Category: UE

Home / Category: UE

Emilian M. Dobrescu

Acordul cu BlackRock

Pe 8 mai 2023, Guvernul ucrainean și fondul american BlackRock au semnat un acord privind crearea Fondului de Dezvoltare a Ucrainei (cf. România Muncitoare, nr. 311, iulie-august 2023, p. 18-20 selectiv): obiectivul oficial este atragerea de investiții în domeniile energiei, infrastructurii și agriculturii. În realitate, este punctul culminant al vânzării principalelor active publice ale Ucrainei, de la pământ până la rețelele electrice. Se pare că așa intenționează Kievul să-și plătească datoriile.

BlackRock este cel mai mare fond de gestionare a activelor din lume. Valoarea sa totală este de 8.594 milioane de dolari. Acţionarii săi sunt asociaţi cu numele celor mai bogate familii din lume: Rockefeller, Rothschild, Dupont, Mellon. Directorii BlackRock includ mai mulți ofițeri CIA pensionați, iar compania însăși finanțează fondul de capital de risc In-Q-Tel despre care presa din SUA susține ca ar fi fondat de CIA.

Cooperarea guvernului Zelensky cu BlackRock a început public în septembrie 2022, când New York Times a raportat despre conversațiile președintelui ucrainean cu directorul companiei, Larry Fink. În decembrie 2022, ambele părți au susținut o videoconferință comună, în cadrul căreia au raportat că s-a ajuns la un acord pentru coordonarea eforturilor investiționale. În cele din urmă, în mai 2023, părțile au instituționalizat acordurile anterioare…

Conform termenilor acordului din 8 mai 2023, BlackRock va administra activele Ucrainei, inclusiv ajutorul internațional. Companiile strategice ucrainene, inclusiv cele care au fost naționalizate, intră sub controlul BlackRock: acest system va fi folosit și pentru a gestiona datoria externă a Ucrainei, care, potrivit Ministerului de Finanțe al țării, se ridică la aproape 124,28 miliarde de dolari echivalentul a 80 la sută din PIB. În punerea în aplicare a acordului sunt implicați oficiali ucraineni care aufost acuzați în mod repetat de corupție. Este cazul fostului director al Băncii Naționale a Ucrainei (BNU), Valeria Gontareva, al unui fost director din Ministerul de Finanțe, Natalia Yaresko (cetățean american) și al administratorului intereselor lui George Soros în Ucraina, Viktor Pinchuk, un miliardar care a scăpat în siguranță din campania anticorupție.

            Lista BlackRock de active ucrainene include următoarele companii: Metinvest, DTEK (energie), MHP (agricultură), Naftogaz, Căile Ferate Ucrainene, Ukravtodor și Ukrenergo. În mai 2022, 17 milioane de hectare de teren agricol ucrainean dincele 40 milioane, desemnate în banca de terenuri a țării erau deținute de trei companii: Cargill, Dupont și Monsanto…

            Aderarea la UE

Costurile financiare ale aderării Ucrainei la UE sunt cuprinse între 130 de miliarde şi 190 de miliarde de euro (https://cursdeguvernare.ro/aderarea-ucrainei-ue-absorbi-17-buget-comunitar.html, postat pe 11 decembrie 2023): aceasta însemană că până la 17% din actualul buget multianual al blocului comunitar până anul 2027, ar trebui alocat Ucrainei, ca ţară beneficiară netă de fonduri europene, conform unei cercetări efectuate de Institutul Economic German (IW): conform analizei IW, între 70 şi 90 de miliarde de euro ar reprezenta valoarea subvențiilor agricole pentru Ucrain, iar între 50 şi 90 de miliarde de euro ar trebui alocați Ucrainei conform politicii de coeziune menite să atenueze decalajele de dezvoltare în interiorul UE. „Având în vedere volumul acestor sume, UE ar trebui să fie dispusă să se reformeze, numai aşa ar putea fi credibilă decizia politică de a lega mai strâns Ucraina, de perspectiva de aderare. Acest lucru este valabil atât la nivel instituţional, cât şi la nivel fiscal”, se arată în studiul IW.

Aderarea Ucrainei la UE necesită „o reorganizare a bugetului UE” pentru alocarea resurselor financiare necesare, arată studiul IW, care sugerează, de exemplu, limitarea acordării fondurilor de coeziune numai către ţările cele mai sărace ale blocului comunitar. În lipsa unei asemenea realocări a fondurilor europene, alternativa ar fi suplimentarea contribuţiilor la bugetul UE, cu condiţia ca statele contributoare să fie de acord.

Iată care este poziția Ungariei față de aderarea Ucrainei la UE: „Ucraina este cunoscută drept una dintre cele mai corupte ţări din lume. Nu este o glumă! Nu putem lua decizia de a începe un proces de negocieri de aderare”, a afirmat Orban într-un interviu publicat pe 8 decembrie 2023 de săptămânalul francez Le Point. Premierul ungar a mai estimat că, dacă Ucraina aderă la UE, atunci Franţa, de exemplu, va trebui să plătească în fiecare an „peste 3,5 miliarde de euro în plus la bugetul comun al Uniunii”.

Preşedintele principalului sindicat  agricol francez (FNSEA), Arnaud Rousseau, a declarat într-un interviu acordat în noiembrie 2023, că intrarea Ucrainei în UE ar fi o ”catastrofă” pentru agricultura europeană. Declarațiile sale au fost făcute după ce Comisia Europeană a recomandat deschiderea negocierilor de aderare cu Ucraina şi Republica Moldova: „Într-un context de război, este foarte dificil să te pronunţi asupra acestui subiect, pentru că imediat eşti acuzat că nu sprijini Ucraina. Dar, vorbind strict din punct de vedere agricol, o intrare a Ucrainei în Uniunea Europeană ar fi o catastrofă pentru agricultura europeană”, a avertizat liderul sindical francez. Agricultura ucraineană ”nu joacă după aceleaşi reguli”, ea produce aproximativ ”echivalentul unui sfert din agricultura europeană, mai ales în ce priveşte creşterea păsărilor şi marile culturi, dar cu norme de mediu şi standarde de producţie mult sub practicile noastre”, a mai explicat Arnaud Rousseau.

Aprecierea Daily Telegraph

          ”NATO suferă o înfrângere zdrobitoare în Ucraina, Ucraina și mentorii săi nu vor avea de ales decât să facă concesii teritoriale Rusiei – spune Daily Telegraph – chestiune care poate fi descrisă doar ca o înfrângere zdrobitoare” (România Muncitoare, nr. 311, iulie-august 2023, p. 22-23 selectiv): începe să apară oboseala de război, tipică unui război de uzură, stocurile de echipamente și muniții occidentale vor fi reduse și mai vizibil decât în prezent.

            Potrivit ziarului britanic, politicienii occidentali acordă prioritate bugetelor și deficitelor înaintea alegerilor, mai degrabă decât unei Ucraine îndepărtate: „Dacă Kievul eșuează în încercările sale de a împărți coridorul terestru care leagă Crimeea cu restul Rusiei și de a recuceri cea mai mare parte a teritoriului său pentru iarnă, nu numai în Ucraina, ci, probabil și în capitalele occidentale, vor începe să se audă voci stridente care cer concesii teritoriale pentru a obține rezultate politice minore”, spune publicația citată. Kievul încă așteaptă jumătate din echipamentul militar occidental promis în prima jumătate a acestui an. „A fost clar de la început că această aventură istovitoare va dura mai mult decât era pregătit să se aștepte publicul internațional uneori nerăbdător”, adaugă sursa.

Exporturi de arme din România

România ajută masiv militar Ucraina – Romtehnica, cel mai mare exportator în Ucraina, în 2022 și 2023. Romtehnica, compania de import-export a MApN, este în topul exportatorilor români în Ucraina, atât în 2022, cât și în primele cinci luni ale lui 2023 (https://www.stiripesurse.ro/s-a-aflat-abia-acum-romania-ajuta-masiv-militar-ucraina-romtehnica-cel-mai-mare-exportator-in-ucraina-in-2022-si-2023_3081014.html, postat pe 26 septembrie 2023): în top 10, este și Romarm, compania Ministerului Economiei, care are subordonate toate fabricile de muniție și armament de stat.

Prin firme de stat și private, România furnizează Ucrainei echipamente și/sau muniție, reiese din datele oferite Europei Libere România în baza Legii liberului acces la informații publice, de Institutul Național de Statistică (INS). În același timp, toată conducerea politică a țării refuză să spună în ce constă ajutorul militar al României pentru Ucraina. Tonul secretomaniei l-a dat chiar președintele Klaus Iohannis care, pe 12 aprilie 2022, la aproape două luni de la începerea invaziei Rusiei, declara că nu e bine ca ajutorul militar pentru țara vecină să fie explicat în detaliu: „Nu cred, însă, că este foarte bine să facem declarații publice îndelungate cu privire la ce face o țară sau alta concret în acest domeniu”, a spus atunci președintele, întrebat de jurnaliști ce armament trimite România în Ucraina.

La cererea Europei Libere România, INS precizează acum că, atât în 2022, cât și în primele cinci luni ale lui 2023, prima companie în topul exportatorilor din România în Ucraina este Compania Națională Romtehnica. Pe site-ul companiei de stat scrie că unicul acționar al Romtehnica este Ministrul Apărării Naționale. Pe site nu apar date financiare despre activitatea companiei în 2022 sau în 2023.

Topul exportatorilor români în Ucraina, în primele 5 luni ale anului 2023 este următorul: 1. COMPANIA NATIONALA ROMTEHNICA SA; 2. OMV PETROM SA; 3. OSCAR DOWNSTREAM SRL; 4. AUTOMOBILE-DACIA SA; 5. ENERGOCOM S.A.- CHISINAU – SUCURSALA OTOPENI; 6. COMPANIA ROMARM SA-FILIALA SOCIETATEA UZINA DE PRODUSE SPECIALE DRAGOMIRESTI SA; 7. LIBERTY GALATI SA; 8. JETFLY HUB SRL; 9. ROMPETROL RAFINARE SA; 10. COMPANIA NATIONALA ROMARM SA. SURSA: Institutul Național de Statistică

Romtehnica spune că „se bucură de o bună recunoaștere internațională datorită competenței și implicării active, demonstrate pe deplin, prin furnizarea de echipamente în domeniul apărării”. Europa Liberă România a cerut, oficial, Ministerului Apărării date despre exporturile militare în Ucraina, însă până acum nu a primit un răspuns.

Potrivit Institutului Național de Statistică, în topul exportatorilor români în Ucraina se află și ROMARM, o altă companie de stat, aflată în subordinea Ministerului Economiei, care cuprinde 16 filiale care se ocupă de producția de echipamente militare și muniție atât pentru Ministerul Apărării și alte instituții militare, cât și pentru export.

În aprilie 2023, ministrul Economiei de la acel moment, Florin Spătaru, a declarat la one2one de la Europa Liberă că, în 2022, fabricile românești din industria de Apărare au primit comenzi sporite de la principalul lor client, Ministerul Apărării Naționale, dar și de la cumpărătorii străini tradiționali, așa că au produs cantități mult mai mari de muniție și armament; Florin Spătaru a declarat că în România există peste 100 de companii private, unele care au capital străin, care produc muniție și echipamente militare pentru state membre NATO.

În 2022, ROMARM s-a aflat pe locul patru în topul exportatorilor în Ucraina. Înaintea sa au fost, în ordine, Romtehnica, OMV Petrom și Energocom – Chișinău – Sucursala Otopeni. În primele cinci luni ale lui 2023, ROMARM este pe locul 10 în topul exportatorilor români în Ucraina.Curios este că, potrivit INS, pe locul șase în topul exportatorilor români în Ucraina, în perioada ianuarie – mai 2023 se află o filială a ROMARM, în care se fabrică, potrivit companiei, muniții pentru artilerie, bombe de aviație, încărcături explozive pentru minerit sau detonări de suprafață și explozibili pentru uz militar sau poliție. INS nu precizează valoarea exporturilor militare pe care România le-a făcut în 2022 și în 2023 în Ucraina. Premierul Ucrainei, Denis Șmihal, a fost pe 18 august 2023, din nou, în vizită la București, iar cu acea ocazie, premierul Marcel Ciolacu i-a promis omologului din țara vecină că România va ajuta în continuare Ucraina.

În perioada ianuarie-mai 2023, companii de stat și private românești au exportat în Ucraina mărfuri în valoare de peste 850 de milioane de euro. Cantitatea de mărfuri exportată a fost, în același interval de timp, de peste 500 de mii de tone: România a exportat drone și alte vehicule aeriene în Ucraina. În 2022, an în care Rusia a invadat Ucraina, din România a plecat în Ucraina cel puțin un vehicul aerian fără pilot: INS a precizat doar că este vorba despre un export de vehicule aeriene fără pilot în valoare de 432.450 de euro, care are o greutate de 762 de kilograme. Tot în 2022, din România au fost trimise în Ucraina părți de vehicule aeriene încadrate în categoriile comerciale de export „drone, nave spațiale, inclusiv sateliți, și vehicule de lansare suborbitale și spațiale” în valoare de 51.815.820 de euro. O dronă militară Bayraktar, dotată cu muniție costă peste 15 milioane de euro și poate cântări până la 700 de kilograme; exportul a fost realizat, cel mai probabil, de o companie sau mai multe cu acționariat privat, întrucât companiile de stat românești nu produc drone militare – nu se știe nici dacă este vorba despre drone militare sau civile.

Europa Liberă România a întrebat conducerea companiei de stat ROMARM dacă a exportat sau nu drone în Ucraina în 2022 sau în prima parte a lui 2023, însă nu a primit răspuns. În perioada ianuarie-mai 2023, din România au plecat către Ucraina, potrivit INS, drone în valoare de 4.239.810 milioane de euro, care au cântărit peste cinci tone. Nici în acest caz, nu este clar despre ce drone este vorba. Deci, din ianuarie 2022 și până în mai 2023, valoarea totală a exporturilor de drone și piese de vehicule aeriene fără pilot sau din categoria „drone, nave spațiale, inclusiv sateliți și vehicule de lansare suborbitale și spațiale” exportate din România în Ucraina a fost de peste 56 de milioane de euro.

Pe lista exporturilor realizate de companii care își desfășoară cel puțin o parte din activitate în România mai apar și alte obiecte care ar putea avea legătură cu ajutorul militar oferit Ucrainei. De exemplu, INS precizează că, în 2022 din România, s-au exportat în Ucraina și „alte vehicule aeriene (de exemplu, elicoptere, avioane)”.

 

România pe harta mondială a sprijinului oferit Ucrainei invadate

Institutul Kiel pentru Economie Mondială, unul dintre cele mai vechi institute germane de cercetare, arată că România a alocat până în mai 2023 Ucrainei ajutor în valoare de 1.260.000 de euro, din care 1.230.000 de euro ar reprezenta ajutor umanitar. Diferența ar fi valoarea ajutorului militar… Institutul Kiel mai precizează pe site-ul său că aceste date se referă la promisiunile de ajutor anunțate de oficiali guvernamentali, așadar nu includ donații private.

România se află în topul donatorilor pentru Ucraina pe locul 29, după suma totală alocată, într-o ierarhie în care au fost incluse 41 de țări donatoare cunoscute, și pe locul 30, după procentul din PIB alocat sprijinirii țării invadate de Rusia. Astfel, România a alocat 0,049% din produsul intern brut sprijinirii Ucrainei, potrivit Institutului Kiel pentru Economie Mondială. Mult mai sus în top, pe locul 16 din 41, se află România la categoria ajutor umanitar… În topul donatorilor mondiali se află Uniunea Europeană, cu donații și alte tipuri de sprijin în valoare de peste 77 de miliarde de euro, Statele Unite ale Americii, cu ajutoare ce totalizează aproape 70 de miliarde de euro și Germania, care a ajutat Ucraina cu peste 17 miliarde de euro…

Hub-ul de cereale din Kenya

Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski şi cel al Kenyey, William Ruto s-au întâlnit pe 21 septembrie 2023, în marja Adunării Generale a Naţiunilor Unite de la New York (Ucraina va crea un hub de cereale în Kenya (stiripesurse.ro). După întâlnie, William Ruto a anunțat că Volodimir Zelenski a promis că va crea un hub de cereale în portul Mombasa (Kenya) pentru a acoperi nevoile alimentare urgente ale ţărilor din estul Africii. Președintele Kenyei a mai menţionat că ţara sa sprijină soluţionarea pe cale paşnică a războiului dintre Rusia şi Ucraina pentru oprirea suferinţelor şi distrugerilor.

În Africa, 25 de ţări importă anual din Rusia şi Ucraina mai mult de o tremie din cantitatea necesară de grâu. Ţările africane, care traversează o perioadă dificilă din cauza creşterii preţurilor la alimente de la începutul războiului dintre Rusia şi Ucraina până în prezent, au lansat o iniţiativă pentru restabilirea relaţiilor dintre cele două ţări.

Preşedintele Comisiei Uniunii Africane, Moussa Faki Mahamat, şi-a exprimat regretul pentru suspendarea Acordului privind exportul de cereale prin Marea Neagră şi a lansat un apel părţilor pentru continuarea acestui acord.

Întreruperea ajutorului financiar și militar american

          Pe 30 septembrie 2023, Camera Reprezentanților a Congresului SUA a votat o măsură de finanțare de urgență pentru a evita paralizia administrației federale: acordul care menține finanțarea guvernului cu încă 45 de zile nu include nici un ajutor suplimentar pentru Ucraina în această perioadă; decizia a fost votată în Camera Reprezentanților cu 335 de voturi pentru şi 91 împotrivă.

            Democrații lui Joe Biden au fost astfel obligați să accepte că va exista o întrerupere a eforturilor contraofensivei ucrainene în lipsa posibilității de a oferi mai mult ajutor militar Ucrainei. Liderul Camerei Reprezentanţilor, republicanul Kevin McCarthy, s-a opus vehement includerii sumei de 6 miliarde de dolari ca ajutoare pentru Ucraina.

            Și parlamentarii din Senat au adoptat proiecul de lege, iar președintele Joe Biden urmează să-l semneze. Ucraina este dependentă de ajutoarele externe pentru a ține piept forțelor ruse și pentru a reuși să străpungă liniile defensive ale inamicului, pentru a-și recâștiga teritoriile pierdute.

Reducerea dobânzii de referință

          Pe 27 iulie 2023, Banca Naţională a Ucrainei a anunţat prima reducere a costului creditului de la începutul războiului, coborând dobânda de bază de la 25%, stabilită în iunie 2023 până la 22%, în ideea de a ajuta la relansarea economică (Banca Naţională a Ucrainei a redus dobânda de bază până la 22% (stiripesurse.ro), postat pe 27 iulie 2023).

            Cu acest prilej, Guvernatorul Băncii Naţionale a Ucrainei, Andri Pişni, a declarat că economia Ucrainei se dovedeşte rezistentă la noile provocări aduse de invazia declanşată de Rusia în februarie 2022. Această rezistenţă a determinat banca centrală să-şi îmbunătăţească prognoza de creştere economică pentru 2023 până la 2,9%, de la 2% cât estima anterior. În paralel, Banca Naţională a Ucrainei şi-a îmbunătăţit şi prognoza de inflaţie, care ar urma să coboare în 2023 până la 10,6%, faţă de prognoza anterioară de 14,8%.

            Scandal de corupție

Agenţia anticorupţie a Ucrainei îl investighează pe oligarhul Igor Kolomoiski ca suspect într-un dosar penal de deturnare de fonduri ale băncii PrivatBank, a anunţat pe 7 septembrie 2023 un parlamentar ucrainean (Scandal de corupție zguduie Ucraina: Un oligarh care l-a sprijinit pe Zelenski, anchetat în delapidarea a 250 de milioane de dolari (stiripesurse.ro): Biroul Naţional Anticorupţie al Ucrainei (NABU) a emis o declaraţie în care menţionează că şase persoane sunt suspecte pentru delapidarea a 9,2 miliarde de grivne (250 de milioane de dolari) din respectiva bancă.

NABU nu a precizat cine sunt cei şase, dar a postat fotografia blurată a unuia dintre ei, care seamănă cu Kolomoiski. Potrivit aceleiaşi declaraţii, fostul acţionar majoritar al băncii PrivatBank a elaborat la începutul anului 2015 un plan pentru a extrage din această bancă fonduri cu scopul de a spori finanţarea unei companii offshore pe care o controla şi pentru a-şi creşte cota de acţiuni în capitalul băncii.

Noul dosar penal vine după ce un tribunal din Kiev a dispus pe 2 septembrie 2023 plasarea lui Igor Kolomoiski în arest preventiv pentru două luni, în urma unui dosar în care este acuzat de fraudă şi dobândire ilegală de bunuri. În acest dosar procuratura a considerat probat faptul că între anii 2013 şi 2020 el a efectuat în străinătate operaţiuni de spălare de bani în valoare de peste 570 de milioane de grivne, folosind pentru acestea infrastructura instituţiilor bancare aflate sub controlul său.

 

Sprijinul SUA și UE tot mai incert

Europa a intrat într-o perioadă de surmenaj geopolitic în ceea ce privește datoria față de Ucraina, scrie The Economist (https://cursdeguvernare.ro/sprijinul-pentru-ucraina-tot-mai-incert-sua-ue.html, postat pe 4 decembrie 2023): lucrurile sunt la fel de problematice și în SUA, unde Casa Albă avertizează congresmenii republicani că Statele Unite sunt pe cale să-şi epuizeze timpul şi banii în efortul de-a ajuta Ucraina. În UE, opozițai Ungariei față de Ucraina are un nou aliat de dreapta radical: Geert Wilders, care a ieșit pe primul loc în alegerile olandeze din 22 noiembrie 2023. Ca să înrăutățească situația, o încurcătură bugetară în Germania amenință să facă ravagii în finanțele UE, care sunt deja în dificultate.

În ultimele luni din 2023, Europa a fost învăluită de o stare de melancolie și a devenit din ce în ce mai clar cum contraofensiva ucraineană, despre care mulți sperau că va fi de succes, a eșuat. După ce a fost unită în privința Ucrainei, cu excepția Ungariei, în octombrie 2023, UE a căzut în dezbinare și irelevanță, pe măsură ce un nou război a izbucnit în Orientul Mijlociu. Perspectiva revenirii lui Donald Trump la putere în SUA a trecut de la un scenariu de tipul „poți să-ți imaginezi dacă”, la un scenariu de tipul „ce-ar trebui să facem când va fi”.

Dincolo de găzduirea a milioane de refugiați începând cu 2022, principala contribuție a Europei a fost să susțină viitorul Ucrainei. Pentru ca acest lucru să fie credibil, trebuiau să existe bani; aproximativ 50 de miliarde de euro (55 de miliarde de dolari) în numerar din partea UE au fost promiși în iunie 2023, pentru a ajuta la menținerea solvabilității guvernului de la Kiev până la sfârșitul anului 2027.

