayed their considerable interest in the project. For example, Austrian Federal Railways (ÖBB) together with Pasifik Eurasia presented one more solution for the Middle Corridor that will be a connecting point for Asia and Europe, which is Köseköy Terminal (Zhang, 2023). Meanwhile, the EBRD is planning to invest over US$100 million into Kazakh railways (Usov, 2022).

China: Strategic Investments and Commitments

Central Asia finds itself situated between two major powers, Russia and China, both of which significantly influence the region’s policies. From Beijing’s strategic standpoint, the Middle Corridor offers to China a trade route which does not crosses Russian proper. China’s attraction to the Middle Corridor stems from the prospect of accessing global markets and expanding influence in Central Asia, a region historically marked by competition between Moscow and Beijing.

According to the analysis of a Senior IFIMES/DeSSA researcher, Dr. Maria Smotrytska, it can be claimed to be a part of the Chinese “Belt and Road” initiative, which is why the strategic value of the Middle Corridor prompts significant Chinese investment in the logistics infrastructure. The recent China-Central Asia summit in Xi’an at the heads of states/governments level underscores China’s commitment to maintaining and strengthening its dominant economic role in the Central Asian region (Devonshire, 2023). Moreover, Chairman Xi, in his speech said that China will support the construction of the Trans-Caspian International Transport Route, as well as increase the capacity of railway container terminals along the China-Europe route. The discussions during the summit also included regional matters such as visa exemption between Kazakhstan and China, the construction of a fourth branch of the gas pipeline in Turkmenistan, and the construction of a new railway in Uzbekistan. The outcomes of these discussions contribute directly to the development and viability of the Middle Corridor by addressing key aspects of connectivity, trade facilitation, and regional cooperation. Throughout history, China predominantly utilized Kazakhstan and Russia for its shipments. However, in the aftermath of the war outbreak and the enforcement of sanctions, rail transit between China and the EU via the northern corridor in Russia experienced a 34% decline in 2022 (Zhang, 2023).

Türkiye: A Strategic Hub and Cultural Ties

Türkiye is the European end of the Middle Corridor and at the same time, it is a country whose interest in it surpasses any other actor. It has strategically prioritized the Middle Corridor in its foreign policy for Central Asia as it is perceived as an avenue to strengthen economic bonds and enhance its strategic standing in the region. Türkiye shares a common heritage with the Central Asian region and therefore is inclined to play a more active and influential role in the region, seeking to strengthen cultural, economic, and political ties with its Turkic-speaking counterparts. The combination of Pan-Turkic sentiments and pragmatic foreign policy objectives contributes to Türkiye’s active participation in the Middle Corridor. It started in 2013 with the agreement on the Trans-Caspian International Transportation Route Development. Acknowledging its importance, such projects as the Marmaray undersea railway, the Eurasia Tunnel, and the Yavuz Sultan Selim Bridge are already completed.

In the meantime, Ankara is building strategic alliances with Kazakhstan and Azerbaijan in their connectivity initiatives. The Organization of Turkic States (OTS) includes the Central Asian region and Türkiye plays an important role in the development of the Trans-Caspian International Transport Route.  The Turkic World Vision-2040 recently adopted by the OTS aims to integrate member states into regional and global supply chains through the Middle Corridor.

Current Dynamics: Toward Enhanced Competitiveness

The Middle Corridor is represented by states between which the Caspian Sea is located, and here cargo is transshipped through tankers. That is, cargo is unloaded at the ports of Aktau or Kuryk, then reloaded onto ferries, delivered to Baku, and from Baku by rail sent towards Georgian ports or Türkiye. In Georgian ports, they are again loaded onto ferries and delivered by sea to the countries of the Balkan Peninsula. The current situation forces the participating countries of the Middle Corridor to take several measures to increase the competitiveness of this route. In response to that, nations took a course of action engaging in active negotiations to harmonize tariffs and streamline bureaucratic procedures.

In early March of 2022, Kazakhstan, Azerbaijan, and Georgia agreed to enhance soft infrastructure by aligning regulations and lowering tariffs for transit cargo (Azertag, 2022). The Organization of Turkic States has played a crucial role in boosting the efficiency and competitiveness of the Middle Corridor through its initiatives as well. Türkiye itself has taken steps to streamline cargo shipments to southern Europe, introducing new high-speed trains and establishing a quadrilateral coordination council and rail transportation working group with Bulgaria, Serbia, and Hungary (Bovenizer, 2023). This initiative represents a crucial component in establishing the European segment of the Middle Corridor.

During the 20th Transport Sector Coordinating Committee (TSCC) meeting with delegations of all countries in the Middle Corridor and their strategic partners in the face of the Asian Development Bank (ADB), EBRD, Eurasian Fund for Stabilization and Development (EFSD), International Road Transport Union (IRU), and World Bank objectives for the 2024 work program were set under the CAREC Transport Strategy 2030. The main topics of discussion centered around the expansion of the physical capacity of the transport routes, the inclusion of new ports, ferries, and trains, as well as the enhancement of soft infrastructure to decrease the time of shipment. The need for developed infrastructure is rising as in 3 months, from January to March of 2022, only through the Middle Corridor, 266.300 tons of cargo was transited, which is 123 percent higher than in 2021 (Sharifli, 2022).

Conclusion:

Ideologists and advocates of the Middle Corridor push the idea that it is relevant due to the actions of Moscow in Ukraine, which allegedly interrupted the supply chains through the territory of Russia and Belarus from China to Europe. It would be wrong to associate the investments in the alternative route only with war and sanctions. Every local or external actor has its own interest – political, strategic, security and economic, short-mid and long term.

The EU and the United States have long been interested in alternative transport routes bypassing Russian and Belarusian territories to push Moscow and Minsk out of global trade flows. Taking into account the ongoing war in Ukraine, the US and the EU have even more incentives to do so. China made a major contribution to the creation and development of railway communication with Europe as it wanted to reduce its dependency on the narrow Strait of Malacca which can be closed by the US.

Implementing all the required enhancements will make the Corridor a faster and cheaper alternative. The Middle Corridor requires an increase in capacity, more advanced technologies, enhanced soft infrastructure, and optimization to ensure meeting its competitive lead times, transit costs, and efficiency. After all, in the world of increased ‘binary categorizations’ (Bajrektarevic, 2022), de-escalation would mean more middle ground, more listening, finally more inclusion. If so, the Middle Corridor should not be necessarily seen as an alternative to the Northern one. If we are serious on ‘de-binarisation’ and on greening of this planet, we have to accept obvious: the world’s largest landmass is huge enough for more than one, even two corridors. And, they should complement, not exclude or compete one another. 

Emilian M. Dobrescu

            Venezuela este în recesiune economică din 2014, iar inflaţia anuală a depăşit la începutul acestu deceniu, 3.500%, conform datelor furnizate de Adunarea Naţională, condusă de opoziţia venezueleană, care calculează indicatorii economici ca urmare a întârzierilor cu care sunt date publicităţii cifrele oficiale de către executivul de la Caracas.

            Bomba cu ceas

            Pe 26 iunie 2020, președintele Columbiei, Ivan Duque, a declarat că Venezuela este „o bombă cu ceas” în ceea ce privește sănătatea publică și a adăugat că lipsa de informații de încredere cu privire la situația provocată de Covid-19 în această țară este un motiv de îngrijorare pentru Columbia, care depune eforturi considerabile pentru a gestiona propria criză de sănătate[1]. Întrebat dacă este îngrijorat de situația de la granițele cu Venezuela și cu Brazilia în ceea ce privește pandemia, cu toate că acestea sunt închise, Duque a declarat că este îngrijorat, mai ales ca urmare a lipsei de informații despre situația din Venezuela: „În cazul Venezuelei, pur și simplu nu există informații. Spitalele sunt în stare foarte proastă, din punct de vedere epidemiologic situația este proastă, Venezuela nu a avut de foarte multă vreme programe serioase de vaccinare. Cred că Venezuela este o bombă cu ceas în ceea ce privește sănătatea publică”, a spus președintele Columbiei.

            Venezuela a anunțat până la 25 iunie 2020 doar 4.600 de cazuri de infectare cu Covid-19 și doar 39 de decese, în Timp ce Columbia a anunțat 80.600 de cazuri și peste 2.600 de decese; informațiile prezentate de către autoritățile de la Caracas sunt contestate de mulți specialiști, care acuză regimul din Venezuela că ascunde adevăratele statistici.

            Președintele Venezuelei, Nicolas Maduro, a declarat în repetate rânduri că țara sa a gestionat pandemia mai bine ca alte state din America Latină și că cele mai multe dintre infectări au fost înregistrate în rândul venezuelenilor care s-au întors din Columbia și Brazilia.

            Cu toate acestea, medicii din această țară s-au plâns de numărul foarte mic de paturi din spitale, dar și de echipamente insuficiente, precum și de un buget foarte redus pentru spitalele din Venezuela.

            Cea mai mare orchestră din lume

            Sistemul naţional de Orchestre şi Coruri de tineret şi copii din Venezuela – cunoscut sub numele de „El Sistema” – a stabilit un nou record pentru cea mai mare orchestră din lume, cu 8.573 de muzicieni care cântă împreună, a anunțat guvernul țării[2]: ministrul venezuelean al Informațiilor, Freddy Nanez, și ambasadorul rus la Caracas, Serghei Melik-Bagdasarov, i-au felicitat pe muzicieni într-o alocuțiune difuzată de televiziunea de stat. Muzicienii venezueleni au interpretat Marşul Slav de Piotr Ilici Ceaikovski, Timp de peste cinci minute; recordul anterior era deținut de o orchestră de 8.097 de muzicieni, care au cântat împreună în Sankt Petersburg (Rusia).

