Category: CHINA

Home / Category: CHINA

Corneliu PIVARIU

 The leaders of BRIC[1] (Brazil, Russia, India, and China) first met in St. Petersburg, Russia, during the G8 Summit in July 2006. This was followed by a series of high-level meetings, after which the first BRIC summit took place on June 16, 2009, in Yekaterinburg, Russia. After the inclusion of South Africa in 2010, the group was renamed BRICS.

Before this year’s summit, the group represented[2] 41% of the world’s population (3.14 billion people), 24% of global GDP, over 16% of world trade, and 29.3% of the total land area.

For the BRICS Summit held in Johannesburg, South Africa, from August 22-24, 2023, invitations were extended to leaders from 67 other countries, resulting in over 500 official participants at the event. Notable for the summit were the physical absence of Russian President Vladimir Putin, due to an arrest warrant issued by the International Criminal Court (ICC) in the first part of 2023, and the absence of a speech by Chinese President Xi Jinping, who was represented by China’s Minister of Commerce. The reasons for President Xi’s decision were not publicly disclosed.

The main points on the summit agenda included:

  • Expansion of the BRICS bloc, as over 40 nations expressed interest in joining, with 23 having already submitted official applications.
  • Economic cooperation among Global South states in areas such as investments, energy, strategic infrastructure, and innovative technologies.
  • Prospects for developing common monetary and banking relationships.
  • Global security issues, including matters related to new structures of international order.

It’s noteworthy that while this last point was discussed during working sessions, none of the BRICS leaders addressed it in the conclusions following the presentation of the final declaration, “Johannesburg II,” which was presented by the host country’s president, Cyril Ramaphosa. Additionally, there was no mention of the bilateral understanding reached in Johannesburg between President Xi and Prime Minister Modi regarding mutual de-escalation of border tensions between China and India.

 The expansion of BRICS was realized through the consensus decision to admit five new members from January 1, 2024: Saudi Arabia, Iran, Ethiopia, Egypt, Argentina, and the United Arab Emirates (UAE). This marks the first expansion in 13 years, with BRICS leaders stating that the door remains open for new members, considering that 16 more states have officially applied for membership, and about 20 countries have expressed unofficial interest in joining the organization.

It’s worth emphasizing that in the final evaluations of the delegates at the summit, President Xi Jinping listed the newly invited states to the bloc, starting with Saudi Arabia and the UAE. These states are part of BRICS+, a group that will have the potential to produce over 50% of global oil. Furthermore, the combined GDP of the BRICS+ states will exceed 37% of the total nominal global GDP (surpassing the combined GDPs of the G7 countries), and their share in global trade will be over 20%. Notably, the combined population of the BRICS+ countries surpasses 46% of the world’s total population. The prospects for numerical growth of the group will make it a powerful entity in international political negotiations in the near future. However, it’s important to recognize that there are Western political leaders and analysts who continue to downplay the significance of BRICS, including BRICS+, considering it “largely a dysfunctional organization that cannot gain weight through mere expansion. At the core of BRICS are three immature democracies – South Africa, India, and Brazil – who want to maintain a constructive relationship with Western financiers, while at the extremities are China and Russia as autocracies.” Nevertheless, the final summit declaration, presented by South African President Ramaphosa, indicated that BRICS has followed a strategic course with a clear perspective, responding to the aspirations of a significant part of the international community, acting in coordination based on principles of equality among states, mutually supporting each other as partners, and considering the interests of others in addressing urgent global and regional issues. When addressing security matters, Ramaphosa emphasized the need to respect the provisions of the UN Charter for dispute resolution through dialogue.

Argentina joining BRICS after Brazil means two giant countries. The inclusion of Ethiopia[3] might seem surprising, but it’s symbolic and a magnet for Sub-Saharan and Central Africa. Moreover, China has strong relations with Addis Ababa, and South Africa wishes to emphasize Africa’s importance.

Symbol and substance, two words that can apply to describe the expansion. G7 is big, AUKUS is big, NATO is big. BRICS+ must be big, global, and resourceful.

Regarding the process of “de-dollarization” and the creation of a specific BRICS+ currency, it is believed that this is far from materializing into an alternative currency that would challenge the supremacy of the American dollar in the foreseeable future.

Dilma Rousseff, President of the New Development Bank[4] (NDB) of BRICS+, presented a written report on the institution’s goals. The NDB intends to provide loans in national currencies, especially in South Africa and Brazil, as part of a plan to reduce global dependencies on dollar settlements and promote a multipolar international financial system. This approach aims to avoid risks posed by the dollar-based exchange rate and fluctuations in US interest rates. In the initial phase, the NDB plans to provide loans of up to $10 billion by December 2023. The medium-term goal of the NDB is to have 30% of all loans within BRICS+ be in national currencies, and importantly, without any political preconditions (unlike the IMF and World Bank’s practices). This idea, presented in Johannesburg, poses the most impactful challenge to the Western community and represents a strategic risk in the long term for the entire Western world. The implications of the possible success of this initiative could disrupt the stability of the entire global military and socio-economic security system. This idea is explicitly mentioned in point 10 of the final Johannesburg II communiqué: “We support a robust global financial safety net with an International Monetary Fund[5] (IMF) based on quotas[6] and with adequate resources. We call for the conclusion of the 16th General Review of Quotas of the International Monetary Fund before 15 December 2023. The review should realign quotas in the IMF. Any adjustments to quota levels should result in quota increases for emerging market and developing economies (EMDEs), protecting voice and representation for the poorest members. We call for the reform of the institutions of the Bretton Woods Agreement[7], including a greater role for emerging markets and developing countries, including leadership positions in institutions of the Bretton Woods Agreement that reflect the role of EMDEs in the global economy.”

Another conclusion to draw from the Johannesburg summit is that the BRICS+ group is starting to intensify its challenge to the US’s position as the world’s number one power by countering the West’s use of sanctions against Russia and, more importantly, by attempting to weaken the role of the dollar as the reference currency in international transactions, as well as shaping a new policy in the global energy industry (oil, gas, and nuclear energy). The perspective does not appear positive when considering the efforts of Venezuela, Indonesia, Kazakhstan, Kuwait, and Cuba to get closer to BRICS+. These countries are accelerating the trend of restructuring the current global order toward a multicentric one, without a dominant actor from a geopolitical and economic perspective, even though they strive to refrain from developing explicitly anti-American rhetoric.

Another emerging perspective after August 24, 2023, is that the West (probably with the exception of Germany) can no longer afford to ignore BRICS+ as an entity. In this context, the US will need to rethink its foreign policy regarding the Middle East and the Indo-Pacific region, as well as the future of bilateral cooperation with Algeria, Egypt, Brazil, South Africa, and India, especially in terms of continuing arrangements in the QUAD (India, Australia, Japan, USA).

Finally, a rhetorical question arises. Does the recent BRICS summit in Johannesburg signify the beginning of a project lacking transparency (i.e., undemocratic) subtly hinted at by two famous phrases that the world continues to decipher?

First: “Cooperation between Russia and China will be limitless.” (from the official statement after Vladimir Putin’s visit to Beijing, February 2022)

Second: “We are now witnessing changes that haven’t been seen in over a century, and we are experiencing them together. Take care, dear friend!” (Xi addressing Putin through an interpreter as they bid farewell in front of the Kremlin during Xi Jinping’s state visit to Russia, March 2023)

The Johannesburg summit might also represent a real opportunity for Washington to reset its entire foreign policy framework focused on BRICS+ due to the likelihood of a new wave of countries being accepted into the core of the Global South in the near future. Many of the developments in global stability will depend on the actual growth rates of China, India, and the Russian Federation, which are not without uncertainties, as well as how the US will overcome obstacles arising from the diminishing status of its hegemonic role.

 At the same time, the internal limitations and difficulties of BRICS+ must not be overlooked, along with the differing interests among its members and how they will work toward achieving common goals.

“Interesting times” lie ahead!

Presentation at the international webinar “To BRICS or not to BRICS – that is the question,” organized by MEPEI and EURODEFENSE Romania, on August 30, 2023.


[1] The acronym BRIC was first used in 2001 by economist Jim O’Neill from Goldman Sachs, who described what he considered to be the countries with rapid economic growth that he believed would dominate the global economy by 2050.

[2] World Bank data from 2019.

[3][3] Ethiopia covers 1,112,000 square kilometers and has a population of 120.5 million (ranking 13th globally and second in Africa). It possesses natural resources such as gold, phosphates, natural gas, copper, platinum, graphite, lithium, precious stones, and tantalum (a crucial raw material for electronic components). Ethiopia maintains excellent foreign relations with China, Israel, Mexico, Turkey, and India.

[4] Established in 2015, headquartered in Shanghai, China. In 2019, it opened its branch in Sao Paulo, Brazil, followed by branches in India and Russia. Subscribed capital is $50 billion, initially authorized at $100 billion.

[5] IMF monitors exchange rates and manages countries in need of financial support. World Bank manages the assistance funds required by countries facing financial difficulties.

[6] National quotas are expressed as a percentage of total SDRs (Special Drawing Rights) and determine each nation’s voting power at the IMF. For instance, China holds 9,525.9 SDRs or 4%, Russia 5,945 SDRs or 2.5%, and the US 42,122.4 SDRs or 17.69%.

[7] The Bretton Woods Agreement (1944) – signed by representatives of 44 allied nations, who decided that gold should constitute the reference standard for establishing a fixed exchange rate. Subsequent developments led to the replacement of gold with the US dollar, enabling the US to become the regulator of global trade through the Federal Reserve. The agreement facilitated the creation of significant financial structures: the International Monetary Fund (IMF) and the International Bank for Reconstruction and Development (IBRD), now known as the World Bank.

Corneliu PIVARIU

Liderii BRIC[1] (Brazilia, Rusia, India și China) s-au întâlnit prima oară in St. Petersburg, Rusia, cu ocazia Summitului G8 din iulie 2006. Au urmat o serie de întâlniri la nivel înalt, după care prima reuniune BRIC a avut loc în 16 iunie 2009 la Yekaterinburg, Rusia. După acceptarea Africii de Sud în 2010, grupul s-a redenumit BRICS.

Înaintea reuniunii din acest an, grupul reprezenta[2] 41% din populația lumii (3,14 miliarde oameni), 24% din PIB-ul mondial, peste 16% din comerțul mondial, 29,3% din totalul suprafeței terestre.

 Pentru Reuniunea BRICS din 22-24 August 2023, ținută la Johannesburg – Africa de Sud, au fost lansate invitații de participare și pentru lideri politici  din alte 67 de țări, care au generat peste 500 de participanți oficiali la eveniment. Semnificative pentru Summit au fost absența fizică a președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, urmare a existenței unui mandat de arestare emis de ICC (International Criminal Court), în prima parte a anului 2023 și lipsa luării de cuvânt a președintelui R.P. China, Xi Jingping, care a fost substituit de Ministrul comerțului al Chinei. Nu au fost făcute public cauzele decizii președintelui Xi.

Principalele puncte ale agendei summit-ului au inclus:

  • Extinderea blocului BRICS, urmare a faptului că peste 40 de națiuni și-au exprimat dorința de a accede în această organizație, dintre care 23 au formulat deja cereri oficiale.
  • Cooperarea economică între statele Sudului global, în domenii precum investiții, energie, infrastructuri strategice, tehnologii inovative.
  • Perspective ale dezvoltării relațiilor monetar-bancare comune.
  • Probleme de securitate globală, inclusiv problematica noilor structuri de ordine internațională.

Interesant de subliniat  este faptul că, acest ultim punct, deși a fost prezent în discursurile participanților pe timpul reuniunilor de lucru, nu a fost atins de nici un șef de stat sau de guvern ai celor 5 state BRICS, pe timpul concluziilor ce au urmat prezentării declarației finale – „Johannesburg II” – ce a fost prezentată de președintele țării gazdă, Cyril Ramaphosa. În același sens, surprinde și lipsa referirilor  la înțelegerea bilaterală realizată la Johannesburg de președintele  Xi cu primul ministru Modi legat de acceptarea trecerii reciproce la desescaladarea tensiunilor de frontieră dintre China și India.

Extinderea BRICS s-a concretizat prin decizia consensuală de a primi, începând cu 1 ianuarie 2024, a noi cinci membri: Arabia Saudită, Iran, Etiopia, Egipt, Argentina și Emiratele Arabe Unite (UAE).  Este prima extindere după 13 ani, liderii BRICS declarând că ușa rămâne deschisă pentru primirea de noi membri, având în vedre că încă 16 state mai au depuse oficial cereri de adeziune, iar încă circa 20 de țări și-au exprimat neoficial dorința de a adera la organizație.

Merită subliniat amănuntul că, în evaluările finale ale șefilor de delegații la summit, președintele Xi Jingping a enumerat statele nou invitate la bloc, începând cu Arabia Saudită și EAU. Statele care fac parte din BRICS+, un grup ce va avea un potențial de producție de peste 50% din totalul petrolului global. În plus, PIB-ul cumulat al statelor noului bloc, BRICS+, va trece de 37% din totalul cumulat al PIB nominal global (superior PIB-urilor cumulate ale tărilor G7) iar ponderea acestuia în comerțul global va fi de peste 20%. Nu trebuie trecut cu ușurință faptul că populația cumulată a țărilor BRICS+ trece de 46% din totalul populației lumii. Perspectivele de creștere numerică a grupului vor face din acesta o entitate cu o mare putere de negocieri politice internaționale, în viitorul apropiat. Dar, să nu omitem faptul că există lideri politici și analiști occidentali care continuă să minimizeze importanța BRICS, inclusiv a BRICS+, considerând-o “o organizație în mare parte disfuncțională, care nu poate căpăta greutate prin simpla extindere. În centrul BRICS se află trei democrații nematurizate – Africa de Sud, India și Brazilia, care doresc să păstreze o relație constructivă cu finanțatorii occidentali – iar la extremități există autocrațiile China și Rusia“. Dar în declarația finală a summit-ului, prezentată de președintele sud african, s-a arătat că BRICS a urmat un curs strategic cu o perspectivă clară, care răspunde aspirațiilor unei părți semnificative a comunității internaționale, care a acționat coordonat, bazat pe principiile egalității între state, care se susțin reciproc ca parteneri și care țin cont de interesele celorlalți, în abordarea celor mai urgente probleme de pe agendele globală și regionale. Atunci când a abordat subiectul securității, C. Ramaphosa a subliniat nevoia respectării prevederilor Cartei ONU în abordarea rezolvării disputelor, exclusiv pe calea dialogului.

Argentina în BRICS după Brazilia, înseamnă două țări uriașe.  Probabil pare destul de surprinzătoare primirea Etiopiei[3], dar aceasta este un simbol și un magnet pentru Africa neagră și Africa Centrală. Mai mult China are foarte bune relații cu Addis Abeba, iar Africa de Sud dorește să sublinieze importanța Africii.

Simbol și substanță, două cuvinte care pot caracteriza sugestiv extinderea. G7 este mare, AUKUS e mare, NATO e mare. BRICS+ trebuie să fie mare, global și plin de resurse.

În ceea ce privește procesul denumit de “de-dolarizare” și crearea unei monede specifice BRICS+, credem că acesta este încă departe de a se concretiza și a căpăta o evoluție în sensul creerii unei monede alternative care să amenințe într-un viitor previzibil supremația monedei americane.

Președinte al Noii Bănci de Dezvoltare[4] (NDB) a BRICS+, Dilma Rousseff, a prezentat summit-ului un raport scris despre obiectivele instituției pe care o conduce. BND intenționează să acorde împrumuturi în monede naționale, în special în Africa de Sud și Brazilia, ca parte a unui plan de reducere a dependențelor globale de decontări în dolari și de promovare a unui sistem financiar internațional multipolar. Acesta ar permite evitarea riscurilor generate de cursul de schimb bazat pe dolar și variațiile ratelor dobânzilor din SUA. NDB intenționează să acorde, în primă fază, împrumuturi de până la 10 miliarde de dolari, până în decembrie 2023. Obiectivul pe termen mediu al NDB  este să se ajungă la 30% din tot ceea ce se împrumută în BRICS+ să fie în monede naționale și cel mai important, fără nici un fel de precondiții politice (așa cum procedează FMI și BM). Probabil că această idee prezentată la Johannesburg este cea mai impactantă provocare pentru comunitatea occidentală, reprezentând de fapt un risc strategic, pe termen lung, pentru întreaga lume vestică. Implicațiile unui posibil succes al acestei inițiative ar putea dezechilibra stabilitatea întregului sistem global de securitate militară și economico-socială. Această idee apare explicit la punctul 10 din comunicatul final Johannesburg II, în formularea:

“Susținem o plasă de siguranță financiară globală robustă, cu un Fond Monetar Internațional[5] (FMI) bazat pe cote[6] și cu resurse adecvate. Solicităm încheierea celei de-a 16-a evaluări generale a cotelor Fondului Monetar Internațional înainte de 15 decembrie 2023. Revizuirea ar trebui să restabilească rolul real al cotelor în FMI. Orice ajustare a nivelurilor de cotă ar trebui să ducă la creșteri  de cotă ale statelor cu piețe emergente și ale economiilor în curs de dezvoltare (EMDC), protejând în același timp vocea și reprezentarea celor mai săraci membri. Solicităm reforma instituțiilor generate de Acordul Bretton Woods[7], inclusiv pentru un rol mai mare pentru piețele emergente și țările în curs de dezvoltare, inclusiv în poziții de conducere în instituțiile generate de Acordul Bretton Woods, care să reflecte rolul EMDC în economia mondială.”

O altă concluzie ce o separăm după summit-ul de la Johannesburg  constă în faptul că grupul BRICS+ începe să-și intensifice contestarea poziției SUA de puterea numărul unu a lumii, prin contracararea folosirii de către Occident a sancțiunilor împotriva Rusiei și, mai ales, prin încercările de slăbire a rolului dolarului ca monedă de referință în tranzacțiile internaționale, precum și prin conturarea unei noi politici în industria globală a energiei (petrol, gaze și energie atomică). Perspectiva nu pare a fi una pozitivă, dacă luăm în considerare eforturile Venezuelei, Indoneziei, Kazahstan, Kuweit și Cubei de apropiere de BRICS+.  Țările acestui grup accelerează tendința restructurării actualei ordini mondiale, către una multicentrică, fără un actor dominant din perspectivă geopolitică și economică, chiar dacă încearcă să se abținână de la dezvoltarea unor retorici explicit anti americane.

O altă perspectivă ce se conturează după 24 august, 2023 este legată de faptul că Occidentul (probabil, cu excepția Germaniei) nu-și mai poate permite să ignore BRICS+ ca entitate. În context, SUA va trebui să regândească politica sa externă referitoare la Orientul Mijlociu și la zona Indo-Pacifică, dar și la viitorul cooperării bilaterale cu Algeria, Egipt, Brazilia, Africa de Sud și India, mai ales, din perspectiva modului de continuarea aranjamentelor în QUAD (India, Australia, Japonia, SUA). 

Și în final, o întrebare retorică. Să reprezinte recentul summit BRICS de la Johannesburg începutul unui proiect lipsit de transparență (adică nedemocratic) anunțat subliminal de două fraze celebre pe care lumea continua să caute a le decripta?

Prima: „Cooperarea dintre Rusia și China va fi una fără limite”. (din Comunicatul oficial după vizita lui Vladimir Putin la Beijing, februarie 2022)

A doua: „Asistăm acum la schimbări care nu s-au văzut de mai bine de un secol și le traversăm împreună. Ai grijă, dragă prieten!”. (Xi adresându-i-se lui Putin, printr-un interpret, în timp ce își luau la revedere în fața Kremlinului. (Vizita de stat în Rusia a lui Xi Jingping, martie 2023)

Summit-ul de la Johannesburg poate reprezenta și o oportunitate reală pentru Washington de resetare a întreg sistemului său de politică externă axat pe BRICS+ și urmare a faptului că în viitorul apropiat este posibil un nou val de țări ce vor fi acceptate în nucleul Sudului Global. Multe dintre evoluții stabilității globale vor depinde de ritmurile reale de creștere economică ale Chinei, Indiei și Federației Ruse, care nu prezintă numai certitudini, precum și de modul în care SUA vor reuși să depășească obstacolele generate de diminuarea statutului său hegemonic.

În același timp nu trebuie trecute cu vederea limitele și dificultățile interne ale BRICS+, diferențele de interese dintre acestea și modul cum vor acționa pentru realizarea obiectivelor comune.

Vor urma „vremuri interesante”!

Prezentare la webinarul internațional “To BRICS or not to BRICS – that is the question”, organizat de MEPEI și EURODEFENSE Romania, la 30 August 2023.


[1]    Acronimul BRIC a fost folosit prima oară în 2001 de economistul Jim O’Neil de la Goldman Sachs, care descria astfel cea ce considera ca fiind țările cu creștere economică rapidă, care aprecia ca vor domina economia globală în 2050.

[2] Datele Băncii Mondiale 2019.

[3] Etiopia are 1.112.000 kmp și 120,5 milioane de locuitori (a 13-a din lume și a doua din Africa). Dispune de resurse naturale ca aur, fosfați, gaz natural, cupru, platină, grafit, litiu, pietre prețioase, tantalum (materie primă importantă pentru componente electronice). Are relații externe foarte bune cu China, Israel, Mexic, Turcia, India.

[4] Înființată în 2015, cu sediul central în Shanghai-China. În 2019 a deschis filiala la Sao Paolo-Brazilia apoi și în India și Rusia. Capital subscris 50 miliarde dolari, autorizat initial 100 miliarde dolari.

[5]  FMI monitorizează cursurile de schimb valutar și gestionează țările care au nevoie de sprijin financiar.

BM gestionează fondurile de asistență necesare țărilor care au dificultăți financiare.

[6] Cotele naționale se exprimă procentual din total DST (Drepturi Speciale de Tragere) și dau puterea votului fiecărei națiuni la FMI. Ex. China dispune de 9525,9 DST sau 4%, Rusia 5945 DST, sau 2,5%, iar SUA 42122,4 DST sau 17,69%   

[7] Acordul de la Bretton Woods (1944) – semnat de reprezentanții a 44 de națiuni aliate, care au decis ca aurul să constituie standard de referință pentru stabilirea unui curs fix de schimb valutar. Evoluții viitoare au dus la înlocuirea aurului cu dolarul american, fapt ce a permis SUA să ajungă în postura de reglementator al comerțului mondial, via Federal Reserves. Acordul a facilitat crearea unor structuri importante în lumea financiară: Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), cunoscută astăzi ca Banca Mondială.

Emilian M. Dobrescu

            Cel mai mare Dragon Roșu

            Cu cele 75.000 de magazine ale sale, Yiwu a fost supranumit orașul bibelou al Chinei, centrul unui comerț de miliarde de dolari cu orice, de la decorațiuni de Crăciun la jucării, de la umbrele la creioane (Radu Jacotă, Cel mai mare „Dragon Roșu” din lume conduce globalizarea yuanului, în cotidianul Națioal, 20 iunie 2023): situat la aproximativ 300 km sud-vest de Shanghai, Yiwu se află în centrul unui experiment din ultimii 15 ani, de internaționalizare a yuanului, în timp ce Beijingul încearcă să-și consolideze rolul în sistemul financiar global.

            Yiwu a înregistrat o creștere de cinci ori a decontării anuale a schimburilor comerciale în yuani din 2019, ajungând la aproximativ 56,5 miliarde de yuani (8 miliarde de dolari) în 2022, potrivit statisticilor oficiale. Decontarea schimburilor comerciale în yuani, orientate spre export din China reprezintă mai puțin de 7% din totalul exporturilor, comparativ cu aproape 12% în Yiwu. Beijingul a încurajat utilizarea yuanului și, până la sfârșitul lui 2022, a semnat acorduri de schimb valutar cu 40 de țări, inclusiv Argentina și Brazilia. Acordurile de swap permit băncilor centrale să furnizeze lichidități în yuani băncilor comerciale în caz de penurie, contribuind astfel la consolidarea încrederii în rândul companiilor îngrijorate cu privire la efectuarea de schimburi comerciale în moneda chineză.

            Yiwu a fost unul dintre primele orașe din China care a permis comercianților individuali să deconteze în yuani tranzacțiile transfrontaliere mai mari. Majoritatea orașelor au un plafon anual de 50.000 de dolari. Având în vedere reputația Yiwu pentru bunurile ieftine și condițiile flexibile, ajutat de faptul că angrosiștii nu plătesc nici impozit pe profit, nici chirie de piață, exportatorii au suficientă putere de negociere pentru a solicita decontarea în yuani.

            Analiștii au avertizat că rezervele offshore limitate și controalele stricte ale capitalului și cursului de schimb din China vor limita adoptarea yuanului, ca monedă internațională de rezervă: „Sprijinul instituțional pentru ca yuanul să se globalizeze nu este suficient de puternic”, a declarat Tan Xiaofen, profesor de finanțe la Universitatea Beihang din Beijing. Fără controlul statului, yuanul va circula liber, la fel ca dolarul SUA.

Cel mai mic număr de căsătorii

Numărul de noi căsătorii în China a fost de 6,83 milioane în 2022, cea mai mică cifră de când au început astfel de raportări, în 1986, potrivit datelor Ministerului Afacerilor Civile (https://www.stiripesurse.ro/china-a-inregistrat-cel-mai-mic-numar-de-casatorii-din-ultimii-aproape-40-de-ani-in-2022_2951433.html, postat pe 12 iunie 2023):în 2021, cifra anuală atinsese deja un minim de 7,63 milioane de căsătorii. Potrivit datelor ministerului, numărul înregistrărilor nupţiale în China a scăzut de la an la an începând cu 2013, când au fost înregistrate 13,46 milioane de căsătorii. În 2019, bilanţul prezenta pentru prima dată o cifră sub 10 milioane. Demograful He Yafu a explicat că anul 2022 a marcat un minim începând din 1980, potrivit calculelor sale. Factorii care au dus la scăderea numărului de căsătorii, spune He Yafu indică scăderea numărului de tineri şi faptul că în China sunt mai mulţi bărbaţi decât femei. Potrivit celui mai recent recensământ al populaţiei din China, efectuat în 2020, existau cu 17,52 milioane mai mulţi bărbaţi decât femei în grupa de vârstă 20-40 de ani.

De asemenea, vârsta medie a primei căsătorii pentru femei a crescut de la 24 de ani în 2010 la 27,95 ani în 2020. He Yafu a mai indicat drept alte motive pentru scăderea numărului de nunţi “costul ridicat” al căsătoriei, care include uneori zestrea, un obicei încă prezent în unele părţi ale ţării şi “schimbările de atitudine faţă de căsătorie în rândul tinerelor generaţii”. China a înregistrat un declin oficial de 850.000 de locuitori în 2022 şi a încheiat anul cu o popilație de 1.411.750.000 de persoane, în scădere faţă de 1.412.600.000 persoane la sfârşitul anului 2021. La cel de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist Chinez din 2022, partidul de guvernământ a subliniat că ţara are nevoie de un sistem care “să crească rata natalităţii şi să reducă costurile legate de sarcină, naştere, şcolarizare şi creşterea copiilor”.

          Centrul spațial de lansare a rachetelor Xichang

            Provincia Sichuan din China este situată în bazinul superior al fluviului Yangtze și se învecinează spre vest cu Tibetul. Cunoscut sub numele de „Pământul Abundenței”, provincia este unul dintre leagănele civilizației chineze și locul a numeroase anomalii, mistere și fenomene paranormale. 

La doar o oră distanță de Chengdu, capitala provinciei, se înalță Emei Shan, cel mai cunoscut și cel mai mare dintre cei patru munți sacri ai budismului din China, ridicându-se la 3.099 m, locuit încă de acum 5.000 de ani și careb găzduiește 76 de mânăstiri.

Dar, provincia Sichuan găzduiește și Centrul spațial de lansare a rachetelor Xichang.   

Creșterea vârstei de pensionare

China intenţionează să crească treptat vârsta de pensionare pentru a face faţă îmbătrânirii rapide a populaţiei[1]: potrivit lui Jin Weigang, preşedintele Academiei chineze de drept al muncii şi ştiinţele securităţii sociale, China are în vedere o „modalitate progresivă, flexibilă şi diferenţiată de a creşte vârsta de pensionare, iar persoanele care se apropie de vârsta de pensionare vor trebui doar să amâne ieşirea la pensie cu câteva luni”. La rândul lor, tinerii vor fi nevoiţi probabil să muncească ceva mai mulţi ani, dar vor dispune de o perioadă îndelungată de adaptare şi tranziţie”, a precizat expertul chinez. „Cea mai importantă trăsătură a acestei reforme este de a le permite Oamenilor să aleagă când să se pensioneze, în funcţie de circumstanţele şi situaţia lor”, a explicat acesta.

China încă nu a anunţat oficial o modificare a vârstei de pensionare, care în prezent este una din cele mai scăzute din lume, şi anume 60 de ani pentru bărbaţi, 55 pentru femeile care lucrează în birouri şi 50 pentru cele care lucrează în fabric; noul şef al executivului chinez, Li Qiang. a indicat că guvernul va face studii şi analize riguroase pentru elaborarea unei politici prudente în acest sens. În condiţiile în care populaţia Chinei scade şi îmbătrâneşte, în parte şi ca urmare a politicii copilului unic, din perioada 1980-2015, presiunea asupra bugetului de pensii creşte, precum şi asupra factorilor de decizie care trebuie să ia măsuri.

Comisia pentru sănătate naţională a Chinei se aşteaptă ca numărul chinezilor care au ajuns sau trecut de 60 de ani să crească de la 280 de milioane la peste 400 de milioane până în 2035, adică echivalentul întregii populaţii a Marii Britanii şi SUA la un loc. Şi speranţa de viaţă de crescut, de la circa 44 de ani în 1960 la 78 de ani în 2021, mai mult decât în SUA, şi se prevede ca până în 2050 să ajungă la 80 de ani. În 2023, un pensionar din China este susţinut de contribuţiile a cinci lucrători, jumătate faţă de cât era acum un deceniu, fiind de aşteptat ca în 2030 această proporţie să ajungă la 4 la 1, iar în 2050 la 2 la 1. Actualul sistem de pensii, care se bazează pe o forţă de muncă în declin pentru plata pensiilor unui număr tot mai mare de pensionari, este nesustenabil şi trebuie reformat, atenţionează demografi şi economişti. Datele Ministerului de Finanţe arată că 11 din 31 de administraţii provinciale ale Chinei înregistrează deficite ale bugetelor de pensii, iar Academia de ştiinţe a Chinei a estimat că sistemul de pensii va rămâne fără bani până în 2035.