Summitul din decembrie urma să consacre progresele în ambele domenii. Pe lângă semnătura pentru bani, Ucraina urma să treacă la următoarea etapă a aderării la UE, cea a începerii negocierilor oficiale – opt țări mai mici, inclusiv șase din Balcanii de Vest, se află, de asemenea, în acest proces care durează de ani de zile. Dar, aceste fapte nu s-au mai întâmplat…

Un alt factor este faptul că, de ani de zile, Bruxelles-ul a exclus Ungaria din unele programe de cheltuieli ale UE pe motiv că nu respectă normele democratice, cum ar fi un sistem judiciar independent. Pe de altă parte, la 15 noiembrie 2023, Curtea Constituțională a Germaniei a decis că diversele fonduri extrabilanțiere pe care guvernul le-a folosit pentru a ocoli „frâna de îndatorare” autoimpusă sunt neconstituționale și a solicitat reorganizarea rapidă a finanțelor interne ale țării: acest lucru, la rândul său, pune în pericol o creștere globală planificată a bugetului UE, din care făcea parte și finanțarea acordată Ucrainei. Între timp, nu mai există un consens în ceea ce privește suma separată de 50 de miliarde de euro, solicitată de Comisia Europeană pentru a plăti alte lucruri, cum ar fi salariile personalului de la Bruxelles, care au ca efect reducerea inflației, noi programe de limitare a migrației și așa mai departe. Guvernele cu vederi de dreapta, precum cel olandez sau suedez, au făcut lobby împotriva banilor suplimentari; Germania a fost, de asemenea, sceptică, iar acum nu mai poate face nimic din pricina deciiziei Curții Constituționnale a țării. Separarea celor 50 de miliarde de euro pentru Ucraina de cealaltă sumă de 50 de miliarde de euro nu mai este posibilă și face și mai dificilă o înțelegere asupra întregului pachet de 100 de miloarde euro!

Faptul că Ucraina își va primi, în final banii este aproape imposibil; autoritățile de la Kiev rămân fără bani la începutul anului 2024, iar începerea negocierilor de aderare va fi, de asemenea, amânată, ceea ce va afecta credibilitatea UE. Iar dacă Ucraina nu poate trece cu bine de primele etape ale procesului, acest lucru va fi de rău augur pentru etapele ulterioare dificile, care vor implica convingerea membrilor actuali ai UE că o mulțime din banii pe care-i primeau până acum, trebuie să meargă din 2024 la construirea de autostrăzi și îmbogățirea fermierilor din Ucraina. Unitatea care a permis Europei să  sprijine Ucarina din primele zile ale conflictului cu Rusia, nu mai este la fel de asigurată…

Îngrijorări legate de sprijinirea Ucrainei apar și în SUA, unde directoarea pentru buget a Casei Albe, Shalanda Young, avertizează într-o scrisoare adresată pe 4 decembrie 20223 preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, Mike Johnson, şi altor lideri din Congres, că Statele Unite sunt pe cale să epuizeze timpul şi banii în efortul de a ajuta Ucraina să poarte războiul cu Rusia: „Vreau să fie clar: fără acţiune din partea Congresului, până la finele anului vom rămâne fără resurse pentru procurarea de arme şi echipamente suplimentare pentru Ucraina şi pentru furnizarea de echipamente din stocurile armatei SUA; nu avem la dispoziţie o soluţie magică de finanţare în acest moment, nu mai avem bani şi aproape că nu mai avem timp”, a scris Shalanda Young.

Administraţia Joe Biden a cerut Congresului SUA cca 106 miliarde de dolari pentru a finanţa planuri ambiţioase consacrate Ucrainei, Israelului şi securităţii frontierelor SUA: în timp ce sprijinul pentru Israel este sigur, alocarea de fonduri pentru Ucraina este pusă la îndoială de unii aleşi republicani, în condiţiile în care aceștia controlează Camera Reprezentanţilor cu o majoritate fragilă…

 

Zahărul ucrainean

Importurile de zahăr ucrainean în Uniunea Europeană (UE) au crescut de zece ori în 2022/2023, iar tendinţa de creştere s-a prelungit şi la începutul sezonului actual (2023/2024), în detrimentul Braziliei care este pe cale să-şi piardă poziţia de cel mai mare furnizor de zahăr al blocului comunitar, arată datele publicate pe 1 decembrie 2023 de Eurostat (Zahărul ucrainean ‘invadează’ piețele europene. O treime din exporturi a mers spre România (stiripesurse.ro): conform statisticilor, importurile de zahăr ucrainian în UE au ajuns la 413.000 de tone, în sezonul 2022-2023, care s-a încheiat la 30 septembrie 2023, de la doar 40.000 de tone, în sezonul 2021-2022. La fel ca şi în cazul altor materii prime, UE a eliminat taxele vamale la importurile de zahăr ucrainean, după debutul invaziei ruseşti, ceea ce a generat un val de critici din partea producătorilor locali care se plâng de concurenţa incorectă.

Ponderea ocupată de Ucraina în importurile totale de zahăr ale UE, care a urcat până la 16% în ultimul sezon, a continuat să crească la începutul sezonului actual 2023-2024, ajungând la 38% din importurile totale în octombrie şi primele trei săptămâni din noiembrie 2023. În aceeaşi perioadă, Brazilia, cel mai mare producător de zahăr din lume, a văzut cum cota sa în importurile de zahăr ale UE a scăzut până la 8%, de la 32% în sezon 2022-2023.

Statisticile mai arată că aproape o treime din importurile de zahăr ucrainean, în sezonul 2022-2023, au mers spre România, urmată de Polonia, Italia, Ungaria şi Bulgaria, toate cu cote mai mici. Deficitul de zahăr al UE, care vine după o recoltă slabă de sfeclă de zahăr în blocul comunitar, a dus la creşterea preţurilor zahărului în UE până la un nivel record în ultimul sezon, iar tendinţa de creştere a continuat în octombrie 2023, când a fost atins un nou maxim istoric de 810 euro/tonă, în creştere cu 255 de euro, faţă de situaţia din 2022.

La începutul lunii decembrie 2023, cultivatorii de sfeclă de zahăr din Franţa au cerut ca importurile de zahăr din Ucraina, în creştere, să fie re-exportate în afara Europei, pentru a evita să îi afecteze pe producătorii locali. Importurile de zahăr din Ucraina ale blocului comunitar ar putea ajunge la cca 800.000 de tone, în sezonul 2023-2024, a informat Asociaţia Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din Franţa (CGB): cantitate este aproape dublă faţă de importurile din sezonul precedent: ”Avem nevoie de un răspuns clar din partea Comisiei Europene cu privire la modul cum va gestiona în viitor acest aflux de zahăr”, a subliniat CGB. Solicitările venite de la producătorii de zahăr urmează unor tensiuni similare create de explozia exporturilor de cereale ale Ucrainei, care a determinat mai multe state membre din Europa de Est să interzică achiziţiile de cereale ucrainene pe motiv că acestea afectează preţurile interne…

 

GERMANIA. MULTE PROBLEME, PUȚINE SOLUȚII

January 28, 2024 | GEOPOLITICĂ, UE | No Comments

Emilian M. Dobrescu

          Ajutoarele de stat

            Cea mai mare parte a pachetului de ajutoare energetice de 200 miliarde de euro, adoptat de guvernul german în 2022 a rămas neutilizat (https://cursdeguvernare.ro/dar-o-mica-parte-a-fabulosului-ajutor-de-stat-al-germaniei-a-fost-utilizata.html, postat pe 6 iulie 2023): în 2022, Germania a stârnit indignare și uimire în întreaga Uniune Europeană când a anunțat că va institui un „scut de protecție” de până la 200 de miliarde de euro pentru a sprijini gospodăriile și întreprinderile afectate de prețurile ridicate la energie. Banii alocați trebuiau să sprijine gospodăriile și întreprinderile afectate de prețurile mari la gaze și electricitate, precum și pentru a stabiliza piața energiei. Aceasta din urmă a inclus salvarea giganților energetici Uniper și SEFE (Gazprom Germania), acum deținute de statul german.

            Din cele 200 de miliarde de euro, doar 52 de miliarde de euro, adică doar 25% au fost utilizate până în iunie 2023, în timp ce totalul a ceea ce va fi utilizat în 2023 va fi cunoscut abia în aprilie 2023. Întrucât cheltuielile pentru ajutorul energetic au fost mai mici decât se așteptau oficialitățile, deficitul public al Germaniei în 2023 va fi, de asemenea, sub estimările anterioare și sub pragul de 3% stabilit în tratatele UE. Ministrul de Finanțe, Martin Lindner a anunțat că a refuzat toate cererile de a folosi banii neutilizați din fondul de 200 de miliarde de euro pentru subvenționarea tarifelor la electricitate în industrie. Această idee a fost înaintată de ministrul Economiei Robert Habeck (Partidul Verde), pentru a preveni mutarea producției în străinătate și a primit sprijinul partidului guvernamental SPD, precum și al sindicatelor industriale.

            Pachetul de 200 de miliarde de euro a fost alocat crizei energetice în condițiile în care s-a decis specific ”o scutire de la obligațiile constituționale, justificată de urgența situației de la momentul respectiv”, a precizat ministrul. Prin urmare, utilizarea banilor în alte scopuri ar putea fi justificată doar dacă apare o altă urgență, și chiar și așa „ar fi dificil” pentru că scutirile de la normele UE pentru deficitele naționale nu vor fi prelungite după 2023, a explicat ministrul german de Finanțe.

          Ajutorul pentru TyssenKroup       

            Guvernul de la Berlin a acordat peste două miliarde de euro tranziția verde a gigantului siderurgic ThyssenKrupp (https://cursdeguvernare.ro/germania-minsitrul-economiei-promite-pastreze-in-viata-siderurgia.html): declarația a fost făcută pe 14 iunie 2023, la un miting sindical al siderurgiștilor, organizat la sediul din Duisburg al ThyssenKrupp, la care au participat aproximativ 12.000 de lucrători.

            ThyssenKrupp, cel mai mare producător de oțel din Germania, vrea să deschidă în 2026, la Duisburg, o nouă fabrică, ce va folosi ca suport energetic hidrogenul: proiectul subvenții de peste două miliarde de euro, gândit de Guvernul genrman, are nevoie de acordul Comisiei Europene. „Voi face tot ce este necesar pentru a mă asigura că toate unitățile industriei siderurgice din Germania pot fi păstrate prin introducerea de tehnologii verziIndustria trebuie să se reformeze pentru a supraviețui, dar trebuie să facă acest lucru aici, nu în altă parte!”, le-a spus Robert Habeck lucrătorilor participanți la miting.

Noi subvenții pentru prețul energiei utilizate în industrie

La jumătatea celei de-a doua decade din septembrie 2023, cancelarul Olaf Scholz a anunțat că nu se mai opune ideii ca statul german să subvenționeze acest preț, dar a avertizat că guvernul său trebuie „să cântărească cu mare atenție o astfel de intervenție pe piață” (https://cursdeguvernare.ro/guvernul-german-pregateste-noi-subventii-pentru-pretul-energiei-in-industrie.html, postat pe 18 septembrie 2023): Steffen Hebestreit, purtător de cuvânt al cancelarului, a declarat că ministerele Economiei și de Finanțe „lucrează intens”, împreună cu Cancelaria, la o posibilă soluție de subvenționare a energiei. Steffen Hebestreit a adăugat că mai multe propuneri sunt „luate în considerare în detaliu”.

Prețurile la energia electrică în Germania sunt de până la trei ori mai mari decât în SUA și duble față de prețurile din Franța și Polonia, motiv pentru care ministrul Economiei, Robert Habeck, a cerut de multă vreme o astfel de subvenție, pentru a opri companiile să-și relocheze afacerile.

Comisia Europeană a avertizat țările că nu va continua să închidă ochii la astfel de scheme de subvenții – care denaturează piețele. Bruxelles a permis în mod excepțional astfel de subvenții după invadarea Ucrainei de către Rusia, dar acestea vor expira la sfârșitul lui 2023. Oficial, Germania nu are bani în buget pentru a finanța un astfel de sprijin extins de stat pentru industrii, dar guvernul ar putea găsi o soluție prin accesarea unui fond special de 178 de miliarde de euro pentru tranziția la energia verde.

          Atragerea de migranți calificați din Brazilia

            Germania intenționează să atragă migranți calificați din Brazilia pentru a lucra în sectorul său de asistență medicală și socială, unde aproximativ 500.000 de angajați urmează să se pensioneze în cel mult 12 ani (https://cursdeguvernare.ro/germania-cauta-brazilia-mexic-asistenti-medicali-sociali.html, postat pe 23 mai 2023): pe măsură ce populația germană îmbătrânește, un număr tot mai mare de persoane au nevoie de îngrijire medicală și de asistență, în Timp ce un număr tot mai mare de lucrători din sistemul de asistență socială se pensionează.

            Pentru a umple golul, Germania încearcă o strategie de recrutare „în țările în care există mai mulți Oameni tineri și bine pregătiți decât poate absorbi piața locală a muncii”, a declarat ministrul german al Muncii, Hubertus Heil; pentru aceasta, ministrul Muncii și cel de Externe, Annalena Baerbock au mers în Brazilia, aranjamente similare fiind planificate pentru Indonezia și Mexic. „Vom fi foarte sensibili în privința asta, astfel încât să nu privăm nici o țară de forța de muncă de care are nevoie”, a spus Hubertus Heil.

            Majoritatea migranților din sectorul medical și de îngrijire german provin din Europa, unde situația este din ce în ce mai criticată, întrucât țările din care provin acești lucrători se confruntă cu deficit de forță de muncă, iar inițiativa lui Hubertus Heil a fost întâmpinată cu scepticism: în 2022, eforturile guvernului german de a atrage lucrători de asistență socială din afara Europei au avut un succes limitat, doar 656 de lucrători migranți fiind recrutați în anul menționat…

          Contractele de carbon

            La începutul lunii iunie 2023, Ministerul Economiei a lansat o schemă de mai multe miliarde de euro, pentru un mecanism intitulat „contracte de carbon pentru diferenţă” al cărui scop este de ajuta industriile cu un consum intensiv de energie să facă trecerea de la combustibili fosili la energii regenerabile şi hidrogen (https://cursdeguvernare.ro/germania-minsitrul-economiei-promite-pastreze-in-viata-siderurgia.html): dacă schema va fi aprobată de Comisie, companiile germane vor putea solicita finanțare guvernamentală pentru decarbonizarea proceselor de producție.

            Firmele se plâng de creșterea costurilor de producție generată de scumpirea energiei și se constată o îngrijorare tot mai evidentă cu privire la competitivitatea companiilor germane și la siguranța locurilor de muncă. Tranziția către procese de producție neutre din punct de vedere al emisiilor de carbon va crește în continuare costurile, în special pentru producătorii de oțel. De aceea, sindicatele îndeamnă Ministerul Economiei să pună la dispoziție rapid ajutoare, pentru a proteja investițiile și locurile de muncă.

Depășirea propriei capacități de consum a resurselor

Pe 4 mai 2023, Germania și-a epuizat capacitatea de a se întreține din propriile resurse naturale: această depășire a propriilor resurse este compensată prin preluarea de resurse limitate din țările mai sărace, din contul generațiilor viitoare. Germania este al cincilea cel mai mare consumator de materii prime din lume și importă până la 99% din minerale și metale din țările din Sudul Global. În anii 70 ai secolului trecut, Germania era considerată un model al consunului de materii prime.

Politica economică germană trebuie să se schimbe în mod fundamental pentru a aborda corect schimbările climatice și problema extrem de gravă a pierderii biodiversității, legată de consumul excesiv. Probleme sunt și cu „creșterea verde” sau cum mai este numit „capitalismul mașinilor electrice”, care se bazează și pe extinderea masivă a consumului de resurse – în special de minerale și pământuri rare. „Marea problemă pe care o avem în Germania, pe care o avem în general în Nordul Global, este că încă nu am înțeles că resursele sunt limitate”, a spus Viola Wohlgemuth, militant pentru economie circulară la Greenpeace Germania.

Institutul Mondial pebtru Studierea Resurselor arată că 90% din pierderea biodiversității se datorează „exploatării resurselor și conversiei lor în produse”, iar această producție reprezintă, 50% din emisiile globale de gaze cu efect de seră. În ciuda acestei „crize enorme de resurse”, națiuni precum Germania, „nu au învățat nimic din propria lor evoluție”, a spus Viola Wohlgemuth…

„Deutschlandticket”

Pe 2 mai 2023, Germania a lansat un nou bilet de transport public cu tarif fix, valabil în toată țara, la prețul de 49 de euro pe lună (Germania / Abonamentul menit să stimuleze transportul în comun (cursdeguvernare.ro): „Deutschlandticket” oferă acces nelimitat la sistemele de autobuz și metrou ale Germaniei, precum și la trenuri locale și regionale. Ministrul Transporturilor, Volker Wissing, a catalogat noua inițiativă drept „cea mai mare reformă a transportului public din Istoria Germaniei”, deși succesul permisului este departe de a fi asigurat. Călătoriile pe distanțe lungi și serviciile de transport de mare viteză nu sunt acoperite de acest abonament, elaborate pentru o perioadă de probă de trei ani, ceea ce indică faptul că transportul public devine o componentă a politicii naţionale, mai mult decât un simplu serviciu local și are rolul de a reduce costul vieții pentru populația împovărată de criza energiei.

Asociația Companiilor Germane de Transport (VDV) se așteaptă ca 16 milioane din cei 84 de milioane de locuitori ai țării să accepte oferta. Biletul de 49 de euro este succesorul popularului abonament de nouă euro, introdus între lunile iunie-august 2022, pentru a atenua efectele inflației: peste 52 de milioane de bilete de nouă euro au fost vândute atunci dar, potrivit biroului national se statistică, Destatis, introducerea ofertei de nouă euro a făcut ca traficul rutier să „stagneze” față de 2019, în loc să crească; autovehiculele rutiere au emis 0,8 milioane de tone suplimentare de gaze cu efect de seră în 2022, comparativ cu 2021, potrivit Agenției Federale de Mediu. De noul abonamentul de 49 de euro beneficiază în special locuitorii din mediul urban, care au deja un abonament mai scump.

Germania nu este singură în eforturile sale de a stimula utilizarea căilor ferate pentru a reduce emisiile din transport. În Spania, abonamentele gratuite pentru trenurile locale și regionale au fost lansate în septembrie 2022, pentru a încerca să îi convingă pe rezidenți să-și lase mașinile acasă și să ușureze presiunea cauzată de inflație: potrivit operatorului spaniol Renfe, în primul trimestru din 2023 au fost eliberate 2,1 milioane de bilete. În Austria, un „Climate ticket” oferă utilizatorilor șansa de a folosi practic toată rețeaua de transport public, inclusiv trenurile de mare viteză, pentru puțin peste 1.000 de euro pe an. Succesul biletului a dus la un „boom” al traficului feroviar, conform operatorului austriac OBB. Nu toată lumea este încântată de aceste inițiative: „Costă prea mult și se trece foarte puțin de la călătoria cu mașina la cea cu trenul”, a declarat, în schimb, ministrul francez al Transporturilor, Clement Beaune, în Adunarea Națională.

          Imamii școliți în Turcia

            Pe 14 decembrie 2023, Ministerul german de Interne a anunțat că va înceta treptat să mai accepte imami din Turcia și îi va forma pe acești lideri religioși pe teritoriul său, pentru a încuraja integrarea musulmanilor în societate (https://cursdeguvernare.ro/germania-nu-va-mai-accepta-imami-scoliti-in-turcia.html): s-a ajuns la un acord cu grupul de coordonare turco-islamică DITIB, în baza căruia Germania va instrui 100 de imami pe an, iar Turcia va reduce în același timp numărul de ghizi spirituali trimiși în Germania cu același număr. DITIB este cea mai mare asociație islamică din Germania și gestionează aproximativ 900 de comunități de moschei.

Subordonați ai Ministerului turc al Afacerilor Religioase, liderii religioși veniți în Germania din Turcia au fost suspectați că acționează ca propagandiști al regimului de la Ankara, în special după puciul eșuat împotriva președintelui Recep Tayyip Erdogan, din 2016: ”Avem nevoie de lideri religioși care să ne vorbească limba, să ne cunoască țara și să ne susțină valorile. Vrem ca imamii să fie implicați în dialogul inter religios și să discute chestiuni legate de credință în societatea noastră”, a afirmat ministrul german de interne, Nancy Faeser.

Potrivit Conferinței Islamice Germane (IKD), în Germania există aproximativ 5,5 milioane de musulmani, reprezentând aproximativ 6,6% din populație; ideea formării liderilor religioși ai comunității turce din Germania a fost avansată de fostul cancelar Angela Merkel.

          Intrarea în recesiune tehnică      

            Economia germană s-a contractat în primul trimestru al anului 2023 comparativ cu precedentele trei luni, intrând astfel în recesiune (o recesiune tehnică este definită în mod obişnuit ca fiind două trimestre succesive de contracţie a economiei), potrivit Biroului de statistică al acestei țări (https://cursdeguvernare.ro/locomotiva-europei-gafaie-economia-germaniei-a-intrat-in-recesiune-tehnica.html, postat pe 25 mai 2023): PIB-ul a scăzut cu 0,3% în primul trimestru din 2023, după ce a fost ajustat cu efectele inflației şi ale variaţiilor sezoniere, arată datele statistice rectificate; această scădere urmează unui declin de 0,5% în trimestrul patru din 2022.

            Inflaţia a continuat să fie o povară pentru economia germană de la începutul anului 2023, lucru reflectat în consumul gospodăriilor, care a scăzut cu 1,2% faţă de trimestrul anterior: „Sub greutatea inflației imense, consumatorul german a căzut în genunchi, trăgând după el întreaga economie”, a declarat Andreas Scheuerle, analist la DekaBank.
            În schimb, investiţiile au crescut în primele trei luni ale anului, după o a doua jumătate slabă a anului 2022. Au existat, de asemenea, contribuţii pozitive din partea comerţului exterior: „Iarna blândă, o redresare a activității industriale, ajutată de redeschiderea Chinei după pandemie și îmbunătățirea lanțurilor de aprovizionare, nu au fost suficiente pentru a scoate economia germană din zona de risc de recesiune”, a declarat șeful diviziei macroeconomie al ING Bank, Carsten Brzeski.

”Nu mai suntem competitivi”

Un program de economii de 10 miliarde de euro al grupului Volkswagen va include reduceri de personal, au spus pe 27 noiembrie 2023 managerii angajaților, iar CEO VW, Thomas Schaefer, a avertizat că nivelul ridicat al costurilor şi productivitatea scăzută fac maşinile VW necompetitive (Volkswagen vrea să economisească zece miliarde de euro / Șeful mărcii VW anunță concedieri: ‘Nu mai suntem competitivi’ (stiripesurse.ro)): producătorul german de automobile se află în mijlocul negocierilor cu consiliul său cu privire la o schemă de reducere a costurilor la marca VW, primul pas într-o încercare la nivel de grup de a creşte eficienţa în tranziţia la maşinile electrice. ”Cu multe dintre structurile noastre preexistente, procesele şi costurile ridicate, nu mai suntem competitivi cu Volkswagen”, a declarat Schaefer la o întâlnire cu personalul la sediul producătorului auto din Wolfsburg.