            Condițiile cer ca muzicienii să cânte simultan, fără ca Oamenii să facă schimb de instrumente sau să-și împrumute instrumentele altora< „El Sistema” numără aproximativ 350.000 de copii și tineri printre rândurile sale, care cântă într-o rețea de 180 de orchestre.

            Deversările de petrol

            Deversările de petrol din Venezuela care au avut loc constant între 2020 și 2021 au cauzat daune grave mediului, a declarat Academia de Științe a țării, care a cerut companiei petroliere de stat PDVSA să respecte operațiunile de curățare[3]. Cel puțin nouă scurgeri au avut loc în cei doi ani, a declarat Academia Venezueleană de Științe Fizice, Matematice și Naturale într-un raport; în iulie 2021, au fost deversați 26.730 de barili de petrol, ceea ce a poluat parcul național Morrocoy, situat pe coasta de nord-vest a Venezuelei. „De-a lungul coastei, scurgerile de hidrocarburi și evacuarea deșeurilor de către industria petrolieră au loc cu o frecvență tot mai crescută în fiecare zi”, se arată în raport, adăugând că astfel de incidente afectează mediul și pot ucide viața de pe fundul mării.

            Deversările de produse rafinate, cum ar fi benzina, sunt mai toxice decât scurgerile de petrol, au spus anchetatorii, adăugând că atenuarea sau reducerea unor astfel de incidente este responsabilitatea industriei petroliere. Barierele și alte măsuri pentru a limita scurgerile au fost utilizate în doar câteva cazuri, a spus Academia, în Timp ce plajele au fost curățate manual și fără utilaje. „Planul de urgență stabilit de PDVSA în 1986, care promovează utilizarea vaselor pentru desfășurarea barierelor de izolare și folosirea skimmerelor pentru colectarea hidrocarburilor deversate, printre alte acțiuni, nu a fost aplicat eficient în ultimii 20 de ani”, se arată în raport; deversările de petrol au afectat și mangrovele și sectoarele de coastă din jurul lacului Maracaibo, care este situat în statul Zulia din Venezuela și este plin de puțuri de petrol, precum și insulele și arhipelagurile din apropiere.

            El Helicoide

            Pe vârful unui deal, în mijlocul mahalalei San Augustin din capitala Venezuelei, Caracas, se află o clădire impunătoare, cu o istorie sumbră[4]. O rampă sub formă de spirală înconjoară clădirea, îngustându-se pe măsură ce se apropie de vârf și terminându-se într-un dom geodezic. El Helicoide (sau, mai simplu, Helix) este una dintre cele mai importante construcții ale mișcării moderniste din Venezuela. Trebuia să fie primul centru comercial din lume dotat cu o rampă pe care clienții să poată urca și coborî cu mașinile, parcând chiar în fața magazinelor pe care voiau să le viziteze.

            Centrul comercial putea găzdui peste 300 de magazine și ar fi avut și un hotel de cinci stele, un cinematograf cu șapte săli, spații de expoziție, sală de sport, piscină și pistă de popice. El Helicoide a fost proiectat la sfârșitul anilor ’50 de arhitecții Pedro Neuberger, Dirk Bornhorst și Jorge Romero Gutiérrez pentru dictatorul venezuelean Marcos Perez Jimenez. Când a fost expus la Muzeul de Artă Modernă din New York, proiectul a fost catalogat drept un triumf al arhitecturii moderniste.

            Celebrul scriitor Pablo Neruda spunea despre El Helicoide că este „una dintre cele mai rafinate creații ale minții unui arhitect”, iar Salvador Dali s-a oferit să realizeze design-ul interior. Construcția clădirii se apropia de final când regimul lui Perez Jimenez s-a prăbușit, iar arhitecții au rămas fără finanțare: noul guvern nu a fost interesat să finalizeze proiectul, din cauză că acesta era asociat cu fostul dictator. În 1961, cu un an înainte de termenul de finalizare, lucrările au fost sistate. În 1975, după o lungă procedură de faliment, clădirea a intrat în proprietatea statului, care a lăsat-o în paragină.

            În 1979, ceea ce trebuia să fie un centru comercial luxos a devenit casă pentru oamenii fără adăpost. În doar trei ani, zece mii de oameni au ajuns să ocupe ilegal clădirea. El Helicoide devenise centrul de comandă al traficanților de droguri și de carne vie. În 1982, ocupanții clădirii au fost evacuați, iar autoritățile au decis să mute acolo Muzeul de Istorie și Antropologie, dar acest plan nu s-a concretizat niciodată.

            În 1984, clădirea a fost preluată de Serviciul de Informații Interne venezuelean, care și-a stabilit sediul aici: astfel, spațiile alocate magazinelor s-au transformat în celule și camere de interogare și tortură a deținuților – „După ce a fost transformat în centru de detenție, în El Heliciode au fost instalate camere de supraveghere. Ofițerii erau încântați să urce pe rampa șerpuitoare exact ca James Bond. Acolo au fost închiși deținuți politici, erau torturați Oameni; polițiștii opreau pe oricine voia să fotografieze clădirea”, relatează istoricul Celeste Olalquiaga. Fostul centru comercial este și acum închisoare, aici sunt încă închiși și torturați opozanți ai regimului.

            Exodul populației

            Încă din luna octombrie 2019, Organizația Națiunilor Unite (ONU) și Uniunea Europeană (UE) au cerut comunității internaționale să acționeze pentru a-i ajuta pe venezuelenii aflați în exil și țările care îi primesc și îi sprijină[5]. Numărul venezuelenilor în exil a ajuns în 2019 la peste 5 milioane. Această tendință crește presiunea asupra țărilor gazdă din America Latină și Caraibe: “Aceasta este cea mai rapidă criză a refugiaților și migranților din istoria Americii Latine, cel puțin în istoria recentă”, a declarat Walter Stevens, ambasadorul UE la ONU (sediul din Geneva). Dacă situația nu se schimbă, ambasadorul UE estimează că acest flux ar putea crește și mai mult.

            Potrivit UE, Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), exodul refugiaților și migranților venezueleni este una dintre cele mai grave crize de strămutare din lume. UE și cele două agenții ONU au mai estimat că aproape 80% din cei cca 5 milioane de venezueleni care și-au părăsit țara au rămas în America Latină sau în Caraibe. Aproximativ 5.000 de persoane au părăsit Venezuela în fiecare zi, deși acest număr variază pe măsură ce numărul de state care solicită vize crește, a declarat Eduardo Stein, reprezentant comun special al UNHCR și OIM pentru refugiați și migranți. Eduardo Stein a subliniat că experiența altor crize din lume arată că pentru cei care ar dori să se întoarcă în Venezuela dacă din punct de vedere politic ar fi rezolvată criza actuală, reântoarcea ar dura cel puțin doi, dacă nu chiar mai mult.

            Hiperinflația: consecințe dramatice

            Cca o treime din populație – peste nouă milioane de persoane – nu are suficiente resurse pentru a mânca și a putea solicita asistență medicală, potrivit estimărilor publicate pe 25 februarie 2020 de către Programul Alimentar Mondial al Națiunilor Unite (WFP).

Acest rezultat se bazează pe o evaluare a securității alimentare efectuată de agenția ONU la cererea guvernului venezuelean în perioada iulie-septembrie a anului 2019. “Hiperinflația afectează capacitatea familiilor de a obține hrană și alte nevoi de bază”, notează studiul. 59% din gospodării nu au venituri suficiente pentru a cumpăra alimente și 65% nu pot cumpăra alte produse esențiale, cum ar fi produse de igienă, îmbrăcăminte și încălțăminte.

            WFP a colectat date în întreaga țară la nivel de gospodărie și comunitate prin intermediul a peste 8.300 de chestionare, analizând modelele de consum de alimente, strategiile de supraviețuire și vulnerabilitatea economică. Rezultatele indică faptul că aproape 18% din gospodării, deci aprox. una din cinci, au un nivel inacceptabil de consum de alimente. În plus, lipsa diversității alimentare indică un aport nutrițional insuficient. Familiile consumă cereale, rădăcini sau tuberculi zilnic, completate de fasole, linte sau alte leguminoase trei zile pe săptămână și produse lactate patru zile pe săptămână. Consumul total de carne, pește, ouă, legume și fructe se realizează doar în trei zile pe săptămână pentru fiecare dintre aceste grupe de alimente.

            Majoritatea familiilor chestionate – 74% – s-au implicat în strategii de adaptare alimentară, cum ar fi reducerea varietății și calității alimentelor pe care le mănâncă, iar 60% au redus dimensiunile porțiilor. Pentru a supraviețui, 33% din gospodării au fost de asemenea de acord să lucreze pentru hrană ca mijloc de plată. Alții au vândut bunuri de familie pentru a-și acoperi nevoile de bază sau chiar și-au cheltuit economiile pe alimente. “În timp ce familiile epuizează mecanismele de adaptare pe care le folosesc pentru a-și menține aportul alimentar de bază, este foarte îngrijorător faptul că nevoile nutriționale nu sunt satisfăcute pe termen scurt. Acest lucru îi va afecta pe cei mai vulnerabili, inclusiv pe copii, pe femeile însărcinate și care alăptează și pe vârstnici”, a mai declarat WFP.