          Economia pierde din avânt

          2023 trebuia să fie anul în care economia Chinei, eliberată de constrângerile celor mai stricte restricții din lume, legate de pandemia de Covid-19, să revină pe creștere susținută pentru a sprijini dezvoltarea la nivel global[2]: în realitate, China se confruntă cu o concentrare de factori negativi: avansul lent al consumului intern, piața imobiliară în criză, exporturi slabe pe fondul eforturilor pentru „reducerea riscurilor” legate de SUA, cifra record a șomajului în rândul tinerilor și datoriile uriașe ale administrațiilor locale. Impactul acestor factori în economia chineză, a doua ca mărime din lume, începe să se resimtă pe tot globul. Ținta oficială pentru 2023 este obținerea unui avans al economiei în jur de 5%. Însă, trebuie ținut cont că în 2022, în China era încă în vigoare politica Zero Covid, ceea ce conferă un efect de bază prea scăzut pentru a face comparația în mod real.

            Principala modalitate prin care influența Chinei impactează afacerile din întreaga lume este prin schimburile comerciale. Țările exportatoare de materii prime, precum Brazilia și Australia sunt deosebit de sensibile la sănătatea pieței imobiliare și continuarea lucrărilor de infrastructură ale Chinei… Prețurile mărfurilor-cheie, produsele siderurgice și minereul de fier au scăzut în 2023, deoarece cererea celui mai mare consumator de oțel din lume este mult încetinită față de așteptările economiștilor. Criza afectează în special țările exportatoare de echipamente de înaltă tehnologie, livrările din Coreea de Sud și Taiwan scăzând în prima jumătate a lui 2023 într-un ritm măsurat cu două cifre în fiecare lună. După ani de restricții cauzate de pandemie, chinezii sunt reticenți să reia în masă călătoriile în străinătate, deoarece veniturile lor și încrederea în stabilitatea pieței muncii sunt la niveluri scăzute, afectând profiturile țărilor dependente de industria turismului. În plus, riscul ca noile creșteri ale dobânzilor să ducă economia SUA în recesiune a creat spectrul unei prăbușiri concomitente ale celor mai mari economii mondiale, cu efect dezastruos la nivel global.

            Economia chineză, evaluată la 18.000 miliarde de dolari, întâmpină dificultăți în mai multe sectoare: datele statistice pentru luna iunie 2023 arată o nouă contracție a producției industriale. Exporturile – un sprijin constant în timpul pandemiei, deoarece fabricile chineze au lucrat din plin pentru a onora comenzile din SUA și Europa – s-au diminuat constant. De la vârful atins în decembrie 2021, valoare-record de 340 miliarde de dolari, exporturile au scăzut la 284 miliarde de dolari în luna mai 2023, pe fondul încetinirii activității economice în SUA și Europa, cauzată de lupta anti-inflaționistă a băncilor centrale. Declinul este amplificat de eforturile SUA de a limita aprovizionarea industriei chineze cu cipuri avansate și alte tehnologii sensibile, care ar fi putut stimula creșterea viitoare a economiei.

            Datoriile mascate ale așa-numitelor vehicule de finanțare ale administrațiilor locale (LGFV) reprezintă o altă problemă pentru orașele și regiunile chineze lipsite de lichidități. Municipalitățile au accesat de la aceste entități financiare tot mai multe împrumuturi neevidențiate în bilanțurile contabile pe timpul pandemiei, deoarece o resursă tradițională de venituri – vânzările de terenuri către dezvoltatorii imobiliari a dispărut din cauza recesiunii pieței imobiliare. Într-un scenariu pesimist în care sectorul construcțiilor se prăbușește, vânzările reduse de terenuri adâncesc deficitele bugetelor administrațiilor locale. La începutul anului 2023, mediul de afaceri era optimist cu privire la revenirea economiei Chinei, anticipând creșterea consumului intern, alimentată de achizițiile neefectuate în perioada de restricții, cheltuielile pentru ieșirile în oraș, călătorii etc. Însă în prima jumătate a anului 2023 a fost marcată de anxietatea privind locurile de muncă și venituri, precum și efectul negativ al scăderii prețului proprietăților.

            Ca urmare, oamenii au fost mai determinați să economisească decât să cheltuiască. De exemplu, cheltuielile turistice din timpul minivacanței din iunie 2023 cu ocazia festivalului tradițional al bărcilor dragon au fost mai mici decât din perioada pre-pandemie, iar vânzările de mașini noi au scăzut în iunie 2023, comparativ cu anul 2022. O altă frână puternică în calea creșterii consumului este șomajul în rândul tinerilor, de peste 20% – de patru ori mai mare decât rata șomajului la nivel național. Aceasta se datorează parțial reglementărilor restrictive aplicate de guvernul de la Beijing companiilor de tehnologie în ultimii ani, care au încetinit angajările din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ de nivel mediu și universitar.

          Eliberarea lui Fang Bin

Wuhan, oraș cu 11 milioane de locuitori, a fost primul dintre orașele din China în care auoritățile au impus izolarea strict la începutul pandemiei de COVID-19[3]: jurnaliştii şi cetăţenii au publicat constant informații despre pandemie, iar autorităţile au încercat să controleze strict fluxul de informaţii, arestând jurnalişti şi avertizori. Fang Bin – cetăţeanul chinez dispărut la începutul anului 2020, după ce a relatat în premieră despre închiderea localității Wuhan din cauza coronavirusului – și despre care s-a aflat ulterior că a fost reținut de autorități – a fost eliberat din detenție pe 1 mai 2023, potrivit unor persoane apropiate familiei. Fang Bin a plecat la Beijing, unde locuiește acum familia sa, dar a fost trimis înapoi la Wuhan pe 2 mai dimineața, unde rămâne sub supraveghere strictă.

Un grup chinez de monitorizare a drepturilor Omului a spus că nici autoritățile de la Beijing, nici cele de la Wuhan nu doreau să-și asume responsabilitatea supravegherii lui Fang Bin și l-au plimbat între cele două orașe. Fang Bin s-a numărat printre cei care au fost vizați de autorități pentru că au relatat public evenimente din primului focar major de COVID-19 din lume. El și un alt avertizor, Chen Qiushi, au dispărut din Wuhan în februarie 2020. Chen Qiushi a reapărut în septembrie 2021 într-un videoclip difuzat în direct pe feedul YouTube al prietenului său, spunând că a suferit de depresie.

            Fang Bin a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru „declanșarea de certuri și provocarea de probleme”, o acuzație vagă folosită în mod tradițional împotriva disidenților politici. Fang Bin și-a ispășit pedeapsa într-un centru de corecție din districtul Jiangxia din Wuhan. Guvernul Chinei a fost acuzat în mod constant de lipsă de transparență după ce COVID-19 a fost detectat pentru prima dată.

            Pietrele prăjite

            În vremuri economice dificile, un nou ingredient care permite economisirea banilor pentru mâncare câştigă popularitate în rândul utilizatorilor chinezi – pietrele (https://www.stiripesurse.ro/pietrele-prajite-nebunia-culinara-care-zguduie-retelele-sociale-din-china-mancarea-este-cunoscuta-sub-numele-de-suodiu-suge-si-arunca, postat pe 23 iunie 2023): videoclipurile cu bucătari care prepară pietricele prăjite sunt cea mai recentă tendinţă pe reţelele sociale chinezeşti. Unele arată bucătari care prăjesc pietricele cu usturoi şi ardei iute în pieţe de noapte aglomerate, în timp ce altele înfăţişează scene bucolice cu săteni care gătesc pietre proaspăt pescuite de pe malul unui râu.

Oricum ar fi preparată, mâncarea, cunoscută sub numele de suodiu (suge şi aruncă), are mare succes pe net, cel puţin în videoclipurile în care oamenii îşi păcălesc prietenii necunoscători. În timp ce unii bucătari online insistă că este un fel de mâncare delicioasă, alte videoclipuri îi arată pe clienţii neştiutori care scuipă pietrele cu groază. Un videoclip cu aproape 800.000 de vizualizări arată un bucătar care vinde o porţie de suodiu cu 16 yuani (1,74 lire sterline), ceea ce unii spun că este scump având în vedere că ingredientele pot fi refolosite.

Se spune că acest fel de mâncare datează de sute de ani, când barcagiii din provincia Hubei, care nu are ieşire la mare, rămâneau fără animale şi legume în timp ce călătoreau de-a lungul fluviului Yangtze, aşa că apelau la minerale. Popularitatea sa a dispărut pe măsură ce dezvoltarea economică şi navele cu motor au ajuns în Hubei, reducând astfel şansele ca barcagiii să rămână blocaţi fără provizii. Acest fel de mâncare este, de asemenea, legat de populaţia Tujia, o minoritate etnică originară din lanţul muntos Wuling, care se află la graniţa dintre provinciile Hubei, Hunan şi Guizhou. Potrivit unui blog culinar, pietrele de râu au un gust natural de peşte, care este potenţat atunci când sunt prăjite la foc iute.

Prima misiune cu echipaj pe Marte

China își propune să trimită prima sa misiune cu echipaj pe Marte în 2033, urmată de zboruri regulate, pe baza unui plan pe termen lung de construire a unei baze permanent locuită și extragerea de resurse depe această planetă a Sistemului nostru solar (https://blacknews.ro/china-isi-propune-sa-trimita-prima-sa-misiune-cu-echipaj-pe-marte-in-2033/, postat pe 23 iunie 2023): planul ambițios, care va intensifica competiția cu Statele Unite pentru debarcarea oamenilor pe Marte, a fost dezvăluit după ce China a trimis un rover robotizat pe Marte la mijlocul lunii mai 2023.

Lansările cu echipaj chinez spre Marte sunt planificate pentru 2033, 2035, 2037, 2041 și mai departe, a declarat șeful principalului producător de rachete din China, Wang Xiaojun, la o conferință privind explorarea spațială în Rusia, desfășurată prin link video. Înainte de începerea misiunilor cu echipaj, China va trimite roboți pe Marte pentru a studia posibile amplasamente pentru bază și pentru a construi sisteme de extragere a resurselor. Pentru a locui pe Marte, echipajele ar trebui să poată utiliza resursele planetei, cum ar fi extragerea apei de sub suprafața planetei, generarea de oxigen și producerea de electricitate. De asemenea, China trebuie să dezvolte tehnologie pentru a aduce astronauții înapoi pe Pământ. O misiune dus-întors fără echipaj pentru a achiziționa probe de sol de pe planetă este așteptată până la sfârșitul anului 2030.

          Rolul Africii pe piața litiului

Încercările Chinei de a accesa noi surse de aprovizionare cu litiu din Africa au dat roade[4]: investiţiile din partea companiilor chineze în minele din țările Africii vor creşte producţia de litiu de peste 30 de ori până în 2027, față de situația din 2022, potrivit S&P Global Commodity Insights. În 2027, Africa va reprezenta 12% din oferta mondială, comparativ cu 1% în 2022.

Diversificarea surselor de aprovizionare va stimula eforturile Chinei de a-şi apăra dominaţia în procesarea materiilor prime pentru vehicule electrice – transformând metale rare precum litiu, nichel şi cobalt în substanţe chimice utilizate în componentele bateriilor – în timp ce SUA îşi intensifică eforturile de a-şi construi propriile reţele de aprovizionare cu parteneri de comerţ şi aliaţi precum Canada şi Australia. „Este sigur că Africa va juca un rol important pentru China“, în special ca sursă alternativă de materii prime la Australia, în prezent principalul furnizor, ale cărui exporturi ar putea fi limitate pe măsură ce rafinăriile interne intră în funcţiune, a spus Peng Xu, profesor la Universitatea Tsinghua din Beijing.

Mali, Republica Democrată Congo (RDC) şi Zimbabwe se alătură producătorilor de top de litiu până la sfârşitul actualului deceniu: un prim transport de concentrat de litiu a ajuns în iunie 2023 la Zhejiang Huayou Cobalt dintr-un proiect din Zimbabwe, în timp ce Chengxin Lithium Group a anunţat că mina sa de litiu Sabi Star tot din Zimbabwe, a început producţia. Ganfeng Lithium Group a investit în mina Goulamina din Mali, în timp ce Contemporary Amperex Technology are o unitate care participă la un proiect în RDC. De asemenea, Sichuan Yahua Industrial Group are o participaţie la o exploatare de litiu în Etiopia.


[1] Vezi site-ul https://uzpr.ro/17/03/2023/china-urmareste-cresterea-varstei-de-pensionare/, postat și vizitat pe 17 martie 2023

[2] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/economia-chinei-pierde-din-avant-implicatiile-globale.html, postat și vizitat pe 11 iulie 2023

[3] Vezi site-ul Chinezul care a anunțat închiderea Wuhan, eliberat din detenție după 3 ani (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 3 mai 2023

[4] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/china-acapareaza-resursele-naturale-strategice-ale-lumii-africa-va-juca-un-rol-important-pentru-beijing_2993003.html, postat și vizitat pe 16 iulie 2023

Emilian M. Dobrescu

            Automobilul electric zburător

            Producătorul chinez de automobile electrice și rival al Tesla, Xpeng, a prezentat la începutul lunii noiembrie 2022, prototipul mașinii electrice zburătoare cunoscută sub numele de X3, care arată practic ca o mașină obișnuită, doar că posedă rotoare ca și o dronă comercială[1]: într-o înregistrare video a zborului inaugural al lui X3, se poate vedea cum acesta se ridică treptat de la sol și plutește la o înălțime de peste 30 de metri. Odată stabilizat, X3 zboară încet înainte și reușește chiar să se întoarcă și să revină la punctul de plecare, unde aterizează fără probleme. X3 cântărește aproape 1.500 de kilograme, așa că reușita de a face ca această masă impresionantă să zboare este o realizare admirabilă.             Caroseria mașinii este neobișnuit de lungă, probabil pentru a acomoda rotoarele masive și hardware-ul aferent. Deoarece rotoarele pot fi retractabile, X3 poate rula și pe carosabil, ceea ce nu este cazul majorității mașinilor zburătoare. X3 nu este singura mașină zburătoare a companiei, în octombrie 2022, Xpeng a prezentat prototipul său X2 în Dubai: X2 este mai puțin tradițional decât X3 și pare mai agil în aer datorită formei sale mai mici, asemănătoare unui avion.

            Cel mai mare parc eolian din lume

            China deține recordul pentru cel mai mare parc eolian din lume, însă acesta urmează să fie depășit… tot de China[2]: până în 2025, chinezii plănuiesc să construiască un parc eolian care ar putea alimenta peste 13 milioane de locuințe. Al 14-lea plan cincinal pentru Chaozhou, din provincia chineză Guangdong, a fost lansat la mijlocul lunii octombrie 2022, subliniind planurile ambițioase ale orașului pentru un proiect de 43,3 gigawați (GW), localizat în strâmtoarea Taiwan. Lucrările la proiect vor începe „înainte de 2025”: acesta va depăși cel mai mare parc eolian din lume actual atunci când va fi terminat, potrivit oficialilor din provincia Guangdong.

            Baza Jiuquan Wind Power din China, o instalație uriașă cu o capacitate de 20 de gigawați, deține în prezent titlul de a fi cel mai mare astfel de parc. Un oraș din provincia Fujian din apropiere a propus la începutul lui 2022 un proiect de 1 trilion de yuani (138 de miliarde de dolari) care include și producerea a 50 de gigawați de energie eoliană offshore. Cu mai mult de 25% din capacitatea de energie eoliană a lumii, China ar putea deveni liderul mondial în energia eoliană: parcul de 10 km lungime, care va avea mii de turbine eoliene puternice, va fi construit pe mare la o distanță cuprinsă între 75-185 km față de țărm.

            Și datorită caracteristicilor topografice distinctive ale regiunii bogate în vânt, aceste turbine vor putea funcționa între 43% și 49% din Timp, adică 3.800-4.300 de ore în fiecare an. Un gigawatt înseamnă un miliard de wați și sunt necesare 3 milioane de panouri solare pentru a produce un gigawatt de putere. 100 de milioane de LED-uri sau 300.000 de case tipic europene pot fi alimentate cu un singur gigawatt.

            Capacitatea instalației de a genera 43,3 GW de energie ar putea furniza energie electrică pentru 13 milioane de gospodării, ceea ce este egal cu 4,3 miliarde de becuri LED. Peste 99% din energia electrică a Norvegiei provine din hidrocentrale cu o capacitate de 31 GW, ceea ce este mai puțin decât noul proiect eolian chinezesc. Noul parc eolian demn de cartea recordurilor va fi mai mare decât toate centralele electrice din Norvegia la un loc.

            Capacitatea mondială combinată de energie eoliană onshore și offshore a atins 830 GW până la sfârșitul anului 2021, iar peste jumătate din aceasta provine din China. În perioada 2017-2022, China a instalat mai multă capacitate de energie eoliană offshore decât orice altă națiune din lume. Până în 2025, China a anunțat că o treime din electricitatea sa va proveni din surse regenerabile. Spre deosebire de multe alte națiuni, China are obiectivul de a ajunge la zero emisii de carbon până în 2060: „Vom lucra activ și prudent în vederea atingerii nivelului maxim de emisii de carbon și a neutralității carbonului”, a declarat președintele Chinei, Xi Jinping, pe 16 octombrie 2022, în Timp ce s-a adresat Congresului Partidului Comunist Chinez, care l-a ales a treia oară secretar general. „Pe baza dotărilor resurselor și a capacităților de energie ale Chinei, vom promova inițiative pentru a atinge nivelul maxim de emisii de carbon într-un mod bine planificat și treptat, în conformitate cu principiul obținerii noului înainte de a arunca vechiul”, a mai spus președintele țării.

            Eolianul onshore este o tehnologie matură, prezentă în 115 țări din întreaga lume, în timp ce eolianul offshore se află încă în stadiile incipiente de extindere, fiind prezent în doar 19 țări, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), o organizație interguvernamentală independentă, cu sediul la Paris. Potrivit AIE, 2021 a înregistrat o creștere record a producției eoliene, dar, cu toate acestea, este necesară o creștere considerabil mai mare pentru a atinge traiectoria scenariului zero pentru emisiile de carbon.

Cel mai lent ritm de creștere economică

            PIB-ul Chinei a înregistrat în 2022 cel mai lent ritm de creștere de la mijlocul anilor 1970, în contextul în care a doua cea mai mare economie a lumii s-a confruntat cu noi restricții epidemiologice. Economia Chinei a crescut cu 3% din PIB în 2022, foarte departe de ritmul de 5,5% vizat de guvernul de la Beijing la începutul anului menționat și de avansul de 8,1% înregistrat pentru 2021. Totuși, rata reală a fost mai bună decât prognoza de 2,7% a Băncii Mondiale.

            PIB-ul Chinei a crescut în cel mai lent ritm din ultima jumătate de secol, dacă este exclus procentul din 2020, de 2,2% din PIB, primul an afectat de pandemie. În cea mai mare parte a anilor 2020-2022, guvernul de la Beijing a fost nevoit să continue cu restricțiile și testările în masă, parte a strategiei de zero toleranță la Covid. Această politică a fost abandonată la începutul lunii ianuarie 2023, cu puține avertismente și fără pregătiri pentru implementarea unor campanii de vaccinare sau alte măsuri medicale…

            Consumul a contribuit cu o treime sau un punct procentual la rata anuală de creștere a Chinei. Investițiile au contribuit cu 1,5 puncte procentuale la creșterea de anul trecut, în condițiile în care autoritățile au continuat să investească fonduri semnificative în noile linii feroviare, poduri și alte infrastructuri.

Insula nucleară

            Construcția lui Linglong One, un reactor multifuncțional cu apă sub presiune, primul de acest fel din lume, situat pe „Insula nucleară” a Chinei a început din iulie 2021 în provincia Hainan din sudul țării[3]: odată finalizat, reactorul Changjiang ACP100 va produce anual un miliard de kilowați-oră de energie electrică, suficient pentru a satisface nevoile a 526.000 de gospodării. Reactorul este proiectat pentru energie electrică, încălzire, abur sau desalinizarea apei de mare.

            În aprilie 2022, fosa reactorului din oțel a fost instalată pentru proiectul demonstrativ de reactor modular mic multifuncțional ACP100 la centrala nucleară Changjiang din provincia insulară chineză Hainan. Construcția este estimată a fi finalizată în 4,5 ani, deci către finalul anului 2027. Proiectul este un joint venture între trei mari companii: China National Nuclear Power, proprietarul și operatorul, Institutul de Energie Nucleară din China, care se ocupă de proiectarea reactorului și China Nuclear Power Engineering Group, care se ocupă de construirea centralei. Shanghai Boiler Works Limited furnizează vasul reactorului, o filială China National Nuclear Company, furnizează generatoarele de abur, iar Dongfang Electric Corporation furnizează alte componente interne ale reactorului pentru instalația de demonstrație.

            Reactorul ar putea furniza energie distribuită, dar și încălzire industrială și regională, desalinizarea apei de mare etc: un miliard de kilowați-oră de electricitate poate fi produs de fiecare set Linglong One, care are o capacitate de putere de 125.000 de kilowați. Linglong One ilustrează investițiile sporite ale Chinei în proiecte energetice, nu numai pentru că națiunea își intensifică eforturile de a asigura aprovizionarea cu energie în cazul unei pene de curent, dar și pentru că țara promovează în mod activ trecerea la surse de energie ecologice și cu emisii scăzute de carbon. Linglong One ar putea servi drept proiect demonstrativ; un dezavantaj al reactorului compact este că, datorită capacității sale, comercializarea este dificilă.

Motorul pe kerosen

            Cercetătorii chinezi au creat, „în premieră mondială”, motorul cu undă de detonare hipersonică, tehnologie care poate propulsa un avion la Mach 9, adică de nouă ori peste viteza sunetului, folosind un combustibil de avioane ieftin[4]: motorul a efectuat cu succes mai multe teste la sol în tunelul hipersonic JF-12 din Beijing: „Nici un alt rezultat pentru motoare cu detonare hipersonică ce au folosit kerosen de aviație nu a mai fost făcut public până acum”, au transmis oamenii de știință din China. Echipa care a desfășurat experimente cu motorul, care generează propulsie prin intermediul mai multor explozii, a fost coordonată de Liu Yunfeng, inginer la Institutul de Mecanică din cadrul Academiei Chineze de Științe. În comparație cu alte motoare hipersonice, cum ar fi statoreactorul, un motor cu detonare poate funcționa mai eficient și cu mai multă forță. O succesiune de explozii este declanșată de o undă de detonare. Aceste explozii apar aproape instant și eliberează mai multă energie decât combustia tradițională cu aceeași cantitate de combustibil, în special la viteze de peste Mach 8, adică de opt ori peste viteza sunetului. Motoarele cu detonare au fost dezvoltate de oamenii de știință din toată lumea și folosesc de regulă hidrogen drept combustibil, care este scump și exploziv.

            Combustibilul de avioane, cunoscut drept RP-3, găsit frecvent în aeroporturile din China, alimentează motorul lui Yunfeng. Având în vedere densitatea de înaltă energie și simplitatea depozitării și a transportului, „kerosenul de aviație este combustibilul ales pentru toate motoarele cu reacție”, a explicat Yunfeng. Deși utilizarea de combustibil pentru avioane pentru a propulsa un zbor hipersonic este un concept vechi și frecvent întâlnit, „nu este ușor de detonat”, a mai subliniat Yunfeng. De fapt, kerosenul este greu de aprins în aerul fierbinte și aflat în mișcare. Potrivit simulărilor computerizate, un motor alimentat cu kerosen ar necesita o cameră de detonare de 10 ori mai mare decât un motor pe hidrogen.

            Lungimea adițională ar fi impracticabilă pentru majoritatea aeronavelor hipersonice având în vedere că fiecare milimetru contează, iar cercetătorii chinezi au descoperit că o modificare simplă ar putea permite arderea kerosenului și păstrarea unei camere compacte: rachetele hipersonice DF-17 și YJ-21 pot lovi o structură sau un vas în mișcare, evitând concomitent majoritatea sistemelor de apărare aeriană.

            Guvernul Chinei speră să descopere utilizări pentru tehnologia hipersonică în sectorul civil. O aeronavă hipersonică trebuie să fie capabilă să efectueze zboruri regulate pe distanțe lungi, în condiții dificile. Cu toate acestea, inginerii și oamenii de știință care lucrează la tehnologie spun că prețurile crescute de operare și construcție continuă să reprezinte o problemă semnificativă.

Noua Stație Spațială

            Pe 29 noiembrie 2022, la ora locală 23:08, de la Centrul de lansare a sateliților Jiuquan din deșertul Gobi, în Mongolia interioară, trei astronauți au decolat spre stația spațială chineză aproape finalizată, marcând începutul prezenței pe termen lung al Chinei în Spațiul Cosmic[5]: cei trei astronauți au fost lansați la bordul navei spațiale Shenzhou-15, care a andocat la stația spațială Tiangong după 6,5 ore de la lansare. Sosirea celor trei astronauți, Fei Junlong, Deng Qingming și Zhang Lu, a marcat prima rotație a echipajului pe stația spațială, unde au locuit Timp 10 zile împreună cu echipajul Shenzhou-14, care a aterizat pe stație în iunie 2022 și s-a întors pe Pământ pe 9 decembrie 2022.

            Misiunea Shenzhou-15 a încheiat construirea primei Stații Spațiale Chineze la sfârșitul lunii decembrie 2022, a declarat Ji Qiming, asistent al directorului Agenției Spațiale din China. În Timpul misiunii, echipajul a efectuat peste 40 de experimente și teste în domeniile cercetării științifice, medicinei și tehnologiei spațiale. Specialiștii consideră că evenimentul reprezintă o realizare majoră pentru ambițiosul program spațial al Chinei, care a explorat deja partea îndepărtată a Lunii și a planetei Marte.

Obiectul spațial lansat pe orbita Terrei

După ce a fost plasat pe orbită în august 2022, avionul spațial al Chinei a lansat un obiect necunoscut, care acum înconjoară, probabil, Pământul[6]: cei interesați nu știu nimic despre acest avion spațial, de fapt o „navă spațială reutilizabilă, experimentală” a Chinei, cu excepția faptului că a fost lansată de o rachetă Long March 2F; nu se știe care este scopul său, cum arată sau ce fel de încărcătură transporta în Timpul lansării. Obiectul necunoscut a fost lansat cândva între 24 și 31 octombrie 2022, potrivit datelor de monitorizare analizate de Forțele Spațiale ale SUA.

Conform lui Jonathan McDowell, astronom la Universitatea Harvard, obiectul ar putea fi „un modul de servicii, posibil indicând o viitoare ardere la reintrare în atmosferă”. Având în vedere dimensiunea și greutatea încărcăturilor transportate de obicei de rachetele Long March, avionul spațial misterios al Chinei este cel mai probabil similar cu avionul spațial X-37B al Forțelor Aeriene ale SUA, care și acesta este, în mod asemănător, învăluit în mister și momentan desfășoară a șasea sa misiune în Spațiul Cosmic. Cu excepția părții chineze, nimeni nu știe când se va întoarce modulul chinez pe Pământ, însă având în vedere activitățile de la baza Lop Nur din Xinjiang, obiectul ar putea ateriza acolo în viitorul apropiat. Situația navei spațiale chineze este interesantă, însă ridică unele semne de întrebare, dar și posibilitatea unui interes reînnoit pentru avioanele spațiale, un mod de lansare pe orbită reutilizabil și de loc costisitor.

Pandemia

Explozia de cazuri Covid

            Ridicarea bruscă a restricțiilor severe anti-COVID în China ar putea duce la o explozie de cazuri și la foarte multe decese până în 2023, potrivit noilor proiecții ale Institutului pentru Măsurarea şi Evaluarea Sănătăţii (IHME)[7]: conform previziunilor IHME, cazurile din China vor atinge un vârf în jurul datei de 1 aprilie 2023, când numărul deceselor ar putea ajunge la 322.000. Aproximativ o treime din populația Chinei va fi fost infectată până atunci, a declarat directorul IHME, Christopher Murray. Pe 16 decembrie 2022, Autoritatea Națională de Sănătate din China nu raportase oficial nici un deces COVID de la ridicarea restricțiilor COVID: ultimele decese oficiale au fost raportate pe 3 decembrie 2022 și astfel, numărul total al deceselor cauzate de pandemie se ridică în China la 5.235.

            China a ridicat unele dintre cele mai severe restricții COVID din lume la începutul lunii decembrie 2022, după mari proteste publice, după care s-a confruntat cu o creștere a numărului de infecții, existând temeri că virusul ar putea infecta întreaga populație de 1,4 miliarde de locuitori în Timpul sărbătorii de Anul Nou Lunar din ianuarie 2023. Politica zero-COVID a Chinei a fost eficientă pentru a ține la distanță variantele anterioare ale virusului, dar transmisibilitatea ridicată a variantelor Omicron a făcut-o imposibil de susținut.

            Experții se așteaptă ca aproximativ 60% din populația Chinei să fie în cele din urmă infectată, cu un vârf așteptat în ianuarie 2023, lovind cel mai puternic populațiile vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă și cele cu afecțiuni preexistente. Printre principalele motive de îngrijorare se numără numărul mare de persoane vulnerabile din China, utilizarea unor vaccinuri mai puțin eficiente și acoperirea vaccinală scăzută în rândul persoanelor de 80 de ani și mai în vârstă, care prezintă cel mai mare risc de îmbolnăvire gravă.

