PANORAMA LUMII – geopolitica și geostrategia în vremea pandemiei

Gl.mr. (rtg.) Boris POPESCU

       Sesizez apariția în librarii al unui volum de analize geopolitice , “Geopolitica înainte și după Covid – 19, 2017 – 2020”,  al cărui conținut evaluează lumea dintr-o perspectivă a existenței unui fenomen – pandemia de coronavirus ce va produce schimbări radicale în fizionomia lumii. Parafrazându-l pe Gabriel Garcia Marquez, cu al lui “Dragoste în vremea holerei” găsesc potrivit să așez în titlu o similaritate în jocul de cuvinte ce desemnează contextul pandemic al coronavirusului, de natura unei patologii extinse la nivel planetar și care însoțește geopolitica și geostrategia vremurilor pe care le trăim .

                Preliminarii la temele cărții

       Ceea ce găsim în  această carte ieșita de sub condeiul a trei autori (un ofițer de informații de rang înalt – General -maior, în retragere, cu excepțională analiză în diplomația apărării, analist politic și militar, manager al unei publicații – “Pulsul Geostrategic”) și autor al unor numeroase studii de profil cu distribuție internațională; un expert, Felix Stroe, la nivelul managementului guvernamental și un universitar, Dorian Vlădeanu, cercetător științific  la un înalt nivel de reprezentare – Academia Română, putem sa definim ca fiind un compendiu al temelor de interes,  al unor studii aprofundate   publicate,  în ultimii trei ani, în prestigiosul buletin de analiza geopolitică, bilunar  apărut între 2007 – 2019, avându-l ca director pe Generalul Corneliu Pivariu, cu abordări susținute la manifestări științifice de profil, precum și interviuri cu personalități implicate în sfera relațiilor internaționale.

       Această lucrare se adresează decidenților politici, diplomaților de carieră și celor care se inițiază în diplomație , membrilor comunității universitare , jurnaliștilor și tuturor acelora care încearcă să înțeleagă lumea în care trăim și în care vom trăi probabil multă vreme cu disfuncții politice, economice, militare, societale și de altă natură, generate de această maladie pe care știința medicală nu reușește să o stăpâneasca de aproape un an de zile. Lucrarea este concepută “Cu o abordare structurata pe zone geopolitice continentale sau regionale, pe problematici privitoare la strategia globală, la stările conflictuale active, latente sau previzibile, sau pe țări – acolo  unde evoluțiile interne din acestea au prezentat importanță majoră pentru stabilitatea, pacea și securitatea regională, pe un  plan mai larg, pentru configurația previzibilă a noii ordini globale” , scop de cercetare prezentat încă din prefața cărții .  Datorită diversității temelor supuse analizei ,sub aceiași umbrelă a interpretării , cartea surprinde dinamica evenimentelor din istoria recentă cu toate implicațiile asupra existenței entităților planetei.

     Pandemia de coronavirus a generat cote  de pericol de neatins în vreun alt eveniment din istoria lumii devenind un fragment de istorie patologică a societății globale. După atentatele din septembrie 2001, din SUA, s-a spus ca lumea va arata altfel. Evoluțiile ulterioare ale evenimentelor de atunci au confirmat parțial schimbările majore ale lumii globalizate. Desigur, dinamica transformărilor s-a materializat prin introducerea în agenda relațiilor internaționale a unor noi teme și subiecte ce au influențat fizionomia lumii , fără însă să apară cutremure de proporții în existența societății globale. În ultimii 20 se ani  ai noului secol s-au produs  schimbări de ordin cantitativ și calitativ în raporturile de putere, dar obiectivul esențial a fost păstrarea unui echilibru global și evitarea unui conflict major. Pe de altă parte s-au acumulat numeroase probleme: degradarea mediului și schimbările climatice, lupta pentru resurse și competiția economică, creșterea decalajului economic dintre state,  apariția statelor eșuate, mari fluctuații în competiția pentru resurse energetice, contradicții în sistemele politice ale puterilor și marilor puteri ale lumii, migrația și politicile demografice, precum și probleme regionale cu specificitățile geografice, politice, economice, culturale, religioase și de altă natură ce au generat stări de neliniște în viața planetei. Dar cea mai acută  problemă, lipsită de soluții și nereglementare în vreun fel în sistemul social-global este cea de natura demografică, de creștere a populației ce creează dezechilibre atât în distribuția populației la nivel global, cat și în nivelului de civilizație dintre state și regiuni. Cu cele 7,6 miliarde de oameni planeta a devenit susceptibila la schimbări dramatice,  amplificând fenomene distructive din cauza sărăciei , războaielor locale sau a confruntărilor de natură etnică ori religioasă. Facem aceste considerații întrucât pandemia de coronavirus are impact direct asupra populației  la nivel global și exista supoziții, nu lipsite de temei, în privința intențiilor cercurilor oculte de a adopta anumite poziții în legătura cu reducerea populației lumii. Dezbaterile asupra configurării lumii viitoare au fost inițiate în opera unor futurologi care au “desenat” în lucrări devenite celebre, fizionomia acesteia: Francis Fukuyama, în “Sfârșitul istoriei și ultimul om “, Alvin Toffler în “Socul viitorului”, “Al treilea val”, “A crea o nouă civilizație”, “Război anti-război” și Samuel Huntington cu celebra “Ciocnire a civilizațiilor”,  dar și abordările Clubului de la Roma, de la sfârșitul anilor ’60 au făcut referire la impactul creșterii populației asupra civilizației globale. În plus  lideri politici, de opinie, sociologi și personalități din varii domenii s-au pronunțat direct sau mai voalat asupra pericolului pierderii controlului politicilor demografice și a consecințelor asupra funcționării sistemului social-global .