De aceea compania Volkswagen a declarat că intenţionează să profite de ”curba demografică” pentru a-şi reduce forţa de muncă, angajându-se că nu va efectua concedieri până în 2029. Pe 27 noiembrie 2023, Gunnar Kilian, responsabil pentru resursele umane ale VW a spus că acest lucru se va realiza prin acorduri cu salariații în cauză privind pensionarea parţială sau anticipată. Partea cea mai însemnată a obiectivului privind economiile de 10 miliarde de euro va fi atinsă prin alte măsuri decât reducerea personalului: ”Trebuie să fim în sfârşit curajoşi şi cinstiţi pentru a arunca peste bord duplicatele din cadrul companiei sau balastul de care nu avem nevoie pentru a obține rezultate bune”, a spus Kilian.

Opinia populației după pandemie

42% dintre germani afirmă că viaţa li s-a schimbat pe termen lung din cauza pandemiei de COVID-19 şi a măsurilor asociate luate de guvern, arată un sondaj de opinie realizat de institutul YouGov (https://www.stiripesurse.ro/aproape-50prc-dintre-germani-cred-ca-pandemia-si-masurile-autoritatilor-le-au-schimbat-viata-pe-termen-lung_2950358.html, postat pe 11 iunie 2023): pe 25 martie 2020, Parlamentul german a aprobat măsuri anticoronavirus, care au avut impact în aproape toate domeniile vieţii în următorii doi ani, de la limitarea contactelor la noi reguli privind munca de acasă. Din cei 2.098 de participanţi la sondaj, 30% au spus că viaţa li s-a schimbat în rău din cauza pandemiei şi a măsurilor associate și doar 12% au văzut schimbări pozitive în viaţa lor.

Pentru 50% dintre respondenţi, viaţa nu s-a schimbat pe termen lung din cauza pandemiei, conform propriilor evaluări. În jur de 7% dintre cei intervievaţi nu au oferit un răspuns. Tinerii au răspuns, în procent mai mare decât persoanele mai în vârstă, că au constatat schimbări negative în viaţa lor.

Întrebarea pusă în sondaj a fost: ”Privind înapoi acum, la pandemia de coronavirus cu oarecare distanţă, aţi spune că viaţa vi s-a schimbat pe termen lung din cauza pandemiei şi a măsurilor guvernului de a o combate?”.

Schimbarea paradigmei militare

Germania ia în calcul un posibil război în Europa (Schimbare de paragigmă de la finalul WWII: Germania face din armata sa ‘coloana vertebrală’ a apărării în Europa (stiripesurse.ro). Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a declarat pe 29 octombrie 2023 că Germania ar trebui să fie pregătită pentru apărare, în cazul unui război ipotetic în Europa. Berlinul are însă o problemă: nu poate accelera semnificativ procesul de modernizare a forțelor armate. Apoi, Boris Pistorius, a spus pe 10 noiembrie 2023 că va face din Bundeswehr (armata germană) “coloana vertebrală a apărării colective în Europa”, prezentând noi directive pe fondul invaziei ruse în Ucraina; el a mai afirmat, în cadrul unei conferinţe la Berlin, că “partenerii Germaniei din Europa, din America de Nord şi din întreaga lume” se aşteaptă “să ne asumăm responsabilităţi” iar ultimele directive ale armatei germane datează din 2011.  În documentul de 19 pagini prezentat pe 10 noiembrie 2023 se precizează că Bundeswehrul trebuie să fie “bine echipat pentru război în toate domeniile”, un termen deja folosit recent de Pistorius şi care a stârnit controverse în Germania. Odată cu “invadarea brutală” a Ucrainei de către Rusia, războiul “a revenit în Europa”, a afirmat el. Guvernul german insistă că Bundeswehrul trebuie să se poată implica şi pe scena internaţională, aşa cum a făcut în Balcanii de Vest şi în regiunea Sahel.

Pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu, Berlinul precizează că “o importanţă deosebită este acordată dreptului Israelului de a exista. Securitatea Israelului este un motiv de stat” pentru Germania… Aceste obiective au însă un preţ: guvernul german reaminteşte că va fi necesar să se aloce cel puţin 2% din PIB cheltuielilor militare pentru a se conforma obiectivelor NATO. Ponderea cheltuielilor militare era de 5% din PIB-ul Germaniei în anii 1960, apoi a scăzut sub 2% după 1990 şi destrămarea URSS, ajungând la doar 1,3% în 2021.

În ianuarie 2022, Pistorius a avertizat că fondul special de 100 de miliarde de euro, anunţat de Olaf Scholz după invazia rusă în Ucraina şi destinat modernizării armatei germane, “nu este suficient”. Angajamentul de a reveni la 2% din PIB înseamnă trecerea de la circa 50 de miliarde de euro cheltuieli militare anuale la 70 sau chiar 75 de miliarde pe o bază durabilă.

Vaccinurile anti-Covid aruncate

            Pe 11 iulie 2023, Germania a aruncat 83 de milioane de doze de vaccinuri împotriva coronavirus, care au costat aproximativ de 1,6 miliarde de euro și are încă 120 de milioane de doze neutilizate în stoc (https://cursdeguvernare.ro/germania-arunca-200-milioane-de-vaccinuri-anti-covid.html): Germania are în continuare contracte de livrare pentru noi doze chiar dacă vaccinarea aproape s-a oprit, la fel ca în restul statelor lumii. Potrivit datelor furnizate de Ministerul german al Sănătății, statul german a aruncat 54 de milioane de doze de vaccin COVID-19 până la sfârșitul anului 2022 și alte 29 de milioane în primul trimestru al anului 2023. Numărul real este probabil să fie mai mare… Ministerul Sănătății nu a furnizat cifre privind deșeurile pentru al doilea trimestru din 2023 și, de asemenea, a subliniat că statele federale și furnizorii de asistență medicală nu sunt obligați să raporteze deșeurile de vaccinuri. „În consecință, volumul total al dozelor totale de vaccin COVID-19 eliminate achiziționate de Republica Federală Germania nu poate fi cuantificat”, a spus acesta.

            Alte 120 milioane de doze sunt încă în stoc, deoarece numărul persoanelor care primesc vaccinuri a scăzut… Cele mai recente date ale Agenției UE de control al bolilor arată că doar 268 de doze au fost administrate în Germania în săptămâna 3-9 iunie și alte 1.462 de persoane s-au vaccinat în ultimele trei săptămâni din mai 2023. Deși este probabil ca ratele de vaccinare să crească în toamna lui 2023, pe măsură ce sistemele de sănătate se pregătesc pentru infecții sezoniere, este puțin probabil ca acest fenomen să epuizeze cele 120 de milioane de vaccinuri neutilizate. Germania are o populație de 83 de milioane de oameni și a administrat un total de 192 de milioane de doze de vaccin pe parcursul întregii pandemii. Costul acestor deșeuri medicale este aproape sigur că va ajunge la miliarde de euro. Deși ministerul nu a furnizat o defalcare a tipului de vaccinuri irosite, a spus că din cele 29 de milioane de vaccinuri care expiraseră până la sfârșitul primului trimestru al anului 2023, 5 milioane erau Moderna, 18 milioane erau BioNTech/Pfizer, iar alte 6 milioane au fost Novavax.

            Presupunând o defalcare similară pentru dozele care au expirat la sfârșitul anului 2022, precum și pentru restul de 120 de milioane care sunt neutilizate, aceasta ar ridica valoarea totală a vaccinurilor neutilizate la aproximativ 4 miliarde euro, pe baza prețurilor publicate de presă, de 19 euro per doză pentru Novavax, 23 euro pentru Moderna și 19,50 euro pentru BioNTech/Pfizer. Țările UE, inclusiv Germania, sunt încă obligate să achiziționeze și mai multe doze după un acord negociat între Comisia Europeană și compania farmaceutică americană Pfizer. Numărul exact de livrări pe care blocul urmează să le primească nu este public, dar un participant la o întâlnire confidențială în care detaliile contractului revizuit au fost împărtășite cu un grup restrâns de europarlamentari a declarat că cifra este de 260 de milioane de doze repartizate pe parcursul următorilor patru ani – sau 65 de milioane de doze pe an.

Esad Duraković

Attacks on the statehood of Bosnia and Herzegovina are intensifying. They started in 1992 with the neighboring states’ armed aggression, and now new forces – disguised methodologically and strategically – are attacking the statehood of BiH by denying its citizens the right to national identity in the sense of statehood, state identity. This is the point that unmasks them: denying the rights of Bosnians and Herzegovinans to a nation/national identity serves the purpose of denying and destroying the statehood of BiH. According to their falsified argumentation, only the citizens of BiH do not have a state identity nominated as Bosnian, or Bosnian-Herzegovinian (and Bosnian is better due to its historical foundation; Herzegovina was added to Bosnia’s name only in 1878). So – again, according to them – Bosnia is the only country whose citizens cannot be like the citizens of other countries (Swiss, French, Americans and all others).

These wicked deniers of (belonging to) the country in which they live – considering Zagreb and/or Belgrade to be their capitals – do quasi-theoretical, quasi-historical and all kinds of other stunts by confusing concepts that are absolutely clear and scientifically defined, namely the concepts of ethnic community and nation. It is a well-known scientific fact – to put it simply – that ethnic community is characterized by common origin, linguistic and cultural kinship of its members and cultivated awareness of the integrity of that community, as well as awareness of its uniqueness in relation to other ethnic communities. The nation, on the other hand, is a wider social community that, unlike ethnic community, is characterized by economic, political and institutional connection, and self-awareness as such. It can be “composed” of several ethnic groups. This is Bosnia (and Herzegovina, of course); its population constitutes a state.

However, the deniers of the Bosnian identity, that is, of the Bosnian nation, consciously confuse those two terms – in accordance with the needs of their ultimate ideological and political goals. It is really unnecessary to point out to such people the abundance of literature on the clear differentiation of these two terms, which are not in conflict. These are simply two types of identity that one and the same person has. The deniers probably know about this literature and about scientific facts, but they falsify them for the sake of achieving already set ideological and political goals, and where facts are falsified to achieve political goals – there is no science or meaningful discussion: it is about ideological-political prejudices with which dialogue is not possible.

In one part of the Bosniak corps (since 1993, Bosnian Muslims have been re-named as Bosniaks), confusion is created by denying Bosnian-ness and by insisting only on the ethnonym Bosniaks. This gives enormous support to the ethno-hegemonies of the neighbors and their branches in Bosnia and Herzegovina. Subjects in the Bosniak corps who insist only on Bosniak-ness, while denying Bosnian-ness, which is fatally wrong, are obliged – for the sake of history and the future – to remove this confusion and enlighten people in the very simple truth – that a Bosniak is simultaneously a Bosnian, that as such he can be a Muslim or atheist, etc., which are simply different types of identity, and that Bosniaks have a future only in a complete, sovereign state of equal citizens. In contrast, insisting only on ethnicity/ethnonym leads exclusively to the ethno-territorialization of BiH, and the end result is the destruction of its territories to the neighboring ethno-hegemonies.

Without going into an unnecessary academic discussion about this, because it has long been undoubtedly absolved, I will state only a few elementary facts that the deniers studiously ignore.

1. Bosnia as a political and legal entity has existed for hundreds of years, having been formed well before its neighbors. Therefore, its national identity is rooted deeply and continuously in history.

2. Bosnia as a political and legal subject outlived several powerful empires that withered away, but she did not. Then, how is it possible to deny Bosnian identity?!

3. The foundations of its statehood were verified in ZAVNOBiH, during World War II, as part of the Yugoslav federation.

4. Even today, it has remained a state, despite international aggression and its perfidious, zealous deniers.

5. In a quasi-debate about the Bosnian nation, its deniers resort to the alleged argument that the formation of nations was completed a century or two ago. Well, Bosnian history has witnessed to that process for hundreds of years. Its constitutional patriots are not asking for anything new today, but for recognition of what they have had for hundreds of years, which is being challenged today by the aggressive ideologies of their neighbors and their “domestic contractors”.

6. This country and state has always been woven from several ethnic groups and religions – cosmopolitan and indestructible, with a long-standing political and legal subjectivity. How then can such an obvious, long-lived and resistant identity be denied the right of its citizens to be a nation?!

Such claims are in dramatic conflict with historical facts, with common sense and with scientific methods. For, we are faced, in fact, with flagrant ideological and political violence against historical and scientific facts.

Only ideological-political fanaticism can be so deviant and so blinded in relation to scientific facts.

About the autor:

Research and teaching professor. Prolific author on literature, language and cultural history. Member of the BiH Academiy of Sciences and Arts.

Emilian M. Dobrescu

Acordul privind transportul cerealelor și alte înțelegeri

          Ucraina şi Rusia sunt ambele țări exportatoare de cereale. Rusia a renunţat la acst acord în iulie 2023, la un an după ce a fost intermediat de ONU şi Turcia pentru a combate criza alimentară globală. Exporturile de cereale şi îngrăşăminte ale Rusiei nu fac obiectul sancţiunilor occidentale, dar Moscova a spus că restricţiile privind plăţile, logistica şi asigurările au reprezentat o barieră în calea transporturilor (https://www.stiripesurse.ro/rusia-poarta-deschisa-spre-banii-din-intreaga-lume-o-banca-ar-putea-avea-acces-la-sistemul-swift-in-urmatoarele-zile_3061813.html, postat pe 10 septembrie 2023): o cerere cheie a Rusiei a fost reconectarea Băncii Agricole Ruse, Rosselkhozbank, la sistemul internaţional de plăţi SWIFT; acesta a fost întrerupt de Uniunea Europeană în iunie 2022, după invazia Rusiei în Ucraina din februarie 2022.

            Oficialii ruși au arătat că exporturile de cereale se confruntă cu obstacole şi nu ajung să fie suficiente cerealele ucrainene plecate către ţările care au nevoie de ele, în temeiul Acordului de la Marea Neagră. Ucraina a exportat aproape 33 de milioane de tone metrice de cereale în 2022, pe baza acordului privind transportul cerealelor despre care ONU a spus că a fost în beneficiul statelor sărace, ajutând la scăderea preţurilor alimentelor cu peste 20% la nivel global. Antonio Guterres a subliniat patru măsuri pe care Naţiunile Unite le-ar putea facilita pentru a îmbunătăţi exporturile de cereale şi îngrăşăminte ale Rusiei, în încercarea de a convinge Moscova să revină la acordul care a permis exportul sigur de cereale ucrainene prin Marea Neagră. El i-a spus ministrului de externe rus că ONU este gata să treacă imediat la toate măsurile, ”pe baza înţelegerii clare a faptului că realizarea lor va duce la revenirea Federaţiei Ruse în Iniţiativa Mării Negre şi la reluarea completă a operaţiunilor”.

            O scrisoare de la ONU, din 8 septembrie 2023, anunță Rusia că o filială a Băncii Agricole Ruse (RAB) din Luxemburg poate aplica imediat la SWIFT pentru a permite în mod eficient accesul ei la sistemul internaţional de plăţi, în termen de 30 de zile. SWIFT a confirmat că banca este eligibilă să solicite aderarea şi accesul la SWIFT pentru tranzacţii cu alimente şi îngrăşăminte, pe baza statutului său actual de emitent de titluri de creanţă”, a declarat secretarul general al ONU, Antonio Guterres, ministrului rus de Externe Serghei Lavrov, încă din 28 august 2023.

            Antonio Guterres a spus că, din punct de vedere operaţional, ONU vede filiala RAB din Luxemburg ca acţionând ca un intermediar între instituţiile financiare globale şi RAB din Moscova. Filiala ar putea face schimb de mesaje pe SWIFT cu băncile globale. Apoi ar putea transmite acele mesaje către RAB din Moscova prin sistemul de mesagerie rusesc numit SPFS: ”SWIFT a confirmat deja că un proces accelerat de aplicare ar putea fi posibil, reducând timpul pentru acces efectiv la 30 de zile”, a scris Guterres, care a a mai anunțat că o facilitate de asigurare co-sponsorizată de ONU pentru exporturile de alimente şi îngrăşăminte ruseşti poate fi finalizată cu Lloyd’s of London şi un alt asigurator principal pentru a fi ”gata de operaţionalizare în 4-6 săptămâni. Facilitatea va furniza produse de asigurare cheie pentru exporturile de alimente şi îngrăşăminte ruseşti, începând cu asigurarea mărfurilor şi, potenţial, extinzându-se pentru a include şi cocă de făină şi P&1. Naţiunile Unite sprijină creşterea numărului de participanţi pe piaţă cu scopul final de a reduce costurile de asigurare pentru exportatorii ruşi”. Directorul general al Lloyd’s, John Neal, a declarat pe 7 septembrie 2023, că Lloyd’s este în discuţii cu Naţiunile Unite pentru asigurarea transporturilor de cereale din Ucraina, în cazul în care acordul cu cereale la Marea Neagră poate fi reînviat…

            A patra măsură prezentată de secretarul general al ONU, Antonio Guterres a fost dorinţa ONU de a explora în continuare modalităţi de a facilita accesul în porturile UE pentru navele ruseşti care transportă produse agricole: ”A avut loc deja un angajament cu Comisia Europeană şi cu autorităţi portuare selectate din Germania, Belgia, Spania, Ţările de Jos pentru a evalua starea actuală. ONU poate ajuta la clarificarea procesului de autorizare pentru diferite porturi din UE şi poate colabora cu omologii ruşi pentru obţinerea autorizaţiilor/permiselor înainte de plecarea în curse maritime către porturile respective, dacă este necesar”.

Două discuții private între șefii serviciilor secrete

            În noiembrie 2022, William Burns s-a întâlnit cu Serghei Narîjkin la Ankara (Turcia), ca să avertizeze Rusia în legătură cu consecințele pe care țara va trebui să le suporte dacă, în conflictul din Ucraina, va apela la armament nuclear…

Pe 30 iunie 2023, majoritatea marilor mass-media americane au relatat că șeful Agenției Centrale de Informații (CIA), William Burns i-a telefonat şefului Serviciului de Informaţii Externe al Rusiei (SVR), Serghei Narâșkin, după rebeliunea de 24 de ore condusă la 24 iunie 2023 de şeful grupului paramilitar rus Wagner, Evgheni Prigojin, pentru a-l asigura că Statele Unite nu au fost implicate.

            Convorbirea lui Burns, un fost diplomat deseori însărcinat să transmită mesaje mai delicate în Rusia și în alte țări, se înscrie într-o strategie mai largă a Casei Albe, menită să semnaleze lui Putin și apropiaților săi că Statele Unite nu au jucat nici un rol în demersul lui Prigojin și nu urmăresc o agravare a tensiunilor din Rusia. În plan privat, oficialii americani afirmă că nu doresc să îi ofere Kremlinului nici un motiv ca să pună vina revoltei și a consecințelor ei pe umerii inamicilor externi ai Rusiei. Mesajul directorului CIA a fost următorul (Au scurs în presă abia acum – Șeful CIA a sunat de urgență la Moscova după insurecția armată a Wagner (stiripesurse.ro), postat pe 3 iulie 2023): “Statele Unite nu au fost implicate, este o problemă internă a Rusiei”.

            Alte detalii pe tema conversației, care a avut loc după ce Prigojin a oprit brusc marșul spre Moscova al forțelor sale, nu au fost precizate. Casa Albă a mai menționat: “Nu vom face nici un fel de precizări despre discuții diplomatice la nivel individual”.

Tot în cursul lunii iunie 2023, înaintea rebeliunii lui Prigojin, William Burns a făcut o vizită neanunțată în Ucraina pentru discuții cu președintele Volodimir Zelenski și cu oficiali ai serviiilor ucrainene de informații, după cum a informat un oficial American: ”directorul CIA s-a întâlnit cu omologi ai serviciilor ucrainene de informații și cu președintele Volodimir Zelenski, reafirmând hotărârea Statelor Unite de a face schimb de informații ca să ajute Ucraina să se apere împotriva agresiunii ruse”.

            Având în spate o carieră diplomatică de 32 de ani, în care se include și perioada de timp când a fost ambasador la Moscova, William Burns a fost deseori interlocutorul preferat al lui Joe Biden în discuțiile sale despre Rusia. Încă din noiembrie 2021, Biden l-a trimis la Moscova, unde Burns a discutat cu Putin pe o linie telefonică securizată în timp ce acesta se afla la Soci, stațiunea preferată a lui Vladimir Putin de pe malul Mării Negre. Burns i-a spus președintelui rus că SUA cred că el se pregătește să invadeze Ucraina și că, dacă va face acest lucru, va trebui să facă față unor sancțiuni dure.

              Pe 12 iulie 2023, Serghei Narâșkin, declara următoarele: ”partea principală a discuției noastre s-a axat pe problemele și evenimentele legate de Ucraina. Ne gândim, discutăm ce să facem în legătură cu Ucraina”. Mai mult, în aceeași declarație, Narîșkin spune că există posibilitatea unei a doua întâlniri, față în față, cu directorul CIA, după cea care a avut loc la Ankara cu trei luni înainte de declanșarea invadării Ucrainei, într-o încercare a SUA și a aliaților săi de a-l convinge pe Vladimir Putin să renunțe la declanșarea războiului.

 

Finalizarea războiului din Ucraina

Ministrul chinez de externe și consilierul lui Joe Biden s-au întâlnit pe 16 și 17 septembrie 2023 în Malta și au avut discuţii „sincere, de fond şi constructive”, a declarat Casa Albă (Se coace marele plan pentru Ucraina? Emisarul Chinei a plecat spre Rusia după negocieri cu SUA (stiripesurse.ro)): ”cei doi au discutat aspecte-cheie din relația bilaterală SUA – China, probleme de securitate globală și regională, războiul Rusiei împotriva Ucrainei și relațiile China – Taiwan, printre alte subiecte”, a informat Casa Albă. O înaltă responsabilă a executivului american, sub protecţia anonimatului, a precizat că reuniunea a durat în total 12 ore, pe parcursul a două zile. Pe de altă parte, în aceste discuţii din Malta, China şi Statele Unite s-au angajat să “desfăşoare consultări” în anumite domenii, în special privind “evoluţiile în domeniul politic şi de securitate din Asia-Pacific”, potrivit sursei de la Casa Albă.

Wang Yi, șeful diplomației chineze, a plecat apoi pe 18 septembrie 2023 în Rusia, unde a rămas patru zile pentru discuții „pe teme de securitate”. Într-un briefing, Ministerul rus de Externe a indicat că Wang Yi și secretarul Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov, îşi vor “concentra eforturile pe consolidarea colaborării pe scena internaţională. Va avea loc un schimb detaliat de opinii asupra problemelor legate de soluţionarea situaţiei din Ucraina, precum şi a modalităţilor de asigurare a stabilităţii şi securităţii în regiunea Asia-Pacific”, a indicat un purtător de cuvânt.