            Într-o postare realizată pe 21 decembrie 2022 seara, pe contul său de WeChat, Spitalul Shanghai Deji a estimat că există aproximativ 5,43 milioane de rezultate pozitive în oraș și că 12,5 milioane persoane din principalul centru comercial al Chinei se vor infecta până la sfârșitul anului 2022: „Ajunul Crăciunului din acest an, Anul Nou și Anul Nou Lunar sunt destinate să fie nesigure”, a spus spitalul privat, care are cca 400 de angajați. “În această luptă tragică, întregul Shanghai Mare va cădea și vom infecta tot personalul spitalului! Vom infecta întreaga familie! Pacienții noștri vor fi cu toții infectați, nu avem de ales și nu putem scăpa…”. Postarea nu mai era disponibilă pe WeChat pe 22 decembrie 2022 după-amiază… O persoană care a răspuns la linia telefonică principală a spitalului a spus că nu poate comenta imediat articolul[8]

            Poziția OMS

            Pe 21 decembrie 2022, șeful OMS și-a exprimat îngrijorarea cu privire la evoluția situației Covid-19 în China, spunând că agenția ONU a continuat să primească din ce în ce mai multe rapoarte privind prezența bolii în toată țara[9]. Pentru a efectua o evaluare completă a riscului situației la fața locului, dr. Tedros Adhanom Ghebreyesis a declarat reporterilor invitați la un briefing de presă la Geneva că OMS are nevoie de informații mai detaliate cu privire la gravitatea situației, a bolii, a spitalizărilor și a nevoilor de terapie intensivă.

            „OMS ajută China să-și concentreze eforturile pe vaccinarea celor mai expuși riscurilor din întreaga țară și continuăm să oferim sprijinul nostru pentru îngrijirea clinică și protecția sistemului său de sănătate”, a declarat el. „Continuăm să cerem Chinei să împărtășească datele și să efectueze studiile pe care le-am cerut și pe care le solicităm în continuare, iar toate ipotezele despre originile acestei pandemii rămân deschise”.

            Pe 6 ianuarie 2023, OMS a avertizat că autoritățile din China nu prezintă suficient de bine impactul valului COVID-19 în țară[10]: cele mai mari probleme sunt legate de raportarea deceselor: eliminarea celor mai multe restricții în luna decembrie 2022 a dus la o creștere a numărului de cazuri de infectare COVID-19; în tot acest Timp,  China a încetat să mai publice datele zilnice privind cazurile de COVID-19 și a anunțat doar 22 de decese cauzate de COVID-19.

            De asemenea, au fost schimbate criteriile privind declararea unui deces COVID, fiind numărați doar cei care mor de boli respiratorii. Acest lucru contravine îndrumărilor OMS, care încurajează țările să contabilizeze numărul de decese în exces, comparația făcându-se cu perioadele fără pandemie: „Credem că noua definiție a unui deces COVID-19 este prea îngustă”, a declarat directorul pentru situații de urgență al OMS, Michael Ryan, care a mai spus că cifrele Chinei „subevaluează adevăratul impact al bolii în ceea ce privește internările în spitale, în ceea ce privește internările la terapie intensivă și, în special, în ceea ce privește decesele”.

            Compania britanică Airfinity estimează că în fiecare zi în China sunt peste două milioane de cazuri COVID-19 și cca 14.700 de decese…

            Ridicarea restricțiilor

            La începutul lnuii decembrie 2022,China şi-a schimbat brusc politica vizând bolnavii de COVID-19 ridicând majoritatea restricţiilor sanitare în vigoare de la finalul anului 2019, de la apariţia primelor cazuri de coronavirus în oraşul Wuhan, sitaut în centrul țării[11]. După ridicarea restricţiilor, un val de cazuri a cuprins ţara, însă autorităţile încearcă să îi liniştească pe locuitori asupra naturii benigne a virusului, în pofida contagiozităţii sale.

            Municipiul-provincie Chongqing (din sud-vestul țării), cu o populaţie de 30 de milioane de locuitori, este unul dintre primele care a autorizat revenirea la muncă în pofida simptomelor de COVID-19: “Pacienţii asimptomatici şi uşor simptomatici pot merge la muncă în mod normal”, se arată într-un anunţ al autorităţlor locale, publicat pe 18 decembrie 2022; documentul prevede că nu vor mai fi necesare testările de screening, cu excepţia şcolilor şi a unităţilor sanitare.

            Aceasta este o inversare spectaculoasă a strategiei sanitare a celei mai populate ţări de pe planetă: în virtutea unei aşa-numite politici stricte “zero COVID”, chinezii au fost supuşi cel uțin în 2022, aproape zilnic, la teste de depistare a virusului şi la carantine obligatorii în cazul unui test PCR cu rezultat pozitiv. Cartiere sau chiar oraşe întregi puteau fi închise de îndată ce erau descoperite câteva cazuri. Guvernul încurajează acum populaţia să se izoleze acasă doar în cazul apariţiei unor simptome de COVID-19.

            Provincia Zhejiang, învecinată cu Shanghai, a decis, de asemenea, că persoanele care prezintă simptome uşoare pot “continua să lucreze”, cu condiţia să îşi ia “măsuri de protecţie”. Dar, China nu este pregătită să facă faţă acestui val de infecţii, se tem experţii, pe măsură ce ţara continuă să se redeschidă, iar milioane de persoane în vârstă, vulnerabile, sunt încă nevaccinate. Cei 22 de milioane de locuitori ai Beijingului sunt afectaţi în mod deosebit de valul de cazuri de infectare, fără precedent în acest oraş de la începutul pandemiei şi care s-a răspândit cu repeziciune în luna decembrie 2022.

            Testarea COVID a călătorilor din China

            Autoritățile chineze au decis să le permită Oamenilor să călătorească liber începând cu 8 ianuarie 2023, după aproape trei ani de restricții stricte în condițiile în care numărul de infecții cu Covisd-19 a crescut îngrijorător de mult în această țară asiatică, cea mai populată din lume[12].

            Italia a fost prima țară din UE care a anunțat că vrea să-i testeze pe cei care sosesc din China și, dacă este necesar, să-i pună în carantină. La rândul lor, SUA, Japonia, Taiwan și India au anunțat și ele introducerea testelor obligatorii, în Timp ce China se confruntă cu o creștere a numărului de persoane infectate cu COVID. Dar, Centrul European de Prevenire și Control ale Bolilor (ECDC) a anunțat că „nu se așteaptă ca această creștere să aibă un impact” asupra UE. Pe 29 decembrie 2022, oficialii din domeniul sănătății din UE au purtat discuții la Bruxelles despre China: „Varianta BF7 omicron, care este răspândită în China, este deja prezentă în Europa și nu a reușit să devină dominantă. Cu toate acestea, rămânem vigilenți și vom fi pregătiți să folosim frâna de urgență dacă este necesar”, au declarat reprezentanții ECDC.

            Politica demografică a Chinei

          Populaţia Chinei, cea mai populată ţară din lume, a scăzut în 2022, conform statisticii de stat, o premieră istorică de la începutul anilor 1960. Comparând politica nașterii unui singur copil în China cu “o tragedie umanitară filmată cu încetinitorul”, cunoscutul demograf american Nicholas Eberstadt a insistat încă din octombrie 2007, pe lângă guvernul chinez ca “imediat și fără rezerve” să anuleze programul de control demografic coercitiv care a fost “o greșeală tragică și istorică”. Eberstadt le-a spus oficialităților că atunci când programul de control demografic își va atinge obiectivul de scădere a numărului de nașteri în China, acesta va “submina direct potențialul de dezvoltare viitoare al țării”. Potrivit cercetărilor realizate de Eberstadt, până în 2015 populația cu drept de muncă a Chinei, cuprinsă între 15 și 64 de ani, a fost într-o continuă descreștere și, în decursul unei generații, forța de muncă a Chinei va fi mai mică decât era în 2005. Între 2005 și 2030, populația Chinei, cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani, se va diminua și va atinge un procent de declin estimat la 20%. Eberstadt a subliniat faptul că “singurul segment de populație activă care va tinde să crească, până în 2030 va fi cel al persoanelor de peste 50 de ani”.

            Populația îmbătrânită a Chinei va cunoaște un boom nemaiîntâlnit: până în 2030, în China, numărul celor de peste 65 de ar putea fi mai mult decat dublu, depășind 235 de milioane de persoane. Un alt rezultat surprinzător va fi colapsul tradiției culturale chineze. Aceasta pentru că noua fațetă a culturii chineze va avea o compoziție de “4-2-1”: patru bunici, doi părinți și un copil. Noua ecuație va obstrucționa dezvoltarea economică pentru că va supune populația tânără, în minoritate, la presiuni mult mai mari. Spre deosebire de Japonia unde un sistem național de pensii este deja instituit, înainte de începerea creșterii procentului populației îmbătrânite, China nu beneficiază de un astfel de sistem: cei mai în vârstă depind de fii lor, care îi vor susține la bătrânețe, dar, din cauza scăderii rapide a fertilității, acești fii nu vor mai exista. “Cum își vor duce zilele bătrânii din China în lumea cu care vor fi foarte curând confruntați?” – se întreabă demograful.

            Altă consecință a politicii demografice chineze este debalansarea crescută a sexelor. De obicei se nășteau în jur de 105 băieți la un număr de 100 de fete. Eberstadt susține că foarte curând după intrarea în vigoare a politicii demografice potrivit căreia fiecare familie poate avea un singur copil, China a început să raporteze inegalități biologice imposibil de conceput. Acum, procentul sexelor este de 123 de băieți la 100 fete. Într-o generație sau mai puțin, China va trebui să facă față problemei a zece milioane de bărbați care nu-și vor mai găsi soții.

            Eberstadt a pledat pentru ca guvernul Chinez să abandoneze politica de control demografic ca metodă de a reduce “criza incipientă a îmbătrânirii populației, problemele alarmante la nivelul structurii familiare și sâcâitoarea problemă a debalansării sexelor” și încurajează guvernul să considere resursele umane o binecuvantare care poate fi “cheia spre succesul Chinei în abolirea sărăciei și căștigării prosperității maselor în decadele și generațiile care vor urma”. Deși mulți demografi chinezi pot fi de acord cu analiza lui Eberstadt, ei au ezitat să critice direct politica demografică chineză un copil pentru fiecare familie…


[1] Vezi site-ul Cum arată noul prototip al mașinii electrice zburătoare produsă de chinezi? Aceasta ar fi adaptată și pentru carosabil (descopera.ro), postat și vizitat pe 10 noiembrie 2022

[2] Vezi site-ul Cel mai mare parc eolian din lume va depăși recordul anterior al Chinei. Câte locuințe ar putea alimenta? (descopera.ro), postat și vizitat pe 1 noiembrie 2022

[3] Vezi site-ul Primul reactor de pe „Insula nucleară” a Chinei a fost instalat (descopera.ro), postat și vizitat pe 8 decembrie 2022

[4] Vezi site-ul China susține că a dezvoltat motorul pe kerosen care poate propulsa avioane la Mach 9 (descopera.ro), postat și vizitat pe 23 noiembrie 2022

[5] Vezi site-ul China a trimis trei astronauți către noua stație spațială (descopera.ro), postat și vizitat pe 30 noiembrie 2022

[6] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/stiinta/20212434-un-avion-spatial-al-chinei-a-lansat-un-obiect-necunoscut-pe-orbita-pamantului, postat și vizitat pe 7 noiembrie 2022

[7] Vezi site-ul China: Explozia de cazuri COVID, un pericol iminent. Se pot înregistra peste un milion de decese până în 2023 – Stiri pe surse – Cele mai noi stiri, postat și vizitat pe 17 decembrie 2022

[8] Vezi site-ul Shanghai hospital warns of ‘tragic battle’ as COVID spreads | Reuters, postat și vizitat pe 22 decembrie 2022

[9] Vezi site-ul Le chef de l’OMS demande des informations supplémentaires sur la propagation de la Covid-19 en Chine | ONU Info (un.org), postat și vizitat pe 22 decembrie 2022

[10] Vezi site-ul OMS acuză China că nu prezintă adevărata amploare COVID-19 din țară (descopera.ro), postat și vizitat pe 7 ianuarie 2023

[11] Vezi site-ul Schimbare la 180 de grade în China: Chinezilor li se permite să revină la lucru chiar şi cu COVID-19 – Stiri pe surse – Cele mai noi stiri, postatși vizitat pe 20 decembrie 2022

[12] Vezi site-ul Testarea COVID a călătorilor din China este „nejustificată”, consideră UE (descopera.ro), postat și vizitat pe 2 ianuarie 2023

CHINA: NOI ÎNCERCĂRI ȘI EXPERIMENTE

November 5, 2022 | CHINA, GEOPOLITICĂ | No Comments

Emilian M. Dobrescu

Datele oficiale publicate în august 2022 arată că PIB-ul Chinei a crescut cu doar 0,4% în trimestrul al II-lea din 2022 faţă de perioada similară a anului 2021[1]: este cea mai slabă performanţă înregistrată de economia chineză de la debutul publicării datelor statistice în 1992, excluzând contracţia de 6,9% înregistrată în primele trei luni ale anului 2020 din cauza şocului iniţial al pandemiei de COVID.

Cifra anunţată de autorităţile chineze este mult sub avansul de 1% prognozat de analiştii intervievaţi de Reuters şi arată o încetinire dramatică după avansul de 4,8% înregistrat în primul trimestru din 2022.

          Cea mai mare rețea de telescoape din lume

            China construiește cea mai mare rețea de telescoape din lume, dedicată studiului Soarelui, cu scopul de a îmbunătăți înțelegerea ejecțiilor de masă coronală solară, care provoacă haos pe Pământ și în Spațiul Cosmic din jurul Pământului[2]: telescopul solar radio Daocheng (DSRT) este în construcție pe un platou din provincia Sichuan, în sud-vestul Chinei. La finalul construcției sale, numai acest telescop solar va avea 313 antene, fiecare cu un diametru de 6 m, așezate într-un cerc cu circumferință de 3,14 km; rețeaua de telescoape va monitoriza imagini ale Soarelui în unde radio pentru a studia ejecțiile de masă coronală (CME) – erupții mari de particule încărcate din atmosfera superioară a Soarelui, coroana.

            CME-urile sunt declanșate de realinieri în câmpul magnetic al Soarelui și apar în petele solare: atunci când sunt îndreptate spre Pământ, aceste erupții pot aduce daune serioase funcționării rețelelor electrice, în telecomunicații, pentru sateliții aflați pe orbită terestră și chiar pot pune în pericol siguranța astronauților. CME-urile sunt, de asemenea, responsabile pentru aurorele boreale, din regiunea arctică. Dezvoltarea face parte dintr-o rețea terestră de monitorizare a mediului spațial, numită Proiectul Meridian chinezesc. Proiectul include, de asemenea, radioheliograful spectral chinez pentru monitorizarea activității solare, aflat în curs de construcție în regiunea Chnei numită Mongolia interioară.

            Rețeaua de telescoape va fi alcătuită în final din 100 de antene dispuse în spirală cu trei brațe și va studia Soarele într-o bandă de frecvențe mai largă decât DSRT, pentru a continua cercetările cercetările chineze privind Soarele și fizica solară. Întregul proiect vizează aproape 300 de instrumente, amplasate în 31 de stații de observație din China, la anumite longitudini și latitudini. Proiectul este coordonat de Centrul Național de Științe Spațiale (NSSC) al Academiei Chineze de Științe și implică peste 10 instituții și universități din China.

          Dominația tehnologică

            Şeful Agenţiei Britanice de Informaţii şi Securitate (GCHG), Jeremy Fleming, a avertizat ţările occidentale cu privire la „ameninţarea enormă” reprezentantă de China, care încearcă să îşi folosească dominaţia tehnologică în scopuri de supraveghere[3]. De asemenea, China îşi va lansa yuanul digital, stârnind îngrijorare în rândul specialiştilor, care cred că regimurile autoritare ar putea folosi această tehnologie în scopuri de supraveghere şi control.

            Mai mult, o astfel de monedă ar putea „permite Chinei să se elibereze parţial de tipul de sancţiuni internaţionale existente în prezent împotriva regimului Putin din Rusia”, potrivit lui Jeremy Fleming. China a finalizat în 2020 Beidou, sistemul său de navigaţie prin satelit, un concurent al GPS-ului american. China este pe cale să se doteze cu o puternică capacitate anti-satelit cu scopul de a împiedica alte naţiuni să aibă acces la spaţiu în cazul unui conflict.

          Experimentul Taiwan

            Pe 4 august 2022, China a lansat exerciții militare fără precedent în șase zone care înconjoară Taiwan, la o zi după vizita președintei Camerei Reprezentanților a SUA, Nancy Pelosi, la Taipei[4]: Armata Chinei a lansat mai multe rachete balistice Dongfeng în apele din jurul coastelor de nord-est și sud-vest ale Taiwanului. Ministerul Apărării din Taiwan a activat sistemele de apărare ca răspuns. Din cauza exercițiilor cu muniție de război ale Chinei, Aeroportul Internațional Taoyuan din Taiwan a anulat peste 50 de zboruri internaționale și toate navele comerciale și-au modificat traseele. Două dintre zonele exerciţiilor chineze se află la doar 9 mile nautice (16,7 kilometri) de porturile taiwaneze Keelung şi Kaohsiung.

            Aproximativ 10 nave ale marinei chineze au trecut pentru scurt Timp de linia mediană înainte de a fi „alungate” de ambarcațiunile marinei taiwaneze: „Au intrat pe furiș și au fost alungați de noi”, a declarat o sursă taiwaneză. Mai multe avioane ale forțelor aeriene chineze au traversat pentru scurt Timp linia mediană de mai multe ori, forțând Taiwanul să ridice avioane de la sol și să desfășoare sisteme de rachete. „Au zburat înăuntru și apoi au zburat afară, iar și iar: continuă să ne hărțuiască și să crească presiunea”, a anunțat Ministerul Apărării din Taiwan, care a emis o declarație în care acuză guvernul chinez de „comportament irațional” prin desfășurarea unor exerciții cu muniție de război: exercițiile au „intenția de a schimba status quo-ul și de a perturba pacea și stabilitatea regională”.

          Fotografierea completă a suprafeței marțiene

            O navă spațială chineză fără echipaj a surprins imagini care acoperă întreaga planetă Marte, inclusiv polul sudic al planetei, după ce a înconjurat-o de peste 1.300 de ori de la începutul anului 2021[5]: Tianwen-1 a ajuns cu succes pe planeta roșie în februarie 2021. De atunci, un robot a fost plasat pe suprafața planetei, iar o sondă a supravegheat Marte din Spațiul Cosmic. Printre imaginile realizate s-au numărat primele fotografii realizate de China la polul sud marțian, unde se află aproape toate resursele de apă ale planetei.

            În 2018, o sondă orbitală operată de Agenția Spațială Europeană descoperise apă sub gheața de la polul sud al planetei. Localizarea apei din subsol este esențială pentru a determina potențialul planetei pentru viață, precum și pentru a oferi o resursă permanentă pentru orice explorare umană acolo.

            Alte imagini realizate Tianwen-1 includ fotografii ale canionului Valles Marineris, lung de 4.000 km și ale craterelor de impact de pe înălțimile din nordul planetei Marte, cunoscute sub numele de Arabia Terra. Tianwen-1 a trimis, de asemenea, imagini de înaltă rezoluție ale marginii vastului crater Maunder, precum și o vedere a muntelui Ascraeus Mons înalt de 18 km, un vulcan de mari dimensiuni descoperit pentru prima dată de nava spațială Mariner 9 a NASA în urmă cu mai mult de 50 de ani.

Hong Kong 2021- cea mai accentuată scădere anuală a populației

Experții pun declinul pe seama restricțiilor severe împotriva COVID-19 și a represiunii politice[6]: astfel, populația totală a orașului a scăzut de la 7,41 milioane de persoane în 2020 la 7,29 milioane în 2021, o scădere de 1,6%, a anunțat Departamentul de Recensământ și Statistică al orașului – cea mai abruptă scădere de când guvernul fostei regiuni autonome a început să urmărească cifrele privind populația, în 1961. Deși autoritățile au atribuit o parte din această diminuare unei scăderi naturale (mai multe decese decât nașteri), experții cred că cifrele reflectă un exod care s-a accelerat în ultimii ani pe fondul unor tulburări sociale massive, care au inclus proteste antiguvernamentale, inclusive efectele pandemiei de coronavirus.

Aproximativ 113.200 de cetățeni au părăsit Hong Kong-ul în 2021, a precizat departamentul, față de 89.200 în anul 2020: cifrele includ expatriații și alți rezidenți nepermanenți. Pe tot parcursul pandemiei, experții și liderii din industrie au avertizat că restricțiile severe vor alunga rezidenții, călătorii și expatriații. Apoi, în 2022 când restul lumii s-a deschis, timp de luni de zile Hong Kong a continuat să țină închise granițele, să suspende rutele aeriene și să impună carantina și măsurile de distanțare socială.

Lider mondial al cercetării științifice

China a depășit SUA ca lider mondial atât în ceea ce privește rezultatele cercetării științifice, cât și al numărului de studii cu „impact ridicat”, potrivit unui raport realizat de Institutul Național de Politică de Știință și Tehnologie (NISTP) din Japonia[7]: în raport se menționează că Beijingul publică anual cel mai mare număr de lucrări de cercetare științifică, fiind urmat în clasament de SUA și Germania. Topul a fost întocmit pe baza unor medii anuale din perioada 2018-2020, cifrele fiind extrase din datele compilate de compania de analiză Clarivate: Raportul NISTP a analizat și ”naționalitatea” celor mai citate 1% dintre lucrările științifice de la nivel mondial și a constatat că lucrările cercetătorilor chinezi au avut o pondere de 27,2%.

Numărul de citări de care se bucură o lucrare de cercetare este o măsură frecvent utilizată în mediul academic pentru a determina succesul acesteia. Cu cât un studiu este citat de mai multe ori în lucrările ulterioare de către alți cercetători, cu atât impactul citării” este mai mare. SUA și-au adjudecat o pondere de doar 24,9% din primele 1% cele mai citate studii de cercetare, în Timp ce cercetarea științifică din Marea Britanie a ocupat poziția a treia, cu 5,5%. China a publicat, în medie, 407.181 de lucrări științifice pe an, depășind cele 293.434 de articole din SUA și reprezentând 23,4% din ”producția” mondială de cercetare, arată raportul.

Cercetătorii chinezi au obținut rezultate notabile în domenii precum știința materialelor, chimie, inginerie și matematică, în Timp ce cercetătorii americani au fost mai prolifici în cercetarea în medicina clinică, științele de bază ale vieții și fizică. Raportul a fost publicat în ziua în care președintele american Joe Biden a semnat Chips and Science Act, o legislație care autorizează folosirea a 200 de miliarde de dolari în finanțarea pentru cercetare, pe o perioadă de 10 ani. Obiectivul este de a face cercetarea științifică din SUA mai competitivă față de China.

Ambasada Chinei în SUA a declarat în iulie 2022 că Beijingul s-a „împotrivit ferm” proiectului de lege despre care spunea că este „înrădăcinat într-un război rece și o mentalitate de joc cu sumă zero”. Datele institutului japonez sunt coroborate cu rezultatele altor studii similare, printre care un studiu realizat chiar la începutul anului 2022, care a constatat că cercetătorii chinezi au depășit SUA încă din 2019 din punct de vedere al ponderii lucrărilor din top 1% cele mai citate cercetări. Uniunea Europeană a fost depășită de China încă din 2015. SUA au tendința de a clasifica cercetările Chinei ca fiind de calitate inferioară, dar acest lucru pare să se fi schimbat”, a comentat unui dintre autorii studiului, Caroline Wagner.

SUA cheltuiește în continuare mai mult pe cercetare și dezvoltare în sectoarele corporative și universitare decât orice altă țară din lume, mai arată raportul. Dar China vine din urmă: „China are cel mai mare număr de cercetători din sectoarele corporative și universitare dintre țările importante ale planetei. În sectorul corporativ, Statele Unite și China sunt la egalitate și ambele înregistrează o creștere rapidă: China este una dintre țările de top din lume atât în ​​ceea ce privește cantitatea, cât și calitatea lucrărilor științifice. Pentru a deveni adevăratul lider global, va trebui să continue să producă cercetări recunoscute la nivel internațional”, a spus Shinichi Kuroki de la Agenția Japoneză pentru Știință și Tehnologie.

.

          Orezul modificat genetic

            Copierea unei gene cheie a orezului ar putea ajuta la hrănirea a sute de milioane de oameni din întreaga lume, care se confruntă cu deficiențe nutriționale[8]. ”Orezul este una dintre cele mai importante culturi, deoarece este un aliment de bază pentru aproape jumătate din populația lumii”, spune Wenbin Zhou, genetician la Programul național de cercetare și dezvoltare a orezului din China, co-autor al studiului.

            Prin duplicarea acestei gene cheie, echipa de cercetători din China a reușit să creeze o tulpină de orez agricol care produce cu până la 40% mai multe boabe. Dacă va fi adoptată la scară largă, această tehnică revoluționară are potențialul de a hrăni mai mulți Oameni cu mai puține resurse. Dar, orezul este o cultură deosebit de mare consumatoare de resurse. Are nevoie de mult pământ și apă pentru a crește, iar randamentul orezului ar putea scădea cu aproximativ 40% până în 2100 din cauza intensificării schimbărilor climatice. De aceea, devine rapid necesară creșterea randamentului orezului, alături de alte culturi de bază care sunt în pericol. În ciuda utilității sale crescânde, consumul de orez modificat genetic nu este pe placul tuturor și a stârnit dezbateri aprinse timp de decenii. În plus, reproducerea de noi tipuri de orez nu este foarte utilă, deoarece s-a demonstrat că îmbunătățește randamentul speciei doar cu aproximativ 1% în fiecare an.

            Pentru a crea noua lor tulpină, echipa lui Zhou a examinat mai întâi un grup de 118 gene ale orezului, asociate cu creșterea plantelor: ,,Ne-am concentrat în principal pe genele care sunt induse sau răspund simultan atât la azot, cât și la lumină”, spune Zhou. Cercetătorii au identificat 13 gene care s-au activat atunci când plantele au fost cultivate în soluri sărace în azot și cinci care au fost asociate cu creșterea absorbției de azot. Apoi au inserat în genomul plantei o copie suplimentară a uneia dintre aceste gene cheie de stimulare a azotului, cunoscută sub numele de OsDREB1C; în cele din urmă, aceste plante au germinat, alături de orezul nemodificat genetic și orezul cu gena OsDREB1C suprimată.

            După cum s-a dovedit, plantele cu o copie suplimentară a OsDREB1C au produs boabe care au fost atât mai mari ca dimensiune, cât și mai abundente în comparație cu omologii lor. ,,Ceea ce am introdus este gena originală din genomul orezului”, spune Zhou. În loc să împrumute o genă de la un alt organism, cercetătorii au trimis pur și simplu una dintre genele care favorizează creșterea plantei la supraîncărcare prin duplicarea ei – lucru care se întâmplă tot Timpul în natură.

            Noul orez a fost creat pornind de la un soi care este deja cultivat în mod obișnuit în afara laboratorului, fiind crescut pentru aroma și textura sa. Cercetarea a demonstrat că modificarea genei specifice funcționează în afara soiurilor de orez de laborator: Oamenii de știință suspectează că aceeași modificare ar putea avea efecte similare de creștere a randamentului și în cazul altor culturi de bază, inclusiv în cazul grâului, care constituie baza a aproximativ o treime din dieta mondială.

          Prăbușirea sectorului imobiliar

            Profiturile celui mai mare dezvoltator imobiliar din țară, Country Garden au scăzut la 70% în prima jumătate a anului 2022[9]: profitul de bază a scăzut la o valoare cuprinsă între 4,5 şi 5 miliarde de yuani, de la 15,2 miliarde de yuani, în perioada similară din 2021. Country Garden şi-a pierdut ultimul rating de investiţie după ce Fitch a retrogradat-o la statutul de “junk”, a indicat ca vinovați pentru scăderea veniturilor sale o încetinire a pieţei, efectele pandemiei de coronavirus şi pierderile de schimb valutar;printr-o minune, Country Garden nu a intrat încă în incapacitate de plată a datoriilor sale.

            Country Garden reuşise să-și păstreze accesul la pieţele de obligaţiuni offshore pentru refinanţare, ceea ce a ajutat grupul să menţină o anumită stabilitate într-un moment în care zeci de mii de chinezi care cumpără case refuză să plătească ipotecile pentru apartamentele neterminate. Dar, în Timp ce Beijingul a încercat să revigoreze sectorul cu împrumuturi de refinanţare, există semne că încrederea în Country Garden se diminuează. Acţiunile companiei listate la Hong Kong s-au prăbuşit cu până la 15% într-o singură şedinţă de tranzacţionare în luna iulie, reducând valoarea de piaţă cu aproximativ 1,7 miliarde de dolari, după ce dezvoltatorul a anunţat o majorare de capital cu discounturi mari. Alicia García Herrero, economist-şef pentru Asia-Pacific la banca franceză de investiţii Natixis, a declarat că Country Garden suferă din cauza înrăutăţirii sentimentului investitorilor faţă de acest sector: există temeri legate de scăderea preţurilor pe măsură ce cererea scade, iar apartamentele noi rămân nefinalizate, dezvoltatorii rămânând fără bani.

Trenul Hyperloop

China a devenit prima țară din lume care a efectuat cu succes teste pe trenul asemănător cu Hyperloop, bazat pe levitație magnetică în interiorul unui tub vidat, numit „vactrain”, conform unui articol al cotidianului de stat China Daily[10]. Cercetătorii au testat trenul de-a lungul unei linii de 2 km lungime, construită în provincia Shanxi din nordul Chinei: în Timpul testului, trenul a atins viteze de până la 130 km/h în interiorul unui „tub cu vid scăzut”. Echipa este abia la început. Scopul este de a construi în cele din urmă o șină de testare la scară largă, de 60 km lungime, astfel încât trenurile să poată atinge viteze de până la 1.000 km/h. Testul ar putea pune bazele unui tip nou de sistem de tren de mare viteză similar cu „Hyperloop”, un design popularizat de Elon Musk cu aproximativ un deceniu în urmă.

Potrivit cercetătorilor din spatele testului, este prima demonstrație de succes a unui tren maglev de acest fel care călătorește într-un tub cu vid redus. Deși maglev-urile sunt o formă de transport consacrată, deși rară (concomitent, Japonia a doborât propriul record de viteză, făcându-și trenul maglev să călătorească cu 600 km/h), conceptul unui vactrain nu a fost încă realizat. Probabil că cel mai faimos concept de tren pe bază de tub vidat este „Hyperloop” al lui Elon Musk, pe care l-a propus pentru prima dată în 2012. În ciuda optimismului și a testelor timpurii, încă nu există un sistem Hyperloop la scară largă în curs de construire, cu atât mai puțin unul utilizat.