            Jacinto Convit Garcia

            A fost om de știință și este unul din cei mai celebri venezueleni. S-a născut pe 11 septembrie 1913 la Caracas, capitala țării și a trecut la cele veșnice pe 12 mai 2014, tot în Caracas. A fost medic venezuelean și  a lucrat pentru dezvoltarea unui vaccin împotriva leprei. De asemenea este și autorul unor studii de vindecare a diferite tipuri de cancer[6].             În 1988 a fost nominalizat la Premilul Nobel pentru Medicină pentru vaccinul său anti-lepră; a primit Premiul Avram Horowitz (în 1989), Legiunea de onoare în rang de Cavaler şi Premiul Prinţesa de Asturia pentru cercetare științifică și medicală (în 1987), Premiul pentru știință și tehnologie acordat de statul Mexic (în 1990) și Premiul TWAS pentru științe medicale (în 2006), medicul venezuelean era considerat unul dintre favoriţii pentru premiul Nobel pentru medicină din 1988, după ce a creat un vaccin contra leprei.

            A avut contribuţii semnificative şi în alte proiecte medicale, ajutându-i pe Oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine o serie de boli infecţioase, precum Leishmaniasis şi boala Chagas[7]; în ultimii 15 ani de viață, medicul venezuelean şi-a consacrat o bună parte din Timp activităţilor ştiinţifice de căutare a unui remediu contra cancerului: “Această boală mă împiedică să dorm”, spunea el în 2013.

            Jacinto Convit a decis să se implice în domeniul cercetării medicale după ce a descoperit”boli specifice unor pacienţi din regiuni izolate ale Venezuelei şi ale unor populaţii indigene din jungla amazoniană şi din delta fluviului Orinoco”, în sudul ţării sale. Comunicatul de presă dat publicităţii de familia medicului a vorbit despre permanenta preocupare a acestuia pentru binele general al civilizaţiei umane.

            Opoziția venezueleană – noi direcții de lucru

            Juan Guaido s-a autoproclamat preşedinte în ianuarie 2019, atunci când opoziţia şi o parte a comunităţii internaţionale nu au recunoscut realegerea lui Nicolas Maduro în 2018[8]: această preşedinţie interimară, care a fost recunoscută doar de Statele Unite şi de Franţa, nu şi-a atins obiectivul de a-l înlătura pe Maduro de la putere, iar sprijinul internaţional a scăzut între Timp. Deputaţii fostului parlament, ales în 2015 şi controlat de opoziţie, au votat cu 72 de voturi pentru, 29 împotrivă și 8 abţineri renunțarea la guvernul şi preşedinţia interimară, care nu au avut o putere reală, dar au controlat toate activele venezuelene din străinătate. Fostul parlament şi-a apărat continuitatea, considerând frauduloase alegerile legislative câştigate de putere în 2020. Trei dintre cele patru principale partide de opoziţie (Primero Justicia, Accion Democratica şi Un Nuevo Tiempo) au fost în favoarea dispariţiei guvernului interimar care “a încetat să mai fie util (…) şi nu mai prezintă interes pentru cetăţeni”, au afirmat acestea într-un comunicat.

            Criza petrolieră provocată de războiul din Ucraina a condus chiar la o “încălzire” a relaţiilor dintre Washington şi Maduro. Pe de altă parte, ţările sud-americane, cum ar fi Columbia vecină sau Brazilia, care au fost guvernate de dreapta dură foarte ostilă lui Maduro au basculat la stânga în ultimele luni, făcându-l pe Juan Guaido să piardă aliaţi importanţi.

            Maduro a luat constant în derâdere preşedinţia interimară, numind-o “lumea Narniei”; spre deosebire de el, Guaido a pledat ca “acest instrument să nu fie distrus”, considerând că “trebuie apărat mai presus de nume sau interese personale. Menţinerea preşedinţiei interimare nu are nimic de-a face cu Juan Guaido, este o datorie”, a spus el, însă nu a fost ascultat. Opoziţia a anunţat că organizează alegeri primare în 2023 pentru a propune un singur candidat care să-l înfrunte pe Maduro la prezidenţialele din 2024. Guaido se numără printre posibilii candidaţi…

            Planul de ajutor regional

            La jumătatea lunii noiembrie 2019, Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) au lansat miercuri un plan de ajutor regional în valoare de 1,35 miliarde doalri pentru a răspunde nevoilor umanitare tot mai mari ale refugiaților și refugiaților migranți venezueleni în America Latină și Caraibe și comunităților care îi găzduiesc[9]. La începutul lunii noiembrie 2019, existau aproximativ 4,6 milioane de refugiați și migranți din Venezuela la nivel mondial. Aproape 80% dintre aceștia se află în țările din America Latină și Caraibe, fără nicio perspectivă de rentabilitate pe termen scurt sau mediu. Dacă tendințele continuă, aproximativ 6,5 milioane de venezueleni ar putea ieși din țara lor până la sfârșitul anului 2020.

            Anunțat la Bogota, capitala Columbiei, Planul Regional pentru Refugiați și Migranți (RMRP 2020) este un instrument de coordonare și strângere de fonduri instituit și implementat de 137 de organizații. Acestea lucrează în întreaga regiune pentru a oferi ajutor în 17 țări pentru aproape patru milioane de persoane – inclusiv refugiați venezueleni și migranți, precum și comunități gazdă. RMRP 2020 este rezultatul unui amplu proces de consultare la fața locului cu guvernele gazdă, societatea civilă și organizațiile bazate pe credință, comunitățile locale și donatorii, precum și refugiații și migranții. Planul include acțiuni în nouă domenii cheie: sănătate, educație, securitate alimentară, integrare, protecție, nutriție, adăpost; ajutoarele și transportul umanitar; Instalații de apă, salubritate și igienă (WASH). Pe lângă gestionarea urgenței, RMRP 2020 pune un accent puternic pe incluziunea socială și economică a refugiaților și migranților.

            “Doar o abordare coordonată și armonizată va răspunde în mod eficient nevoilor la scară largă, care continuă să crească și să evolueze pe măsură ce criza actuală se agravează”, a declarat Eduardo Stein, reprezentant special comun al UNHCR și al OIM pentru refugiații și migranții venezueleni. În acest scop, RMRP 2020 este unul dintre instrumentele-cheie pentru mobilizarea resurselor pentru o acțiune mai concertată și coordonată.

            “În ciuda multor eforturi și a altor inițiative, problema este mult mai amplă decât capacitatea actuală de răspuns. Comunitatea internațională trebuie să-și dubleze eforturile și să-și sporească contribuțiile pentru a ajuta țările și organizațiile internaționale să răspundă la această criză. Guvernele trebuie să fie mai favorabile, concentrându-se asupra problemelor de dezvoltare dincolo de nevoile umanitare imediate”, a mai declarat Eduardo Stein. RMRP 2020 a fost elaborat de Platforma regională de coordonare inter-agenții, mecanismul de coordonare pentru a răspunde crizei refugiaților și migranților din Venezuela. Acesta este condus în comun de UNHCR și OIM și este format dintr-o gamă largă de organizații ale Organizației Națiunilor Unite, ONG-uri și societatea civilă.

            Poziția Băncii Inter-Americane de Dezvoltare (IADB)

            Cea mai puternică contractare economică din întreaga Americă de Sud a avut loc în Venezuela. Luis Alberto Moreno, președintele IADB a declarat că banca pe care o conduce nu poate oferi finanţare guvernului preşedintelui Nicolas Maduro deoarece administraţia sa are întârzieri la plata unor împrumuturi de aproximativ 700 de milioane de dolari.

            „Nu putem face absolut nimic pentru Venezuela. Nu există nicio ţară în Istoria Umanităţii care să se confrunte cu o contractare atât de profundă ca cea din Venezuela în absenţa unui război, a unui dezastru natural sau a ambelor”, a spus Moreno.

Reforma sectoarelor de justiție și securitate

După vizita de lucru întreprinsă în Venezuela, șeful ONU pentru drepturile omului a declarat pe 28 ianuarie 2023 că „există o recunoaștere generală în spectrul politic și social a necesității reformei” a sectoarelor judiciare și de securitate ale țării[10]: în Timpul unei conferințe de presă care a marcat încheierea vizitei sale de trei zile în țara sud-americană, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Volker Türk, a încurajat autoritățile venezuelene „să facă pași semnificativi în reforma sectoarelor justiției și securității”. De asemenea, el a îndemnat autoritățile „să ia inițiativa de a construi încrederea între victime și organizațiile societății civile, să le asculte, să le includă în mod semnificativ în dialog și să răspundă situației lor, în special a victimelor. După întâlnirea mea cu președintele Maduro, el și-a exprimat public disponibilitatea de a lucra pentru îmbunătățirea sistemului de justiție: acesta este un domeniu cheie pentru reformă și ofer sprijinul și experiența Biroului meu pentru a-l realiza”, a spus dl Turk. Concomitent, el a adăugat că, pe baza conversațiilor purtate, a perceput „că există o recunoaștere generală în spectrul politic și social a necesității reformei”.

În Timpul vizitei sale, Înaltul Comisar a avut ocazia să discute cu persoane reținute și torturate în mod arbitrar, precum și cu rudele persoanelor ucise în timpul operațiunilor de securitate și a demonstrațiilor antiguvernamentale. Volker Türk a cerut președintelui Maduro și miniștrilor săi să elibereze imediat pe cei deținuți în mod arbitrar. El a ridicat, de asemenea, alte probleme precum „folosirea extensivă și prelungită a arestării preventive și necesitatea (de a întreprinde) reforme privind persoanele private de libertate”. El și-a asigurat angajamentul că acuzațiile de tortură vor fi tratate în mod decisiv, că autoritățile vor investiga și că cei responsabili vor fi aduși în fața justiției. Domnul Turk a încurajat, de asemenea, autoritățile să ia măsuri ferme pentru a pune capăt torturii. El le-a îndemnat să ratifice Protocolul Opțional la Convenția împotriva Torturii, Convenția împotriva Disparițiilor Forțate și Acordul Regional de Mediu din America Latină și Caraibe, Acordul de la Escazú.