Aliaţi de lungă durată, China şi Rusia laudă adesea parteneriatul lor “nelimitat” şi cooperarea lor economică şi militară care urmează să se intensifice. Legăturile dintre Beijing şi Moscova s-au strâns şi mai mult de la invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022, pe care China a refuzat să o critice. China a căutat să se poziţioneze ca o parte neutră în războiul din Ucraina, oferind în acelaşi timp Rusiei, din ce în ce mai izolată pe scena internaţională, un sprijin diplomatic şi financiar crucial.

Incidentul din septembrie 2022

Un pilot rus a încercat în septembrie 2022, să doboare un avion de supraveghere al armatei britanice după ce a crezut că are permisiunea de a trage (Un pilot a fost aproape să provoace un război între Rusia și NATO. Povestea unui episod mai puțin cunoscut, deasupra Mării Negre (stiripesurse.ro), postat pe 14 septembrie 2023): Rusia a susţinut atunci că incidentul a fost cauzat de o “defecţiune tehnică”, iar Londra a acceptat public explicaţia rusă, dar în septembrie 2023, trei surse occidentale de rang înalt din domeniul apărării au declarat că interceptări ale comunicaţiilor ruseşti realizate chiar din avionul vizat de atac oferă o versiune cu totul diferită faţă de de cea oficială. Avionul britanic – cu un echipaj de până la 30 de persoane – efectua o misiune de supraveghere deasupra Mării Negre, în spaţiul aerian internaţional, la 29 septembrie 2022, când s-a întâlnit cu două avioane de vânătoare ruseşti SU-27: unul dintre piloţii ruşi a tras două rachete în avionul RC-135 Rivet Joint al Forţelor Aeriene Regale (RAF). Prima rachetă şi-a ratat de fapt ţinta, şi nu a fost vorba de o defecţiune, aşa cum s-a afirmat la momentul respectiv.

Comunicaţiile interceptate arată că unul dintre piloţii ruşi a crezut că a primit permisiunea de a ţinti avionul britanic, în urma unei comenzi ambigue primite de la o staţie rusă de la sol. Cu toate acestea, cel de-al doilea pilot rus nu a crezut acest lucru. Acesta a protestat şi şi-a înjurat tovarăşul de zbor atunci când pilotul a tras prima rachetă. Avionul Joint Rivet are senzori pentru a intercepta comunicaţiile, iar echipajul RAF a putut asculta incidentul ce ar fi putut duce la moartea lor.

Ministerul Apărării de la Londra a transmis că nu va face publice detalii despre aceste comunicaţii. Răspunzând la aceste noi dezvăluiri, un purtător de cuvânt al Ministerului britanic al Apărării a declarat: “Intenţia noastră a fost întotdeauna de a proteja siguranţa operaţiunilor noastre, de a evita escaladarea inutilă şi de a informa publicul şi comunitatea internaţională”.

Când cele două avioane SU-27 ruseşti se apropiau de avionul de spionaj al RAF, ele au primit o comunicare de la staţia lor de control de la sol. O sursă occidentală a declarat că vorbele pe care le-au auzit au fost ceva de genul “Aveţi ţinta”. Acest limbaj ambiguu a fost interpretat de unul dintre piloţii ruşi ca fiind permisiunea de a trage. Discuţiile llibere par însă să arate un grad ridicat de neprofesionalism din partea piloţilor, au declarat sursele. Pilotul rus a lansat o rachetă aer-aer. A fost lansată cu succes, dar nu a reuşit să se fixeze pe ţintă. A fost vorba despre o ratare, nu despre o defecţiune. Surse din ministerul britanic al Apărării au declarat că între cei doi piloţi ruşi a izbucnit apoi o ceartă. Pilotul celui de-al doilea SU-27 nu a crezut că i s-a dat permisiunea de a trage. Acesta şi-ar fi înjurat camaradul, întrebându-l ce crede că face. Cu toate acestea, primul pilot a lansat încă o rachetă. La vremea respectivă, s-a spus că cea de-a doua rachetă a căzut pur şi simplu de pe aripă – ceea ce sugerează fie că arma a funcţionat defectuos, fie că lansarea a fost anulată.

Într-o declaraţie făcută în faţa parlamentarilor la 20 octombrie 2022, secretarul apărării al SUA Ben Wallace, a spus că a fost un “angajament potenţial periculos”, dar a acceptat explicaţia Rusiei, spunând: “Nu considerăm că acest incident constituie o escaladare deliberată din partea ruşilor, iar analiza noastră este de acord că s-a datorat unei defecţiuni”. Cu toate acestea, o scurgere de informaţii secrete a dezvăluit că armata americană a vorbit despre ceea ce s-a întâmplat în termeni mai duri: într-o serie de documente, publicate online de Jack Teixera, tânărul care lucra la o bază aeriană a Gărzii Naţionale din SUA şi care a scurs pe internet documente secrete, în prezent fiind arestat, acelaşi incident este descris ca fiind ”un incident în care avionul britanic era cât pe ce să fie doborât. Incidentul a fost mult mai grav decât a fost descris iniţial şi ar fi putut constitui un act de război”.

Este posibil să existe mai multe motive pentru care Ministerul Apărării din Marea Britanie a fost reticent în a oferi toate detaliile. În primul rând, Regatul Unit nu ar fi dorit să facă publică amploarea activităţilor sale de colectare de informaţii şi detaliile comunicaţiilor interceptate. Mai important, nici una dintre părţi nu a dorit o escaladare – una care putea atrage un membru NATO într-o confruntare militară cu Rusia. Dar incidentul arată, încă o dată, cum o greşeală şi un calcul greşit al unei singure persoane pot declanşa un conflict mai amplu.

Nu este însă prima dată când un pilot rus vizează, din nesăbuinţă, un avion NATO în spaţiul aerian internaţional: în martie 2023, un avion rusesc a doborât o dronă americană de supraveghere fără pilot, care zbura, de asemenea, deasupra Mării Negre. În urma acelui incident, pilotul rus a primit o medalie, dar majoritatea experţilor sunt de acord că a fost mai degrabă noroc decât îndemânare sau discernământ.

După septembrie 2022, în ciuda faptului că a fost cât pe ce să aibă un avion doborât, forţele aeriene britanice au continuat să efectueze zboruri de supraveghere deasupra Mării Negre. De la incident, însă, aceste zboruri de supraveghere ale RAF au fost escortate de avioane de vânătoare Typhoon, înarmate cu rachete aer-aer. Marea Britanie este singurul aliat NATO care efectuează misiuni cu echipaj uman deasupra Mării Negre.

Ipoteză privind Istoria Europei de Est după 1989

O explicație a paradoxurilor Istoriei europene după decembrie 1989, pe care o dau ca autor al acestui articol, stă în înțelegerile, încă secrete ale fostei Uniuni Sovietice (reprezentate de Mihail Gorbaciov) și ale SUA (reprezentate de George Bush tatăl), semnate la Malta, în 3 decembrie 1989 și valabile timp de 50 de ani, deci până în decembrie 2049…

Dacă SUA, cu concizia ei bine cunoscută a decis trimiterea la lada de gunoi a Istoriei a Imperiului Austro-Ungar, înainte și după încheierea – așa cum a fost încheiat prin Tratatele de Pace de la Paris – a Primului Război Mondial, tot la fel, după 100 de ani, SUA s-a înțeles cu fosta URSS și cu continuatoarea ei de drept și de facto, Federația Rusă, cum să facă jocurile în Europa (de Est), acum la începutul secolului al XXI-lea, iar Istoria curge așa cum este înscrisă în aceste protocoale secrete de la Malta, de care am uitat prea repede noi europenii și noi, românii.

Principalele întâmpări ale anilor scurși după 1990 stau sub aceste înțelegeri de la Malta, din decembrie 1989: cine și câtă influență are în Bulgaria, în România și în celelalte țări ale Europei Centrale și de Est în perioada la care neferim. Dacă serviciile secrete și oamenii politici ar acorda mai mult atenție procentelor de influență americană și rusă pentru țările din Europa Centralăși de Est, stabilite la Malta din 1989, am înțelege mai repede cum a curs Istoria și pentru cine în acești 33 de ani care au trecut din cei 50 pentru care este valabil încă Tratatul sovieto (ruso) – american de la Malta.

Deci, din păcate, după mai bine de 100 de ani de la scrierea și petrecerea Istoriei la începutul secolului al XX-lea, ea se repetă în spirală, acum la începutul secolului al XXI-lea, inclusiv pentru țara noastră: de aceea, de 33 de ani, suferim influențele celor două imperii defuncte între timp – Țarist și Austro-Ungar – dar, a căror influență se prelungește și azi prin țările care le continuă istoric – Austria, Federația Rusă și Ungaria…

Opinia lui Adrian Sârbu

„Eu cred că nu o să intrăm în Schengen prin nici un fel de lobby al nostru… (Adrian Sârbu, teorie incendiară: ‘Nu vom intra în Schengen decât atunci când Putin și Xi vor primi ceva de la America, de la UE’ (stiripesurse.ro), postat pe 15 septembrie 2023): Europa are niște probleme pe care nu poate să le rezolve și sunt clare: primul lucru e problema războiului în care Europa se află și se face că nu se află. Domnul Scholz, într-un an și jumătate, nu a avut cum să cheltuiască 100 de miliarde: 100 de miliarde i-au dat voie americanii. Germania a primit, în ziua de 26 februarie 2022, duminică, dreptul de a se reînarma, drept care i-a fost tăiat în 1946 și de a deveni liderul militar al Europei. Asta a primit, ăsta a fost mesajul cu suta de miliarde, că trebuia să fie 100 de miliarde pe an. Cred că austriecii sunt niște speakeri ai lui Putin și că noi și bulgarii nu vom intra în Schengen decât în momentul în care Putin și Xi primesc ceva de la americani și de la UE, în așa fel încât Putin să fie obligat să renunțe la strategia lui de a ajunge prin România, Bulgaria și Serbia la Marea Adriatică, deci de a-și crea un punct de sprijin în Marea Mediterană… Dacă Putin nu obține ce vrea sau nu e obligat să se limiteze la mai puțin decât vrea, noi nu intrăm în Schengen și Ucraina va fi ocupată integral, va fi oferită o bucată Ungariei, o bucată Poloniei, ca să le închidă gura. Nouă nu ne dă nimic, Bucovina rămâne tot acolo și culoarul – noul Drum al Mătăsii – va fi de la Moscova la Budapesta, de la Budapesta la Belgrad și de acolo până în Grecia jos și se va întâlni cu infrastructura pe care o fac chinezii pornind din Grecia. Astăzi Putin e mai puternic decât în 24 februarie 2022, azi e mai puternic în relația cu toți adversarii”.

SSI – comentariu al NASA                                

În primele zile ale războiului din Ucraina, în februarie 2022, NASA şi Agenţia Spaţială Rusă (Roscosmos) au confirmat dorinţa lor de a continua să colaboreze la bordul Stației Spațiale Internaționale (SSI), în pofida tensiunilor dintre Moscova şi Washington.

Pe 23 iunie 2023, administratorul NASA, Bill Nelson, a reafirmat într-o conferință de presă că Statele Unite şi Rusia vor continua să colaboreze pe SSI în pofida invaziei ruse din Ucraina. Relaţiile profesionale dintre astronauţii americani şi cosmonauţii ruşi aflaţi la bordul SSI, precum şi legăturile dintre centrele de control ale misiunilor spaţiale din Houston şi Moscova nu se vor schimba şi vor continua „fără nici o problemă. Revenirea pe Terra a astronautului american Mark Vande Hei, alături de cosmonauţii ruşi Anton Şkaplerov şi Piotr Dubrov la bordul unei capsule ruseşti Soyuz, programată pe 30 martie 2023, s-a desfăşurat conform planurilor”, a adăugat administratorul NASA.

 

Emilian M. Dobrescu

          Austria Superioară s-a dezvoltat excelent în ultimii ani datorită politicii sale economice ofensive și are cele mai bune premise pentru a fi una dintre regiunile de top din Europa pe termen lung. Piața muncii este în continuă schimbare și prezintă constant angajaților și angajatorilor noi sarcini și provocări.

            Astăzi, Austria Superioară este principala locație de afaceri din Austria, cu companii internaționale și naționale de top, care investesc, cercetează, dezvoltă și produc mărfuri intens solicitate pe piețe.

          150 de euro la începutul școlii pentru 49.000 copii și tineri

          În Austria, fiecare copil cu vârsta cuprinsă între șase și 15 ani are dreptul la bani pentru începerea școlii, sumă plătită în septembrie 2023. Plata se face odată cu alocația familială. Suma pentru anul 2023 este de 105,80 euro pe copil/student.

            Cuantumul alocației pentru începerea școlii pentru fiecare copil, indiferent de vârstă, este de 105,80 euro pe an și se virează în contul părinților împreună cu alocația pentru copil pentru luna septembrie – adică la începutul noului an școlar. Astfel, alocația familială pentru această perioadă crește la 221,90 euro și 241,50 euro, în funcție de vârsta copilului.

            În 2022, alocația pentru începerea școlii a fost de 100 de euro – nu este necesară o cerere pentru plata acestei alocații: dreptul este automat și plata se face împreună cu alocația familială.

          De asemenea, În perioada iulie-august, copiii ai căror părinți beneficiază de asistență socială primesc o scrisoare de informare prin care pot revendica un voucher de 120 de euro – acesta poate fi răscumpărat de la comercianții cu amănuntul selectați pentru a cumpăra materialele necesare pentru anul școlar următor; mai multe informații despre proiectul „Schoolstartklar!” pot fi găsite la sozialministerium.at.

          Agricultura

            Austria Superioară este în prezent cel mai uscat stat federal din toată Austria:  țărănimea este deja foarte îngrijorată, pentru că, pe lângă incendii, există și riscul pierderii recoltelor. Sunt așteptate furtuni, care nu vor ajuta agricultura. Fermierii din Austria Superioară suferă de seceta persistentă. „Situația este foarte problematică”, spune Helmut Feitzlmayr de la Camera de Agricultură a Austriei Superioare.

            În special în câmpurile de cereale, riscul de incendii de câmp crește odată cu temperaturile ridicate: „În condiții uscate, o scânteie este suficientă”, spune Feitzlmayr. Acest lucru poate fi cauzat, de exemplu, de mașini agricole mai vechi, prost întreținute, care funcționează la cald.

            Băncile închid 30 la sută din sucursale

            „Comportamentul clienților s-a schimbat semnificativ în perioada 2020-2023, iar pandemia a accelerat acest lucru”, spune Herbert Walzhofer, CEO al Sparkasse Oberösterreich. Frecvența de lucru pe sectorul de retail a scăzut cu până la 30 la sută (30 Prozent weniger Frequenz: Banken schließen weitere Filialen | Nachrichten.at, postat pe 18iulie 2023). Acest lucru afectează și numărul de sucursale bancare, care nu-și mai împlinesc menirea pentru care au fost înființate.

            Ca urmare, aceste sucursale vor fi închise sau fuzionate. Ajustările structurale nu sunt încă finalizate, în special la Raiffeisen și Sparkasse, cel mai mare lanț de magazine bancare. De asemenea, programul de lucru al acestor sucursale este redus.

            Conform unui studiu realizat pentru sectorul bancar european, în Austria, profitul mediu per client este de 292 de euro și, cu toate acestea, rețeaua de sucursale este din ce în ce mai subțire (Zinsanstieg treibt Gewinne der Privatkundenbanken | Nachrichten.at, postat pe 17 iulie 2023).

            Campioană europeană la utilizarea terenurilor

          În ceea ce privește utilizarea terenurilor, Austria este una dintre țările europene de top. La fiecare zece ani, o zonă de dimensiunea Vienei, adică 414 kilometri pătrați, este construită: suprafața construită a Austriei crește de trei ori mai repede decât populația sa.

          Cele mai frumoase scene în aer liber din Austria

            În Cariera romană din St. Margareten din Burgenland – una dintre cele mai vechi cariere încă active din țară –  au loc spectacole diverse în fiecare vară începând din 1996: în perioada 12 iulie – 20 august 2023 este prezentată aici opera „Carmen” de Georges Bizet.

            Festivalul Lacului Mörbisch este cel mai mare festival de operetă din lume – anul acesta cu „Mamma Mia!” în program. Din 13 iulie până pe 20 august 2023, puteți vedea aici diferite spectacole pentru prețuri la bilete cuprinse între 29 și 109 euro.

            Noua Dunăre la USUS am Wasser: punctul de cultură vă oferă lecturi, jurnale, concerte, DJ și multe alte momente importante. Chioșcul vă tentează și cu ceea ce, probabil, sunt cei mai buni cartofi prăjiți din oraș – vă recomandăm varianta cu pește prăjit – și, de asemenea, cu băuturi răcoritoare, care se savurează cel mai bine pe una dintre terase. Și dacă vreți să vă răcoriți între ele, săriți în apă!

            Hărțuirea cibernetică – pericol tăcut pentru tineri

          Școlarii austrieci sunt din ce în ce mai amenințați de hărțuirea cibernetică: conform unui studiu recent, aceasta afectează fiecare al cincilea tânăr. Iar cifrele cresc…

          Ieftinirea unor produse alimentare

            Prețurile cu ridicata au fost în scădere, ceea ce ar trebui să fie și o veste bună pentru consumatori, cu condiția ca și comercianții cu amănuntul să transmită efectiv avantajul lor de preț clienților.

            Raliul prețurilor la alimente ar trebui să se încheie… inflația scade încet.

          Incendiile de vegetație și furtunile

            Luna iunie și prima jumătate din iulie 2023 au fost extrem de uscate – înregistrându-se cu 50-80 la sută mai puține precipitații decât în ​​anul 2022. În perioada menționată, detașamentele de pompieri au înregistrat până la jumătatea lunii iulie 2023, 166 incendii de pădure, luncă și câmp.

            Pe de altă parte, 4,6 milioane euro sunt pagube produse de furtunile care au afectat numai Austria Superoară (Hagelversicherung: Schweres Unwetter in Oberösterreich verursachte 4,6 Millionen Euro Schaden | Österreichische Hagelversicherung VVaG, 17.07.2023 (ots.at)): agricultura din Austria Inferioară a fost, de asemenea, afectată și există daune în valoare de 900.000 de euro.

            Pe 16 iulie 2023, seara târziu, furtuni cu ploaie abundentă și uneori grindină puternică au trecut peste Austria Superioară și vestul Austriei Inferioare. Districtele austriece superioare Steyr-Land, Linz-Land și Perg au fost deosebit de grav afectate, iar culturile arabile au fost parțial distruse pe o suprafață de 7.100 de hectare. „Conform primelor sondaje ale experților de la asigurările austriece de grindină, numai furtunile din 16 iulie 2023, din Austria Superioară au produs pagube în agricultură în valoare de 4,6 milioane de euro”, spune directorul regional responsabil cu asigurările din Austria Superioară, ing. Wolfgang Winkler. Celelalte furtuni au afectat și agricultura din Austria Inferioară în valoare de 900.000 de euro.

          Îngrijirea bătrânilor

            Austria Superioară sau, mai rar, Austria de Sus este unul dintre cele nouă state federale ale Austriei. Capitala sa este orașul Linz. Austria Superioară are graniță cu Germania și Republica Cehă, dar și cu alte landuri austriece: Austria Inferioară, Stiria și Salzburg. Cu o suprafață de 11.980 km² și 1,3 milioane de locuitori, Austria Superioară este al treilea land austriac ca mărime (Viena și Austria Inferioară au mai mulți locuitori, iar Stiria și Austria Inferioară sunt mai mari ca suprafață).

              Pentru a îmbunătăți îngrijirea persoanelor în vârstă și pentru a ajuta angajații, consilierul provincial social Wolfgang Hattmansdorfer mizează, printre altele, pe sprijin calificat din străinătate (Pflegekräfte von den Philippinen als ein Stein im Maßnahmen-Mosaik (tips.at): în timpul unei vizite la Haus St. Josef din Gmunden, el a făcut schimb de opinii cu responsabilii de la Fundația Liebenau despre modalitățile de recrutare a personalului medical filipinez pentru a lucra în Austria Superioară.

            Provocarea îngrijirii și sprijinului de înaltă calitate pentru generația mai în vârstă este una dintre cele mai importante provocări ale societății austriece: oamenii îmbătrânesc și, în același timp, din ce în ce mai puțini tineri intră pe piața muncii. Din acest motiv, consilierul provincial social Wolfgang Hattmannsdorfer a făcut din provocările în îngrijire și sprijin unul dintre principalele sale puncte focale și, din inițiativa sa, a prezentat un pachet cu 50 de măsuri. Scopul este pe de o parte de a elibera și ușura activitatea angajaților sociali existenți, de a face formarea mai atractivă și mai modernă, dar și de a atrage personal nou.

            Proiect pilot cu 50 de asistente filipineze

            Specialiștii calificați din străinătate sunt o altă modalitate de a asigura personalului necesar în domeniul îngrijirii vârstnicilor. În cadrul unui proiect pilot, au venit deja în Austria Superioară 50 de asistente filipineze, care urmează programe intensive de învățare a limbii germane: proiectul, realizat în cooperare cu Berufsförderungsinstitut (BFI, Institutul de Avansare Profesională) este desfășurat în condiții foarte bune. Fundația Liebenau urmărește un model similar împreună cu BFI și încearcă, de asemenea, să recruteze personal de îngrijire filipineză pentru casele lor de bătrâni din Austria Superioară. S-a făcut deja schimb de experiență în timpul unei vizite la casa Sf. Josef din Gmunden, un oraș din Salzkammergut, în Austria Superioară, pe malul de nord al lacului Traun.

            O bună integrare este importantă

            „Împreună ni se cere să abordăm provocările în îngrijire și sprijin și să menținem standardele înalte, abordăm activ această provocare și luăm diferite măsuri. Pe lângă îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru personalul asistent medical existent, vedem potențialul colegelor de sex feminin din Filipine. Căutăm intens muncitoare calificate din străinătate, este important să însoțim specialiștii sosiți și să ne asigurăm că aceștia sunt bine integrați. Cheia acestui lucru este însă stăpânirea limbii germane”.

            Echipa de asistente medicale

            „Prin angajamentul consilierului provincial Hattmannsdorfer și al echipei sale în recrutarea etică a îngrijitoarelor filipineze în Austria Superioară, așteptăm cu nerăbdare un viitor pozitiv împreună. Datorită completărilor profesionale din echipa de asistente, putem continua să garantăm o bună calitate a vieții rezidenților noștri din Haus St. Josef, iar în numele vârstnicilor de la această casă de bătrâni, dorim să mulțumim domnului consilier Landesrat Hattmannsdorfer pentru vizita caldă”, a spus Doris Kollar-Plasser, manager regional al Fundației Liebenau.

            „Prin cursurile noastre de germană și pregătirea de specialitate la BFI Austria Superioară, sprijinim imigrarea calificată a personalului medical de asistență filipinez: acest lucru le permite să li se recunoască calificările pentru a lucra în azilurile pentru bătrâni – astfel, sprijinim și statul Austria Superioară, în eforturile sale de a contracara deficitul de muncitori calificați”, a spus Christoph Jungwirth, Managing Director al BFI Austria Superioară.