[1] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/banca-centrala-a-chinei-a-accelerat-presiunile-asupra-creditorilor_2528905.html, postat pe 26 august 2022

[2] Vezi site-ul De ce construiește China cea mai mare rețea de telescoape din lume? (descopera.ro), postat și vizitat pe 29 august 2022

[3] Vezi site-ul Șeful spionajului britanic avertizează Occidentul cu privire la “ameninţarea enormă” a dominaţiei tehnologice a Chinei – CursDeGuvernare.ro, postat și vizitat pe 11 octombrie 2022

[4] Vezi site-ul China a lansat rachete balistice lângă coastele Taiwan. (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 4 august 2022

[5] Vezi site-ul O navă spațială chineză a fotografiat în întregime planeta Marte (descopera.ro), postat și vizitat pe 2 iulie 2022

[6] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/dnews/20150446-hong-kong-trece-prin-cea-mai-mare-scadere-a-populatiei-din-istorie, postat și vizitat pe 14 august 2022

[7] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/intre-2018-si-2020-china-a-publicat-234-din-lucrarile-stiintifice-ale-lumii-devansand-sua.html, postat și vizitat pe 11 august 2022

[8] Vezi site-ul Orezul modificat genetic, cheia în stoparea foametei în lume? (descopera.ro), postat și vizitat pe 9 august 2022

[9] Vezi site-ul https://www.zf.ro/constructii-imobiliare/dezastrul-din-china-a-inceput-piata-imobiliara-se-prabuseste-si-21094745, postat și vizitat pe 28 august 2022

[10] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/stiinta/20201115-chinezii-au-testat-cu-succes-trenul-asemanator-cu-hyperloop-al-lui-elon-musk, postat și vizitat pe 22 octombrie 2022

Emilian M. Dobrescu

            Acordul de securitate cu Insulele Solomon

            Pe 29 aprilie 2022, emisari de la Casa Albă și Departamentul de Stat al SUA au călătorit în Insulele Solomon, unde s-au întâlnit, printre alții, cu prim-ministrul Manasseh Sogavare[1]: Washingtonul a vrut să convingă arhipelagul să nu semneze un acord cu Beijingul, dar au fost surprinși de oficializarea acestei apropieri. „Ca răspuns la îngrijorările exprimate, premierul Sogavare a reiterat asigurările, garantând în mod specific că nu va exista nici o bază militară, nici o prezență pe termen lung și nici o capacitate de proiecție a forței”; SUA au subliniat că vor urmări îndeaproape evoluțiile în consultare cu partenerii săi regionali. Delegația americană a insistat și asupra „implicațiilor potențiale pentru securitatea regională”, contestând, în cadrul „discuțiilor de fond”, „obiectivul, sfera și transparența acordului”. Americanii au asigurat, de asemenea, „respectarea dreptului” Statului insular de a lua „deciziile lor suverane” și au încercat să atragă insulele prin multiplicarea gesturilor către ei; printre acestea, accelerarea deschiderii unei ambasade americane, întărirea cooperării privind minele neexploatate, trimiterea unei nave spital pentru asistență de sănătate publică sau livrarea de vaccinuri suplimentare. Cele două țări s-au angajat, de asemenea, să lanseze un „dialog strategic la nivel înalt”, care se va concentra în special pe problema sensibilă a securității. 
               Pe 21 aprilie 2022, Franța a considerat „îngrijorător” Acordul de securitate dintre China și Insulele Solomon, regretând în special lipsa de transparență a pactului, precum și „ambițiile chineze” în regiunea Indo-Pacific. „Opacitatea prevederilor acordului, primul de acest fel încheiat de China în regiune, este îngrijorătoare în multe privințe, în special când vine vorba de ambițiile chineze ca actor în securitatea regională”, a declarat Ministerul Afacerilor Externe de la Paris. „Franța își reafirmă angajamentul față de un spațiu indo-pacific liber, deschis, care respectă dreptul internațional”, a adăugat Quai d'Orsay. „Franța este prezentă în Pacificul de Sud, ca și Uniunea Europeană, prin propriile angajamente, ambele acordă o atenție prioritară acestei regiuni și vor continua să lucreze, prin implementarea strategiilor lor în regiunea indo-pacifică, pentru stabilitatea, prosperitatea și dezvoltarea durabilă a acesteia”, a adăugat diplomația franceză…
 
          Banca Populară a Chinei (PBOC)

          În urma conflictului din Ucraina, PBOC are la dispoziție cu două alternative pentru a-și proteja interesele în actualul context global – fie să vândă obligațiuni americane pentru a cumpăra mărfuri rusești, fie să facă propria relaxare cantitativă, adică să tipărească renminbi pentru a cumpăra mărfuri rusești[2]. PBOC se află într-o poziție unică pentru a profita din criza globală a mărfurilor declanșată de sancțiunile impuse Rusiei, deschizând potențial calea pentru un yuan mult mai puternic.

            „Mărfurile rusești de astăzi sunt ceea ce criza subprime a fost în 2008. Pe același raționament, mărfurile nerusești sunt ca titlurile americane de trezorerie în 2008: prețul primelor s-a prăbușit, iar al celorlalte a crescut, existând tranzacții în marjă pentru ambele, indiferent de ce parte te aflai”, a explicat Zoltan Pozsar, strateg La Credit Suisse, care a lucrat și pentru Rezerva Federală a SUA și Trezoreria americană: “Băncile centrale occidentale nu vor interveni din cauza sancțiunilor”, a mai spus acesta, adăugând că “PBOC nu se confruntă cu astfel de restricții”.

            Zoltan Pozsar este de părere că PBOC poate vinde obligațiuni americane pentru a finanța leasingul de nave și achiziția de mărfuri rusești, care ar ajuta China să-și țină sub control inflația, în vreme ce Occidentul s-ar confrunta cu deficit de mărfuri, recesiune și dobânzi în creștere. Alternativ, PBOC ar putea tipări yuani pentru a cumpăra mărfuri rusești: „Aceasta este nașterea pieței eurorenminbi și primul pas real al Chinei pentru a sparge hegemonia pieței eurodolarului. Acest lucru este de asemenea, inflaționist pentru Occident și înseamnă mai puțină cerere de trezorerie pe termen lung”.

             Criza energetică 

               Din septembrie 2021, China s-a confruntat cu întreruperi ale activităților fabricilor și reducerea electricității furnizate gospodăriilor[3]. Criza energetică din China riscă să perturbe pe termen lung lanţurile de aprovizionare din întreaga lume (poate asta se și dorește – n.n.), pe măsură ce cumpărătorii din Europa şi Statele Unite sunt nevoiţi să aştepte mai mult pentru mărfuri din cauza reducerii producţiei de către fabricile chineze. Proprietarilor de fabrici din China li s-a spus să se pregătească pentru că întreruperea alimentării cu energie electrică va deveni o normalitate, în contextul în care preşedintele Xi Jinping vrea să reducă dependenţa statului de cărbune. Cu toate acestea, nevoia de energie creşte, pe fondul cererii record pentru exporturile chineze. Producătorii chinezi şi multinaţionalele au fost îndemnate să accelereze investiţiile în energie regenerabilă…

            “Este efectul domino atunci când tăiaţi energia electrică: afectează direct adezivul folosit pe linia de producţie, trebuie să resetăm și pierdem 20-30% din productivitatea zilnică a muncii. Este într-adevăr o bătaie de cap”, a declarat Philip Richardson, proprietarul Trueanalog Strictly OEM, fabrică care produce difuzoare.

            Will Jones, directorul operaţional al British Home Enhancement Trade Association, a declarat că o treime dintre membrii săi din sectorul bricolajului şi grădinăritului au raportat că furnizorii şi-au extins termenele de livrare. “Acest lucru are un impact asupra unei situaţii deja foarte dificile pentru furnizorii cu constrângeri legate de disponibilitatea spaţiului pe navele portcontainere şi duce la costuri în spirală”.

            Guvernul chinez a ordonat extinderea rapidă a producției din minele de cărbune și a decretat reforme radicale ale pieţei. Astfel, companiile care generează energie pe bază de cărbune sunt obligate să vândă pe piaţa angro, permiţând creşterea preţurilor la electricitate cu până la 20% şi ridicând plafoanele de preţ pentru marii consumatori. Reformarea pieţei este un “pas uriaş” spre liberalizarea sectorului energetic, a declarat David Fishman, analist energetic la Grupul Lantau.

            Cu toate acestea, acţiunile guvernului nu par a fi soluția imediată în fața întreruperilor alimentării cu energie electrică. Pe lângă problemele din secorul imobiliar, criza energetică adaugă o doză de incertitudine privind creşterea economiei chineze: în Guangdong, cel mai mare centru de producţie din China, aproape 150.000 de companii au fost afectate numai în septembrie 2021 de lipsa de energiei, au arătat câțiva oficiali de rang înalţi. Oficialii din Guangdong au încurajat companiile să-şi folosească propria producţie de energie electrică.

 
             Mânăstirea Huasan 
               Se află situată pe unul dintre cei cinci munţi sacri ai Chinei. Muntele are cinci piscuri, piscul de sud fiind cel mai înalt, 2.160 m. Cunoscut sub numele de “Monarh al Huasan”, piscul de sud este favoritul celor care iubesc căţăratul pe munte, singurul mod de căţărare fiind o cărare lungă de 15 km cu un singur lanţ pentru suport.
            Cărarea începe la “Scările Cerului”, un set de scări foarte abrupte, sculptate în roca muntelui şi având de o parte şi alta lanţuri foarte bine strânse pentru susţinere. Scările devin din ce în ce mai abrupte pe măsură ce cărarea duce spre vârful piscului. Se ajunge mai întâi pe “Creasta Dragonului Negru”, urcând pe o cărare foarte abruptă şi îngustă, apoi se coboară, tot pe o cărare foarte abruptă şi îngustă spre trecătoarea Jinsud. De aici sunt două opţiuni: măreţul pisc vestic sau primejdiosul şi lungul drum spre piscul de nord. Din piscul de vest se poate lua gondola spre piscul sudic. Cea mai periculoasă parte este Changkong Zhan unde localnicii au securizat de o parte şi de alta stânca, cu plăci de lemn cu lățimea de 40 cm laţime. Pentru a-şi continua drumul vizitatorii trebuie să păşească pe acele plăci.
            Ceea ce face şi mai periculos acest drum este traficul pe două cărari: cei care se duc şi cei care se întorc. Vântul sau ploaia măresc dificultatea drumului, care necesită încălţări speciale pentu căţărat, haine călduroase sau orice alt echipament adecvat. Cei care reușesc să ajungă pe vârful sudic sunt răsplatiți cu o privelişte înconjuratoare a munţilor şi, de asemenea, cu o priveliște neuitat spre râul Galben. Dacă turistul ajunge dimineața – după o cățărare de 4-6 ore noaptea - pe piscul de est, denumit şi piscul “Soarelui Răsare”, este răsplătit cu un minunat răsărit de Soare uluitor. Piscul de est conţine câteva peisaje unice: statuia lui Chentuan din peştera Sanmao, “Pavilionul cu dale de fier”, precum şi un set de piese de şah, confecționate din fier. Dintre specialitățile culinare ale locului cităm : “yang rou pao mo” - un fel de supă de capră, jeleul din fasole scrobită cu oţet, pasta cu usturoi, sosul picant special sau un pachet de tăieţei.
               Mânăstirea Huasan se află în provincia Shaanxi, pe teritoriul Xian, punctul de plecare al vechiului drum al mătăsii, “Silk Road”, şi locul unde se află “armata de teracotă”. Provincia are artefacte aparținând celor 60 de aşezari din Paleolitic şi Neolitic, 72 de morminte ale împăraţilor Chinei, 20 de palate imperiale, 2.604 clădiri antice şi 1.200 temple şi mânăstiri... 

Misiunea d-nei Michele Bachelet

În a treia zi a unei vizite oficiale în China, șefa ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet, a declarat că a avut o „ocazie valoroasă” de a evidenția problemele și preocupările legate de drepturile Omului cu președintele Xi Jinping și alți înalți oficiali chinezi, cu care a „discutat direct” chestiuni importante prin link video[4]: „Mă angajez să efectuez această vizită, prima vizită a unui Înalt Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului în China în ultimii 17 ani, o prioritate să mă angajez direct cu guvernul chinez… cu privire la problemele legate de drepturile Omului la nivel național, regional și global, iar ca dezvoltarea, pacea și securitatea să fie sustenabile la nivel local și transfrontalier, drepturile Omului trebuie să fie în centrul atenției”.

Rolul crucial al Chinei

În declarația sa de deschidere a întâlnirii cu președintele Xi, șefa ONU pentru drepturile omului a subliniat „rol crucial pe care China trebuie să-l joace în instituțiile multilaterale ale ONU pentru a aborda multe provocări și amenințări cu care se confruntă lumea în present, la adresa păcii și securității internaționale, a instabilității sistemului economic global, inegalității, schimbărilor climatice și multe altele”. Ca și în cazul altor țări, Înaltul Comisar a oferit și asistență tehnică Chinei pentru „însoțirea eforturilor de consolidare a promovării și protecției drepturilor Omului, a justiției și a statului de drept, pentru toți, fără excepție”.

Vizita în Xinjiang

Pe 25 mai 2022, Doamna Bachelet a călătorit în regiunea autonomă uigură Xinjiang, în vreme ce experți independenți în drepturile Omului au exprimat îngrijorări serioase cu privire la acuzațiile de detenție și muncă forțată a uigurilor musulmani.

China a negat cu fermitate acuzațiile cu privire la tratamentul asupra minorității uigure… Se crede că sute de mii de uiguri sunt ținuți în așa-numitele centre de „reeducare” sau transferați cu forța în fabrici din Xinjiang sau alte provincii chineze.

Orașul Tamisa (Thames) de lângă Shanghai

Thames Town se află la o distanţă de 30 km faţă de Shanghai şi pare desprins de pe malurile Tamisei, aşa cum îi sugerează şi numele: străzi pietruite, terase amenajate în stil victorian, puburi tradiţionale englezeşti şi magazine amplasate în colţurile străzilor sunt doar câteva dintre aspectele copiate fidel de la britanici. 

            Orașul Tamisa face parte din orașul nou Songjiang, din districtul cu acelai nume. Orașul este la 4 km de stația Songjiang New City de pe linia de metrou Shanghai 9[5]. Autostrada G60 Shanghai – Kunming, cunoscută anterior sub numele de autostrada Huhang, trece prin sudul orașului. În Timp ce districtul Songjiang este o antică prefectură care precede înființarea Shanghaiului, orașul nou Songjiang este o nouă dezvoltare, menită să îndepărteze populația de centrul orașului Shanghai. În acest oraș, unul dintre obiective a fost să ofere cazare personalului noilor universități din apropiere. Tamisa Town este o parte din inițiativa One City – Nine Towns, care a fost adoptată de Comisia de planificare din Shanghai în 2001 – această politică a durat pe durata celui de-al zecelea plan cincinal al Chinei (2001-2005).

            Songjiang New City a folosit o temă engleză pentru orașul Thames. Cele „nouă orașe” sunt situate fiecare într-unul din celelalte districte suburbane din Shanghai și fiecare a primit, de asemenea, propria temă. Alte teme occidentale utilizate până în prezent sunt cea scandinavă (Luodian), italiană (Pujiang), spaniolă (Fengcheng), canadiană (Fengjing), olandeză (Gaoqiao) și germană (Anting). Compania de arhitectură Atkins a primit responsabilitatea pentru planificarea orașului Songjiang New City și proiectarea orașului Thames: principalii dezvoltatori pentru oraș au fost Shanghai Songjiang New City Construction and Development și Shanghai Henghe Real Estate.

            Orașul Thames a fost finalizat în 2006, ocupând o suprafață de 1 kmp, fiind proiectat pentru o populație de 10.000 de oameni. O parte din arhitectură a fost copiată direct din clădirile din Anglia, cum ar fi biserica Christ Church, Clifton Down din Bristol, un pub și magazinul de pescuit și cipuri – copiate din clădirile din Lyme Regis, Dorset, clădirea Chester High Cross. Construcția a costat 5 miliarde de yuani: Orașul este format în principal din locuințe unifamiliale cu densitate redusă, cu puține spații comerciale sau facilități comunitare. Deși casele s-au vândut rapid, majoritatea achizițiilor au fost făcute de cei relativ bogați, ca investiții sau case de locuit, iar prețurile caselor au crescut la un nivel ridicat. Proporția proprietarilor care își stabilesc reședința permanentă a fost scăzută, iar Business Insider a descries orașul drept un „oraș fantomă virtual”. În 2012 s-a planificat un oraș similar, în stil englezesc, lângă Beijing, unde până în 2016, majoritatea magazinelor și restaurantelor din Thames Town erau goale.

Locuitorii acestui oraş sunt într-un număr destul de mic, tocmai pentru că este destinat cu precădere turiştilor. Deşi industria nu este tocmai înfloritoare în zonă, Thames Town are câteva restaurante şi localuri destinate nunţilor, care sunt destul de profitabile.

Pandemia revine

Varianta Delta a COVID-19 s-a răspândit cu rapiditate în China, iar regimul de la Beijing nu a avut alte soluții la noua tulpină decât noi restricții draconice și recurgerea la forța brută a organelor de ordine[6]. Aceasta este concluzia sinologului Gordon Chang într-o analiză apărută în publicația “1945”: milioane de chinezi erau la finalul lunii iulie 2021 în diferite forme de carantină, arată Chang, iar valul patru de infectări a fost cel mai mare de la epidemia izbucnită la sfârșitul lui 2019. Dincolo de dificultățile sanitare, noua erupție, care a scăpat de sub controlul autorităților, are și un important efect politic: subminează discursul triumfalist al regimului comunist, care a afirmat că a știut să stăpânească pandemia mai bine decât Occidentul.

            Autoritățile chineze au descoperit că sursa noului val de infectări este un avion care a aterizat pe 20 iulie 2021 pe aeroportul internațional Nanjing Lukou, venind din Rusia. Nouă lucrători chinezi ai aeroportului au fost testați pozitiv după ce au făcut curățenie în avion. De atunci, boala s-a răspândit, infectând aproape jumătate din cele 33 de provincii, aglomerări urbane cu rang de provincii și regiuni. „Varianta Delta a trecut prin sistemele de apărare împotriva virusului ale țării,  care sunt cele mai stricte din lume”, a scris Bloomberg News.

            Tulpina Delta a fost depistată prin teste în locuri în care nici un caz de infectare nu a mai apărut de luni de zile: îngrijorarea mare o reprezintă orașul Wuhan, sursa aparentă a epidemiei planetare. Noua tulpină a ajuns și la Beijing, centrul puterii politice comuniste – aici restricțiile de călătorie au devenit foarte stricte – turiștii nu mai sunt primiți în capitală, cu excepția celor ale căror scopuri de călătorie sunt “esențiale” și numai cu test negativ.

            Vaccinarea nu este privită ca suficientă, ceea ce înseamnă lipsă de încredere în vaccinuri. În China s-au înregistrat peste 30 de focare de infecție, printre care și unul devastator care a lovit orașele porturi din provincia Guangdong, în mai 2021. Autoritățile comuniste susțin că au administrat peste 1,5 miliarde de doze din vaccinurile produse în țară și au raportat atunci că 40% dintre chinezi sunt complet vaccinați. Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor din China afirmă că vaccinurile chinezești „pot avea în continuare efecte bune preventive și protective” împotriva tulpinii Delta. Însă, la fel ca în alte țări, și vaccinurile made in China par neputincioase împotriva variantei Delta, apărută prima dată în țara vecină, India. În Nanjing, de pildă, majoritatea infectărilor s-au înregistrat printre persoanele vaccinate.

            Controlul discursului public prin cenzură și propagandă a fost de la începutul epidemiei o strategie cheie a Beijingului; acest lucru a devenit clar încă din ianuarie 2020, când Partidul Comunist a anunțat formarea unui mic grup centralizat cu misiunea de a combate pandemia: dintre cei nouă membri au grupului, doar unul avea legătură cu sănătatea, restul erau politicieni și politruci – vicepreședintele grupului a fost numit Wang Huning, responsabil cu propaganda în Partidul Comunist Chinez.

            Una dintre țintele favorite ale regimului au reprezentat-o străinii; și de data aceasta, autoritățile au repetat ostentativ că cei nouă lucrători de la aeroportul din Nanjing s-au infectat după ce au curățat un avion venind din Rusia. Presa chineză a explicat focarul Delta de la Zhengzhou pe seama a doi membri ai personalului de curățenie din spital care au intrat în contact cu pacienți din străinătate. Regimul comunist chinez nu și-a modificat discursul pe care l-a adoptat de la izbucnirea pandemiei, de a susține că originea pandemiei se află în Statele Unite, iar focarul COVID-19 a fost în Frederick (Maryland, SUA), la baza militară Fort Detrick.

          Pe 11 martie 2022, China a decis izolarea celor 9 milioane de locuitori ai orașului Changchun din nord-estul țării, pe fondul unei noi creșteri a numărului de cazuri de COVID-19, atribuită variantei Omicron, foarte contagioasă[7]. Localnicilor li s-a cerut să rămână acasă, un singur membru al familiei având permisiunea de a ieși la cumpărături. Toți localnicii trebuie să se supună la trei runde de teste, în timp ce magazinele neesențiale au fost închise, iar legăturile de transport suspendate.

            Ultimele restricții, care includ și Yucheng, oraș cu 500.000 de persoane în provincia estică Shandong, arată că țara își menține abordarea drastică a pandemiei pe care a aplicat-o în cea mai mare parte a ultimilor doi ani. În plus, China a închis și școlile din Shanghai: toți elevii până la gimnaziu învață din nou de acasă începând din 12 martie 2022.

            China a anunțat pe 11 martie 2022 peste 1.000 de noi infecții COVID-19, cel mai mare număr zilnic de când Beijingul a învins primul său focar, la începutul anului 2020. Noul val este determinat de infecțiile asimptomatice pe fondul răspândirii variantei Omicron. La începutul lui martie 2022, 87% din cei 1,4 miliarde de locuitori ai Chinei erau vaccinați cu schema completă, iar aproximativ 40% din populație a primit și doza booster.

            Pe 15 martie 2022, alți cca 30 de milioane de oameni au fost carantinați, după ce creșterea numărului de cazuri a dus din nou la implementarea acestei măsuri[8]. China a înregistrat pe 15 martie 2022, 5.280 de cazuri noi de COVID-19, mai mult decât dublu față de ziua precedentă, dar și cel mai ridicat bilanț de la apariția variantei Omicron a virusului, care s-a răspândit rapid prin țară, punând sun semnul întrebării strategia țării de luptă cu virusul, după doi ani în care granițele țării au fost închise. Autoritățile au procedat ca în toată perioada pandemiei: 13 orașe au intrat rapid în lockdown, adică aproape 30 de milioane de oameni. În alte orașe au fost impuse anumite măsuri restrictive: Shenzhen, centrul tehnologic din sudul Chinei, oraș cu 17,5 milioane de oameni, a intrat în carantină totală, cu multe fabrici închise și rafturile supermarketurilor goale, în Timp ce Shanghai, cel mai mare oraș al țării, se află sub numeroase restricții…

            Carantină la Beijing 

            Autoritățile din capitala Chinei au închis pe 29 aprilie 2022 mai multe întreprinderi și ansambluri rezidențiale, sub pretextul înmulțirii cazurilor de Covid, intensificându-și, totodată, activitatea de urmărire și izolare a contacților[9]. Aceasta, după ce au decis să testeze aproape toată populația orașului, totalizând 21 de milioane de locuitori, de trei ori în cursul săptămânii 25 aprilie-1 mai 2022! Mai multe blocuri de apartamente au fost sigilate pentru a-i împiedicai pe locatari să iasă, iar mai multe centre spa, săli de sport, cinematografe și biblioteci, precum și cel puțin două centre comerciale au fost închise vineri. În fața imobilelor carantinate s-au amplasat panouri cu mesajul: „Permisă doar intrarea. Ieșirea este interzisă…”.

            Persoanele care au fost recent în localuri aflate în zone declarate de autorități ca fiind „de risc” au primit mesaje pe telefon în care li se spunea să rămână pe loc până când primesc rezultatele testelor. Iată cum sună un astfel de mesaj: „Bună ziua, cetățeni! Ați intrat de curând în magazinul de tăiței cu carne de vită și pui înăbușit din comunitatea Guanghui Li. Vă rugăm să vă întoarceți de îndată la complexul dv rezidențial sau la hotel, să rămâneți acolo și să așteptați să primiți rezultatul testului cu acid nucleic. În cazul în care nu respectați aceste cerințe și contribuiți la răspândirea focarului, veți răspunde în fața legii”. În cadrul unei conferințe de presă care a avut loc pe 25 aprilie 2022, autoritățile „sanitare” chineze au ocolit întrebările privind o posibilă carantinare a Beijingului.

            Analiștii de la Nomura estimează că 46 de orașe sunt în prezent carantinate parțial sau total, ceea ce afectează 343 de milioane de persoane. Societe Generale estimează că provinciile care se confruntă cu restricții severe de circulație sunt responsabile de 80% din producția economică a Chinei. Cazurile noi de COVID din Beijing sunt în continuare doar de ordinul zecilor – un număr mare, însă, pentru politica „ZERO-COVID” a Partidului Comunist Chinez.

            Carantină la Shanghai

            Pe 26 martie 2022, metropola Shanghai – cu cei 25 milioane de locuitori a înregistrat o creștere bruscă a cazurilor de COVID-19: 2.269 de cazuri, adică 40% din totalul național de îmbolnăviri COVID-19 al zilei respective[10]. Shanghai și Jilin au fost zonele cel mai greu afectate de focarul de COVID-19, care s-a declanșat la începutul lunii martie 2022. Lockdownul introdus în Shanghai a avut loc în două etape, începând din 28 martie 2022 cu partea de est a Shanghaiului, care include centrul financiar al oraşului, iar din 1 aprilie 2022 a intrat în caractină și partea de vest a Shanghaiului. Transportul public din Shanghai a fost suspendat, iar firmelor şi fabricilor din oraş li s-a ordonat să oprească operaţiunile sau să lucreze de acasă. Unele companii au încetat să funcţioneze în Shanghai din 27 martie 2022.

            Imagini cu drone publicate de presa de stat au arătat străzi goale sub zgârie-norii din districtul financiar Lujiazui al orașului. Bursa de Valori din Shanghai, situată în vestul orașului, a declarat că a menținut un personal pentru operațiunile cheie, în timp ce alții lucrează de acasă. General Motors, fabrica din Shanghai, a reușit să mențină producția cerând muncitorilor să doarmă pe podelele fabricii, au spus oameni familiarizați cu problema. Locuitorii din vestul orașului s-au aprovizionat în magazine și piețe în așteptarea blocării de la 1 aprilie 2022. Lanțul de hipermarketuri din SUA, Costco Wholesale Corp, al cărui magazin din Shanghai atrage zilnic mulțimi de cumpărători, a declarat că se închide din 28 martie 2022, împreună cu unele săli de sport și centre comerciale, de asemenea, în cartierele vestice. Guvernul orașului a lansat noi măsuri pentru a încerca să sprijine afacerile afectate de COVID, inclusiv scutiri de chirie și reduceri de taxe. Tabloidul Partidului Comunist, Global Times, l-a citat pe economistul Cao Heping de la Universitatea Peking, spunând că, deși creșterea orașului va fi afectată, economia națională nu va avea de suferit foarte mult.    

            Pe 27 martie 2022, oficialii din Shenzhen au impus un blocaj Timp de șapte zile: lucrătorilor neesențiali li s-a ordonat să rămână acasă, adulții trebuie să fie supuși trei teste PCR în zilele următoare, iar autobuzele și trenurile sunt oprite. Oficialii din Shenzhen au mai spus că supermarketurile locale, piețele, farmaciile, instituțiile medicale și serviciile de livrare expres rămân deschise în perioada blocării.

            La finalul lunii martie și în luna aprilie 2022, orașul Shanghai s-a confruntat cu unul dintre cele mai severe valuri de persoane confirmate COVID-19, infectate cu varianta Omicron[11]: câinele robot nu a fost singura mașinărie care a patrulat pe străzi. Oficialitățile chineze au folosit drone pentru a le comunica cetățenilor să stea în case și să nu iasă nici măcar pentru a-și arunca gunoiul; în ciuda măsurilor stricte de carantinare, autoritățile orașului au raportat peste 8.000 de cazuri asimptomatice și 438 de cazuri simptomatice pe 3 aprilie 2022.

            Cum se explică restricțiile din Shanghai? O explicație la această întrebare o găsim în articolul ”Gașca din Shanghai urmărește eliminarea lui XI”, publicat în octombrie 2021 de „Asia Sentinel”[12]: Shanghaiul este locul în care s-a dezvoltat o facțiune a Partidului Comunist Chinez, care se opunea lui Xi Jinping. Chiar și Wikipedia are articol despre ”Gașca din Shanghai”. Fostul președinte chinez Jiang Zemin ar fi unul dintre susținătorii „găștii din Shanghai”, iar Hong Kong-ul a fost o zonă intermediară de luptă între aceste facțiuni ale Partidului Comunist Chinez, scrie „Asia Sentinel”: Președintele chinez Xi Jinping a recunoscut indirect că este prins într-o luptă pentru putere cu o facțiune rivală susținută de fostul președinte chinez Jiang Zemin. Recunoașterea poate fi găsită în recentele acuzații de răzvrătire și încălcare a secretelor de stat aduse fostului ministru adjunct al securității Sun Lijun, care a fost arestat în aprilie 2020. Întrucât Sun era până atunci cel mai înalt demnitar al poliției chineze, care se ocupa de Hong Kong, acuzațiile publice de răzvrătire împotriva sa confirmă că Hong Kong este un câmp de luptă intermediar în lupta pentru putere pe coridoarele puterii de la Beijing. „Sun a fost în centrul răspîndirii facționalismului de pe continent în Hong Kong. Hong Kong a fost o zonă intermediară pentru asta”, a declarat un specialist către Asia Sentinel: „Acesta este începutul unui război pe față. Este grăitor faptul că răzvrătirea împotriva lui Xi e recunoscută deschis”.

