Category: ROMÂNIA

Home / Category: ROMÂNIA

Emilian M. Dobrescu

Acordul cu BlackRock

Pe 8 mai 2023, Guvernul ucrainean și fondul american BlackRock au semnat un acord privind crearea Fondului de Dezvoltare a Ucrainei (cf. România Muncitoare, nr. 311, iulie-august 2023, p. 18-20 selectiv): obiectivul oficial este atragerea de investiții în domeniile energiei, infrastructurii și agriculturii. În realitate, este punctul culminant al vânzării principalelor active publice ale Ucrainei, de la pământ până la rețelele electrice. Se pare că așa intenționează Kievul să-și plătească datoriile.

BlackRock este cel mai mare fond de gestionare a activelor din lume. Valoarea sa totală este de 8.594 milioane de dolari. Acţionarii săi sunt asociaţi cu numele celor mai bogate familii din lume: Rockefeller, Rothschild, Dupont, Mellon. Directorii BlackRock includ mai mulți ofițeri CIA pensionați, iar compania însăși finanțează fondul de capital de risc In-Q-Tel despre care presa din SUA susține ca ar fi fondat de CIA.

Cooperarea guvernului Zelensky cu BlackRock a început public în septembrie 2022, când New York Times a raportat despre conversațiile președintelui ucrainean cu directorul companiei, Larry Fink. În decembrie 2022, ambele părți au susținut o videoconferință comună, în cadrul căreia au raportat că s-a ajuns la un acord pentru coordonarea eforturilor investiționale. În cele din urmă, în mai 2023, părțile au instituționalizat acordurile anterioare…

Conform termenilor acordului din 8 mai 2023, BlackRock va administra activele Ucrainei, inclusiv ajutorul internațional. Companiile strategice ucrainene, inclusiv cele care au fost naționalizate, intră sub controlul BlackRock: acest system va fi folosit și pentru a gestiona datoria externă a Ucrainei, care, potrivit Ministerului de Finanțe al țării, se ridică la aproape 124,28 miliarde de dolari echivalentul a 80 la sută din PIB. În punerea în aplicare a acordului sunt implicați oficiali ucraineni care aufost acuzați în mod repetat de corupție. Este cazul fostului director al Băncii Naționale a Ucrainei (BNU), Valeria Gontareva, al unui fost director din Ministerul de Finanțe, Natalia Yaresko (cetățean american) și al administratorului intereselor lui George Soros în Ucraina, Viktor Pinchuk, un miliardar care a scăpat în siguranță din campania anticorupție.

            Lista BlackRock de active ucrainene include următoarele companii: Metinvest, DTEK (energie), MHP (agricultură), Naftogaz, Căile Ferate Ucrainene, Ukravtodor și Ukrenergo. În mai 2022, 17 milioane de hectare de teren agricol ucrainean dincele 40 milioane, desemnate în banca de terenuri a țării erau deținute de trei companii: Cargill, Dupont și Monsanto…

            Aderarea la UE

Costurile financiare ale aderării Ucrainei la UE sunt cuprinse între 130 de miliarde şi 190 de miliarde de euro (https://cursdeguvernare.ro/aderarea-ucrainei-ue-absorbi-17-buget-comunitar.html, postat pe 11 decembrie 2023): aceasta însemană că până la 17% din actualul buget multianual al blocului comunitar până anul 2027, ar trebui alocat Ucrainei, ca ţară beneficiară netă de fonduri europene, conform unei cercetări efectuate de Institutul Economic German (IW): conform analizei IW, între 70 şi 90 de miliarde de euro ar reprezenta valoarea subvențiilor agricole pentru Ucrain, iar între 50 şi 90 de miliarde de euro ar trebui alocați Ucrainei conform politicii de coeziune menite să atenueze decalajele de dezvoltare în interiorul UE. „Având în vedere volumul acestor sume, UE ar trebui să fie dispusă să se reformeze, numai aşa ar putea fi credibilă decizia politică de a lega mai strâns Ucraina, de perspectiva de aderare. Acest lucru este valabil atât la nivel instituţional, cât şi la nivel fiscal”, se arată în studiul IW.

Aderarea Ucrainei la UE necesită „o reorganizare a bugetului UE” pentru alocarea resurselor financiare necesare, arată studiul IW, care sugerează, de exemplu, limitarea acordării fondurilor de coeziune numai către ţările cele mai sărace ale blocului comunitar. În lipsa unei asemenea realocări a fondurilor europene, alternativa ar fi suplimentarea contribuţiilor la bugetul UE, cu condiţia ca statele contributoare să fie de acord.

Iată care este poziția Ungariei față de aderarea Ucrainei la UE: „Ucraina este cunoscută drept una dintre cele mai corupte ţări din lume. Nu este o glumă! Nu putem lua decizia de a începe un proces de negocieri de aderare”, a afirmat Orban într-un interviu publicat pe 8 decembrie 2023 de săptămânalul francez Le Point. Premierul ungar a mai estimat că, dacă Ucraina aderă la UE, atunci Franţa, de exemplu, va trebui să plătească în fiecare an „peste 3,5 miliarde de euro în plus la bugetul comun al Uniunii”.

Preşedintele principalului sindicat  agricol francez (FNSEA), Arnaud Rousseau, a declarat într-un interviu acordat în noiembrie 2023, că intrarea Ucrainei în UE ar fi o ”catastrofă” pentru agricultura europeană. Declarațiile sale au fost făcute după ce Comisia Europeană a recomandat deschiderea negocierilor de aderare cu Ucraina şi Republica Moldova: „Într-un context de război, este foarte dificil să te pronunţi asupra acestui subiect, pentru că imediat eşti acuzat că nu sprijini Ucraina. Dar, vorbind strict din punct de vedere agricol, o intrare a Ucrainei în Uniunea Europeană ar fi o catastrofă pentru agricultura europeană”, a avertizat liderul sindical francez. Agricultura ucraineană ”nu joacă după aceleaşi reguli”, ea produce aproximativ ”echivalentul unui sfert din agricultura europeană, mai ales în ce priveşte creşterea păsărilor şi marile culturi, dar cu norme de mediu şi standarde de producţie mult sub practicile noastre”, a mai explicat Arnaud Rousseau.

Aprecierea Daily Telegraph

          ”NATO suferă o înfrângere zdrobitoare în Ucraina, Ucraina și mentorii săi nu vor avea de ales decât să facă concesii teritoriale Rusiei – spune Daily Telegraph – chestiune care poate fi descrisă doar ca o înfrângere zdrobitoare” (România Muncitoare, nr. 311, iulie-august 2023, p. 22-23 selectiv): începe să apară oboseala de război, tipică unui război de uzură, stocurile de echipamente și muniții occidentale vor fi reduse și mai vizibil decât în prezent.

            Potrivit ziarului britanic, politicienii occidentali acordă prioritate bugetelor și deficitelor înaintea alegerilor, mai degrabă decât unei Ucraine îndepărtate: „Dacă Kievul eșuează în încercările sale de a împărți coridorul terestru care leagă Crimeea cu restul Rusiei și de a recuceri cea mai mare parte a teritoriului său pentru iarnă, nu numai în Ucraina, ci, probabil și în capitalele occidentale, vor începe să se audă voci stridente care cer concesii teritoriale pentru a obține rezultate politice minore”, spune publicația citată. Kievul încă așteaptă jumătate din echipamentul militar occidental promis în prima jumătate a acestui an. „A fost clar de la început că această aventură istovitoare va dura mai mult decât era pregătit să se aștepte publicul internațional uneori nerăbdător”, adaugă sursa.

Exporturi de arme din România

România ajută masiv militar Ucraina – Romtehnica, cel mai mare exportator în Ucraina, în 2022 și 2023. Romtehnica, compania de import-export a MApN, este în topul exportatorilor români în Ucraina, atât în 2022, cât și în primele cinci luni ale lui 2023 (https://www.stiripesurse.ro/s-a-aflat-abia-acum-romania-ajuta-masiv-militar-ucraina-romtehnica-cel-mai-mare-exportator-in-ucraina-in-2022-si-2023_3081014.html, postat pe 26 septembrie 2023): în top 10, este și Romarm, compania Ministerului Economiei, care are subordonate toate fabricile de muniție și armament de stat.

Prin firme de stat și private, România furnizează Ucrainei echipamente și/sau muniție, reiese din datele oferite Europei Libere România în baza Legii liberului acces la informații publice, de Institutul Național de Statistică (INS). În același timp, toată conducerea politică a țării refuză să spună în ce constă ajutorul militar al României pentru Ucraina. Tonul secretomaniei l-a dat chiar președintele Klaus Iohannis care, pe 12 aprilie 2022, la aproape două luni de la începerea invaziei Rusiei, declara că nu e bine ca ajutorul militar pentru țara vecină să fie explicat în detaliu: „Nu cred, însă, că este foarte bine să facem declarații publice îndelungate cu privire la ce face o țară sau alta concret în acest domeniu”, a spus atunci președintele, întrebat de jurnaliști ce armament trimite România în Ucraina.

La cererea Europei Libere România, INS precizează acum că, atât în 2022, cât și în primele cinci luni ale lui 2023, prima companie în topul exportatorilor din România în Ucraina este Compania Națională Romtehnica. Pe site-ul companiei de stat scrie că unicul acționar al Romtehnica este Ministrul Apărării Naționale. Pe site nu apar date financiare despre activitatea companiei în 2022 sau în 2023.

Topul exportatorilor români în Ucraina, în primele 5 luni ale anului 2023 este următorul: 1. COMPANIA NATIONALA ROMTEHNICA SA; 2. OMV PETROM SA; 3. OSCAR DOWNSTREAM SRL; 4. AUTOMOBILE-DACIA SA; 5. ENERGOCOM S.A.- CHISINAU – SUCURSALA OTOPENI; 6. COMPANIA ROMARM SA-FILIALA SOCIETATEA UZINA DE PRODUSE SPECIALE DRAGOMIRESTI SA; 7. LIBERTY GALATI SA; 8. JETFLY HUB SRL; 9. ROMPETROL RAFINARE SA; 10. COMPANIA NATIONALA ROMARM SA. SURSA: Institutul Național de Statistică

Romtehnica spune că „se bucură de o bună recunoaștere internațională datorită competenței și implicării active, demonstrate pe deplin, prin furnizarea de echipamente în domeniul apărării”. Europa Liberă România a cerut, oficial, Ministerului Apărării date despre exporturile militare în Ucraina, însă până acum nu a primit un răspuns.

Potrivit Institutului Național de Statistică, în topul exportatorilor români în Ucraina se află și ROMARM, o altă companie de stat, aflată în subordinea Ministerului Economiei, care cuprinde 16 filiale care se ocupă de producția de echipamente militare și muniție atât pentru Ministerul Apărării și alte instituții militare, cât și pentru export.

În aprilie 2023, ministrul Economiei de la acel moment, Florin Spătaru, a declarat la one2one de la Europa Liberă că, în 2022, fabricile românești din industria de Apărare au primit comenzi sporite de la principalul lor client, Ministerul Apărării Naționale, dar și de la cumpărătorii străini tradiționali, așa că au produs cantități mult mai mari de muniție și armament; Florin Spătaru a declarat că în România există peste 100 de companii private, unele care au capital străin, care produc muniție și echipamente militare pentru state membre NATO.

În 2022, ROMARM s-a aflat pe locul patru în topul exportatorilor în Ucraina. Înaintea sa au fost, în ordine, Romtehnica, OMV Petrom și Energocom – Chișinău – Sucursala Otopeni. În primele cinci luni ale lui 2023, ROMARM este pe locul 10 în topul exportatorilor români în Ucraina.Curios este că, potrivit INS, pe locul șase în topul exportatorilor români în Ucraina, în perioada ianuarie – mai 2023 se află o filială a ROMARM, în care se fabrică, potrivit companiei, muniții pentru artilerie, bombe de aviație, încărcături explozive pentru minerit sau detonări de suprafață și explozibili pentru uz militar sau poliție. INS nu precizează valoarea exporturilor militare pe care România le-a făcut în 2022 și în 2023 în Ucraina. Premierul Ucrainei, Denis Șmihal, a fost pe 18 august 2023, din nou, în vizită la București, iar cu acea ocazie, premierul Marcel Ciolacu i-a promis omologului din țara vecină că România va ajuta în continuare Ucraina.

În perioada ianuarie-mai 2023, companii de stat și private românești au exportat în Ucraina mărfuri în valoare de peste 850 de milioane de euro. Cantitatea de mărfuri exportată a fost, în același interval de timp, de peste 500 de mii de tone: România a exportat drone și alte vehicule aeriene în Ucraina. În 2022, an în care Rusia a invadat Ucraina, din România a plecat în Ucraina cel puțin un vehicul aerian fără pilot: INS a precizat doar că este vorba despre un export de vehicule aeriene fără pilot în valoare de 432.450 de euro, care are o greutate de 762 de kilograme. Tot în 2022, din România au fost trimise în Ucraina părți de vehicule aeriene încadrate în categoriile comerciale de export „drone, nave spațiale, inclusiv sateliți, și vehicule de lansare suborbitale și spațiale” în valoare de 51.815.820 de euro. O dronă militară Bayraktar, dotată cu muniție costă peste 15 milioane de euro și poate cântări până la 700 de kilograme; exportul a fost realizat, cel mai probabil, de o companie sau mai multe cu acționariat privat, întrucât companiile de stat românești nu produc drone militare – nu se știe nici dacă este vorba despre drone militare sau civile.

Europa Liberă România a întrebat conducerea companiei de stat ROMARM dacă a exportat sau nu drone în Ucraina în 2022 sau în prima parte a lui 2023, însă nu a primit răspuns. În perioada ianuarie-mai 2023, din România au plecat către Ucraina, potrivit INS, drone în valoare de 4.239.810 milioane de euro, care au cântărit peste cinci tone. Nici în acest caz, nu este clar despre ce drone este vorba. Deci, din ianuarie 2022 și până în mai 2023, valoarea totală a exporturilor de drone și piese de vehicule aeriene fără pilot sau din categoria „drone, nave spațiale, inclusiv sateliți și vehicule de lansare suborbitale și spațiale” exportate din România în Ucraina a fost de peste 56 de milioane de euro.

Pe lista exporturilor realizate de companii care își desfășoară cel puțin o parte din activitate în România mai apar și alte obiecte care ar putea avea legătură cu ajutorul militar oferit Ucrainei. De exemplu, INS precizează că, în 2022 din România, s-au exportat în Ucraina și „alte vehicule aeriene (de exemplu, elicoptere, avioane)”.

 

România pe harta mondială a sprijinului oferit Ucrainei invadate

Institutul Kiel pentru Economie Mondială, unul dintre cele mai vechi institute germane de cercetare, arată că România a alocat până în mai 2023 Ucrainei ajutor în valoare de 1.260.000 de euro, din care 1.230.000 de euro ar reprezenta ajutor umanitar. Diferența ar fi valoarea ajutorului militar… Institutul Kiel mai precizează pe site-ul său că aceste date se referă la promisiunile de ajutor anunțate de oficiali guvernamentali, așadar nu includ donații private.

România se află în topul donatorilor pentru Ucraina pe locul 29, după suma totală alocată, într-o ierarhie în care au fost incluse 41 de țări donatoare cunoscute, și pe locul 30, după procentul din PIB alocat sprijinirii țării invadate de Rusia. Astfel, România a alocat 0,049% din produsul intern brut sprijinirii Ucrainei, potrivit Institutului Kiel pentru Economie Mondială. Mult mai sus în top, pe locul 16 din 41, se află România la categoria ajutor umanitar… În topul donatorilor mondiali se află Uniunea Europeană, cu donații și alte tipuri de sprijin în valoare de peste 77 de miliarde de euro, Statele Unite ale Americii, cu ajutoare ce totalizează aproape 70 de miliarde de euro și Germania, care a ajutat Ucraina cu peste 17 miliarde de euro…

Hub-ul de cereale din Kenya

Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski şi cel al Kenyey, William Ruto s-au întâlnit pe 21 septembrie 2023, în marja Adunării Generale a Naţiunilor Unite de la New York (Ucraina va crea un hub de cereale în Kenya (stiripesurse.ro). După întâlnie, William Ruto a anunțat că Volodimir Zelenski a promis că va crea un hub de cereale în portul Mombasa (Kenya) pentru a acoperi nevoile alimentare urgente ale ţărilor din estul Africii. Președintele Kenyei a mai menţionat că ţara sa sprijină soluţionarea pe cale paşnică a războiului dintre Rusia şi Ucraina pentru oprirea suferinţelor şi distrugerilor.

În Africa, 25 de ţări importă anual din Rusia şi Ucraina mai mult de o tremie din cantitatea necesară de grâu. Ţările africane, care traversează o perioadă dificilă din cauza creşterii preţurilor la alimente de la începutul războiului dintre Rusia şi Ucraina până în prezent, au lansat o iniţiativă pentru restabilirea relaţiilor dintre cele două ţări.

Preşedintele Comisiei Uniunii Africane, Moussa Faki Mahamat, şi-a exprimat regretul pentru suspendarea Acordului privind exportul de cereale prin Marea Neagră şi a lansat un apel părţilor pentru continuarea acestui acord.

Întreruperea ajutorului financiar și militar american

          Pe 30 septembrie 2023, Camera Reprezentanților a Congresului SUA a votat o măsură de finanțare de urgență pentru a evita paralizia administrației federale: acordul care menține finanțarea guvernului cu încă 45 de zile nu include nici un ajutor suplimentar pentru Ucraina în această perioadă; decizia a fost votată în Camera Reprezentanților cu 335 de voturi pentru şi 91 împotrivă.

            Democrații lui Joe Biden au fost astfel obligați să accepte că va exista o întrerupere a eforturilor contraofensivei ucrainene în lipsa posibilității de a oferi mai mult ajutor militar Ucrainei. Liderul Camerei Reprezentanţilor, republicanul Kevin McCarthy, s-a opus vehement includerii sumei de 6 miliarde de dolari ca ajutoare pentru Ucraina.

            Și parlamentarii din Senat au adoptat proiecul de lege, iar președintele Joe Biden urmează să-l semneze. Ucraina este dependentă de ajutoarele externe pentru a ține piept forțelor ruse și pentru a reuși să străpungă liniile defensive ale inamicului, pentru a-și recâștiga teritoriile pierdute.

Reducerea dobânzii de referință

          Pe 27 iulie 2023, Banca Naţională a Ucrainei a anunţat prima reducere a costului creditului de la începutul războiului, coborând dobânda de bază de la 25%, stabilită în iunie 2023 până la 22%, în ideea de a ajuta la relansarea economică (Banca Naţională a Ucrainei a redus dobânda de bază până la 22% (stiripesurse.ro), postat pe 27 iulie 2023).

            Cu acest prilej, Guvernatorul Băncii Naţionale a Ucrainei, Andri Pişni, a declarat că economia Ucrainei se dovedeşte rezistentă la noile provocări aduse de invazia declanşată de Rusia în februarie 2022. Această rezistenţă a determinat banca centrală să-şi îmbunătăţească prognoza de creştere economică pentru 2023 până la 2,9%, de la 2% cât estima anterior. În paralel, Banca Naţională a Ucrainei şi-a îmbunătăţit şi prognoza de inflaţie, care ar urma să coboare în 2023 până la 10,6%, faţă de prognoza anterioară de 14,8%.

            Scandal de corupție

Agenţia anticorupţie a Ucrainei îl investighează pe oligarhul Igor Kolomoiski ca suspect într-un dosar penal de deturnare de fonduri ale băncii PrivatBank, a anunţat pe 7 septembrie 2023 un parlamentar ucrainean (Scandal de corupție zguduie Ucraina: Un oligarh care l-a sprijinit pe Zelenski, anchetat în delapidarea a 250 de milioane de dolari (stiripesurse.ro): Biroul Naţional Anticorupţie al Ucrainei (NABU) a emis o declaraţie în care menţionează că şase persoane sunt suspecte pentru delapidarea a 9,2 miliarde de grivne (250 de milioane de dolari) din respectiva bancă.

NABU nu a precizat cine sunt cei şase, dar a postat fotografia blurată a unuia dintre ei, care seamănă cu Kolomoiski. Potrivit aceleiaşi declaraţii, fostul acţionar majoritar al băncii PrivatBank a elaborat la începutul anului 2015 un plan pentru a extrage din această bancă fonduri cu scopul de a spori finanţarea unei companii offshore pe care o controla şi pentru a-şi creşte cota de acţiuni în capitalul băncii.

Noul dosar penal vine după ce un tribunal din Kiev a dispus pe 2 septembrie 2023 plasarea lui Igor Kolomoiski în arest preventiv pentru două luni, în urma unui dosar în care este acuzat de fraudă şi dobândire ilegală de bunuri. În acest dosar procuratura a considerat probat faptul că între anii 2013 şi 2020 el a efectuat în străinătate operaţiuni de spălare de bani în valoare de peste 570 de milioane de grivne, folosind pentru acestea infrastructura instituţiilor bancare aflate sub controlul său.

 

Sprijinul SUA și UE tot mai incert

Europa a intrat într-o perioadă de surmenaj geopolitic în ceea ce privește datoria față de Ucraina, scrie The Economist (https://cursdeguvernare.ro/sprijinul-pentru-ucraina-tot-mai-incert-sua-ue.html, postat pe 4 decembrie 2023): lucrurile sunt la fel de problematice și în SUA, unde Casa Albă avertizează congresmenii republicani că Statele Unite sunt pe cale să-şi epuizeze timpul şi banii în efortul de-a ajuta Ucraina. În UE, opozițai Ungariei față de Ucraina are un nou aliat de dreapta radical: Geert Wilders, care a ieșit pe primul loc în alegerile olandeze din 22 noiembrie 2023. Ca să înrăutățească situația, o încurcătură bugetară în Germania amenință să facă ravagii în finanțele UE, care sunt deja în dificultate.

În ultimele luni din 2023, Europa a fost învăluită de o stare de melancolie și a devenit din ce în ce mai clar cum contraofensiva ucraineană, despre care mulți sperau că va fi de succes, a eșuat. După ce a fost unită în privința Ucrainei, cu excepția Ungariei, în octombrie 2023, UE a căzut în dezbinare și irelevanță, pe măsură ce un nou război a izbucnit în Orientul Mijlociu. Perspectiva revenirii lui Donald Trump la putere în SUA a trecut de la un scenariu de tipul „poți să-ți imaginezi dacă”, la un scenariu de tipul „ce-ar trebui să facem când va fi”.

Dincolo de găzduirea a milioane de refugiați începând cu 2022, principala contribuție a Europei a fost să susțină viitorul Ucrainei. Pentru ca acest lucru să fie credibil, trebuiau să existe bani; aproximativ 50 de miliarde de euro (55 de miliarde de dolari) în numerar din partea UE au fost promiși în iunie 2023, pentru a ajuta la menținerea solvabilității guvernului de la Kiev până la sfârșitul anului 2027.

Summitul din decembrie urma să consacre progresele în ambele domenii. Pe lângă semnătura pentru bani, Ucraina urma să treacă la următoarea etapă a aderării la UE, cea a începerii negocierilor oficiale – opt țări mai mici, inclusiv șase din Balcanii de Vest, se află, de asemenea, în acest proces care durează de ani de zile. Dar, aceste fapte nu s-au mai întâmplat…

Un alt factor este faptul că, de ani de zile, Bruxelles-ul a exclus Ungaria din unele programe de cheltuieli ale UE pe motiv că nu respectă normele democratice, cum ar fi un sistem judiciar independent. Pe de altă parte, la 15 noiembrie 2023, Curtea Constituțională a Germaniei a decis că diversele fonduri extrabilanțiere pe care guvernul le-a folosit pentru a ocoli „frâna de îndatorare” autoimpusă sunt neconstituționale și a solicitat reorganizarea rapidă a finanțelor interne ale țării: acest lucru, la rândul său, pune în pericol o creștere globală planificată a bugetului UE, din care făcea parte și finanțarea acordată Ucrainei. Între timp, nu mai există un consens în ceea ce privește suma separată de 50 de miliarde de euro, solicitată de Comisia Europeană pentru a plăti alte lucruri, cum ar fi salariile personalului de la Bruxelles, care au ca efect reducerea inflației, noi programe de limitare a migrației și așa mai departe. Guvernele cu vederi de dreapta, precum cel olandez sau suedez, au făcut lobby împotriva banilor suplimentari; Germania a fost, de asemenea, sceptică, iar acum nu mai poate face nimic din pricina deciiziei Curții Constituționnale a țării. Separarea celor 50 de miliarde de euro pentru Ucraina de cealaltă sumă de 50 de miliarde de euro nu mai este posibilă și face și mai dificilă o înțelegere asupra întregului pachet de 100 de miloarde euro!