          Învățământul primar și secundar

            Din toamna lui 2023, există o amenințare a claselor școlare fără învățători și profesori, avertizează sindicatul cadrelor didactice. Deficitul de personal este atât de mare încât nu toate lecțiile pot fi ținute în anul școlar 2023-2024. În special în școlile primare au existat deja probleme din anul școlar 2022-2023, pentru a găsi personal pentru predare și de conducere: penuria de profesori este așteptat să atingă apogeul până în 2027 din cauza pensionărilor.

            Noul mod de calculare a pensiilor

            De la 1 ianuarie 2023, veniturile totale din pensie au fost majorate cu 5,8% până la maximul de 5.670 euro; astfel, venitul total din pensia maximă de 5.670 euro obținută pentru baza maximă de contribuție a crescut cu o sumă forfetară de 328,86 euro: în primul an după pensionare se obține majorarea integrală doar dacă cel în cauză se pensionează în ianuarie. Dacă data pensionării este în februarie, atunci majorarea pensiei nu va fi compensată integral, ci doar 90 la sută, în martie 80 la sută și așa mai departe; dacă se pleacă la pensie în noiembrie sau decembrie, persoana pensionată nu se primește de loc o mărire de pensie în primul an.

            Întrucât prima plată a pensiei este și baza creșterilor viitoare, efectul pe termen lung al regulii indemnizației este deosebit de negativ în cazul unei inflații mari, a spus Guvernul – cca 100.000 de persoane se pensionează în 2023; pe aceștia, inflația ridicată îi pune într-o „poziție semnificativ mai proastă”.

            Ministerul Afacerilor Sociale se așteaptă și la o creștere mare a pensiilor pentru anul care vine din cauza inflației actuale. Creșterea este calculată în funcție de rata medie a inflației în perioada iulie-august a anului în curs, iar creșterea este estimată la nouă până la zece la sută pentru anul următor.

            Pentru 2024, prognozele economice actuale indică faptul că inflația va fi din nou peste medie. De aceea, cele cca 200.000 de persoane care se vor pensiona în 20223 și 2024 primesc majorarea integrală a pensiei – indiferent de luna în care se pensionează”, a anunțat Ministerul Afacerilor Sociale; Ministerul Sănătății se așteaptă la costuri suplimentare pentru pensii, în valoare de 150 de milioane de euro doar pentru acest an, 2023.

            Femeile beneficiază în special de noua reglementare: Datorită creșterii treptate a vârstei legale de pensionare din 2024, femeile se vor putea pensiona doar în a doua jumătate a anului respectiv și ar fi avut dezavantaje deosebit de mari din cauza modului de acordare a alocației parțiale. Suspendarea regulamentului legal de participare se datorează unei modificări aduse Legii generale de securitate socială (ASVG), care urmează să fie decisă de partidele de guvernare în Consiliul Național.

          Noua modă la Viena: samba la piscină

          Cu o temperatură de 28 de grade și un cer albastru strălucitor, fiecare loc din Schönbrunner Bad (Viena-Hietzing) a fost ocupat duminică 16 iulie 2023. După o pauză Corona de doi ani, piscina exterioară a invitat din nou la petrecerea la piscină: mii de căutători de Soare au dansat în piscină și au sărbătorit întoarcerea vremurilor bune de socializare în grup.

            Iată cum a comentat cotidianul Heute, petrecerea de la piscină: ”Nu doar vremea bună i-a încins pe vizitatori, ci și muzica live, animația Zumba și dansatorii latini, care au transformat peluza pentru plajă și marginea piscinei într-un ring de dans. După-amiaza, în jur de 2.200 de scăldători au fost încălziți cu un spectacol de samba. Dacă tălpile picioarelor se încălzeau prea mult, puteai sări în apă pentru a te răcori”.

            Acum 8 ani, același cotidian avea următorul comentariu: ”3.500 de adoratori ai Soarelui au venit duminică la legendarul eveniment de la Schönbrunnerbad (Hietzing). De la ora 10 a.m., sirenele și băieții de plajă au sărbătorit timp de douăsprezece ore,  rutine de dans fierbinte fiind incluse!”.

          Numărul de spații comerciale este în scădere

            Suprafața de vânzare pe locuitor a scăzut la 1,5 mp în 2020 și tendința se menține și în 2023, de la vârful de 1,8 mp/locuitor înregistrat în 2013.

            Aceasta ce corespunde unui minus de aproximativ 1,5 milioane de metri pătrați sau 210 terenuri de fotbal.

            Plata mai rapidă a alocației familiale prin proceduri simplificate

            Alți pași pentru dezvoltarea digitală a noii proceduri de alocație familială „FABIAN” au fost hotărâți în Parlament. Acest lucru ar trebui să faciliteze mult procesul de acordare a alocațiilor familiale pentru cetățeni. Datele elevilor sunt procesate automat pentru a accelera semnificativ procesarea cazurilor. În plus, alocația familială va continua să fie acordată o perioadă de 4 luni după finalizarea studiilor școlare. Aceasta garantează o plată continuă a alocației familiale până la un eventual început de studii.

            „Cu aceste adaptări, familiile cu copii care studiază vor fi ușurate și mai mult. Acolo unde familiile trebuiau să depună documente anterior, banii vor fi în cont mai rapid în viitor, datorită procesării automate a datelor studenților. În plus, noua lege asigură că alocația familială va continua să fie plătită la patru luni după terminarea școlii și că alocația familială va continua să fie plătită în continuare, dacă familia își îndeplinește în mod automat obligațiile pe parcursul studiilor copiilor din familia respectivă”, spune ministrul afacerilor familiei, Susanne Raab.

Protest împotriva turismului de masă

Localnicii din oraşul austriac Hallstatt au luat parte la o manifestaţie împotriva turismului de masă. Hallstatt, care face parte din Patrimoniul Mondial. are puţin peste 700 de locuitori – dar ajunge să primească până la 10.000 de vizitatori pe zi în timpul sezonului de vârf (Un oraș din Austria protestează împotriva turismului masiv (stiripesurse.ro), postat pe 28 august 2023): locuitorii solicită limitarea numărului de turişti pe zi şi interzicerea circulaţiei autobuzelor turistice după ora locală 17:00.

Deşi turismul a fost benefic pentru economia Hallstatt-ului, unii localnici spun că sunt pur şi simplu prea mulţi vizitatori. Hallstatt, cu casele sale vechi şi pitoreşti pe malul unui lac alpin limpede, înconjurat de munţi stâncoşi, a devenit un punct de atracţie al turismului în ultimii ani.

În 2006, a apărut într-o dramă romantică sud-coreeană – ceea ce i-a sporit popularitatea în Asia, iar o replică a oraşului a fost construită în China şase ani mai târziu. Mulţi vizitatori vin în căutarea selfie-ului perfect, având ca fundal lacul, turla subţire a bisericii de culoare gri deschis şi peisajul montan uimitor.

Fiind una dintre cele mai suprasolicitate destinaţii din Europa, unii localnici spun că sunt pur şi simplu prea mulţi vizitatori, în special excursionişti de o zi, care sunt aduşi în oraş cu autocare mari. Deocamdată, la fel ca Veneţia şi alte locuri afectate de ceea ce se numeşte turismul excesiv, se pare că Hallstatt va trebui să suporte binecuvântările mixte ale popularităţii sale.

În luna mai 2023, locuitorii au ridicat pentru scurt timp un zid de lemn în cel mai popular loc pentru selfie-uri, blocând vederea Alpilor, în semn de protest faţă de poluarea fonică şi de trafic. În urma reacţiilor de pe reţelele sociale, acesta a fost îndepărtat. Atunci, primarul oraşului a declarat că doreşte să reducă cu o treime numărul de autobuze care trec prin Hallstatt. Hallstatt primea aproximativ un milion de vizitatori pe an înainte de pandemia Covid-19…

Religia

În Austria Superioară conviețuiesc fericiți, reprezentanții principalelor biserici ale planetei, landul fiind un exemplu de prietenie și viață bună între diferiții reprezentanți ai acestor religii – dar, acest lucru nu era valabil în secolele anterioare, odată cu apariția Reformei lui Martin Luther (1517).

Iezuiții – cunoscuți și ca Societatea lui Isus sau Biserica înarmată a lui Isus – au fost principalii promotori ai Contrareformei, căutând să restabilească credința catolică în țări cu o veche tradiție catolică devenite cumva, între timp, protestante, precum Anglia, Austria, Germania, Olanda, Elveția. Numai o cunoaștere aprofundată a istoriei Bisericii Catolice, a Bisericii reformate și a Ordinului iezuit ne poate oferi crâmpeie de adevăr a implicării călugărilor iezuiți în acest proces de construcție și reconstrucție religioasă de loc simplu…

Deci, cele mai importante religii ale landului sunt Biserica Catolică și Biserica Reformată – iată câteva mostre ale aplicării lor:

Biserica protestantă Martin-Luther din Linz. Parohia evanghelică A.B. Linz, orașul interior

            Declarația noastră de misiune: ”Vrem să trăim credința noastră creștină și să o facem tangibilă în diversitatea ei. ​ Vrem să ne acceptăm responsabilitatea ca și creștini în societate și să o facem vizibilă. ​ Vrem să fim deschiși pentru a oferi o casă oamenilor din cele mai diverse medii. ​Ca o biserică primitoare, căutăm dialogul pentru a ne menține vie credința” (https://www.linz-evang.at, vizitat pe 23 iulie 2023).

            Într-o prezentare a bisericii pentru anul 2023 se scrie: ”Ne ocupăm de toate nevoile, inclusiv de cele materiale. Un asistent social oferă informații despre drepturi sau centre publice de ajutor și știe unde să găsiți rapid ajutor în Linz, dacă drepturile și situația Dv sunt încă neclarificate. Oferim ajutor și sfaturi, o clarificare a situației cu un consilier social competent la fiecare 14 zile, luni în sediul parohiei. Datele respective pot fi găsite la Contact… Afișul ofertei poate fi găsit aici”…

            În ”Evagelischer Kirchenbote Linz”, Folge 1, 2023, pr. Wolfgang Ernst scrie următoarele: ”Încredere prin cuvântul <<tu>>,/ Am fost hirotonit acum cinci ani la Viena, apoi primul meu gând a fost să păstoresc în Linz, la Biserica Martin Luther, bine situată. Sunt deja acasă cu serviciul meu aici, în Linz… Din septembrie (2023 – n.n) voi lucra ca rector al Diakonie Eine Welt din Viena. Aștept cu nerăbdare sarcina nouă și merg spre ea cu mare încredere, chiar dacă melancolia de zi cu zi crește puțin… Dar, Încrederea este și cuvântul cheie pentru această interpretare a Bibliei.

            Sunt încrezător în aceia care fac lucrarea bună… până în ziua venirii lui Isus Hristos. Oricine mă cunoaște știe că sunt cel mai precis pentru detalii… Cuvintele de obicei mă deranjează, dar în acest verset al Bibliei, este un singur Cuvânt, care îmi dă multă încredere, și anume, cuvântul „tu”: Apostolul Pavel scrie aici unei întregi comunități, nu numai unei persoane. El a fost nu doar o figură remarcabilă, nu doar un predicator, nu doar șeful comunității din Filipi. El înseamnă toată lumea! Și nu doar fiecare în parte, ci, într-adevăr toți împreună, în relația lor unul cu altul și cu Hristos…

            Unul dintre stimații mei profesori despre Vechiul Testament, James A. Loader ne-a învățat la facultate că nu poți face nimic singur când practici teologia. Dar, cine vorbește mai întâi cu Dumnezeu și apoi cu prietenii și cunoscuții lui, cu familia și ai lui din comunitate, cu cei care se implică într-o conversație sinceră, vorbește corect despre Dumnezeu. Deseori se spune că teologia este neștiințifică. Evaluarea ”inter pares” este pentru noi standard al teologiei de mii de ani… Doar prin consens, numai dacă se dovedește în comunitate, atunci este teologie rodnică. A vorbi despre și de la Dumnezeu este o sarcina comună, în caz contrar rămâne gândire zadarnică…

Din punct de vedere istoric, această scrisoare a apostolului Pavel a fost adresată bisericii din Filipi… Și eu cred pe bună dreptate: Biblia funcționează pentru toți oamenii. Prin urmare, această încredere nu poate fi limitată… Să credem există un zeu, iar el – susține Biserica cu atâta îndrăzneală – îi iubește pe toți oamenii necondiționat. Ca biserică, nu poți alege cine vine la tine și cine nu… Nu poți să spui, doar tu aparții și tu nu… Eu cred cu încredere că Biserica – în ciuda adversităţilor externe, poate merge înainte dacă îi acceptă pe toți oamenii. Al nostru Doamne, Iisus Hristos este atât de vizibil pentru noi ca și comunitate, deci, să fim încrezători că El o va duce la bun sfârșit. Tot aici, cu tine împreună. Amin”.  

Biserica protestantă, parohia evanghelică Wels

            Iată editorialul lui Christian Baldinger, din revista bisericii protestante din Wels, ”Impulse”, iunie 2023: ”Dragi cititori,/ O comoară care nu poate fi supraestimată de către Biserica Evanghelică este constituția sa democratică. Participarea și deciziile democratice modelează biserica noastră, iar alegerile pentru consiliile locale parohiale au loc în această toamnă (anul 2023 – n.n.). Alegerea reprezentanților comunității este fundamentul tuturor deciziilor bisericești. Consiliul parohial devine prezbiteriu, adunare supraintendentă și, din aceasta, sunt aleși membrii de sinodul la nivel austriac; în cele din urmă, aceștia aleg și episcopul.

            Democrațiile trăiesc prin faptul că bărbații și femeile își exercită dreptul de vot, Biserica noastră trăiește atunci când tu îți exerciți dreptul de vot – faceți uz de acest drept, puteți ajuta la determinarea modului în care comunitatea noastră va privi în viitor, puteți ajuta la determinarea priorităților… Aveți un cuvânt de spus la ce sunt folosiți banii noștri și vă puteți folosi experiența și talentele pentru a asigura reprezentarea comunitatii. Un apel la secretariat în acest sens este suficient: să lucrăm împreună pentru a ne asigura o comunitate colorată și vibrantă. Folosiți-vă dreptul de a alege: activ, pasiv sau ambele.

Înțelegerea muncii

Într-un interviu acordat Der Sonntag, eticianul vienez Alexander Filipović explică de ce este cazul și de ce și-ar dori mai mult activism climatic la Biserică din cauza creșteriiii încălzirii globale (Lieber Wein aus dem Weinviertel – Der SONNTAG, postat pe 30 aprilie 2023): Înainte de „Ziua Muncii” de 1 mai, anual, pe 30 aprilie este sărbătorită „Ziua Șomerilor”.

Pe de o parte, rata șomajului în Austria scade constant, iar, pe de altă parte, există în 2023 un deficit de forță de muncă în anumite sectoare. Cum se explică asta, l-a întrebat Der Sonntag pe prof. Alexander Filipovic: „Acestea sunt dinamici foarte ciudate. Pe de o parte, ar trebui să ne bucurăm că avem de efectuat suficientă muncă și că rata șomajului este în scădere. În afară de întrebarea de ce este munca bună, aceasta a fost întotdeauna o preocupare specială a eticii sociale creștine. Munca nu are doar funcția de a crea valoare pentru societate, ci, este întotdeauna un mijloc pentru ca indivizii să se integreze în societate. Aceasta înseamnă că sunt activ, am cu ce să contribui și am un rol în societate; în plus, contactul la locul de muncă și a fi împreună cu colegii au o semnificație specială pentru persoană. De aceea orice șomaj, oricât de mică ar fi rata, nu este bun și trebuie combătut.

Schimbările structurale din economie impun, în mod natural, cerințe mai mari pentru anumite locuri de muncă. Iar „producția de muncitori” nu poate ține pasul: avem în Austria, prea puțină populație rezidentă în intervalul 25 și 65 de ani, iar acest număr va fi și mai mic până în 2050. Cuvântul cheie este lipsa de muncitori calificați. Trebuie să ne asigurăm că, prin educație și imigrație, avem de fapt destui Oameni pentru a face munca care trebuie făcută… În urmă cu 33 de ani, pe 17 mai 1990, episcopii austrieci au publicat ultima lor scrisoare pastorală socială, în care au răspuns la întrebări referitoare la o organizare umană a muncii și a economiei, precum și la o viață solidară și responsabilă. La acea vreme nu exista aproape deloc digitalizare. Susțin abordarea problemelor sociale ale societății noastre din Austria din perspectiva eticii sociale creștine. Am trecut la o societate industrială, apoi la o societate de servicii, iar acum întreg că sectorul serviciilor și, desigur, sectorul industrial trece printr-o transformare majoră. Provocările cu care se confruntă societatea în ansamblu, cum ar fi transformarea ecologică a lumii afacerilor și, de asemenea, a lumii muncii, fac să fie absolut necesar să ne gândim profund la modul în care trăim împreună. Schimbarea ecologică necesară va genera costuri: provocările pentru sistemul de învățământ sunt enorme, la fel și provocările legate de conectarea persoanelor în vârstă la procesele de muncă. Există multe chestiuni care privesc problemele justiției și, prin urmare, aș fi în favoarea unei reafirmări.

            Este util să oferim politicienilor sfaturi despre modul în care munca, afacerile sociale și societatea ar trebui să fie organizate din perspectiva bisericilor creștine. Dar ar fi mult mai necesar demararea unui proces social în care să fie implicați nu doar creștinii, ci toți cei care trăiesc în această țară. Întrebările sunt: ​​Cum vrem să trăim împreună? Cine suportă costurile? Cum distribuim costurile transformării ecologice? Cum organizăm educația? Ce înseamnă să lucrezi digital sau de la distanță? Cum mai întâlnești Oameni când lucrezi doar de acasă? Cum se transformă comunitatea socială? Putem compensa toate acestea doar cu rețelele sociale sau internetul, care nu mai este disponibil? Cred că acestea sunt întrebări importante, aș include și cuvântul cheie al sinodalității într-o astfel de scrisoare pastorală socială. Asta înseamnă să beneficiezi de toată puterea experienței creștinilor și a altor Oameni…

Ziua Mondială a Bunicilor și Vârstnicilor catolici

            ”Punct de închidere” este denumirea impulsului de gândire cu care Departamentul de Pastorală a Vârstnicilor din Eparhia Eichstätt își închide întotdeauna circularele (https://kirchenzeitung-eichstaett.de/schlagzeilen/schlagzeilen/news/kirchenzeitung-ausgabe-nr-30-vom-23-juli-2023/): de data aceasta, este un paragraf din mesajul Papei Francisc pentru „Ziua Mondială a Bunicilor și Vârstnicilor” din acest an, sărbătorită pe 23 iulie: „Prietenia unui vârstnic ajută un tânăr să nu reducă viața la prezent și să-și amintească că nu totul depinde de abilitățile cuiva. Pentru persoanele în vârstă, prezența unui tânăr deschide speranța că ceea ce au trăit nu se va pierde și că visele lor se vor împlini”…

            „Ziua Mondială a Bunicilor și a Vârstnicilor” este sărbătorită abia din 2021, dar nu este cunoscută încă pe scară largă. Dar, un lucru este clar: Papa Francisc, cel care a introdus-o, nu o vede ca pe un eveniment închis pentru studenții mai mari, ci, îi responsabilizează în mod deliberat pe tineri – în special pe cei care vor pleca în curând la Ziua Mondială a Tineretului de la Lisabona. „Înainte de a pleca, du-te să-ți vizitezi bunicii”, recomandă Papa, în vârstă de 86 de ani. Pe de altă parte, el îi face pe vârstnici să „însoțească cu rugăciunile voastre tinerii care urmează să sărbătorească Ziua Mondială a Tineretului”.

            Tema celei de-a 3-a Zile Mondiale a Persoaelor Vârstnice, „Milostivirea Lui din neam în generație” (Luca 1,50) creează în mod deliberat o legătură cu Ziua Mondială a Tineretului, care se desfășoară în perioada 1-6 august 2003, la Lisabona, și a cărei temă este „Maria s-a sculat și a plecat repede” (Luca 1,39): acest pasaj biblic vorbește despre tânăra Maria, care pornește să o viziteze pe verișoara ei mai mare, Elisabeta. În dioceza de Eichstätt, un grup de tineri pleacă pe 27 iulie 2023 pentru a participa la tradiționalele „zile de întâlnire” desfîșurate în dioceza de Aveiro, pe coasta de vest a Portugaliei, înaintea Zilei Mondiale a Tineretului de la Lisabona. Președintele eparhiatului de tineret din dioceza de Eichstätt este Domvikar Korbinian Müller.

            Canonul emerit Leodegar Karg a ocupat odată această funcție și a fost pastorul pentru tineret al eparhiei când prima Zi Mondială a Tineretului s-a desfășurat la Roma, în 1986. Nu exista nici o excursie organizată de eparhie la acea vreme, „totul abia începea pe atunci”, își amintește bărbatul în vârstă acum de aproape 83 de ani, „și totul s-a dezvoltat puternic sub Ioan Paul al II-lea”…

            În timpul mandatului lui Karg, organizarea zilelor de concediu școlar sau „zile de orientare” a determinat viața de zi cu zi. Astăzi, totul „a dispărut puțin”, recunoaște Karg… Dar, el este încă interesat de ceea ce se întâmplă la pastorala pentru tineret: de exemplu, după Corona, munca de tineret a asociației nu s-a prăbușit, așa cum se temea Karg, care a fost întotdeauna un om de familie până la capăt: și-a văzut în mod regulat numeroasele nepoate și nepoți, care au de mult timp propriile familii și, la rândul lor, câțiva nepoți. ”Dar, cea mai tânără generație este încă prea tânără pentru a merge la Lisabona pentru Ziua Mondială a Tineretului, explică el… Karg crede că „Ziua Mondială a Bunicilor și a Vârstnicilor” este o idee bună: „Este frumos când Papa atrage atenția asupra ei”. Pentru a promova uniunea dintre bătrâni și tineri, „care nu poate strica niciodată”…

          Strategia economică și de cercetare „#upperVISION2030”

            A fost dezvoltată pentru a putea supraviețui concurenței globale și pentru a asigura viabilitatea viitoare a Austriei Superioare ca regiune pentru afaceri, industrială și de cercetare pe termen lung.

            Strategia economică și de cercetare „#upperVISION2030” se bazează pe oameni bine pregătiți, pe tehnologiile cheie și pe competențele de bază (tehnologia materialelor, TIC, mecatronică și sisteme mecatronice) din Austria Superioară.