       Lucrarea “Geopolitica înainte și după Covid – 19, 2017-2020” , abordează teme de o actualitate copleșitoare din ultimele evoluții care ar putea să producă o ruptura civilizațională, întrucât forțele și tendințele care modelează viitorul sunt supuse “convergenței științei, a capitalului și și comunicațiilor ce vor crea o societate noua” (Alvin Toffler )

       Situăm lucrarea în mass-media socială, sfera de cuprindere a temelor depășind , în opinia noastră, preocuparea cercetătorilor. Oamenii sunt asaltați de fenomene complicate, sofisticate din punct de vedere tehnologic  ce au despărțit, ca mentalitate, generațiile. Pandemia de coronavirus a inflamat relațiile sociale, economice și problematica de suprastructura  ale societății. Considerăm că fundamentul expresiei generale a conflictului social îl constituie relația dintre individ și societatea incapabilă  să asigure securitatea oamenilor din toate punctele de vedere.

           Temele lucrării

       Autorii lucrării abordează mecanismele și disfuncțiile lumii prin date și evidențe geopolitice și interpretări nespeculative. Suportul teoretic al cercetărilor este concentrat în capitolul I al cărții – Probleme globale -Globalizarea, prin care sunt introduse particularitățile de limbaj, conceptele și noțiunile ce  caracterizează tendințele de interpretare ale lumii globalizate. Surprinderea în sinteze a acestui tablou este evidențiată printr-un mare număr de subiecte care ne introduc în înțelegerea principalelor manifestări ale globalismului și globalizării, a viziunilor eterogene, ca sursă, a tendințelor zonale, regionale și globale, a punctelor de vedere diferite, ca expresie  a diversității percepției în transformarea lumii, precum și a neologismelor politice care însoțesc discursul ori teoriile noilor evoluții.

       În contextul competiției globale, una din cele mai spectaculoase abordări este cea referitoare la impactul economiei asupra viitorului lumii. “În esență -spun autorii-  paradigmele actuale ale științei economice , dincolo de încurajarea lăcomiei și profitului , au indus întregii omeniri un comportament care rezulta din acceptarea  ideii că ne putem comporta așa deoarece suntem o civilizație care dispune de resurse nelimitate, dar de un timp limitat redus la durata vieții fiecăruia dintre noi”.  De aici și formularea uneia dintre concluzii: “suntem singura specie care sacrifică generațiile viitoare pentru supraviețuirea celei prezente“. Este un paradox , dar opinia este tot mai prezentă în evaluările privind direcțiile spre care înaintează lumea. Sunt introduse argumente rezultate din teoria sistemelor cu privire la deciziile economice la nivel macro. O idee de excepție este includerea și promovarea în dezbatere a ipotezei formulate într-o lucrare aparținând unui savant american de origine romana -N. Georgescu Roegen, părintele teoriei bioeconomiei prin care adepții acesteia vor să dezvolte bazele teoretice ale științei roeginene pentru “recuplarea științei la conștiință”.  În condițiile afectării mediului sunt analizate  “matematic” implicațiile politicilor energetice de adaptare a resurselor la nevoile și consumurile tot mai mari ale economiei mondiale.