Faptul că Ucraina își va primi, în final banii este aproape imposibil; autoritățile de la Kiev rămân fără bani la începutul anului 2024, iar începerea negocierilor de aderare va fi, de asemenea, amânată, ceea ce va afecta credibilitatea UE. Iar dacă Ucraina nu poate trece cu bine de primele etape ale procesului, acest lucru va fi de rău augur pentru etapele ulterioare dificile, care vor implica convingerea membrilor actuali ai UE că o mulțime din banii pe care-i primeau până acum, trebuie să meargă din 2024 la construirea de autostrăzi și îmbogățirea fermierilor din Ucraina. Unitatea care a permis Europei să  sprijine Ucarina din primele zile ale conflictului cu Rusia, nu mai este la fel de asigurată…

Îngrijorări legate de sprijinirea Ucrainei apar și în SUA, unde directoarea pentru buget a Casei Albe, Shalanda Young, avertizează într-o scrisoare adresată pe 4 decembrie 20223 preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, Mike Johnson, şi altor lideri din Congres, că Statele Unite sunt pe cale să epuizeze timpul şi banii în efortul de a ajuta Ucraina să poarte războiul cu Rusia: „Vreau să fie clar: fără acţiune din partea Congresului, până la finele anului vom rămâne fără resurse pentru procurarea de arme şi echipamente suplimentare pentru Ucraina şi pentru furnizarea de echipamente din stocurile armatei SUA; nu avem la dispoziţie o soluţie magică de finanţare în acest moment, nu mai avem bani şi aproape că nu mai avem timp”, a scris Shalanda Young.

Administraţia Joe Biden a cerut Congresului SUA cca 106 miliarde de dolari pentru a finanţa planuri ambiţioase consacrate Ucrainei, Israelului şi securităţii frontierelor SUA: în timp ce sprijinul pentru Israel este sigur, alocarea de fonduri pentru Ucraina este pusă la îndoială de unii aleşi republicani, în condiţiile în care aceștia controlează Camera Reprezentanţilor cu o majoritate fragilă…

 

Zahărul ucrainean

Importurile de zahăr ucrainean în Uniunea Europeană (UE) au crescut de zece ori în 2022/2023, iar tendinţa de creştere s-a prelungit şi la începutul sezonului actual (2023/2024), în detrimentul Braziliei care este pe cale să-şi piardă poziţia de cel mai mare furnizor de zahăr al blocului comunitar, arată datele publicate pe 1 decembrie 2023 de Eurostat (Zahărul ucrainean ‘invadează’ piețele europene. O treime din exporturi a mers spre România (stiripesurse.ro): conform statisticilor, importurile de zahăr ucrainian în UE au ajuns la 413.000 de tone, în sezonul 2022-2023, care s-a încheiat la 30 septembrie 2023, de la doar 40.000 de tone, în sezonul 2021-2022. La fel ca şi în cazul altor materii prime, UE a eliminat taxele vamale la importurile de zahăr ucrainean, după debutul invaziei ruseşti, ceea ce a generat un val de critici din partea producătorilor locali care se plâng de concurenţa incorectă.

Ponderea ocupată de Ucraina în importurile totale de zahăr ale UE, care a urcat până la 16% în ultimul sezon, a continuat să crească la începutul sezonului actual 2023-2024, ajungând la 38% din importurile totale în octombrie şi primele trei săptămâni din noiembrie 2023. În aceeaşi perioadă, Brazilia, cel mai mare producător de zahăr din lume, a văzut cum cota sa în importurile de zahăr ale UE a scăzut până la 8%, de la 32% în sezon 2022-2023.

Statisticile mai arată că aproape o treime din importurile de zahăr ucrainean, în sezonul 2022-2023, au mers spre România, urmată de Polonia, Italia, Ungaria şi Bulgaria, toate cu cote mai mici. Deficitul de zahăr al UE, care vine după o recoltă slabă de sfeclă de zahăr în blocul comunitar, a dus la creşterea preţurilor zahărului în UE până la un nivel record în ultimul sezon, iar tendinţa de creştere a continuat în octombrie 2023, când a fost atins un nou maxim istoric de 810 euro/tonă, în creştere cu 255 de euro, faţă de situaţia din 2022.

La începutul lunii decembrie 2023, cultivatorii de sfeclă de zahăr din Franţa au cerut ca importurile de zahăr din Ucraina, în creştere, să fie re-exportate în afara Europei, pentru a evita să îi afecteze pe producătorii locali. Importurile de zahăr din Ucraina ale blocului comunitar ar putea ajunge la cca 800.000 de tone, în sezonul 2023-2024, a informat Asociaţia Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din Franţa (CGB): cantitate este aproape dublă faţă de importurile din sezonul precedent: ”Avem nevoie de un răspuns clar din partea Comisiei Europene cu privire la modul cum va gestiona în viitor acest aflux de zahăr”, a subliniat CGB. Solicitările venite de la producătorii de zahăr urmează unor tensiuni similare create de explozia exporturilor de cereale ale Ucrainei, care a determinat mai multe state membre din Europa de Est să interzică achiziţiile de cereale ucrainene pe motiv că acestea afectează preţurile interne…

 

Emilian M. Dobrescu

Acordul privind transportul cerealelor și alte înțelegeri

          Ucraina şi Rusia sunt ambele țări exportatoare de cereale. Rusia a renunţat la acst acord în iulie 2023, la un an după ce a fost intermediat de ONU şi Turcia pentru a combate criza alimentară globală. Exporturile de cereale şi îngrăşăminte ale Rusiei nu fac obiectul sancţiunilor occidentale, dar Moscova a spus că restricţiile privind plăţile, logistica şi asigurările au reprezentat o barieră în calea transporturilor (https://www.stiripesurse.ro/rusia-poarta-deschisa-spre-banii-din-intreaga-lume-o-banca-ar-putea-avea-acces-la-sistemul-swift-in-urmatoarele-zile_3061813.html, postat pe 10 septembrie 2023): o cerere cheie a Rusiei a fost reconectarea Băncii Agricole Ruse, Rosselkhozbank, la sistemul internaţional de plăţi SWIFT; acesta a fost întrerupt de Uniunea Europeană în iunie 2022, după invazia Rusiei în Ucraina din februarie 2022.

            Oficialii ruși au arătat că exporturile de cereale se confruntă cu obstacole şi nu ajung să fie suficiente cerealele ucrainene plecate către ţările care au nevoie de ele, în temeiul Acordului de la Marea Neagră. Ucraina a exportat aproape 33 de milioane de tone metrice de cereale în 2022, pe baza acordului privind transportul cerealelor despre care ONU a spus că a fost în beneficiul statelor sărace, ajutând la scăderea preţurilor alimentelor cu peste 20% la nivel global. Antonio Guterres a subliniat patru măsuri pe care Naţiunile Unite le-ar putea facilita pentru a îmbunătăţi exporturile de cereale şi îngrăşăminte ale Rusiei, în încercarea de a convinge Moscova să revină la acordul care a permis exportul sigur de cereale ucrainene prin Marea Neagră. El i-a spus ministrului de externe rus că ONU este gata să treacă imediat la toate măsurile, ”pe baza înţelegerii clare a faptului că realizarea lor va duce la revenirea Federaţiei Ruse în Iniţiativa Mării Negre şi la reluarea completă a operaţiunilor”.

            O scrisoare de la ONU, din 8 septembrie 2023, anunță Rusia că o filială a Băncii Agricole Ruse (RAB) din Luxemburg poate aplica imediat la SWIFT pentru a permite în mod eficient accesul ei la sistemul internaţional de plăţi, în termen de 30 de zile. SWIFT a confirmat că banca este eligibilă să solicite aderarea şi accesul la SWIFT pentru tranzacţii cu alimente şi îngrăşăminte, pe baza statutului său actual de emitent de titluri de creanţă”, a declarat secretarul general al ONU, Antonio Guterres, ministrului rus de Externe Serghei Lavrov, încă din 28 august 2023.

            Antonio Guterres a spus că, din punct de vedere operaţional, ONU vede filiala RAB din Luxemburg ca acţionând ca un intermediar între instituţiile financiare globale şi RAB din Moscova. Filiala ar putea face schimb de mesaje pe SWIFT cu băncile globale. Apoi ar putea transmite acele mesaje către RAB din Moscova prin sistemul de mesagerie rusesc numit SPFS: ”SWIFT a confirmat deja că un proces accelerat de aplicare ar putea fi posibil, reducând timpul pentru acces efectiv la 30 de zile”, a scris Guterres, care a a mai anunțat că o facilitate de asigurare co-sponsorizată de ONU pentru exporturile de alimente şi îngrăşăminte ruseşti poate fi finalizată cu Lloyd’s of London şi un alt asigurator principal pentru a fi ”gata de operaţionalizare în 4-6 săptămâni. Facilitatea va furniza produse de asigurare cheie pentru exporturile de alimente şi îngrăşăminte ruseşti, începând cu asigurarea mărfurilor şi, potenţial, extinzându-se pentru a include şi cocă de făină şi P&1. Naţiunile Unite sprijină creşterea numărului de participanţi pe piaţă cu scopul final de a reduce costurile de asigurare pentru exportatorii ruşi”. Directorul general al Lloyd’s, John Neal, a declarat pe 7 septembrie 2023, că Lloyd’s este în discuţii cu Naţiunile Unite pentru asigurarea transporturilor de cereale din Ucraina, în cazul în care acordul cu cereale la Marea Neagră poate fi reînviat…

            A patra măsură prezentată de secretarul general al ONU, Antonio Guterres a fost dorinţa ONU de a explora în continuare modalităţi de a facilita accesul în porturile UE pentru navele ruseşti care transportă produse agricole: ”A avut loc deja un angajament cu Comisia Europeană şi cu autorităţi portuare selectate din Germania, Belgia, Spania, Ţările de Jos pentru a evalua starea actuală. ONU poate ajuta la clarificarea procesului de autorizare pentru diferite porturi din UE şi poate colabora cu omologii ruşi pentru obţinerea autorizaţiilor/permiselor înainte de plecarea în curse maritime către porturile respective, dacă este necesar”.

Două discuții private între șefii serviciilor secrete

            În noiembrie 2022, William Burns s-a întâlnit cu Serghei Narîjkin la Ankara (Turcia), ca să avertizeze Rusia în legătură cu consecințele pe care țara va trebui să le suporte dacă, în conflictul din Ucraina, va apela la armament nuclear…

Pe 30 iunie 2023, majoritatea marilor mass-media americane au relatat că șeful Agenției Centrale de Informații (CIA), William Burns i-a telefonat şefului Serviciului de Informaţii Externe al Rusiei (SVR), Serghei Narâșkin, după rebeliunea de 24 de ore condusă la 24 iunie 2023 de şeful grupului paramilitar rus Wagner, Evgheni Prigojin, pentru a-l asigura că Statele Unite nu au fost implicate.

            Convorbirea lui Burns, un fost diplomat deseori însărcinat să transmită mesaje mai delicate în Rusia și în alte țări, se înscrie într-o strategie mai largă a Casei Albe, menită să semnaleze lui Putin și apropiaților săi că Statele Unite nu au jucat nici un rol în demersul lui Prigojin și nu urmăresc o agravare a tensiunilor din Rusia. În plan privat, oficialii americani afirmă că nu doresc să îi ofere Kremlinului nici un motiv ca să pună vina revoltei și a consecințelor ei pe umerii inamicilor externi ai Rusiei. Mesajul directorului CIA a fost următorul (Au scurs în presă abia acum – Șeful CIA a sunat de urgență la Moscova după insurecția armată a Wagner (stiripesurse.ro), postat pe 3 iulie 2023): “Statele Unite nu au fost implicate, este o problemă internă a Rusiei”.

            Alte detalii pe tema conversației, care a avut loc după ce Prigojin a oprit brusc marșul spre Moscova al forțelor sale, nu au fost precizate. Casa Albă a mai menționat: “Nu vom face nici un fel de precizări despre discuții diplomatice la nivel individual”.

Tot în cursul lunii iunie 2023, înaintea rebeliunii lui Prigojin, William Burns a făcut o vizită neanunțată în Ucraina pentru discuții cu președintele Volodimir Zelenski și cu oficiali ai serviiilor ucrainene de informații, după cum a informat un oficial American: ”directorul CIA s-a întâlnit cu omologi ai serviciilor ucrainene de informații și cu președintele Volodimir Zelenski, reafirmând hotărârea Statelor Unite de a face schimb de informații ca să ajute Ucraina să se apere împotriva agresiunii ruse”.

            Având în spate o carieră diplomatică de 32 de ani, în care se include și perioada de timp când a fost ambasador la Moscova, William Burns a fost deseori interlocutorul preferat al lui Joe Biden în discuțiile sale despre Rusia. Încă din noiembrie 2021, Biden l-a trimis la Moscova, unde Burns a discutat cu Putin pe o linie telefonică securizată în timp ce acesta se afla la Soci, stațiunea preferată a lui Vladimir Putin de pe malul Mării Negre. Burns i-a spus președintelui rus că SUA cred că el se pregătește să invadeze Ucraina și că, dacă va face acest lucru, va trebui să facă față unor sancțiuni dure.

              Pe 12 iulie 2023, Serghei Narâșkin, declara următoarele: ”partea principală a discuției noastre s-a axat pe problemele și evenimentele legate de Ucraina. Ne gândim, discutăm ce să facem în legătură cu Ucraina”. Mai mult, în aceeași declarație, Narîșkin spune că există posibilitatea unei a doua întâlniri, față în față, cu directorul CIA, după cea care a avut loc la Ankara cu trei luni înainte de declanșarea invadării Ucrainei, într-o încercare a SUA și a aliaților săi de a-l convinge pe Vladimir Putin să renunțe la declanșarea războiului.

 

Finalizarea războiului din Ucraina

Ministrul chinez de externe și consilierul lui Joe Biden s-au întâlnit pe 16 și 17 septembrie 2023 în Malta și au avut discuţii „sincere, de fond şi constructive”, a declarat Casa Albă (Se coace marele plan pentru Ucraina? Emisarul Chinei a plecat spre Rusia după negocieri cu SUA (stiripesurse.ro)): ”cei doi au discutat aspecte-cheie din relația bilaterală SUA – China, probleme de securitate globală și regională, războiul Rusiei împotriva Ucrainei și relațiile China – Taiwan, printre alte subiecte”, a informat Casa Albă. O înaltă responsabilă a executivului american, sub protecţia anonimatului, a precizat că reuniunea a durat în total 12 ore, pe parcursul a două zile. Pe de altă parte, în aceste discuţii din Malta, China şi Statele Unite s-au angajat să “desfăşoare consultări” în anumite domenii, în special privind “evoluţiile în domeniul politic şi de securitate din Asia-Pacific”, potrivit sursei de la Casa Albă.

Wang Yi, șeful diplomației chineze, a plecat apoi pe 18 septembrie 2023 în Rusia, unde a rămas patru zile pentru discuții „pe teme de securitate”. Într-un briefing, Ministerul rus de Externe a indicat că Wang Yi și secretarul Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov, îşi vor “concentra eforturile pe consolidarea colaborării pe scena internaţională. Va avea loc un schimb detaliat de opinii asupra problemelor legate de soluţionarea situaţiei din Ucraina, precum şi a modalităţilor de asigurare a stabilităţii şi securităţii în regiunea Asia-Pacific”, a indicat un purtător de cuvânt.

Aliaţi de lungă durată, China şi Rusia laudă adesea parteneriatul lor “nelimitat” şi cooperarea lor economică şi militară care urmează să se intensifice. Legăturile dintre Beijing şi Moscova s-au strâns şi mai mult de la invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022, pe care China a refuzat să o critice. China a căutat să se poziţioneze ca o parte neutră în războiul din Ucraina, oferind în acelaşi timp Rusiei, din ce în ce mai izolată pe scena internaţională, un sprijin diplomatic şi financiar crucial.

Incidentul din septembrie 2022

Un pilot rus a încercat în septembrie 2022, să doboare un avion de supraveghere al armatei britanice după ce a crezut că are permisiunea de a trage (Un pilot a fost aproape să provoace un război între Rusia și NATO. Povestea unui episod mai puțin cunoscut, deasupra Mării Negre (stiripesurse.ro), postat pe 14 septembrie 2023): Rusia a susţinut atunci că incidentul a fost cauzat de o “defecţiune tehnică”, iar Londra a acceptat public explicaţia rusă, dar în septembrie 2023, trei surse occidentale de rang înalt din domeniul apărării au declarat că interceptări ale comunicaţiilor ruseşti realizate chiar din avionul vizat de atac oferă o versiune cu totul diferită faţă de de cea oficială. Avionul britanic – cu un echipaj de până la 30 de persoane – efectua o misiune de supraveghere deasupra Mării Negre, în spaţiul aerian internaţional, la 29 septembrie 2022, când s-a întâlnit cu două avioane de vânătoare ruseşti SU-27: unul dintre piloţii ruşi a tras două rachete în avionul RC-135 Rivet Joint al Forţelor Aeriene Regale (RAF). Prima rachetă şi-a ratat de fapt ţinta, şi nu a fost vorba de o defecţiune, aşa cum s-a afirmat la momentul respectiv.

Comunicaţiile interceptate arată că unul dintre piloţii ruşi a crezut că a primit permisiunea de a ţinti avionul britanic, în urma unei comenzi ambigue primite de la o staţie rusă de la sol. Cu toate acestea, cel de-al doilea pilot rus nu a crezut acest lucru. Acesta a protestat şi şi-a înjurat tovarăşul de zbor atunci când pilotul a tras prima rachetă. Avionul Joint Rivet are senzori pentru a intercepta comunicaţiile, iar echipajul RAF a putut asculta incidentul ce ar fi putut duce la moartea lor.

Ministerul Apărării de la Londra a transmis că nu va face publice detalii despre aceste comunicaţii. Răspunzând la aceste noi dezvăluiri, un purtător de cuvânt al Ministerului britanic al Apărării a declarat: “Intenţia noastră a fost întotdeauna de a proteja siguranţa operaţiunilor noastre, de a evita escaladarea inutilă şi de a informa publicul şi comunitatea internaţională”.

Când cele două avioane SU-27 ruseşti se apropiau de avionul de spionaj al RAF, ele au primit o comunicare de la staţia lor de control de la sol. O sursă occidentală a declarat că vorbele pe care le-au auzit au fost ceva de genul “Aveţi ţinta”. Acest limbaj ambiguu a fost interpretat de unul dintre piloţii ruşi ca fiind permisiunea de a trage. Discuţiile llibere par însă să arate un grad ridicat de neprofesionalism din partea piloţilor, au declarat sursele. Pilotul rus a lansat o rachetă aer-aer. A fost lansată cu succes, dar nu a reuşit să se fixeze pe ţintă. A fost vorba despre o ratare, nu despre o defecţiune. Surse din ministerul britanic al Apărării au declarat că între cei doi piloţi ruşi a izbucnit apoi o ceartă. Pilotul celui de-al doilea SU-27 nu a crezut că i s-a dat permisiunea de a trage. Acesta şi-ar fi înjurat camaradul, întrebându-l ce crede că face. Cu toate acestea, primul pilot a lansat încă o rachetă. La vremea respectivă, s-a spus că cea de-a doua rachetă a căzut pur şi simplu de pe aripă – ceea ce sugerează fie că arma a funcţionat defectuos, fie că lansarea a fost anulată.

Într-o declaraţie făcută în faţa parlamentarilor la 20 octombrie 2022, secretarul apărării al SUA Ben Wallace, a spus că a fost un “angajament potenţial periculos”, dar a acceptat explicaţia Rusiei, spunând: “Nu considerăm că acest incident constituie o escaladare deliberată din partea ruşilor, iar analiza noastră este de acord că s-a datorat unei defecţiuni”. Cu toate acestea, o scurgere de informaţii secrete a dezvăluit că armata americană a vorbit despre ceea ce s-a întâmplat în termeni mai duri: într-o serie de documente, publicate online de Jack Teixera, tânărul care lucra la o bază aeriană a Gărzii Naţionale din SUA şi care a scurs pe internet documente secrete, în prezent fiind arestat, acelaşi incident este descris ca fiind ”un incident în care avionul britanic era cât pe ce să fie doborât. Incidentul a fost mult mai grav decât a fost descris iniţial şi ar fi putut constitui un act de război”.

Este posibil să existe mai multe motive pentru care Ministerul Apărării din Marea Britanie a fost reticent în a oferi toate detaliile. În primul rând, Regatul Unit nu ar fi dorit să facă publică amploarea activităţilor sale de colectare de informaţii şi detaliile comunicaţiilor interceptate. Mai important, nici una dintre părţi nu a dorit o escaladare – una care putea atrage un membru NATO într-o confruntare militară cu Rusia. Dar incidentul arată, încă o dată, cum o greşeală şi un calcul greşit al unei singure persoane pot declanşa un conflict mai amplu.

Nu este însă prima dată când un pilot rus vizează, din nesăbuinţă, un avion NATO în spaţiul aerian internaţional: în martie 2023, un avion rusesc a doborât o dronă americană de supraveghere fără pilot, care zbura, de asemenea, deasupra Mării Negre. În urma acelui incident, pilotul rus a primit o medalie, dar majoritatea experţilor sunt de acord că a fost mai degrabă noroc decât îndemânare sau discernământ.

După septembrie 2022, în ciuda faptului că a fost cât pe ce să aibă un avion doborât, forţele aeriene britanice au continuat să efectueze zboruri de supraveghere deasupra Mării Negre. De la incident, însă, aceste zboruri de supraveghere ale RAF au fost escortate de avioane de vânătoare Typhoon, înarmate cu rachete aer-aer. Marea Britanie este singurul aliat NATO care efectuează misiuni cu echipaj uman deasupra Mării Negre.

Ipoteză privind Istoria Europei de Est după 1989

O explicație a paradoxurilor Istoriei europene după decembrie 1989, pe care o dau ca autor al acestui articol, stă în înțelegerile, încă secrete ale fostei Uniuni Sovietice (reprezentate de Mihail Gorbaciov) și ale SUA (reprezentate de George Bush tatăl), semnate la Malta, în 3 decembrie 1989 și valabile timp de 50 de ani, deci până în decembrie 2049…

Dacă SUA, cu concizia ei bine cunoscută a decis trimiterea la lada de gunoi a Istoriei a Imperiului Austro-Ungar, înainte și după încheierea – așa cum a fost încheiat prin Tratatele de Pace de la Paris – a Primului Război Mondial, tot la fel, după 100 de ani, SUA s-a înțeles cu fosta URSS și cu continuatoarea ei de drept și de facto, Federația Rusă, cum să facă jocurile în Europa (de Est), acum la începutul secolului al XXI-lea, iar Istoria curge așa cum este înscrisă în aceste protocoale secrete de la Malta, de care am uitat prea repede noi europenii și noi, românii.

Principalele întâmpări ale anilor scurși după 1990 stau sub aceste înțelegeri de la Malta, din decembrie 1989: cine și câtă influență are în Bulgaria, în România și în celelalte țări ale Europei Centrale și de Est în perioada la care neferim. Dacă serviciile secrete și oamenii politici ar acorda mai mult atenție procentelor de influență americană și rusă pentru țările din Europa Centralăși de Est, stabilite la Malta din 1989, am înțelege mai repede cum a curs Istoria și pentru cine în acești 33 de ani care au trecut din cei 50 pentru care este valabil încă Tratatul sovieto (ruso) – american de la Malta.

Deci, din păcate, după mai bine de 100 de ani de la scrierea și petrecerea Istoriei la începutul secolului al XX-lea, ea se repetă în spirală, acum la începutul secolului al XXI-lea, inclusiv pentru țara noastră: de aceea, de 33 de ani, suferim influențele celor două imperii defuncte între timp – Țarist și Austro-Ungar – dar, a căror influență se prelungește și azi prin țările care le continuă istoric – Austria, Federația Rusă și Ungaria…

Opinia lui Adrian Sârbu

„Eu cred că nu o să intrăm în Schengen prin nici un fel de lobby al nostru… (Adrian Sârbu, teorie incendiară: ‘Nu vom intra în Schengen decât atunci când Putin și Xi vor primi ceva de la America, de la UE’ (stiripesurse.ro), postat pe 15 septembrie 2023): Europa are niște probleme pe care nu poate să le rezolve și sunt clare: primul lucru e problema războiului în care Europa se află și se face că nu se află. Domnul Scholz, într-un an și jumătate, nu a avut cum să cheltuiască 100 de miliarde: 100 de miliarde i-au dat voie americanii. Germania a primit, în ziua de 26 februarie 2022, duminică, dreptul de a se reînarma, drept care i-a fost tăiat în 1946 și de a deveni liderul militar al Europei. Asta a primit, ăsta a fost mesajul cu suta de miliarde, că trebuia să fie 100 de miliarde pe an. Cred că austriecii sunt niște speakeri ai lui Putin și că noi și bulgarii nu vom intra în Schengen decât în momentul în care Putin și Xi primesc ceva de la americani și de la UE, în așa fel încât Putin să fie obligat să renunțe la strategia lui de a ajunge prin România, Bulgaria și Serbia la Marea Adriatică, deci de a-și crea un punct de sprijin în Marea Mediterană… Dacă Putin nu obține ce vrea sau nu e obligat să se limiteze la mai puțin decât vrea, noi nu intrăm în Schengen și Ucraina va fi ocupată integral, va fi oferită o bucată Ungariei, o bucată Poloniei, ca să le închidă gura. Nouă nu ne dă nimic, Bucovina rămâne tot acolo și culoarul – noul Drum al Mătăsii – va fi de la Moscova la Budapesta, de la Budapesta la Belgrad și de acolo până în Grecia jos și se va întâlni cu infrastructura pe care o fac chinezii pornind din Grecia. Astăzi Putin e mai puternic decât în 24 februarie 2022, azi e mai puternic în relația cu toți adversarii”.

SSI – comentariu al NASA                                

În primele zile ale războiului din Ucraina, în februarie 2022, NASA şi Agenţia Spaţială Rusă (Roscosmos) au confirmat dorinţa lor de a continua să colaboreze la bordul Stației Spațiale Internaționale (SSI), în pofida tensiunilor dintre Moscova şi Washington.