            Domeniile de acțiune principale și punctele focale definite ale Strategiei economice și de cercetare „#upperVISION2030” sunt:

  • Transformarea digitală (Focus: Data Driven, Enterprise and Secure Systems);
  • Mobilitate în rețea și eficiență (Focus: Vehicle2X, Automated Driving, Lightweight Construction & Composites, Alternative Driven Systems and Human Face Systems (Focus) & Technologies, Material Digital Health);
  • Industrie și producție eficiente și durabile (puncte dificile: optimizarea energiei între sisteme, productivitatea materiilor prime, procese și metode de producție eficiente.

            În atenție permanentă a factorilor responsabili sunt: atingerea obiectivelor de creștere a competitivității Austriei Superioare, instituțiile de cercetare și crearea de locuri de muncă moderne în Austria Superioară.

            Turismul

          „Calitatea este atu-ul și motto-ul ofertelor noastre turistice”, fie că se referă la sporturi de iarnă sau activități de agrement de vară – spun responsabilii cu turismul. „Suntem pe o cale de creștere puternică”, spune Markus Achleitner, consilierul provincial pentru Economie și Turism al Austriei Superioare, care continuă (Oberösterreich gestaltet die Zukunft des Tourismus | gast.at, postat pe 3 iulie 2023): ”Strategia de stat pentru turism 2022 a adus deja progrese semnificative pentru regiune, chiar dacă trecem prin vremuri dificile. Cooperarea strâns legată și constructivă între actorii cheie din sistemul turistic din Austria Superioară – inclusiv asociațiile de turism și turismul din Austria Superioară – au jucat un rol important în modelarea acestei noi ere”.

            Baza acestui viitor constă într-o serie de succese și repere pe care le-a atins Strategia de stat pentru turism 2022. Nu numai cooperarea interinstituțională a fost reorganizată și astfel influența pe piețe a crescut masiv, dar au fost dezvoltate și implementate și proiecte remarcabile, inclusiv „Power program tourism”, cea mai mare ofensivă comună de comunicare pentru turism din Austria Superioară până în prezent.

            Implementarea consecventă a transformării digitale este, de asemenea, remarcabilă. Proiecte precum serverul de anunțuri, chatbot-ul „Flo”, planificatorul de călătorie în timp real „Upperguide” și managementul relațiilor cu clienții pentru organizațiile de turism permit o abordare personalizată a oaspeților și oferă recomandări personalizate. Aceste evoluții ilustrează tendința de creștere către experiențe turistice personalizate. Această revoluție digitală este susținută de un coaching digital complet, care este realizat de 40 de eCoaches instruiți. În perioada 2020-2022, peste 2.100 de întreprinderi turistice din Austria Superioară au folosit aceste servicii de consiliere.

            Austria Superioară și-a dezvoltat și aprofundat în continuare rețelele de produse și subiecte turistice, inclusiv stabilirea de alianțe interprofesionale, cum ar fi „Genussallianz für Oberösterreich”. În acest scop, din 2019 au fost lansate evenimente specifice industriei turismului, cum ar fi evenimentul principal cu prezentarea premiului pentru turism NOTOS în Austria Superioară.

            Strategia de stat pentru turism 2030 prevede să devină și mai îndrăzneață și mai neconvențională, precum și mai inteligentă și mai inovatoare. Având un accent sporit pe ofertele pe tot parcursul anului și pe durabilitate, Austria Superioară se află în pragul unei noi ere a turismului de agrement și agrement durabil.

            Vânătorii doresc să contracareze daunele produse de braconaj

            Reglementarea stabilă a stocurilor de vânat prin vânătoare, perioadele de vânătoare adaptate și conceptele regionale de vânătoare țin sub control colonizarea vânatului, iar configurarea zonelor de odihnă a vânatului și a timpilor de vânătoare reduce braconajul.

            Vizitați Wels

            Wels – oraș situat în centrul Austriei – se întinde de-a lungul râului Traun, la poalele Alpilor de Est, poziționat la 39 km sud-vest de Linz. Situl a fost locuit din timpuri preistorice. Wels își are originea în Ovilava romană, capitala provinciei Noricum.

            În Evul Mediu a fost un oraș lider de piață. Printre reperele notabile, care datează de atunci, se numără Turnul Lederer (construit în 1376), din piața pitorească a orașului; primăria (remodificată în 1748); biserica parohială în stil gotic târziu, cu vitralii magnifice din secolul al XIV-lea și fostul castel imperial unde Sfântul Împărat Roman Maximilian I a murit în 1519.

            În secolul al XVI-lea, Wels a cunoscut un apogeu economic, datorită poziției sale ca punct de transbordare a mărfurilor agricole din zonă, precum și din comerțul pe distanțe lungi. Clădirile păstrate din această perioadă sunt turnul de apă, construit în jurul anului 1577, care stoca apa extrasă din Mühlbach, distribuită în întreg orașul printr-un sistem de conducte, și Ledererturm, renovat în 1619.

            Mișcarea de reformă a fost susținută în primul rând de nobilii și studenții din Wels. De la mijlocul secolului al XVI-lea, în Wels locuiau în principal cetățeni protestanți. Teologul Konrad Cordatus, un cunoscut de-al lui Martin Luther, provenea din zona Wels. O sală de evenimente de lângă Biserica Evanghelică de azi poartă numele lui. Recatolicizarea dispusă de împăratul Ferdinand al II-lea s-a desfășurat foarte strict și s-a soldat cu un puternic val de emigrare, în special a familiilor conducătoare.

            Cu excepția anului 1626, Wels a fost în mare măsură ferit de revoltele țărănești și de eforturile Contrareformei. Când fermierii rebeli sub conducerea lui Stefan Fadinger s-au oprit în Wels, orașul a căzut victimă flăcărilor, o pierdere din care Wels și-a revenit cu greu. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea au fost construite în jur de 200 de case noi, iar economia, artele și meșteșugurile au început să înflorească. Prelucrarea fierului, comerțul cu ridicata și afacerile cu bani au devenit importante în acest moment.

            Începând din 1569, primarul și judecătorii orașului, care erau aleși anual, s-au alăturat administrației politice existente a orașului. Din acest moment, judecătorul orașului avea doar sarcini legale.

            Reformele împăratului Iosif al II-lea (a domnit din 1765 până în 1790) au avut un impact și în Wels. Unele capele au fost demolate sau închise; în 1784, mânăstirea minorită a fost închisă. În 1781 s-a înființat comunitatea evanghelică și au avut loc primele întâlniri. În 1785 a fost înființată parohia suburbană. În Kaiser-Josef-Platz se află azi un monument al împăratului Iosif al II-lea, care comemorează abolirea supunerii ereditare.

            Monarhia habsburgică a Austriei a fost învinsă de Franța revoluționară în 1800, în cel de-al doilea război de coaliție și a trebuit să încheie Pacea de la Lunéville, pe 9 februarie 1801. Wels era cartierul general al unor regimente austriece; a fost ocupat şi jefuit de trupele franceze. Inflația a paralizat fabricile, iar prețurile cerealelor au scăzut din cauza recoltelor bune.

            Începutul secolului al XX-lea a fost caracterizat de o activitate în construcții plină de roade, au fost ridicate clădiri cum au fost Sparkasse de pe Ringstrasse și spitalul, precum și fabrici, inclusiv fabrica de alimente Knorr, fabrica de cânepă și funii Teufelberger, fabrica de mașini agricole Reform-Werke, fabrica de rame Nöttling și uzina de electricitate. În 1904, Muzeul Orașului a fost deschis în clădirea Sparkasse de pe Ring. Wels este situat în districtul Wels-Land, pe malul stâng al râului Traun, care curge în Hausruckviertel, la 317 m deasupra nivelului mării. Wels este împărțit oficial în șase districte: interiorul orașului și de jur împrejur în sensul acelor de ceasornic de la S-V la N-E: Lichtenegg, Vogelweide, Neustadt, Pernau și Puchberg. Indiferent de aceasta, Wels este, de asemenea, împărțit în șase comunități cadastrale: Lichtenegg, Obereisenfeld, Pernau, Puchberg, Untereisenfeld și Wels însuși. Comunitățile cadastrale Lichtenegg, Pernau și Puchberg sunt mai extinse decât localitățile la care se face referire în mod obișnuit astăzi și corespund în limitele lor comunităților învecinate cu Wels, în care au fost încorporate în 1939.

            Wels a fost o bază importantă pentru Wehrmacht-ul german în perioada național-socialistă: pe de o parte, aici au fost staționate numeroase unități ale armatei de câmp și de rezervă a Wehrmacht-ului și unități ale Forțelor Aeriene, iar pe de altă parte au fost construite și facilități militare extinse. Pe lângă școli și diverse alte clădiri publice mai mari, cum ar fi Herminenhof și Deutsche Gymnasium (Gimnaziul ÖTB de astăzi), proprietățile private au mai fost folosite – uneori sub constrângere – pentru găzduirea soldaților. Wehrmacht-ul a construit mai multe lagăre de cazărmi (în Lichtenegg și Neustadt), clădiri rezidențiale pentru soldați, lagăre pentru prizonieri de război (în Pernau), spitale de rezervă (pe lângă spitalul Luftwaffe din Neustadt, au existat dotări în spitalul general și în clădirile școlii de astăzi Realgymnasium Dr. Schauerstraße și diferite școli militare în Vogelstraße, un birou de catering al armatei germane, birou de vehicule, parc auto, birou de construcții al armatei, administrarea bazei armatei).

            Aeroportul militar, care a existat înainte de epoca nazistă, a fost extins pe scară largă ca Baza aeriană Wels. O școală de piloți a antrenat peste 1.000 de soldați. 5.000 de oameni din Wels au servit în Wehrmacht-ul german, în jur de 700 și-au pierdut viața în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1944 și 1945, peste 500 de oameni din Wels au murit într-un total de unsprezece bombardamente aeriene ale Aliaților. Aproape 300 de clădiri rezidențiale au fost distruse și alte sute avariate. Aproximativ o cincime din spațiul de locuit a fost distrus ca urmare a bombardameltelor aliate; în mai 1945, orașul a fost eliberat de armata SUA.

            În 2008, în Wels au fost montate șase plăci în memoria victimelor național-socialismului – trei de origine evreiască și trei de către luptători din rezistență.            

            Raza municipală Wels cuprinde 37 de localități. În 2001, aproximativ 63% din populația orașului aparținea Bisericii Romano-Catolice, 14% erau non-confesionali, cca 10% erau musulmani și 7% protestanți. Există mici comunități ortodoxe și alte comunități religioase. În 2021, Wels avea 63.654 locuitori. Wels este azi un nod feroviar și o piață importantă de vite și cereale, unde se organizează de două ori pe an – toamna și primăvara – un mare târg, Welser Messe. În Wels se produc mașini agricole, textile, produse alimentare, produse farmaceutice și pentru construcții. Există aproximativ 36.000 de persoane angajate în Wels. Dintre acestea, aproximativ 63% sunt în sectorul serviciilor. Wels este cunoscut ca un oraș important pentru cumpărături și și unde există mai multe gimnazii (școli secundare) și școli profesionale superioare și, de asemenea, un colegiu profesional.          

            O vizită la Wels vă poartă pașii prin secole de istorie importantă pentru Austria superioară și vă familiarizează cu personalitatea de excepție a unui oraș austriac autentic.

(Re-)Energising Europe: Tally of Italy

June 24, 2023 | GEOPOLITICĂ, UE | No Comments

by Lorenzo Somigli

Following Enrico Mattei’s vision

Giorgia Meloni’s visit last January to Algeria, Italy’s natural extension on the African continent, opened what may be a new chapter. Italian PM paid homage to Enrico Mattei’s monument. Indeed, in comparison with predatory impulses – new and old – towards Africa, Meloni chose a Republican hero who built an alternative model to neo-colonialism, based on cooperation in the wider Mediterranean. It was a model capable of fuelling a season of peace and stability, in the context of the Cold War.

The stability of energy supplies made the industrialisation of Italy, a country still rural and devastated by the lost war (the GDP per capita had fallen below pre-unification levels) possible, and so the spread of prosperity. Not only that, from the perspective of mutuality, the purchase of gas from the coastal countries led to the stabilisation of those ruling classes that had won the struggle for independence.

That was the first political step to relaunch Italian diplomatic action, which could produce many positive effects, but there are points to be clarified. The context has changed profoundly. Post-WWII, Italy was an emerging regional power. Now, Italy must maintain the degree of development and prosperity it has acquired while interrupting commercial relationships with Russia, previously its major (energy) partner.

Consequently, the ‘Mattei Plan’ starts from the involvement and synergy of national companies such as ENI, ENEL, Snam and Terna and aims at some targets: the transformation of the country into a hub for oil and gas through infrastructure, the complete abandonment of Russian gas and, therefore, its replacement with both LNG and natural gas from Africa.

How to Govern the Scarcity Era?

Italy is managing the phase-out from Russian natural gas: 100 per cent by 2024-2025, at least 80 per cent by 2023, warns ENI’s CEO Claudio Descalzi – he predicted the most complex period in the winter of 2023-2024.

As professor Anis H. Bajrektarevic noted in his luminary “Nuclear Commerce” book: “In an ever evolving and expanding world, there is a constant quest for both more energy and less external energy dependency. With the fossil fuels bound industry setting an alarming trend of negative ecological footprint, there is a clear and urgent must to predict and instruct on alternatives.” And indeed, after the Russian intervention in Ukraine, Europe and Italy had to change strategies increasing imports of liquefied natural gas by over 60% in 2022, explained International Energy Agency (IEA). Because of this, Liquefied Natural Gas (LNG) has reached colossal demands and hence a high price peaks, which are set to remain steadily elevated in the coming years. It is also since the supply to Europe (due to boycott of Russia) will stay weak, and demands strong (due to workings of the global South markets).

To process the new LNG, two new regasification plants are planned, in addition to those already present (Panigaglia, Leghorn, Rovigo): one in Piombino, which has a total processing capacity of 5 billion cubic metres per year (equal to 7% of Italian requirements), built by Snam – the company aims to become the European leader in LNG – and the other in Ravenna (ready in the third quarter of 2024). The Italian strategy is certainly on track and the two LNG terminals will increase the country’s energetic flexibility; so, LNG imports will be around 40% in 2026 when were just 20% in 2021.

After the cut in Russian supplies of natural gas, Italy can count in the meantime on supplies from Azerbaijan via Türkiye thanks to the vituperate TAP (worth around 10% per year) and the Transmed, better known as the ‘Mattei pipeline’, which connects Algeria to Italy via Cape Bon in Tunisia and has a capacity of around 32 billion cubic metres of gas.

ENI and ENEL in Africa

ENI and ENEL, two companies with public government participation, have always guaranteed strategic continuity in relations with African countries and are the key to giving substance to the ‘Mattei Plan’.

ENI has been present in Africa since the mid-1950s and has projects in as many as 14 countries. It is a key player in the diversification of gas supplies, first and foremost thanks to its long-time relationship with Algeria’s Sonatrach. Since the first half of 2022, Algeria has become the first gas supplier, ousting Russia, and already in July of that year, it provided a further 4 billion of gas. ENI is the most important company in the country: in 2021 it produced around 20 million barrels of oil and condensate as well as 1.7 billion cubic metres of natural gas. Proof of ENI’s dynamic commitment in Algeria is the start-up in October 2022 of two new fields in the Berkine South basin.

There is not only Algeria. Another country with which ENI has an established relationship is Egypt, where ENI has been present since 1954 through its subsidiary IEOC. In 2022, ENI produced almost 60% of the gas produced in Egypt. A central infrastructure is the Damietta plant (in operation since 2005), which, after resuming production in 2021, reached its 500th LNG cargo, touching approximately 4 billion € liquefied gas exported in 2022, in large part to Europe. Furthermore, thanks to the agreements with Egas, ENI will finalise exploration campaigns together with those in newly acquired areas such as the Nile Delta.

ENI has also promoted new investments and projects intending to diversify gas source countries. A significant case in point is ‘Coral South’, a floating natural gas liquefaction plant with a capacity of 3.4 million tonnes of LNG, fed by 6 subsea wells, in the Rovuma field in Mozambique, from which the first LNG cargoes left as early as November 2022. The project is a source of new jobs, estimated at around 800 during the operational period.

In Africa, ENEL’s commitment, via ‘ENEL Green Power’, focuses on renewable energy sources. There are already active plants such as those in Morocco (three for a capacity of 210 MG) or those in South Africa where there is both wind and solar power; in other countries, such as Ethiopia, ENEL has presented projects, for example, the photovoltaic plant in Metehara.

After the “Great Chaos”. The Stabilisation and the Italian Role

The Mediterranean mosaic was irrevocably disrupted in 2011, the year of the ‘Arab springs’ that liquidated the ruling classes, inspired by Arab nationalism, with which Mattei had built his geo-energetical policy. After more than ten years, a new phase can start. The relaunch of Italian action is a positive step. Indeed, some pitfalls must be considered.

There are new players: China, which intends to invest in Algeria (to produce phosphates), and Russia itself is firmly established in Syria, with its bases in Tartus and Khmeimim; Türkiye – Erdoğan’s imperial vision triumphed in the ballot – is a reality in the Levant Mediterranean and has become increasingly central in energy flows, like the TAP. Nevertheless, a reorganisation is underway and there is a need for stabilisation.

In recent months, Syria has returned to the Arab League, while Tunisia – notable for its 110 million in funding from Italy – has embarked on a path of complex stabilisation with Kaïs Saïed’s neo-presidential reforms. Likewise, recent agreements brokered by China have ushered in a new chapter in Middle East relations, with Iran firmly stretching its limes right up to Lebanon. Faced with the difficulties of France in Africa, the culture of Italian cooperation may be a reservoir that can still be drawn upon.

Previously (in Italian): https://www.centromachiavelli.com/2023/06/07/africa-verso-il-piano-mattei/

Lorenzo Somigli. Columnist: energy & geopolitics; publications Gulf News, IACL, leSfide, Transatlantic Policy Quarterly. Reportage: Lebanon & Türkiye (2021). In Italy parliamentary assistant (2021-ongoing) & media expert (culture, art).

POLITICA DE APĂRARE COMUNĂ A UE

June 11, 2023 | GEOPOLITICĂ, MILITAR, UE | No Comments

Emilian M. Dobrescu

            17 proiecte de apărare europeană comună

            Pe 7 martie 2018, 25 de state membre UE au aprobat la Bruxelles, o istă de 17 proiecte în cadrul Cooperării Structurate Permanente (CSP), pactul în domeniul Apărării adoptat în decembrie 2017[1]. Cele trei state care nu participă la CSP sunt Regatul Unit al Marii Britanii, care s-a retras din Uniunea Europeană, Danemarca şi Malta. Marea Britanie a respins totdeauna ideea unei integrări europene în domeniul Apărării. Proiectele aprobate de către miniştrii Apărării ai celor 25 de state membre UE sunt:

  1. Centrul de Comandă Medicală, lider de proiect Germania.
  2. Sistemul European de Comunicații Securizate (ESSOR), lider de proiect Franța.
  3. Rețeaua de hub-uri logistice europene și suport operațional, lider de proiect Germania.
  4. Mobilitate militară, lider de proiect Olanda.
  5. Centrul de antrenamente pentru misiuni UE (EU TMCC), lider de proiect Germania.
  6. Centrul de certificare a pregătirii armatelor europene, lider de proiect Italia.
  7. Funcțiunea operațională energetică (EOF), lider de proiect Franța.
  8. Capacitatea de dislocare a pachetului de ajutor în caz de dezastru militar, lider de proiect Italia.
  9. Sisteme (semi) autonome maritime pentru operațiuni de deminare (MAS MCM), lider de proiect Belgia.
  10. Supraveghere și protecție maritimă și portuară (HARMSPRO), lider de proiect Italia.
  11. Reforma sistemelor de supraveghere maritimă, lider de proiect Grecia.
  12. Platforma comună de informare amenințări cibernetice și răspuns rapid, lider de proiect Grecia.
  13. Echipe de reacție rapidă cibernetică și asistență mutuală, lider de proiect Lituania.
  14. Sisteme strategice de comandă și control a operațiunilor și operațiilor, lider de proiect Spania.
  15. Vehicol blindat pentru infanterie/Vehicol de asalt amfibiu/Vehicol cu blidaj ușor, lider de proiect Italia.
  16. Sprijin indirect de artilerie (EuroArtillery), lider de proiect Slovacia.
  17. Centrul de operațiuni pentru răspuns la crize (EUFOR CROC), lider de proiect Germania.

      România participă la următoarele proiecte: Centrul de Comandă Medicală, Sistemul European de Comunicații Securizate, Mobilitate militară, Echipe de reacție rapidă cibernetică și asistență mutuală.

            Armata modulară

            Uniunea Europeană are în vedere crearea unei forţe militare comune de până la 5.000 de militari până în 2025 pentru a interveni într-o serie de crize şi fără să se bazeze pe Statele Unite, potrivit unui proiect de plan strategic (vezi mai jos, Busola Strategică)[2]: capacitatea de desfășurare rapidă a UE ar trebui să fie alcătuită din componente terestre, maritime şi aeriene care ar putea fi schimbate în orice forţă permanentă, în funcţie de criză, potrivit Busolei Strategice. Miniştrii de externe şi ai apărării din UE au dezbătut pe scurt planul la Bruxelles, şi urmează să continue discuţiile cu intenţia convenirii unui document final până în martie 2022.

            La două decenii după ce liderii UE au fost de acord pentru prima dată să înfiinţeze o forţă de 50.000-60.000 de militari, dar pe care nu au reuşit să o operaţionalizeze, proiectul de strategie a şefului diplomaţiei europene, Josep Borrell, este cel mai concret efort de a crea o forţă militară de sine stătătoare care să nu se bazeze pe activele SUA.

            „Avem nevoie de mai multă rapiditate, soliditate şi flexibilitate pentru a ne îndeplini întreaga gamă de sarcini militare de gestionare a crizelor”, se spune în proiectul de plan strategic denumit Busola Strategică. „Trebuie să fim capabili să răspundem la ameninţări iminente sau să reacţionăm rapid la o situaţie de criză, de exemplu o misiune de salvare şi evacuare sau o operaţiune de stabilizare într-un mediu ostil”, se arată în proiect. Nu toate cele 27 de state membre ale UE ar trebui să participe, dar aprobarea oricărei desfăşurări ar necesita un consens.

            Busola Strategică este documentul UE cel mai apropiat de o doctrină militară, asemănător Conceptului strategic al NATO, care stabileşte obiectivele alianţei. Esenţial pentru UE, Joseph Borrell doreşte ca statele membre să se angajeze să „furnizeze active asociate şi factori strategici necesari”.

            Din 2007, UE a menţinut grupuri de luptă de 1.500 de militari, dar acestea nu au fost niciodată folosite, în ciuda eforturilor de a le disloca în Ciad şi Libia. Împărţirea grupurilor de luptă în unităţi mai mici le-ar putea face mai flexibile şi mai dislocabile: „Folosirea modulelor ne va oferi o mai mare flexibilitate pentru a ne adapta forţa la natura crizei… Acest lucru este esenţial dacă dorim să depăşim obstacolele cu care ne-am confruntat în trecut”, se arată în proiectul Busola Strategică.

