BREVIAR APICOL 2022-2023
July 2, 2023 | GEOPOLITICĂ | No Comments
Emilian M. Dobrescu
Albinele sălbatice din Europa
Cercetătorii nu credeau că albinele pot supraviețui ca animale sălbatice în Europa, dar au descoperit că în unele regiuni încă există albine sălbatice[1]: într-un studiu început în octombrie 2019, biologii Benjamin Rutschmann și Patrick Kohl, de la Julius-Maximilians-Universität Würzburg (JMU) din Bavaria (Germania), arată că albinele sălbatice încă mai există în regiunea Galiției din nord-vestul Spaniei. Rutschmann și Kohl sunt doctoranzi la Chair of Animal Ecology and Tropical Biology din cadrul JMU, în grupul profesorului Ingolf Steffan-Dewenter; ei au început studiul din Galiția la sugestia colegului lor spaniol Alejandro Machado. Acesta din urmă observase roiuri de albine ocupând interiorul stâlpilor de electricitate goi pe dinăuntru și viețuind acolo. Pentru a afla dacă regiunea ar putea susține o întreagă populație de colonii de albine sălbatice, cercetătorii le-au căutat pe o suprafață în interiorul a 136 de kilometri de stâlpi goi de electricitate și au descoperit că 214 stâlpi de electricitate găzduiesc colonii de albine sălbatice.
„În primul an al investigației noastre am găsit 29 de colonii. La o a doua vizită, în martie 2020, am descoperit că 17 dintre aceste colonii au supraviețuit iernii chiar dacă nu fuseseră nici hrănite și nici tratate împotriva paraziților” spune Benjamin Rutschmann. Există posibilitatea ca roiurile de albine sălbatice să fie descendenții sălbatici ai speciilor străine de albine importate de apicultori. În Germania, după spusele lui Rutschmann, subspecia autohtonă de albine (Apis mellifera mellifera) a fost înlocuită în acest mod cu mult Timp în urmă de subspeciile de import, în primul rând de Albina Carnica (A. m. carnica).
Analizând modelul nervurilor aripilor, cercetătorii JMU au descoperit că toate coloniile care trăiau în stâlpii de electricitate făceau parte din specia Albinei Iberice, Apis mellifera iberiensis; astfel se poate concluziona că, în Spania, albina a existat simultan atât ca animal sălbatic, cât și ca animal domesticit până în zilele noastre: „Dacă populația de albine sălbatice poate fi stabilă pe termen lung, putem determina acest fapt doar prin intermediul unor ani suplimentari de observație”, spune Patrick Kohl. „După doi ani de studiu și un total de 52 de colonii de albine observate, vedem că aproximativ 40% dintre acestea supraviețuiesc iernii”, a spus și Alejandro Machado, care locuiește în regiune. O analiză a peisajului din jurul stâlpilor de electricitate a arătat că supraviețuirea albinelor melifere din Galiția a depins în mare măsură de cât de naturale sunt împrejurimile. În stâlpii de electricitate înconjurați de tufărișuri, lande sau păduri supraviețuiesc iernii mult mai multe colonii decât în stâlpii poziționați în câmpuri cultivate intensiv.
În coloniile înconjurate de habitate seminaturale în proporție mai mare de 50%, cel puțin jumătate dintre colonii au supraviețuit iernii; în schimb, în peisajele cu habitat seminatural în proporție mai mică de 25%, unde se găsește o cantitate mică de hrană, probabilitatea de supraviețuire a fost aproape de zero.
În Galiția, cercetătorii au descoperit contraste puternice între zonele seminaturale învecinate neutilizate sau cu o utilizare tradițională extensivă (lande, crânguri) și suprafețele mari de agricultură intensivă, cu aport ridicat de pesticide și îngrășăminte. „Acest contrast puternic dintre cvasi-natural și deșert agricol a fost cel care ne-a făcut să realizăm că vegetația din jur joacă un rol atât de important în supraviețuirea albinelor”, spune Rutschmann. Studiul arată importanța fundamentală a formelor extensive de utilizare a terenurilor și a restabilirii caracteristicilor peisajului aproape natural, cum ar fi gardurile vii: „Fără habitate suficiente de cuibărit și hrănire, chiar și interzicerea pesticidelor sau oprirea schimbărilor climatice nu vor ajuta insectele”, a concluzionat Patrick Kohl.
Diferența între albine și viespi, atunci când înțeapă
„Există aproximativ 20.000 de specii de albine pe glob și nu toate înțeapă”, a declarat Allyson Ray, doctorand în bioștiințe moleculare, celulare și integrative la Penn State University, care mai spune că „există un grup de albine, numite albine fără înțepătură (din specia Meliponini), precum și albinele miniere (familia Andrenidae), care au înțepături, dar sunt atât de mici ca efect, încât sunt în mare parte ineficiente”[2].