Societatea civilă l-a informat pe Înaltul Comisar al ONU despre situația din închisori și lipsa hranei, a medicamentelor adecvate și a accesului la îngrijiri medicale adecvate. Dl Turk a spus că este încrezător că, în urma conversațiilor sale cu autoritățile, echipa sa va primi „acces nerestricționat la toate centrele de detenție din țară”. De asemenea, șeful pentru drepturile Omului a salutat angajamentul autorităților de a abroga articolul 565 din Codul organic al justiției militare, care incriminează relațiile dintre persoane de același sex.

În cadrul întâlnirilor pe care le-a avut cu societatea civilă, sindicaliști și pensionari, Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului a fost informat despre problemele economice cu care se confruntă Venezuela, în special cele legate de „salariul minim și pensiile, precum și impactul acestora asupra vieții de zi cu zi a persoanelor, prin restrângerea exercitarea drepturilor oamenilor la hrană, apă, îngrijire medicală, educație și alte drepturi economice și sociale”; este evident că sancțiunile sectoriale impuse începând cu august 2017 au exacerbat criza economică și au împiedicat exercitarea drepturilor omului.

În cadrul întâlnirilor sale cu lucrătorii umanitari și lucrătorii agențiilor ONU prezente în Venezuela, Volker Türk a fost informat despre impactul cauzat de sancțiunile sectoriale asupra celor mai vulnerabile segmente ale populației și obstacolele pe care acestea le creează pentru redresare și dezvoltare, în special după pandemia de Covid-19: „Oamenii pe care i-am întâlnit au descris lupta lor pentru a obține bunuri de bază și esențiale pentru a-și menține existența, incapacitatea de a găsi medicamente de care cei dragi au nevoie disperată și șocul mental, anxietatea și depresia în care cad atunci când trebuie să se îndatoreze din nou pentru a supraviețui. Deși originile crizei economice din Venezuela preced impunerea sancțiunilor economice… este clar că sancțiunile sectoriale impuse începând cu august 2017 au exacerbat criza economică și au împiedicat exercitarea drepturilor omului”, a subliniat dl Turk.

Supravegherea în masă

Apărători ai drepturilor omului din Venezuela denunţă o „supraveghere în masă” a populaţiei, după ce gigantul spaniol al telefoniei Telefonica a dezvăluit că aproape 900.000 de interceptări telefonice au avut loc în Venezuela numai în 2021[11]: „Interceptarea comunicaţiilor este un abuz sistematic”, declară directorul VE Sin Filtro, un ONG venezuelean care luptă împotriva blocării şi restricţionării Internetului, condus de Andres Azpurua. Acest lucru este dovada „unui program de supraveghere în masă, prin interceptarea comunicaţiilor şi captarea metadatelor”, subliniază el.

„Interceptările legale” ale liniilor telefonice şi accesului la Internet ale Telefonica au crescut de la 380.250 în 2016 la 861.004 în 2021, potrivit unor date dezvăluite de compania spaniolă, prezentă în Venezuela din 2005. Telefonica a publicat într-un Raport al Transparenţei în Comunicaţii în 2021 date despre cereri de interceptare şi blocare a unor site-uri de web din partea autorităţilor în 12 ţări în care este prezentă, şi anume Germania, Regatul Unit, Spania, Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Mexic, Peru, Uruguay şi Venezuela. Aceste „ascultări” au vizat 20% dintre clienţii Telefonica în Venezuela, faţă de doar 0,28% în Brazilia, 0,05% în Argentina şi 0% în Mexic, Columbia şi Ecuador.

În perioada 2016-2020, s-au înregistrat peste 3,5 milioane de cereri de „interceptare” vizând aflarea datelor abonaţilor şi locul în care se află “în timp real”. În raport se arată că aceste cereri au fost formulate de către Serviciul de informaţii (SEBIN), „la cererea Ministerului Public şi cu autorizarea unui judecător corespondent, poliţie şi Forţele Armate, dar şi a altor organe şi entităţi de anchetă penală specială”. Directorul ONG-ului Espacio Publico, care supraveghează atingerile aduse libertăţii de exprimare, Carlos Correa, deplânge această „creştere a ascultărilor telefonice, care arată un nivel de supraveghere foarte ridicat a statului”. În privinţa accesului la Internet, peste 1.300 de site-uri au fost blocate sau li s-a restrâns conţinutul în perioada 2016-2021, în Venezuela, la cererea Comisiei Naţionale venezuelene a Telecomunicaţiilor (CONATEL); jurnaliştii şi organizatorii apărării drepturilor Omului denunţă blocarea masivă a unor site-uri critice referitoare la preşedintele Nicolas Maduro.

          Totalitarismul digital al Facebook

          Guvernul din Venezuela a acuzat platforma de socializare Facebook de totalitarism digital, pentru că a blocat pagina preşedintelui Nicolas Maduro timp de 30 de zile pentru încălcarea politicilor privind răspândirea de știri legate de Covid-19[12]. De asemenea, Facebook a eliminat şi un video în care Maduro promova Carvativir, un remediu propus de țara sa despre care afirma că poate vindeca persoanele atinse de Covid-19. 

            Ministerul Informaţiei din Venezuela a afirmat că Facebook urmăreşte ”conţinutul orientat spre combaterea pandemiei” şi a descris Carvativir drept un medicament retroviral, “creat şi produs naţional”.

[1] Vezi site-ul https://www.gandul.ro/international/avertisment-oficial-venezuela-este-o-bomba-sanitara-cu-ceas-19460813, postat și vizitat pe 17 iunie 2020

[2] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/dnews/19873578-venezuela-a-stabilit-recordul-pentru-cea-mai-mare-orchestra-din-lume, postat și vizitat pe 24 noiembrie 2021

[3] Vezi site-ul Care a fost impactul deversărilor de petrol din Venezuela din ultimii doi ani (descopera.ro), postat și vizitat pe 22 februarie 2022

[4] Vezi site-ul https://incredibilia.ro/el-helicoide-centru-comercial-inchisoare/, postat și vizitat pe 23 noiembrie 2019

[5] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2019/10/1054601, postat și vizitat pe 23 octombrie 2019

[6] Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jacinto_Convit, site vizitat pe 7 martie 2021

[7] Vezi site-ul https://www.realitatea.net/stiri/ultimele-stiri/a-murit-creatorul-vaccinului-contra-leprei, postat pe 13 mai 2014, site vizitat pe 7 martie 2021

[8] Vezi site-ul Opoziţia venezueleană a pus capăt vineri “guvernului interimar” şi preşedinţiei lui Juan Guaido – Stiri pe surse – Cele mai noi stiri, postat și vizitat pe 31 decembrie 2022

[9] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2019/11/1056021, postat și vizitat pe 13 noiembrie 2020

[10] Vezi site-ul Venezuela : l’ONU plaide pour une réforme des secteurs de la justice et de la sécurité | ONU Info, postat și vizitat pe 30 ianuarie 2023

[11] Vezi site-ul https://uzp.org.ro/28/06/2022/autoritatile-din-venezuela-acuzate-ca-practica-supraveghere-in-masa/, postat și vizitat pe 28 iunie 2022 

[12] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/venezuela-acuza-facebook-de-totalitarism-digital-care-sunt-motivele-208917, postat și vizitat pe 20 martie 2021

Prof. Emilian DOBRESCU

Atentat terorist împotriva Ambasadei Cubei în SUA

Declarația Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Cuba (e-mail de la Ambasada Cbei în România, 27 septembrie 2023): în noaptea de 24 septembrie 2023, un atac terorist a avut loc împotriva facilităților Ambasadei Cubei în Statele Unite, când un individ a aruncat două cocktail-uri Molotov de pe trotuar peste gardul perimetral al misiunii diplomatice, care s-au lovit de peretele frontal al misiunii. Nu au fost răniți în randul personalului care se afla atunci la sediul diplomatic. La solicitarea misiunii diplomatice cubaneze, ofițeri ai Serviciului Secret al Statelor Unite s-au prezentat la sediu și au avut acces la facilitățile acestuia pentru a verifica acțiunea violentă săvârșită.

Grupurile anti-cubaneze recurg la terorism din cauza falimentului moral al urii lor împotriva Cubei și a impunității de care cred că se bucură. În mod regulat, în schimburile oficiale dintre Ambasadă și Departamentul de Stat, am avertizat asupra comportamentului permisiv al agențiilor de aplicare a legii Statelor Unite în fața acțiunilor violente, care pot încuraja săvârșirea unor acte de această natură.

Este al doilea atac violent împotriva sediului diplomatic din Washington, după aprilie 2020: în noaptea acelei zile, un individ de origine cubaneză, stând în mijlocul străzii din Capitala SUA, unde se află sediul nostru și folosind o pușcă de asalt, a tras o rafală cu treizeci de cartușe împotriva clădirii. Din fericire, personalul din interiorul clădirii nu a fost rănit cu acea ocazie, dar s-au produs pagube materiale considerabile. După trei ani, făptuitorul încă așteaptă procesul, iar guvernul Statelor Unite a refuzat să clasifice incidentul drept act terorist. Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice stabilește obligația specială a Statelor Unite, în calitate de stat primitor, de a lua toate măsurile adecvate pentru a proteja sediul misiunii împotriva intruziunilor sau deteriorării și pentru a preveni perturbarea sau încălcarea liniștii misiunii.

Ministerul Afacerilor Externe condamnă această acțiune teroristă și speră ca Guvernul Statelor Unite să acționeze în conformitate cu Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice, în interesul de a evita repetarea acestor evenimente. Avertizăm încă o dată asupra mesajului care se transmite cu privire la atitudinea guvernului SUA în fața amenințărilor de acest tip la adresa sediului diplomatic cubanez, dar și la adresa celor misiunilor diplomatice ale altor țări din orașul Washington DC; avertizăm, de asemenea, împotriva standardelor duble folosite de presupusul angajament al guvernului SUA împotriva terorismului.

