Al XV-lea Summit BRICS – un nou pas spre lumea multipolară?

Corneliu PIVARIU

Liderii BRIC[1] (Brazilia, Rusia, India și China) s-au întâlnit prima oară in St. Petersburg, Rusia, cu ocazia Summitului G8 din iulie 2006. Au urmat o serie de întâlniri la nivel înalt, după care prima reuniune BRIC a avut loc în 16 iunie 2009 la Yekaterinburg, Rusia. După acceptarea Africii de Sud în 2010, grupul s-a redenumit BRICS.

Înaintea reuniunii din acest an, grupul reprezenta[2] 41% din populația lumii (3,14 miliarde oameni), 24% din PIB-ul mondial, peste 16% din comerțul mondial, 29,3% din totalul suprafeței terestre.

 Pentru Reuniunea BRICS din 22-24 August 2023, ținută la Johannesburg – Africa de Sud, au fost lansate invitații de participare și pentru lideri politici  din alte 67 de țări, care au generat peste 500 de participanți oficiali la eveniment. Semnificative pentru Summit au fost absența fizică a președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, urmare a existenței unui mandat de arestare emis de ICC (International Criminal Court), în prima parte a anului 2023 și lipsa luării de cuvânt a președintelui R.P. China, Xi Jingping, care a fost substituit de Ministrul comerțului al Chinei. Nu au fost făcute public cauzele decizii președintelui Xi.

Principalele puncte ale agendei summit-ului au inclus:

• Extinderea blocului BRICS, urmare a faptului că peste 40 de națiuni și-au exprimat dorința de a accede în această organizație, dintre care 23 au formulat deja cereri oficiale.
• Cooperarea economică între statele Sudului global, în domenii precum investiții, energie, infrastructuri strategice, tehnologii inovative.
• Perspective ale dezvoltării relațiilor monetar-bancare comune.
• Probleme de securitate globală, inclusiv problematica noilor structuri de ordine internațională.

Interesant de subliniat  este faptul că, acest ultim punct, deși a fost prezent în discursurile participanților pe timpul reuniunilor de lucru, nu a fost atins de nici un șef de stat sau de guvern ai celor 5 state BRICS, pe timpul concluziilor ce au urmat prezentării declarației finale – „Johannesburg II” – ce a fost prezentată de președintele țării gazdă, Cyril Ramaphosa. În același sens, surprinde și lipsa referirilor  la înțelegerea bilaterală realizată la Johannesburg de președintele  Xi cu primul ministru Modi legat de acceptarea trecerii reciproce la desescaladarea tensiunilor de frontieră dintre China și India.

Extinderea BRICS s-a concretizat prin decizia consensuală de a primi, începând cu 1 ianuarie 2024, a noi cinci membri: Arabia Saudită, Iran, Etiopia, Egipt, Argentina și Emiratele Arabe Unite (UAE).  Este prima extindere după 13 ani, liderii BRICS declarând că ușa rămâne deschisă pentru primirea de noi membri, având în vedre că încă 16 state mai au depuse oficial cereri de adeziune, iar încă circa 20 de țări și-au exprimat neoficial dorința de a adera la organizație.

Merită subliniat amănuntul că, în evaluările finale ale șefilor de delegații la summit, președintele Xi Jingping a enumerat statele nou invitate la bloc, începând cu Arabia Saudită și EAU. Statele care fac parte din BRICS+, un grup ce va avea un potențial de producție de peste 50% din totalul petrolului global. În plus, PIB-ul cumulat al statelor noului bloc, BRICS+, va trece de 37% din totalul cumulat al PIB nominal global (superior PIB-urilor cumulate ale tărilor G7) iar ponderea acestuia în comerțul global va fi de peste 20%. Nu trebuie trecut cu ușurință faptul că populația cumulată a țărilor BRICS+ trece de 46% din totalul populației lumii. Perspectivele de creștere numerică a grupului vor face din acesta o entitate cu o mare putere de negocieri politice internaționale, în viitorul apropiat. Dar, să nu omitem faptul că există lideri politici și analiști occidentali care continuă să minimizeze importanța BRICS, inclusiv a BRICS+, considerând-o “o organizație în mare parte disfuncțională, care nu poate căpăta greutate prin simpla extindere. În centrul BRICS se află trei democrații nematurizate – Africa de Sud, India și Brazilia, care doresc să păstreze o relație constructivă cu finanțatorii occidentali – iar la extremități există autocrațiile China și Rusia“. Dar în declarația finală a summit-ului, prezentată de președintele sud african, s-a arătat că BRICS a urmat un curs strategic cu o perspectivă clară, care răspunde aspirațiilor unei părți semnificative a comunității internaționale, care a acționat coordonat, bazat pe principiile egalității între state, care se susțin reciproc ca parteneri și care țin cont de interesele celorlalți, în abordarea celor mai urgente probleme de pe agendele globală și regionale. Atunci când a abordat subiectul securității, C. Ramaphosa a subliniat nevoia respectării prevederilor Cartei ONU în abordarea rezolvării disputelor, exclusiv pe calea dialogului.