            Din 2012, de cînd Xi a lansat campania anticorupție, peste 120 de demnitari importanți, porecliți „tigri”, au fost înlăturați. Acuzațiile împotriva lor implicau luarea de mită și comportament sexual nepotrivit. Acuzațiile anunțate împotriva „tigrului” Sun Lijun includ luare de mită și delicte sexuale; ceea ce este neobișnuit în acuzațiile împotriva lui Sun sunt acuzațiile explicite de răzvrătire împotriva conducerii. Sun avea „ambiții politice exagerate, acționând cu ticăloșie”, potrivit agențiilor anticorupție din China – Comisia Centrală pentru Disciplină și Comisia Națională de Supraveghere. „Pentru a-și îndeplini obiectivele politice personale, Sun a încurajat rebelii din cadrul Partidului Comunist Chinez și a depus mult efort formând grupuri de interese pentru a controla departamentele guvernamentale esențiale, subminând grav unitatea și politica partidului… În esență, ei au declarat deschis că Sun plănuia o lovitură de stat. Realitatea este că el nu a lucrat singur. Sun face parte din tabăra lui Jiang Zemin”…

            Xi Jinping își consolidează puterea asupra Chinei și pentru asta trebuie să elimine facțiunea rivală din interiorul Partidului Comunist, condusă de Jiang Zemin (fost președinte al Chinei). Această luptă pentru putere durează de cîțiva ani: Xi Jinping a eliminat deja o mare parte dintre adversari, cu clasicele acuzații de corupție, ori de delicte sexuale. Acuzații care în unele cazuri s-ar putea să fie adevărate, în altele născocite, dar ăsta e un amănunt nesemnificativ. Importantă este consolidarea poziției lui Xi Jinping prin eliminarea adversarilor. Lupta între facțiuni s-a făcut pe ocolite, nu se vorbea oficial despre vreo luptă în interiorul partidului, ci, doar despre lupta cu corupția. Xi nu s-a legat la început direct de cei din Shanghai, care e zona principală unde are sprijin facțiunea care-l contestă, ci, a eliminat susținătorii facțiunii șanhaieze din alte zone, cum ar fi Hong Kong. Dar în octombrie 2021 s-a ajuns la un nou nivel al acestei lupte, când lui Sun Lijun (care fusese deja arestat din 2020), pe lângă acuzațiile clasice de corupție, i s-au adus pe față și acuzații legate de ambițiile sale politice și de activitatea sa împotriva conducerii partidului…

            Pe 15 iunie 2022, Shanghai a revenit la viață, după două luni de izolare amară, cu oameni care conduc din nou mașini sau se înghesuie în trenuri și autobuze pentru a se întoarce la serviciu, sperând să nu mai treacă niciodată printr-o situație similară. Cei 25 de milioane de locuitori din cel mai mare și mai cosmopolit oraș din China au îndurat două luni de frustrare, stres mental și pierderi economice. Joggeri, patinatori și plimbători de câini au sfidat căldura de afară pentru a reveni în parcurile de pe malul râulu, negustorii curățau geamurile, salariații au revenit în turnurile de birouri strălucitoare, dar nu în același număr ca înainte de focar, multe firme impunând o întoarcere eșalonată la muncă. Restaurantele rămân închise, magazinele pot funcționa la doar 75% din capacitate, iar sălile de sport se vor redeschide mai târziu. Au existat, de asemenea, cozi lungi la locurile de testare, locuitorii având nevoie de rezultate negative recente pentru a lua transportul public și a intra în diferite clădiri, iar mulți au stat la coadă la centrele de vaccinare.

            Câinele robot de patrulare

            La finalul lunii martie și în luna aprilie 2022, orașul Shanghai s-a confruntat cu unul dintre cele mai severe valuri de persoane confirmate COVID-19, infectate cu varianta Omicron[13]: câinele robot nu a fost singura mașinărie care a patrulat pe străzi. Oficialitățile chineze au folosit drone pentru a le comunica cetățenilor să stea în case și să nu iasă nici măcar pentru a-și arunca gunoiul.

            În ciuda măsurilor stricte de carantinare, autoritățile orașului au raportat peste 8.000 de cazuri asimptomatice și 438 de cazuri simptomatice pe 3 aprilie 2022…

            Macao închide afacerile

            Macao închide majoritatea afacerilor pe fondul epidemiei COVID-19, dar cazinourile rămân deschise[14]: cei cca 600.000 de locuitori din Macao sunt testatți, în condițiile în care fosta colonie portugheză controlată de chinezi, aderă la politica chineză „zero COVID”, care vizează eradicarea tuturor focarelor cu aproape orice preț. Majoritatea rezidenților sunt rugați să rămână acasă, restaurantele vor fi închise pentru servirea mesei, iar restricțiile la graniță au fost înăsprite, ceea ce înseamnă că veniturile cazinourilor vor fi probabil aproape de zero pentru cel puțin o săptămână și probabil în următoarele săptămâni.

            Acțiunile cazinourilor din Macao s-au prăbușit pe 20 iunie 2022 dimineața, Sands China fiind liderul scăderii cu peste 8% – cel mai mare declin după 15 martie 2022. MGM China, Wynn Macau, Galaxy Entertainment, Melco și SJM Holdings au scăzut între 4%-7%. Guvernul din Macao se bazează pe cazinouri pentru peste 80% din veniturile sale, iar majoritatea populației este angajată direct sau indirect de industria cazinourilor. Cel mai recent focar a apărut brusc și s-a răspândit rapid, sursa fiind încă necunoscută, a declarat șeful executivului din Macao, Ho Iat Seng.

            Macao are un singur spital public, iar serviciile sale sunt deja solicitate zilnic. Planul rapid al teritoriului de a-și testa întreaga populație vine în condițiile în care păstrează deschisă granița cu China continentală, mulți dintre rezidenți trăind și lucrând în orașul chinezesc vecin, Zhuhai.

            Primul caz de gripă aviară H3N8 la Om

            În paralel cu preocuparea pentru noul coronavirus, autoritățile sanitare chineze au anunțat, potrivit The Epoch Times, că un băiat din China a contractat tulpina H3N8 a gripei aviare, care pare a fi primul caz de infectare la om din lume[15].

            Băiatul, în vârstă de 4 ani, a fost spitalizat pe 10 aprilie în orașul Zhumadian din provincia centrală Henan, a precizat comisia de sănătate chineză într-o declarație făcută pe 26 aprilie 2022, adăugând că riscul de răspândire la alți Oameni este scăzut: „Această infectare este o transmitere accidentală între specii”, se arată în comunicat. „Riscul de transmitere pe scară largă este scăzut”.

            Autoritățile au declarat că, în urma unei evaluări preliminare, s-a stabilit că varianta este de origine aviară, menționând și că familia copilului crește găini și că în zonă trăiesc rațe sălbatice. Băiatul a început să manifeste simptome, inclusiv febră, pe 5 aprilie 2022 și a fost depistat cu H3N8 circa două săptămâni mai târziu, pe 24 aprilie. Departamentul de Sănătate din Hong Kong a informat că acesta se află în stare critică. Totuși, persoanele cu care micuțul a intrat în contact apropiat nu au prezentat nici un simptom în timpul perioadei de supraveghere medicală.

Război pentru Taiwan

China “nu ar ezita” să intre în război dacă Taiwanul şi-ar declara independenţa, a prevenit Wei Fenghe, ministrul chinez al apărării, Wei Fenghe, în cursul unei întâlniri cu omologul său american Lloyd Austin, care a avut loc pe 10 iunie 2022  la Singapore[16]: “Dacă cineva ar îndrăzni să separe Taiwanul de China, armata chineză nu ar ezita nici un moment să declanşeze un război, oricare ar fi preţul”, a afirmat Wei Fenghe în cadrul discuţiilor, potrivit declaraţiilor făcute ulterior de un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării, Wu Qian. Potrivit Ministerului Apărării, China, care consideră insula drept parte integrantă a teritoriului său, “ar strivi” orice tentativă de independenţă.

Lloyd Austin i-a transmis omologului său că Beijingul trebuie “să se abţină” de la orice nouă acţiune destabilizatoare în regiune „Observăm o constrângere tot mai mare din partea Beijingului. Am asistat la o creştere continuă a activităţii militare provocatoare şi destabilizatoare în apropierea Taiwanului”, a declarat Lloyd Austin. Conform Pentagonului, Austin “a reafirmat importanţa păcii şi stabilităţii în strâmtoarea (Taiwan), o opoziţie la modificări unilaterale ale statu-quo-ului, şi a îndemnat (China) să se abţină de la orice nouă acţiune destabilizatoare faţă de Taiwan”.

Miniştrii apărării chinez şi american au avut întâlnirea pe un fond de diferende între cele două puteri rivale, mergând de la Taiwan şi până la războiul Rusiei în Ucraina.

Renunțarea la tennologia străină

China a solicitat agenţiilor guvernamentale şi companiilor de stat să înlocuiască toate computerele produse de branduri străine cu alternative chineze, în termen de doi ani, acesta fiind unul dintre cele mai agresive eforturi ale Beijingului de a elimina tehnologia provenită din afara graniţelor sale[17]. Exercițiul, care a fost solicitat de autoritățile guvernamentale centrale, va duce la înlocuirea a cel puțin 50 de milioane de computere la nivelul administraţiei centrale, au mai precizat sursele.

Decizia va afecta cel mai probabil vânzările HP Inc. şi Dell Technologies Inc., cele mai importante mărci de PC-uri din China, după campionul local Lenovo Group Ltd. Acţiunile Lenovo au crescut cu până la 5% la bursa de la Hong Kong, la fel ca şi titlurile dezvoltatorului de software Kingsoft Corp, precum şi acţiunile altor companii chineze din domeniul echipamentelor IT.

Înlocuirea furnizorilor străini face parte dintr-un efort de durată al Beijingului de a reduce dependenţa Chinei de tehnologia americană, o vulnerabilitate care a ieşit la lumină după ce sancţiunile impuse unor companii precum Huawei Technologies Co. a afectat firmele şi afacerile chineze. Campania de înlocuire a calculatoarelor personale străine va fi extinsă şi la nivelul autorităţilor locale, care vor trebui să respecte şi ele intervalul de doi ani, susţin sursele. Anumite agenţii, inclusiv mass media de stat şi organismele din domeniul securităţii cibernetice, ar putea continua să cumpere echipamente avansate din străinătate pe baza unor permise speciale, dar şi acest sistem ar putea fi limitat în viitor.

Retragerea CNOOC

Cel mai mare producător de petrol și gaze din China, compania publică CNOOC, se retrage din Statele Unite, Canada și Regatul Unit, după ce a fost radiată de la Bursa de Valori din New York[18]: își va redistribui investițiile în America de Sud și Africa. Mișcarea vine în timp ce Statele Unite amenință China “că, cumpără petrol rusesc, încălcând sancțiunile”. China nu numai că a refuzat să condamne invazia rusă a Ucrainei, dar intenționează și să mențină bune relații cu Rusia, ale cărei hidrocarburi și alte materii prime sunt de interes pentru a-i asigura aprovizionarea.

Prin achiziționarea producătorului canadian Nexen în 2012 pentru 15,1 miliarde de dolari, CNOOC a devenit unul dintre cei mai importanți producători de hidrocarburi din lume. Activele fostului Nexen includ interese în zăcăminte offshore din Marea Nordului, gaze de șist în nord-estul provinciei canadiene Columbia Britanică, explorarea petrolului în largul provinciilor Newfoundland și Labrador și parcul eolian Soderglen din sudul Albertei (tot în Canada). În Statele Unite, CNOOC are investiții în bazinele onshore Eagle Ford și Rockies, precum și interese în două câmpuri mari offshore din Golful Mexic, Appomattox și Stampede. Producția acumulată este de aproximativ 220.000 de barili de petrol pe zi. În afara Chinei, CNOOC operează în aproximativ 20 de țări… În martie 2022, monopolul chinez a însărcinat Bank of America să pregătească vânzarea activelor sale din Marea Nordului, care includ o participație la unul dintre cele mai mari depozite din bazin. În octombrie 2021, excluderea sa de la Bursa de Valori din New York a fost finalizată. CNOOC a fost una dintre companiile chineze vizate de administrația Trump în 2020 pentru că este controlată de armata chineză.

Cu toate acestea, CNOOC nu renunță la dezvoltarea sa internațională. Marea companie chineză va încerca să achiziționeze noi active în America Latină și Africa și va acorda prioritate dezvoltării de noi proiecte în Brazilia (unde cooperează cu Petrobras și Shell), în Guyana (cu Exxon și Hess) și în Uganda și Tanzania (cu TotalEnergies).              CNOOC este una dintre cele mai mari cinci companii petroliere din țară, alături de CNPC, Sinopec, Yang Chang Petroleum și Sinochem Group, cu active în afara țării. Țara asiatică consumă din ce în ce mai mult petrol. După 13,1 milioane de barili pe zi în 2021, ar trebui să ardă 15,7 milioane în 2022, o creștere de 9 la sută. Și, cu toate că producția sa locală a crescut, este încă insuficientă pentru a acoperi nevoile, în special de produse petroliere. Acesta este unul dintre motivele care vor împinge China, dar și India și alte țări asiatice, să dezvolte achizițiile de petrol rusesc, mai ales că acesta este vândut cu preț mai mic decât cel de pe piață. Rămâne de văzut dacă, cumpărătorii asiatici vor putea absorbi țițeiul și produsele petroliere rusești cumpărate până acum de Europa și interzise în Statele Unite, Regatul Unit, Canada și Australia. Dacă nu are loc o realocare completă, Rusia ar putea fi forțată să-și oprească producția de petrol, ceea ce ar putea avea consecințe pe termen lung pentru aprovizionarea globală. Agenția Internațională pentru Energie calculează că producția rusă va scădea cu 1,5 milioane de barili pe zi în aprilie 2022 și cu aproape 3 milioane în mai 2022. Necesitatea urgentă de a găsi o desfacere pentru hidrocarburile sale este mai importantă pentru Rusia decât pentru clienții săi asiatici. China, sub presiunea Washingtonului, învață primele lecții din Războiul din Ucraina și începe să se pregătească pentru o blocadă americană.

Sistem de inteligență artificială pentru pedepsirea infractorilor

            Cercetătorii din China au creat un Sistem de Inteligență Artificială (SAI), care poate identifica infracțiuni și pune sub acuzare infractori[19]: SAI a fost dezvoltat și testat de Procuratura Shanghai Pudong, cel mai mare oficiu de procuratură districtuală din țară. SAI poate înainta acuzații cu o acuratețe de peste 97%, bazându-se pe o descriere a unui caz penal: „Sistemul poate înlocui procurorii în procesul decizional într-o anumită măsură”, au scris cercetătorii în studiul lor. Echipa a construit mașinăria cu ajutorul unui instrument de inteligență artificială deja existent, numit System 206; procurorii din China foloseau deja sistemul pentru a ajuta la analiza dovezilor și determinarea gradului de periculozitate a unui suspect pentru public. SAI are limite pentru că nu a putut „participa în procesul decizional de punere sub acuzare și sugerare a sentințelor”, au scris oamenii de știință. Asta ar însemna ca SAI să fie capabil să identifice și să elimine informațiile irelevante pentru un anumit caz, precum și să poată procesa limbajul uman în rețeaua sa neurală.

            Noul SAI, dezvoltat în Shanghai poate accesa dosarele procurorilor; de fapt, mașinăria poate identifica și pune sub acuzare infractorii care au comis opt dintre cele mai comune infracțiuni ale districtului: fraudă cu carduri de credit, jocuri de noroc, condus neregulamentar, vătămare, ultraj, furt, fraudă și chiar disidență politică, dar există numeroase temeri când vine vorba de un computer puternic ce are capabilitatea de a trimite Oameni după gratii. Un procuror a declarat sub anonimat pentru jurnaliști că, deși o acuratețe de 97% este destul de bună, „va exista mereu o șansă și pentru greșeli. Cine își va asuma responsabilitatea atunci când se va întâmpla asta? Procurorul, mașinăria sau inginerul algoritmului”, a precizat acesta pentru presă; pentru moment, sistemul de inteligență artificială testat este încă la început…

Stația Spațială Tiangong

            La începutul lunii iunie 2022, trei astronauți chinezi au ajuns la bordul stației spațiale Tiangong, conform unei declarații a Agenției Spațiale pentru Zborurile Umane[20]: cei trei au pornit la drum într-o rachetă Long March-2F la 02:44 GMT din centrul de lansare Jiuquan din deșertul Gobi, nord-vestul Chinei. Echipa este însărcinată cu „finalizarea ansamblării și construirea stației spațiale pe orbită”, precum și „punerea în funcțiune a echipamentelor” și efectuarea de experimente științifice. Tiangong sau „Palatul Ceresc” ar trebui să devină complet operațional până la finele lui 2022. China și-a promovat masiv programul spațial, deja putând vedea roverul chinez pe Lună sau încercând să trimită sonde pe Marte.

            Echipajul de pe Shenzhou-14 este condus de pilotul Chen Dong în vârstă de 43 de ani. Principala provocare a echipajului va fi aceea de a conecta cele două module de tip laborator de corpul principal al stației. Dong, alături de colegii Liu Yang și Cai Xuzhe va deveni cel de-al doilea echipaj care va petrece șase luni la bordul Tiangong după ultima întoarcere pe Pământ din aprilie 2022, în urma a 183 de zile petrecute în Spațiu. A doua cea mai mare economie a lumii a investit miliarde în programul său spațial militar, în speranța de a avea o stație spațială cu echipaj permanent până în 2022 și, în cele din urmă, de a trimite oameni pe Lună. Țara a făcut pași mari încercând să ajungă din urmă Statele Unite și Rusia, ai căror astronauți și cosmonauți au zeci de ani de experiență în explorarea Spațiului. Alături de stația spațială, China mai intenționează să construiască și o bază pe Lună. China a fost exclusă de pe Stația Spațială Internațională în 2011, atunci când Statele Unite a interzis NASA să mai întrețină relații cu statul chinez.

Terenuri arabile

            China are la dispoziție 9% din terenurile arabile ale planetei pentru a hrăni 20% din populația lumii. Totuși, declinul crescând al acestor terenuri face provocarea din ce în ce mai dificilă. Dacă recurgerea la mai multe importuri este inevitabilă, „relocarea” agriculturii pare a fi și ea o soluție avută în vedere. China se apropie de linia roșie: suprafața agricolă minimă pentru a satisface nevoile chinezilor va fi atinsă în curând. Ca o consecință directă a urbanizării și industrializării masive, care au perturbat peisajul chinez din anii 1980, declinul terenurilor arabile este acum o preocupare majoră pentru guvern.

            De la sfârșitul anilor 1940, au apărut peste 600 noi orașe în China, inclusiv 90 care au peste un milion de locuitori. Rechiziționarea terenurilor arabile pentru a construi în mod constant noi locuințe a devenit obișnuință. O practică încurajată mult de guvern prin politica sa de rechiziție-compensare – un sistem în care fermierii primesc compensații financiare în cazul rechiziționării terenului lor pentru un proiect imobiliar sau pentru o construcție industrială. Din punct de vedere normativ, fiecare parcelă rechiziționată trebuie să fie compensată cu un teren echivalent, eliberat prin consolidarea de mici parcele sau preluarea vechilor instalații industriale.

            Cu toate acestea, viteza cu care dispare terenul dedicat agriculturii i-a luat prin surprindere pe liderii chinezi în discuție fiind piața funciară, bazată în esență pe proprietatea publică a terenurilor, care este extrem de lipsită de transparență.

Tren Maglev

China a prezentat un tren Maglev – ce folosește forța electromagnetică pentru a se deplasa – capabil de o viteză maximă de 600 km/oră[21]. Viteza maximă face ca trenul, fabricat în orașul de coastă Qingdao, să fie cel mai rapid vehicul terestru la nivel mondial.

Datorită forței electromagnetice, trenul Maglev levitează, fără contact cu șina: China a folosit această tehnologie de aproape două decenii, însă la o scară foarte limitată. Shanghai are o linie scurtă de tren Maglev de la unul dintre aeroporturile sale până la oraș.

La 600 km/oră parcurși cu un tren Magev, ar trebui doar 2,5 ore pentru a călători de la Beijing la Shanghai pe o distanță de peste 1.000 km. Prin comparație, călătoria ar dura 3 ore cu avionul și 5,5 ore cu un tren de mare viteză. Și alte țări, printre care Japonia și Germania caută să construiască rețele Maglev, deși costurile ridicate și incompatibilitatea cu infrastructura actuală de cale ferată rămân obstacole în calea dezvoltării rapide a tehnologiei Maglev.


[1] Sursa: România Muncitoare, nr. 303, aprilie-mai 2022, p. 20

[2] Vezi site-ul Analist: ”Confiscarea” rezervelor Rusiei reprezintă sfârșitul ordinii monetare actuale (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 13 martie 2022

[3] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/criza-energetica-din-china-ar-putea-afecta-lanturile-de-aprovizionare-233911, postat și vizitat pe 18 octombrie 2021

[4] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2022/05/1120562, postat și vizitat pe 25 mai 2022

[5] Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Thames_Town, vizitat pe 19 iulie 2012

[6] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/externe/Tulpina-Delta-ii-poate-veni-de-hac-regimului-Xi-Jinping.-O-lectie-pentru-Iohannis-168535, postat și vizitat pe 10 august 2021

[7] Vezi site-ul Un oraș de 9 milioane de locuitori din China a intrat în lockdown (descopera.ro), postat și vizitat pe 12 martie 2022

[8] Vezi site-ul China Anunță Un Număr Record De Cazuri COVID. 30 De Milioane De Oameni, în Carantină Totală | Libertatea, postat și vizitat pe 15 martie 2022

[9] Vezi site-ul CHINA ȘI VIRUSURILE SALE: Beijingul se îndreaptă cu pași repezi spre o carantină COVID de tipul celei din Shanghai, în timp ce autoritățile de sănătate publică au raportat primul caz de gripă aviară H3N8 la om | ActiveNews, postat și vizitat pe 29 aprilie 2022

[10] Vezi site-ul Shanghai won’t lock down despite Covid spike: official (msn.com), postat și vizitat pe 26 martie 2022

[11] Vezi site-ul Un câine robot luptă cu pandemia. Cum le cere China cetățenilor să rămână în case? (descopera.ro), postat și vizitat pe 12 aprilie 2022

[12] Vezi site-ul ATENȚIE: IMAGINI DURE DIN DICTATURA ROȘIE VACCINATĂ 90%! Marius Mioc: C0vidul și-a făcut din nou datoria: Gașca din Shanghai care contesta autoritatea lui Xi Jinping pusă cu botul pe labe. VIDEO | ActiveNews, postat și vizitat pe 18 aprilie 2022

[13] Vezi site-ul Un câine robot luptă cu pandemia. Cum le cere China cetățenilor să rămână în case? (descopera.ro), postat și vizitat pe 12 aprilie 2022

[14] Vezi site-ul Capitala mondială a jocurilor de noroc închide majoritatea afacerilor (descopera.ro), postat și vizitat pe 21 iunie 2022

[15] Vezi site-ul CHINA ȘI VIRUSURILE SALE: Beijingul se îndreaptă cu pași repezi spre o carantină COVID de tipul celei din Shanghai, în timp ce autoritățile de sănătate publică au raportat primul caz de gripă aviară H3N8 la om | ActiveNews, postat și vizitat pe 29 aprilie 2022

[16] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/china-nu-ar-ezita-sa-intre-in-razboi-daca-taiwanul-si-ar-declara-independenta-reactia-sua.html?utm_source, postat și vizitat pe 11 iunie 2022

[17] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/autoritatile-chineze-cer-administratiei-si-companiilor-de-stat-renuntarea-la-furnizorii-straini-de-tehnologie.html, postat și vizitat pe 7 mai 2022

[18] Sursa: România Muncitoare, nr. 303, aprilie-mai 2022, p. 32

[19] Vezi site-ul Cercetătorii din China au creat sistemul de inteligență artificială care poate trimite oameni după gratii (descopera.ro), postat și vizitat pe 30 decembrie 2021

[20] Vezi site-ul Trei astronauți au ajuns la bordul stației spațiale Tiangong. Când va fi operațional „Palatul Ceresc” al Chinei? (descopera.ro), postat și vizitat pe 10 iunie 2022

[21] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/dnews/19772466-china-a-dezvaluit-un-tren-maglev-care-se-poate-deplasa-cu-600-km-ora, postat și vizitat 21 iulie 2021

Emilian M. Dobrescu

            Acordul de securitate cu Insulele Solomon

            Pe 29 aprilie 2022, emisari de la Casa Albă și Departamentul de Stat al SUA au călătorit în Insulele Solomon, unde s-au întâlnit, printre alții, cu prim-ministrul Manasseh Sogavare[1]: Washingtonul a vrut să convingă arhipelagul să nu semneze un acord cu Beijingul, dar au fost surprinși de oficializarea acestei apropieri. „Ca răspuns la îngrijorările exprimate, premierul Sogavare a reiterat asigurările, garantând în mod specific că nu va exista nici o bază militară, nici o prezență pe termen lung și nici o capacitate de proiecție a forței”; SUA au subliniat că vor urmări îndeaproape evoluțiile în consultare cu partenerii săi regionali. Delegația americană a insistat și asupra „implicațiilor potențiale pentru securitatea regională”, contestând, în cadrul „discuțiilor de fond”, „obiectivul, sfera și transparența acordului”. Americanii au asigurat, de asemenea, „respectarea dreptului” Statului insular de a lua „deciziile lor suverane” și au încercat să atragă insulele prin multiplicarea gesturilor către ei; printre acestea, accelerarea deschiderii unei ambasade americane, întărirea cooperării privind minele neexploatate, trimiterea unei nave spital pentru asistență de sănătate publică sau livrarea de vaccinuri suplimentare. Cele două țări s-au angajat, de asemenea, să lanseze un „dialog strategic la nivel înalt”, care se va concentra în special pe problema sensibilă a securității. 
               Pe 21 aprilie 2022, Franța a considerat „îngrijorător” Acordul de securitate dintre China și Insulele Solomon, regretând în special lipsa de transparență a pactului, precum și „ambițiile chineze” în regiunea Indo-Pacific. „Opacitatea prevederilor acordului, primul de acest fel încheiat de China în regiune, este îngrijorătoare în multe privințe, în special când vine vorba de ambițiile chineze ca actor în securitatea regională”, a declarat Ministerul Afacerilor Externe de la Paris. „Franța își reafirmă angajamentul față de un spațiu indo-pacific liber, deschis, care respectă dreptul internațional”, a adăugat Quai d'Orsay. „Franța este prezentă în Pacificul de Sud, ca și Uniunea Europeană, prin propriile angajamente, ambele acordă o atenție prioritară acestei regiuni și vor continua să lucreze, prin implementarea strategiilor lor în regiunea indo-pacifică, pentru stabilitatea, prosperitatea și dezvoltarea durabilă a acesteia”, a adăugat diplomația franceză…
 
          Banca Populară a Chinei (PBOC)

          În urma conflictului din Ucraina, PBOC are la dispoziție cu două alternative pentru a-și proteja interesele în actualul context global – fie să vândă obligațiuni americane pentru a cumpăra mărfuri rusești, fie să facă propria relaxare cantitativă, adică să tipărească renminbi pentru a cumpăra mărfuri rusești[2]. PBOC se află într-o poziție unică pentru a profita din criza globală a mărfurilor declanșată de sancțiunile impuse Rusiei, deschizând potențial calea pentru un yuan mult mai puternic.

            „Mărfurile rusești de astăzi sunt ceea ce criza subprime a fost în 2008. Pe același raționament, mărfurile nerusești sunt ca titlurile americane de trezorerie în 2008: prețul primelor s-a prăbușit, iar al celorlalte a crescut, existând tranzacții în marjă pentru ambele, indiferent de ce parte te aflai”, a explicat Zoltan Pozsar, strateg La Credit Suisse, care a lucrat și pentru Rezerva Federală a SUA și Trezoreria americană: “Băncile centrale occidentale nu vor interveni din cauza sancțiunilor”, a mai spus acesta, adăugând că “PBOC nu se confruntă cu astfel de restricții”.

            Zoltan Pozsar este de părere că PBOC poate vinde obligațiuni americane pentru a finanța leasingul de nave și achiziția de mărfuri rusești, care ar ajuta China să-și țină sub control inflația, în vreme ce Occidentul s-ar confrunta cu deficit de mărfuri, recesiune și dobânzi în creștere. Alternativ, PBOC ar putea tipări yuani pentru a cumpăra mărfuri rusești: „Aceasta este nașterea pieței eurorenminbi și primul pas real al Chinei pentru a sparge hegemonia pieței eurodolarului. Acest lucru este de asemenea, inflaționist pentru Occident și înseamnă mai puțină cerere de trezorerie pe termen lung”.

             Criza energetică 

               Din septembrie 2021, China s-a confruntat cu întreruperi ale activităților fabricilor și reducerea electricității furnizate gospodăriilor[3]. Criza energetică din China riscă să perturbe pe termen lung lanţurile de aprovizionare din întreaga lume (poate asta se și dorește – n.n.), pe măsură ce cumpărătorii din Europa şi Statele Unite sunt nevoiţi să aştepte mai mult pentru mărfuri din cauza reducerii producţiei de către fabricile chineze. Proprietarilor de fabrici din China li s-a spus să se pregătească pentru că întreruperea alimentării cu energie electrică va deveni o normalitate, în contextul în care preşedintele Xi Jinping vrea să reducă dependenţa statului de cărbune. Cu toate acestea, nevoia de energie creşte, pe fondul cererii record pentru exporturile chineze. Producătorii chinezi şi multinaţionalele au fost îndemnate să accelereze investiţiile în energie regenerabilă…

            “Este efectul domino atunci când tăiaţi energia electrică: afectează direct adezivul folosit pe linia de producţie, trebuie să resetăm și pierdem 20-30% din productivitatea zilnică a muncii. Este într-adevăr o bătaie de cap”, a declarat Philip Richardson, proprietarul Trueanalog Strictly OEM, fabrică care produce difuzoare.