Declarația Ilenei Núñez Mordoche, director pentru Europa și Canada în Direcția Generală Afaceri Bilaterale a Ministerului cubanez al Afacerilor Externe (MINREX) 

Cuba reiterează poziția istorică fermă împotriva mercenariatului și rolul activ pe care Cuba îl joacă în cadrul Națiunilor Unite în repudierea acestei practice (declarație comunicată prin e-mail de Secretariatul Ambasadei Cubei în România, pe 19 septembrie 2023, orele 11:20).  Legile cubaneze sunt explicite în ceea ce privește clasificarea infracțiunilor de trafic de persoane, contrabandă de migranți și mercenariat.

Cuba reiterează, de asemenea, că nu face parte din conflictul de război din Ucraina. De asemenea, având în vedere detectarea unei rețele de trafic de ființe umane care operează din Rusia pentru a include cetățeni cubanezi care locuiesc acolo, și chiar unii din Cuba, în forțele militare care participă la operațiuni de război din Ucraina, tentativele de această natură au fost neutralizate, iar procedurile penale au fost inițiate împotriva persoanelor implicate în aceste activități.

Discursul susținut de Miguel Mario Díaz-Canel Bermúdez, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cuba și președinte al Republicii Cuba, la Summitul privind Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (New York, 18 septembrie 2023)(textul este o traducere având la bază versiunea în limba spaniolă, primită de la Președinția Republicii Cuba și a fost difuzat prin e-mail de Secretariatul Ambasadei Cubei în România, pe 19 septembrie 2023, orele 11:22)

Domnul Președinte,

Am onoarea să vorbesc în numele Grupului celor 77 + China.

Revizuirea la jumătatea perioadei a Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă are loc într-un moment extrem de critic, în care țările în curs de dezvoltare se confruntă cu provocări multiple și o ordine economică nedreaptă, care perpetuează inegalitățile și sărăcia.

Rapoartele întocmite de Secretarul General al ONU conțin cifre care reflectă o realitate destul de sumbră. Chiar înainte de pandemia de COVID-19, lumea a deviat deja de la calea către atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD).

Vom ajunge în 2030 cu 575 de milioane de oameni care trăiesc în condiții de sărăcie extremă. Până atunci, abia o treime dintre țări va reuși să reducă la jumătate nivelul național de sărăcie. Nu vom elimina foamea, așa cum am convenit. Dimpotrivă, în prezent, 735 de milioane de oameni suferă de foamete cronică, o cifră mai mare decât cea înregistrată în 2015. În acest ritm, niciunul dintre cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă nu va fi atins, iar mai mult de jumătate dintre obiectivele convenite nu vor fi îndeplinite.

Conștient de situația actuală, Grupul celor 77 + China au acordat prioritate maximă acestui eveniment, cu scopul de a plasa din nou dezvoltarea durabilă în centrul agendei internaționale și de a oferi impulsul politic necesar pentru a accelera implementarea Agendei 2030.

Tocmai cu acest spirit, Grupul celor 77 + China s-a angajat în procesul de negociere a unei declarații politice, pentru a crește și accelera implementarea unor acțiuni și măsuri concrete, inovatoare, transformatoare și ambițioase, care să garanteze atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă. În acest context, Grupul a condus un apel global pentru o reformă urgentă a arhitecturii financiare internaționale, care a fost împărtășită de un număr mare de lideri și personalități din întreaga lume. Acest apel a fost susținut pe scară largă de Secretarul General, care a îndemnat acest Summit să corecteze nedreptățile istorice care stau la baza sistemului financiar internațional, pentru a oferi celor mai vulnerabile țări și oameni oportunități mai bune într-un viitor mai bun.

Trebuie să continuăm să apărăm rolul Adunării Generale în dezbaterea acestor probleme, dacă vrem să ne asigurăm că vocea fiecărei națiuni este auzită și luată în considerare, după caz, în dezbaterea unor probleme atât de importante legate de guvernanța globală. Acest apel presupune și existența unei mai bune arhitecturi globale a datoriei suverane cu participarea Sudului, care să facă posibilă aplicarea unui tratament echitabil, echilibrat și orientat spre dezvoltare. Costul ridicat al împrumuturilor împiedică țările în curs de dezvoltare să investească în Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. În prezent, 25 de națiuni din Sudul planetei dedică peste 20% din veniturile guvernamentale doar pentru serviciul datoriei.

În același timp, este nevoie urgentă de o recapitalizare promptă și considerabilă a Băncilor Multilaterale de Dezvoltare, astfel încât acestea să își poată îmbunătăți radical condițiile de creditare și să poată face față nevoilor financiare ale Sudului. În acest sens, îndemnăm comunitatea internațională să urmărească și să susțină propunerea Secretarului General de „Stimul pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă” pentru țările în curs de dezvoltare, cu scopul (obiectiv) de a crește pe scară largă un preț accesibil privind finanțarea pe termen lung pentru dezvoltare și alinierea fluxurilor financiare la Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. De asemenea, îndemnăm țările dezvoltate să-și onoreze, în sfârșit, angajamentele încă neîndeplinite legate de Asistența Oficială pentru Dezvoltare.

Excelențele Voastre,

Agenda privind schimbările climatice trebuie aplicată în întregime, în conformitate cu Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice și Acordul său de la Paris, apărând principiul egalității și responsabilităților comune, dar diferențiate, precum și capacitățile acestora.

Este esențial să stabilim obiective mai ambițioase în domenii precum atenuarea, adaptarea și mijloacele de realizare a acestora, precum și să concretizăm furnizarea și mobilizarea resurselor de către țările dezvoltate pentru a combate schimbările climatice și, în același timp, pentru a ne confrunta cu provocări privind dezvoltarea: îndemnăm cu tărie țările dezvoltate să-și îndeplinească promisiunile în acest domeniu.

Eforturile țărilor în curs de dezvoltare de a implementa Agenda 2030 trebuie susținute și prin acțiuni concrete în ceea ce privește transferul de tehnologie și formarea resurselor umane, precum și cooperarea Nord-Sud, pentru a promova industrializarea și investițiile în calitate, fiabilitate și durabililitate în infrastructura rezistentă.

Sistemul de comerț internațional trebuie, de asemenea, reformat și trebuie create lanțuri de aprovizionare durabile care să contribuie la realizarea obiectivelor globale prin promovarea creșterii economice orientate spre export în țările în curs de dezvoltare. În acest scop, tratamentul special, dar diferențiat pentru țările în curs de dezvoltare, ca principiu multilateral, trebuie consolidate: unilateralismul și protecționismul, inclusiv protecția și restricțiile comerciale unilateral sunt incompatibile cu acordurile Organizației Mondiale a Comerțului și trebuie eliminate prompt.

Este cazul țărilor care suferă impunerea unor măsuri coercitive unilaterale, care constituie o încălcare gravă a scopurilor și principiilor Cartei Națiunilor Unite. Aceste măsuri împiedică serios eforturile țărilor afectate de a atinge obiectivele și dezvoltarea durabilă în general. Comunitatea internațională, inclusiv sistemul Națiunilor Unite, trebuie să continue să respingă ferm impunerea unor astfel de măsuri și să lucreze pentru eliminarea lor necondiționată.

Excelențele Voastre,

Cererile menționate mai sus au fost formulate de mai multe ori de către liderii din Sud, iar lipsa de progres nu trebuie pusă pe seama absenței soluțiilor. Există acțiuni, dar, este nevoie urgentă este voința politică de a nu lăsa cu adevărat „pe nimeni în urmă” și de a depăși una dintre cele mai complexe crize pe care le-a trecut Umanitatea în Istoria modernă. Aceasta ar fi cea mai bună contribuție a noastră la viitorul comun pe care trebuie să-l construim împreună! Vă ulțumesc foarte mult (Aplauze).

SUMMIT-UL ȘEFILOR DE STAT ȘI/SAU GUVERNE G-77 + CHINA, Havana, Cuba, 15 și 16 septembrie 2023 (difuzat prin e-mail de Secretariatul Ambasadei Cubei în România, pe 19 septembrie 2023, orele 11:28)

DECLARAȚIA DE LA HAVANA PRIVIND „PROVOCĂRI ACTUALE DE DEZVOLTARE: ROLUL ȘTIINȚEI, TEHNOLOGIEI ȘI INOVAȚIEI”

Noi, șefii de stat și de guvern ai țărilor membre ale Grupului celor 77 + China, ne-am întâlnit la Havana, Cuba, pe 15 și 16 septembrie 2023, în cadrul Summitului Grupului privind provocările actuale de dezvoltare: Rolul științei, tehnologiei și inovației, convinși de necesitatea imperativă de a acționa împreună, reafirmăm deplina noastră aderență la spiritul, principiile și obiectivele Grupului celor 77 + China; de asemenea, ne reafirmăm angajamentul de a consolida unitatea și solidaritatea Grupului pentru a-și atinge obiectivele și pentru a-și consolida rolul în contextul internațional actual. Ratificăm respectul deplin pentru scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite și ale dreptului internațional. Regretăm profund pierderea de vieți omenești și de proprietăți în urma recentelor fenomene naturale care au afectat Libia și Marocul. Transmitem sincerele noastre condoleanțe popoarelor și guvernelor respective, precum și familiilor și prietenilor victimelor din ambele națiuni.