Pe 23 iunie 2023, administratorul NASA, Bill Nelson, a reafirmat într-o conferință de presă că Statele Unite şi Rusia vor continua să colaboreze pe SSI în pofida invaziei ruse din Ucraina. Relaţiile profesionale dintre astronauţii americani şi cosmonauţii ruşi aflaţi la bordul SSI, precum şi legăturile dintre centrele de control ale misiunilor spaţiale din Houston şi Moscova nu se vor schimba şi vor continua „fără nici o problemă. Revenirea pe Terra a astronautului american Mark Vande Hei, alături de cosmonauţii ruşi Anton Şkaplerov şi Piotr Dubrov la bordul unei capsule ruseşti Soyuz, programată pe 30 martie 2023, s-a desfăşurat conform planurilor”, a adăugat administratorul NASA.

 

Emilian M. Dobrescu

          Despre PNRR

          Pentru cine nu știe încă semnificația termenului PNRR, el însemană Planul Național de Redresare și Reziliență. Toate statele membre UE au construit/gândit, unele se mai gândesc încă dacă să aplice sau nu propriul PNRR – un astfel de plan imediat după pandemia de COVID-19. În esență, PNRR al fiecărei țări – nu trebuie neapărat să fie membră UE și nu este necesar să-l denumeaacă așa – trebuie să ducă la depășirea problemelor cu care acea țară se confruntă în actuala conjunctură internațională, care acum ar trebui să ia în considerare și războiul prelungit din Ucraina, dar, mai ales restructurarea oridinii internaționale după marea criză economică, financiară și bancară din anii 2008-2014, dar și criza de materii prime strategice, cliamtică, energetică, a noilor lanțuri de aprovizionare etc.etc. cu care statele lumii se confruntă în prezent, după ce iată am depășit cu brio – cum a putut/gândit/aplicat măsuri fiecare stat atins de pandemia artificialăde  COVID-19.

            PNRR-ul României – au analizat experții cum a fost construit și la servește – conține două grupe mari de obiective: una se referă la 107 proiecte de investiții, teoretic finanțabile cu bani din împrumuturi și din granturi oferite de UE în anumite condiții. A doua cuprinde 64 de reforme structurale, care nu cer bani, ci, sacrificii. Cum spunea recent un ziarist cunoscut, Octavian Știreanu, cuvântul magic în PNRR a devenit „reforma”, nu „proiectul”. Comisia Europeană a organizat un grup special de birocrați cu mânecuță cărora nu le pasă de ce e în țară, de pensionari, de mineri etc. Ei doar se uită la hârtii: ai făcut „reforma”…, primești banii, nu faci „reforma”, nu primești banii. Situația este foarte riscantă. Dacă ratezi un proiect, pierzi banii pentru toate celelalte.

            Pe orice piață financiară normală, singura condiție a acordării unui împrumut este folosirea banilor pentru scopul declarat, oferind garanțiile corespunzătoare. Guvernul Cîțu a împrumutat România cu peste 50 miliarde euro în doi ani și jumătate fără ca România să fie condiționată de „reforme”. Și la fel face acum actualul Guvern. Dovadă că nimeni nu știe – nici măcar creditorii respectivi – pe ce s-au dus/se duc acei bani. De regulă, pe plata pensiilor și a salariilor bugetarilor…

            Spre deosebire de regulile normale ale pieței financiare internaționale, împrumuturile organizate de Bruxelles prin Mecanismul de Redresare și Reziliență (MRR) maschează mai ales scopuri politice, nu de susținere financiară. Multe țări au sesizat acest lucru și au refuzat darul otrăvit al granturilor… România încă visează la… marea cu sarea… Includerea în PNRR a unui capitol de reforme a fost făcută dintr-un dublu interes: pe de o parte, Bruxelles-ul a vrut o pârghie și mai puternică de control asupra politicii interne a României. Pe de altă parte, grupul de politicieni care a scris PNRR-ul României, acum aflați deja pe tușă și, în curând, cine știe, cum vor evolua au găsit prilejul să treacă sub antetul Comisiei Europene propriile  interese politice. De aceea, proiectul PNRR România a fost scris la ”secret” și adoptat de Guvern fără vreo dezbatere publică.

            Acum, când au început să pocnească aberațiile din PNRR, funcționarii de la Bruxelles s-au spălat pe mâni, aruncând vina pe cei care au scris PNRR-ul României. Aceștia procedează invers, afirmând că ei n-au vrut cutare lucru, dar „așa ne-a cerut Bruselul”… Ca și în alte dăți în pokerul pe care-l joacă la două capete, România a căzut la mijloc… PNRR pare, dar nu este, instrumentul ideal pentru ambele părți: cei de la Bruxelles pot controla și mai mult țara, impunându-și interesele drept condiție a finanțării, iar o gașcă de prostocrați își rezolvă frustrările născute din obsesii politice nesatisfăcute…

            Ce era MCV pentru justiție a devenit PNRR pentru economie – mManevra a fost aceeași: ce le-a bubuit mintea unora din București – din prostie, interes sau rea-credință – a fost trimis în cel mai mare secret la Bruxelles. De acolo s-a întors la vedere ca obligație pentru țară. Sloganul „ne cere PNRR-ul” circulă la fel ca obsedantul „ne cere MCV-ul”. Ambele nefiind decât un alibi parșiv pentru prostia, lașitatea și uneori chiar trădarea unora de la București, dependenți de casieriile de la Bruxelles.

            Dobânda la împrumutul pe care-l face România angajând viitorul generațiilor de azi și de mâine de 15 miliarde euro – pe care-l poate primi în tranșe, ca și altă dată de la Banca Mondială – nu e cunoscută. Este un alt exemplu de transparență al d-nei Ursula von der Leyen, ca și obligația de a achiziționa tranșe de milioane ca număr și valoare în euro de vaccin anti-covid.

            Nici așa-zisele ”granturi” nu sunt o pomană dată de Bruxelles. Cele 12,1 miliarde euro (față de 14,2 aprobate inițial) sunt/vor fi recuperate de Bruxelles prin introducerea sau majorarea a tot felul de taxe. Cotizația de țară deja s-a majorat, de la 1,2 la 1,4% din PIB. După creșterea artificială a PIB prin umflarea prețurilor la carburanți și energie, cotizația României la UE pentru anul în curs va fi de 4,2 miliarde euro. Ținând seamă de creșterea agregată a PIB pe durata celor șase ani de finanțare a PNRR, rezultă că România va plăti la CE în această perioadă peste 26 miliarde euro numai din cotizațiile anuale, deci aproape dublu decât putem primi ca împrumuturi și granturi… dar cine are Timp să gândeacă la așa ceva?

            Din cele 723,8 miliarde euro puse la dispoziția statelor membre de către Comisia Europeană pentru a-și finanța Planurile Naționale de Redresare și Reziliență au rămas nefolosite 77 miliarde euro: e vorba de partea de creditare – cu dobânzi mici, dar necunoscute, față de costurile de piață, parte evitată de multe state membre UE care au accesat – ca șițara noastră – doar componenta de granturi. Prin Regulamentul Mecanismulului de Redresare și Reziliență (MRR) –  altă aberație recentă a Bruxelului – , statele membre au termen până în luna august 2023 să decidă dacă accesează sau nu componenta de creditare. Comisia Europeană a consultat statele membre în această chestiune și a constatat că, rămân disponibili 77 miliarde euro din componenta de credite cu dobândă preferențială, necunoscută; suma a fost anunțată pe 18 aprilie de vicepreședintele Comisiei  Europene, Valdis Dombrovskis.

            Modificarea PNRR

În cazul unui număr de 11 componente, printre care se numără și reforma pensiilor (care cuprinde și pensiile speciale), modificările PNRR al României propuse Comisiei Europene sunt de substanță, conform unui comunicat al Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) (https://cursdeguvernare.ro/modificarile-pnrr-schimbari-de-substanta-11-componente.html, postat pe 30 aprilie 2023): propunerile vizează fie modificarea indicatorilor cantitativi aferenţi ţintelor, fie solicitarea de fonduri suplimentare pentru a acoperi necesarul de finanţare ca urmare a creşterii preţurilor.

            ”Guvernul a mandatat MIPE să facă propuneri către reprezentanţii Comisiei Europene pentru a identifica cea mai bună opţiune. În acest sens, cele două părţi sunt într-un dialog constructiv permanent, iar propunerea finală avansată de România va veni inclusiv în funcţie de recomandările primite din partea CE. Până prezent nu este definitivată o listă finală în acest sens”,precizează comunicatul MIPE.

            În conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2023/435 privind capitolele REPowerEU, statele membre pot transmite Comisiei Europene noile capitole la Planurile de redresare şi rezilienţă începând cu data de 1 martie 2023. Totodată, în comunicarea sa, Comisia Europeană a recomandat ca statele membre să transmită propunerile de modificare a planurilor, inclusiv noul capitol, până la sfârşitul lunii aprilie 2023, şi nu mai târziu înainte de 31 august 2023 care reprezintă termenul legal pentru transmiterea unui plan modificat ca urmare a solicitării unei cereri de împrumut, precizează MIPE.

            În concluzie, nimeni din statele membre UE nu accesează credite în necunoscut, doar ”granturi”, iar în această capcană a căzut și România. Cine este pregătit să anunțe retragerea României din MRR și PNRR? Așa cum vedem noi lucrurile, PNRR este nefericit denumit așa, fiindcă are doi termeni cu conotație negativă – ”redresare” și ”reziliență” – primul mai cunoscut, iar al doilea intrat în vocabularul popoarelor de foarte curând și foarte puțin înțeles și explicat nu numai de UE, dar și de mediile academice și, slavă Domnului, avem destule astfel de medii în toate țările planetei, dar și la noi în România… Într-o altă concluzie PNRR ar trebui să fie denumit, mai simplu și mai pe înțelesul tuturor, program de țară, așa cum avea România încă din penultimul deceniu al secolului trecut, pentru cine își mai amintește formularea, o strategie de trecere la o nouă societate, chiar dacă numele nu mai este la modă acum, după mai mult de 30 de ani de atunci. Dar, PNRR, după cum vedem/aflăm/știm nu mai este la modă nici la trei ani de la construirea lui… 

          Propunerile Băncii Mondiale de reformă a fiscalității

Banca Mondială a propus Ministerului de Finanțe încă din luna martie 2023 o reformă majoră a actualului sistem de impozite și taxe, dar și ”îmbunătățirea semnificativă” a activității de administrare fiscală. Sunt măsuri propuse care, cu excepția notabilă a guvernanților, sunt unanim acceptate de societate: 1. nevoia de reformă a sistemelor de pensii și de salarizare: 2. renunțarea la cota unică de impozitare, dar și măsuri asupra cărora Banca Mondială nu a insistat: 3. reducerea evaziunii și, 4. aducerea la lumină a economiei gri.

Propunerile Băncii Mondiale vizează următoarele reforme:

1. Impozitarea veniturilor din muncă, astfel:

a) renunțarea la cota unică de impozitare – ”reevaluarea avantajelor structurii actuale a ratei impozitului pe venitul personal și luarea în considerare a introducerii unui program progresiv de cote pentru veniturile din muncă”;

b) eliminarea scutirilor pentru lucrătorii din sectoarele agricultură, construcții și IT;

c) reducerea sarcinii totale impuse lucrătorilor cu venituri mici prin: fie eliminarea contribuției de 10% la sănătate (și finanțarea integrală a asistenței medicale) fie prin introducerea unui credit rambursabil pentru impozitul pe venitul câștigat care să compenseze o parte din povara contribuțiilor pentru sănătate și/sau pesie pentru lucrătorii cu venituri mici. În cazul în care contribuțiile pentru sănătate sunt menținute, Banca Mondială sfătuiește Ministerul de Finanțe să ia în considerare extinderea bazei de contribuție, de exemplu, eliminând scutirea pentru lucrătorii din construcții și pentru pensionarii cu venituri mari.

Ca parte a PNRR, a fost deja convenită un calendar pentru reducerea treptată a reducerilor fiscale pentru lucrătorii din sectorul construcțiilor să aibă loc între 2025 și 2028. Banca Mondială propune ca pachetul de reforme de mai sus să fie anunțat imediat, dar implementarea coordonată să aibă loc între 1 ianuarie 2025 și 1 ianuarie 2028.

2. Impozitarea veniturilor din capital, prin: 

  • eliminarea impozitului pe tranzacții la vânzarea proprietății rezidențiale și înlocuirea lui cu un impozit pe câștigurile de capital de 10%. Impozitul pe câștigurile de captal ar trebui să se aplice doar proprietăților achiziționate după data anunțării reformei. Măsura reduce veniturile bugetare, dar elimină cheltuielile cu reevaluarea tuturor proprietăților;
  • menținerea actualei cote de impozitare de 10% asupra câștigurilor de capital obținute prin intermediar (de exemplu, un fond de investiții);
  • creșterea cotei de impozitare a dividendelor la 10% pentru a se potrivi cu impozitarea majorității celorlalte forme de venit din capital.

            3. Impozitul pe proprietate

  • schimbarea sistemului – ”Trecerea de la un sistem bazat pe zonă la unul bazat pe valoarea de piață pentru a îmbunătăți atât echitatea, cât și eficiența. Luarea în considerare, de asemenea, fuzionarea impozitelor pe teren și clădiri într-un singur impozit, care ar permite ca valorile de piață să fie mai ușor estimate pe baza tranzacțiilor de pe piață”;
  • majorarea impozitelor – ”Odată cu trecerea la o bază de impozitare ce ține cont de valoarea de piață, reevaluarea întregii structuri a impozitelor în vederea creșterii veniturilor totale peste nivelul actual (un nivel scăzut în rândul țărilor UE)”;
  • reducerea ariei scutirilor de impozit pe proprietate la contribuabilii cu venituri mici, vârstnici, clădiri guvernamentale și la un număr cât mai limitat posibil de ONG-uri. Efectuarea unei reevaluări periodice și a unei analize cost-beneficiu a scutirilor fiscale pe proprietate.

            4. Impozitul pe profit

  • reformarea stimulentelor din impozitul pe profit pentru a îmbunătăți eficacitatea și transparența;
  • simplificarea stimulentului fiscal pentru cercetare și dezvoltare: o deducere unică, mărită, eliminând scutirea actuală pentru întreprinderile nou-înființate în domeniul cercetării și dezvoltării. Revizuirea și clarificarea definirii cheltuielilor de cercetare și dezvoltare eligibile;
  • reevaluarea eficienței scutirii de impozit pentru profiturile reinvestite – ”Dacă scopul principal este de a stimula investițiile, atunci luați în considerare implementarea unui credit fiscal pentru investiții. Nu continuați cu extinderea anunțată a sferei de aplicare a scutirii de impozit pentru profiturile reinvestite până când nu a fost întreprinsă reevaluarea eficacității regimului existent”;
  • eliminarea reducerilor de impozit pe profit pentru companiile care cresc capitalul propriu. ”Deși această măsură este programată să fie în vigoare doar între 2021-2025, este o măsură ineficientă deoarece reducerea inițială de 2 puncte procentuale poate fi primită de companiile care nu își cresc capitalul propriu”;
  • reevaluarea periodic a stimulentelor fiscale corporative, pentru a vă asigura că acestea își ating obiectivele în mod eficient, publicați estimări ale cheltuielilor fiscale pentru fiecare stimulent într-un raport anual de cheltuieli fiscale.

            5. Regimul microîntreprinderilor

  • scăderea pragului de eligibilitate la regimul microîntreprinderilor până la egalarea pragului de TVA (în prezent 88.500 euro). Pentru a acorda întreprinderilor timp să se adapteze, această reformă ar putea fi implementată în mod treptat, până în 2025;
  • implementarea unor reguli de consolidare pentru a preveni divizarea artificială a întreprinderilor doar cu scopul de a se încadra în regim de microîntreprindere;
  • eliminarea posibilității de a deduce cheltuieli specificate din cifra de afaceri: acest lucru va simplifica și mai mult regimul și va reduce oportunitățile de evaziune fiscală. Ar putea fi aplicată o sumă fixă de deducere (ca procent din cifra de afaceri);
  • efectuarea unei reevaluări a ratei de impozitare pe cifra de afaceri. Argument: ”Rata de 1% propusă implică o marjă de profit de aproximativ de 6,25%, care este, probabil, sub marja de profit reală a majorității microîntreprinderilor“;
  • eliminarea plafonului contribuțiilor sociale aplicat în prezent lucrătorilor independenți. O opțiune alternativă ar fi aplicarea unui plafon similar al contribuțiilor sociale atât angajaților, cât și lucrătorilor independenți.

            6. Impozitarea consumului de energie

  • eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili (cărbune, gaze naturale, termoficare). O condiție prealabilă necesară pentru reforma prețurilor la energie este absența subvențiilor pentru combustibilii fosili. Eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibili fosili ar trebui, în mod ideal, să înceapă în 2024 și să se finalizeze în 2030;
  • introducerea costurilor suplimentare pentru emisiile de carbon (de exemplu, prin rate mai mari ale accizelor). Estimarea Băncii Mondiale este că prețurile combustibililor fosili vor trebui să crească până în 2030 cu aproximativ 50% la benzină, 62% la motorină, 34% la GPL, 55% la kerosen,113 % la cărbune, 32 % la gaze naturale și 7 % la electricitate în raport cu nivelurile de referință;
  • folosirea unei părți din veniturile generate pentru a compensa grupurile vulnerabile.

7. Lărgirea bazei de TVA

Pe termen scurt, Banca Mondială spune că România ar trebui să ia în considerare: eliminarea cotelor reduse de TVA, cum ar fi cele percepute la restaurante, cazare la hotel, cărți, ziare, reviste, muzee, grădini zoologice, grădini și parcuri.

Pe termen mai lung, ”și numai după încheierea actualei crize a prețurilor la alimente și energie”, ar trebui luată în considerare eliminarea cotelor reduse de TVA la alimente, produse farmaceutice, furnizare apă, lemn de foc si termoficare. Pentru a se asigura că gospodăriile sărace nu sunt dezavantajate de o astfel de reformă, Banca Mondială spune că reforma ar trebui completată cu sprijin pentru gospodăriile cele mai sărace.

 

8. Reforma ANAF

Când vine vorba despre fiscalitate, Banca Mondială precizează: ”Trebuie avut în vedere și faptul că sunt necesare îmbunătățiri semnificative în administrarea fiscală în România”. Raportul Băncii Mondiale recomandă Ministerului de FInanțe să finalizeze procesul de digitalizare al ANAF angajat prin PNRR. ”Este esențial ca acest proces major de digitalizare să fie finalizat cu succes. Mai mult, este, de asemenea, nevoie de investiții suplimentare în capacitatea de administrare fiscală, în special pentru a aborda lipsa actuală de personal în domenii cheie, cum ar fi managementul riscurilor și auditul, precum și investiții suplimentare în formarea personalului”, arată raportul BM.

Banca Mondială a mai încercat în trecut să convingă România să modernizeze activitatea Fiscului, dar, sub guvernarea PSD, în 2018, a eșuat. Între reformele considerate esențiale de BM sunt enumerate:

  • reformarea sistemului de pensii (inclusiv pensiile speciale) pentru a aborda aspectele legate de echitate într-o manieră sustenabilă din punct de vedere fiscal
  • restructurarea sistemului public de salarizare pentru a se concentra mai mult pe performanță și echitate
  • introducerea treptată a bugetării bazate pe programe în administrația centrală.

”Acestea sunt reforme cheie care vor consolida legăturile dintre resursele publice și rezultate și ar trebui să contribuie la atenuarea unora dintre presiunile bugetare în curs”.

Recorduri mai puțin cunoscute

  • România deține cel mai vechi papirus întreg din Europa. Acest papirus descoperit în România datează din secolul IV i.Hr. (Curiozități despre România. Aceste detalii au fost ascunse multă vreme – Evenimentul Zilei (evz.ro), postat pe 13 mai 2023).
  • România este prima țară din lume cu producție de petrol înregistrată în statisticile internaționale. În localitatea Lucacesti din județul Bacău a fost construită prima sonda petrolieră comercială din lume.
  • Primul oraș din lume, iluminat cu petrol lampant, a fost Bucureștiul: pe 1 aprilie 1857, orașul era iluminat cu peste 1.000 de lămpi cu petrol lampant.
  • România a avut în ultimii ani promoții record de studenți la Medicină și de rezidenți, cu cifre ce au propulsat-o pe prima poziție în clasamentul european al absolvenților raportați la populație (https://cursdeguvernare.ro/romania-tara-ue-cu-cei-mai-multi-absolventi-de-medicina.html, postat pe 15 mai 2023). Însă, din totalurile anuale de tineri medici, care și-au încheiat rezidențiatul, un sfert se angajează în România, iar restul, de 75%, pleacă să muncească în străinătate.
  • Datoria României a urcat rapid, mai mult decât dublându-se – ca valoare brută, în lei – în patru ani, de la 330 miliarde lei în 2018 (34,5% din PIB) la 666,6 miliarde lei în 2022 (47,5% din PIB), în linie cu creșterea deficitului bugetar. Cheltuielile cu dobânzile se ridică la cel puțin 36 miliarde de lei în 2023, o sumă record, mai mare cu 6 miliarde lei, comparativ cu cât s-a plătit numai pentru dobânzi la creditele împrumutate în 2022. Datoria publică a României a înregistrat două recorduri nedorite în 2023: a depășit pragul de 700 miliarde lei încă din luna februarie, precum și pe cel de 50% raportat la PIB.
  • Țara noastră se află pe primul loc din Uniunea Europeană în ceea ce privește cheltuielile pentru salariile bugetarilor, raportat la totalul veniturilor încasate, cu o alocare de 37% din venituri către plata bugetarilor, versus 16% în Germania, sau 23% media Uniunii Europene.
  • 12% din tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 ani din UE nu lucrează și nu urmează vreo formă de învățământ sau de formare profesională, proporția acestora variind de la 4,2% (Țările de Jos) la 20% în România, a comunicat pe 26 mai 2023 Eurostat (România, primul loc în UE după tinerii care nici nu învață, nici nu muncesc (cursdeguvernare.ro).

Secție de poliție chinezească de la Doboiești (Ilfov)

Uniunea Salvați România (USR) cere anularea protocolului încheiat între Poliţia Dobroeşti şi Poliţia din Nantong (China) după apariţia unor informaţii despre existenţa unei secţii de poliţie chinezeşti în comuna ilfoveană (USR reclamă existența unei secții de poliție chinezești în Dobroiești (cursdeguvernare.ro), postat pe 6 mai 2023); vicepreşedintele USR Ilfov, Dumitru Văduva, a declarat într-un documentar al unui ONG din comuna Dobroeşti, că aici ar fi fost înfiinţată o secţie de poliţie chinezească: “În comuna Dobroeşti există cea mai mare comunitate de cetăţeni chinezi de pe teritoriul României şi aceşti chinezi desfăşoară activitate de comerţ în două centre comerciale importante din zonă”. Vicepreşedintele USR Dan Barna a declarat că România este arătată cu degetul la nivel internaţional că ar fi încheiat un asemenea acord cu China “Pare greu de crezut că într-o perioadă în care avem un război la graniţa de est, într-o perioadă în care dezinformarea şi manipularea informaţională este extraordinară în întreaga lume, Dobroeşti, o localitate care nu a atras niciun fond european în 20 de ani, Dobroieşti, o localitate mică de lângă Bucureşti, poate să devină subiect de politică internaţională”.

Dan Barna i-a cerut lui Marcel Ciolacu să-și trezească primarul la realitate pentru că refuză să anuleze respectivul protocol: “Aici nu e o chestiune suntem prieteni cu chinezii şi avem nişte beneficii, ăsta e rolul autorităţilor să constate, să descopere, faptul că există o astfel de dezbatere, că România este pe lista unei organizaţii internaţionale care arată unde se infiltrează dictatura chineză, este un lucru de neacceptat, la care trebuie să reacţionăm foarte ferm”.

Turismul – sector național de excepție

Semeringul Bănăţean este cea mai veche cale ferată de munte din România și a fost declarată în anul 2021 Destinaţia Anului. Ghizii de turism au explicat de ce merită vizitată Calea ferată Oraviţa – Anina și care sunt principalele atracții.

Turiștii pot să viziteze Semeringul Bănăţean, calea ferată Oraviţa-Anina, cea mai veche cale ferată de munte din România. Acesta este considerat cel mai spectaculos loc din Banat, iar cei care ajung aici au parte de o mulțime de atracții turistice. Semeringul Bănăţean este și o lucrare inginerească unică în România (Semeringul Bănățean. Plimbare cu trenul pe cea mai veche cale ferată. Peisajele depășesc Austria și Elveția – Evenimentul Zilei (evz.ro), postat pe 13 mai 2023): este prima cale ferată de munte de pe teritoriul României și cea mai spectaculoasă, inaugurată la 15 decembrie 1863: are 14 tunele şi 10 viaducte. Are o lungime de 33,4 km cu o diferenţă de nivel de 338 m, de la altitudinea de 218 m (Oraviţa) la 558 m (Anina).

Este o lucrare inginerească unică în România, prin pante de înclinare de 20 la mie şi razele unor curbe de 114 m. Totul este făcut în „piatra cioplită”: sunt 21 km de tăieri în stâncă. Construcţia acestei linii de cale ferată îngustă a fost un rezultat al exploatărilor miniere din ţinutul Banatului de Sud. În prezent, calea ferată este în proprietatea statului român…

NOTA administratorului blogului

Așa cum este cunoscut, opiniile exprimate de autori le aparțin în exclusivitate și reflectă în mod obligatoriu pe cele ale administratorului blogului.