Peste 500 specii de albine fără înțepătură trăiesc, mai ales, în zona celor două tropice: în loc să înțepe, ele mușcă, „și au frecvent intrări elaborate în cuiburi pentru a descuraja invadatorii”, a declarat Nicholas Naeger, biolog la Washington State University, care studiază albinele de peste două decenii. „Albinele de miere mor cel mai adesea ca o consecință a înțepăturii”, spune Allyson Ray. Albinele de miere – din care există aproximativ 10 specii, potrivit lui Nicholas Naeger – nu au tendința de a muri atunci când înțeapă alte insecte sau păianjenii, ceea ce tinde să se întâmple doar dacă albina crede că stupul său este invadat. În general, înțepătura este capabilă să pătrundă exoscheletul relativ subțire al insectei și poate fi extrasă fără a suferi daune; pielea umană este mult mai groasă decât exoscheletul celor mai multe insecte, ceea ce înseamnă că „înțepăturile rămân înțepenite. Atunci când albina zboară după ce a înțepat o persoană, înțepătura rămâne, iar organele intestinului acesteia sunt smulse și detașate, spintecând-o efectiv”, a explicat Ray. Albina, acum cu o gaură în abdomen, „ar putea trăi câteva ore după înțepătură, dar în cele din urmă va ceda în urma pierderii de lichide și a insuficienței organelor interne”, a adăugat Naeger.
Nicholas Naeger a efectuat cândva cercetări pentru a confirma că albinele sunt incapabile să supraviețuiască după ce au înțepat o țintă umană. Față de ele, bondarii au un înțepător neted și, prin urmare, sunt capabili să înțepe de mai multe ori fără să moară. Alte insecte, cum ar fi viespile, au un înțepător la fel de neted, ceea ce le permite să atace o țintă de mai multe ori fără a muri. „Albinele de miere, ca majoritatea albinelor, sunt timide atunci când sunt departe de stup și nu au nimic de protejat; singurele două moduri semnificative de a face ca o albină să te înțepe sunt să provoci înțepătura prin apucarea sau strivirea albinei, astfel încât aceasta să nu aibă opțiunea de a fugi, sau prin faptul că te apropii prea mult de cuibul său. Un număr semnificativ de înțepături de insecte care sunt puse pe seama albinelor sunt de fapt comise de viespi, care tind să fie mai îndrăznețe și mai agresive decât albinele”, a remarcat Naeger. De asemenea, este demn de remarcat faptul că nu toți membrii speciilor de albine „înțepătoare” au de fapt capacitatea de a înțepa. „Orice albină care înțeapă va fi femelă, deoarece înțepătorul este de fapt un ovipozitor modificat”, sau un organ tubular prin care o insectă femelă își depune ouăle, a adăugat Ray. Albinele femele tind să fie mult mai numeroase decât masculii lor. Potrivit unui studiu din 2019, populația medie de albine are un raport de aproximativ 5 la 1 între femele și masculi.
Mierea în țara noastră
Președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România (ACA), Ioan Fetea, a spus pe 12 septembrie 2021 că țara noastră importă anual între 3.000 și 6.000 tone de miere, deși România este unul dintre cei mai importanți producători de miere din Europa[3]. „Este un paradox că România importă anual între 3.000 și 6.000 tone de miere, adică aproape 30-35% din consumul intern, cred că în toate țările europene mișcarea mierii este controlată de către agenții economici care sunt implicați în această activitate… Important este și cât se consumă. Noi astăzi încă nu am ajuns să consumăm 800-900 grame de miere anual (pe locuitor n.n.), în țările Uniunii Europene, în Elveția, se consumă peste doua kilograme și chiar mai mult”, a subliniat Ioan Fetea, prezent la Târgul Național al Mierii.
Din păcate, România exporta mai multă miere vrac, decât ambalată, deși este de foarte bună calitate, iar în țară intră multă miere contrafăcută, susține Fetea: „În această piață concurenială existentă astăzi cu privire la mierea contrafăcută și pe care autoritățile nu o identifică, ba că nu avem laboratoare dotate, ba că nu avem bani, acest sector se neglijează, de aceea cerem ANSVSA-ului să ne sprijine mai mult. Să existe controale pe ceea ce intră, să avem o trasabilitate…
România producea, în medie, 22.000 de tone de miere anual, clasându-se pe locul patru în Europa, iar vârful consemnat în urmă cu câțiva ani era de 1,47 milioane de familii de albine. La nivel național, sunt înregistrați în jur de 40.000 de apicultori. Conform statisticilor, românii consumă în fiecare zi 70 de grame de zahăr și 3 grame de miere. Deși în ultimii ani, consumul de miere a înregistrat o creștere de 15%, până la 550 de grame pe locuitor pe an, și în aceste condiții România se află tot la coada clasamentului, la nivel european. Datele relevă că românii consumă de 3-4 ori mai puțină miere comparativ cu cele două kilograme consumate în Germania sau 1,5 kilograme în Olanda și Belgia.