Constatăm cu profundă îngrijorare că principalele provocări generate de ordinea economică internațională inechitabilă actuală pentru țările în curs de dezvoltare au ajuns astăzi la cea mai acută expresie datorită, printre altele, a efectelor negative persistente ale pandemiei de COVID-19, în ciuda faptului că OMS a ridicat urgența de sănătate publică de interes internațional (PHEIC) din cauza COVID-19; tensiuni geopolitice; măsuri coercitive unilaterale și crize multiple actuale, inclusiv crize economice și financiare; fragilitatea perspectivelor economice globale; creșterea presiunii asupra alimentelor și a energiei; deplasarea oamenilor; volatilitatea pieței; inflația; ajustarea monetară; povara tot mai mare a datoriei externe; creșterea sărăciei extreme; creșterea inegalităților în interiorul și între țări; și efectele negative ale schimbărilor climatice, pierderii biodiversității, deșertificării, furtunilor de nisip și praf și ale degradării mediului, precum și decalajele digitale, fără nici o foaie de parcurs clară pentru a aborda aceste probleme globale.

Ne exprimăm, de asemenea, îngrijorarea profundă cu privire la îmbolnăvirea, decesul și perturbarea socio-economică continuă și devastările cauzate de pandemia de COVID-19, care a exacerbat și mai mult inegalitățile puternice în și între țări și regiuni, cu un impact disproporționat asupra țărilor în curs de dezvoltare. Această situație subliniază urgența consolidării solidarității globale și a cooperării internaționale cu țările în curs de dezvoltare și a sprijinului pentru acestea pentru a preveni, pregăti și răspunde la pandemii și alte urgențe de sănătate, ținând cont de lecțiile învățate din pandemia COVID-19.

Subliniem necesitatea urgentă a unei reforme cuprinzătoare a arhitecturii financiare internaționale și a unei abordări mai incluzive și mai coordonate a guvernanței financiare globale, cu un accent mai mare pe cooperarea între țări, inclusiv prin creșterea reprezentării țărilor în curs de dezvoltare în procesul decizional pentru politicile globale și în forurile de elaborare, care vor contribui la îmbunătățirea capacităților țărilor în curs de dezvoltare de a accesa și dezvolta știința, tehnologia și inovarea.

Reiterăm convingerea fermă că toate statele și părțile interesate trebuie să se dedice colectiv realizării dezvoltării globale și cooperării „câștig-câștig” pentru dezvoltarea științifică și tehnologică, bazată pe consultări ample, contribuții comune și beneficii comune, ceea ce poate aduce enorme beneficii pentru toate țările și toate părțile lumii în construirea unei comunități cu un viitor comun pentru umanitate.

Respingem impunerea de legi și reglementări cu impact extrateritorial și toate celelalte forme de măsuri economice coercitive, inclusiv sancțiuni unilaterale împotriva țărilor în curs de dezvoltare, și reiterăm necesitatea urgentă de a le elimina imediat. Subliniem că astfel de acțiuni nu numai că subminează principiile consacrate în Carta Națiunilor Unite și în dreptul internațional, dar constituie și un obstacol serios în calea progresului științei, tehnologiei și inovării și pentru realizarea deplină a dezvoltării economice și sociale, în special în țările în curs de dezvoltare. 

În plus, subliniem că măsurile coercitive unilaterale au impact negativ și devastator asupra exercitării drepturilor omului, inclusiv a dreptului la dezvoltare și a dreptului la hrană; astfel de măsuri împiedică, de asemenea, accesul țărilor afectate la asistență medicală, ajutor umanitar, precum și provizii și active deținute la nivel național.

Respingem monopolurile tehnologice și alte practici neloiale care împiedică dezvoltarea tehnologică a țărilor în curs de dezvoltare. Statele care dețin monopol și dominație în domeniul Tehnologiilor Informației și Comunicațiilor (TIC), inclusiv internetului, nu trebuie să folosească progresele TIC ca instrumente pentru a reține și suprima dezvoltarea economică și socială legitimă, precum și tehnologia altor state. Facem apel la comunitatea internațională să promoveze un mediu deschis, echitabil, incluziv și nediscriminatoriu pentru dezvoltarea științifică și tehnologică.

Observăm cu îngrijorare că, la jumătatea implementării Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, lumea, în special țările în curs de dezvoltare, rămân departe de a atinge Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. Mai observăm că știința, tehnologia și inovarea au fost identificate ca factori de transformare pentru a accelera progresul în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă și că implementarea lor strategică ar putea rezolva și minimiza diferențele dintre obiective și ținte și recunoaștem că transferul de tehnologie pentru dezvoltarea țărilor va fi esențială pentru a intensifica și accelera punerea în aplicare a Agendei 2030.

Subliniem rolul important al științei, tehnologiei și inovării ca piloni, facilitatori și catalizatori pentru a sprijini creșterea susținută, incluzivă și durabilă, accelerând implementarea integrală a Agendei 2030 și a Agendei de acțiune Addis Abeba și, în acest context, reafirmăm necesitatea de a lua decizii politice la toate nivelurile pentru a crea un mediu internațional propice dezvoltării științei, tehnologiei și inovării și luarea în considerare, în primă instanță, a cunoștințelor științifice disponibile și a inovării, precum și utilizarea și promovarea de abilități și cunoștințe locale.

Reafirmăm Agenda 2005 de la Tunis pentru Societatea Informațională, care a recunoscut nevoile speciale și specifice de finanțare ale țărilor în curs de dezvoltare și promovăm o aliniere strânsă între procesul Summit-ului Mondial privind Societatea Informațională și Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, subliniind contribuțiile transversale ale tehnologiilor informației și comunicațiilor la îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, în special eradicarea sărăciei în toate formele și dimensiunile ei, și observând că accesul la TIC a devenit, de asemenea, un indicator și o aspirație de dezvoltare în sine.

De asemenea, solicităm o aliniere strânsă între procesul Summit-ului mondial privind societatea informațională și Agenda de acțiune de la Addis Abeba și alte rezultate ale proceselor interguvernamentale relevante, inclusiv Pactul global digital și Summit-ul viitorului, ce va fi organizat de ONU în 2024. Suntem de acord să lucrăm pentru o poziție puternică și concertată a G-77 și a Chinei pentru a ne asigura că are loc procesul de revizuire generală a Summit-ului mondial pentru societatea informațională (WSIS+20); Pactul global digital și Summit-ul viitorului contribuie, printre altele la atingerea dezvoltării durabile și la închiderea decalajului digital dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare.

Reiterăm că Agenda de la Tunis, Declarația de principii și Planul de acțiune de la Geneva stabilesc principiile directoare ale cooperării digitale. Recunoaștem oportunitatea pe care o oferă știința, tehnologia și inovația pentru ca toți oamenii să se bucure deplin de toate drepturile omului, inclusiv dreptul la dezvoltare. Îndemnăm la obținer ea de progrese în incluziunea digitală, precum și la atingerea egalității de gen și a împuternicirii tuturor femeilor și fetelor și la consolidarea accesului și participării lor depline, echitabile și semnificative în aceste domenii, inclusiv participarea femeilor la procesele științifice și tehnologice, ca o modalitate de a elimina decalajul digital de gen, de a aborda riscurile și provocările derivate din utilizarea tehnologiilor și de a garanta că beneficiile acestora sunt disponibile pentru toată lumea, inclusiv pentru femei și fete.

Suntem de acord asupra necesității de a investi mai mult în știință, tehnologie și inovare și de a lansa inițiative la toate nivelurile pentru dezvoltarea resurselor umane în aceste domenii. Subliniem importanța formulării de strategii care să vizeze combaterea exodului de creiere, a resurselor umane specializate pregătite în țările din Sud. Suntem de acord să promovăm în continuare interesul tinerilor pentru studiile științifice, inclusiv în sfera educațională.

Ne reafirmăm angajamentul față de colaborarea științifică deschisă și echitabilă și recunoaștem contribuția importantă a științei deschise la dezvoltarea de soluții pentru a aborda provocările globale; în acest sens, încurajăm luarea de măsuri pentru promovarea încorporării dovezilor științifice în procesele de elaborare a tuturor tipurilor de politici.

Recunoaștem contribuțiile importante pe care cunoștințele produse de activitățile de cercetare și inovare le pot aduce la elaborarea unor politici publice mai bune, precum și necesitatea de a consolida colaborarea și schimburile între factorii de decizie și comunitățile științifice și tehnologice în acest scop.  

Încurajăm promovarea managementului guvernamental, bazat pe știință și inovare, atât la nivel național, cât și la nivel local, precum și includerea acestei perspective în strategiile naționale de dezvoltare ca elemente integrale și transversale.  De asemenea, solicităm consolidarea ecosistemelor de știință și inovare, care conectează guvernele naționale și locale, sectoarele public și privat, mediul academic, centrele de cercetare și societatea civilă, ținând cont de legislația și contextele naționale.  

Ne exprimăm disponibilitatea de a sprijini extinderea modelelor de știință deschisă la toate nivelurile, pentru a garanta accesul cetățenilor la rezultatele cercetării și la informații științifice, astfel încât știința și cunoașterea să fie la îndemâna tuturor; pledăm pentru dezvoltarea și utilizarea științei, tehnologiei și inovației într-un mod etic și responsabil, precum și pentru consolidarea și extinderea infrastructurii pentru cercetare și dezvoltare. Recunoaștem că drepturile de proprietate intelectuală ar trebui să contribuie la promovarea inovației tehnologice în moduri care să promoveze bunăstarea socială și economică, ținând cont de legile naționale și îndemnăm la aplicarea, acolo unde este cazul, a flexibilităților consacrate în obligațiile legale internaționale relevante privind proprietatea intelectuală. 