VA  FI  RĂZBOI. MARE!

February 1, 2023 | GEOPOLITICĂ, MAREA NEAGRĂ, ROMÂNIA, RUSIA, SUA, UE | No Comments

Gl. Mr. (ret) Boris POPESCU

          In decembrie 2019, într-un interviu acordat in Biroul Oval, lui Bob Woodward, jurnalist, scriitor și specialist în domeniul științelor politice, DONALD TRUMP a spus: “Am construit un sistem de arme nucleare pe care nimeni nu l-a mai avut în această țară până acum. Avem echipamente cum n-ați mai văzut și nici n-ați mai auzit până acum. Avem echipamente de care Putin și Xi n-au auzit până acum. Nimeni nu le are – ce avem noi este incredibil.” 

          (Probabil că Einstein, Openheimer, Fermi, Teller și ceilalți contributori la nașterea și perfecționarea armelor nucleare s-ar răsuci în  mormânt de invidie)

          Afirmațiile lui Trump cu privire la potențialul  nuclear american induc ideea că se poate câștiga războiul cu noile tehnologii în materie de armament nuclear. Ideea supremației nucleare americane  a sugerat-o recent și generalul David Petraeus. Întrebat ce s-ar întâmpla dacă Putin va decide să folosească arma nucleara in Ucraina, fostul lider al armatei americane și fost director al CIA a spus: “Doar pentru a oferi o ipoteza – am răspunde cu desfășurarea unui efort NATO, un efort colectiv, care ar elimina toate forțele convenționale  rusești, pe care le putem vedea și identifica pe câmpul de lupta din Ucraina și, de asemenea, în Crimeea, precum și toate navele din Marea Neagră.” Dacă vom corobora declarația acestuia cu ce a spus Trump, în mod sigur, nu este vorba de “science fiction”. Problema  care se pune este legată de  tipul de reacție dintre prima lovitura și cea  de a doua lovitură (în teoria strategiei nucleare  – lovitura de răspuns). În această ipoteză putem vorbi de  “Armaghedon”. Fiindcă există un instinct în consumarea oricărui tip de dramă  – când totul este pierdut … nu mai ai ce să pierzi pentru a te salva. Potrivit principiului acțiune/reacțiune  se produce o creștere a amploarei luptei armate și există, astfel, condiții de extindere a conflictului dincolo de teatrul de război pe care se desfășoară la un moment dat acțiunile militare, iar în cazul utilizării armei nucleare se produce catastrofă. 

           Într-un articol anterior semnalam întâmplarea produsă pe timpul Președintelui Carter, în care s-a concluzionat, în urma unui scenariu produs de Pentagon, ca pierderile de vieți omenești în cazul unui conflict  nuclear între cele două puteri  (SUA/Uniunea Sovietică) ar fi chiar, din faza inițială, de sute de milioane de vieți omenești pentru ambele părți, plus pierderile uriașe în infrastructură. Ideea învingătorului într-un conflict nuclear este iluzorie, iar învingătorii nu se vor deosebi de învinși. Nu există război nuclear limitat, în pofida unor elemente din teoria strategică cu privire la acest tip de conflict. Am auzit un “analist”, la un post de televiziune, vorbind despre consecințele folosirii armelor nucleare tactice, că acestea au efect pe o raza de 2-3 kilometri. Mai mult, un profesor (bănuiesc de fizică-chimie) demonstra că efectul radiațiilor beta și gama  este limitat la un spațiu ce poate fi controlat. 

          Mass-media ne-a adus la cunoștință în luna octombrie, 2022, că F. Rusă și NATO au desfășurat aplicații de amploare strategică ce au avut drept scop verificarea potențialelor nucleare  în care tema uneia din părți a fost “Atac nuclear masiv”, ca răspuns a unui atac nuclear asupra F. Ruse, în timp ce exercițiul NATO, timp de două săptămâni se încheia pe 30 octombrie 2022. Acest fapt ne indică preocuparea excepțională a pregătirii pentru un scenariu posibil în cazul escaladării conflictului din Ucraina.

          Trebuie însă specificat faptul că nu există o statistică oficială  a situației acestui tip de armament decât în evaluări aproximative, spre deosebire de armamentul clasic inventariat de  SIPRI, la Stockholm. La nivel global se estimează că, însumate, cele din dotarea statelor care dețin armament nuclear sunt in jur de 20.000 de încărcături nucleare de diferite calibre (tactice și strategice), din care peste 4.500  sunt menținute în stare operațională, gata oricând să fie utilizate. În privința posesorilor și a capacității acestora există însă controverse. Pe măsură ce noile generații de arme nucleare s-au diversificat, unele dintre efectele produse de acestea s-au diminuat sau amplificat în funcție de principiile de construcție, rezultând mai multe tipuri și efecte. Dar în cazul tuturor, efectele distructive  sunt urmarea reacțiilor  încărcăturilor radioactive  ori o combinație dintre acestea și alte tipuri de muniție sau sisteme de armament. bazate pe principii non –clasice.  Așa a apărut noțiunea de “bombă murdară” – o figura de stil pentru definirea unei asemenea combinații.   

           Ceea ce este însă cert, în momentul de față nu există niciun mijloc de contracarare a efectelor combinate ale armei nucleare. Acestea pot fi diminuate doar pe termen scurt. Apariția Forțelor Spațiale în structura principalelor puteri militare  ale lumii  amplifică capacitatea de manevră și viteza de reacție a sistemelor de arme nucleare, dar nu asigură combaterea totala  a acțiunilor pe timpul operațiilor strategice ale adversarilor.  “Războiul Stelelor” (Inițiativa de Apărare Strategică) a transferat în spațiul cosmic pericolul nuclear. Scutul antirachetă este  însă depășit în momentul de față.  Protecția nu poate fi făcută  când raportul dintre numărul de lovituri pe unitatea de timp și capacitatea de reacție nu sunt concordante.

           Implicarea  UE, a Marii Britanii și a Statelor Unite în conflictul din Ucraina, prin furnizarea de armamente și sprijin  operațional i-au transformat în cobeligeranți. Oficialii ambelor tabere fac presiuni în limbaj literar: ” Veți plăti un preț mare” sau “Riposta va fi decisivă“. Deocamdată, Ucraina, pe lângă drama pe care o trăiește  a devenit și un poligon  experimental  pentru sisteme de armament și tactici hibride.

           In actualele circumstanțe politico-militare sunt ample   dezbateri asupra unor teme circumscrise războiului din Ucraina, precum și a consecințelor  în planul securității globale. În luna octombrie 2022, mai precis în ziua de 16, un post de televiziune l-a avut ca  invitat principal pe generalul C. Degeratu, personalitate de prim rang in domeniul analizelor de securitate. Evident, tema emisiunii a fost despre conflictul din Ucraina. Întrucât aparițiile sale în spațiul public au fost parcimonioase, prezenta acestuia mi-a trezit interes.  Având în vedere că nu mai face parte din structurile instituționale ale statului roman  ,m-am așteptat  să  fiu martor la o analiză de context de securitate  mai larg și dintr-o perspectiva geopolitică și geostrategică globală. Nu a fost sa fie așa.  Am constatat că profilul și tipul de analiză ale acestuia sunt de influencer NATO,  deși experiența și capacitatea  de analiză i-ar fi permis  să fie obiectiv în evaluarea situației. Mă gândesc la modelul unor experți americani proveniți tot din mediul militar care și-au exprimat o atitudine critică asupra cauzelor desfășurării și consecințelor conflictului. Dar, în mass-media din România nimeni nu a avut acces liber la poziții critice și nu au avut curajul, cu excepția lui Ion Cristoiu, iar cine are altă opinie decât cea oficială este etichetat putinist.  Cele din mediul on line sunt de tip folcloric și au un impact redus în rândul celor care gândesc “problema”.   Sesizez opiniile Generalului Degeratu în doua chestiuni: prima, este cea referitoare la utilizarea probabilă a armelor nucleare de către F. Rusă. La întrebarea moderatoarei ce se va întâmpla, răspunsul  a fost că replica Ucrainei  va fi tot cu arme nucleare.  Al doilea răspuns referitor la încetarea conflictului  a fost ca acest conflict nu poate fi oprit cu instrumente diplomatice. Teza lui Clausewitz ca războiul “este o continuare a politicii cu alte mijloace”, predată și însușită în toate școlile de război, ne învață că politicul poate opri războiul. În cazul conflictului din Ucraina  eșecul diplomației  a condus la drama la care asistăm în prezent, iar societatea europeană, în întregul ei, trece prin chinuitoarele servituți cauzate de voința de a continua războiul cu orice preț.  (În urma celor două abordări ale generalului Degeratu  am înțeles că acesta este cel mai informat cetățean român, privind războiul din Ucraina). 

          Probabil că în cazul demersurilor politice dinainte de izbucnirea conflictului o singură frază în care se formula imperativ că Ucraina va rămâne neutră  și nu va intra în jocul geopolitic al nimănui ar fi dus la evitarea războiului, iar opțiunile privitoare la apartenenta la sistemele de securitate, în condițiile confruntării globale pentru resurse și piețe ale competitorilor pentru supremație ar fi ieșit din calcul, iar soluția problemei era simplă. Acum, mizele războiului din Ucraina depășesc cu mult aspirațiile poporului ucrainean. Propaganda și-a făcut datoria, iar maestrul războaielor din vremea sa, Napoleon s-a pronunțat astfel: “Războiul este o lecție în care națiunile nu trebuie să riște decât mize mici”. Și azi este valabilă reflecția. Acordurile de la Minsk, deși imperfecte, puteau soluționa, în parte, disputele privind statutul Ucrainei. Cobeligeranții din NATO  însă  s-au mobilizat și au promovat prostituția diplomatica ce a atins paroxismul  – subiectul violului este obligat să vrea să fie violat în continuare. Suntem în pragul unui conflict major, cu niște consecințe incalculabile.  Actualele mișcări de dislocare a unor importante structuri militare pe teritorii vecine Ucrainei, precum și de completare a tehnicii livrate  acesteia,  reprezintă, în fapt, manevrele de realizare a dispozitivului strategic, într-o proiecție a unui plan de operații prin care se vor declanșa  acțiuni de amploare  ale confruntării viitoare cu F. Rusă.  Nimeni nu poate încă să estimeze care va fi raportul real de forțe dintre părțile aflate în conflict, iar dacă se va ajunge la un MARE RĂZBOI, s-ar putea să fie și ultimul.

Așa cum este valabil pentru poate postările pe acest blog, opiniile prezentate reprezintă strict părerea autorului și nu reflectă în mod obligatoriu și opiniile blogului.

Emilian M. Dobrescu

ISD în 2019 și 2020

Fluxurile globale de investiții străine directe (ISD) au scăzut cu aproape 40% în 2020, din cauza efectelor pandemiei Covid-19. Acest lucru este indicat în Raportul anual 2020 privind investițiile globale al UNCTAD și aduce ISD realizate într-un an pe întregul mapamond sub 1.000 de miliarde de dolari pentru prima dată după 2005. ISD s-au ridicat la 1.540 de miliarde de dolari în 2019 și sunt așteptate să scadă cu încă 5-10% în 2021, urmând să înceapă recuperarea în 2022, se arată în raport[1]: „Perspectivele sunt foarte incerte. Perspectivele depind de durata crizei de sănătate și de eficacitatea politicilor de atenuare a efectelor economice ale pandemiei”, a declarat secretarul general al UNCTAD, Mukhisa Kituyi.

Pandemia a afectat nu numai lanțul de cerere și ofertă, ci și politicile pentru ISD, iar măsurile de executare silită au încetinit proiectele de investiții existente. Perspectiva unei recesiuni profunde a determinat companiile multinaționale să reevalueze noi proiecte; măsurile politice luate de guverne în timpul crizei Covid-19 au inclus restricții suplimentare asupra investițiilor.

Conform raportului, fluxurile de investiții se așteaptă să se recupereze încet începând din 2022, determinate de restructurarea lanțurilor valorice globale pentru reziliență, reconstrucția stocului de capital și redresarea economiei globale. Cele mai mari 5.000 de multinaționale din lume, care reprezintă cea mai mare parte a ISD la nivel mondial, au văzut că profiturile lor preconizate pentru anul 2020 s-au redus în medie cu 40%, pe măsură ce unele industrii au căzut în pierderi. Scăderea profiturilor a afectat profiturile reinvestite, care reprezintă în medie mai mult de 50% din ISD.

Anunțurile de noi proiecte de investiții, precum și fuziunile și achizițiile transfrontaliere au scăzut cu peste 50% în primele luni ale anului 2020, comparativ cu 2019; în finanțarea globală a proiectelor, o sursă importantă de investiții au fost ca întotdeauna proiectele de infrastructură, dar și aici noile contracte au scăzut cu peste 40%. „Impactul, deși sever în întreaga lume, variază în funcție de regiune. Se așteaptă ca economiile în curs de dezvoltare să înregistreze cel mai mare declin al ISD, deoarece se bazează mai mult pe investițiile în industriile intensive și extractive, care au fost puternic afectate și pentru că nu sunt în măsură să plaseze aceleași măsuri de sprijin economic ca și economiile dezvoltate. În ciuda scăderii drastice a fluxurilor globale de ISD în timpul crizei Covid-19, sistemul internațional de producție a continuat să joace un rol important în redresarea și dezvoltarea economică. Fluxurile globale de ISD au continuat să crească stocul de ISD existent, care se ridica la 3,7 trilioane de dolari la sfârșitul anului 2019”, a spus James Zhan, director de investiții și întreprinderi la UNCTAD.

Apoi, pe 24 ianuarie 2021, UNCTAD a anunțat că urmare pandemiei, ISD au scăzut cu 42% în 2020, la aproximativ 859 miliarde de dolari, de la 1.500 de dolari în 2019, potrivit unui raport dat publicității în ziua respectivă[2]; UNCTAD s-a temut la începutul anului 2021 de un colaps investițional, care ar împiedica o redresare durabilă.

ISD au fost în 2020 doar cu 30% sub nivelul minim atins în Timpul crizei financiare mondiale din 2009: acest declin s-a concentrat în economiile dezvoltate, unde intrările de ISD au scăzut cu 69%, până la doar 229 miliarde de dolari. ”Acesta este cel mai scăzut nivel din ultimii 25 de ani”, a declarat James Zhan, directorul Diviziei de investiții și întreprinderi de la UNCTAD, într-o conferință de presă.

”Secarea” fluxurilor de ISD către Europa a avut loc foarte inegal: au scăzut cu două treimi în 2020, de la 373 miliarde dolari la doar 110 miliarde dolari. Dintre cei 27 de membri ai Uniunii Europene, 17 țări membre UE au văzut scăderea ISD, inclusiv Germania, Italia, Austria și Franța. Pe de altă parte, în Suedia ISD s-au dublat la 29 de miliarde de dolari, iar cele în Spania au crescut cu 52%.

O scădere accentuată a fost înregistrată și în Statele Unite (- 49%, până la 134 miliarde de dolari). În general, fluxurile de ISD au scăzut brusc în câteva mari economii occidentale, inclusiv în Rusia. În același Timp, scăderea economiilor TCD a fost mai limitată, cu un declin de 12%, până la aproximativ 616 miliarde de dolari. Ponderea economiilor TCD în investițiile internaționale a ajuns astfel la 72% în 2020, cea mai mare înregistrată vreodată!

India și China au urmat tendința opusă, rezistând mai bine crizei economice legate de pandemia Covid-19: China, care și-a revenit rapid din pandemie, este în fruntea clasamentului celor mai mari beneficiari. Fluxurile de ISD către China au crescut cu 4% pentru a ajunge la 163 miliarde de dolari, făcând din această țară cel mai mare beneficiar e ISD din lume în 2020. În 2003, ISD erau în China doar de 53 de miliarde de dolari: „Dependența globală de lanțurile de aprovizionare ale companiilor multinaționale din China în Timpul pandemiei a susținut, de asemenea, creșterea ISD în această țară”, a explicat Zhan, adăugând că „o liberalizare suplimentară în unele sectoare a stimulat noi investiții”.

În India, ISD au crescut cu 13%, până la 57 miliarde dolari, determinate de atractivitatea sectorului său digital. În general, Asia este continentul care „a rezistat mai bine furtunii”: ISD au scăzut în Asia doar cu 4%, ajungând la 476 miliarde dolari în 2020. Dar, în unele țări din Asia de Sud-Est, fluxurile s-au contractat cu 31% până la 107 miliarde dolari, datorită unei scăderi a investițiilor către principalii beneficiari ai Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN).

Un declin al fluxurilor de ISD, -37% s-a înregistrat în America Latină și Caraibe și -18% în Africa. Pe continentul african, ISD au scăzut de la 46 miliarde dolari la 38 miliarde de dolari în 2020. „Impactul negativ al pandemiei asupra ISD a fost amplificat de slăbiciunea prețurilor, precum și de scăderea cererii de materii prime”, subliniază raportul referior la ISD, redactat sub auspiciile UNCTAD. În acest sens, agenția ONU constată că scăderea prețurilor la țiței, asociată cu închiderea siturilor de exploatare a petrolului la începutul pandemiei din cauza restricțiilor de circulație, a cântărit puternic asupra ISD către Nigeria, de exemplu. Intrările către această TCD din Africa de Vest au scăzut astfel de la 3,3 miliarde de dolari în 2019 la 2,6 miliarde de dolari în 2020. La rândul său, Senegal a fost una dintre puținele economii care a înregistrat intrări mai mari în 2020, cu o creștere de 39% până la 1,5 miliarde de dolari, grație creșterii investițiilor în sectorul energetic în această TCD africană.

ISD în 2021 – creșterea neașteptată din semestrul I

În raportul asupra ISD publicat pe 24 ianuarie 2021, UNCTAD declara că ”Fluxurile globale de ISD vor rămâne scăzute în 2021” sub influența pandemiei Covid-19. Agenția ONU a prognozat atunci o nouă scădere de la 5% la 10% față de anul 2020. Atunci se știa că activitatea puternică de tranzacții în industriile tehnologice și farmaceutice ar trebui să susțină fluxurile de investiții de fuziuni și achiziții. Se știa, de asemenea, că anunțurile de noi proiecte au scăzut cu 46% (-63% în Africa; -51% în America Latină și Caraibe; și -38% în Asia), iar finanțarea a proiectelor internaționale va scădea cu 7% (din care, -40% în Africa).

Cu toate acestea, UNCTAD menționa că ISD sunt cruciale pentru a asigura o redresare durabilă. UNCTAD reamintea la începutul anului 2021 că proiectele internaționale de investiții tind să aibă o perioadă lungă de gestație și că se va reacționa la criza Covid cu o anumită întârziere, atât pe pantă descendentă, cât și în redresare. „După părerea mea, scăderea ISD la nivel mondial va atinge nivelul maxim în 2021, iar redresarea reală va începe în 2022… Riscurile asociate cu cel mai recent val de pandemie, ritmul de desfășurare a programelor de imunizare și măsuri de sprijin economic, fragilitatea situațiilor macroeconomice pe piețele cheie emergente și incertitudinea asupra mediului politic global pentru investiții vor afecta în continuare fluxurile de ISD în 2021”, a argumentat James Zhan, directorul Diviziei de investiții și întreprinderi de la UNCTAD.

Pe 19 octombrie 2021, UNCTAD a publicat la Geneva (Elveția) un nou raport despre fluxurile de ISD în semestrul I al anului 2021[3]; concluzia principală a raportului este că fluxurile globale de ISD au avansat mai mult decât era de așteptat din ianuarie până în iunie 2021 pentru a ajunge la peste 850 miliarde de dolari. Raportul arată un impuls de revenire mai puternic decât se așteptau specialiștii UNCTAD, dar recuperarea rapidă a ISD și perspectivele optimiste maschează disparitățile crescânde ale fluxurilor de ISD între economiile dezvoltate și cele din țările în curs de dezvoltare, relatează UNCTAD. Raportul din 19 octombrie 2021 despre fluxurile de ISD în prima jumătate a anului 2021 arată „decalajul investițiilor și întârzierea reluării generalizate a noilor investiții în capacitățile productive”, a declarat același James Zhan, directorul Diviziei de investiții și întreprinderi de la UNCTAD.

Creșterea semnificativă a fluxurilor de ISD către TCD

Fluxurile de ISD către economiile în curs de dezvoltare au crescut semnificativ: volumul de ISD preluate în primele 6 luni din 2021 este similar cu cel din țările bogate, fiind repartizat pe mai multe state: ISD totalizează 427 miliarde de dolari în prima jumătate a anului 2021. Asia de Est a înregistrat o accelerare de 25%, în timp ce America de Sud a revenit la niveluri aproape pre-pandemice.

Potrivit UNCTAD, o creștere a fost identificată și în Africa, dar și în restul Asiei: acordurile financiare internaționale au crescut cu o treime ca număr și cu aproape trei sferturi din punct de vedere al sumelor. Această extensie a fost identificată în cele mai bogate regiuni, în Asia și într-o parte din America Latină.

Cu toate acestea, perspectivele pentru investițiile în infrastructură sunt puternice datorită pachetelor de stimulare pentru COVID-19, dar investițiile în industrie rămân scăzute; în sectorul infrastructurii, această încredere a investitorilor este cea mai evidentă, datorită condițiilor favorabile de finanțare pe termen lung, măsurilor de stimulare și programelor de investiții din străinătate – operațiunile internaționale de finanțare a proiectelor au crescut cu 32% (74% în valoare), cu creșteri semnificative în majoritatea regiunilor cu venituri ridicate, precum și în Asia și America de Sud; în schimb, încrederea investitorilor în industrie și în lanțurile valorice globale rămâne „șovăitoare”.

Anunțurile de noi proiecte de investiții au continuat să scadă (-13% ca număr, -11% ca valoare în primele trei trimester din 2021); numărul de proiecte noi în sectoarele industriale cu intensitate în lanțurile valorice globale (precum electronice, automobile și produse chimice) a scăzut și mai mult.

Economiile țărilor dezvoltate înregistrează cea mai mare creștere

Trei sferturi din fluxurile de stimulente, adică 373 miliarde de dolari, s-au îndreptat către țările bogate, aceasta fiind mai mult decât dublarea valorii ISD din țările dezvoltate, înregistrate în 2020. În primele 6 luni din 2021, fluxurile de ISD au crescut doar cu 30% în țările cu venituri medii și au scăzut cu 9% în țările sărace (TCD, țări în curs de dezvoltare).

ISD au atins aproape 430 miliarde de dolari în țările bogate în primele șase luni din 2021, de peste trei ori mai mult decât în 2020, iar sosirile de ISD în Statele Unite au crescut cu 90%; în Europa, mai multe economii mari au înregistrat creșteri considerabile, rămânând în medie cu doar 5% sub nivelurile trimestriale din 2020.

Scăderea anumitor investiții legate de componente importante ale ODD

Pe un alt nivel, finanțarea internațională a proiectelor din domeniul energiilor regenerabile și al serviciilor publice rămâne sectorul cu cea mai puternică creștere.

Cu toate acestea, reluarea fluxurilor de investiții către sectoarele relevante pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) din TCD rămâne „fragilă”: în TCD, investițiile în componente importante pentru ODD au scăzut de la începutul pandemiei; TCD au suferit mult în Timpul pandemiei, cu scăderi de două cifre în aproape toate sectoarele.

Există încă multe incertitudini: în țările cel mai puțin dezvoltate, de exemplu, numărul proiectelor de investiții legate de ODD continuă să scadă rapid. Numărul total de proiecte de investiții legate de ODD în economiile TCD a scăzut în continuare cu 6%.

ISD în Africa în 2021

            În 2021, investițiile străine directe (ISD) în țările africane au atins un nivel record de 83 de miliarde de dolari, potrivit celui mai recent Raport mondial de investiții 2022 al Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD), publicat pe 9 iunie 2022[4]. Raportul spune că acesta este mai mult decât dublu față de totalul înregistrat în 2020, când pandemia de Covid-19 a afectat foarte mult fluxurile de investiții către continent. În ciuda acestei creșteri puternice, fluxurile de investiții către Africa au reprezentat doar 5,2% din ISD la nivel mondial, față de 4,1% în 2020. Majoritatea țărilor africane au înregistrat o creștere moderată a ISD în 2021.

            Trebuie remarcat că aproximativ 45% din totalul ISD în Africa este legat de o tranzacție financiară într-o companie din Africa de Sud. „Dacă excludem această tranzacție, creșterea fluxurilor de ISD către Africa, deși este încă pozitivă, ar fi mai în concordanță cu ceea ce am văzut în alte regiuni în curs de dezvoltare”, a declarat James Zhan, director al Diviziei de investiții și întreprinderi a UNCTAD. În ceea ce privește subregiunile, raportul notează că Africa de Sud, Africa de Est și Africa de Vest și-au văzut fluxurile de investiții în creștere, în Timp ce cele destinate Africii Centrale au rămas stabile și că Africa de Nord a înregistrat un declin. Potrivit UNCTAD, cei mai mari deținători de active străine din Africa au rămas europeni, în frunte cu investitori din Regatul Unit (65 de miliarde de dolari) și Franța (60 de miliarde de dolari).