            Avertismentul Agenției Europene pentru Apărare

            Statele Uniunii Europene ar trebui să cumpere arme în comun pentru a reface stocurile după ce au aprovizionat Ucraina aflată în război cu Federația Rusă, a declarat şeful agenţiei de apărare a blocului european, care a avertizat că Statele Unite s-ar putea să nu fie întotdeauna capabile să protejeze Europa de ameninţări[3]: “Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei demonstrează deficienţele noastre în materie de înzestrare”, a declarat Jiri Sedivy, directorul executiv al Agenţiei Europene pentru Apărare (EDA).      EDA se află în discuţii cu firmele europene de armament pentru a stimula producţia, precum şi cu diferite ţări, pentru a se asocia ca să cumpere echipamente şi muniţie. “Ceea ce este important este ca noi, Uniunea Europeană, să fim capabili să devenim un furnizor credibil de securitate, pentru protejarea cetăţenilor”, a mai spus oficialul.

            “Statele Unite vor fi inevitabil angajate în regiunea Asia-Pacific şi nu vor fi capabile să furnizeze unele dintre elementele esenţiale, cum ar fi transportul aerian strategic, avioanele de recunoaştere, rachetele ghidate cu precizie şi apărarea aeriană”, a mai arătat directorul EDA, care a subliniat, de asemenea, că ameninţarea terorismului şi a statelor eşuate din Orientul Mijlociu sau Africa de Nord este în creştere.

            Europa a avut o abordare fragmentată în materie de apărare, ţările echipându-şi în mare parte armatele pe cont propriu, ceea ce a dus la un mozaic de arme şi echipamente incompatibile. Războiul din Ucraina a pus Europa în faţa celei mai mari provocări din ultima generaţie, expunând diviziuni profunde în ceea ce priveşte modul de a aborda Federația Rusă.

            Cheltuielile europene în domeniul apărării au depăşit pentru prima dată 200 de miliarde de euro în 2021, în creştere cu 6% faţă de anul 2020, cea mai mare creştere de când regiunea a început să stimuleze cheltuielile militare în 2015, după anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia. Fără ajutorul SUA, UE ar avea dificultăţi în a se apăra singură, neavând informaţii, avioane de recunoaştere şi apărare antirachetă cu rază medie de acţiune şi nici nave amfibii şi submarine, potrivit unui raport din 2020 al Parlamentului European.

            Busola Strategică

          Busola Strategică este documentul de strategie militară al Uniunii Europene, care evidențiază pentru prima dată amenințările cu care se confruntă blocul european și tratează modul de gestionare a crizelor, dezvoltarea capacităților de apărare, precum și parteneriatele care sunt menite să „stabilizeze o viziune strategică comună pentru securitatea și apărarea UE în următorii 5-10 ani”[4].

 

            Autonomia strategică și cooperarea cu NATO

            Conceptul de autonomie strategică, obiectivul UE de a acționa independent în politica sa externă și de securitate, apare o singură dată în strategia de 28 de pagini: „Recentele schimbări geopolitice ne amintesc că UE trebuie să-și asume urgent mai multă responsabilitate pentru propria sa securitate, acționând în vecinătatea sa și dincolo, cu parteneri ori de câte ori este posibil, și singură atunci când este necesar”, se arată în proiectul de strategie.

            În ceea ce privește relațiile UE-NATO, se face referire la viitoarea Declarație comună UE-NATO, prezentată drept element-cheie pentru cooperarea viitoare. Documentul abordează îngrijorările unor state membre ale UE din Europa de Est, care privesc NATO ca principalul lor furnizor de securitate.

            Strategia militară europeană se axează pe cooperarea strânsă a statelor membre UE în operațiunile de gestionare a crizelor, în dezvoltarea capacităților militare, prin derularea de exerciții și legiferarea conceptului de mobilitate militară: începând cu 2022, UE intenționează să avanseze un dialog dedicat pe teme de securitate și apărare cu SUA.

            Proiectul mai precizează că UE rămâne „deschisă să coopereze cu Regatul Unit în domeniul securității și apărării” și se angajează, de asemenea, să consolideze dialogurile cu Balcanii de Vest, vecinătățile de est și de sud, țări din Oceanele Indian și Pacific, precum și din America Latină.

            Strategia mai presupune extinderea prezențelor maritime a UE în zonele de interes, începând cu Oceanele Indian și Pacific, care ar include exerciții maritime cu partenerii regionali Japonia, Coreea de Sud, India, Indonezia și Vietnam.

            Evaluarea amenințărilor

            Elaborată de către Serviciul diplomatic al UE (SEAE) în colaborare cu agențiile de securitate naționale, prima parte a noului plan militar al UE este menită să acopere riscurile și tendințele de securitate din bloc și din întreaga lume. Pe lângă o listă descriptivă a amenințărilor regionale cu care se confruntă blocul, Rusia și China figurează predominant în document: Acțiunile Rusiei în vecinătatea noastră comună și în alte teatre contrazic viziunea UE asupra lumii și a intereselor sale”, se arată în proiect, adăugând totuși că „strategia UE urmărește angajarea Rusiei în cooperări pe probleme specifice”, cum ar fi clima.

            Mai mulți diplomați UE au afirmat că amenințarea Rusiei ar fi trebuit mai bine precizată prin includerea amenințărilor militare și a ocupației, aprovizionarea UE cu energie și acțiuni hibride. Potrivit proiectului de strategie milatraî a UE, China este descrisă drept „un partener, un competitor economic și un rival sistemic”, care este „din ce în ce mai mult implicat în tensiunile regionale. În ciuda asertivității tot mai mari a Chinei, vom continua să cooperăm în domenii de interes reciproc, cum ar fi combaterea pirateriei, a climei și a securității”, se arată în proiect. Într-o referire la diviziunile interne dintre statele membre despre cum să se ocupe cel mai bine de Beijing, documentul avertizează că acest lucru ar „necesita o unitate puternică” a întregului bloc european.

            Agențiile naționale de informații vor revizui analiza amenințărilor UE cu o frecvență de „cel puțin odată la fiecare 5 ani, începând din 2025 sau mai devreme dacă contextul strategic și de securitate în schimbare o impune”.

 

            Capacitatea de reacție rapidă

            În urma crizei din Afganistan, statele membre UE au discutat în cursul verii lui 2021, idei pentru crearea unei forțe de intervenție și despre posibilitatea ca aceasta să fie constituită pe bază de cooperare militară ad-hoc între statele membre UE interesate. Potrivit proiectului, forța este menită să „răspundă la amenințări iminente sau să reacționeze rapid la o situație de criză, de exemplu, o misiune de salvare și evacuare sau o operațiune de stabilizare într-un mediu ostil”.

            Comanda și controlul forței militare ar aparține fie unui cartier general național prestabilit sau unui organism din cadrul Statului Major Militar al UE (EUMS); grupurile de luptă deja existente ale UE nu au fost niciodată folosite în teren din cauza disputelor privind finanțarea și a reticenței unor state de a le desfășura.

 

            Problema unanimității în decizii

            În prezent, orice operațiune militară care ar implica grupurile de luptă europene are nevoie de decizie unanimă de a le desfășura. Pentru a evita procesul dificil de luare a deciziilor, proiectul propune „aranjamente mai flexibile”. Asta înseamnă că o decizie ar putea fi luată de o coaliție de state dornice și capabile să intervină.

            Statele membre UE au la dispoziție anul 2022 să specifice clar modul în care articolul 44 al Tratatului UE le-ar putea permite să planifice și să conducă o misiune sau o operațiune militară în cadrul UE. Un diplomat est-european a declarat că unele țări membre UE doresc să discute cum poate fi îmbunătățit procesul de luare a deciziilor, dar și că „unanimitatea trebuie să rămână principiul călăuzitor”.

            Fondul European de Apărare

          Comisia Europeană a lansat oficial Fondul European de Apărare, dotat cu aproape 8 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027, prima alocare bugetară a UE în Apărare. Fondul are scopul de a co-finanţa proiectele de cooperare între companii de apărare şi consolidării în acest fel a autonomiei europene[5]. „Pentru prima dată, Uniunea Europeană investeşte o parte a bugetului său în apărare”, a declarat comisarul european pentru piaţă internă Thierry Breton. Noul fond este dotat cu 7,95 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027.

            Potrivit lui Thierry Breton, “Fondul European de Apărare este o contribuţie absolut esenţială la o mai mare suveranitate europeană”, Uniunea Europeană trebuind să devină “progresiv un actor al securităţii la nivel mondial”. Fondul este menit să finanţeze, împreună cu statele membre, proiecte de cooperare care promovează inovaţii tehnologice şi se adresează atât marilor grupuri din industria apărării, cât şi micilor întreprinderi şi start-up-uri.

            Acordul politic preliminar pentru crearea Fondului European de Apărare a fost încheiat încă din februarie 2019 de Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană după negocieri tripartite.

            SUA susțin crearea armatei europene

            Oficialii Administraţiei Joe Biden au anunțat pe 21 noiembrie 2021 că susţin planurile Uniunii Europene de consolidare a capabilităţilor strategice și că încurajează înființarea unei armate europene[6]. Preşedintele Joe Biden susţine „în mod absolut” dezvoltarea capabilităţilor militare europene, afirmă Derek Chollet, consilier în cadrul Departamentului de Stat de la Washington. De asemenea, Derek Chollet a exprimat preocupările SUA privind ritmul lent al programelor UE pentru dezvoltarea capabilităţilor militare, avertizând că există riscul apariţiei unui decalaj în raport cu Statele Unite: „Am asistat la multe reuniuni ministeriale în domeniul apărării atât la Pentagon, cât şi la Bruxelles, iar fiecare ministru insista vehement pentru alocarea mai multor fonduri pentru apărare, pentru armate mai capabile. Dar, apoi, toţi aceşti miniştri erau nevoiţi să meargă în parlamentele țărilor lor, la guvernele lor să susţină acele bugete şi nu aveau success”.

            În acest context, oficialul american a precizat că Statele Unite manifestă disponibilitatea de a oferi consultanţă aliaţilor europeni pentru dezvoltarea capabilităţilor militare: „Noi manifestăm disponibilitatea, Statele Unite vor să ofere consultanţă, vrem o Europă mai puternică. Este în interesul SUA ca Europa să aibă capabilităţi militare mai dezvoltate. De aceea, administraţiile SUA, preşedinţii din ambele partide, secretarii Apărării au insistat despre alocarea a 2% din PIB ca standard bugetar pentru apărare. Este important să depăşim discuțiile teoretice”, a concluzionat Derek Chollet…


[1] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/pesco-cele-17-proiecte-de-aparare-comuna-la-care-au-aderat-25-de-state-membre-ue.html, postat și vizitat pe 7 martie 2018

[2] Vezi site-ul UE vrea să creeze o armată modulară cu 5.000 de militari, până în 2025, cu care să intervină rapid în crize, fără să se bazeze pe SUA | Digi24, postat și vizitat pe 16 noiembrie 2021

[3] Vezi site-ul Avertismentul agenţiei de apărare UE: SUA nu vor putea proteja tot timpul Europa – Stiri pe surse – Cele mai noi stiri, postat și vizitat pe 17 decembrie 2022

[4] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/busola-strategica-detalii-din-prima-strategie-militara-a-ue.html, postat și vizitat pe 11 noiembrie 2021

[5] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/fondul-european-de-aparare-lansare-oficiala-prima-alocare-bugetara-ue.html, postat și vizitat pe 1 iulie 2021

[6] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/oficial-american-sua-sustin-infiintarea-unei-armate-europene-237842, postat și vizitat pe 21 noiembrie 2021

Emilian M. Dobrescu

Economia

Ucraina se pregăteşte să vândă mari companii de stat, inclusiv de utilităţi şi uzine metalurgice, la preţuri mici, pentru a-şi consolida bugetul dependent de ajutoare şi pentru a pune capăt, pe de altă parte, deceniilor de practici postcomuniste de corupţie şi proastă gestionare, care au subminat economia[1]: dacă măsura va fi aprobată de Parlament, Ucraina ar putea câştiga peste 400 de milioane de dolari, în cel mai bun caz, prin vânzarea companiilor de utilităţi şi a celor siderurgice, precum şi a unui producător de îngrăşăminte şi a unui producător de insulină. Alte 190 de milioane de dolari pot veni din închirierea de terenuri agricole, a declarat Rustem Umerov, şeful Fondului Proprietăţii de Stat din Ucraina (PSFMU), într-un interviu acordat Bloomberg. El a recunoscut că puţini Oameni ar vrea să investească într-o ţară aflată în război, dar i-a îndemnat pe potenţialii investitori să se gândească la Ucraina ca la o investiţie de viitor, ce s-ar putea dovedi de 20 de ori mai profitabilă decât pare în prezent.

Printre companiile ce ar putea fi privatizate se numără producătorul de amoniac Odeski Priportovi Zavod, producătorul de titan United Mining şi Uzina de titan-magneziu de la Zaporojie, producătorul de insulină Indar şi producătorul de energie Centrenergo PJSC.

În Timp ce Guvernul se aşteaptă să obţină 6 miliarde de hrivne (162 de milioane de dolari) din vânzarea companiilor de stat în 2023, Rustem Umerov spune că ar putea obţine o sumă potenţial de patru ori mai mare dacă planurile de vânzare şi de leasing vor merge mai departe. Acest lucru depinde de Parlament, care trebuie mai întâi să aprobe legislaţia pentru a permite privatizarea companiilor mari şi închirierea terenurilor agricole deţinute de stat. Deputaţii sunt împărţiţi în două tabere – pro şi contra. În cazul în care Parlamentul nu reuşeşte să adopte legile necesare, alternativa ar fi ca statul să se orienteze către societăţi mixte cu alte companii de stat pentru a uşura povara asupra finanţelor publice.

          Logica militară prevalează

            Afluxul de echipamente militare în Ucraina a prezentat tot Timpul un risc de escaladare și deturnare a armelor, a avertizat pe 8 februarie 2023, în fața Consiliului de Securitate, Înaltul Reprezentant al Națiunilor Unite pentru Afaceri de Dezarmare, Izumi Nakamitsu, care a cerut încetarea atacurilor asupra zonelor locuite[2]: referindu-se la „tragica aniversare” a începerii ofensivei militare a Rusiei în Ucraina începând cu 24 februarie 2022, care „a provocat suferințe nespuse poporului ucrainean și a creat repercusiuni în întreaga lume”, doamna Nakamitsu a detaliat asistența militară primită de Ucraina din partea mai multor guverne.

            Izumi Nakamitsu a raportat astfel „transferul de arme și muniție convențională grea, vehicule de luptă de infanterie, capacități de apărare aeriană, sisteme de artilerie de mare calibru, vehicule aeriene de luptă fără pilot și rachete, precum și arme de calibru mic”, la care mai recent s-au adăugat „din ce în ce mai importante sisteme moderne” precum tancurile de luptă. Potrivit Înaltului Reprezentant pentru Afaceri de Dezarmare al ONU, alte state au transferat arme, cum ar fi dronee de luptă, către forțele armate ruse pentru a fi utilizate în Ucraina, precum și arme convenționale puternice, cum ar fi rachetele de artilerie.

            Evitați escaladarea și deturnarea armelor

            Dna Nakamitsu a remarcat că afluxul masiv de arme în orice situație de conflict armat sporește temerile de escaladare și că măsurile de prevenire a potențialei deturnări a unor astfel de arme și muniții sunt esențiale pentru redresarea post-conflict și securitatea regională, precum și pentru prevenirea conflictelor în alte regiuni. În conformitate cu standardele internaționale, orice transfer de arme și muniție ar trebui, a spus ea, să includă evaluări ale riscurilor înainte de transfer și verificări după expediere, cum ar fi inspecții la fața locului și auditări ale utilizatorilor finali. Prevenirea deturnării necesită, un schimb de informații între statele importatoare, de tranzit și exportatoare, o contabilitate adecvată, protejarea armelor și munițiilor și controale la frontieră: „Transparența în domeniul armamentului este o măsură crucială de consolidare a încrederii, care poate servi la reducerea tensiunilor și ambiguităților dintre statele membre”, a declarat Izumi Nakamitsu amintind că Registrul armelor convenționale al Națiunilor Unite și Tratatul privind comerțul cu arme rămân instrumente cheie în această privință. Ea a încurajat statele membre să participe la aceste mecanisme de transparență, deoarece „comportamentul previzibil și transparent al statelor poate reconstrui încrederea reciprocă și poate ajuta la prevenirea conflictelor”.

            Doamna Nakamitsu a dorit, de asemenea, să reafirme responsabilitatea tuturor părților implicate în conflict de a proteja civilii și infrastructura civilă. Deplângând bilanțul, probabil mai mic decât realitatea, a 18.657 de victime civile, inclusiv 7.110 morți și 11.547 răniți în Ucraina de la începutul ofensivei ruse, ea a confirmat Consiliului de Securitate că majoritatea civililor morți și răniți sunt victime ale explozivilor armelor, inclusiv artileria grea, precum și a sistemelor de lansare a rachetelor multiple.

            Izumi Nakamitsu a descris efectele conflictului asupra infrastructurii și serviciilor civile esențiale, precum și consecințele lor umanitare directe: „case, școli, drumuri și poduri distruse, grave distrugeri asupra spitalelor și instituțiilor sanitare. Perturbarea apei, gazelor, încălzirii și electricității cauzate de atacurile rusești asupra infrastructurii energetice agravează criza umanitară din Ucraina. Aceste atacuri constituie o escaladare inacceptabilă a războiului, iar civilii plătesc cel mai mare preț pentru că principiile umanitare trebuie respectate și „trebuie luate toate măsurile posibile pentru a evita sau, în orice caz, pentru a minimiza victimele civile și deteriorarea infrastructurii civile”.

            Interzicerea folosirii armelor explozive în zonele populate

            Izumi Nakamitsu a reiterat apelul neechivoc al Secretarului General al ONU, António Guterres, adresat părților în conflict de a se abține de la utilizarea armelor explozive în zonele populate, un ecou al declarației politice adoptate de ONU în noiembrie 2022, de către 80 de state privind întărirea protecției civililor împotriva acțiunilor militare: „Reiterez apelul meu către statele membre să pună în aplicare această declarație, care este un pas important în eforturile noastre de a proteja mai bine civilii. Atacurile împotriva civililor și a infrastructurii civile trebuie să înceteze”.

            Constatând pierderile imense și devastările din Ucraina din perioada februarie 2022 – februarie 2023 și perspectivele de pace care „continuă să se diminueze”, Înaltul Reprezentant pentru Afaceri de Dezarmare al ONU a recunoscut că „perspectiva unei soluții negociate pare în prezent subțire atât Timp cât logica militară actuală continuă să prevaleze” și a cerut Adunării Generale să susțină o soluționare pașnică. „O escaladare și prelungirea ulterioară a conflictului ar duce doar la și mai multe suferințe insuportabile, iar transferul de echipament militar în sprijinul Ucrainei nu trebuie să deraieze aspirația la pace a tuturor națiunilor lumii”.

          OZN-uri la Kiev

Un raport publicat la finalul lunii februarie 2023 de Oamenii de știință de la Observatorul Astronomic din Kiev (MAO), a descris „un număr semnificativ de obiecte a căror natură nu este clară”, inclusiv mai multe așa-numite „fantome” care păreau complet negre pe Cer și păreau să treacă prin atmosferă cu o viteză de până la 53.000 km/h – aproximativ de două ori mai rapid decât o rachetă balistică intercontinental[3]: autorii raportului au descris aceste obiecte fantomă ca fiind UAP – denumirea preferată de comunitatea științifică pentru obiectele zburătoare neidentificate, sau OZN-uri – fără a încerca să excludă explicații mai evidente, cum ar fi sateliții, dronele sau rachetele rusești. Raportul MAO despre obiectele zburătoare neidentificate (OZN) care au zburat pe Cerul Ucrainei a fost respinse oficial de către Academia Națională de Științe a Ucrainei (NASU), citându-se „erori semnificative” în metodele și rezultatele raportului: „Prelucrarea și interpretarea rezultatelor au fost efectuate la un nivel științific necorespunzător și cu erori semnificative în determinarea distanțelor față de obiectele observate”, a scris un grup de oameni de știință de la NASU, într-o declarație dată publicității.

Echipa de la NASU a adăugat că raportul „nu a îndeplinit cerințele profesionale pentru publicarea rezultatelor cercetării științifice”; în raportul lor, cercetătorii de la Observatorul Astronomic din Kiev au analizat observațiile asupra unor obiecte ciudate, care se mișcă rapid, detectate de unul dintre cele două observatoare din apropierea Kievului. Echipa de la MAO a dedus distanța, dimensiunea și viteza acestor obiecte pe baza cantității de lumină de fundal pe care fiecare dintre ele părea să o blocheze, concluzionând că multe dintre obiectele misterioase aveau aproximativ dimensiunea unui avion, dar se deplasau prin atmosferă cu viteza unei nave spațiale. „Autorii nu oferă argumente care să susțină că printre UAP-urile observate s-ar putea afla fenomene naturale sau obiecte artificiale de origine extraterestră”, au scris cercetătorii de la  NASU.


[1] Vezi sitte-ul Măsuri disperate în economia ucraineană: Guvernul de la Kiev scoate la vânzare mari companii de stat pentru a face rost de bani – Știri de ultimă oră | Stiripesurse.ro, postat și vizitat pe 21 aprilie 2023

[2] Vezi site-ul Ukraine : la logique militaire repousse le règlement du conflit, avertit une haute responsable de l’ONU | ONU Info, postat I vizitat pe 8 februarie 2023

[3] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/ozn-uri-fantoma-pe-cerul-ucrainei-oamenii-de-stiinta-de-la-observatorul-astronomic-din-kiev_2811185.html, postat și vizitat pe 28 februarie 2023

Faroukou Mintoiba

Following successes of the similar programs in Europe (Vienna and Geneva notably), the Istanbul-based International Organization along with its European (think-tank, academia, cultural diplomacy, and media) partners decided to launch the special executive program for future leaders on its own.

Hence, by the Program’s launch on 24th February 2023, this format gathered participants of diverse professional backgrounds and varied geographies, including Africa, Asia, Europe, and the Middle East – largely the emerging leaders from the government, international organizations, or industry. The Future Leaders Executive Program’s concept is rather simple: Participants are spending a whole day with top-level speakers – mainly the world leaders that shaped events of the past decades (two per month, last Friday-Saturday in month) in an open, Chatham House rules-based atmosphere, all situated within the historic premisses of the city on two continents.

On the 24th of March 2023, Yves Leterme, former prime Minister of Belgium in the context of the 2nd month of the above-mentioned program, entertained its participants on various issues, ranging from the Global Leadership Crisis to the uncertainties of the future and all the consequences its entails.

The maxim “To govern is to foresee” once summed up a fundamental rule of effective governance. It is beginning to sound more and more like “To govern is to manage the unpredictable.”

This adage appeared as the title of a document that served as the full session’s lesson plan.