Recunoaștem contribuția științei la dezvoltarea de tehnologii și soluții inovatoare pentru a avansa către modele de producție și consum mai durabile. În acest context, îndemnăm ca țărilor în curs de dezvoltare să li se asigure mijloacele necesare de implementare pentru a-și consolida capacitățile științifice și tehnologice. Mai observăm necesitatea de a crește gradul de conștientizare cu privire la dezvoltarea durabilă și stilurile de viață, în conformitate cu angajamentele cuprinse în Agenda 2030; în acest sens, ne angajăm să promovăm în continuare legături strânse și parteneriate între factorii de decizie politică.

Recunoaștem contribuția științei, tehnologiei și inovației la dezvoltarea industrială a țărilor în curs de dezvoltare și ca sursă fundamentală de creștere economică, diversificare economică și adăugare de valoare. Facem apel la promovarea noilor cercetări, dezvoltarea și transferul tehnologiilor necesare și accesul la tehnologiile existente în domeniile alimentației și nutriției, sănătății, apei și salubrității și energiei, pentru a contribui la eradicarea sărăciei sub toate formele și dimensiunile ei, precum și pentru realizarea unei creșteri economice susținute, incluzive și echitabile a bunăstării umane și dezvoltării durabile.

Remarcăm rolul central al guvernelor, cu contribuția activă a părților interesate din sectorul privat, a societății civile, mediului academic și instituțiilor de cercetare, în crearea și susținerea unui mediu favorabil la toate nivelurile, inclusiv a cadrelor de reglementare și guvernanță care să permită, în conformitate cu prioritățile naționale, promovarea științei, inovării, a antreprenoriatului și diseminarea cunoștințelor și tehnologiilor, în special către microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii, pentru obținerea unei diversificări industriale și a unei valori adăugate la produsele de bază.

Subliniem importanța cercetării și dezvoltării și a transferului de tehnologie în sfera sănătății umane, ținând cont de creșterea numărului de boli transmisibile și netransmisibile, emergente și reemergente, inclusiv a factorilor lor de risc. Facem apel la comunitatea internațională și la organismele relevante ale sistemului Națiunilor Unite să ia măsuri urgente pentru a promova accesul nestingherit, în timp util și echitabil al țărilor în curs de dezvoltare la măsuri, produse și tehnologii legate de sănătate, necesare pentru a aborda pregătirea și răspunsurile actuale și viitoare pentru prevenirea pandemiilor. Aceasta include finanțarea, consolidarea sistemelor de sănătate, dezvoltarea capacităților, asigurarea durabilității lanțurilor de aprovizionare, transferul de tehnologie și know-how pentru fabricarea locală și regională și producția de medicamente, vaccinuri, terapii, diagnostice, tehnologii de sănătate și alte produse de sănătate în țările în curs de dezvoltare.

            Recunoaștem rolul științei, tehnologiei și inovației în identificarea și abordarea provocărilor generate de schimbările climatice, ale căror efecte afectează în mod disproporționat țările în curs de dezvoltare. Recunoaștem că toate barierele tehnologice limitează adaptarea la schimbările climatice și punerea în aplicare a contribuțiilor determinate la nivel național ale țărilor în curs de dezvoltare. În acest sens, reiterăm necesitatea de a oferi un răspuns eficient la amenințarea urgentă a schimbărilor climatice, în special printr-o finanțare sporită, transfer de tehnologie și dezvoltarea capacităților bazate pe nevoile și prioritățile țărilor în curs de dezvoltare.

Recunoaștem că TIC sunt un catalizator și un factor cheie al dezvoltării durabile, reafirmăm viziunea de a construi o societate informațională incluzivă, centrată pe oameni și orientată spre dezvoltare. Solicităm comunității internaționale și organismelor relevante ale sistemului Națiunilor Unite să ia măsuri urgente pentru a reduce decalajele digitale și inegalitățile în generarea de date, infrastructură și accesibilitate în și între țări și regiuni, precum și între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, acordând o atenție specială celor mai săraci și celor mai vulnerabili. Facem apel la crearea condițiilor necesare pentru a oferi țărilor în curs de dezvoltare o conectivitate accesibilă și fiabilă.

Observăm cu profundă îngrijorare disparitățile existente între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare în ceea ce privește condițiile, posibilitățile și capacitățile de a produce noi cunoștințe științifice și tehnologice. Facem apel la comunitatea internațională, la Sistemul Națiunilor Unite și la Instituțiile Financiare Internaționale să sprijine eforturile țărilor din Sud, care vizează dezvoltarea și consolidarea sistemelor naționale de știință, tehnologie și inovare. Îndemnăm țările dezvoltate să mobilizeze urgent mijloace de implementare precum transferul de tehnologie, asistența tehnică, dezvoltarea capacităților și finanțarea, prin resurse noi, suplimentare și previzibile în raport cu nevoile țărilor în curs de dezvoltare în acest domeniu.

Recunoaștem că nu ar trebui impuse restricții asupra accesului țărilor în curs de dezvoltare la materialele, echipamentele și tehnologiile legate de TIC pentru a menține dezvoltarea durabilă; recunoaștem în continuare importanța de a ajuta țările în curs de dezvoltare să abordeze provocările și oportunitățile legate de utilizarea internetului și a comerțului electronic pentru a-și dezvolta, printre altele, capacitățile lor de comerț internațional.

Susținem promovarea și implementarea politicilor de inovare specifice și direcționate, menite să stimuleze creșterea economică durabilă și crearea de noi oportunități de angajare pentru generațiile actuale și viitoare.

Reiterăm rolul crucial al Asistenței Oficiale pentru Dezvoltare în sprijinirea nevoilor de dezvoltare ale țărilor din Sud și insistăm asupra necesității urgente ca țările dezvoltate să-și îndeplinească angajamentul istoric în acest sens.

Subliniem importanța consolidării cooperării Nord-Sud, inclusiv a îndeplinirii angajamentelor privind Asistența Oficială pentru Dezvoltare pentru a sprijini nevoile de dezvoltare ale țărilor din Sud. În același timp, suntem de acord să continuăm să lucrăm la dezvoltarea științei și tehnologiei în țările în curs de dezvoltare prin consolidarea cooperării Sud-Sud, care este necesară pentru a ne optimiza potențialul și a ne completa resursele și expertiza, oferind în același timp căi viabile pentru a aborda provocările comune ale țărilor în curs de dezvoltare și, printre altele, să accelerăm progresul în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă.

De asemenea, încurajăm promovarea proiectelor și programelor de cooperare în trei, care vizează îmbunătățirea accesului țărilor în curs de dezvoltare la resurse mai multe și mai bune pentru implementarea inițiativelor tehnice și științifice. Recunoaștem faptul că, cooperarea în trei are ca scop facilitarea, sprijinirea și consolidarea inițiativelor Sud-Sud, prin furnizarea, printre altele, de finanțare, dezvoltarea capacităților, transfer de tehnologie și alte forme de sprijin, la cererea țărilor în curs de dezvoltare, în conformitate cu principiile a cooperării Sud-Sud, şi de care trebuie să beneficieze ţările din Sud. Recunoaștem că ar trebui luat în considerare un cadru tehnologic internațional, inclusiv Digital Global Compact, în conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, care să ofere țărilor în curs de dezvoltare acces preferențial la tehnologii avansate relevante, să le dezvolte capacitățile productive, să pună capăt restricțiilor discriminatorii și să se concentreze pe cercetarea globală și dezvoltare privind progresele științifice relevante pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă.

Recunoaștem rolul parteneriatelor cu mai multe părți interesate pentru stimularea investițiilor strategice pe termen lung în sprijinul dezvoltării științei, tehnologiei și inovării în țările în curs de dezvoltare, inclusiv prin finanțare inovatoare; ratificăm decizia noastră de a relua activitatea Consorțiului de Știință, Tehnologie și Inovare pentru Sud (COSTIS) și îndemnăm membrii Grupului să evalueze și să elaboreze strategii care să garanteze funcționarea eficientă a acestuia.

Suntem de acord ca miniștrii noștri și Înaltele Autorități pentru Știință, Tehnologie și Inovare să se întâlnească periodic, după caz, pentru a face bilanțul rolului științei, tehnologiei și inovării în agendele de dezvoltare aprobate la Națiunile Unite și pentru a consolida cooperarea Sud-Sud în aceste domenii. Îndemnăm comisiile, agențiile, fondurile și programele regionale ale Națiunilor Unite, în special PNUD, UNESCO, UNCTAD, UNIDO, ITU și Oficiul Națiunilor Unite pentru Cooperare Sud-Sud, în cadrul mandatelor lor respective, să depună eforturi suplimentare pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare în consolidarea cadrelor instituționale și a politicilor publice legate de știință, tehnologie și inovare.

Suntem de acord să solicităm Președintelui Adunării Generale să convoace, în contextul celei de-a optzecea sesiuni a Adunării Generale a Națiunilor Unite, o reuniune la nivel înalt privind știința, tehnologia și inovarea pentru dezvoltare, concentrându-ne în special pe măsurile care ar trebui adoptate pentru a satisface nevoile țărilor în curs de dezvoltare în aceste domenii. Ne reafirmăm angajamentul de a implementa măsurile concrete cuprinse în această Declarație la nivel național și internațional. Am convenit să declarăm 16 septembrie, “Ziua Științei, Tehnologiei și Inovării în Sud”.  

Ne exprimăm recunoștința Guvernului Republicii Cuba, Președinte al Grupului celor 77 și Chinei, pentru organizarea și dezvoltarea acestui Summit. Avem încredere că această întâlnire va da tonul acțiunilor noastre în aceste vremuri de provocări enorme și ne va permite să avansăm spre realizarea aspirațiilor noastre legitime de dezvoltare.  

Prof. Dr. Anis H. Bajrektarevic

The international community should rather energetically and urgently work on a new social contract to tackle new technologies and their disruptive potentials. It is particularly related to artificial intelligence (AI) that must be deployed safely and in conformity with a globally shared ethical standard.