            ISD în Africa de Sud a crescut de aproape zece ori, la 42 de miliarde de dolari: această creștere puternică se datorează în principal unei reconfigurari corporative majore în Africa de Sud. Noile proiecte anunțate în țară includ o finanțare de 4,6 miliarde de dolari pentru energie curată, sponsorizat de Hive Energy, cu sediul în Marea Britanie și un proiect de investiții greenfield de 1 miliard de dolari de către Vantage (SUA) pentru a construi primul său campus african de centre de date.

            Fluxurile de investiții către Mozambic au crescut cu 68%, până la 5,1 miliarde de dolari. Țara a cunoscut un salt în noile proiecte de investiții, în special cel al companiei britanice Globeleq Generation pentru a construi centrale electrice în valoare de două miliarde de dolari. Fluxurile de investiții către Zambia au rămas negative la -457 milioane dolari, o scădere bruscă de la -173 milioane dolari în 2020, în principal datorită cedării unei mine de cupru de către compania elvețiană Glencore, către compania publică ZCCM Investments Holdings.

            Creșteri de ISD s-auînregistrat și în Africa de Vest și de Est. Nigeria, principalul destinatar al ISD în Africa de Vest, și-a dublat intrările de capital, ajungând la 4,8 miliarde de dolari, în principal datorită unei redresări a investițiilor în sectoarele de petrol și gaze, se arată în raportul UNCTAD. Astfel, ofertele internaționale de finanțare a proiectelor din Nigeria au crescut la 7 miliarde de dolari: printre acestea se numără proiectul de construire a unui complex industrial în portul Escravos, în valoare de 2,9 miliarde de dolari.

            Proiectele din industriile extractive au contribuit, de asemenea, la creșterea ISD în Ghana la 2,6 miliarde de dolari, o creștere cu 39% față de 2020. Senegalul a înregistrat, la rândul său, o creștere notabilă de 21% a ISD, care au ajuns la 2,2 miliarde de dolari. Fluxurile de investiții în Africa de Est au crescut cu 35%, până la 8,2 miliarde de dolari De exemplu, Etiopia, centrul central al inițiativei „Centura și drumul” a Chinei, a înregistrat o creștere a fluxurilor de ISD cu 79%, până la 4,3 miliarde de dolari în 2021. Patru din cinci anunțuri internaționale de finanțare a proiectelor din țară sunt pentru energie regenerabilă, relatează UNCTAD. Alte creșteri notabile au fost raportate de Uganda (31% până la 1,1 miliarde de dolari) și Tanzania (35% până la 922 de milioane de dolari), care au dus la trei anunțuri de noi proiecte de investiții în 2021.

            În timp ce fluxurile de investiții în Africa Centrală au rămas stabile, raportul indică faptul că ISD către Republica Democrată Congo au crescut cu 14%, ajungând la 1,9 miliarde de dolari, tendințele investițiilor rămânând în principal pozitive din cauza fluxurilor către zăcămintele petroliere și minele offshore. Fluxurile de investiții către Congo au scăzut cu 8%, până la 3,7 miliarde de dolari, dar au fost anunțate două acorduri internaționale de finanțare a proiectelor în țară; cel mai important se referă la construcția unei instalații petroliere de 166 de milioane de dolari.

            Fluxurile de investiții către Maroc au crescut cu 52%, până la 2,2 miliarde de dolari în 2021, în Timp ce Egiptul a înregistrat o scădere a ISD cu 12%, până la 5,1 miliarde de dolari. În ciuda acestui declin, Egiptul este al doilea cel mai mare beneficiar al ISD din Africa. Angajamentele statelor din Golf de a investi aproximativ 22 de miliarde de dolari în diferite sectoare economice din Egipt ar putea stimula ISD în viitor, în această țară. Între Timp, proiectele greenfield anunțate în Egipt s-au triplat la 5,6 miliarde de dolari în 2021.

            Pe ansamblul continentului african, proiectele de energie regenerabilă au crescut. În ciuda tendinței generale pozitive de ISD pe continent, numărul total de anunțuri noi de proiecte în domeniul energiilor regenrelabile a rămas scăzut, la 39 de miliarde de dolari, arătând doar o recuperare modestă față de cele 32 de miliarde de dolari înregistrate în 2020 – și cu mult sub cele 77 de miliarde de dolari înregistrate în 2019. În același Timp, numărul proiectelor internaționale de energie regenerabilă din Africa a crescut la 71 – aproape dublu față de 36 înregistrate în 2011. Printre acestea se numără un proiect de 20 de miliarde de dolari care urmărește ca Marocul să furnizeze energie solară și eoliană Regatului Unit prin 3.800 km de cabluri submarine.

ISD în România în 2020, 2021 și 2022

Investiţiile străine directe au ajuns la 100,28 miliarde de eurola finele anului 2021, fiind cu peste 10% mai mare decât în anul anterior, în condițiile în care fluxul net din 2021 a fost de 8,94 miliarde de euro, o valoare de aproape trei ori mai mare față de cel înregistrat în 2020, și cea mai mare din ultimul deceniu, reiese dintr-un raport publicat de Banca Naţională a României (BNR)[5]. Fluxul net înregistrat în 2021 reprezintă, de altfel, a doua cea mai mare valoare a investițiilor străine directe înregistrate în România, după cea din 2008, când fluxul net a fost de 9,21 miliarde de euro.

            „Deși starea de alertă impusă de autorități ca urmare a persistenței pandemiei de Coronavirus a continuat pe parcursul întregului an 2021, investitorii străini s-au adaptat noilor condiții economice, deblocând proiectele de investiții suspendate la începutul anului 2020, ca răspuns la blocajul economic apărut în urma carantinei impuse de autorități și inițiind proiecte noi”, se arată în raport.

            Fluxul net de ISD în anul 2021 a fost direcționat preponderent spre domeniile: a) intermedieri financiare și asigurări (3.065 milioane euro); b) industrie (2.572 milioane euro); c) comerț (1.732 milioane euro). În cadrul industriei, majoritatea investițiilor străine s-au realizat în industria prelucrătoare (2.531 milioane euro), principalele activități beneficiare de investiții străine directe fiind sectoarele metalurgie (584 milioane euro), prelucrare țiței, produse chimice, cauciuc și mase plastice (520 milioane euro), mijloace de transport (450 milioane euro) și fabricarea calculatoarelor, altor produse electronice, optice și electrice (332 milioane euro). Din soldul total al ISD la 31 decembrie 2021, puțin peste 70% este reprezentant de capitaluri proprii (inclusiv profitul reinvestit acumulat) în valoare de 70,257 miliarde euro.

La finele lunii octombrie 2022, ISD însumau 9,399 miliarde euro, nivel record care a depășit atât fluxul net al investițiilor directe ale nerezindenților în România raportat pentru întregul an 2021 (8,94 mld. euro), cât și valoarea record obținută înainte de declanșarea crizei economice din 2008 (9,21 mld. euro), conform datelor raportate de BNR[6]: în primele zece luni ale anului 2022, investițiile directe ale nerezidenților în România au crescut cu aproape 21% față de nivelul raportat pentru perioada similară din 2021.

În același Timp au crescut și investițiile realizate de români în străinătate, de la 7,69 mld euro, nivel înregistrat în perioada ianuarie-octombrie 2021, la 8,325 mld. euro la 30 octombrie 2022.

Numărul firmelor cu capital străin nou înfiinţate în România a crescut, în primele zece luni din 2022, cu peste 30%, comparativ cu perioada similară din 2021, la 6.175 de unităţi, conform datelor centralizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC)


[1] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2020/06/1071052, postat și vizitat pe 16 iunie 2020

[2] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2021/01/1087592, postat și vizitat pe 25 ianuarie 2021

[3] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2021/10/1106592, postat și vizitat pe 19 octombrie 2021

[4] Vezi site-ul Les flux d’investissement vers l’Afrique ont atteint un record de 83 milliards de dollars en 2021 | ONU Info, postat și vizitat pe 9 iuie 2022

[5] Vezi site-ul Investițiile străine directe au depășit borna de 100 miliarde de euro la sfârșitul lui 2021 (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 2 octombrie 2022

[6] Vezi site-ul Investițiile străine directe – record în 2022, cu peste 11 mld. euro. Domeniile și explicațiile creșterii abrupte (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 3 ianuarie 2023

Corneliu Pivariu

On December 8, 2022, the meeting of the Council of Justice and Home Affairs, which had on its agenda topics concerning the expansion of the Schengen area to include new countries took place in Brussels. Formal votes were to be cast in favour of Croatia, Romania and Bulgaria. Croatia was accepted while Romania and Bulgaria, who were long supposed to join together the area, were vetoed by Austria and the Netherlands (the latter mentioned it voted only against Bulgaria’s joining the area).

The meeting of the Council took place on the background of the greatest ever corruption scandal within the EU, including the detention of the Vice-President of the European Parliament, Eva Kaili, who already acknowledged partially the charges against her.

It seems that the Brussels-based bureaucracy is still living in a bubble they think it can protect them from all the present and coming geopolitical developments not only internally, in the European Union, but also globally. A great error! We will reffer to that some other time.

Austria vetoed Romania’s joining the Schengen area although it met the requirements 11 years ago and Romania’s Accession Treaty to the EU stipulates that Bucharest’s joining the Schengen area should take place within 5 years from the accession date. It is quite possible that Vienna’s vote represented the options that some other countries might had but lacking factual elements in that respect I prefer not to elaborate.

It is obvious that such a situation proves a fragility of the EU and the fact that at the leadership level of the Union there is not a strong cohesion as the domestic interests of one country may prevail in front of a European Parliament’s decision. In the light of the conflict in Ukraine, this is a signal that can be interpreted as proof of the fact that Russia still enjoys a great power of influence at the European level.

What else could have happened in Vienna when Austria is among the biggest investors in Romania (more than 12 billion euro and more than 7,500 companies) involving names such as OMV-Petrom, BCR-Erste Bank, HS Timber Production (former Holzindustrie Schweighofer), Immofinanz şi Porr Construct?

Leaving aside not only Austria’s economic interests but also those of other countries within or without the EU to whom Romania gave away much too easily and in very advantageous conditions for the former, in my opinion, a great part of the riches of the Romanian soil and subsoil thus reaching a point where its decision making capacity was limited, I notice not only Vienna’s attitude of a former Imperial capital but also a kind of nostalgia. The young Austrian Chanchellor should be aware that all through history no empire rised again ever.

It is in this framework that I notice – somehow surprising – the appologies presented on Monday, December 18, 2022, by the Dutch Prime Minister Mark Rutte on behalf of the Government of the Netherlands for the historic role played by his country in what concern slavery and slave trade in spite of the requests of delaying such an acknowledgement.

Is it possible that Austria pursue a similar path in what concern Romania?

To this effect, Professor Sorin Ilieșiu addressed recently to the Austrian Chancellor Karl Nehammer an open letter presented bellow:

Mr. Chancellor,

Do you think Romania would ever request Austria to reimburse the damages inflicted by the latter illegitimate occupation of two Romanian territories: Transylvania (between 1691-1918) and Bukovina (between 1774-1918)? Or could ever Austria reimburse Romania the damages inflicted for the exploitation of eleven generations of Romanians (representing in total some tens of millions of people) as well as for its extraction and appropriation of the huge natural resources from the said territories? (Would ever Austria return to Romania the Carpathian gold brought unlawfully to Vienna?)

Do you think Romania could be entitled to request Austria to reimburse the damage inflicted by the “killing in effigy” of the Romanian people by breaking with a wheel or by impalement of tens of leaders of the revolution led by Horea, Cloșca and Crișan (1784-1785), a revolution which, through some of its ideals, inspired the French Revolution that started four years later? We notice that nowhere else at those times in Europe such atrocious executions were still being practiced as those through which Horea and Cloșca were martyrised according to the order given by Austria’s Emperor: “all their bodies’ limbs must be shattered by wheel from toe to head, firstly to Cloșca and then to Horea /…/ and their bodies be chopped up and cut in four, and their heads and body parts be laid on wheels alongside different roads”. At that time, the Imperial House in Vienna appointed Baron Samuel von Bruckenthal as Governor of the Great Principality of Transylvania.

During the 1848-1849 Revolution, 40,000 Romanians died not only for nullifying the illegal union of Transylvania with Hungary but also for “Austria’s triumph”. As a token of “gratitude” and after 18 years, in 1867, Austria’s Emperor dictated Transylvania’s annexation to Hungary, fully aware that such a decision can lead, within around 100 years, to the disappearance of the Romanian people in Transylvania through Magyarization, namely by forbidding the Romanian language, by replacing the Romanian names with Hungarian names and by replacing the

 “Romanian religion” with the “Hungarian” or the “Austrian” ones. Fortunately, after 50 years, in 1918, the annexation was nullified by the unification of Transylvania with Romania, the mother-country.

Do you think that Romania could be entitled to request to be reimbursed by everything the Romanians endured during the 50 years of terror (1867-1918) as a result of Austria’s decision to annex Transylvania to Hungary?

Regretfully, we have to mention the incredible attitude of the Emperor of Austria in 1892 when he not only declined to receive, let alone to read, the Memorandum for observing the Romanians’ rights in Transylvania. Later on, the Emperor consented to sending to prison of the Romanian leaders, although the Romanians were the most loyal subjects of the Empire for more than 200 years.

Let us not forget that during those two centuries, millions of Romanians from Transylvania and from Bukovina, subjects of the Emperor of Austria, were compelled to fight in the wars of the Austrian and Austro-Hungarian Empire. The Romanians were sent to the frontlines and were considered “ideal soldiers”. In all those wars, the Romanians were the most decorated heroes and those who suffered most losses in battles.

During The Great War, the Romanian soldiers in the Austro-Hungarian army were compelled in an outrageous way to fight against their very brothers from the Kingdom of Romania, although they could have been sent on other fronts.

Do you therefore think that for all these, and for many others, could Austria ever decide to grant Romania moral and material damages?

Last, but not the least, Austria is not allowed to forget that in 1918 the Romanians saved it from the Communist regime. At the end of The Great War, Vienna, Austria’s capital was on the brink of the Bolshevik revolution as the Austrian army was collapsing after losing the war. For preventing the arrival of Communism, Iuliu Maniu, the leader of the Romanians in Transylvania and Ioan Boeriu, a Romanian General (Field Marshal) in the Imperial army (raised to the rank of baronet in recognition of the great victories in the war) requested the War Ministry in Vienna that the military units in Austria, made up mostly of Transylvanian Romanians, come under their command. The request was immediately endorsed and the Romanian army of 160,000 soldiers, almost all Romanians, led by Boeriu and Maniu restored order in Vienna (and soon after in Prague),

preventing completely the setting up of the Soviet regime in 1918 in the very heart of Europe (mention should be made of the fact that in August 1918, the Romanian army upon the request of the Allies who were terrified by the danger of Communization of Europe occupied Budapest and wiped out in March, 1919, the Soviet regime set up in Hungary by Lenin’s operative Bela Kun).

Bucharest, December, 2022

Professor (PhD) Sorin Ilieșiu, Senator of Romania (2012-2016)

POST SCRIPTUM. I emphasize the fact that the harm done to the Romanians by the Imperial Austria during more than two centuries could not be “equated” in any case with your amending your vote concerning Romania’s joining Schengen area.

Mr. KARL NEHAMMER

CHANCELLOR OF AUSTRIA

VIENNA

Those who do not know the history are doomed to repeat it with the mention that empires are never born again and, as the great historian of the international relations Jean Baptiste Durocelle said, tout empire perira”.

Emilian M. Dobrescu

5.000 de militari NATO în România

Numărul de militari NATO prezenți în România este de peste 5.000, a declarat pe 6 iunie 2022 șeful Statului Major al Apărării, Daniel Petrescu: “Soldații aliați au luat parte la activități privind consolidarea vigilenței, poliție aeriană și se antrenează alături de soldații români”, a afirmat șeful SMAp, cu ocazia ceremoniei de schimbare a comenzii Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est (HQ MND-SE). Generalul-maior Cristian Dan, comandant al HQ MND-SE în perioada iunie 2020-iunie 2022, a predat comanda generalului de brigadă Dorin Toma, locțiitor al Șefului Statului Major al Forțelor Terestre din aprilie 2020.

Daniel Petrescu a apreciat că existența HQ MND-SE “este mai importantă decât anticipam în 2014, când a fost luată decizia de a crea un comandament aliat în România. Atunci ne confruntam cu provocări structurale, create de Federația Rusă, împotriva echilibrului de securitate european și am fost martori ai provocărilor acesteia care aveau ca scop o nouă ordine mondială; anul acesta (2022-n.n.), echilibrul a fost din nou pus la încercare de brutalitatea atacului Federației Ruse împotriva Ucrainei, iar Aliații au dat dovadă de unitate și hotărâre pentru a proteja pacea din Europa de orice agresiune, NATO luând noi măsuri pentru a crește capacitatea sa de apărare și descurajare”.

Ministrul Apărării, Vasile Dîncu, a vorbit despre sporirea efectivelor în țara noastră după începerea războiului în Ucraina. “Comandamentul Național de Divizie Sud-Est are misiunea de a fi în măsură să asigure comanda și controlul unei operațiuni NATO de tip articol 5, apărare colectivă, contribuind la consolidarea apărării pe Flancul Sud-Est al Alianței, la asigurarea securității teritoriale și a populației statelor din zona de responsabilitate”.

În cadrul diviziei NATO din țara noastră activează militari din 15 țări, inclusiv România; noul comandant, Dorin Toma, a spus cu acest prilej: “Dislocarea acestor structuri multinaționale pe teritoriul României, contingentele diferitelor națiuni care se instruiesc în comun cu militarii români pregătesc din perspectivă militară inclusiv acest eveniment la nivel politico-militar. Armata României și structurile NATO dislocate pe teritoriul României sunt gata pentru îndeplinirea misiunii oricând”. În privința prezenței aliate la Marea Neagră, Dorin Toma a afirmat că “din perspectiva forțelor terestre există această prezență și misiunile de descurajare sunt vizibile”.

Armata NATO

NATO va crește masiv numărul forțelor sale de înaltă pregătire, de la 40.000 la peste 300.000 de soldați, a declarat pe 27 iunie 2022, secretarul general al Alianței, Jens Stoltenberg[1]: „Vom transforma forța de răspuns a NATO și vom crește numărul trupelor de înaltă pregătire la peste 300 de mii; vom face provizii de armament, vom spori capabilitățile de apărare aeriană, vom moderniza planurile de apărare în privința unor aliați”, a declarat Jens Stoltenberg, înaintea summit-ului NATO de la Madrid.

La summitul de la Madrid din 29-30 iunie 2022, NATO și-a schimbat și conceptul cu privire la Rusia, care în ultima strategie a alianței din 2010 era încă descrisă ca un partener strategic. La 25 februarie 2022, cu prilejul summitului extraordinar al NATO, desfăşurat prin videoconferinţă, pe fondul situaţiei militare din Ucraina, liderii Consiliului Nord-Atlantic au stabilit, pentru prima dată în istoria Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, desfăşurarea unor elemente ale Forţei de Reacţie Rapidă a NATO.

Cine greșește: NATO sau Rusia? Diferențe majore în perceperea securității în Europa

”Divergențele dintre NATO și Rusia pe tema Ucrainei vor fi dificil de rezolvat”, a declarat pe 12 ianuarie 2022, secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, în urma celor patru ore de discuții în cadrul Consiliului NATO-Rusia care a avut loc la Bruxelles, dar ”este un semn pozitiv că toți aliații NATO și Rusia s-au așezat în jurul aceleiași mese și s-au angajat în discuții pe teme substanțiale”[2]. Cele două părți au convenit să continue discuțiile, dar nu a fost stabilit niciun calendar oficial în acest sens; totodată, niciuna dintre cele două părți nu au făcut concesii față de pozițiile de negociere anunțate anterior. Astfel, NATO a reiterat că nu va renunța la prezența trupelor în flancul estic, dar și-a exprimat disponibilitatea de a se întâlni din nou cu Rusia, de a crește transparența exercițiilor militare, de a discuta politicile nucleare și limitarea amplasării de rachete.

Secretarul general al NATO a mai susținut că țările membre au propus „un set de întâlniri pentru a trata un set de probleme”, lucru la care „Rusia nu a fost în măsură să fie de acord cu această propunere, chiar dacă nu a respins-o”.

”Reuniunea de astăzi (12 ianuarie 2021 –n.n.), a fost dedicată în mod precis analizării factorilor care contribuie la degradarea securităţii europene, pe care noi i-am observat în ultimii ani”, a declarat, la rândul său, reprezentantul Rusiei, Aleksandr Gruşko: discuțiile dintre cele două părți au avut loc în contextul în care Rusia a adunat aproximativ o sută de mii de soldați la granița cu Ucraina, fosta republică sovietică având aspirații de aderare la NATO, în contextul în care NATO a anunțat că va continua amplasarea de rachete cu rază medie de acțiune pe flancul estic al NATO; Rusia a negat orice planuri de invazie și a solicitat o serie de garanții de securitate, legate de extinderea NATO și retragerea forțelor alianței din Europa Centrală și de Est.

NATO și Rusia au reluat dialogul în cadrul Consiliului NATO-Rusia, după doi ani de la ultima reuniune oficială din 2019. Reuniunea, la care delegația rusă a fost reprezentantă de viceministrul de externe, Aleksandr Gruşko, iar cea americană de subsecretarul de stat Wendy Sherman, a fost prezidată de Jens Stoltenberg, celelalte țări membre NATO participând la nivel de ambasadori. Ultimul Consiliu NATO-Rusia a avut loc la 5 iulie 2019, discuțiile de atunci axându-se pe Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare (INF) care și-a încetat efectele în august 2019, după retragerea SUA și Rusiei din acest tratat.

Consiliul NATO-Rusia s-a reunit de zece ori începând din 2016, când a fost convocat pentru prima dată după intervenția rusă în Ucraina în 2014, care a dus la anexarea peninsulei Crimeea. După acest al zecelea Consilu, NATO a decis să-și suspende orice cooperare cu Moscova și a pus în aplicare cea mai importantă consolidare militară a flancului său estic după Războiul Rece, dar a decis să mențină deschise și canalele de dialog.

          Expulzarea a opt diplomați ruși

NATO a expulzat opt diplomați ruși, membri ai Misiunii Rusiei la NATO, acuzându-i că au calitatea de ofițeri de informații[3]. În plus, alianța nord-atlantică a anunțat că reduce la jumătate (de la 20 la 10), începând cu 1 noiembrie 2021, dimensiunea misiunii Rusiei care lucrează în sediul său din Bruxelles. Ultima oară când NATO a luat astfel de măsuri împotriva Moscovei a fost în 2018, când a expulzat șapte diplomați ruși membri ai misiunii ruse ca replică la atacul cu neurotoxină de la Salisbury (Marea Britanie). În replică, oficialii ruși acuză Occidentul că folosește Moscova pe post de sperietoare: „Occidentul, colectiv, își continuă politica de confruntare diplomatică cu Rusia”, a declarat vice-ministrul rus de externe Alexander Grushko.

Expulzările au venit „ca răspuns la presupuse activități rusești, inclusiv crime și spionaj: ”Putem confirma că am retras acreditarea a opt membri ai misiunii ruse la NATO, care erau ofițeri de informații ruși nedeclarați. Politica NATO față de Rusia rămâne consecventă. Ne-am întărit descurajarea și apărarea ca răspuns la acțiunile agresive ale Rusiei, în același Timp rămânând deschiși pentru un dialog semnificativ”, a declarat pentru BBC un oficial NATO.

Leonid Slutsky, președintele Comisiei pentru afaceri externe din camera inferioară a parlamentului rus, a respins acuzațiile formulate împotriva diplomaților și a avertizat că decizia NATO va degrada și mai mult relațiile bilaterale. Slutsky a declarat agenției de știri Interfax că Moscova poate răspunde în represalii, fără să detalieze afirmația sa.

Flancul estic al NATO în 2022

Pe 24 martie 2022, Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, a reconfirmat în avanpremiera summit-ului NATO, că Alianța va înființa patru noi grupuri de luptă în România, Bulgaria, Ungaria și Slovacia[4]. Decizia militară a fost luată încă din februarie 2022, comanda grupului din România fiind asumată de Franța. ”Sunt convins că aliații vor decide în unanimitate”, a spus secretarul general când a fost întrebat despre opoziția Ungariei. Cele patru noi grupuri de luptă multinaționale, vor avea în componență fiecare între 1.000 și 2.000 de militari: grupul din România are în componență militari francezi și belgieni. Grupul va primi și militari polonezi și va avea ”o importantă componentă națională”, a explicat Jens Stoltenberg. Aceste patru noi grupuri dublează practic prezența și reacția rapidă a NATO pe flancul de Est, primele patru grupuri fiind deja consolidate în Polonia, Estonia, Letonia și Lituania. Adică în nordul flancului estic: ”Elemente ale noilor grupuri sunt deja stabilite acolo și sunt din ce în ce mai integrate. Este reacția imediată a NATO, iar grupurile vor rămâne pe poziție atât timp cât este necesar: am început resetarea pe termen lung pentru că NATO trebuie să se adapteze unei noi realități”, a spus Jens Stoltenberg.