Tipuri de miere
Mierea susține imunitatea datorită concentrației mare de zahăr natural, vitamine și săruri[4]: specialiștii în domeniul sănătății au remarcat că înlocuire zahărului cu miere reduce riscului de apariție a diabetului cu aproape 70%. Mierea oferă energie corpului datorită glucozei și fructozei pe care le conține. Acestea se absorb rapid în organism și se transformă în energie, ajutând persoanele care depun efort intens să ducă totul la bun sfârșit. Mierea ajută la repararea ficatului în cazul unor afecțiuni hepatice; în acest fel, ficatul are nevoie de proteine, vitamine și glucide suplimentare, iar mierea este un aliment perfect pe care să îl consumi; totodată ajută și la o digestie sănătoasă și reglează nivelul colesterolului.
Principalele tipuri de miere sunt următoarele:
Mierea polifloră obținută din flori din grădini sau de câmp este de culoare aurie, lichidă și are o dulceață aparte datorită polenului florilor; poate fi folosită pentru consumul zilnic și se pot înlocui chiar și dulciurile.
Mierea de salcâm are o consistență lichidă și un parfum deosebit. Aceasta este mai rară și poate avea un preț ridicat. Se recomandă pentru răceli, gât iritat, precum și dureri de stomac.
Mierea de tei este aromată și parfumată. Este recomandată împotriva problemelor digestive, afecțiuni urinale sau probleme renale. Ajută în reglarea somnului și are proprietăți afrodisiace.
Mierea de flori de câmp sau de fâneață are o culoare aurie-roșcată și este mai consistentă. Are acțiune antiinflamatoare și antimicrobiană. Se recomandă consumarea ei în perioadele mai stresante.
Mierea de brad se găsește destul de rar și este recomandată persoanelor care suferă de acțiuni respiratorii și pulmonare.
Mierea de rapiță ajută la diminuarea colesterolului și are proprietăți antibacteriene; conține săruri minerale, oligoelemente și ajută la menținerea sănătoasă a pereților vasculari și se recomandă consumarea de persoane care au varice, hemoroizi sau tromboze.
Mierea de floarea soarelui alungă oboseala, fiind recomandată pentru afecțiunile stomacului; de asemenea, ajută la creșterea imunității mai repede în comparație cu alte tipuri de miere.
Mierea de Manuka este cel mai scump tip de miere, pe care albinele o produc doar în Noua Zeelandă și Australia, unde crește Manuka, numit și arborele de ceai. Culoarea ei este închisă și are o aromă de zahăr caramelizat.
Pesticidele reduc speranța de viață a albinelor
Albinele sunt o parte esențială a multor ecosisteme din lumea întreagă, cel mai important fiind rolul lor în polenizare speciilor de plante[5]: numărul și sănătatea stupilor de albine este pus în pericol de mai mulți factori, printre aceștia numărându-se și pesticidele. Un studiu al Universității Oregon (SUA), a demonstrat că două dintre cele mai folosite mărci de pesticide – Transform și Sivanto – reduc speranța de viață și lasă urme de stres fiziologic asupra albinelor.
Bunăstarea albinelor este pusă în pericol de expunerea la pesticide, dar și alți factori printre care se numără virușii și căpușele varroa. Și dacă substanțele chimice nu duc la moartea directă a albinelor, există riscul ca aceasta să se transpună în probleme fiziologice, care expun insectele la factorii dăunători prezentați mai sus. „Sugerăm punerea mai multor informații pe etichetele acestor produse și efectuarea mai multe studii pentru a înțelege efectele subletale ale expunerii cronice”, explică dr. Priyadarshini Chakrabarti Basu.