       Actualitatea privind viziunile geopolitice ale marilor puteri fac obiectul analizelor din capitolul II al cărții, fiind explicate printr-o abordare directă, cat și printr-o interpretare a semioticii politice a deciziilor și comportamentului marilor puteri pe scena mondială. Aflăm, astfel, de opțiunile SUA în privința geopoliticii mondiale, dar și de consecventa F. Ruse de a adopta o atitudine preponderent geostrategică în transformările mecanismelor din noua ordine mondială.

      Un capitol este consacrat fizionomiei și poziției geopolitice ale Uniunii Europene, cu o identitate neconturata pe deplin în accepțiunea concurenței globale, și a  viziunii și a influentei franco-germane în contradicție cu tendințele de hegemonie a “binomului” SUA – F. Rusă. Cât de solidă și eficientă va fi UE într-o lume viitoare depinde de soluțiile pe care le va adopta în aceasta perioadă, care în opinia fostului negociator-șef pentru aderarea României la Uniunea Europeana (Vașile Puscas), reprezintă o condiție de înlăturare a disfuncțiilor din sistemul internațional actual. Evident,  în acest capitol nu putea  să lipsească România în contextul exprimării unor “gânduri” despre politica externa  a României în spațiul european. Ceea ce devine relevant pentru țara noastră este că ne aflăm la intersecția unor “falii geopolitice” în care raporturile de putere pot suferi modificări ca urmare a dominației intereselor marilor actori geopolitici. Analizele pe spațiul geopolitic al Europei din proximitatea României sunt completate cu cele din Zona Extinsă a Mării Negre și Republicii Moldova în care sunt evidențiate diferențele de congruență geopolitică dintre cei care vor sa-și impună   dominația asupra întregii zone.

     Pe fondul declanșării crizei de coronavirus la sfârșitul anului 2019 , diplomația și relațiile internaționale trebuie să accepte și să includă în agendă realitățile din evoluțiile Orientului Mijlociu, a modului  cum s-au derulat în ultima perioadă, realități care mențin potențialul de conflict al zonei așa cum rezulta dintr-o analiză din 2019 , inclusă în volum. Situația generală a Orientului  Mijlociu este o expresie a conflictelor geopolitice globale și a constrângerilor rezultate din limitarea unor dezvoltări politice și economice  și din cauza coronavirusului  vor amplifica, probabil,  disensiunile în privința stării de securitate dintre statele din zonă.

     Tabloul geopolitic al lumii surprins în carte este completat cu analizele regionale cu privire la Irak ,cu particularitățile interne ,dar și conexiunile politicii externe care pot influența întreaga zonă. Sechelele operațiunilor militare împotriva Irakului, ultimele din 2003, au agravat situația internă, amplificând potențialul de insecuritate, întrucât nu se întrevăd, deocamdată, soluții. Actualitatea geopolitica  a zonei este completată prin introducerea studiului problematicii complicatei situații a Siriei  ca “punct de inflexiune a unor înțelegeri între Washington și Moscova”. Devenit cel mai fierbinte loc de conflict, Siria supusă unui război distrugător poate fi definită ca simbolul crâncen al unor interese geopolitice cu efecte la nivel global. Autorii cărții pătrund în intimitățile mecanismelor care au declanșat și mențin conflictul ce tinde sa capete fizionomia unui “război al civilizațiilor” prin  încercarea de a se institui o confluență profund antagonică dintre zonele geopolitice în care își dispută concurența actorii globali.

      O continuare a înfățișării lumii actuale o constituie un alt punct al zonei cu potențial conflict- Iranul. Abordarea problematicii iraniene conține , în principal , subiecte circumscrise politicii de securitate ce inflamează întreaga zonă, dar poate avea  consecințe la nivel global. Punerea într-un “stop cadru” a situației Iranului   ne indică faptul  că de la data declanșării crizei coronavirusului,  problemele majore de natură geopolitică și geostrategică au evoluat din cauza haosului economic și accentuării lipsei de control asupra potențialului militar al Iranului. În această perspectivă pot fi situate și consecințele denunțării unilaterale a acordului nuclear cu Iranul de către SUA . Pierderea controlului asupra poziției Iranului complică și mai mult tensiunile din Orientul Mijlociu, fapt evidențiat de rivalitățile dintre orientările politice și religioase ale statelor din zonă, precum și de intenția vădită  a Iranului de a-și extinde expansiunea în  Orientul Mijlociu.