Precizările secretarului general apar în contextul în care Estonia a cerut public resetarea concentelor NATO și constituirea de grupuri de luptă permanente pe flancul de est al Alianței. Organizația este presată și de Canadă să întărească și flancul nordic din cauză că Rusia a reocupat bazele arctice părăsite după Războiul Rece. În contextul războiului în Ucraina, unii lideri ai țărilor aliate NATO și-au exprimat dorința de a prelungi contractul Secretarului General Jens Stoltenberg cu cel puțin încă un an – până în septembrie 2023. NATO demarase în primăvară campania de identificare a unui succesor. Jens Stoltenberg, fost prim-ministru norvegian, are deja un nou loc de muncă din această toamnă, șef al Băncii Centrale a Norvegiei. Liderii aliați erau așteptați să anunțe un înlocuitor până la sfârșitul lunii iunie, la un summit-ul de la Madrid. Dar războiul Rusiei inițiat parțial din cauza dorinței Ucrainei de a adera la NATO, a modificat calcululele, au declarat diplomați europeni.

Fondul de inovare 2021

Pe 22 octombrie 2021, Aliații au lansat Fondul de inovare al NATO pentru a investi în tehnologii de ultimă oră[5]. Fondul este de așteptat să investească 1 miliard de euro cu inovatorii din cadrul Alianței care lucrează la tehnologii emergente și perturbatoare. În tandem, NATO creează un Accelerator de Inovare în Domeniul Apărării pentru Atlanticul de Nord, cu acronimul DIANA, care va oferi o rețea de centre de testare tehnologică și locuri de accelerare pentru a valorifica mai bine inovația civilă pentru securitatea noastră. 

Miniștrii Apărării NATO au convenit, de asemenea, asupra primei strategii de Inteligență Artificială a Alianței, care include standarde de utilizare responsabilă a Al, în conformitate cu dreptul internațional. Cu ocazia lansării Fondului de inovare, miniștrii apărării din țările membre NATO s-au întâlnit, de asemenea, cu partenerii apropiați ai NATO, Finlanda, Suedia și Uniunea Europeană, pentru a discuta despre provocările globale și despre cum să ne consolidăm în continuare cooperarea. Referitor la cele de mai sus, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg a spus următoarele: ”Mă aștept ca acest fond să investească 1 miliard de euro cu inovatori din întreaga Alianță, care lucrează pe tehnologii emergente și disruptive[6]. Noile tehnologii ne remodelează lumea și securitatea, iar noul Fond al Inovării al NATO va asigura Aliaților să nu rateze cele mai noi tehnologii și capabilități care vor fi esențiale pentru securitatea noastră. Fondul de inovare al NATO este o parte a unui tablou de ansamblu. Un exemplu de astfel de tehnologii este propulsia supersonică, care este dezvoltată şi de China şi Rusia; altele sunt aparatele de zbor autonome, precum şi sistemele robotice. Acordul cu privire la înființarea acestui fond a fost semnat de miniştrii de externe din Belgia, Republica Cehia, Estonia, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ţările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia şi Regatul Unit.

Apoi pe 30 iunie 2022, liderii țărilor NATO prezenți la summit-ul alianței de la Madrid au semnat Scrisoarea de angajament privind Fondul de Inovare al NATO, primul fond  multinațional de investiții cu capital  de risc din lume, potrivit unui comunicat al organizației[7]. Fondul va investi 1 miliard de euro în start-up-uri aflate în stadiu incipient și în alte fonduri cu capital de risc, care dezvoltă tehnologii cu dublă utilizare, prioritare pentru NATO. Țintele de plasament sunt start-up-urile care se concentrează pe: inteligența artificială, prelucrarea marilor baze de date, tehnologii cuantice, autonomie, biotehnologie și îmbunătățire umană, materiale noi, energie, propulsie și spațiu.

„Acest fond este unic, timp de 15 ani, Fondul de inovare al NATO va contribui la geneza acelor tehnologii în curs de dezvoltare, care au puterea de a ne transforma în deceniile următoare, consolidând ecosistemul inovației al Alianței și asigurând securitatea miliardului de cetățeni ai noștri”, a spus secretarul general NATO, Jens Stoltenberg.

„România va participa cu două centre de testare, două institute care au fost selectate de către NATO pe baza criteriilor stabilite. Aceasta înseamnă că şi România va fi implicată în acest proces de modernizare tehnologică, de avans tehnologic al NATO”, a declarat ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu…

Fondul va completa Acceleratorul NATO de Inovare în Domeniul Apărării pentru Atlanticul de Nord  (DIANA), lansat în aprilie 2022, o rețea de laboratoare de cercetare și testare, care reunesc eforturile corporatiste și academice. DIANA va sprijini dezvoltarea și adaptarea tehnologiilor emergente cu dublă utilizare la provocările critice de securitate și apărare.

„Și pentru DIANA s-au înregistrat progrese semnificative la Summit-ul de la Madrid din 2022, unde Aliații au convenit că inovatorii care participă la programele DIANA vor avea acces la o rețea de site-uri de accelerare și peste 63 de centre de testare din Europa și America de Nord”, potrivit comunicatului NATO.

Linia roșie declarată de Rusia în noiembrie 2021

Extinderea infrastructurii militare a NATO în Ucraina reprezintă „o linie roşie”, a declarat președintele rus Vladimir Putin pe 30 noiembrie 2021, înaintea reuniunii miniștrilor de Externe din statele membre NATO, la care s-au discutat tensiunile de pe flancul estic al alianței[8]. De cealaltă parte, NATO și SUA au avertizat că Rusia va plăti un preţ mare pentru orice nouă agresiune militară împotriva Ucrainei; tensiunile au fost în creştere de săptămâni întregi, Rusia, Ucraina şi NATO organizând exerciţii militare pe fondul reproşurilor reciproce.

Vladimir Putin a mers mai departe decât anterior, explicând ”liniile roşii” ale Rusiei referitoare la Ucraina, spunând că va trebui să răspundă dacă NATO va desfăşura sisteme avansate de rachete pe teritoriul vecinei sale. „Dacă pe teritoriul Ucrainei apar sisteme de atac, timpul de zbor către Moscova va fi de 7-10 minute şi de cinci minute în cazul unei arme hipersonice care este desfăşurată. Imaginaţi-vă, ce trebuie să facem într-un astfel de scenariu? Va trebui să creăm apoi ceva similar în raport cu cei care ne ameninţă în acest fel. Şi putem face asta acum”, a spus el, arătând spre testarea recentă de către Rusia a unei arme hipersonice, despre care a spus că ar putea zbura cu de nouă ori viteza sunetului.

Tot pe 30 noiembrie 2021, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat NATO că a desfăşurat o cantitate semnificativă de echipament militar greu în apropierea graniţelor Rusiei şi a spus că Moscova ar putea să răspundă ameninţărilor de securitate din partea ţările occidentale şi a Ucrainei dacă este necesar.

Oficiali americani, NATO şi ucraineni au tras un semnal de alarmă în luna noiembrie 2021 din cauza a ceea ce spun ei că sunt mişcări neobişnuite de trupe ruseşti în apropierea graniţei cu Ucraina şi au sugerat că Moscova s-ar putea pregăti să lanseze un atac; Moscova a negat orice planuri de a face acest lucru. Ministrul Lavrov a spus că manevrele militare ucrainene şi utilizarea dronelor în estul ţării, deţinut de separatişti proruşi, reprezintă o ameninţare la adresa Rusiei care este gata să răspundă dacă va fi necesar. „Pur şi simplu nu putem exclude posibilitatea ca Kievul să pornească într-o aventură militară”, a declarat el într-o conferinţă de presă la Moscova. „Preşedintele Putin a subliniat că nu avem nevoie de conflict, dar dacă Occidentul nu poate reţine Ucraina – şi dimpotrivă o încurajează – bineînţeles că vom face toţi paşii necesari pentru a ne asigura securitatea”, a mai spus el.

Răspunzând preocupărilor legate de masarea de trupe, Rusia a spus în repetate rânduri că este liberă să şi le mute pe propriul teritoriu şi că astfel de mişcări nu ar trebui să fie un motiv de alarmă. Moscova a informat Washingtonul că nu are nici un plan de agresivitate împotriva Ucrainei, dar că va continua să monitorizeze îndeaproape activitatea trupelor NATO şi ucrainene în apropierea graniţelor Rusiei, a declarat în aceeași zi și Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului Securităţii Rusiei.

Noul concept strategic 2022 al NATO

            A fost lansat la summitul NATO de la Madrid și conține 49 de puncte, structurate în patru capitole mari[9]: scopul și principiile, mediul strategic, obiectivele de bază ale NATO (cu subcapitolele descurajare și apărareprevenirea și managementul crizelor și securitatea cooperativă) și asigurarea succesului continuu al Alianței.

                  ”În zona euro-atlantică nu este pace”, este propoziția cu care se deschide    capitolul dedicat mediului strategic. ”Federația Rusă a încălcat normele și principiile care           au contribuit la o securitate europeană stabilă și previzibilă. Nu putem ignora posibilitatea      unui atac împotriva suveranității și integrității teritoriale a Aliaților”. Documentul descrie       amenințările și provocările ce decurg din strategiile subversive ale regimurilor autoritare,           precum și tacticilor hibride utilizate tot mai des, de tipul dezinformărilor, a atacurilor          cibernetice sau chiar a coerciției economice.

                  Cu privire la Rusia, documentul prevede că Alianța nu vizează o confruntare           directă cu Federația Rusă, dar aceasta reprezintă cea mai semnificativă amenințare directă            la securitatea, pacea și stabilitatea zonei euro-atlantice: ”Consolidarea militară a   Moscovei, inclusiv în regiunile Mării Baltice, Mării Negre și Mării Mediteraneene, împreună cu integrarea sa militară cu Belarus, ne amenință securitatea și interesele”, se       arată în noul concept strategic.

                  Documentul abordează apoi problema terorismului: ”Conflictul, fragilitatea și        instabilitatea din Africa și Orientul Mijlociu ne afectează în mod direct securitatea și          securitatea partenerilor noștri. Vecinătatea sudică a NATO, în special Orientul Mijlociu,    Africa de Nord și regiunile Sahel, se confruntă cu provocări de securitate, demografice,    economice și politice interconectate. Acestea sunt agravate de impactul schimbărilor       climatice, al instituțiilor fragile, al urgențelor sanitare și al insecurității alimentare;           situația oferă teren fertil pentru proliferarea grupărilor armate nestatale, inclusiv            a          organizațiilor teroriste. De asemenea, permite interferența stabilizatoare și coercitivă a    concurenților strategici”, se arată la punctul 11 din document.

                  China este menționată direct la două dintre cele 49 de puncte strategice. Liderii             NATO susțin că ambițiile și politicile coercitive ale Republicii Populare Chineze (RPC)       afectează ”interesele, securitatea și valorile” Alianței, care avertizează și cu privire la        parteneriatul dintre Beijing și Moscova. ”RPC urmărește să controleze sectoare    tehnologice și industriale cheie, infrastructură critică, materiale strategice și lanțuri de       aprovizionare. Își folosește pârghia economică pentru a crea dependențe strategice și          pentru a-și spori influența. Se străduiește să submineze ordinea internațională bazată pe reguli, inclusiv în domeniul spațial, cibernetic și maritim”, susține noul Concept Strategic NATO.

                  Documentul face referire și la provocările de securitate ce decurg din adoptarea        noilor tehnologii, uneori foarte disruptive. Este semnalată eroziunea mecanismelor de         control a armelor (punctul 18). Este menționat, de asemenea, impactul schimbărilor            climatice, care ”pot exacerba conflictele, fragilitatea și competiția geopolitică”.

                  Subcapitolul ”descurajare și apărare” descrie principiile pe baza cărora își   propune Alianța să asigure securitatea zonei euro-atlantice, prin recalibrarea modului în       care sunt distribuite forțele armate și echipamentele (punctele 20-23). Se face referire la       importanța securității cibernetice, dar și a altor amenințări ”non-militare”. ”Vom lucra       pentru a identifica și atenua vulnerabilitățile și dependențele strategice, inclusiv în ceea           ce privește infrastructura noastră critică, lanțurile de aprovizionare și sistemele de      sănătate. Ne vom spori securitatea energetică și vom investi într-o aprovizionare,        furnizori și surse de energie stabile și fiabile”, se arată la punctul 26: cu privire     la capabilitățile nucleare, se reiterează că acestea sunt menite să asigure pacea.

                  În ceea ce privește prevenirea și managementul crizelor, aliații se angajează să         asigure ”resursele, capacitățile, pregătirea și aranjamentele de comandă și control pentru      desfășurarea și susținerea operațiunilor militare și civile de gestionare a crizelor,          

                  La subcapitolul ”securitate cooperativă”, documentul subliniază sprijinul NATO    pentru ”independența, suveranitatea și integritatea teritorială” a statelor care doresc să       adere la Alianța Nord-Atlantică.

                  Documentul subliniază totodată ”importanța strategică” a Balcanilor de Vest și a regiunii Mării Negre. ”Vom continua să sprijinim aspirațiile euro-atlantice ale țărilor         interesate din aceste regiuni. Vom spori eforturile pentru a le consolida capacitățile de a   aborda amenințările și provocările distincte cu care se confruntă și le vom spori rezistența       împotriva interferențelor și constrângerilor din partea unor terți”, se arată la punctul 45,        care adresează și importanța strategică a Orientului Mijlociu, Africii de Nord și Indo-           Pacificului.

                  Ultimele trei puncte ale documentului se referă la alocarea resurselor necesare          asigurării obiectivelor de securitate menționate, respectiv ”creșterea cheltuielilor            naționale de apărare și finanțarea NATO proporțional cu provocările de securitate”.

          Mandatul și rolul NATO

NATO a fost creat în lumina Războiului Rece și mandatul său ar fi trebuit să se supună Cartei Națiunilor Unite[10]. Deși Războiul Rece s-a terminat, rolul NATO ar fi trebuit și el să se termine. Și totuși ca marile puteri sunt interesate să extindă NATO și mai mult, lucru care ar rezulta în mai multe țări care se înarmează cu arme mortale sub numele de „securitate”. Această expansiune face ca unele companii americane să producă și mai multe arme.

Exista multe motive pentru care NATO nu ar trebui să se extindă. NATO este pur și simplu o nebunie. Contrazice absolut orice viziune a unei lumi în care încercăm să interacționăm ca persoane civilizate, să rezolvam conflictele prin negocieri și respect mutual și să ne dedicăm energiile demilitarizării, societății civile, democrației, justiției, dezvoltării durabile, păcii și co-existenței în diversitate.

NATO nu trebuie lăsată să conducă și să monopolizeze securitatea globală. Prioritățile sale militare și nucleare în particular fac din NATO o parte a problemei Umanității și nu un instrument în explorarea noilor politici pentru pace care ar trebui să se desfășoare în această eră absolut nouă.

            O versiune reorientată a Ghidului de Planificare a Apărării într-un raport al  Pentagonului din 1994-1999 sfătuiește că Statele Unite « trebuie să caute să prevină apariția aranjamentelor de securitate exclusiv europene care ar putea submina NATO… Astfel, este de o importanță fundamentală să se păstreze NATO ca și instrumentul principal al apărării și securității vestice, un canal pentru ca influența și participarea SUA să ajungă la chestiunile europene de securitate.          

NATO a fost de mai multe ori în posibilitatea de a acționa fără autorizarea Consiliului de Securitate al ONU auto-numindu-se forță a păcii. Nici ONU nu este foarte aproape de perfecțiune, are mult mai multă experiențăa în activități de păstrare a păcii, dar a fost în mod constant subminată sau folosită de mai puternicile națiuni atunci când le-a convenit lucrul acesta. În Europa funcționează, de asemenea, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), compusă din 55 de state membre; aceste două organizații ONU și OSCE – au mai mulți membri decât NATO și, astfel, pot oferi o diversitate mai mare de experiențe.

 NATO ar trebui să rămână sub jurisdicția ONU sau/și OSCE mai mult decât să încerce să le dedubleze, acolo unde surclasează ONU și/sau OSCE la capacitate militară, care nu este de ajuns când este vorba de păstrarea păcii ; ca efect al continuării procesului de globalizare, marile puteri ale lumii își vor folosi adesea suportul militar pentru a-și atinge scopurile globalizatoare și alte interese pentru a-și maximiza profitul de pe urma altor țări.

Planul de acțiune al NATO pentru Femei, Pace și Securitate

Primul Plan de acțiune NATO pentru Femei, Pace și Securitate (WPS) a fost lansat în 2010 pentru perioada 2010-2015[11]: pe 21 octombrie 2021, miniștrii apărării NATO au aprobat al treilea Planul de acțiune al NATO 2021-2025 pentru Femei, Pace și Securitate (WPS).

Plan de acțiune WPS sprijină angajamentul Aliaților NATO, reafirmat la summitul de la Bruxelles din 21-22 ocotmbrie 2021, de a promova în continuare egalitatea de gen și de a integra perspectivele de gen în tot ceea ce face NATO, în structurile politice, civile și militare, de la politici și planificare, instruire și educație, până la misiuni și operațiuni.

În cadrul noului Plan de acțiune, cooperarea cu partenerii, organizațiile internaționale și societatea civilă va fi extinsă și îmbunătățită în continuare. Perspectivele de gen vor fi integrate în domenii precum inovarea și noile tehnologii, schimbările climatice și reziliența. Pregătirea și educarea personalului civil și militar al NATO, a Aliaților și a partenerilor va fi sporită în continuare, în special în prevenirea și răspunsul la violența sexuală legată de conflict, în conformitate cu noua politică aprobată a NATO în această problemă. Planul de acțiune WPS ghidează activitatea personalului din cadrul NATO, precum și a tuturor Aliaților NATO în Timp ce aceștia implementează politica NATO. 

”Războiul de uzură” din Ucraina

Urmează un lung „război de uzură” în Ucraina, iar țările occidentale trebuie să se pregătească, a avertizat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, după întrevederea din 1 iunie 2022, cu preşedintele american Joe Biden, de la Washington[12]. „Trebuie să fim pregătiţi pe termen lung. Pentru că ceea ce vedem este că acest război a devenit acum un război de uzură”, a declarat Jens Stoltenberg. Războiul din Ucraina „s-ar putea termina mâine, dacă Rusia pune capăt agresiunii sale… Dar, nu vedem nici un semn în această direcţie în acest stadiu, a declarat secretarul general al NATO în cadrul unei conferinţe de presă alături de şeful diplomaţiei americane, Antony Blinken.

Secretarul general NATO s-a aflat în capitala americană pentru a pregăti summit-ul NATO din 28-30 iunie 2022, de la Madrid. Războiul declanşat de Rusia în Ucraina va dura încă „multe luni”, a afirmat la rândul său Antony Blinken. Invazia rusă în Ucraina s-a soldat, până acum, cu preluarea controlului unor regiuni din sudul Ucrainei – cea mai mare parte din Herson şi a unei părți din regiunea Zaporojie. Rușii avansează lent în Donbas după cucerirea portului Mariupol din sud-est.

Relația NATO-Rusia

Jens Stoltenberg a susținut pe 6 octombrie 2021, o conferinţă la Universitatea Georgetown din Washington DC (SUA), în care a afirmat: „Cred că trebuie să conştientizăm că relaţia dintre familia transatlantică şi Rusia se află în punctul cel mai de jos de la sfârşitul Războiului Rece”. Secretarul general al NATO a spus că punctul de cotitură a fost anexarea ilegală a peninsulei Crimeea de către Rusia în 2014 şi „destabilizarea care a continuat în estul Ucrainei”. În ultimii ani, Moscova şi-a sporit „semnificativ” cheltuielile militare, iar drept consecinţă a devenit „mai agresivă” în exterior şi mai „represivă” în interior. „Imaginea este gravă”, a avertizat el.

Întrebat despre posibilitatea extinderii NATO cu ţări precum Georgia sau Ucraina, lucru respins de Moscova, Jens Stoltenberg a spus că aderarea la Alianţa Nord-Atlantică reprezintă o „decizie suverană” a fiecărei naţiuni. Secretarul general al NATO a fost primit pe 25 octombrie 2021 la Casa Albă de preşedintele american Joe Biden, care şi-a exprimat „sprijinul total” faţă de Alianţă şi strategia convenită la summitul din iunie 2021 al ţărilor membre. NATO a decis atunci să demareze un proces de adaptare pentru a-şi îmbunătăţi răspunsul la provocări precum agresivitatea Rusiei, atacurile cibernetice şi schimbările climatice, poziţionând clar China drept o ameninţare la securitatea sa.

Rusia a dorit să intre în NATO

Vladimir Putin și-a dorit, la începutul primului său mandat de președinte al Rusiei, ca țara sa să intre în NATO, dar fără să treacă prin procesul obișnuit de aderare. Lordul George Robertson, fost secretar general al alianței nord-atlantice, a declarat pe 4 noiembrie 2021, că Vladimir Putin a considerat la acel moment inacceptabil ca Rusia să fie obligață să parcurgă procesul de aderare la fel ca ”multe alte țări care nu contează”[13]. Fost ministru laburist al apărării, lordul Robertson, care a condus NATO între 1999 și 2003, a spus că Vladimir Putin i-a transmis clar la prima lor întâlnire că dorește ca Rusia să fie o parte a Occidentului. „Au vrut să facă parte din acel Occident sigur, stabil și prosper în care Rusia nu era în acel moment”.

Lordul George Robertson a vorbit despre una din primele întâlniri cu Vladimir Putin, după ce acesta a devenit președinte, în anul 2000. Putin a întrebat: „Când ne vei invita să ne alăturăm NATO?”, iar Robertson i-a răspuns: „Noi nu invităm Oamenii să adere la NATO, ei solicită să se alăture”. Replica lui Putin a fost: „Ei bine, nu vrem să stăm la coadă cu o mulțime de țări care nu contează”.

Afirmațiile lordului Robertson corespund cu declarațiile făcute de Vladimir Putin într-un interviu acordat lui David Frost pentru BBC, cu puțin timp înainte să-și fi început primul mandat de președinte, în urmă cu 21 de ani: Vladimir Putin a spus atunci că nu exclude aderarea la NATO „dacă și când opiniile Rusiei sunt luate în considerare ca ale unui partener egal”.

Președintele rus mai spunea atunci că „Nu îmi pot imagina ca propria mea țară să fie izolată de Europa și de ceea ce numim adesea lumea civilizată”. Comentariile Lordului Robertson au fost făcute la podcastul One Decision, care este prezentat de Michelle Kosinski, fost jurnalist CNN și de Sir Richard Dearlove, fost șef al M16. Aceste comentarii pun în evidență modul în care viziunea pro-europeană a lui Putin a evoluat în timpul celor 21 de ani de conducere neîntreruptă a Rusiei.

După protestele din timpul Revoluției Portocalii din Ucraina din 2004, Vladimir Putin a devenit din ce în ce mai reticent față de Occident, pe care l-a acuzat de finanțarea ONG-urilor pro-democrație. El a fost și mai deranjat de expansiunea continuă a NATO în Europa Centrală și de Est: România, Bulgaria, Slovacia, Slovenia, Letonia, Estonia și Lituania au ales să se alăture alianței în 2004; au urmat Croația și Albania în 2009; Georgiei și Ucrainei li s-a promis aderarea în 2008, dar au rămas în afara NATO.

Strategia pentru Inteligență Artificială

La întâlnirea din octombrie 2021, miniștrii aliați ai apărării au adoptat în mod oficial o strategie de inteligență artificială pentru NATO[14]. Nu trebuie să privim departe pentru a vedea cum inteligența artificială (AI) – capacitatea mașinilor de a îndeplini sarcini care necesită de obicei inteligență umană – transformă mediul internațional de securitate în care operează NATO. Datorită naturii sale transversale, AI va prezenta un set larg de provocări de securitate internațională, care afectează atât capacitățile militare tradiționale, cât și domeniul amenințărilor hibride și, de asemenea, va oferi noi oportunități de a le răspunde. AI va avea un impact asupra tuturor sarcinilor de bază ale NATO de apărare colectivă, management al crizelor și securitate cooperativă.

AI va avea un impact asupra tuturor sarcinilor de bază ale NATO, așa cum sunt definite în Conceptul strategic 2010 al Alianței, și anume apărarea colectivă, managementul crizelor și securitatea cooperativă.

Având în joc noi oportunități, riscuri și amenințări la adresa prosperității și securității, promisiunea și pericolul asociate cu această tehnologie fundamentală sunt prea mari pentru ca un singur actor să le poată gestiona singur. Ca rezultat, cooperarea este în mod inerent necesară pentru a atenua în mod egal riscurile de securitate internațională, precum și pentru a valorifica potențialul tehnologiei de a transforma funcțiile întreprinderii, sprijinul misiunii și operațiunile.

pe măsură ce concurenții și potențialii adversari investesc în IA în scopuri militare, asigurarea faptului că Aliații dezvoltă răspunsuri comune pentru a asigura securitatea lor colectivă va deveni doar mai urgentă.

Odată cu adoptarea oficială a Strategiei NATO AI, Aliații s-au angajat să coopereze și să colaboreze necesare pentru a face față chiar acestor provocări atât în ​​domeniul apărării, cât și al securității, desemnând NATO drept principalul forum transatlantic. Scopul Strategiei AI a NATO este de a accelera adoptarea IA prin îmbunătățirea factorilor cheie de AI și prin adaptarea politicii, inclusiv prin adoptarea Principiilor de utilizare responsabilă pentru IA și prin protejarea împotriva amenințărilor provenite de la utilizarea rău intenționată a IA de către actori statali și nestatali.