Argentina în BRICS după Brazilia, înseamnă două țări uriașe.  Probabil pare destul de surprinzătoare primirea Etiopiei[3], dar aceasta este un simbol și un magnet pentru Africa neagră și Africa Centrală. Mai mult China are foarte bune relații cu Addis Abeba, iar Africa de Sud dorește să sublinieze importanța Africii.

Simbol și substanță, două cuvinte care pot caracteriza sugestiv extinderea. G7 este mare, AUKUS e mare, NATO e mare. BRICS+ trebuie să fie mare, global și plin de resurse.

În ceea ce privește procesul denumit de “de-dolarizare” și crearea unei monede specifice BRICS+, credem că acesta este încă departe de a se concretiza și a căpăta o evoluție în sensul creerii unei monede alternative care să amenințe într-un viitor previzibil supremația monedei americane.

Președinte al Noii Bănci de Dezvoltare[4] (NDB) a BRICS+, Dilma Rousseff, a prezentat summit-ului un raport scris despre obiectivele instituției pe care o conduce. BND intenționează să acorde împrumuturi în monede naționale, în special în Africa de Sud și Brazilia, ca parte a unui plan de reducere a dependențelor globale de decontări în dolari și de promovare a unui sistem financiar internațional multipolar. Acesta ar permite evitarea riscurilor generate de cursul de schimb bazat pe dolar și variațiile ratelor dobânzilor din SUA. NDB intenționează să acorde, în primă fază, împrumuturi de până la 10 miliarde de dolari, până în decembrie 2023. Obiectivul pe termen mediu al NDB  este să se ajungă la 30% din tot ceea ce se împrumută în BRICS+ să fie în monede naționale și cel mai important, fără nici un fel de precondiții politice (așa cum procedează FMI și BM). Probabil că această idee prezentată la Johannesburg este cea mai impactantă provocare pentru comunitatea occidentală, reprezentând de fapt un risc strategic, pe termen lung, pentru întreaga lume vestică. Implicațiile unui posibil succes al acestei inițiative ar putea dezechilibra stabilitatea întregului sistem global de securitate militară și economico-socială. Această idee apare explicit la punctul 10 din comunicatul final Johannesburg II, în formularea:

“Susținem o plasă de siguranță financiară globală robustă, cu un Fond Monetar Internațional[5] (FMI) bazat pe cote[6] și cu resurse adecvate. Solicităm încheierea celei de-a 16-a evaluări generale a cotelor Fondului Monetar Internațional înainte de 15 decembrie 2023. Revizuirea ar trebui să restabilească rolul real al cotelor în FMI. Orice ajustare a nivelurilor de cotă ar trebui să ducă la creșteri  de cotă ale statelor cu piețe emergente și ale economiilor în curs de dezvoltare (EMDC), protejând în același timp vocea și reprezentarea celor mai săraci membri. Solicităm reforma instituțiilor generate de Acordul Bretton Woods[7], inclusiv pentru un rol mai mare pentru piețele emergente și țările în curs de dezvoltare, inclusiv în poziții de conducere în instituțiile generate de Acordul Bretton Woods, care să reflecte rolul EMDC în economia mondială.”

O altă concluzie ce o separăm după summit-ul de la Johannesburg  constă în faptul că grupul BRICS+ începe să-și intensifice contestarea poziției SUA de puterea numărul unu a lumii, prin contracararea folosirii de către Occident a sancțiunilor împotriva Rusiei și, mai ales, prin încercările de slăbire a rolului dolarului ca monedă de referință în tranzacțiile internaționale, precum și prin conturarea unei noi politici în industria globală a energiei (petrol, gaze și energie atomică). Perspectiva nu pare a fi una pozitivă, dacă luăm în considerare eforturile Venezuelei, Indoneziei, Kazahstan, Kuweit și Cubei de apropiere de BRICS+.  Țările acestui grup accelerează tendința restructurării actualei ordini mondiale, către una multicentrică, fără un actor dominant din perspectivă geopolitică și economică, chiar dacă încearcă să se abținână de la dezvoltarea unor retorici explicit anti americane.