Deepfake, dark web, polarising contents, swarms of bots are expanding all over the cyberterritory. Just recall the events that are still shaking western hemisphere: The 2016 US Presidential elections and Brexit vote are still surrounded with a controversy. Their outcome is frequently connected with an alleged leak of personal data from a world’s leading social platform to an Analytic agency to reportedly manufacture voters’ choices. On the other side, the state (and non-state) actors have deployed huge quantities of motion-tracking and facial-recognition cameras to commodify continuous streams of intimate data about citizens, ostensibly to prepare them for a bonus-malus behavioural grading system. 

The bold and commercially promising alliance between the AI and data-ified society has switched most of the contents of our societal exchanges towards the cyberspace. These new masters are already reshaping the very fabric of our realities.

No wonder, our common anxieties are on a rise; Are we losing control to an algorithmic revolution of nanorobots? Is the AI escaping our traditional modes of understanding and collective action? Confidence in our national governance and global stewardship is at breaking point. Popular revolts will follow.

Simultaneously, the AI-powered nano-, geo bio- and info- technologies will tend to weaken, rather than to enforce, global and regional governance mechanisms. The UN and similar regional multilateral settings do face a wide range of interconnected challenges. Let us briefly elaborate on some. 
 

The AI and Deepfake 

The AI is essentially a dual-use technology. Its mighty implications (either positive or negative) will be increasingly hard to anticipate, frame and restrain, or mitigate and regulate.

The so-called Deepfake is a good example. Presently, the advanced algorithmic AI programs have reached the stage to easily alter or even manufacture audio and video images by creating impersonations which are practically identical to its original. Deep-learning facial recognition algorithms can already, with an astonishing accuracy, copy eye-motion, trace and simulate variety of facial expressions or even synthesize speech by analysing breathing patterns in combination with a movement of tongue and lips.  

Once released by a state or non-state actor, such artificial interventions could be easily maliciously utilised for a wide range of impacts: political campaigns, racketeering, peer pressures and extortive mobbing. It is not hard to imagine such a fake video triggering public panic (e.g., if displays non-existent epidemics or cyberattack), mass demonstrations (e.g., if portrays a high-ranking official in bribing scene or similar grave crime), or forged security incidents that may provoke serious international escalations.

The ever-growing number of actors and their increasing capacitation to influence citizens with doctored simulations could pose the long-lasting detrimental implications for the UN and other International FORAs dealing with peace and security. By corroding the very notion of truth and of a mutual confidence between citizenry and their state as well as among states, the Deepfakes may turn to be the largest disruptive force to our global governing system.
 

The AI and human predictability 

Due to advancements in the Internet of Things (IoT), the AI is already bridging and coupling with a range of other technologies, especially with the metadata provided by the Bio-tech. These mergers pose a significant challenge for global security. Driven by the lucrative commercial prospects or by state security considerations, the AI systems around the world are largely programmed towards the predictability of human behaviour. Quite at reach, they already have accurate and speedy analytics of urban traffic patterns, financial markets, consumer behaviour, health records and even our genomes.

These – still unregulated – AI technologies are increasingly able to channel our behavioural and biological data in a quite novel and rather manipulative ways, with implications for all of us. Neither this spares the youngest among us. For instance, the i-Que boys’ robot or Cayla girls’ doll transmit voice and emotional data of kids interacting with them (of everyone in their 10 meters proximity radius) and send it back to their manufacturers via the Cloud. This feature led the European authorities to examine automated toys closely and conclude that it violates basic principles of consumer and privacy protection. Similar dolls are still in extensive use all over Arab world and Asia where consumer protection awareness is s/lower or less organised than in the EU.

In several OECD countries, the deployment of the court rooms’ emotional analysis is seriously discussed. In such a scenario, the powerful algorithmic biometrics would measure a level of remorse when witnesses are testifying, and audio-video materials are presented. If once operable, that would be than easily extended by granting corporate (and state) entities to utilise different types of biometrics in assessing the job applicants. 

That may furtherly tempt some outcast regimes to force biometric bracelets upon part or even entire populations, and have a real-time and accurate measuring of the popular support they enjoy. (Such bracelets are already heavily advocated in some OECD countries for the prison population, especially for re-convalescent inmates charged with blood delicts.)

Finally, if the humans’ individual or group behaviours can be monitored, hoovered, processed and hence, altered, who (or what) will be a driver of electability – be it of a change or status quo preservation – people or algorithms? If the entire biometrics, emotional data and past behaviouristic history (meta) of all parliamentarians, all political parties’ protagonists, top military and the key business people is hackable by the national or foreign state or non-state actors – than the sense of democracy, military affairs, security and esp. human rights will be changed beyond recognition. Most probably, beyond return, too. 

If the AI has such a potential to penetrate – and even steer – individual and group human behaviours, it inevitably disrupts a very notion of human rights as embedded in the UN Human Rights Charter, as well as of peaceful coexistence, security, prosperity and equality among states as stipulated by the OUN Charter. 

New means of social and biometric control will inevitably necessitate us to revisit and reimage the framework currently in place to monitor and implement the Universal Declaration of Human Rights. Notion of independence and inalienable right to economic development, too. This will require a concerted effort from regional developmental FORAs and the UN as universal multilateral system to anticipate and adjust. 
 

The AI: Theatre for future conflicts 

Since it reduces jobs in their numbers, configurations and intensities due to automation, the AI is excellently suited for the countries in demographic transition (decline), rather than for the booming demographics of Muslim world, sub-Saharan Africa and of (non-Fareast) Asia. Dramatic shrinking in domestic labour conjecture and forthcoming shift in global manufacturing dependences will especially hit hard the global south. Often enveloped in the ‘wait-and-see’ stance, the Global south traditionally has a low trust-rate between its citizenry and government. 

Logically, the ‘promise of the AI’ to sway large regions and their populations is so immediate and mesmerising, that it already puts its main drivers to a fierce competition. Accelerating competition (with such a disruptive technology) in absence of cooperation (as the best tool to build and maintain confidence) or comprehensive regulation is only one step from a conflict.  

The SF-like prospects of ruling ‘AI-race’, thus, are becoming (seemingly) realistic: Powerful state or commercial (technology platforms) actors bitterly competing over our collective data – as a new, cyber currency – to aggregate bio-medical, economic and politico-military supremacy across the globe. The “cyber-colonization” – especially of the global south – is increasingly likely. (Hoovering data without any remuneration and monetising it without any warning, data-collection taxation, or remuneration to its proprietor.) Leaders in the AI field are already capable to globally hoover data, are in possession of storing capacities, and will soon master (quantum) computing powers to process and analyse, and potentially control other countries’ populations and ecosystems. 
 

The answer to AI should be Universal 

Quite disturbingly, our societies are far from prepared for deployment of the AI: Be it philosophically or practically, we are still short of a thorough socio-political, legal or ethical considerations. Moreover, the UN and its Agencies – achitectured 75 years before the emergence of these technologies – are in many aspects poorly equipped to offer comprehensive and timely AI governance. Speed of this technological innovation cycle outpaces any administrative response, even as the technological disruptions are becoming apparent to ever larger number of countries. In the near future, they will increasingly come in unpredictable severities and frequencies, and in hard-to-connect contexts.

The new political trends of autarchic ‘neo-nationalism’ are further trivializing capacity of the multilateral FORAs to play a norm-setting and monitoring-of-compliance role in the global governance of AI. In such a climate, technologically advanced Member States (pressured by their national security or commercial interests) may see little incentive in letting the international FORAs to govern what they perceive as own lucrative and proprietary technology. Thus, collective decision-making mechanisms could sink into the dark of obscure centers of projected power, out of reach or any control.

Having all this in mind, the UN and its Specialised Agencies (including the ITU, UNESCO and UN University), along with variety of regional FORAs hold the answer. That very much includes the developmental segments – especially of global South – such as the African, Asian, Interamerican or Islamic Development Banks as well as regional politico-administrative settings like the OIC, SAARC, ASEAN, AU, to name but few. They have to initiate and navigate their member states, but also participate in steering the world through the universal, OUN bodies. 

Letting the AI train to pass without a collective, collaborative form of governance would be a double irreversible setback: Disruptive dual-use technology along with a digital ownership would be handed over to an alienated few to govern it, while the trust in multilateral system (especially within the developing world) would further deteriorate. 

Such inaction would inevitably raise the level of planetary confrontation to unfathomable proportions (including new forms, unseen so far), and that on two fronts – within societies and between states. Some would do anything to dominate and rule, while others would do anything to escape the iron fist of goo(g)lag.

For the three gravest planetary challenges (technology, ecology, nuclear annihilation), we need an accurate just and timely multilateral approach. In this struggle for relevance, everyone has its own share of historical (generational) responsibility. 

About author:
Anis H. Bajrektarevic is chairperson and professor in international law and global political studies, Vienna, Austria.  He has authored eight books (for American and European publishers) and numerous articles on, mainly, geopolitics energy and technology. Professor is editor of the NY-based GHIR (Geopolitics, History and Intl. Relations) journal, and editorial board member of several similar specialized magazines on three continents. Earlier this year, his 9th book was realised in New York.

This text is based on the Workshop held for the IsDB senior officials. Its content was embargoed for 30 months. 

The views expressed in this article are the author’s own and do not necessarily reflect IFIMES official position.

Ljubljana/Vienna, 16 November 2023    

Footnote:
[1] IFIMES – International Institute for Middle East and Balkan Studies, based in Ljubljana, Slovenia, has Special Consultative status at ECOSOC/UN, New York, since 2018. and it is the publisher of the international scientific journal “European Perspectives.”