Acționând colectiv prin NATO, guvernele aliate asigură, de asemenea, un accent continuu pe interoperabilitate și dezvoltarea standardelor comune. În ansamblu, având în vedere ecosistemele de inovare care implică diferiți actori și cicluri de viață mai rapide ale tehnologiei decât cele incluse în mod obișnuit în sistemele tradiționale de dezvoltare a capacităților, Strategia NATO AI este, de asemenea, o recunoaștere a faptului că exploatarea IA va necesita noi eforturi pentru a stimula și valorifica potențialul de inovare al Alianței, inclusiv prin noi parteneriate. si mecanisme; luate împreună, aceste eforturi vor întări, la rândul lor, capacitatea Alianței de a continua eforturile de cooperare în materie de securitate și de a se angaja cu parteneri internaționali și alte organizații internaționale în probleme de securitate internațională.

NATO – umbrela implicării SUA în Războiul din Ucraina

Motivul implicării SUA în Războiul din Ucraina a fost explicat de secretarul american pentru Apărare, Lloyd Austin, astfel[15]: „Dorim să vedem Rusia slăbită în asemenea grad încât să nu mai poată face lucrurile pe care le-a făcut invadând Ucraina.”

Printre cuvinte, motivul Washingtonului se putea citi clar: anihilarea capacității de mare putere militară a Rusiei. (Nota Bene: Rusia are cel mai mare arsenal nucear din lume – 6.257 de focoase, față de 5.550 – Statele Unite). Cât de mult este dispusă administrația Biden să se implice în Războiul din Ucraina pentru a-și realiza acest scop? Cât de departe este pregătită să meargă? Cu fiecare zi ce trece, răspunsul devine tot mai evident: foarte departe!

Pe 4 mai 2022, un articol din New Yok Times dezvăluia, citând surse oficiale din comunitatea de informații americană,  implicarea directă a serviciilor SUA în lichidarea de către ucraineni a 12 generali ruși; până atunci, Washingtonul dăduse doar explicații vagi cu privire la natura informațiilor pe care le transmite armatei ucraiene. Acum, pentru prima oară de la începutul războiului, Statele Unite recunosc că este vorba despre informații de primă mână „oferind localizarea și alte detalii privind cartierele generale mobile ale Rusiei, care își schimbă frecvent amplasamentul”.

Era de-abia începutul bombelor de presă: a doua zi, pe 5 mai, NBC News a venit cu o altă deflagrație: „Informații transmise de Statele Unite au ajutat Ucraina să scufunde crucișătorul rus Moskva, au declarat oficiali SUA pentru NBC News, confirmând rolul jucat de americani în, probabil, lovitura cea mai jenantă suferită de Vladimir Putin de la invadarea Ucrainei”. Crucișătorul purtător de rachete teleghidate Moskva, echipat cu rachete S-300 și având la bord un echipaj format din 510 oameni, era nava amiral a flotei ruse din Marea Neagră. La jumătatea lui aprilie 2022, când Moskva a fost scufundată de ucraineni cu un tir cu rachete Neptun, au existat mai multe voci care s-au îndoit de capacitatea forțelor militare ale Kievului de a realiza singure o asemenea performanță… Opinia a fost confirmată și de alți analiști, care au susținut că un avion de spionaj de tip P-8 al marinei americane a localizat Moskva și a transmis în Timp real informațiile armatei ucrainene.

 Însă, acestea erau doar analize ale unor experți independenți, care, până la urmă, nu dovedeau nimic. Dar, când două zile la rând, presa americană, citând oficiali de la Washington, dezvăluie că Statele Unite au avut o implicare directă în lichidarea a 12 generali ruși și a navei amiral a flotei ruse din Marea Neagră, lucrurile iau o turnură periculoasă. Vladimir Putin a plasat forțele nucleare ale Rusiei în stare de alertă maximă încă din 27 februarie 2022, la câteva zile după ce a început invadarea Ucrainei. După 2020, Vladimir Putin a revizuit politica nucleară a Rusiei – acum, ea permite utilizarea armelor nucleare ca răspuns la o agresiune convențională.

La sfârșitul lui aprilie 2022, ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, a avertizat că riscul unui război nuclear este „serios”, „real” și „nu trebuie subestimat”. El a estimat acest risc mai mare decât cel din 1962, din timpul crizei rachetelor cubaneze. Cu aceeși ocazie, Lavrov, care este un vulpoi al diplomației și își măsoară foarte bine cuvintele, a acuzat: „NATO poartă practic un război împotriva Rusiei prin interpuși (Ucrainenii)”. Acum, regimul Putin are dovada pentru asta, oferită chiar de adversari.

            Concluzie: dezvăluirea brutală, în cascadă, a implicării Statelor Unite în uciderea celor 12 generali ruși și a scufundării navei amiral ruse Moskva nu poate avea decât două scopuri: 1.   Punerea într-o situație umilitoare a lui Vladimir Putin în preajma zilei de 9  mai (2022 – n.n.) pentru a-l provoca să facă un gest necugetat – utilizarea armelor de distrugere în masă în Ucraina, care să justifice o implicare și mai mare a SUA în război. Aeriană sau chiar terestră. 2.   Pregătirea terenului mediatic pentru o operațiune sub steag fals a Washingtonului în Ucraina, prin care Putin să fie acuzat de folosirea armelor de distrugere în masă. Indiferent de variantă, lui Putin i s-a pregătit soarta lui Saddam Hussein. I s-a pregatit, dar Vladimir Putin nu a fost, nu este și nu mai poate fi Saddam Hussein… pentru că Rușii nu sunt Irakieni.


[1] Vezi site-ul Forța de reacție rapidă a NATO va fi majorată la peste 300.000 de soldați (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 27 iunie 2022

[2] Vezi site-ul Consiliul NATO-Rusia: ”Diferențe majore privind securitatea în Europa” (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 12 ianuarie 2022

[3] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/nato-a-expulzat-8-membri-ai-misiunii-rusiei.html, postat și vizitat pe 7 octombrie 2021

[4] Vezi site-ul 4 noi grupuri de luptă NATO pe flancul estic – Alianța își dublează forța de reacție rapidă (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 23 martie 2022

[5] Vezi site-ul https://www.nato.int/cps/en/natohq/news_187605, postat și vizitat pe 22 octombrie 2021

[6] Vezi site-ul https://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_187634.htm, postat și vizitat pe 22 octombrie 2021

[7] Vezi site-ul NATO și-a lansat Fondul de Inovare, de investiții de capital de risc (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 30 iunie 2022

[8] Vezi site-ul Vladimir Putin: Extinderea infrastructurii NATO în Ucraina este o linie roşie (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 1 Decembrie 2021

[9] Vezi site-ul Document / Revoluția Conceptului NATO și noutățile pe care le aduce viitorul deceniu (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 29 inie 2022

[10] Laura Stanciu. Editorial, Jurnalul Pacii, nr. 1, editia a II-a, 31 octombrie 2003

[11] Vezi site-ul https://www.nato.int/cps/en/natohq/news_187547, postat și vizitat pe 22 octombrie 2021

[12] Vezi site-ul Avertisment NATO: Urmează un lung „război de uzură” în Ucraina (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 3 iunie 2022

[13] Vezi site-ul Vladimir Putin dorea, în 2000, ca Rusia să adere la NATO (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 4 noiembrie 2021

[14] Zoe Stanley-Lockman, Edward Hunter Christie, An Artificial Intelligence Strategy for NATO, pe site-ul https://www.nato.int/docu/review/articles/2021/10/25/an-artificial-intelligence-strategy-for-nato/index.html, postat și vizitat pe  25 octombrie 2021

[15] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/opinii/Acum-stim-ce-vrea-America-in-Ucraina-Lui-Putin-i-a-fost-pregatita-soarta-lui-Saddam-Hussein-174208, postat și vizitat pe 6 mai 2022

Emilian M. Dobrescu

          Banca de Investiții și Dezvoltare

            Pe 5 ocotmbrie 2022, Guvernul a aprobat Hotărârea de înființare a Băncii de Investiții și Dezvoltare (BID) (Guvernul a înființat Banca de Investiții și Dezvoltare. Finanțarea, rolul, locul (cursdeguvernare.ro). Înființarea și operaționalizarea acestei bănci este jalon PNRR, cu termen de implementare trimestrul IV 2024. Banca își va putea începe activitatea după emiterea unei decizii de autorizare din partea Comisiei Europene în materie de ajutor de stat și după obținerea autorizației de funcționare emise de Banca Națională a României.

            BID este o instituție de credit deținută 100% de statul român, prin Ministerul Finanțelor (MF). Rolul acesteia este de instituție de dezvoltare. BID va deservi întreprinderile românești și alte entități aparținând sectorului public și privat din România, în scopul: 1. susținerii finanțării de proiecte care contribuie la dezvoltarea economică și socială a țării; 2. creșterii competitivității, inovării și creșterii economice; 3. creșterii absorbției fondurilor europene. Guvernul a menționat că prevederile HG de înființare a BID au fost elaborate pe baza unor documente realizate de PwC în perioada 2018-2019.

            Capitalul social inițial subscris de către acționar, prin Ministerul Finanțelor, este în valoare de până la 3 miliarde lei, care se va asigura din veniturile din privatizare, cu excepția sumei reprezentând echivalentul a 10 milioane euro, care se va plăti din bugetul de stat. Suma urmează să fie recuperată de acționar după înființarea băncii, prin încheierea unui contract de împrumut în acest scop.

            Pe lângă fondurile de la bugetul de stat și/sau venituri din privatizare, BID poate utiliza și alte surse de finanțare precum: a)veniturile din dobânzile și comisioanele pentru activitățile prestate; b) împrumuturi contractate de la diverse entități de pe piețele financiare internă și internațională; c) fonduri care pot fi încredințate pe bază de mandat de autorități ale administrației publice și/sau în cadrul inițiativelor de investiții la nivelul Uniunii Europene; d) împrumuturi subordonate și alte surse aprobate prin hotărâre a Guvernului.

            La momentul începerii funcționării, BID va prelua de la Banca de Export-Import a României EXIMBANK – S.A. atribuțiile Fondului de Investiții al Inițiativei celor Trei Mări, împreună cu participația la capitalul acestuia și cu fondurile aferente participării la activitatea Fondului și la acțiunile inițiate de către acționarii acestuia. BID va utiliza garanții individuale și garanții de portofoliu, împrumuturi pentru finanțarea capitalului de lucru și a proiectelor de investiții, împrumuturi pentru eficiență energetică. Pe măsură ce capacitatea și forța sa financiară se vor consolida, BID va putea include în gama de produse și instrumente de investiții de capital „de tip equity” (în acțiuni ale companiilor).

Deficitul cronic în schimburile comerciale cu produse alimentare

Exporturile de produse alimentare ale României s-au situat în 2021 la peste 2,1 miliarde de euro, în creştere cu 24% faţă de anul precedent, arată calculele făcute pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică (cf. https://www.descopera.ro/dnews/20146209-la-cat-a-ajuns-deficitul-de-produse-alimentare). Creșterea este semnificativă, dar nu se corelează nici pe departe cu posibilitățile reale de export și nici cu importurile de alimente, care au atins în 2021 6,8 miliarde de euro, astfel că deficitul a ajuns la 4,7 miliarde de euro. Deficitul comercial în sectorul alimentar este cronic și a început să se manifeste imediat după 1990, grație lipsei de preocupare a autorităților din sectorul agricol pentru sprijinirea producției interne de alimente, chiar din pricina distrugerii sistematice, controlate, a industrie alimentare autohtone…

Asfel că de cca două decenii România înregistrează un deficit cronic, cumulat, în comerțul cu toate alimentele de bază. Dacă am face un calcul pornind de la deficitul mediu anual de 4 miliarde de euro, rezultă că în total deficitul cumulat este de cca 80 miliarde de euro, în țara care cândva era considerată grânarul Europei….

La carne de­ficitul comercial depăşeşte 700 mil. euro, în Timp ce pentru lapte și produse lactate, deficitul ajunge ajunge la peste 500 mil. euro anual. La fructe, deficitul comercial depăşeşte 600 mil. euro anual, iar la legume indica­torul trece de 400 de milioane de euro/an.

România importă de cca 100 de ori mai multe roşii decât exportă, iar fermierii aruncă în sezon roşiile din cauza supraproducţie şi din cauza lipsei de organizarei a micilor ferme din România sau a reticenţei în a se reuni în cooperative. Pe de altă parte, România exportă materii prime. Din cauza faptului că cerealele nu se transformă în România în produs finit ci peste hotare, a dus la importuri de produse ale industriei de morărit de 131 de milioane de euro, comparativ cu exporturi de 26,7 milioane de euro.

Pe de altă parte, exposturile de cereale se ridică la 3,6 miliarde de euro.

Economia circulară

            Pe 21 septembrie 2022, Guvernul a aprobat Strategia națională privind economia circulară, prin care se reduce impactul asupra mediului prin mai buna folosire a materiilor prime. Obiectivele cheie pentru tranziția la economia circulară în România sunt (vezi site-ul Guvernul a aprobat strategia pentru economia circulară – cele 7 sectoare vizate. Planul, la anul – CursDeGuvernare.ro, postat pe 25septembrie 2022): 1. acordarea de prioritate producției locale în fața produselor și materialelor importate; 2. consolidarea competitivității economice și a forței de muncă; 3. aprovizionarea responsabilă și durabilă cu materii prime; 4. promovarea cu prioritate a inovării și cercetării în domeniul economiei circulare; 5. prezervarea, conservarea și utilizarea sustenabilă a resurselor naturale; 6. prevenirea generării de deșeuri și gestionarea sustenabilă a deșeurilor; 7. promovarea consumului responsabil și a educației pentru mediu; protecția ecosistemului și a sănătății cetățenilor.

            Potrivit consilierului de stat Laszlo Borbely, Uniunea Europeană are o strategie, de la mijlocul anilor 2010 şi are şi un plan de acţiune din 2020: „Noi acum am închis o uşă prin această strategie, dar deschidem o altă uşă prin a finaliza un plan de acţiune până în septembrie anul viitor” (2023 – n.n.), a spus Laszlo Borbely.

            Până în septembrie 2022, 17 state membre ale UE au elaborat deja strategii, în termeni generali, privind Economia Circulară. Acestea includ Polonia, Slovacia și Cehia ca țări din Europa de Est. Conform statisticilor elaborate de Cadrul de Monitorizare a Economiei Circulare, România se află printre țările UE cu cele mai slabe performanțe în ceea ce privește generarea de deșeuri raportată la PIB, tratarea deșeurilor și utilizarea materialelor reciclate în economie.

            Cele mai importante schimbări sunt necesare în faza de proiectare și utilizare, prin aplicarea ecoproiectării și a producției durabile, precum și a consumului durabil prin reducerea volumului de deșeuri electronice generate prin reutilizare și reparare. Acest lucru ar trebui să fie sprijinit de o mai bună informare și conștientizare a clienților, prin creșterea implicării producătorului și prin informarea și educarea clienților. Mai mult, autoritățile locale, în parteneriat cu întreprinderi sociale, întreprinderi sociale de inserție și ONG-uri, ar trebui să creeze și să sprijine sistemele de reciclare și să creeze o platformă pentru produsele reutilizate pentru companii. De asemenea, autoritățile locale pot sprijini școlile tehnice pentru a învăța meseriile de electromecanic și electrician. Totodată, autoritățile locale ar trebui să desfășoare campanii de informare a cetățenilor cu privire la beneficiile și riscurile pe care le implică faptul că nu colectează și nu depozitează corect deșeurile de echipamente electrice și electronice.

Finanțarea cu scop a minorităților naționale

            Minoritățile naționale sunt reprezentate în Parlamentul României de 17 deputați (cf. Mâna nevăzută a minorităților face jocurile puterii în justiție. Statul român le oferă anual 40 de milioane de euro (europalibera.org), postat pe 30 septembrie 2022)… Alegerea lor în Parlament se bazează pe doar câteva mii de voturi, în unele cazuri chiar sute de voturi. Anual, minoritățile naționale primesc o sumă consistentă de la statul român: peste 150 de milioane de lei (adic[, peste 30 de milioane de euro).

            Suma a crescut anual, la fel ca în cazul subvenției pentru partidele politice: nici aici transparența nu ajută la identificarea traseului banilor publici. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România are propriul grup parlamentar, pe lângă cei 17 deputați ai minorităților naționale. Chiar dacă ar putea încasa subvenție ca un partid parlamentar, UDMR preferă alocarea oferită de la Departamentul pentru Relații Interetnice, deoarece este mai mare: în 2022, Uniunea încasează 43,4 milioane de lei. Comparativ, USR, un partid cu 15% la alegerile din 2020, a primit ca subvenție 41 de milioane de lei în 2021. UDMR a obținut la alegerile din decembrie 2020, doar 6% din voturi. Cui servește acestă lege? În nici un caz poporului român, care este dator să știe cu ce sume de bani sunt subvenționate organizațiile românești din țările respective. Cunoaște cineva aceste sume?…  SĂ LE PREZINTE PUBLIC! Iată ce dau românii minorităților naționale în 2022, în loc să-și protejeze ființa națională – sunt bani aruncați în vânt:    

  • Asociația Italienilor din România: RO.AS.IT: 4.323.000 de lei;
  • Asociația Liga Albanezilor din România: 3.647.000 de lei;
  • Asociația Macedonenilor din România: 4.883.000 de lei;
  • Asociația Partida Romilor „Pro-Europa“: 28.329.000 de lei;
  • Comunitatea Rușilor Lipoveni din România: 11.118.000 de lei;
  • Federația Comunităților Evreiești din România: 6.660.000 de lei;
  • Forumul Democrat al Germanilor din România: 15.887.000 de lei;
  • Uniunea Democrată Maghiară din România: 43.479.000 de lei;
  • Uniunea Armenilor din România: 8.670.000 de lei;
  • Uniunea Bulgară din Banat: 7.173.000 de lei;
  • Uniunea Croaților din România: 5.110.000 de lei;
  • Uniunea Culturală a Rutenilor din România: 3.084.000 de lei;
  • Uniunea Democrată Turcă din România: 7.831.000 de lei;
  • Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România: 7.079.000 de lei;
  • Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România: 8.019.000 de lei;
  • Uniunea Elenă din România: 7.755.000 de lei;
  • Uniunea Polonezilor din România: 5.251.000 de lei;
  • Uniunea Sârbilor din România: 7.937.000 de lei;
  • Uniunea Ucrainenilor din România: 14.199.000 de lei.

Meseriile viitorului

Sistemul educațional nu este adaptat pentru meseriile viitorului și nu îți dezvoltă aptitudinile necesare pentru acestea, consideră aproape 72% dintre elevii intervievați în cadrul sondajului realizat de Asociația INACO (cf. Sistemul de învățământ nu este adaptat la meseriile viitorului (descopera.ro) postat pe 6 septembrie 20220: 62,8% dintre aceștia nu se regăsesc profesând meseriile viitorului și consideră că problemele principale sunt programa și calitatea informațiilor pe care le primesc în școală. 15% consideră că școala a integrat foarte bine educația digitală, în Timp ce 70% cred că nu au dobândit competențele digitale necesare pentru viitoarea piață a muncii; 13,3% acuză un nivel slab de pregătire al profesorilor.

            Sondajul arată că doi din trei elevi nu au dificultăți majore de adaptare la condițiile pe care le presupune educația online, iar majoritatea elevilor consideră că abilitățile lor de studiu și de învățare nu au fost afectate (64,8%). Creator de chatbot, manager alfabetizat digital pentru magazine inteligente, chirurg de memorie, specialist în readucerea la viață și reîntregirea speciilor dispărute, dezvoltator de energie alternativă, clinician spațial, pilot comercial spațial, jurist specialist în dreptul roboților sau în etica geneticii, lucrător la uzinele de energie neconvențională (solară / eoliană / ferme de alge), miner de mare adâncime în căutare de minerale rare în ocean, remodelator organizațional, profesor virtual, family technologist, manager evenimente sporturi electronice, inginer și designer de materiale plastice regenerabile, instructor de supraviețuire în condiții extreme, sunt doar câteva dintre profesiile viitorului la mare căutare acum, împreună cu abilitățile și profilul psihologic necesare unor astfel de meserii inovatoare. O secțiune specială este dedicată abilităților de bază pentru viață, care pot ajuta în condiții grele, uneori extreme, generate de perturbări geoclimatice, criza de apă, război.

                Criza de personal în multe domenii a dus la automatizarea tot mai multor sectoare – armată, agricultură, medicină, ospitalitate, poliție. Apar tot mai mulți roboți polițiști, roboții chelneri, roboți agricoli, roboții-capsulă endoscopici din telechirurgie, roboții militari inteligenți prezenți deja pe câmpurile de luptă – Statele Unite, China și Israelul sunt lideri mondiali în folosirea lor pe teren.

Repatrierea rezervelor de aur ale României

Proiect respins de Camera Deputaţilor, for decizional; prin inițiativa fostului lider PSD Liviu Dragnea, Banca Naţională a României a fost obligată să aducă în ţară aproape toată rezerva de aur, ţinută la Banca Angliei. Votul a venit după ce președintele Klaus Iohannis a cerut Parlamentului să reexamineze legea. Parlamentarii au votat împotriva repatrierii aurului și au susținut că o astfel de măsură ar duce la pierderea credibilității României pe piețele internaționale; în schimb, partidele din opoziție au fost de părere că este normal ca rezervele să stea în țară și chiar să fie valorificate.

Specialiștii în domeniul financiar bancar au criticat proiectul de la bun început, pentru că ar fi implicat costuri uriașe, fără a produce beneficii… Spre exemplu, costul depozitării este de circa 66.000 de euro pe an, în vreme ce repatrierea a aproximativ 60 de tone de aur ar fi costat 1,4 milioane de euro. Dar, calculele cu costul depozitării trebuie făcute de când a început această depozitare – anul 2022 și până când se încheie…

În anul 2002, Bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale; prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale… România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc. Între anii 2002-2013, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu a mutat rezerva de aur a României în afara țării: într-o conferinţă de presă a PRM a fost prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania. În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor.

Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor din vremea respectivă – Radu Berceanu, licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş. De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt firme străine licenţe de explorare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în Timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%.

Emilian M. Dobrescu

            Principalele rezultate înregistrate de țara noastră în 2021 au fost următoarele: a) PIB: 1.190 miliarde lei, adică aproape 240 miliarde euro – cel mai mare PIB obținut vreodată! (în 2020, PIB-ul a fost de 219 miliarde euro); România este pe locul 47 în clasamentul mondial al națiunilor în funcție de PIB, între Pakistan și Cehia, respectiv pe locul 72 în lume în funcție de PIB/locuitor, între Chile și Panama; b) creştere economică de cca 5,9%; c) rezervele valutare aflate la BNR au crescut la 31 decembrie 2021 la nivelul de 40,475 miliarde euro; d) datoria publică a României se ridică la aproape 48,9% din PIB și va crește în 2022.

            În perioada 1 ianuarie 2020-28 februarie 2022, datoria publică a României a crescut cu 223,39 miliarde lei, de la 373,509 miliarde lei la 596,899 miliarde lei; media lunară a datoriei publice pe perioada decembrie 2021-februarie 2022 a fost de 13 miliarde lei.

            România s-a situat pe locul 8 din cele 27 de state membre UE la ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile în anul 2020, potrivit datelor publicate de Eurostat. În ce privește ponderea energiei din surse regenerabile utilizate pentru încălzire și răcire (confort termic), România se situează ușor peste media UE, cu un procentaj de 25,3% față de 23,1%, însă se află pe un trend de scădere început în 2016 (când ne situam la 26,9%).

            România a fost în 2021 al doilea cel mai mare exportator de grâu din UE, după Franța și primul exportator de porumb.

            Inflația în 2021 a fost de 8,19%. Statul va fi nevoit să împrumute echivalentul a 11% din PIB în 2022 pentru a finanța deficitul bugetar și rostogolirea datoriei publice, la dobânzi în creștere: dobânda pe termen lung s-a dublat pe parcursul anului 2021 și a crescut din nou în decembrie 2021, până la 5,37%, potrivit datelor medii lunare publicate de Eurostat. 

            România s-a poziționat în luna ianuarie 2022 ca având cel mai mic cost  al vieții între țările UE, pe locul 37 din 42 de state europene și pe locul 102 din 139 de state analizate pe plan mondial de către site-ul numbeo.com[1]. Poziția ocupată este relevantă pentru zona din care facem parte, nu doar geografic, dar și ca nivel de dezvoltare, cu observația că figurăm suprinzător de bine atunci când se calculează puterea locală de cumpărare.

            Potrivit estimării specialiștilor ONU, românii aruncă anual la gunoi o cantitate de 1,35 de milioane de tone de hrană. E vorba doar de alimentele sau mâncarea gătită ce sunt aruncate din gospodăriile românilor, pentru deșeurile alimentare rezultate din comerț sau HoReCa nefiind disponibile nici un fel de date.

            A treia cea mai coruptă țară din UE

            România ocupă locul trei în UE în clasamentul Transparency International privind percepția corupției, după Bulgaria și Ungaria, conform ultimului raport al aceste asociații[2]. Punctajul mediu totalizat de România este de numai 45 de puncte, comparativ cu media europeană, de 64 de puncte. ”Cu doar 45 de puncte din 100, România rămâne în rândul celor trei cele mai corupte ţări din Uniunea Europeană, alături de Ungaria (43 de puncte) şi Bulgaria (42 de puncte). Percepţia asupra corupţiei din sistemul public este similară nu doar de la un an la altul, ci şi prin comparaţie cu rezultatele din anul 2012, când ţara noastră avea 44 de puncte din 1001.