            Will Jones, directorul operaţional al British Home Enhancement Trade Association, a declarat că o treime dintre membrii săi din sectorul bricolajului şi grădinăritului au raportat că furnizorii şi-au extins termenele de livrare. “Acest lucru are un impact asupra unei situaţii deja foarte dificile pentru furnizorii cu constrângeri legate de disponibilitatea spaţiului pe navele portcontainere şi duce la costuri în spirală”.

            Guvernul chinez a ordonat extinderea rapidă a producției din minele de cărbune și a decretat reforme radicale ale pieţei. Astfel, companiile care generează energie pe bază de cărbune sunt obligate să vândă pe piaţa angro, permiţând creşterea preţurilor la electricitate cu până la 20% şi ridicând plafoanele de preţ pentru marii consumatori. Reformarea pieţei este un “pas uriaş” spre liberalizarea sectorului energetic, a declarat David Fishman, analist energetic la Grupul Lantau.

            Cu toate acestea, acţiunile guvernului nu par a fi soluția imediată în fața întreruperilor alimentării cu energie electrică. Pe lângă problemele din secorul imobiliar, criza energetică adaugă o doză de incertitudine privind creşterea economiei chineze: în Guangdong, cel mai mare centru de producţie din China, aproape 150.000 de companii au fost afectate numai în septembrie 2021 de lipsa de energiei, au arătat câțiva oficiali de rang înalţi. Oficialii din Guangdong au încurajat companiile să-şi folosească propria producţie de energie electrică.

 
             Mânăstirea Huasan 
               Se află situată pe unul dintre cei cinci munţi sacri ai Chinei. Muntele are cinci piscuri, piscul de sud fiind cel mai înalt, 2.160 m. Cunoscut sub numele de “Monarh al Huasan”, piscul de sud este favoritul celor care iubesc căţăratul pe munte, singurul mod de căţărare fiind o cărare lungă de 15 km cu un singur lanţ pentru suport.
            Cărarea începe la “Scările Cerului”, un set de scări foarte abrupte, sculptate în roca muntelui şi având de o parte şi alta lanţuri foarte bine strânse pentru susţinere. Scările devin din ce în ce mai abrupte pe măsură ce cărarea duce spre vârful piscului. Se ajunge mai întâi pe “Creasta Dragonului Negru”, urcând pe o cărare foarte abruptă şi îngustă, apoi se coboară, tot pe o cărare foarte abruptă şi îngustă spre trecătoarea Jinsud. De aici sunt două opţiuni: măreţul pisc vestic sau primejdiosul şi lungul drum spre piscul de nord. Din piscul de vest se poate lua gondola spre piscul sudic. Cea mai periculoasă parte este Changkong Zhan unde localnicii au securizat de o parte şi de alta stânca, cu plăci de lemn cu lățimea de 40 cm laţime. Pentru a-şi continua drumul vizitatorii trebuie să păşească pe acele plăci.
            Ceea ce face şi mai periculos acest drum este traficul pe două cărari: cei care se duc şi cei care se întorc. Vântul sau ploaia măresc dificultatea drumului, care necesită încălţări speciale pentu căţărat, haine călduroase sau orice alt echipament adecvat. Cei care reușesc să ajungă pe vârful sudic sunt răsplatiți cu o privelişte înconjuratoare a munţilor şi, de asemenea, cu o priveliște neuitat spre râul Galben. Dacă turistul ajunge dimineața – după o cățărare de 4-6 ore noaptea - pe piscul de est, denumit şi piscul “Soarelui Răsare”, este răsplătit cu un minunat răsărit de Soare uluitor. Piscul de est conţine câteva peisaje unice: statuia lui Chentuan din peştera Sanmao, “Pavilionul cu dale de fier”, precum şi un set de piese de şah, confecționate din fier. Dintre specialitățile culinare ale locului cităm : “yang rou pao mo” - un fel de supă de capră, jeleul din fasole scrobită cu oţet, pasta cu usturoi, sosul picant special sau un pachet de tăieţei.
               Mânăstirea Huasan se află în provincia Shaanxi, pe teritoriul Xian, punctul de plecare al vechiului drum al mătăsii, “Silk Road”, şi locul unde se află “armata de teracotă”. Provincia are artefacte aparținând celor 60 de aşezari din Paleolitic şi Neolitic, 72 de morminte ale împăraţilor Chinei, 20 de palate imperiale, 2.604 clădiri antice şi 1.200 temple şi mânăstiri... 

Misiunea d-nei Michele Bachelet

În a treia zi a unei vizite oficiale în China, șefa ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet, a declarat că a avut o „ocazie valoroasă” de a evidenția problemele și preocupările legate de drepturile Omului cu președintele Xi Jinping și alți înalți oficiali chinezi, cu care a „discutat direct” chestiuni importante prin link video[4]: „Mă angajez să efectuez această vizită, prima vizită a unui Înalt Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului în China în ultimii 17 ani, o prioritate să mă angajez direct cu guvernul chinez… cu privire la problemele legate de drepturile Omului la nivel național, regional și global, iar ca dezvoltarea, pacea și securitatea să fie sustenabile la nivel local și transfrontalier, drepturile Omului trebuie să fie în centrul atenției”.

Rolul crucial al Chinei

În declarația sa de deschidere a întâlnirii cu președintele Xi, șefa ONU pentru drepturile omului a subliniat „rol crucial pe care China trebuie să-l joace în instituțiile multilaterale ale ONU pentru a aborda multe provocări și amenințări cu care se confruntă lumea în present, la adresa păcii și securității internaționale, a instabilității sistemului economic global, inegalității, schimbărilor climatice și multe altele”. Ca și în cazul altor țări, Înaltul Comisar a oferit și asistență tehnică Chinei pentru „însoțirea eforturilor de consolidare a promovării și protecției drepturilor Omului, a justiției și a statului de drept, pentru toți, fără excepție”.

Vizita în Xinjiang

Pe 25 mai 2022, Doamna Bachelet a călătorit în regiunea autonomă uigură Xinjiang, în vreme ce experți independenți în drepturile Omului au exprimat îngrijorări serioase cu privire la acuzațiile de detenție și muncă forțată a uigurilor musulmani.

China a negat cu fermitate acuzațiile cu privire la tratamentul asupra minorității uigure… Se crede că sute de mii de uiguri sunt ținuți în așa-numitele centre de „reeducare” sau transferați cu forța în fabrici din Xinjiang sau alte provincii chineze.

Orașul Tamisa (Thames) de lângă Shanghai

Thames Town se află la o distanţă de 30 km faţă de Shanghai şi pare desprins de pe malurile Tamisei, aşa cum îi sugerează şi numele: străzi pietruite, terase amenajate în stil victorian, puburi tradiţionale englezeşti şi magazine amplasate în colţurile străzilor sunt doar câteva dintre aspectele copiate fidel de la britanici. 

            Orașul Tamisa face parte din orașul nou Songjiang, din districtul cu acelai nume. Orașul este la 4 km de stația Songjiang New City de pe linia de metrou Shanghai 9[5]. Autostrada G60 Shanghai – Kunming, cunoscută anterior sub numele de autostrada Huhang, trece prin sudul orașului. În Timp ce districtul Songjiang este o antică prefectură care precede înființarea Shanghaiului, orașul nou Songjiang este o nouă dezvoltare, menită să îndepărteze populația de centrul orașului Shanghai. În acest oraș, unul dintre obiective a fost să ofere cazare personalului noilor universități din apropiere. Tamisa Town este o parte din inițiativa One City – Nine Towns, care a fost adoptată de Comisia de planificare din Shanghai în 2001 – această politică a durat pe durata celui de-al zecelea plan cincinal al Chinei (2001-2005).

            Songjiang New City a folosit o temă engleză pentru orașul Thames. Cele „nouă orașe” sunt situate fiecare într-unul din celelalte districte suburbane din Shanghai și fiecare a primit, de asemenea, propria temă. Alte teme occidentale utilizate până în prezent sunt cea scandinavă (Luodian), italiană (Pujiang), spaniolă (Fengcheng), canadiană (Fengjing), olandeză (Gaoqiao) și germană (Anting). Compania de arhitectură Atkins a primit responsabilitatea pentru planificarea orașului Songjiang New City și proiectarea orașului Thames: principalii dezvoltatori pentru oraș au fost Shanghai Songjiang New City Construction and Development și Shanghai Henghe Real Estate.

            Orașul Thames a fost finalizat în 2006, ocupând o suprafață de 1 kmp, fiind proiectat pentru o populație de 10.000 de oameni. O parte din arhitectură a fost copiată direct din clădirile din Anglia, cum ar fi biserica Christ Church, Clifton Down din Bristol, un pub și magazinul de pescuit și cipuri – copiate din clădirile din Lyme Regis, Dorset, clădirea Chester High Cross. Construcția a costat 5 miliarde de yuani: Orașul este format în principal din locuințe unifamiliale cu densitate redusă, cu puține spații comerciale sau facilități comunitare. Deși casele s-au vândut rapid, majoritatea achizițiilor au fost făcute de cei relativ bogați, ca investiții sau case de locuit, iar prețurile caselor au crescut la un nivel ridicat. Proporția proprietarilor care își stabilesc reședința permanentă a fost scăzută, iar Business Insider a descries orașul drept un „oraș fantomă virtual”. În 2012 s-a planificat un oraș similar, în stil englezesc, lângă Beijing, unde până în 2016, majoritatea magazinelor și restaurantelor din Thames Town erau goale.

Locuitorii acestui oraş sunt într-un număr destul de mic, tocmai pentru că este destinat cu precădere turiştilor. Deşi industria nu este tocmai înfloritoare în zonă, Thames Town are câteva restaurante şi localuri destinate nunţilor, care sunt destul de profitabile.

Pandemia revine

Varianta Delta a COVID-19 s-a răspândit cu rapiditate în China, iar regimul de la Beijing nu a avut alte soluții la noua tulpină decât noi restricții draconice și recurgerea la forța brută a organelor de ordine[6]. Aceasta este concluzia sinologului Gordon Chang într-o analiză apărută în publicația “1945”: milioane de chinezi erau la finalul lunii iulie 2021 în diferite forme de carantină, arată Chang, iar valul patru de infectări a fost cel mai mare de la epidemia izbucnită la sfârșitul lui 2019. Dincolo de dificultățile sanitare, noua erupție, care a scăpat de sub controlul autorităților, are și un important efect politic: subminează discursul triumfalist al regimului comunist, care a afirmat că a știut să stăpânească pandemia mai bine decât Occidentul.

            Autoritățile chineze au descoperit că sursa noului val de infectări este un avion care a aterizat pe 20 iulie 2021 pe aeroportul internațional Nanjing Lukou, venind din Rusia. Nouă lucrători chinezi ai aeroportului au fost testați pozitiv după ce au făcut curățenie în avion. De atunci, boala s-a răspândit, infectând aproape jumătate din cele 33 de provincii, aglomerări urbane cu rang de provincii și regiuni. „Varianta Delta a trecut prin sistemele de apărare împotriva virusului ale țării,  care sunt cele mai stricte din lume”, a scris Bloomberg News.

            Tulpina Delta a fost depistată prin teste în locuri în care nici un caz de infectare nu a mai apărut de luni de zile: îngrijorarea mare o reprezintă orașul Wuhan, sursa aparentă a epidemiei planetare. Noua tulpină a ajuns și la Beijing, centrul puterii politice comuniste – aici restricțiile de călătorie au devenit foarte stricte – turiștii nu mai sunt primiți în capitală, cu excepția celor ale căror scopuri de călătorie sunt “esențiale” și numai cu test negativ.

            Vaccinarea nu este privită ca suficientă, ceea ce înseamnă lipsă de încredere în vaccinuri. În China s-au înregistrat peste 30 de focare de infecție, printre care și unul devastator care a lovit orașele porturi din provincia Guangdong, în mai 2021. Autoritățile comuniste susțin că au administrat peste 1,5 miliarde de doze din vaccinurile produse în țară și au raportat atunci că 40% dintre chinezi sunt complet vaccinați. Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor din China afirmă că vaccinurile chinezești „pot avea în continuare efecte bune preventive și protective” împotriva tulpinii Delta. Însă, la fel ca în alte țări, și vaccinurile made in China par neputincioase împotriva variantei Delta, apărută prima dată în țara vecină, India. În Nanjing, de pildă, majoritatea infectărilor s-au înregistrat printre persoanele vaccinate.

            Controlul discursului public prin cenzură și propagandă a fost de la începutul epidemiei o strategie cheie a Beijingului; acest lucru a devenit clar încă din ianuarie 2020, când Partidul Comunist a anunțat formarea unui mic grup centralizat cu misiunea de a combate pandemia: dintre cei nouă membri au grupului, doar unul avea legătură cu sănătatea, restul erau politicieni și politruci – vicepreședintele grupului a fost numit Wang Huning, responsabil cu propaganda în Partidul Comunist Chinez.

            Una dintre țintele favorite ale regimului au reprezentat-o străinii; și de data aceasta, autoritățile au repetat ostentativ că cei nouă lucrători de la aeroportul din Nanjing s-au infectat după ce au curățat un avion venind din Rusia. Presa chineză a explicat focarul Delta de la Zhengzhou pe seama a doi membri ai personalului de curățenie din spital care au intrat în contact cu pacienți din străinătate. Regimul comunist chinez nu și-a modificat discursul pe care l-a adoptat de la izbucnirea pandemiei, de a susține că originea pandemiei se află în Statele Unite, iar focarul COVID-19 a fost în Frederick (Maryland, SUA), la baza militară Fort Detrick.

          Pe 11 martie 2022, China a decis izolarea celor 9 milioane de locuitori ai orașului Changchun din nord-estul țării, pe fondul unei noi creșteri a numărului de cazuri de COVID-19, atribuită variantei Omicron, foarte contagioasă[7]. Localnicilor li s-a cerut să rămână acasă, un singur membru al familiei având permisiunea de a ieși la cumpărături. Toți localnicii trebuie să se supună la trei runde de teste, în timp ce magazinele neesențiale au fost închise, iar legăturile de transport suspendate.

            Ultimele restricții, care includ și Yucheng, oraș cu 500.000 de persoane în provincia estică Shandong, arată că țara își menține abordarea drastică a pandemiei pe care a aplicat-o în cea mai mare parte a ultimilor doi ani. În plus, China a închis și școlile din Shanghai: toți elevii până la gimnaziu învață din nou de acasă începând din 12 martie 2022.

            China a anunțat pe 11 martie 2022 peste 1.000 de noi infecții COVID-19, cel mai mare număr zilnic de când Beijingul a învins primul său focar, la începutul anului 2020. Noul val este determinat de infecțiile asimptomatice pe fondul răspândirii variantei Omicron. La începutul lui martie 2022, 87% din cei 1,4 miliarde de locuitori ai Chinei erau vaccinați cu schema completă, iar aproximativ 40% din populație a primit și doza booster.

            Pe 15 martie 2022, alți cca 30 de milioane de oameni au fost carantinați, după ce creșterea numărului de cazuri a dus din nou la implementarea acestei măsuri[8]. China a înregistrat pe 15 martie 2022, 5.280 de cazuri noi de COVID-19, mai mult decât dublu față de ziua precedentă, dar și cel mai ridicat bilanț de la apariția variantei Omicron a virusului, care s-a răspândit rapid prin țară, punând sun semnul întrebării strategia țării de luptă cu virusul, după doi ani în care granițele țării au fost închise. Autoritățile au procedat ca în toată perioada pandemiei: 13 orașe au intrat rapid în lockdown, adică aproape 30 de milioane de oameni. În alte orașe au fost impuse anumite măsuri restrictive: Shenzhen, centrul tehnologic din sudul Chinei, oraș cu 17,5 milioane de oameni, a intrat în carantină totală, cu multe fabrici închise și rafturile supermarketurilor goale, în Timp ce Shanghai, cel mai mare oraș al țării, se află sub numeroase restricții…

            Carantină la Beijing 

            Autoritățile din capitala Chinei au închis pe 29 aprilie 2022 mai multe întreprinderi și ansambluri rezidențiale, sub pretextul înmulțirii cazurilor de Covid, intensificându-și, totodată, activitatea de urmărire și izolare a contacților[9]. Aceasta, după ce au decis să testeze aproape toată populația orașului, totalizând 21 de milioane de locuitori, de trei ori în cursul săptămânii 25 aprilie-1 mai 2022! Mai multe blocuri de apartamente au fost sigilate pentru a-i împiedicai pe locatari să iasă, iar mai multe centre spa, săli de sport, cinematografe și biblioteci, precum și cel puțin două centre comerciale au fost închise vineri. În fața imobilelor carantinate s-au amplasat panouri cu mesajul: „Permisă doar intrarea. Ieșirea este interzisă…”.

            Persoanele care au fost recent în localuri aflate în zone declarate de autorități ca fiind „de risc” au primit mesaje pe telefon în care li se spunea să rămână pe loc până când primesc rezultatele testelor. Iată cum sună un astfel de mesaj: „Bună ziua, cetățeni! Ați intrat de curând în magazinul de tăiței cu carne de vită și pui înăbușit din comunitatea Guanghui Li. Vă rugăm să vă întoarceți de îndată la complexul dv rezidențial sau la hotel, să rămâneți acolo și să așteptați să primiți rezultatul testului cu acid nucleic. În cazul în care nu respectați aceste cerințe și contribuiți la răspândirea focarului, veți răspunde în fața legii”. În cadrul unei conferințe de presă care a avut loc pe 25 aprilie 2022, autoritățile „sanitare” chineze au ocolit întrebările privind o posibilă carantinare a Beijingului.

            Analiștii de la Nomura estimează că 46 de orașe sunt în prezent carantinate parțial sau total, ceea ce afectează 343 de milioane de persoane. Societe Generale estimează că provinciile care se confruntă cu restricții severe de circulație sunt responsabile de 80% din producția economică a Chinei. Cazurile noi de COVID din Beijing sunt în continuare doar de ordinul zecilor – un număr mare, însă, pentru politica „ZERO-COVID” a Partidului Comunist Chinez.

            Carantină la Shanghai

            Pe 26 martie 2022, metropola Shanghai – cu cei 25 milioane de locuitori a înregistrat o creștere bruscă a cazurilor de COVID-19: 2.269 de cazuri, adică 40% din totalul național de îmbolnăviri COVID-19 al zilei respective[10]. Shanghai și Jilin au fost zonele cel mai greu afectate de focarul de COVID-19, care s-a declanșat la începutul lunii martie 2022. Lockdownul introdus în Shanghai a avut loc în două etape, începând din 28 martie 2022 cu partea de est a Shanghaiului, care include centrul financiar al oraşului, iar din 1 aprilie 2022 a intrat în caractină și partea de vest a Shanghaiului. Transportul public din Shanghai a fost suspendat, iar firmelor şi fabricilor din oraş li s-a ordonat să oprească operaţiunile sau să lucreze de acasă. Unele companii au încetat să funcţioneze în Shanghai din 27 martie 2022.

            Imagini cu drone publicate de presa de stat au arătat străzi goale sub zgârie-norii din districtul financiar Lujiazui al orașului. Bursa de Valori din Shanghai, situată în vestul orașului, a declarat că a menținut un personal pentru operațiunile cheie, în timp ce alții lucrează de acasă. General Motors, fabrica din Shanghai, a reușit să mențină producția cerând muncitorilor să doarmă pe podelele fabricii, au spus oameni familiarizați cu problema. Locuitorii din vestul orașului s-au aprovizionat în magazine și piețe în așteptarea blocării de la 1 aprilie 2022. Lanțul de hipermarketuri din SUA, Costco Wholesale Corp, al cărui magazin din Shanghai atrage zilnic mulțimi de cumpărători, a declarat că se închide din 28 martie 2022, împreună cu unele săli de sport și centre comerciale, de asemenea, în cartierele vestice. Guvernul orașului a lansat noi măsuri pentru a încerca să sprijine afacerile afectate de COVID, inclusiv scutiri de chirie și reduceri de taxe. Tabloidul Partidului Comunist, Global Times, l-a citat pe economistul Cao Heping de la Universitatea Peking, spunând că, deși creșterea orașului va fi afectată, economia națională nu va avea de suferit foarte mult.    

            Pe 27 martie 2022, oficialii din Shenzhen au impus un blocaj Timp de șapte zile: lucrătorilor neesențiali li s-a ordonat să rămână acasă, adulții trebuie să fie supuși trei teste PCR în zilele următoare, iar autobuzele și trenurile sunt oprite. Oficialii din Shenzhen au mai spus că supermarketurile locale, piețele, farmaciile, instituțiile medicale și serviciile de livrare expres rămân deschise în perioada blocării.

            La finalul lunii martie și în luna aprilie 2022, orașul Shanghai s-a confruntat cu unul dintre cele mai severe valuri de persoane confirmate COVID-19, infectate cu varianta Omicron[11]: câinele robot nu a fost singura mașinărie care a patrulat pe străzi. Oficialitățile chineze au folosit drone pentru a le comunica cetățenilor să stea în case și să nu iasă nici măcar pentru a-și arunca gunoiul; în ciuda măsurilor stricte de carantinare, autoritățile orașului au raportat peste 8.000 de cazuri asimptomatice și 438 de cazuri simptomatice pe 3 aprilie 2022.

            Cum se explică restricțiile din Shanghai? O explicație la această întrebare o găsim în articolul ”Gașca din Shanghai urmărește eliminarea lui XI”, publicat în octombrie 2021 de „Asia Sentinel”[12]: Shanghaiul este locul în care s-a dezvoltat o facțiune a Partidului Comunist Chinez, care se opunea lui Xi Jinping. Chiar și Wikipedia are articol despre ”Gașca din Shanghai”. Fostul președinte chinez Jiang Zemin ar fi unul dintre susținătorii „găștii din Shanghai”, iar Hong Kong-ul a fost o zonă intermediară de luptă între aceste facțiuni ale Partidului Comunist Chinez, scrie „Asia Sentinel”: Președintele chinez Xi Jinping a recunoscut indirect că este prins într-o luptă pentru putere cu o facțiune rivală susținută de fostul președinte chinez Jiang Zemin. Recunoașterea poate fi găsită în recentele acuzații de răzvrătire și încălcare a secretelor de stat aduse fostului ministru adjunct al securității Sun Lijun, care a fost arestat în aprilie 2020. Întrucât Sun era până atunci cel mai înalt demnitar al poliției chineze, care se ocupa de Hong Kong, acuzațiile publice de răzvrătire împotriva sa confirmă că Hong Kong este un câmp de luptă intermediar în lupta pentru putere pe coridoarele puterii de la Beijing. „Sun a fost în centrul răspîndirii facționalismului de pe continent în Hong Kong. Hong Kong a fost o zonă intermediară pentru asta”, a declarat un specialist către Asia Sentinel: „Acesta este începutul unui război pe față. Este grăitor faptul că răzvrătirea împotriva lui Xi e recunoscută deschis”.

            Din 2012, de cînd Xi a lansat campania anticorupție, peste 120 de demnitari importanți, porecliți „tigri”, au fost înlăturați. Acuzațiile împotriva lor implicau luarea de mită și comportament sexual nepotrivit. Acuzațiile anunțate împotriva „tigrului” Sun Lijun includ luare de mită și delicte sexuale; ceea ce este neobișnuit în acuzațiile împotriva lui Sun sunt acuzațiile explicite de răzvrătire împotriva conducerii. Sun avea „ambiții politice exagerate, acționând cu ticăloșie”, potrivit agențiilor anticorupție din China – Comisia Centrală pentru Disciplină și Comisia Națională de Supraveghere. „Pentru a-și îndeplini obiectivele politice personale, Sun a încurajat rebelii din cadrul Partidului Comunist Chinez și a depus mult efort formând grupuri de interese pentru a controla departamentele guvernamentale esențiale, subminând grav unitatea și politica partidului… În esență, ei au declarat deschis că Sun plănuia o lovitură de stat. Realitatea este că el nu a lucrat singur. Sun face parte din tabăra lui Jiang Zemin”…

            Xi Jinping își consolidează puterea asupra Chinei și pentru asta trebuie să elimine facțiunea rivală din interiorul Partidului Comunist, condusă de Jiang Zemin (fost președinte al Chinei). Această luptă pentru putere durează de cîțiva ani: Xi Jinping a eliminat deja o mare parte dintre adversari, cu clasicele acuzații de corupție, ori de delicte sexuale. Acuzații care în unele cazuri s-ar putea să fie adevărate, în altele născocite, dar ăsta e un amănunt nesemnificativ. Importantă este consolidarea poziției lui Xi Jinping prin eliminarea adversarilor. Lupta între facțiuni s-a făcut pe ocolite, nu se vorbea oficial despre vreo luptă în interiorul partidului, ci, doar despre lupta cu corupția. Xi nu s-a legat la început direct de cei din Shanghai, care e zona principală unde are sprijin facțiunea care-l contestă, ci, a eliminat susținătorii facțiunii șanhaieze din alte zone, cum ar fi Hong Kong. Dar în octombrie 2021 s-a ajuns la un nou nivel al acestei lupte, când lui Sun Lijun (care fusese deja arestat din 2020), pe lângă acuzațiile clasice de corupție, i s-au adus pe față și acuzații legate de ambițiile sale politice și de activitatea sa împotriva conducerii partidului…

            Pe 15 iunie 2022, Shanghai a revenit la viață, după două luni de izolare amară, cu oameni care conduc din nou mașini sau se înghesuie în trenuri și autobuze pentru a se întoarce la serviciu, sperând să nu mai treacă niciodată printr-o situație similară. Cei 25 de milioane de locuitori din cel mai mare și mai cosmopolit oraș din China au îndurat două luni de frustrare, stres mental și pierderi economice. Joggeri, patinatori și plimbători de câini au sfidat căldura de afară pentru a reveni în parcurile de pe malul râulu, negustorii curățau geamurile, salariații au revenit în turnurile de birouri strălucitoare, dar nu în același număr ca înainte de focar, multe firme impunând o întoarcere eșalonată la muncă. Restaurantele rămân închise, magazinele pot funcționa la doar 75% din capacitate, iar sălile de sport se vor redeschide mai târziu. Au existat, de asemenea, cozi lungi la locurile de testare, locuitorii având nevoie de rezultate negative recente pentru a lua transportul public și a intra în diferite clădiri, iar mulți au stat la coadă la centrele de vaccinare.

            Câinele robot de patrulare

            La finalul lunii martie și în luna aprilie 2022, orașul Shanghai s-a confruntat cu unul dintre cele mai severe valuri de persoane confirmate COVID-19, infectate cu varianta Omicron[13]: câinele robot nu a fost singura mașinărie care a patrulat pe străzi. Oficialitățile chineze au folosit drone pentru a le comunica cetățenilor să stea în case și să nu iasă nici măcar pentru a-și arunca gunoiul.

            În ciuda măsurilor stricte de carantinare, autoritățile orașului au raportat peste 8.000 de cazuri asimptomatice și 438 de cazuri simptomatice pe 3 aprilie 2022…

            Macao închide afacerile

            Macao închide majoritatea afacerilor pe fondul epidemiei COVID-19, dar cazinourile rămân deschise[14]: cei cca 600.000 de locuitori din Macao sunt testatți, în condițiile în care fosta colonie portugheză controlată de chinezi, aderă la politica chineză „zero COVID”, care vizează eradicarea tuturor focarelor cu aproape orice preț. Majoritatea rezidenților sunt rugați să rămână acasă, restaurantele vor fi închise pentru servirea mesei, iar restricțiile la graniță au fost înăsprite, ceea ce înseamnă că veniturile cazinourilor vor fi probabil aproape de zero pentru cel puțin o săptămână și probabil în următoarele săptămâni.

            Acțiunile cazinourilor din Macao s-au prăbușit pe 20 iunie 2022 dimineața, Sands China fiind liderul scăderii cu peste 8% – cel mai mare declin după 15 martie 2022. MGM China, Wynn Macau, Galaxy Entertainment, Melco și SJM Holdings au scăzut între 4%-7%. Guvernul din Macao se bazează pe cazinouri pentru peste 80% din veniturile sale, iar majoritatea populației este angajată direct sau indirect de industria cazinourilor. Cel mai recent focar a apărut brusc și s-a răspândit rapid, sursa fiind încă necunoscută, a declarat șeful executivului din Macao, Ho Iat Seng.

            Macao are un singur spital public, iar serviciile sale sunt deja solicitate zilnic. Planul rapid al teritoriului de a-și testa întreaga populație vine în condițiile în care păstrează deschisă granița cu China continentală, mulți dintre rezidenți trăind și lucrând în orașul chinezesc vecin, Zhuhai.

            Primul caz de gripă aviară H3N8 la Om

            În paralel cu preocuparea pentru noul coronavirus, autoritățile sanitare chineze au anunțat, potrivit The Epoch Times, că un băiat din China a contractat tulpina H3N8 a gripei aviare, care pare a fi primul caz de infectare la om din lume[15].

            Băiatul, în vârstă de 4 ani, a fost spitalizat pe 10 aprilie în orașul Zhumadian din provincia centrală Henan, a precizat comisia de sănătate chineză într-o declarație făcută pe 26 aprilie 2022, adăugând că riscul de răspândire la alți Oameni este scăzut: „Această infectare este o transmitere accidentală între specii”, se arată în comunicat. „Riscul de transmitere pe scară largă este scăzut”.

            Autoritățile au declarat că, în urma unei evaluări preliminare, s-a stabilit că varianta este de origine aviară, menționând și că familia copilului crește găini și că în zonă trăiesc rațe sălbatice. Băiatul a început să manifeste simptome, inclusiv febră, pe 5 aprilie 2022 și a fost depistat cu H3N8 circa două săptămâni mai târziu, pe 24 aprilie. Departamentul de Sănătate din Hong Kong a informat că acesta se află în stare critică. Totuși, persoanele cu care micuțul a intrat în contact apropiat nu au prezentat nici un simptom în timpul perioadei de supraveghere medicală.

Război pentru Taiwan

China “nu ar ezita” să intre în război dacă Taiwanul şi-ar declara independenţa, a prevenit Wei Fenghe, ministrul chinez al apărării, Wei Fenghe, în cursul unei întâlniri cu omologul său american Lloyd Austin, care a avut loc pe 10 iunie 2022  la Singapore[16]: “Dacă cineva ar îndrăzni să separe Taiwanul de China, armata chineză nu ar ezita nici un moment să declanşeze un război, oricare ar fi preţul”, a afirmat Wei Fenghe în cadrul discuţiilor, potrivit declaraţiilor făcute ulterior de un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării, Wu Qian. Potrivit Ministerului Apărării, China, care consideră insula drept parte integrantă a teritoriului său, “ar strivi” orice tentativă de independenţă.