       Un capitol distinct este consacrat Turciei  care se revendică, tot mai mult, ca “un actor de primă mărime în geopolitica mondială“. Sunt însă relevate și fluctuațiile în politica internă și externă a Turciei ca urmare a unor poziții  contradictorii în relațiile cu terțe state. Este subliniată componenta militară a politicii externe care include dislocarea de forte armate în statele din proximitate și într-o extensie vizibilă de control și influență al unor zone dominate de populația musulmană: Afganistan, Somalia, Pakistan, Indonezia, Malaezia și Arabia Saudită. Totodată își consolidează poziția în Ciprul de Nord . Printre elementele contradictorii ale atitudinii Turciei în plan geopolitic și geostrategic consemnăm intrarea în conflict cu statutul acesteia de membră a NATO, și cu începutul unei cooperări militare cu F Rusă. (Importul de rachete SS-400 este deja un fapt împlinit). Într-o perspectivă previzibilă se apreciază că Turcia se manifestă în relațiile internaționale de pe poziții de putere. Studiile asupra evoluțiilor Turciei pe scena internaționala scot în evidență înclinația spre autoritarism politic al conducerii actuale, iar în sprijinul susținerii acestei atitudini autorii aduc argumente temeinice . Despre “filozofi ” istorică ce are la baza descreșterea Imperiului Otoman, precum și intențiile Turciei actuale de a-și  mări influența în lume este redat un text dintr-un discurs a lui Recep Tayyp Erdogan cu autentice nostalgii otomane: “Cei care cred ca am șters din inimile noastre pământurile din care ne-am retras în lacrimi cu o sută de ani în urmă, greșesc”. Cele mai recente decizii de a extinde și exploata resurse energetice din Marea Mediterană, din proximitatea Greciei creează un nou episod în tensiunile existente, deja, între cele doua state membre NATO, fapt ce îngrijorează Occidentul. Volumul “Geopolitica înainte și după Covid – 19 , 2017 2020” dezvoltă și aprofundează problematica Turciei cu incidența geopolitică și geostrategică globală ce antrenează adversități de neconceput în anii din urmă. Elemente de ordin economic scot în  evidenta contradicții fundamentale dintre aliați . Într-un mesaj de tip “biliard geopolitic “președintele Turciei spune : “Răul continuă să bântuie prin lume, acțiuni unilaterale împotriva Turciei de către SUA, aliatul nostru de zeci de ani, nu ar face decât să servească interesele și securitatea SUA; dacă nu va fi inversat acest curent de unilateralism și lipsă de respect vom fi nevoiți să ne căutam  noi prieteni și aliați”. Nu există nimic subtil în această declarație. Este explicită și sună a avertisment privind condiționarea partenerilor în relațiile Turciei. Ca o concluzie asupra perspectivelor geopolitice ale Turciei, autorii studiului consemnează că “sub conducerea lui Erdogan, Turcia merge hotărât pe direcția maximizării rolului și poziției sale geopolitice, profitând de ezitările marilor jucători ca SUA, China, Rusia“.

Pentru cuprinderea mai largă a  spațiului geopolitic supus studiului lucrarea conține, ca și complement, trecerea în revistă a unor aspecte privind situația din Iordania, a unor evoluții ca urmare a funcționării Consiliului de Cooperare din Golf, cu particularitățile relevante despre Qatar, o identitate statala ce deține Platforma media  Al Jazeera a cărei influență uriașă se face vizibilă la nivel global, precum și unele considerații privind serviciile de informații ale Emiratelor Arabe Unite.

       Ultimul capitol al volumului, susținut de Generalul Corneliu Pivariu,  întitulat “În loc de concluzii” introduce în dezbatere un număr de subiecte printr-o interogație: Cum va fi viitorul? Desigur, întrebarea este retorică și nu își poate găsi răspunsuri cu în grad ridicat de certitudine datorită multitudinii de factori care influențează viața planetei. Autorul identifică disfuncții care se manifestă în prezent datorită acestui “eveniment global ce va avea efecte importante asupra evoluției geopolitice (..) cu efect direct asupra economiei” și, în consecința, va afecta întregul sistem social-global. Sunt abordate cu ochi critic limitele drastice și influenta măsurilor aplicate procesului de educație , amputarea drepturilor și libertăților universale ale omului, negarea rolului și importanței familiei, creșterea animozității între clase și categorii sociale, precum și ale altor influențe cu un caracter profund distructiv asupra societății.