Cele două pesticide au fost create pentru a acționa împotriva afidelor, insecte care atacă un număr mare de culturi agricole și care pot duce la compromiterea acestor culturi. Cercetătorii explică faptul autoritățile au impus o serie de restricții legate de aplicarea acestor pesticide, de exemplu este interzisă folosirea acestora în perioadele de înflorire a culturilor. „Durata medie de viață a unei albine muncitoare este de cinci până la șase săptămâni în primăvară și vară, deci dacă reducem durata de viață cu cinci până la zece zile, aceasta reprezintă o problemă uriașă. Longevitatea redusă care rezultă din stresul oxidativ ar putea afecta negativ populațiile și, în final, să compromită starea de sănătate a coloniilor”, explică și profesorul Ramesh Sagili.
Primul vaccin din lume pentru albine
La începutul anului 2023, primul vaccin din lume pentru albine a fost aprobat spre utilizare de către Guvernul SUA[6]: aprobarea crește speranțele unei noi arme împotriva bolilor care devastează în mod obișnuit coloniile de albine pe care Omenirea se bazează pentru polenizare. Departamentul de Agricultură al SUA (USDA) a acordat o autorizație condiționată pentru un vaccin creat de Dalan Animal Health, o companie de biotehnologie din SUA, care protejează albinele de boala loca („American foulbrood”): „Vaccinul nostru reprezintă un progres în protejarea albinelor și suntem pregătiți să schimbăm modul în care avem grijă de insecte, impactând producția de alimente la scară globală”, a spus Annette Kleiser, director executiv al Danal Animal Health.
Vaccinul, care va fi disponibil inițial doar pentru apicultorii comerciali, are ca scop reducerea bolii loca, cauzată de bacteria Paenibacillus larvae, care poate slăbi și ucide stupii. În prezent, nu există niciun leac pentru această boală, care, în unele zone din SUA, este prezentă într-un sfert din stupi, ceea ce obligă apicultorii să distrugă și să ardă toate coloniile infectate, precum și să administreze antibiotice pentru a preveni răspândirea. „Este ceva ce apicultorii pot să recunoască ușor pentru că reduce larvele la o substanță maronie care are o duhoare râncedă”, a declarat Keith Delaplane, entomolog la Universitatea din Georgia, care a încheiat un parteneriat cu Dalan Animal Health pentru dezvoltarea vaccinului.
Vaccinul funcționează prin încorporarea unei bacterii în lăptișorul de matcă, cel pe care albinele lucrătoare îl dau reginei, care îl ingerează și primește o parte din vaccin în ovare. Larvele de albine în curs de dezvoltare sunt apoi imunizate atunci când eclozează, iar studiile efectuate de Dalan Animal Health sugerează că acest lucru va reduce rata mortalității cauzate de această boală: „Într-un scenariu perfect, reginele ar putea fi hrănite cu un cocktail într-o bomboană pentru regine – zahărul moale și păstos pe care reginele albinelor îl mănâncă în Timpul tranzitului intestinal”, a spus Keith Delaplane.
Boala Loca este originară din SUA, dar s-a răspândit în întreaga lume: Dalan Animal Health a declarat că descoperirea ar putea fi folosită pentru a găsi vaccinuri pentru alte boli legate de albine, cum ar fi versiunea europeană a bolii. Pe măsură ce au fost comercializate, transportate și folosite în agricultură, albinele au fost expuse la un cocktail compus din diferite boli care, de obicei, distrug un număr mare de colonii și necesită intervenții majore din partea apicultorilor pentru a menține numărul de albine.
Statele Unite sunt neobișnuit de dependente de coloniile de albine gestionate pentru a susține polenizarea culturilor, cu stupi transportați în mod obișnuit cu camioanele prin țară pentru a poleniza plantele, inclusiv cele sălbatice, din regiunile respective. Acest lucru se datorează faptului că multe specii de albine sălbatice se află într-un declin alarmant, din cauza pierderii habitatului, a utilizării pesticidelor și a crizei climatice.
Roirea albinelor poate influența vremea locală
Albinele care roiesc produc atât de multă electricitate încât pot afecta vremea locală, sugerează o descoperire, realizată de cercetători prin măsurarea câmpurilor electrice din jurul stupilor de albine din specia Apis mellifera[7]: cercetarea dezvăluie că albinele care roiesc pot produce la fel de multă electricitate atmosferică, în mod similar unei furtuni obișnuite. Acest lucru poate avea un rol important în direcționarea prafului pentru a modela modele meteorologice imprevizibile; impactul albinelor ar putea chiar să fie inclus în modelele climatice viitoare. Corpurile minuscule ale acestor insecte pot prelua sarcină pozitivă în Timp ce se hrănesc, fie din frecarea moleculelor de aer de aripile care bat rapid (albinele pot bate din aripi de mai mult de 230 de ori pe secundă), fie din aterizarea pe suprafețe încărcate electric; efectele acestor încărcături minuscule se presupuneau anterior a fi la scară mică.