Lloyd Austin i-a transmis omologului său că Beijingul trebuie “să se abţină” de la orice nouă acţiune destabilizatoare în regiune „Observăm o constrângere tot mai mare din partea Beijingului. Am asistat la o creştere continuă a activităţii militare provocatoare şi destabilizatoare în apropierea Taiwanului”, a declarat Lloyd Austin. Conform Pentagonului, Austin “a reafirmat importanţa păcii şi stabilităţii în strâmtoarea (Taiwan), o opoziţie la modificări unilaterale ale statu-quo-ului, şi a îndemnat (China) să se abţină de la orice nouă acţiune destabilizatoare faţă de Taiwan”.

Miniştrii apărării chinez şi american au avut întâlnirea pe un fond de diferende între cele două puteri rivale, mergând de la Taiwan şi până la războiul Rusiei în Ucraina.

Renunțarea la tennologia străină

China a solicitat agenţiilor guvernamentale şi companiilor de stat să înlocuiască toate computerele produse de branduri străine cu alternative chineze, în termen de doi ani, acesta fiind unul dintre cele mai agresive eforturi ale Beijingului de a elimina tehnologia provenită din afara graniţelor sale[17]. Exercițiul, care a fost solicitat de autoritățile guvernamentale centrale, va duce la înlocuirea a cel puțin 50 de milioane de computere la nivelul administraţiei centrale, au mai precizat sursele.

Decizia va afecta cel mai probabil vânzările HP Inc. şi Dell Technologies Inc., cele mai importante mărci de PC-uri din China, după campionul local Lenovo Group Ltd. Acţiunile Lenovo au crescut cu până la 5% la bursa de la Hong Kong, la fel ca şi titlurile dezvoltatorului de software Kingsoft Corp, precum şi acţiunile altor companii chineze din domeniul echipamentelor IT.

Înlocuirea furnizorilor străini face parte dintr-un efort de durată al Beijingului de a reduce dependenţa Chinei de tehnologia americană, o vulnerabilitate care a ieşit la lumină după ce sancţiunile impuse unor companii precum Huawei Technologies Co. a afectat firmele şi afacerile chineze. Campania de înlocuire a calculatoarelor personale străine va fi extinsă şi la nivelul autorităţilor locale, care vor trebui să respecte şi ele intervalul de doi ani, susţin sursele. Anumite agenţii, inclusiv mass media de stat şi organismele din domeniul securităţii cibernetice, ar putea continua să cumpere echipamente avansate din străinătate pe baza unor permise speciale, dar şi acest sistem ar putea fi limitat în viitor.

Retragerea CNOOC

Cel mai mare producător de petrol și gaze din China, compania publică CNOOC, se retrage din Statele Unite, Canada și Regatul Unit, după ce a fost radiată de la Bursa de Valori din New York[18]: își va redistribui investițiile în America de Sud și Africa. Mișcarea vine în timp ce Statele Unite amenință China “că, cumpără petrol rusesc, încălcând sancțiunile”. China nu numai că a refuzat să condamne invazia rusă a Ucrainei, dar intenționează și să mențină bune relații cu Rusia, ale cărei hidrocarburi și alte materii prime sunt de interes pentru a-i asigura aprovizionarea.

Prin achiziționarea producătorului canadian Nexen în 2012 pentru 15,1 miliarde de dolari, CNOOC a devenit unul dintre cei mai importanți producători de hidrocarburi din lume. Activele fostului Nexen includ interese în zăcăminte offshore din Marea Nordului, gaze de șist în nord-estul provinciei canadiene Columbia Britanică, explorarea petrolului în largul provinciilor Newfoundland și Labrador și parcul eolian Soderglen din sudul Albertei (tot în Canada). În Statele Unite, CNOOC are investiții în bazinele onshore Eagle Ford și Rockies, precum și interese în două câmpuri mari offshore din Golful Mexic, Appomattox și Stampede. Producția acumulată este de aproximativ 220.000 de barili de petrol pe zi. În afara Chinei, CNOOC operează în aproximativ 20 de țări… În martie 2022, monopolul chinez a însărcinat Bank of America să pregătească vânzarea activelor sale din Marea Nordului, care includ o participație la unul dintre cele mai mari depozite din bazin. În octombrie 2021, excluderea sa de la Bursa de Valori din New York a fost finalizată. CNOOC a fost una dintre companiile chineze vizate de administrația Trump în 2020 pentru că este controlată de armata chineză.

Cu toate acestea, CNOOC nu renunță la dezvoltarea sa internațională. Marea companie chineză va încerca să achiziționeze noi active în America Latină și Africa și va acorda prioritate dezvoltării de noi proiecte în Brazilia (unde cooperează cu Petrobras și Shell), în Guyana (cu Exxon și Hess) și în Uganda și Tanzania (cu TotalEnergies).              CNOOC este una dintre cele mai mari cinci companii petroliere din țară, alături de CNPC, Sinopec, Yang Chang Petroleum și Sinochem Group, cu active în afara țării. Țara asiatică consumă din ce în ce mai mult petrol. După 13,1 milioane de barili pe zi în 2021, ar trebui să ardă 15,7 milioane în 2022, o creștere de 9 la sută. Și, cu toate că producția sa locală a crescut, este încă insuficientă pentru a acoperi nevoile, în special de produse petroliere. Acesta este unul dintre motivele care vor împinge China, dar și India și alte țări asiatice, să dezvolte achizițiile de petrol rusesc, mai ales că acesta este vândut cu preț mai mic decât cel de pe piață. Rămâne de văzut dacă, cumpărătorii asiatici vor putea absorbi țițeiul și produsele petroliere rusești cumpărate până acum de Europa și interzise în Statele Unite, Regatul Unit, Canada și Australia. Dacă nu are loc o realocare completă, Rusia ar putea fi forțată să-și oprească producția de petrol, ceea ce ar putea avea consecințe pe termen lung pentru aprovizionarea globală. Agenția Internațională pentru Energie calculează că producția rusă va scădea cu 1,5 milioane de barili pe zi în aprilie 2022 și cu aproape 3 milioane în mai 2022. Necesitatea urgentă de a găsi o desfacere pentru hidrocarburile sale este mai importantă pentru Rusia decât pentru clienții săi asiatici. China, sub presiunea Washingtonului, învață primele lecții din Războiul din Ucraina și începe să se pregătească pentru o blocadă americană.

Sistem de inteligență artificială pentru pedepsirea infractorilor

            Cercetătorii din China au creat un Sistem de Inteligență Artificială (SAI), care poate identifica infracțiuni și pune sub acuzare infractori[19]: SAI a fost dezvoltat și testat de Procuratura Shanghai Pudong, cel mai mare oficiu de procuratură districtuală din țară. SAI poate înainta acuzații cu o acuratețe de peste 97%, bazându-se pe o descriere a unui caz penal: „Sistemul poate înlocui procurorii în procesul decizional într-o anumită măsură”, au scris cercetătorii în studiul lor. Echipa a construit mașinăria cu ajutorul unui instrument de inteligență artificială deja existent, numit System 206; procurorii din China foloseau deja sistemul pentru a ajuta la analiza dovezilor și determinarea gradului de periculozitate a unui suspect pentru public. SAI are limite pentru că nu a putut „participa în procesul decizional de punere sub acuzare și sugerare a sentințelor”, au scris oamenii de știință. Asta ar însemna ca SAI să fie capabil să identifice și să elimine informațiile irelevante pentru un anumit caz, precum și să poată procesa limbajul uman în rețeaua sa neurală.

            Noul SAI, dezvoltat în Shanghai poate accesa dosarele procurorilor; de fapt, mașinăria poate identifica și pune sub acuzare infractorii care au comis opt dintre cele mai comune infracțiuni ale districtului: fraudă cu carduri de credit, jocuri de noroc, condus neregulamentar, vătămare, ultraj, furt, fraudă și chiar disidență politică, dar există numeroase temeri când vine vorba de un computer puternic ce are capabilitatea de a trimite Oameni după gratii. Un procuror a declarat sub anonimat pentru jurnaliști că, deși o acuratețe de 97% este destul de bună, „va exista mereu o șansă și pentru greșeli. Cine își va asuma responsabilitatea atunci când se va întâmpla asta? Procurorul, mașinăria sau inginerul algoritmului”, a precizat acesta pentru presă; pentru moment, sistemul de inteligență artificială testat este încă la început…

Stația Spațială Tiangong

            La începutul lunii iunie 2022, trei astronauți chinezi au ajuns la bordul stației spațiale Tiangong, conform unei declarații a Agenției Spațiale pentru Zborurile Umane[20]: cei trei au pornit la drum într-o rachetă Long March-2F la 02:44 GMT din centrul de lansare Jiuquan din deșertul Gobi, nord-vestul Chinei. Echipa este însărcinată cu „finalizarea ansamblării și construirea stației spațiale pe orbită”, precum și „punerea în funcțiune a echipamentelor” și efectuarea de experimente științifice. Tiangong sau „Palatul Ceresc” ar trebui să devină complet operațional până la finele lui 2022. China și-a promovat masiv programul spațial, deja putând vedea roverul chinez pe Lună sau încercând să trimită sonde pe Marte.

            Echipajul de pe Shenzhou-14 este condus de pilotul Chen Dong în vârstă de 43 de ani. Principala provocare a echipajului va fi aceea de a conecta cele două module de tip laborator de corpul principal al stației. Dong, alături de colegii Liu Yang și Cai Xuzhe va deveni cel de-al doilea echipaj care va petrece șase luni la bordul Tiangong după ultima întoarcere pe Pământ din aprilie 2022, în urma a 183 de zile petrecute în Spațiu. A doua cea mai mare economie a lumii a investit miliarde în programul său spațial militar, în speranța de a avea o stație spațială cu echipaj permanent până în 2022 și, în cele din urmă, de a trimite oameni pe Lună. Țara a făcut pași mari încercând să ajungă din urmă Statele Unite și Rusia, ai căror astronauți și cosmonauți au zeci de ani de experiență în explorarea Spațiului. Alături de stația spațială, China mai intenționează să construiască și o bază pe Lună. China a fost exclusă de pe Stația Spațială Internațională în 2011, atunci când Statele Unite a interzis NASA să mai întrețină relații cu statul chinez.

Terenuri arabile

            China are la dispoziție 9% din terenurile arabile ale planetei pentru a hrăni 20% din populația lumii. Totuși, declinul crescând al acestor terenuri face provocarea din ce în ce mai dificilă. Dacă recurgerea la mai multe importuri este inevitabilă, „relocarea” agriculturii pare a fi și ea o soluție avută în vedere. China se apropie de linia roșie: suprafața agricolă minimă pentru a satisface nevoile chinezilor va fi atinsă în curând. Ca o consecință directă a urbanizării și industrializării masive, care au perturbat peisajul chinez din anii 1980, declinul terenurilor arabile este acum o preocupare majoră pentru guvern.

            De la sfârșitul anilor 1940, au apărut peste 600 noi orașe în China, inclusiv 90 care au peste un milion de locuitori. Rechiziționarea terenurilor arabile pentru a construi în mod constant noi locuințe a devenit obișnuință. O practică încurajată mult de guvern prin politica sa de rechiziție-compensare – un sistem în care fermierii primesc compensații financiare în cazul rechiziționării terenului lor pentru un proiect imobiliar sau pentru o construcție industrială. Din punct de vedere normativ, fiecare parcelă rechiziționată trebuie să fie compensată cu un teren echivalent, eliberat prin consolidarea de mici parcele sau preluarea vechilor instalații industriale.

            Cu toate acestea, viteza cu care dispare terenul dedicat agriculturii i-a luat prin surprindere pe liderii chinezi în discuție fiind piața funciară, bazată în esență pe proprietatea publică a terenurilor, care este extrem de lipsită de transparență.

Tren Maglev

China a prezentat un tren Maglev – ce folosește forța electromagnetică pentru a se deplasa – capabil de o viteză maximă de 600 km/oră[21]. Viteza maximă face ca trenul, fabricat în orașul de coastă Qingdao, să fie cel mai rapid vehicul terestru la nivel mondial.

Datorită forței electromagnetice, trenul Maglev levitează, fără contact cu șina: China a folosit această tehnologie de aproape două decenii, însă la o scară foarte limitată. Shanghai are o linie scurtă de tren Maglev de la unul dintre aeroporturile sale până la oraș.

La 600 km/oră parcurși cu un tren Magev, ar trebui doar 2,5 ore pentru a călători de la Beijing la Shanghai pe o distanță de peste 1.000 km. Prin comparație, călătoria ar dura 3 ore cu avionul și 5,5 ore cu un tren de mare viteză. Și alte țări, printre care Japonia și Germania caută să construiască rețele Maglev, deși costurile ridicate și incompatibilitatea cu infrastructura actuală de cale ferată rămân obstacole în calea dezvoltării rapide a tehnologiei Maglev.


[1] Sursa: România Muncitoare, nr. 303, aprilie-mai 2022, p. 20

[2] Vezi site-ul Analist: ”Confiscarea” rezervelor Rusiei reprezintă sfârșitul ordinii monetare actuale (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 13 martie 2022

[3] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/criza-energetica-din-china-ar-putea-afecta-lanturile-de-aprovizionare-233911, postat și vizitat pe 18 octombrie 2021

[4] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2022/05/1120562, postat și vizitat pe 25 mai 2022

[5] Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Thames_Town, vizitat pe 19 iulie 2012

[6] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/externe/Tulpina-Delta-ii-poate-veni-de-hac-regimului-Xi-Jinping.-O-lectie-pentru-Iohannis-168535, postat și vizitat pe 10 august 2021

[7] Vezi site-ul Un oraș de 9 milioane de locuitori din China a intrat în lockdown (descopera.ro), postat și vizitat pe 12 martie 2022

[8] Vezi site-ul China Anunță Un Număr Record De Cazuri COVID. 30 De Milioane De Oameni, în Carantină Totală | Libertatea, postat și vizitat pe 15 martie 2022

[9] Vezi site-ul CHINA ȘI VIRUSURILE SALE: Beijingul se îndreaptă cu pași repezi spre o carantină COVID de tipul celei din Shanghai, în timp ce autoritățile de sănătate publică au raportat primul caz de gripă aviară H3N8 la om | ActiveNews, postat și vizitat pe 29 aprilie 2022

[10] Vezi site-ul Shanghai won’t lock down despite Covid spike: official (msn.com), postat și vizitat pe 26 martie 2022

[11] Vezi site-ul Un câine robot luptă cu pandemia. Cum le cere China cetățenilor să rămână în case? (descopera.ro), postat și vizitat pe 12 aprilie 2022

[12] Vezi site-ul ATENȚIE: IMAGINI DURE DIN DICTATURA ROȘIE VACCINATĂ 90%! Marius Mioc: C0vidul și-a făcut din nou datoria: Gașca din Shanghai care contesta autoritatea lui Xi Jinping pusă cu botul pe labe. VIDEO | ActiveNews, postat și vizitat pe 18 aprilie 2022

[13] Vezi site-ul Un câine robot luptă cu pandemia. Cum le cere China cetățenilor să rămână în case? (descopera.ro), postat și vizitat pe 12 aprilie 2022

[14] Vezi site-ul Capitala mondială a jocurilor de noroc închide majoritatea afacerilor (descopera.ro), postat și vizitat pe 21 iunie 2022

[15] Vezi site-ul CHINA ȘI VIRUSURILE SALE: Beijingul se îndreaptă cu pași repezi spre o carantină COVID de tipul celei din Shanghai, în timp ce autoritățile de sănătate publică au raportat primul caz de gripă aviară H3N8 la om | ActiveNews, postat și vizitat pe 29 aprilie 2022

[16] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/china-nu-ar-ezita-sa-intre-in-razboi-daca-taiwanul-si-ar-declara-independenta-reactia-sua.html?utm_source, postat și vizitat pe 11 iunie 2022

[17] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/autoritatile-chineze-cer-administratiei-si-companiilor-de-stat-renuntarea-la-furnizorii-straini-de-tehnologie.html, postat și vizitat pe 7 mai 2022

[18] Sursa: România Muncitoare, nr. 303, aprilie-mai 2022, p. 32

[19] Vezi site-ul Cercetătorii din China au creat sistemul de inteligență artificială care poate trimite oameni după gratii (descopera.ro), postat și vizitat pe 30 decembrie 2021

[20] Vezi site-ul Trei astronauți au ajuns la bordul stației spațiale Tiangong. Când va fi operațional „Palatul Ceresc” al Chinei? (descopera.ro), postat și vizitat pe 10 iunie 2022

[21] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/dnews/19772466-china-a-dezvaluit-un-tren-maglev-care-se-poate-deplasa-cu-600-km-ora, postat și vizitat 21 iulie 2021

CHINA CA PUTERE EUROPEANĂ?

November 20, 2020 | CHINA, GEOPOLITICĂ, UE | No Comments

Bucharest Security Conference 2020

(ziua a doua)


Adrian SEVERIN

Sâmbătă, 14 noiembrie 2020, am participat la ziua a doua a Conferinței internaționale de la București pe probleme de securitate – „Bucharest Security Conference 2020”, fiind invitat să vorbesc, alături de alți câțiva experți, la secțiunea cu titlul „China ca putere europeană”. Dincolo de caracterul incitant al ipotezei cuprinse în temă, nu se poate trece cu vederea includerea acesteia pe agenda unei conferințe organizate cu participarea și sprijinul reprezentanților NATO.

Principalele idei ale intervenției mele au fost următoarele:

1. După o ordine mondială euro-centrică și alta americano-centrică, așa cum spunea Înaltul Reprezentant / Prim Vicepreședinte al UE pentru politica externă și de securitate, Josef Borrell, „urmează secolul Asiei”; iar când vorbim de Asia, gândul ne duce în primul rând la China.

2. Modelul viitoarei ordini va depinde de conținutul raportului dintre China și SUA, dar pentru a negocia cât mai eficient acest raport, atât una cât și alta (puterea emergentă și puterea decadentă) are nevoie să fie acceptată și ca o putere europeană.

3. Europa (și este vorba, în primul rând, de Europa germană) este sătulă de patronajul SUA și are un sentiment dulce-amar față de ascensiunea Chinei, înțelegând că îndemnul napoleonian potrivit căruia aceasta trebuie lăsată să doarmă este depășit. China este motorul indispensabil pentru reluarea creșterii economice europene, dar și sfârșitul iluziei eurocentriste și al vechiului statut european (preluat în secolul XX de America) de salvator și civilizator al lumii, al cărui mod de viață este „pământul făgăduit” „popoarelor alese”… pentru colonizare.

4. Pe de altă parte, istoria Europei (în special, a Europei occidentale) arată că aceasta nu s-a putut bucura de pace și de stabilitate, ori, cel puțin, de coerență, fără intervenția unei superputeri neeuropene. De aceea, retragerea uneia ar lăsa un gol care ar chema-o pe alta.

5. Apariția unui musafir neinvitat care își caută scaun la masa actorilor globali, creează totdeauna tulburarea celor deja instalați în jurul bucatelor și reacția lor de respingere. Venirea Chinei nu poate fi o excepție.

6. Conflictul dintre toți aceștia, deja manifest de mai multă vreme, a fost intensificat de Pandemia Covid 19. Crizele sanitară, economică și psihologică induse de virusul SARS-Cov2, au sporit vechile tensiuni interne care deja îi măcinau pe actorii globali, obligându-i la găsirea căilor pentru exportul acestora, și totodată au schimbat raportul de putere dintre ei ca urmare a diferențelor între capacitatea sistemelor lor politice de a se adapta și de a amortiza șocul unor calamități de o amploare excepțională, impunându-le celor în declin intrarea într-o confruntare internațională decisivă înainte ca disparitățile să ajungă a fi prea mari. Prin urmare conflictul nu este nou, dar intensitatea lui este fără precedent, aceasta trecându-l într-o altă calitate.

7. În 1999, NATO a bombardat ambasada Chinei la Belgrad. Acesta a fost primul semn al implicării Chinei în gestiunea sfidărilor geo-strategice din Europa post-bipolară, marcată de dispariția blocului sovietic și reunificarea germană. Europa devenea astfel câmp de luptă între China și SUA. (Am scris despre asta la timpul respectiv.)

a) China a protestat; SUA și-a cerut scuze pretinzând că ar fi fost vorba despre o eroare; ambasada Chinei la Beijing a fost atacată cu … sticle de cerneală; purtătorul de cuvânt al NATO, Jamie Shea, (participant și la prezenta conferință de la București), a declarat sibilinic că „NATO își alege cu grijă țintele”, contrazicând astfel teza erorii; ministrul de externe chinez, Qian Qichen, într-o discuție privată cu mine, mi-a spus că guvernul chinez exclude ideea lipsei de intenție, rugându-mă totodată să transmit „prietenilor mei americani” (eram co-președinte al Comitetului de acțiune pentru parteneriatul strategic România-SUA) că „relațiile Chinei cu SUA au ajuns la un nivel foarte jos, dar… nu vor mai coborî dincolo de acesta” (sic!).

b) Misterul (inclusiv cel privind înțelesul mesajului încredințat mie de șeful diplomației chineze) a fost lămurit peste ani de Președintele Chinei din acel moment, Jiang Zemin, care a recunoscut că ambasada Chinei la Beijing adăpostea serviciul de informații al armatei sârbe, după ce sediul acestuia fusese distrus de bombardamentele NATO. Răspunzând astfel unei rugăminți primite din partea Președintelui Iugoslaviei, Slobodan Miloșevici, China nu se poziționa numai împotriva SUA, ci intra și în concurență cu Rusia care, dând prioritate relațiilor sale cu occidentul euro-atlantic, anterior refuzase să facă un gest similar. 

c) Indiferent cum apreciază în retrospectivă președintele Jiang Zemin efectele tactice ale acelei decizii, este limpede că ea izvora dintr-o viziune strategică a cărei validitate se confirmă în prezent.

8. În anul 2012, China a lansat inițiativa 16+1, care a devenit 17+1 după asocierea Greciei. Această inițiativă urmărea stabilirea unei relații speciale de colaborare structurată între China, pe de o parte, și un grup de state din Europa centrală și orientală, dintre care unele erau membre UE (ex. România, Polonia sau Letonia), altele aspirau la a deveni membri ai UE (ex. Croația, Macedonia sau Albania), iar altele oscilează între integrarea europeană și alianța cu Rusia (ex. Serbia). Beijingul își promova în acest cadru multilateral strategia proiectelor comune (în special cu caracter infrastructural) bazată pe solidaritatea intereselor.

9. La Bruxelles, în schimb, inițiativa a trezit maximă iritare, fiind văzută ca o încercare a Beijingului de a dezbina membrii UE, pentru a-i putea apoi domina. O temere care nu este chiar lipsită de sens dacă se observă că tensiunile crescânde între Bruxelles, pe de o parte, și Budapesta și Varșovia, pe de alta, ca și escaladarea euroscepticismului Cehiei și Greciei, toate pe fondul unor tratamente discriminatorii din ce în ce mai evidente la adresa membrilor de dată relativ recentă din estul Uniunii, ar putea face măcar o parte din cele 17 state vizate de inițiativa chineză să se bazeze pe China pentru a se răscula împotriva principalilor profitori ai occidentului european, atinși de tentația euro-hegemoniei. Atragerea Ucrainei și Belarusului în acest proiect ar fi susceptibilă să creeze un fel de uniune est-europeană sui generis de o parte și de alta a frontierei estice a UE.

10. În 2020, după ce va fi fost deschisă o filială a Băncii Chinei la Budapesta, s-a anunțat că Ungaria va găzdui cel mai mare laborator de cercetări în domeniul tehnologiei de vârf din Europa, creat împreună cu China. Aceasta în timp ce la București a fost înființat doar un birou de informare al filialei budapestane amintite.

11. În cadrul inițiativei 17+1 cele mai multe fonduri au fost alocate până în prezent Greciei și Serbiei, ceea ce poate indica o anumită orientare strategică a Chinei către „verigile slabe” ale complexului european. Dacă la acestea adăugăm și Ungaria, conturăm un aliniament care se intersectează cu inițiativa americană a celor trei mări și, mai ales după denunțarea contractului cu firmele chineze privind centrala nucleară de la Cernavoda, ocolește România. O Românie care, la începutul epocii post-bipolare și chiar la cel al extinderii UE pe teritoriul fostului bloc sovietic, părea a fi cea mai bună poartă pentru intrarea Chinei în spațiul UE, precum și partenerul său legitim în cadrul UE, și care, în prezent, în condițiile diluării (ca să nu spunem deteriorării) relațiilor cu Beijingul, și-a pierdut, cu referire la acesta, tradiționalele avantaje comparative față de vecinătatea sa sudică și vestică.

12. Dacă urmare a defecțiunii turcești, flancul sudic al NATO se va prăbuși, iar SUA, angajată prioritar, de competiția cu China, în regiunea indo-pacifică, dar și descurajată de eventuala răceală a vechilor aliați vest-europeni, va acorda mai puțină atenție alianței nord-atlantice și se va dezangaja din Europa (în fapt, iar nu neapărat și în discurs), Polonia va fi obligată să caute compensații într-un parteneriat strategic cu Beijingul, așa cum a făcut-o România, din rațiuni similare, pe vremea regimului comunist.

13. Se conturează astfel posibilitatea ridicării Chinei la rangul de putere europeană, așa cum, după al doilea război mondial a fost SUA. Aceasta va trezi, fără îndoială, reacția UE sau, cel puțin, a protagoniștilor acesteia – Germania și Franța, cărora li s-ar putea alătura și aliatul european tradițional al SUA, Marea Britanie.

14. Agravarea vechilor crize geo-politice și geo-economice sub efectul pandemiei Covid 12, a determinat SUA să forțeze confruntarea cu China. În acest sens sunt de făcut două observații.

a) Pe de o parte, SUA a declanșat un război economic și comercial cu China în cadrul căruia au fost întreprinse operațiuni vizând: i. repatrierea capitalurilor americane investite pe piața chineză; ii. închiderea pieței americane pentru produsele chinezești prin stabilirea de bariere tarifare și netarifare; iii. exercitarea de presiuni politico-diplomatice asupra aliaților europeni pentru ca aceștia să excludă companiile chineze (în special cele din domeniul tehnologiei de vârf și al infrastructurilor critice) de pe piețele lor naționale. Acțiunile subsumate obiectivului din urmă vizează și România. Succesul acestor demersuri nu este garantat, dar cu certitudine ele subminează întregul sistem de drept internațional referitor la libertatea comerțului, sistem construit cu mare dificultate prin eforturi constante depuse de-a lungul a trei sferturi de secol.

b) Pe de altă parte, SUA a îmbinat războiul mediatic împotriva Chinei (demonizată constant ca leagăn al unui comunism retrograd, represiv în interior, agresiv, subversiv și expansionist în afară, care nu respectă drepturile omului și persecută minoritățile), cu confruntările militare purtate prin intermediari, dintre care preferată a fost India, ca fiind cea mai bine plasată pentru un asemenea rol. Originile hinduse ale dnei Kamala Harris, posibilă viitoare vicepreședintă și președintă a SUA, indică faptul că o asemenea strategie va fi continuată, indienii fiind împinși într-o luptă deschisă pe care Washingtonul (respectiv o posibilă administrație Biden / Harris, spre deosebire, probabil, de o administrație Trump) nu vrea să o poarte direct. Ceea ce va determina China să se apropie de Pakistan și Iran. Odată ajunsă acolo, ea va fi obligată să își croiască drum spre Mediterana prin Irak și Siria, intrând astfel în curtea din spatele casei europene.

15. Ce ar însemna aceasta pentru UE și din perspectivă general europeană?

 a) Pe de o parte, o eventuală retragere americană din economia chineză determinată fie de stimulentele economico-financiare oferite de administrația SUA (ceea ce pare mai puțin fezabil) fie de teama tensiunilor politice și militare consecutive implicării Chinei într-un conflict internațional deschis, va lăsa la dispoziția UE (și în special Germaniei, atât de dependentă de exporturi) un segment de piață de care ar avea nevoie vitală pentru refacerea sa de pe urma crizei economice post-pandemice. (În comparație cu SUA, UE se poate dispensa mult mai greu de piața chineză.) Aceasta va face UE să se deschidă față de China și să caute a stabili cu aceasta înțelegeri cu caracter strategic. O recentă propunere a Președintelui Xi Jinping referitoare la un acord privind eliminarea emisiilor de carbon pare a fi un pas în întâmpinarea unei asemenea orientări, menit a le încuraja.

b) Pe de altă parte, dacă până acum UE a avut o atitudine ambivalentă față de China, criticând lipsa de respect a acesteia față de drepturile omului, drepturile de proprietate intelectuală și dreptul mediului, în timp ce continua să dezvolte relațiile comerciale cu ea, strigătul „China ante portas” va duce la schimbarea acestei atitudini cu una mai intransigentă. În acest sens, unitatea statelor membre ale UE va fi esențială. Cum mijloacele pentru realizarea ei sunt departe de a fi evidente, UE va trebui să își caute aliați în afară, iar eventuala retragere a SUA din Europa (proces accelerat de posibila reducere a rolului NATO, inclusiv ca urmare a apariției unei forțe militare și a unei strategii de apărare comune europene alternative, desprinse din legătura strategică transatlantică) îi va slăbi poziția în negocierile cu China.

c) Pe de a treia parte, în situația în care confruntarea dintre SUA și China se va înăspri, implicând și terțe părți precum India, Japonia, Filipine, Coreea de Sud, dar și Iranul sau Pakistanul, UE va fi obligată să decidă de care parte se situează, în așa fel încât să evite atât izolarea, cât și implicarea în complicații de care nu este interesată. Pe acest fundal, un rol important îl va avea Rusia.

16. Este de așteptat că SUA (indiferent care va fi viitoarea administrație) să ceară UE mai multă solidaritate în efortul de a îngrădi și frâna ridicarea Chinei. În același timp, prin simetrie cu strategia adoptată de administrația Nixon în timpul Războiului Rece, Washingtonul va căuta o apropiere de Moscova, măcar și pentru a priva China de resursele naturale ale acesteia, chiar dacă sprijinul rus nu ar fi neapărat semnificativ în ceea ce privește dimensiunea tehnologică a confruntării. Probabil că strategii americani de azi vor găsi ca optimă formarea unui triunghi SUA-UE-Rusia, așa cum altădată era triunghiul SUA-CEE-China, China luând locul URSS ca principală amenințare.