The Prime Minister left a lasting impression on the audience by combining logical political and business strategies, outlining important social issues in detail, and leaving enough room for debate from a range of viewpoints. The political choices and plans Mr. Yves Leterme have made throughout his tenure are based on well-known traits of Belgium, the state of its economy at the time, history, and his capacity to foresee global events.

The fundamental concept of government must be to assume responsibility for managing public affairs, unpredictable events and situations, political fervor, and opinion formation with a focus on managing disaster and uncertainties.

Following his presentation, topics covered included managing a world that is changing quickly, the demographic explosion, climate change, and resource shortages, as well as geopolitical changes, globalization, international political economy democracy, etc.

Addressing the governance crisis in third-world countries, Yves points out the fact that “Democracy and good governance cannot be exported but supported”. He thinks that many of the issues face by the governments in crisis in the global south are due to the attempt of the Western world to impose democracy in those countries.  Moreover, he does think that democracy is something that does not exist, and we shouldn’t talk about it. He took the example of countries that are not democracies but whose economic situation is not fallen apart.

As the session was moving toward its end, the Prime Minister gave his insights on the role of Belgium in regional cooperation at the EU level and in international cooperation as so many institutions are headquartered in Brussels.

In closing the session, he took advantage of a question asked on his opinion of youth participation in politics and expressed his faith in the capacity of young people to work for the betterment of the world.

As the event draw to a close, Prime Minister Yves Leterme and President of ICYF, Taha AYHAN (as a principal host to the event) jointly expressed what all participants had already concluded throughout the day: that the Future Leaders Executive Program offers a unique setting. Excellency Prime Minister and President Taha both agreed that this particular format – in which an established experience meets the new passions and drives through cross generational leaders’ talks – represents a once-in-a-lifetime opportunity for emerging leaders from verities of environments: the state, intergovernmental, and corporate sectors of all meridians.

The day-long talks with Excellency Leterme was an enlightening, farsighted and engaging experience for all who participated. It gave a lasting impression on the attendees and inked a top standard stamp for the Program’s forthcoming rounds.

The mesmerising ship of insights and wisdom gets a full swing sail once again. Its next fascinating port of call awaits before too long, with a former Secretary General of OPEC, Dr. Adnan Shihab-Eldin and former EU Commissioner for Agriculture and Fishery, Dr. Franz Fischler (on 28th and 29th April).  

Author:

Faroukou Mintoiba graduated from Istanbul Commerce University with a master’s degree in political science, with a specialization in African Studies and International Relations. As a social activist, he has been a consultant in humanitarian work and voluntarism for different organizations. He advocates for youth social and political involvement and is currently working at Istanbul-based international organization ICYF (Islamic Cooperation Youth Forum).

Emilian M. Dobrescu

Austria este unul dintre cele şase state europene care au statut de neutralitate; este stat membru ONU, OSCE, OCDE, OMC. Austria nu este membră NATO, ci membru-partener al Parteneriatului pentru Pace în cadrul NATO, din 1995. Austria a aderat la Uniunea Europeană în 1995 și asemnat Tratatul de la Lisabona în 1997.

Austria urmărește consolidarea cadrului multilateral de cooperare, precum și întărirea autorității ONU. Un rol important în acest sens îl are și faptul că Viena găzduiește peste 20 de organizații internaționale, printre care Secretariatul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), unul dintre sediile ONU – Agenția Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), sediul Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) etc.

Alte priorităţi ale Austriei includ dezvoltarea regiunii Balcanilor de Vest, întărirea rolului Vienei ca loc al dialogului multilateral în domeniul dezarmării, respectarea drepturilor Omului, apărarea democrației și a sistemului de valori occidentale, neproliferarea armelor de distrugere în masă, sprijinirea iniţiativelor pentru stabilitate şi dezvoltare în spaţiul mediteranean şi Orientul Mijlociu, lupta împotriva terorismului internaţional și extremismului, gestionarea provocărilor legate de schimbările climatice și clivajele geopolitice, soluţionarea paşnică a conflictelor. Austria este un important partener economic al Rusiei.

Pe 18 iunie 2015, OMV şi Gazprom au semnat un memorandum neangajant, referitor la proiecte de business, pe termen lung, potrivit unui comunicat al companiei austriece[1]: documentul a fost semnat, la Sankt Petersburg, între şeful Gazprom Alexei Miller şi Manfred Leitner, membru al conducerii OMV. Părţile au agreat să evalueaze posibilitatea ca OMV să devină partener cu gigantul rus în dezvoltarea unui zăcământ de petrol şi gaze din Rusia, pe fondul unui posibil schimb de active, se arată în comunicat, unde se precizează, de asemenea, că cele două companii explorează intenţiile să examineze o posibilă cooperare în proiectul de construcţie a două conducte adiţionale Nord Stream. Restul detaliilor din Memorandum sunt confidenţiale, potrivit comunicatului.

Relația apropiată dintre Austria și Rusia în ciuda izolării Moscovei ca urmare a declanșării de către Vladimir Putin a războiului din Ucraina a făcut obiectul a numeroase analize:

Cazul Reiffeisen Bank International

Pe 22 martie 2023, Alexander Schallenberg a luat apărarea Raiffeisen Bank International, a doua cea mai mare bancă a ţării, criticată pentru că a continuat să facă afaceri în Rusia după invazia din Ucraina, şi a apreciat că nu este rezonabil ca această instituţie bancară să fie singularizată în contextul în care multe alte firme occidentale au procedat similar[2]: „A crede că Rusia va înceta să existe şi că ne putem decupla de ea în toate domeniile este iluzoriu”, a declarat Schallenberg pentru Reuters, adăugând că, şi în cazul în care Austria şi-ar slăbi legăturile cu această ţară, acest lucru „nu s-ar putea întâmpla peste noapte. Dostoievski şi Ceaikovski rămân parte a culturii europene, fie că ne place sau nu. Ea (Rusia – n.n.) va continua să fie cel mai mare vecin al nostru. Va rămâne a doua putere nucleară a lumii”, a spus şeful diplomaţiei austriece.

Austria, care s-a promovat drept o punte între Est şi Vest, transformându-şi capitala, Viena, într-un magnet pentru banii ruseşti, este membră a UE, o alianţă occidentală mai largă care a impus sancţiuni Rusiei după invazia ei în Ucraina în februarie 2022. Dar, Austria importă în continuare gaze ruseşti, deşi a spus că va încerca să reducă această dependenţă în anii următori, remarcă Reuters. Cu toate acestea, unii oficiali austrieci speră într-o încheiere rapidă a războiului şi o revenire la relaţii mai normale cu Rusia, după cum mărturisesc persoane familiarizate cu acest subiect.

Alexander Schallenberg a făcut acest comentariu după ce autoritatea SUA în materie de sancţiuni a lansat o anchetă, mai devreme în 2023 privind afacerile Raiffeisen legate de Rusia, intensificând monitorizarea băncii austriece. Raiffeisen este profund ancorată în Rusia, fiind una din cele două bănci străine dintre cele 13 instituţii sistemice de pe lista Băncii Centrale a Rusiei, ceea ce subliniază importanţa sa pentru economia rusă, care se confruntă cu sancţiuni occidentale drastice. O schemă rusească de amânare a rambursării împrumuturilor de care beneficiază militarii Moscovei trimişi să lupte în Ucraina, la care Raiffeisen a participat, a atras, de asemenea, critici dure din partea investitorilor.

Schallenberg a declarat că este de competenţa Austriei să aplice sancţiuni şi a spus că şi alte bănci occidentale fac afaceri în Rusia: „Companiile austriece trebuie să respecte regulile Austriei, dintre care o parte o reprezintă sancţiunile Uniunii Europene”, a afirmat ministrul austriac, exclamând: „Haideţi să fim realişti!”. „91% dintre companiile occidentale sunt încă în Rusia, făcând ceea ce trebuie: aşteptare, restricţionare, izolarea activelor”, a adăugat el. „Există destule bănci americane, una cu numele Bank of America, prezente în Rusia”, a declarat Schallenberg. „Lista este o Who’s who în lumea bancară occidentală”, a mai spus el.

Chestiunea aderării la NATO a Austriei

Austria a criticat Moscova și s-a alăturat sancțiunilor pe care UE le-a impus Rusiei în urma invaziei Ucrainei. Spre deosebire de Finlanda și Suedia, care au decis să renunțe la pozițiile lor nealiniere în mai 2022, solicitând aderarea la NATO, Austria a rămas angajată față de neutralitatea militară pe care a adoptat-o în 1955, iar această poziție se bucură încă de un sprijin semnificativ în rândul populației.

„Cred că neutralitatea austriacă poate juca încă un rol pozitiv astăzi. Alternativa ar fi aderarea la NATO, dar fiecare politician austriac este foarte conștient de faptul că acest lucru nu este susținut de majoritatea publicului austriac”, spune Ralph Janik, expert în drept internațional și cercetător la Universitatea (privată) Sigmund Freud din Viena..

Au început să se pronunțe personalități austrice, care solicită ca politica externă austriacă să fie reevaluată după războiul din Ucraina: Werner Fasslabend, fost ministru austriac de externe și președinte al Institutului Austriac pentru Politică Europeană și de Securitate, se numără printre puținele, dar proeminentele voci care susțin renunțarea la neutralitate și aderarea la NATO.

Chestiunea neutralității Austriei

Odată cu sfârșitul Războiului Rece în 1990 și aderarea Austriei la UE, neutralitatea austriacă „și-a pierdut funcția”, consideră Werner Fasslabend. În calitate de membru NATO, Austria „ar fi într-o poziție mai bună de a modela politica europeană de securitate și va beneficia de o mai mare securitate”, a spus Fasslabend, admițând că este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple în perioada imediat următoare, având în vedere că este nevoie de modificarea Constituției țării, iar pentru acest lucru trebuie să se pronunțe o majoritate de două treimi din parlamentari.

Situația Austriei pune însă în evidență poziția delicată în care se află o țară europeană care încearcă să-și mențină neutralitatea militară în condițiile actualului război din Ucraina, iar Guvernul austriac se confruntă cu presiuni și tendințe antagoniste: acesta a trebuit să condamne invadarea Ucrainei de către Rusia, și-a redus la o pătrime importul de gaze naturale din Rusia și a aderat la o mare parte din sancțiunile internaționale impuse acesteia și chiar a expulzat opt diplomați ruși despre care se credea că ar fi fost implicați în spionaj la începutul războiului rus împotriva Ucrainei.

Nunta și vizitele la Moscova ale lui Karin Kneissl

Vizita din martie 2019

”Relațiile dintre Rusia și Austria se dezvoltă în mod constant în multe domenii, în ciuda situației complicate din Europa”, a declarat ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, la întâlnirea sa cu şefa diplomaţiei austriece, Karin Kneissl, de la Moscova[3]: ”Reuniunea de astăzi confirmă intensitatea dialogului nostru politic, inclusiv la nivel înalt. Ne-am exprimat aprecierea față de creșterea stabilă a comerțului reciproc, care a sporit  în 2018 cu 42,7%, până la aproape 6 miliarde dolari. În ciuda circumstanțelor nefavorabile, inclusiv a sancțiunilor, investitorii austrieci nu s-au retras de pe piața rusă. Investițiile  bilaterale continuă să crească. Am subliniat rolul pozitiv și eficient al Comisiei mixte ruso-austriece privind cooperarea comercială și economică. Am discutat, de asemenea, punerea în aplicare a celor mai mari proiecte comune, inclusiv extinderea liniei de cale ferată cu ecartament larg de la orașul Kosice în Slovacia până la Viena. Am apreciat înalt cooperarea noastră în domeniul energiei, unde Gazprom și OMV colaborează pentru implementarea unui număr de proiecte de infrastructură”.

Karin Kneissl, membru al Partidul Libertății din Austria (în germană, Freiheitliche Partei Österreichs, FPÖ, de extremă dreapta) a elogiat astăzi  ”relaţiile biaterale tradiţionale excelente” între Moscova şi Viena. ”Noi urmăm principiile Uniunii Europene, dar în acelaşi Timp încercăm să menţinem legături puternice cu Rusia”.

În prmăvara lui 2019, Austria intenţiona să deschidă un consulat general la Sankt Petersburg, al doilea cel mai important oraș din Rusia de nord-vest, şi un consulat onorific la Novosibirsk, în Siberia, a mai spus Kneissl. Preşedintele rus, Vladimir Putin, s-a întâlnit în mod repetat cu şeful statului austriac, Alexander Van der Bellen, şi cu cancelarul Sebastian Kurz în 2018, a mai  precizat Lavrov. 

Vizita amânată la Moscova din decembrie 2019

Cu mai puțin de o lună înainte de a efectua această vizită, Karin Kneissl a fost nevoită să o anuleze, pe fondul unui scandal de spionaj, a scris publicația austriacă Kleine Zeitung[4]: vizita urma să aibă loc pe 2 și 3 decembrie 2018 și să fie dedicată punerii în aplicare a concluziilor „Dialogului de la Soci”. De asemenea, în cadrul vizitei urma să aiba loc Forumul societății civile din Rusia și Austria, anunțat de președintele rus Vladimir Putin în timpul vizitei sale din iunie 2018, la Viena.

Ministerul austriac de Externe l-a convocat pe însărcinatul rus cu afaceri pentru a da explicații în legătură cu cazul colonelului în rezervă. Cancelarul austriac Sebastian Kurtz a decarat că, în această etapă, partea austriacă solicită „informații transparente” din partea Rusiei;  el nu a vorbit despre posibila expulzare a diplomaților ruși în legatură cu scandalul: „Astfel de acțiuni nu vor îmbunătăți relațiile noastre cu Rusia, o astfel de abordare este inacceptabilă”, a declarat cancelarul austriac Sebastian Kurtz, la o conferință de presă specială cu ministrul Apărării în cadrul careia au fost facute publice detaliile scandalului de spionaj cu Rusia.

Ministrul austriac al Apărării, Mario Kunasek, a declarat, la rândul său, că au fost informați despre un spion în randul ofițerilor de rang înalt ai armatei austriece, aflat acum în rezervă, primite de la un serviciu secret al unei țări prietene: după cum s-a raportat anterior, un colonel în rezerva al forțelor armate din Austria a fost reținut sub suspiciunea de activități de culegere de informații în favoarea Rusiei, fiind de 20 de ani spion în solda Moscovei.

Nunta din august 2019

În iunie 2018, Karin Kneissl, încă ministru de Externe al Austriei, l-a invitat la nunta sa pe președintele rus, Vladimir Putin. Liderul de Kremlin a venit în august la acest eveniment, aducându-i în dar o pereche de cercei din aur alb, în valoare de 50.000 de euro. Potrivit publicației austriece Kronen Zeitung[5], cerceii se află acum în seiful țării, iar marea problemă a lui Kneissl a fost că nu a vrut să se despartă de cadoul primit de la Putin.

Compromisul care a fost convenit în octombrie 2019, la câteva luni după ce Karin Kneissl a părăsit funcția de ministru de Externe, a fost un contract de împrumut. Astfel, Kneissl putea păstra cerceii, dar aceștia aparțineau oficial Austriei: Kneissl a semnat contractul de împrumut, dar, evident, a fost extrem de nemulțumită. La solicitarea publicației austriece, Ministerul Afacerilor Externe a precizat cum s-a încheiat disputa asupra cerceilor primiți în dar de Karin Kneissl: nu s-a putut găsi o soluție, motiv pentru care Kneissl s-ar fi retras din contractul de împrumut, care fusese încheiat. Așadar, din februarie 2020, darul lui Putin pentru Kneissl a rămas într-unul dintre seifurile Austriei.

După ce și-a încheiat activitatea ca ministru de Externe al Austriei, în 2019, Karin Kneissl s-a alăturat Consiliului de administrație al Rosneft, companie petrolieră controlată majoritar de guvernul rus. Kneissl a fost al doilea nume important al unui guvern European, care intră în Consiliul de administrație al Rosneft, după fostul cancelar german Gerhard Schroeder. Fosta șefă a diplomației austriece s-a retras din această funcţie abia în luna mai 2022, spre deosebire de alţi înalţi oficiali europeni, care şi-au abandonat imediat posturile pe care le aveau în companiile ruse de stat, după ce Rusia a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022.

”Portavionul spionajului rusesc

În 2021, în plină pandemie, cancelarul austriac de la acel moment, Sebastian Kurz a fost de acord ca vaccinul rusesc, Sputnik V, sau cel chinezesc, Sinopharm, împotriva COVID-19 să fie produse în ţara sa, dacă obţin o autorizaţie de introducere pe piaţă în Uniunea Europeană. Până în februarie 2022, partidele de dreapta din Austrai erau extrem de bine conectate la Kremlin.

În martie 2022, Financial Times scria că Austria poate fi considerată „portavionul” spionajului rusesc[6]: un diplomat aflat în misiune la Viena, intervievat de Financial Times (FT) a apreciat că ministerul austriac al Apărării este practic un departament al GRU, iar serviciul austriac de contraspionaj a fost atât de compromis încât pentru o vreme, nu a mai primit informații de la serviciile simiare din Vest.

Iată cum au evoluat în 2022, relațiile Austriei către Rusia, pe fondul invaziei din Ucraina: a) 11 aprilie 2022: Cancelarul austriac Karl Nehammer a vizitat Rusia, la inițiativa sa, și s-a întâlnit cu Vadimir Putin. A fost primul lider occidental care a făcut acest pas, după atacul Rusiei asupra Ucrainei; b) 13 aprilie 2022: după vizita la Moscova, Nehammer anunță că „deocamdată” nu se poate renunța la gazul rusesc; c) 27 mai 2022: Nehamer vorbește la telefon cu Putin, din nou la inițiativa Austriei, care acceptă să plătească gazele rusești în ruble; Bulgaria și Polonia au refuzat acest lucru; d) august 2022: Austria este împotriva suspendării vizelor pentru cetățenii ruși. Țările baltice și nordice vor ca cetățenii ruși să nu mai fie primiți în Schengen. Poziția Austriei este susținută de Ungaria, Germania și Franța… ; e) septembrie 2022: Austria a lansat o anchetă cu privire la o tentativă a presupușilor oficiali guvernamentali pro-ruși de la Viena de a crea un serviciu de informații în 2018. Efortul nu a reușit. Unii susțin însă că, dacă ar fi devenit operațional, noul serviciu de spionaj din acest stat al Uniunii Europene s-ar fi aflat sub influența Rusiei. Există întrebări dacă ministrul de externe al Austriei de la acea vreme, Karin Kneissl, era conștientă de acest efort…

Susținerea prezenței ruse la reuniunea OSCE de la Viena, 23-24 februarie 2023

Austria a fost criticată puternic pentru acordarea vizelor care le-a permis parlamentarilor ruși aflați sub sancțiuni internaționale să participe la reuniunea de la Viena a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) (https://www.defenseromania.ro/austria-este-criticata-de-pentru-sustinerea-prezentei-ruse-la-reuniunea-osce_621128.html): Moscova a trimis delegați la reuniunea menționată a Adunării Parlamentare a OSCE, inclusiv 15 parlamentari ruși, aflați sub sancțiunile Uniunii Europene, printre care s-a numărat vicepreședintele Dumei de Stat, Piotr Tolstoi, dar și controversatul Leonid Slutsky.

Într-o scrisoare adresată cancelarului Austriei, ministrului de Externe și altor oficiali, 81 de delegați OSCE din 20 de țări, printer care Franța, Canada, Marea Britanie, Polonia și Ucraina, au cerut guvernului austriac să interzică participarea participarea reprezentanților ruși aflați sub incidența sancțiunilor: „Este important să ne amintim că parlamentarii ruși sunt parte integrantă a sistemului de putere și complici la crimele pe care Rusia le comite în fiecare zi în Ucraina. Nu-și au locul într-o instituție însărcinată să promoveze dialogul sincer și dezacordul față de război”.

De remarcat că delegații SUA la Adunarea Parlamentară nu au fost printre semnatarii scrisorii, deși ambasadorul SUA la OSCE, Michael Carpenter, a declarat că delegații ruși „nu sunt persoane care merită să poată călători în țările occidentale”; Carpenter a mai spus că „este la latitudinea guvernului austriac să stabilească dacă va acorda sau nu vize”.

Pe 5 februarie 2023, ministrul de externe Alexander Schallenberg a apărat decizia Austriei de a permite rușilor sancționați să intre în țară, argumentând că este important să se mențină deschise canalele de comunicare cu Moscova, în pofida „atacului brutal al Rusiei împotriva Ucrainei”. Ministerul de Externe austriac a mai insistat că, în calitate de gazdă a sediului OSCE din Viena, este obligat legal să acorde vize reprezentanților națiunilor participante care doresc să participe la întâlnirile de acolo.

          Concluzii

          De-a lungul Timpului, după 1955 când a fost creată, Austria a demonstrat că are o lungă tradiție – imperială – de a face Istorie. Așa că, politica ei externă s-a bazat, tot Timpul, pe înțelegerea interselor vecinilor ei, punând evident mai presus de acestea, propriile interese. La fel face și în prezent… de aceea, apreciem noi, interesele ei naționale, dar și cele în relația cu Rusia, trebuie înțelese în această notă, a bunei înțelgri și a promovării propriului interes național.

Și la fel ar trebui să facă și România, chiar dacă în ultimele sute de ani, noi nu am construit un imperiu, doar ne-m apărat statul național. Dar, cu mult înaintea Austriei, acum peste două milenii, geto-dacii, înaintașii noștri în Istorie, au construit cu un succes imperial, odată cu Imperiului Roman, statul dac centralizat, sub conducerea lui Burebista…


[1] Vezi site-ul https://www.bursa.ro/memorandum-de-cooperare-apropierea-dintre-omv-si-gazprom-tot-mai-stransa-89312724, postat și vizitat pe 19 iunie 2015

[2] Vezi site-ul https://defapt.ro/austria-isi-apara-relatia-cu-rusia/, postat și vizitat pe 23 martie 2023

[3] Vezi site-ul https://financialintelligence.ro/lavrov-relatiile-dintre-rusia-si-austria-se-dezvolta-in-mod-constant-in-multe-domenii-in-ciuda-situatiei-complicate-din-europa/, postat și vizitat pe 12 martie 2019

[4] Vezi site-ul https://www.ziarulnational.md/racire-brusca-a-relatiilor-dintre-viena-si-moscova-ministrul-de-externe-prietena-lui-putin-isi-anuleaza-vizita-in-urma-scandalului-de-spionaj/, postat și vizitat pe 9 noiembrie 2018

[5] Vezi site-ul https://stirileprotv.ro/stiri/international/darul-oferit-de-putin-fostului-ministru-de-externe-al-austriei-la-nunta-ei-un-adevarat-motiv-de-scandal.html, postat și vizitat pe 17 martie 2022

[6] Vezi site-ul https://defapt.ro/analiza-relatiile-prea-stranse-ale-austriei-cu-rusia-cancelarul-nehammer-vizita-la-moscova-in-plina-invazie-a-ucrainei-financial-times-austria-portavionul-agentilor-moscovei/, postat și vizitat p 6 ddecembrie 2022

Translate »