       Introducându-i în “arena geopoliticii” pe marii jucători ai lumii din acest moment (China SUA, Uniunea Europeană, Germania, Federația Rusă , India și Turcia) sunt formulate concluzii care ne indică particularitățile luptei pentru supremație mondială în condițiile promovării prin toate mijloacele a intereselor într-o competiție nemiloasă ce antrenează viața statelor și comunităților omenești de pe întreaga planetă. O abordare extrem de dură aparține segmentului descrierii rolului Uniunii Europene care “s-a rupt de realitatea geopolitică, părând a se concentra doar pe economie, finanțate și utopii. A uitat sau a desconsiderat presiunea agresivă și constantă a Rusiei , noua ascensiune a Chinei și reluarea în mare forță a cuceririi islamice”, dar și schimbarea de direcție și viziune geopolitică a Președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen  care într-o recentă ocazie afirma: “Pandemia de Covid -19 și câteva provocări majore bilaterale și multilaterale arată cu claritate că Parteneriatul cu China este crucial”.

       Detalii asupra actualitatii pozițiilor Germaniei, F. Ruse, Indiei  și Turciei aduc, de asemenea, în dezbatere realități ale unei lumi în schimbare,  în care ciocnirea de interese este inevitabilă pentru obținerea unor poziții favorabile în geopolitica mondială.

Evocarea situației României în contextul pandemiei de Covid -19, închide traseul parcurs consacrat actualității geopolitice și examinării stării planetei aflată într-un punct de cotitură. Uriașele probleme de funcționare a societății românești în condițiile pandemiei reflectă vulnerabilitățile sistemului politic, economic și social, cauzate de un management neadecvat în situația de criză sanitară, precum și ruptura profundă de realitate  a organismelor instituționale.

       Judecând criza sanitară globală în contextul geopolitic se desprind și unele concluzii ce privesc mecanismele de funcționare ale societății globale, astfel: vulnerabilitățile științei secolului XXI, incapabilă să găsească soluții la problemele umanitare, precum și limitele acesteia; (Daca aducem în discuție previziunile lui Jack Attali asupra tehnologiilor viitorului apropiat acestea  par doar ficțiune ); incapacitatea științei medicale de a găsi oportun soluții pentru combaterea pandemiilor (transformarea virusului într-un “sistem de armament” fără anti-armă, ceea ce proclamă un “război” cu un învingător premeditat); semnele “nesănătoase” ale unei combinații dintre politică și medicină; instalarea unei psihoze generale, precum și nașterea unui activism al rezistenței civice împotriva restricțiilor impuse; compromiterea Organizației Mondiale a Sănătății; limitele materiale ale sistemelor medicale și erodarea profundă a capacității acestora de a gestiona o criza de proporții planetare; confuzii de natura existențială a oamenilor și pierderea  încrederii în capacitatea sistemelor de asigurare a securității individuale  și colective; încercarea de promovare  a unor programe lipsite de suport științific asupra perspectivei (formule de genul “vom trai cu virusul” sau vaccinarea întregii populații – o utopie a “filozofiei” stării de sănătate a populației.

       Lucrarea, în ansamblu, depășește tematica dezbaterilor de geopolitică, având un caracter prospectiv asupra societății omenești prezente și viitoare. Segmente întregi ale volumului sunt circumscrise abordărilor de filozofie politica și istorică, intruziuni în teme și subiecte de sociologie, precum și informații de natura științifică, economică, militară, etc. care fac din lucrare o valoroasă sursă de  documentare cu multiple valențe de natură enciclopedică.                                                                                                  

General-maior, (în retragere) Boris Popescu

În perioada de activitate profesională a îndeplinit funcții  didactice: profesor la Colegiul Național de Apărare; șef catedră de strategie, prodecan al Facultății Inter arme din Academia de Înalte Studii Militare; titular al  cursurilor de geopolitică și geostrategie  la Facultatea de Științe Politice, Relații Internaționale  și Studii de Securitate a Universității “Lucian Blaga”  din Sibiu; Consilier în Departamentul Securității Naționale din Președinția  României.