17. Pentru UE alegerea nu va fi ușoară. „Amenințarea chineză” nu are în Europa aceeași alură și anvergură cu „amenințarea sovietică” de altădată. UE nu are contiguitate teritorială cu China așa cum avea cu URSS, iar tradițiile privind comportamentul geostrategic al celor două sunt diferite. În consecință, este posibil ca UE (Europa germană) să prefere un drum propriu, eventual concertat cu Rusia, tutelei americane consecutivă păstrării statutului SUA de „putere europeană”. Substituirea Americii ca „putere europeană” prin China ca „putere europeană”, cea din urmă moderată în ambiții atât prin efectul unei antante ruso-euro/germane, cât și prin acela al confruntării sale cu SUA și susținătorii săi „voluntari” din regiunea indo-pacifică, ar putea să apară ca fiind mai atrăgătoare la Bruxelles, Berlin, Paris și alte capitale vest europene.

18. Rămâne de văzut și care va fi jocul Rusiei în aceste condiții: va prefera să rămână alături de China așa cum este acum (deși aceasta pare o apropiere mai mult tactică decât strategică), să meargă cu SUA sau cu Europa germană, ori să joace la mai multe capete? Atunci când opțiunile sunt mai multe decizia este mai dificilă.

19. În ceea ce privește România, angajamentul său de a juca exclusiv cartea americană o trimite într-un război în care nu are nici o miză și pentru purtarea căruia nu dispune de suficiente mijloace, cu riscul suplimentar de a se vedea izolată într-o zonă gri cuprinsă între frontiera de est a unei UE româno-sceptice și frontiera de vest a unei Rusii româno-ostile. Teza obligației ei de a opta între parteneriatul strategic cu SUA și cel cu China, este falsă. O asemenea opțiune nu este obligatorie. Un parteneriat strategic presupune congruența intereselor strategice ale partenerilor și nu totdeauna toate interesele strategice ale acestora coincid. În cazul din urmă ele trebuie acomodate prin efortul ambilor parteneri, iar nu abandonate de unul dintre ei.

20. România poate rămâne fidelă partenerului american adoptând o neutralitate binevoitoare în confruntarea acestuia cu China. Cu atât mai mult cu cât China tinde să devină o putere europeană prin prezența, angajamentul ei plurivalent și influența sa în Europa, România, o țară cu vecinătăți problematice și o coeziune internă slăbită, nu își poate permite o confruntare cu aceasta. În schimb, ea este în măsură să ofere părților bunele sale oficii și expertiza sa în căutarea unei soluții care să conducă spre o ordine mondială multipolară caracterizată prin simetria potențialului centrelor de iradiere și armonie globală.

21. Un asemenea ajutor ar fi esențial și pentru a permite Occidentului euro-atlantic să scape de complexele sale de superioritate față de Orient și, pe cale de consecință, să admită democratizarea ordinii mondiale.

22. Pentru moment, recomandarea de făcut cu privire la atitudinea puterilor europene și euro-atlantice consacrate, ar fi aceea că, întrucât ascensiunea Chinei nu poate fi oprită, este mai înțelept ca aceasta să se producă cu asistența lor și alături de ele, decât împotriva lor. 

PS Chiar în zilele desfășurării conferinței care a oferit cadrul prezentării acestor idei, a fost semnat, tot prin sistem on line, un acord pentru constituirea celei mai mari și mai puternice zone de liber schimb din lume, care include cele zece state ale ASEAN (Indochina, Indonezia și Filipine), China, Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă. Suma produsului intern brut al acestor țări o depășește pe cea a „pieței comune” nord-americane (SUA, Canada și Mexic), ca și pe cea a UE. Când această entitate va dispune și de moneda unică la crearea căreia sunt semne că lucrează deja China, vom avea o ordine mondială / globală tripolară într-un secol asiatic / chinez. O teorie la modă în cumpăna secolelor XIX și XX, susținea că civilizația avansează de la est la vest, tot așa cum soarele se mișcă de la răsărit la apus. Se pare că, pământul fiind rotund, în marșul său soarele a ajuns acolo de unde a plecat. Orice alte comentarii sunt de prisos…   

Maria SMOTRYTSKA 
International Politics & Economics specialist

Abstract


The article describes the place and significance of the CEE region in the Chinese Belt and Road Initiative. Drawing on the basics of Sino – European political and economic cooperation and mutual infrastructural projects within BRI, author emphasized that initially focused on involving into the Chinese initiative the European countries, along with opportunities, has faced a whole range of legislative, economic and infrastructure challenges. 

Key words: BRI, CEE, Central and East Europe, China, 16+1, challenges, risks

International Institute for Middle East and Balkan Studies (IFIMES)[1] from Ljubljana, Slovenia, regularly analyses developments in the Middle East, Balkans and also around the world. Maria Smotrytska is a senior research sinologist, specialized in the investment policy of China. In her comprehensive analysis entitled “Belt and Road in the Central and Eastern EU and non-EU Europe: Obstacles, Sentiments, Challenges” she describes the place and significance of the CEE region in the Chinese Belt and Road Initiative.

Today at a broader diplomatic and strategic level, the BRI has become a symbol of China’s growing importance in international affairs, changing regional dynamics in geographical areas close to or even within Europe. At the most basic level, the strategic implications of expanding China’s policy in the EU stem not so much from a set of projects with a single link, but from its comprehensive nature.

China-related initiatives, such as the AIIB and the BRI, – it is ample clear – have already changed the global financial development landscape. Similarly, in the sphere of security relations, there is a need to protect assets and citizens abroad leading to the “securitization” of Chinese BRI participation abroad, which is likely to significantly change China’s role in the regions of European interests. Within Europe, and in conjunction with sub–regional “mini-initiatives” in China, such as CEE 16 + 1, the BRI also contributes to changes in the policy-making landscape in Europe and China. 

When analyzing China’s relations with CEE countries in the framework of the BRI initiative, it should be noted that the initiative was put forward with the principle of mutual complementarity of economies, taking into account the differences between China and neighboring countries, as well as taking into account all existing shortcomings in the infrastructure of all prospective participants in this economic project. Such complementarity provides an important basis for long-term business cooperation between China and neighboring countries, and even the creation of the Eurasian Union could not affect the complementarity of the economic systems of China and neighboring countries, because only in the process of joint efforts to create the “Silk Road Economic belt” will it be possible to fully overcome the underdevelopment of infrastructure in this region. 

The Chinese government emphasizes that the “One belt, One road” initiative “complements” existing national and European plans (for example, the so-called “Junker plan” or plans promoted by individual EU member States) to develop infrastructure and expand connectivity in Europe and beyond. Most of the ambassadors in European countries note the importance of the BRI and its significance for the development of relations between China and European countries. 

Analyzing the role of CEE countries in the implementation of the Chinese “One belt, one road” initiative, it can be noted that the specifics of the region’s countries are the potential for market development and geographical advantages. An important role is played by projects to create continental and maritime transport routes that can transport goods between China and Europe. In developing cooperation, first of all, it is necessary to focus on market requirements, follow the principle of “first simple – then complex”, avoid political risks, give enterprises a guiding role and take into account the leading role of important projects.

It should also be underlined that in the format of the initiative, there are equal partnerships between all countries, it does not have strict mechanisms, and its structure allows for multi-level, multi-layered cooperation that covers all areas of collaboration, including politics, economy and humanitarian exchanges. This multi-functional format is useful for promoting bilateral relations between China and the CEE countries, and it can also play a stimulating role in the development of China – Europe relations. At the same time, when building ties between within the 16 + 1 format and China – EU cooperation, a number of questions arise that cause concern in the EU government circles about the role played by the PRC in the region.

Today the CEE region is located at the junction of the “Economic Belt of the New Silk Road” and the “Maritime Silk Road of the 21st century”. Both routes connecting the markets of Europe and Asia – sea and land-pass through it; it performs an important function of ensuring the passage of commodity flows. The CEE region has the advantage of location; through it, cargo is sent overland from Western China via Russia or Central Asia to Western Europe. China gains a strategic advantage from redistributing some of its Maritime supplies, reducing the use of the Strait of Malacca. In addition, there are commercial considerations: in terms of time, this overland route speeds up transportation twice as compared to the usual way of delivery by sea with reloading to the railway, and at a price it is much more profitable than air transportation.

The sea route from China to the Greek port of Piraeus for the delivery of goods to the Balkan Peninsula, which lies at the intersection of transit communications in Europe, Asia and Africa, has great prospects. Currently, 80% of cargo from China to Europe goes through the Atlantic Ocean to the ports of Northern Europe. The sea route through the Arabian sea and the Suez Canal to the Balkans will reduce the transport time by 7 – 10 days: this is the shortest sea route from China to Europe. However, to do this, CEE needs to build transport infrastructure, which the region has a huge need for. This is especially true for the Balkan Peninsula, which has entered a period of stable development after riots and wars that caused serious damage to infrastructure.

The membership of 11 of the 16 CEE countries in the EU is an advantage that provides “system guarantees” EU members and candidates comply with European laws and standards, which reduces the risks for Chinese investment in infrastructure projects. According to the researcher, continuing economic growth and expanding market demand make the CEE region an ideal “target market”. Thus, political stability has bring results, and in the first decade of the XXI century many Central and Eastern European countries have gone from “transition countries” to European representatives of “new markets”. This is not only a transport corridor on the way to the core of traditional Europe, but also an increasingly important investment and consumer market in itself. It is attractive because the laws there are European, but land and labour are cheaper than in Western Europe. 

Based on the analysis of China – CEE relations, it can be seen that cooperation between China, the EU and CEE countries can also contribute to the balanced development of Europe. The bilateral ties between China and CEE for 70 years have laid a solid Foundation for cooperation in the 16 + 1 format. The relationship is now entering a new era of multilateral cooperation that is not focused on a single European sub-region, but reflects Trans-regional characteristics. Thus, when analyzing the relations between China and the countries of the region, we should not limit ourselves to the regional level, but we should go to the Trans-regional and global scale.

For example, the 16 + 1 initiative is an inter-regional cooperation in which China focuses on linking its efforts with those of Europe and considers rail links, ports and foreign direct investment as the basis for ensuring balanced development and social cohesion in European countries. For example, the construction of a railway between Hungary and Serbia was far more important for both countries than obtaining short-term economic benefits. It is part of an Express route connecting land and sea from the port of Piraeus across the Balkan Peninsula to the main corridor in Europe. In the future, the Express route will be extended to cover new areas near the three seas that wash the coasts of the CEE countries.

However, the economic relations between China and the CEE countries are still underdeveloped, – as one of the most influential institutes from Eastern Europe, the Balkan-based IFIMES (International Institute for Middle East and Balkan Studies) of Ljubljana constantly argues: “Sino-Balkans relations have a great future due to the fact that China is one of the most important investors in Europe“. Thus, it is worth noting that before the start of cooperation in the 16 + 1 format, Chinese investment and trade were not spatially balanced and were concentrated in the North – Western part of Europe. Due to the poorly developed transport infrastructure, trade between China and the CEE countries was carried out through the ports and railways of Germany, Holland and France.

More importantly, China has begun to develop cooperation with Central and Eastern European countries in the field of innovation. This is a very promising direction. At the summit in Dubrovnik in 2019, China and the CEE countries expressed the idea of building a bridge as a sign of strengthening cooperation between China and the EU, which would reflect the great potential of China and Eastern European countries as partners with the same level of development. 

The projects that China is able to offer are thought out comprehensively and can be effectively implemented with the participation of state corporations. They will help countries like Croatia achieve their goals faster and more effectively. In short, the 16 + 1 Initiative will help transform this region from a marginal region of Europe to a link between Europe and China.

Cooperation in the 16 + 1 format is sub-regional in nature, but the PPI will help it become a Trans-regional way of developing connectivity on land, in the air, in the ocean, and on the Internet. Now even North Africa and the Middle East can become part of this interface. Its results will be systemic in nature.

The goal of China’s cooperation with Central and Eastern European countries is not to continue to use CEE countries as a trade route, but to combine the industrial development needs of these countries with China’s large production capacity, using the potential of Central and Eastern European countries in the Chinese market. If Chinese products are close to the Central European market, it is necessary to ensure the presence of high-tech products from CEE countries in the Chinese markets.

Cooperation between China and CEE countries should reflect the future development trends. The interface includes not only traditional modes of transport, energy, labour and capital, but also digital infrastructure and data flows based on new technologies. There are huge opportunities for expanding cooperation between China, the 5G industry and service businesses. Cooperation with China is also intended to contribute to the economic revival of the Balkan region, the implementation of Internet and smart city projects. Small countries can play the role of connecting links between China and Europe.

However, despite the positive aspect of the development of relations between China and CEE countries within the framework of the BRI initiative, they also continue to face new challenges and problems.

  1. The first challenge is how to balance China and CEE relations with China’s relations with the European Union. China, when developing relations with the CEE countries, now has to think about the concerns of the EU and some Western European countries. They fear that the countries of the Western Balkans that have not yet joined the EU will “choose China and reject the EU”, and the countries that have already joined the EU will “move closer to China and away from Europe”, which will lead to a split in Europe.
  2. The second challenge is how long it will be possible to maintain China’s economic advantages and how to make the development of economic cooperation sustainable. Thus, today the countries of Central and Eastern Europe are showing interest in cooperation with China, and after the financial crisis they wanted to get Chinese capital. However, the indispensability of Chinese investment for CEE is not so high. Mutual complementarity in trade and economic cooperation is increasing, but at the stage of the rise of the EU – China proto-languages is also increasing. When the European and American economies recover after the crisis, there is a risk that Chinese investment in CEE will be in a state of fierce competition with investors from Europe and the United States. This is not only a question of the size and volume of investments, but also their competitiveness, degree of interdependence and attractiveness. In trade, the main partner for the CEE countries is Western Europe – their mutual complementarity and mutual dependence is much greater than with China.
  3. The third challenge is the asymmetry of the strategic needs of the two sides. There are no historical problems between China and the CEE countries, and there is no serious conflict of interests. Nor do they have a strategic mutual need for each other. Thus, in fact, there is not a single important issue where CEE countries need China’s support (the problem of Kosovo is an exception for China and Serbia).
  4. The fourth challenge is the issue of roads safety, caused by the unstable political situation in the Balkans, as well as the Eastern borders of CEE. Also, problematic issues include the strained economic relations between the EU and the Russian Federation, which provoke difficulties in transporting goods across the borders of these countries. Central and Eastern European countries are closely monitoring China’s position on this issue. They are concerned about security and are moving closer to NATO, and the growing level of Sino – Russian relations may arouse suspicion in some EU states. In the construction of the “One belt, One road”, any traditional threats, especially security – challenging geopolitical games, can have an impact on the participants. Therefore, China’s reaction to the violation of international norms becomes an important criterion for psychological judgment in the development of CEE countries ‘ relations with China.  Thus, according to the researcher, China, as a towering large state, should pay attention to not taking a position and not making statements that can give rise to security concerns and distrust in the CEE countries.
  5. As a fifth challenge, we should point to the problem of the balance of large States and external pressure on the development of China’s relations with CEE. Thus, after the end of the Cold War, the countries of Central and Eastern Europe became truly subjects of international relations with their own interests. The US does not want the deepening of CEE countries ‘ relations with China to harm their strategic interests in Europe. Russia also allegedly fears that China, relying on the countries of Central and Eastern Europe, will penetrate to its Western borders and take its place there. Therefore, in some areas and issues, these countries can put pressure on China and the CEE countries.
  6. Wasted or misdirected investment should be considered as a threat as well. Thus, South East Europe Transport Observatory (Hereinafter SEETO – Auth. said that the availability of Chinese funding can be an advantage and an opportunity. While the availability of Chinese funding might pose a threat on the EU financial institutions, which would have to compete with Chinese institutions for clients, alternative sources of financing might represent a positive development for the business sector or the countries accessing such sources (see Map 1 below).
Map 1.: China`s 16+1 grouping built around EU`s newer, poorer members

Source: IMF, FT research


7. The EU is also concerned at the potential dominance of rail transit by Chinese parties. The apparent implication was that this would give China market power over the EU’s trade (For example Apple, Boeing, Google and Microsoft all originated in the USA, but this does not mean that the US Government manipulates access to their products to disadvantage the EU). A large global economy such as China will almost inevitably gain market power through its economic size and its importance as a trading partner.

8. Another challenge can be new Chinese investments in transit countries. Thus, it is suggested that Chinese companies may begin production not only in north – eastern China but also in transit countries such as Kazakhstan and Russia. This would make EU consumers more accessible to Chinese industry without making Chinese consumers more accessible to EU industry. Nonetheless, consumers in the EU would in principle benefit from wider choice or lower costs. The extent of this effect would, however, depend on the extent to which transit countries, or China itself, were open to inward investment from the EU.

9. Also there is a risk for the EU to ensure that transport infrastructure being developed not only in China but also elsewhere in Asia would meet the EU’s needs. At the same time, a supplier of rail services outside the EU suggested that the focus of the TEN-T has been building the single market, and that it has not been sufficiently outward-looking. 


Thus there is an urgent need to upgrade the rail infrastructure in Belarus and Ukraine, which caters for transit traffic to and from the EU. And also conflicting views appeared on whether and how Chinese parties, and particularly contractors, would adapt to, and comply with, EU standards in areas such as construction. 

A related concern was that weak legislation in rail transit countries might permit environmental damage. The EU cannot impose higher standards on the construction or operation of railways in non-EU states such as Russia and Kazakhstan. There are, however, a number of mechanisms by which the EU can encourage higher standards:

  • through the terms and conditions of EU involvement in financing or supporting infrastructure projects;
  • through the supply of products compliant with (high) EU environmental standards; and
  • through operating, or encouraging other parties to operate, through rail services using locomotives and other equipment with a high environmental performance.

An institutional stakeholder made the point that EU standards could always be imposed and, in principle, enforced if a project was funded by the EU, but that this was less likely to be possible if the same project was funded by China.
10. One of the challenges, which cause the emergence of many contradictory and negative opinions about the Chinese initiative in European political and business circles is primarily due to Europe’s low awareness of the project, its main goals and structure. Thus, analysis found that the BRI is generally positively perceived, but differences are marked at the country level with some countries having negative perceptions.



Source: Bruegel based on https://www.gdeltproject.org/


Figure 1.: Media sentiment for most positive countries 
Figure 2.: Media sentiment for most negative countries


Figure 1 and Figure 2 above further report the countries with the most positive and negative sentiments towards the BRI. The first impression is that Europe and Asia both extremes of positivity and negativity. That means China`s initiative has particularly penetrated the two regions, but is evaluated very differently by different countries and regions.

Within Europe, BRI members tend to have a much worse view of China`s initiative (especially Bosnia and by Poland), compared to others, especially the Netherlands. Thus, China does not seem to be necessarily improving its image through efforts made under the auspices of the BRI projects or, at least, not when the way it is perceived in non-BRI countries. It is increasingly perceived by many on both sides of Atlantic as “opaque, imitative, assertive and ‘suddenly’ omnipresent” – as prof. Anis H. Bajrektarevic detailed in his luminary work ‘The post-C-19 epilogue of Sino-American relationship’. 

Thus, as a result of the analysis of China – CEE relations in the framework of the BRI project, it can be concluded that there are both positive trends and possible challenges in China – CEE relations and their role in China’s relations with the EU.

While the specific impact of the “integrity” of the BRI on European territory is still limited, new transport corridors are already emerging, and their frequency of use is growing rapidly. One is a rail link between China and Western Europe via Poland to Germany and beyond; the other is a North – North corridor between Greece and the Baltic region through Central Europe, and Piraeus as a fast–growing centre in the Mediterranean, and actors in Italy are involved in expanding their profile as part of an expanding South – North logistics network. At the same time, cooperation with third countries (Ukraine, Russia, and Belarus) remains at very early stages, as the degree of readiness of European companies to participate in Chinese-led infrastructure projects outside Europe remains unclear.

About the author:

Maria Smotrytska is a senior research sinologist, specialized in the investment policy of China; BRI-related initiatives; Sino – European ties, etc. She is distinguished member of the Ukrainian Association of Sinologists. She has PhD in International politics, Central China Normal University (Wuhan, Hubei province, PR China)

Ljubljana/Shanghai, 20 September 2020

The Asian Gee Gee

August 20, 2020 | CHINA, GEOPOLITICĂ | No Comments

Audrey Beaulieu Eugene Matos

The Gee-Gee is the first horse out of the race gate; it’s an eyecatcher for gamblers. Usual to the racing scene, for those with little chance of success, the dark horse became a target of doping accusations. These allegations were disproportionately more common than the doping itself, especially when thousands were at stake. As a first-of-its-type economic tank, China is the 21st century Gee-Gee. To illustrate, in terms of GDP, China is the largest economy, with a GDP (PPP) of $25.27 trillion. Furthermore, hosting 129 headquarters out of the 500 biggest companies, China has the world’s largest foreign-exchange reserves worth $3.1 trillion. Its success has been largely due to liberal economic, social, legal and political reforms instituted since 1980. Yet, naysayers believe that China’s success is based on a unique third-way political and economic paradigm that occupies a space somewhere in between capitalism and socialism. Nonetheless, China’s economic prowess is not due to the state’s active interventionism in the Chinese economy. Difficult to understand the direction of Chinese economic policies due to the overshadowed politicized narratives by the current trade war with the US. Those who are interested in forecasting the reception of the China model in the global market, should distance themselves from the volatile political rhetoric. A rational legal approach abstained from political bias could dismantle the sino skepticism, confirm that China’s economic success is linked directly to the Chinese style neoliberal reforms put in place by CPC and simply unveil the arrival of a new player in a competitive liberal economy.

It is the type of policies we choose to apply that defines our market and its compatibility with others. We cannot contest that the international market follows neoliberalist economic principles, and alternative markets are pressured to reconsider their approach and reform. What concerns normative western economies are the principles that applaud free markets efficiency, growth and innovation, and discourage interventionism. Neoliberalists seek to transfer the control of the market from the public to the private sector, steering away from government spending, regulations and public enterprises. Based on the proposition above, we can find policies such as; the deregulation of industry and the elimination of government oversight on competition control and regulation; the privatization of state-owned organizations and enterprises to provide goods and services; the reduction of trade barriers to gain productivity and benefit from market accessibility; the reduction of government spending, as a mechanism to influence a market economy, and finally; monetarism, emphasizing on the government control of money supply in circulation which influences the price levels in the market.

Before 1978, China’s private sector was virtually non-existent. China’s desire to expand its economy was expressed with gradual contained experiments mirroring liberal economies, and gradual policy efforts to give greater protection and freedom to private enterprises. Contrary to popular thought, the first changes were not exclusively party-led but also spearheaded by peasant-led initiatives which resulted in the abolishment of the private farming ban in 1982. Subsequently, the ripple effect of the success of grassroot initiatives drove a spiked increase of small-scale businesses in different sectors. This wave of entrepreneurship influenced a system where business only thrived under the patronage of the state. In reality, the first formalized liberal experiments were the entry of the Special Economic Zones (SEZs) created in 1980 in the southeastern Chinese cities of Shenzhen, Zhuhai, Shantou and Xiamen. In these cities, opening-up and reform were carried out. The relaxation and deregulation have attracted millions, subsequently boosting the SEZs. Case in point, Shenzhen’s population went from 30,000 in 1980 to over 12.5 million by 2018.

 By 1992, the Communist Party of China claimed, in their 14th congress, the acceptance of the market economy and the relaxation of several foreign direct investment (FDI) restrictions. Notably, the switching from an approval business list based to a strictly denied based system allowing for most investments to proceed without the government’s mandatory approval. FDI deregulation coincided with the early 2000s thriving global economy with investment opportunities enjoying the global surplus in investment capital, increased competitiveness, lowered transaction costs, reduced red tape, and letting investors earn increased returns.

More recently, encouraged by their market results, China’s ambitions for better market access, and interest in trading partners with the WTO repositioned the country higher in the globalized world. By ratifying the WTO agreement in 2001, trade facilitation increased with blanket reforms and standardized the Pan-China liberal future. The entry to the WTO was a check and balance for China. Case in point, the Foreign Investment Law adopted by the National People’s Congress in 2019 assigned the Ministry of Commerce, National Development and Reform Commission to protect and promote foreign investments, and the abolishment of FDI expropriation, except under special circumstances and with reasonable compensation.

To summarize, China has encouraged voluntary exchanges with less intervention, allowing the law of supply and demand to take a greater role in their market economy. They ensured that FDI policies promote the investment of entrepreneurial activities by giving subsidies, grants, tax breaks, and loans, to increase greater profitability. Without a doubt, China’s openness through export-friendly policies, such as regional and international trade agreements encourage the feasibility of the market for both internal and foreign consumers. Law expert from Chinese Embassy in the Hague points out that the 19th CPC National Congress has been an occasion to insist on the importance of giving “full play to the decisive role of the market in resource allocation, [optimizing] the role of the government, fully implement the new development concept, focus on the supply-side structural reform, and accelerate the construction of a modern economic system”. He also specifies that the institutional obstacles obstructing the way to a high-quality development “require further liberated thinking, deepening market-oriented reforms [and] high-level opening up”. From 1980 when China owned less than 1% of the global share to 12% or $4.6 trillion by 2018 in global trade. The Chinese economy grew eighth fold, and over 400 million people in China were relieved out of absolute poverty of less than $1.90 per day. Trade with the US increases from $8 billion to $578 billion in 2016 alone. Needless to say, FDI policies have an upscale battle to dismantle years of failed manufacturing investors who have hit walls of high startup costs, heavy legal exposure, and compliance issues.

The recent adoption of the first Chinese civil code, was a long-awaited deal China had with its investors. In March 2017 the General Provisions were adopted, in August 2018, six drafts went under review, in December 2019, following public solicitations, and appraisal activities, a complete 84-chapter draft civil code was unveiled, and it will come into force on January 1, 2021. The code is a significant legal reform delivered in China. Composed of 1260 articles and divided into seven chapters, the latter will cover several legal aspects, some of which are largely related to the management of private companies, such as contracts and property rights. China gathered public wisdom in the course of compiling the draft civil code, 1.02 million pieces of advice had been solicited from around 425,000 people, it reflected the needs of a contemporary economy. According to Chinese Embassy, “the [new] Civil Code [will show] more respect to the basic principles of private law autonomy, restrict public sector’s improper interference in the field of private rights of natural and legal persons [and] strengthen the protection of private rights of natural and legal persons by public authority”. For example, the new Code will establish a “ special legal person” which reflects the freedom of transaction, emphasizes the spirit of contract, and creates a legalized environment favorable to business”.

The first codification of the law in a country is synonymous to several changes. Initially, this will allow easier access to the law for the population, resulting in greater respect and trust in the legal system, but also in political decisions and organization. Moreover, due to its concise and intelligible form and its ease of access, the Civil Code will allow greater efficiency and better coherence within the judicial branch. Indeed, especially in the case of China, bringing together various legislations under a single law will help avoiding contradictions, from stand-alone regulations and increasing the speed of judicial processes since all professionals can rely on the same steady legal basis. Finally, the adoption of a civil code offers the needed stability for private investment reflects a modern China and the will of Chinese public institutions to comply with the rule of law, a well-acknowledged principle on the international scene.

The demand for greater democracy, justice and protection of private property has to coincide with an era of diversified incomes, fast technological changes, and innovation. In doing so, the code applies groundbreaking modern ICT legal approach protects online information, email addresses, and virtual assets. It handles cyberspace tort in response to the demand of big data researchers and other AI ICT advancements, with new rules on protection of personal information. This also includes regulations on property protection, business secrets on scientific studies, and rules on handling patenting.

Private investments in China have dramatically slowed during the 2019-2020. To the worry of Chinese officials went from more than 20% growth to single digits in 2020. Private investments fell another 13% during the coronavirus-battered first four month of this year, compared with a 7% decline for SOE. This April in a meeting chaired by Xi, declared that the Civil Code ahead would increase the support to the private economy and development of small and medium-sized firms and restore confidence of private business owners and to help prop up economic growth. That said, the intensification of the protection of entrepreneurs and local and foreign investors’ rights is undoubtedly an incentive to further develop the private sector. On that matter, Chinese Embassy mentions that the new code will “further [improve] the basic legal system and rules of conduct in domestic civil and commercial fields, [provide] basic guidance for various civil and commercial activities [and give] a more specific legal basis for foreign investors to invest and establish enterprises in China, which [will encourage] their enthusiasm and creativity, [safeguard] transaction security, and [maintain] market order”. In the same vein, the new code will also clarify the boundary between public and private institutions. For example, the new code plans to tighten property rights by restricting the concept of public interest so that it will now be more difficult to expropriate usufructuaries without justification. Consequently, the application of the new code will result in the submission of the state to a system of law, thereby reducing its place in the economic sphere as liberalists would suggest.

 The civil code is, without a doubt, the “third-way theory’s” last straw. In fact, as we have demonstrated, the reforms taken show that the gradual liberalization provides evidence of a liberalized market and reduced Chinese state intervention. Indeed, the state is still present, yet it is clear that the trend of controlled, gradual and experimental decline in the state’s role in the market has been a continuance of a transformation which began in the 1980s. China underwent unique great social changes and moved away from the hammer and sickle limitation of their agricultural, and production of staples towards a more dynamic manufacturing activities. With the implementation of SEZ, FDI regulations and the new Civil Code, foreign investments became a stakeholder to Chinese infrastructure needs. Moreover, the rising curve of the accumulation of capital and entrepreneurial spirit, uncontestably correlates with the advancement of human wellbeing, search for happiness, prosperity. The maximization of capacity in China will soon be completed with the ascension of greater property and individual rights. As suggested the Civil Code and laws on FDI have led to a more law-based and effective and market-friendly governance atmosphere in China. Therefore, we should not believe that China has discovered a third paradigm by simply mixing capitalism with substantial influence of the state, China’s success was due to a discovery of development route that best suited to its national conditions through prtactice and reform, with the state and market both playing a more coordinated, efficient and balanced role.

Translate »