            Indicele de Percepţie a Corupţiei (IPC) reflectă modul în care experţi independenţi şi din mediul de afaceri percep corupţia existentă în sectorul public din 180 de state şi teritorii. Clasamentul este întocmit prin acordarea de puncte, de la 0 la 100, în care 0 înseamnă “foarte corupt”, iar 100 “deloc corupt””. În pofida angajamentelor luate la nivel oficial, 131 de state din cele 180 analizate nu au făcut progrese semnificative în combaterea corupţiei, în ultimii 10 ani, iar România nu face excepţie.

            Transparency International a spus că, în România, unul dintre cele mai vulnerabile domenii a fost cel al achiziţiilor publice, cu efecte implicite asupra transparenţei cheltuielilor publice făcute în pandemie. Transparency International Romania readuce în atenţia publică Pactele de Integritate – o soluţie pentru asigurarea transparenţei, eficienţei şi tratamentului egal în achiziţiile publice, prin care societatea civilă poate monitoriza investiţiile publice, inclusiv din prisma utilităţii şi corectitudinii.

            Recomandările Transparency International România

  • Includerea Pactelor de integritate ca mecanism obligatoriu de monitorizare publică a procedurilor de achiziţii, de la momentul planificării până la execuţia integrală, pentru toate achiziţiile care depăşesc pragurile prevăzute de lege pentru publicarea în Jurnalul Oficial UE.
  • Introducerea Pactelor de Integritate ca măsură în cadrul proiectelor finanţate prin fondurile structurale şi de investiţii.
  • Îmbunătăţirea SICAP cu informaţii necesare pentru a înţelege punctele slabe ale sistemului şi ale procedurilor de achiziţie şi pentru a permite formularea unor politici publice coerente în domeniu, care să remedieze problemele identificate.
  • Transpunerea în legislaţia naţională a Directivei UE privind avertizarea în interes public la standarde înalte de conformitate.
  • Transparency International Romania reiterează faptul că este nevoie de o implicare constantă a tuturor reprezentanţilor societăţii, de la clasa politică, instituţii publice, la mediul privat şi cetăţeni, fiecare având rolul şi responsabilitatea sa în combaterea corupţiei.

            Cinci poduri peste Dunăre

            La întâlnirea premierilor României și Bulgariei de la Sofia, partea bulgară a propus realizarea a cel puțin cinci poduri peste Dunăre pentru completarea realizării infrastructurii rutiere și feroviare dintre cele două țări[3]: ”Am discutat propunerea părții bulgare de realizare a cel puțin cinci poduri peste fluviul Dunărea și am insistat pe ceea ce înseamnă demararea procesului de dragare a fluviului Dunărea astfel încât să asigurăm navigația pe tot parcursul anului”, a declarat cu acest prilej premierul Nicolae Ciucă.

            Depozitele bancare ale românilor

            Un număr de 51.435 de persoane fizice aveau la finalul lunii septembrie 2021, depozite mai mari de 100.000 de euro, cu o valoare cumulată de 55,4 mld. lei (circa 11,3 mld. euro), potrivit statisticilor Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB)[4].

            Comparativ cu situaţia de la final de septembrie 2020 se observă că valoarea sumelor economisite peste plafonul de 100.000 de euro s-a majorat cu 8,2 mld. lei (1,7 mld. euro), respectiv cu 17,4%, iar numărul persoanelor fizice cu depozite peste acest prag a crescut cu 6.581. În cei doi ani de pandemie, 2020  şi 2021, numărul românilor bogaţi, cu depozite peste 100.000 de euro, a crescut cu 11.555, iar valoarea depozitelor de acest tip a crescut cu 12,9 mld. lei (2,6 mld. euro), respectiv cu 30%, comparativ cu nivelul de la finalul lui 2019.

            Educația climatică

            Actualizarea programelor şcolare de biologie, geografie și ştiinţe cu noţiuni de schimbări climatice şi mediu este una dintre propunerile din Raportul „Educaţia privind schimbările climatice şi mediul în şcoli sustenabile”, lansat în dezbatere publică pe 11 ianuarie 2022, la Palatul Cotroceni[5]. Iată câteva propuneri conținute în raport:

  • lărgirea componenţei de activităţi legate de schimbări climatice şi mediu în „Şcoala Altfel” în anul de învăţământ 2021–2022;
  • introducerea unei săptămâni dedicate – „Săptămâna Verde”, începând cu 2022 – 2023;
  • promovarea de bune practici educaţionale privind schimbările climatice şi mediul deja pilotate la nivel de ONG-uri şi anumite şcoli;
  • dezvoltarea de şcoli sustenabile şi să îmbunătăţim mediul de învăţare inclusiv prin dotarea aferentă studiului ştiinţelor aplicate şi a noilor tehnologii;
  • susţinerea şi dezvoltarea de parteneriate la nivel local, naţional şi internaţional care să implice elevi şi cadre didactice în proiecte şi activităţi în domeniu (raportul prezintă și câteva ținte în acest sens: 25% din elevi/ profesori să beneficieze anual de aceste parteneriate – până în decembrie 2023; 75% din elevi/ profesori să beneficieze anual de aceste parteneriate – până în decembrie 2025);
  • realizarea unei platforme web care să faciliteze participarea elevilor la acţiuni dedicate protecţiei mediului;
  • manuale şi auxiliare digitale şi în format clasic;
  • kituri gratuite de măsurarea poluanţilor din atmosferă, aplicaţii gratuite pentru şcoli pentru a măsura şi analiza factorii poluanţi, inclusiv în cadrul unor proiecte şcolare;
  • competiţii pe teme de mediu şi schimbări climatice;
  • reducerea amprentei de carbon a clădirilor școlilor/ grădinițelor din România prin măsuri de creștere a eficienței energetice, generare de energie verde, planificare a spațiului verde, colectare selectivă și prin proiecte școlare de carbon offsetting etc.
  • desemnarea, la nivel de școală, a unui profesor responsabil cu promovarea principiilor dezvoltării durabile la nivelul acesteia, care să contribuie și la deschiderea școlii spre comunitate pe teme de mediu, schimbări climatice;
  • elaborarea și includerea în oferta de activități de formare continuă și dezvoltare profesională a profesorilor a unor cursuri/programe de formare pe teme de schimbări climatice, mediu și sustenabilitate, precum și pentru facilitarea experiențelor în natură și pregătirea pentru un act didactic în natură;
  • recompensarea cadrelor didactice, inspectorilor, directorilor pentru implicarea în educația privind schimbările climatice și mediul (bonificații salariale și bonusuri sub formă de participare la mobilități interne/ externe);
  • „Educația, protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice reprezintă teme prioritare pentru mandatul meu de președinte”, a declarat Klaus Iohannis cu ocazia lansării documentului care a fost în consultare publică până pe 11 februarie 2022. 

            Educația pentru mediu vine, de altfel, în continuarea proiectului România Educată, a explicat șeful statului: „Sunt domenii esenţiale, asupra cărora decidenţii politici încă se apleacă prea puţin şi, tocmai de aceea, am organizat la nivelul Administraţiei Prezidenţiale grupuri de lucru, grupuri de reflecţie, care să producă o serie de propuneri concrete. Un astfel de demers a fost cel finalizat prin elaborarea Proiectului România Educată, care, prin sumele record obţinute prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, capătă în sfârşit şi alocare financiară pentru a putea fi pus în practică. În continuarea Proiectului România Educată, am decis ca, pe parcursul anului 2021, la nivelul Administraţiei Prezidenţiale să funcţioneze şi un grup de lucru pe tema educaţiei privind schimbările climatice şi mediul”.

            În vara anului 2021, Guvernul a adoptat Memorandumul privind implementarea Proiectului „România Educată”, asumându-și obiectivele și țintele strategice în domeniul educației stabilite de Președinție. S-a stabilit și un calendar de implementare, conform căruia, în lunile octombrie – noiembrie 2021 urmau să fie consultați cei din domeniu pentru definitivarea pachetului legislativ ce va însoți România Educată.

            Lada de gunoi a Europei

            Numărul punctelor de frontieră pe unde vor putea fi introduse în ţară deşeuri s-a redus la 15 și se va înființa un registru electronic – nu s-a precizat până când – în care vor fi înscrise toate firmele cu astfel de activități, precum și toate importurile, a anunțat pe 7 februarie 2022 ministrul Mediului, Tanczos Barna[6].

            “După cum ştiţi, la sfârşitul lui decembrie (2021 – n.n.), printr-o Hotărâre de Guvern, împreună cu Ministerul de Interne, am propus ca pentru a eficientiza controalele la frontieră să limităm la 15 numărul punctelor de trecere a frontierei, pe unde se pot aduce în România deşeuri în vederea reciclării și am subliniat faptul că în Europa, libera circulaţie a bunurilor prevede într-o directivă modificată această posibilitate pentru ca orice companie din UE să transporte liber deşeuri pentru reciclare dintr-o ţară membră în cealaltă, dar pentru noi cel mai important este ca aceste cantităţi să ajungă într-adevăr la punctele de reciclare, să nu fie pierdute pe parcurs, să nu fie depozitate sau aruncate pe câmp sau arse în diverse locuri. De aceea, am propus, pe lângă limitarea punctelor de trecere a frontierei, un sistem de trasabilitate şi un registru în care trebuie să se înregistreze toţi operatorii economici care desfăşoară astfel de activităţi, toate transporturile care intră în ţară trebuie să fie înregistrate în acest registru, care va fi unul electronic în cel mai scurt timp posibil”, a afirmat ministrul Mediului.

            Cele 15 puncte de trecere a frontierei prin care pot fi introduse în țară deșeuri sunt următoarele: a) cinci în vestul ţării: Stamora-Moraviţa, Nădlac 1, Nădlac 2, Curtici şi Borş; b) trei în partea de nord: Petea, Halmeu şi Siret; c) două în est: Albiţa şi Galaţi; d) cinci la granița din sud: Drobeta Turnu Severin, Calafat, Giurgiu, Cernavodă, Constanţa Sud Agigea. În 2021 au fost sesizate 513 infracţiuni în legătură cu transportul deşeurilor, fiind descoperite: a) 14.839 tone de deşeuri amestecate şi deşeuri substanţe periculoase; b) 81.478 litri de substanţe şi deşeuri periculoase; c) 147 de kilograme mercur.

            În top trei judeţe cu cele mai multe infracţiuni sesizate în anul 2021 se numără municipiul Bucureşti, judeţele Galaţi şi Giurgiu. La nivelul frontierei cu Bulgaria şi Ungaria au fost depistate cele mai multe transporturi ilegale de deşeuri, în procent de 42%, respectiv 44% din total cazuri. Cele mai mari cantităţi de deşeuri au fost identificate la nivelul frontierei maritime – 6.777 de tone şi la nivelul frontierei cu Bulgaria – 6.207 tone, acestea reprezentând practic 91% din cantitatea totală confiscată de Poliţia de Frontieră.

            Pandemia

          Economiile populației au crescut mult

            Criza coronavirus i-a făcut pe români să pună mai mulți bani deoparte, în depozite bancare dar și „la saltea”[7]: astfel s-a ajuns la o creștere cu 26% a depozitelor bancare în lei în decembrie 2021 față de decembrie 2019, până la 165 de miliarde de lei. Numerarul și conturile curente s-au dublat, potrivit datelor Băncii Naționale a României (BNR)…

            Creșterea depozitelor populației în valută, de 30%, până la echivalentul a mai mult de 118,8 miliarde de lei, asigură o acoperire și mai puternică a constatării inițiale. În ciuda crizei, banii trimişi în ţară de românii din străinătate au ajuns la 3,4 miliarde de euro în 2020, cel mai ridicat nivel din UE.

            Vaccinul autohton

            Deși au fost împiedicați cu toate forțele și pe toate planurile de autoritățile statului român, cercetătorii de la Institutul Oncogen Timișoara au reușit să finalizeze cele mai importante cercetări pentru vaccinul anti-Covid[8]. Rezultatele au arătat că vaccinul stimulează imunitatea celulară, reușind, astfel, să asigure protecție maximă și de durată în fața SARS-Cov-2.

            După doi ani de hărțuiri, batjocură și refuz din partea Guvernului de a finanța cel mai important proiect de cercetare românesc din pandemie, cercetătorii de la Institutul Oncogen au reușit să finalizeze prima etapă a cercetării, care a demonstrat că vaccinul românesc anti-Covid produce imunitate celulară, care persistă 11 ani și protejează de toate variantele noului coronavirus. Dacă ar fi primit bani de la autorități, aceste rezultate ar fi trebuit să apară în primele luni de la declararea pandemiei, trecându-se apoi, rapid, la studiile pe oameni, care ar fi grăbit fazele II și III cumulate și, implicit, producerea vaccinului care ar fi pus capăt pandemiei.

            Tenacitatea guvernelor care s-au perindat în a pune piedici dezvoltării vaccinului românesc, în timp ce se aruncau inutil miliarde de euro, a fost, cel mai probabil, impusă din afară, pentru că un vaccin cu protecție sigură și de durată ar fi distrus profiturile uriașe ale Big Farma.

            “M-am simțit tot timpul nedreptățit și batjocorit. Mai mult, am fost anchetat administrativ de vreo trei ori în problema vaccinului, până când ambasadorul Angliei în României a dat din proprie inițiativă un comunicat, exasperat de persecuțiile la care suntem supuși să spună că România trebuie să fie mândră că are astfel de cercetători. Am fost anchetați la cererea fostului ministru Nelu Tătaru, iar acum suntem hărțuiți de Curtea de Conturi Timișoara, care vrea să ne trimită la Procuratură, la DNA, deși nu au găsit nimic la controale și doar au mințit. De altfel, Curtea de Conturi a României i-au și sancționat pe cei de la Timișoara, după ce au constatat exagerările și falsurile. Culmea este că au controlat doar vaccinul”, a declarat prof. dr. Virgil Păunescu, într-un interviu.

            Grație unei finanțări acordate de Ministerul Cercetării, de 700.000 de euro, cercetătorii de la Institutul Oncogen au reușit să încheie cercetarea pe șoarecii modificați genetic, cu sistem imun de tip uman, cumpărați din SUA. Rezultatele acestei vaccinări pe șoareci umanizați, după cercetarea încheiată luna trecută, au fost extrem de bune.

            “Au confirmat ceea ce noi credeam despre acest vaccin: șoarecii cu sistem imun uman, care au primit vaccinul pe cale nazală, au dezvoltat clone de limfocite T specifice, între 10 și 120. Englezii au anunțat că vor face același lucru, dar cu plasture, pe aceeași stimulare a celulelor T”, a afirmat prof. dr. Virgil Păunescu, vicepreședintele Academiei de Științe Medicale.

            Vaccinul dezvoltat de Institutul Oncogen este specific speciei umane, spre deosebire de celelalte vaccinuri, care ar putea fi testate și pe animale. Varianta de început a fost creată pe specificul imun al populației României și a Europei, însă acum este adaptat pentru întreaga populație la nivel global.

            “Ne-ar fi trebuit în jur de două milioane de euro ca să ajungem să autorizăm la Agenția Europeană a Medicamentului studiile de fază I, pe Oameni. Cât s-a dat pe testele de salivă la copii la ultima licitație, care teste au fost, practic, aruncate ? La miliardele de euro risipite în această pandemie, două milioane de euro pentru testarea unui vaccin și a unei idei românești era prea mult? Vaccinul de la Institutul Oncogen stimulează imunitatea celulară, care este mai rezistentă la schimbările virusului și este de durată”, a mai declarat prof. dr. Virgil Păunescu.

          Pensiile

          În România sunt circa 5 milioane de pensionari, iar statul cheltuieşte anual 100 de miliarde de lei cu pensiile „normale“ şi 10 miliarde de lei cu pensiile „speciale“[9]. Peste un milion de pensionari cu pensii de peste 2.000 de lei plătesc de câţiva ani impozit pe venit de 10% pe sumele care depăşesc valoarea de 2.000 de lei.

            Din ianuarie 2022, peste 300.000 de pensionari cu pensii de peste 4.000 de lei/lună plătesc contribuţia la sănătate (CASS) de 10%; în această categorie intră cei 200.000 de pensionari „speciali“. Peste 330.000 de pensionari cu pensii de peste 4.000 de lei încasează, începând din ianuarie 2022, pensii mai mici, întrucât plătesc contribuţia la sănătate în valoare de 10%. Măsura a fost adoptată la finalul lui 2022, prin Ordonanţa de urgenţă 130/2021, publicată în Monitorul Oficial pe 18 decembrie 2021 şi care aduce modificări la Codul Fiscal. Din totalul celor 330.000 de pensionari care plătesc contribuţia la sănătate, cei mai mulţi – circa 200.000 – sunt pensionari speciali (proveniţi din structurile Ministerului de Interne, Ministerului Apărării, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe etc.), iar restul de circa 130.000 sunt pensionari din sistemul de asigurări sociale cu pensii mai mari de 4.000 de lei pe lună.

            Pensionarii ar putea primi bonuri de masă, mai precis peste 4,5 milioane de români sunt în această categorie pentru care parlamentarii vor să aducă un plus de 300 de lei lunar prin tichete de masă. Proiectul de lege este în Parlament și are mari șanse să fie votat, bonurile de masă ar urma să fie primite la fel ca la angajați în ziua în care este achitată și indemnizația din partea statului și ar fi pentru 30 de zile. Pensionarii care doresc bonuri de masă nu mai pot folosi în schimb alte facilitați, cum ar fi călătoriile gratuite cu trenul. Valoarea unui bon de masă pentru pensionari ar fi valoarea minimă stabilită de lege, acum este de 15,09 lei. Astfel, în cazul în care biletele de valoare nu au fost folosite în cursul anului, de către pensionarii din sistemul asigurărilor sociale de stat, din sistemul de pensii și asigurări sociale de stat pentru agricultori, precum și de către pensionarii din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, acestea pot fi compensate în tichete de masă”, se arată în expunerea de motive a inițiativei legislative. De tichetele de masă pot beneficia aproximativ 4.537.000 de pensionari, aflați în evidența Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP), precum și cei aflați în evidența Caselor Sectoriale de Pensii”, mai precizează inițiatorii proiectului legislativ.

            Pensia medie pentru limită de vârstă a fost în anul 2021 de 1.799 lei în cazul asigurărilor sociale de stat, potrivit datelor comunicate de CNPP[10]. Suma a fost ușor mai mare în decembrie 2021, când a ajuns la 1.804 lei, iar raportul față de venitul salarial mediu comunicat pentru 2021 de Comisia Națională de Strategie și Prognoză a fost de 52%. Valoarea amintită mai sus privește 3,65 milioane de beneficiari care au atins vârsta legală de pensionare, cu sau fără a avea și vechimea normată prevăzută de lege, și a condus la cheltuieli din bugetul public de aproape 80 miliarde lei sau 6,6% din PIB-ul prognozat pentru 2021 (1.190,3 miliarde lei), fiindcă PIB-ul real obținut va putea fi calculat până în iunie 2022.

            În ordinea ponderii cu care intră în calculul general al așa-numitei pensii la nivel național, figurează în datele CNPP urmașii (10%, care primesc bani „in-memoriam”, în baza contribuției unui fost membru al familiei), cei încadrați pe trei clase de dizabilități care îi împiedică să lucreze (9,2%), cei care au ieșit la pensie mai devreme decât prevăd normele standard legale (2%, majoritatea cu șanse minime de angajare la o vârstă relativ înaintată). Doar 0,28% dintre pensionari au reușit să se încadreze în cerințele impuse pentru a beneficia de pensia fără penalizări (aplicate doar până la împlinirea vârstei legale), iar categoriile care intră la invaliditate, orfani, văduve de război (IOVR) – reprezintă 0,017% și includerea excepțională la ajutor social (0,004%) sunt neglijabile numeric.

            Includerea tuturor acestor categorii de persoane în categoria mare de pensionari ca și beneficiari de pensii, dar nu și neapărat de foști contributori la sistemul de asigurări sociale, conduce la anunțarea unei pensii medii pe sistem la valoarea de 1.602 lei (vehiculată îndeobște în mass-media), în creștere cu 10,53% față de anul 2020 (contrar percepției publice). De reținut, fără a intra în amănunte, dar pe baza datelor mai detaliate prezentate, pensia medie pentru limită de vârstă pentru femei (care reprezintă 55,6% din numărul de beneficiari) a fost în 2021 de numai 1.567 lei, respectiv doar 75% din suma medie încasată de bărbați (2.090 lei).

            Cert este că, din datele oferite de CNPP rezultă o sumă cheltuită de stat pentru plata tuturor tipurilor de pensii de asigurări sociale de aproape 90 miliarde lei sau 7,5% din PIB. Acest procent este de departe SUB cota de 9,4% impusă prin PNRR și conestată acum, după ce ni s-au aprobat condiționat fondurile europene. Dacă facem corelația cu lucrarea publicată de INS pentru anul 2020, unde pensia medie de asigurări sociale din 2019 este specificată a fi fost de 1.247 lei, rezultă că majorarea cumulată la pensii pe cei doi ani de pandemie a fost de 28,5%(până la cei 1.602 lei din 2021). În mod evident, cu mult peste creșterile de salarii taxate pentru a asigura aceste pensii, ceea ce ar putea să ne dea un indiciu major în privința majorării excesive a deficitului bugetar și a datoriei publice, deoarece dacă banii strânși la așa-numitul CAS nu ajung, se suplimentează obligat prin lege de la bugetul de stat.

            Prețul terenului arabil

          Preţul mediu al unui hectar de teren arabil din România era în 2020 de 7.163 de euro, în Timp ce Franţa era de 6.000 de euro, iar în Ungaria era de 4.893 de euro, arată datele publicate de Eurstat pe 30 noiembrie 2021[11]. În rândul statelor membre UE, cele mai mari preţuri la terenuri arabile erau în Ţările de Jos (cu o medie de 69.632 de euro pentru un hectar în 2019), la polul opus fiind Croaţia unde un hectar de tern arabil costa, în medie, 3.440 de euro în 2020.

            La nivel regional, conform datelor disponibile, cel mai mare preţ pentru un hectar de teren arabil se înregistra în regiunea Insulele Canare din Spania (cu o medie de 120.477 de euro pe hectar în 2020) iar cele mai mici preţuri în regiunea sud-vest (Yugozapaden) din Bulgaria (cu o medie de 2.051 de euro pentru un hectar). În cazul României, cele mai mari preţuri la terenuri arabile sunt în regiunea Bucureşti-Ilfov (11.615 euro pentru un hectar) şi cele mai mici în regiunea Nord-Vest (6.261 de euro pentru un hectar).

            Eurostat subliniază că preţul terenului arabil depinde de mai mulţi factori precum legislaţia naţională, clima, apropierea de reţelele de transport, calitatea solului, sisteme de irigaţii, precum şi de forţele de piaţă ce ţin de cerere şi ofertă. Terenul arabil irigabil este mai scump decât terenul non-irigabil în aproape toate regiunile. De asemenea, în toate regiunile UE pentru care sunt disponibile date, cumpărarea de teren arabil a fost mai costisitoare decât cumpărarea de pajiști permanente.


[1] Numbeo.com este un site lansat în aprilie 2009, iar cercetările și datele disponibile prezentate nu sunt influențate de nici o organizație guvernamentală. Mladen Adamovic, Founder/CEO a lucrat ca inginer de  software la Google, în perioada 2007-2009, unde a dezvoltat aplicații interne. Site-ul condus de el a fost menționat ca sursă de mai multe publicații internaționale de prestigiu, precum Time, Forbes, The Economist, New York Times, The Telegraph, The Washington Post, USA Today, The Sydney Morning Herald, China Daily etc.

[2] Vezi site-ul România, a 3-a cea mai coruptă țară din UE – studiu de percepție (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 25 ianuarie 2022

[3] Vezi site-ul Bulgaria propune României construirea a cinci poduri peste Dunăre (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 28 martie 2022

[4] Vezi site-ul Cei mai bogaţi români au pus deoparte încă 1,7 miliarde de euro în al doilea an al pandemiei. Valoarea sumelor economisite peste plafonul de 100.000 de euro a ajuns la 55,4 mld. lei (11,3 mld. euro) (zf.ro), postat și vizitat pe 14 ianuarie 2022

[5] Vezi site-ul Raportul Educația privind schimbările climatice, lansat. Propunerile (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 11 ianuarie 2022

[6] Vezi site-ul ”Lada de gunoi a Europei”: Registru electronic pentru stoparea importurilor ilegale de deșeuri (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 3 februarie 2022

[7] Vezi site-ul Inundație de bani în pandemie: 400 mld. lei în depozite, conturi curente și ”saltea” (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 1 februarie 2022

[8] Vezi site-ul Vaccinul românesc este gata. Cercetătorii au avut dreptate | Ziarul National, postat și vizitat pe 17 ianuarie 2022

[9] Adelina Mihai, PSD începe cu impozitul progresiv direct la pensionari: peste 300.000 de pensionari vor plăti contribuţia la sănătate de 10%, în Ziarul Financiar, 8 ianuarie 2022

[10] Vezi site-ul Sistemul de pensii, angajamentul din PNRR, creșterea și contributivitatea (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 30 ianuarie 2022

[11] Vezi site-ul Preţul terenului arabil din România a ajuns mai mare decât cel din Franţa (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 30 noiembrie 2021

Translate »