O altă perspectivă ce se conturează după 24 august, 2023 este legată de faptul că Occidentul (probabil, cu excepția Germaniei) nu-și mai poate permite să ignore BRICS+ ca entitate. În context, SUA va trebui să regândească politica sa externă referitoare la Orientul Mijlociu și la zona Indo-Pacifică, dar și la viitorul cooperării bilaterale cu Algeria, Egipt, Brazilia, Africa de Sud și India, mai ales, din perspectiva modului de continuarea aranjamentelor în QUAD (India, Australia, Japonia, SUA). 

Și în final, o întrebare retorică. Să reprezinte recentul summit BRICS de la Johannesburg începutul unui proiect lipsit de transparență (adică nedemocratic) anunțat subliminal de două fraze celebre pe care lumea continua să caute a le decripta?

Prima: „Cooperarea dintre Rusia și China va fi una fără limite”. (din Comunicatul oficial după vizita lui Vladimir Putin la Beijing, februarie 2022)

A doua: „Asistăm acum la schimbări care nu s-au văzut de mai bine de un secol și le traversăm împreună. Ai grijă, dragă prieten!”. (Xi adresându-i-se lui Putin, printr-un interpret, în timp ce își luau la revedere în fața Kremlinului. (Vizita de stat în Rusia a lui Xi Jingping, martie 2023)

Summit-ul de la Johannesburg poate reprezenta și o oportunitate reală pentru Washington de resetare a întreg sistemului său de politică externă axat pe BRICS+ și urmare a faptului că în viitorul apropiat este posibil un nou val de țări ce vor fi acceptate în nucleul Sudului Global. Multe dintre evoluții stabilității globale vor depinde de ritmurile reale de creștere economică ale Chinei, Indiei și Federației Ruse, care nu prezintă numai certitudini, precum și de modul în care SUA vor reuși să depășească obstacolele generate de diminuarea statutului său hegemonic.

În același timp nu trebuie trecute cu vederea limitele și dificultățile interne ale BRICS+, diferențele de interese dintre acestea și modul cum vor acționa pentru realizarea obiectivelor comune.

Vor urma „vremuri interesante”!

Prezentare la webinarul internațional “To BRICS or not to BRICS – that is the question”, organizat de MEPEI și EURODEFENSE Romania, la 30 August 2023.

---

[1]    Acronimul BRIC a fost folosit prima oară în 2001 de economistul Jim O’Neil de la Goldman Sachs, care descria astfel cea ce considera ca fiind țările cu creștere economică rapidă, care aprecia ca vor domina economia globală în 2050.

[2] Datele Băncii Mondiale 2019.

[3] Etiopia are 1.112.000 kmp și 120,5 milioane de locuitori (a 13-a din lume și a doua din Africa). Dispune de resurse naturale ca aur, fosfați, gaz natural, cupru, platină, grafit, litiu, pietre prețioase, tantalum (materie primă importantă pentru componente electronice). Are relații externe foarte bune cu China, Israel, Mexic, Turcia, India.

[4] Înființată în 2015, cu sediul central în Shanghai-China. În 2019 a deschis filiala la Sao Paolo-Brazilia apoi și în India și Rusia. Capital subscris 50 miliarde dolari, autorizat initial 100 miliarde dolari.

[5]  FMI monitorizează cursurile de schimb valutar și gestionează țările care au nevoie de sprijin financiar.

BM gestionează fondurile de asistență necesare țărilor care au dificultăți financiare.

[6] Cotele naționale se exprimă procentual din total DST (Drepturi Speciale de Tragere) și dau puterea votului fiecărei națiuni la FMI. Ex. China dispune de 9525,9 DST sau 4%, Rusia 5945 DST, sau 2,5%, iar SUA 42122,4 DST sau 17,69%   

[7] Acordul de la Bretton Woods (1944) – semnat de reprezentanții a 44 de națiuni aliate, care au decis ca aurul să constituie standard de referință pentru stabilirea unui curs fix de schimb valutar. Evoluții viitoare au dus la înlocuirea aurului cu dolarul american, fapt ce a permis SUA să ajungă în postura de reglementator al comerțului mondial, via Federal Reserves. Acordul a facilitat crearea unor structuri importante în lumea financiară: Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), cunoscută astăzi ca Banca Mondială.