„Abia recent am descoperit că biologia și câmpurile electrice statice sunt strâns legate și că există multe legături nebănuite care pot exista la diferite scări spațiale, de la microbii din sol și interacțiunile plante-polenizatori până la roiurile de insecte și circuitul electric global”, a declarat Ellard Hunting, biolog la Universitatea Bristol, din Anglia, și prim autor al studiului. Electricitatea statică apare atunci când denivelările microscopice și gropile de pe două suprafețe se freacă una de alta, creând fricțiune. Acest lucru face ca electronii, care sunt încărcați negativ, să sară de la o suprafață la alta, lăsând o suprafață încărcată pozitiv, în timp ce cealaltă suprafață devine încărcată negativ: transferul dintre cele două suprafețe ionizate creează o diferență de tensiune sau gradient de potențial, peste care sarcinile pot sări. Acest gradient de potențial electrostatic, care poate produce un șoc atunci când atingeți clanța ușii după ce ați mers pe un covor, poate încărca și fulgerele, prin frecarea aglomerărilor de gheață din interiorul norilor. Legenda spune că acest fenomen a fost demonstrat de Benjamin Franklin când el și fiul său au înălțat un zmeu în timpul unei furtuni, observând că firul umed al zmeului a condus scântei de la norul de furtună la o cheie atașată la capătul său. Efectele electrostatice apar în întreaga lume a insectelor; ele le permit albinelor să atragă polenul spre ele și îi ajută pe păianjeni să creeze pânze încărcate negativ, care atrag și captează corpurile încărcate pozitiv ale prăzii lor.
Pentru a testa dacă albinele care roiesc produc modificări considerabile în câmpul electric al atmosferei noastre, cercetătorii au plasat un monitor de câmp electric și o cameră în apropierea mai multor colonii de albine. În cele 3 minute în care insectele au inundat aerul, cercetătorii au descoperit că gradientul potențial de deasupra stupilor a crescut la 100 de volți pe metru. În alte evenimente de roire, oamenii de știință au măsurat efectul până la 1.000 de volți pe metru, făcând ca densitatea de încărcare a unui roi mare de albine să fie de aproximativ șase ori mai mare decât furtunile de praf electrizate și de opt ori mai mare decât un nor de furtună.
Oamenii de știință au mai descoperit și că norii de insecte mai denși înseamnă câmpuri electrice mai mari, o observație care le-a permis să modeleze și alte insecte care roiesc, cum ar fi lăcustele și fluturii. Lăcustele roiesc deseori la „scară biblică”, au spus oamenii de știință, creând nori groși de peste un kilometrui pătrat, care conținând până la 80 de milioane de lăcuste. Modelul cercetătorilor a prezis că efectul asupra câmpului electric atmosferic al lăcustelor care roiesc a fost uluitor, generând densități de sarcină electrică similare cu cele produse de furtuni.
Cercetătorii spun că este puțin probabil ca insectele să producă ele însele furtuni, dar chiar și atunci când potențialii gradienți nu îndeplinesc condițiile pentru a produce fulgere, ei pot avea totuși alte efecte asupra vremii: câmpurile electrice din atmosferă pot ioniza particulele de praf și poluanți, modificându-le mișcarea în moduri imprevizibile. Deoarece praful poate împrăștia lumina Soarelui, este important să știi cum se mișcă și unde se instalează acesta pentru a înțelege clima unei regiuni.
[1] Vezi site-ul Albinele pot supraviețui în sălbăticie însă nu este chiar atât de simplu (descopera.ro), postat și vizitat pe 22 februarie 2022
[2] Vezi site-ul De ce mor albinele atunci când ne înțeapă, dar viespile nu? (descopera.ro), postat și vizitat pe 11 iunie 2022
[3] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/romania-importa-35-din-consumul-de-miere-desi-este-unul-dintre-cei-mai-importanti-producatori-din-europa-230079, postat și vizitat pe 13 septembrie 2021
[4] Vezi site-ul Câte tipuri de miere există, de fapt. Care sunt beneficiile acestora (substantial.ro), postat și vizitat pe 24 martie 2022
[5] Vezi site-ul Speranța de viață a albinelor, redusă din cauza expunerii la pesticide (descopera.ro), postat și vizitat pe 23 iunie 2020
[6] Vezi site-ul Primul vaccin din lume pentru albine a fost aprobat în SUA (descopera.ro), postat și vizitat pe 9 ianuarie 2023
[7] Vezi site-ul Roiurile de albine ar putea influența vremea, sugerează un studiu (descopera.ro), postat și vizitat pe 29 octombrie 2022
