Motto:“As we see the way of the world and as both we and you are aware of it, the law is concerned only with those ones who are equally powerful. As it is, the powerful ones are acting in accordance with what they can do while the weak ones are suffering for what is in store for them” – Thucydides, some 2,500 years ago

Corneliu PIVARIU

A question that arises on each occasion when unexpected challenges confront a community, a country and now an entire planet. The world is in the midst of a deep existential crisis triggered imperceptibly when the bipolar world ceased to exist and the march of globalisation advanced, once that the political class has declined worldwide and it is no longer capable at finding the most appropriate solutions  for the future evolution of mankind (at least in what it demonstrated since some time, and notably now).

Overall considerations

Confused by the thechnological and informational burst, most of the mankind neglected nature and its laws and, even more, man became their most distructive element while environmentalism is an insignificant factor, unable to essentially eliminate or diminish the wrongdoings man wrought to nature  with irreparable consequences even for his own future. Man goes on behaving in  ways that disregard the natural equilibriums and the intensifying imbalances of the human society contribute greatly to the – unfortunate I would say – evolution of the human society now and at least on a short and medium term.

What will the future look like? Just like we devise it or as an old Romanian saying goes “your sleep depends on the way you turn down your bed”. However, most of the world’s political class is willing to sleep in a bed turned down by others (be them other states or other transnational entities), as the political class has no meaningful solutions to the current situation, at least at this point.

The struggle for the world’s supremacy is unfolding in a quite new way since no viable solutions for new global geopolitical balances were found and the formulas that were tried proved to be unviable after the bipolar world vanished and the world became, for a short period, unipolar under the US leadership.

On this background and after the emergence of the pandemic caused by COVID-19 (the virus code-named SARS2-COV was anyway heralded at least since 2017) it has become clearer that, beside the state players represented by states, other powers with global geopolitical interests, too, operate, some of them much more powerful than numerous states, and which, due to the present international architecture, are not  internationally represented and therefore they cannot act openly for promoting their specific interests.

In fact, their movements were visible already in the second half of the XXth century when the big oil corporations made their presence felt, then that of the armament industry corporations, and, during the last decades, the medical and pharmaceutical corporations (known generically as Big Pharma) as well as the corporations of the information field, the great social platforms, which won already important international positions although unrecognized by the current international architecture where the evolution of the human society is discussed, negotiated and, sometimes, decided.

While more time will elapse from the outburst of COVID-19 pandemic as well as from any other ample phenomenon, not only the opposing data are accumulating but also those data which are following and which are to outline in a not too far a future the reality about this pandemic. I will not insist on this subject but it’s more and more obvious that this global milestone will have important efects on the global geopolitical evolution directly impacting the economy (the gap between rich and poor will unfortunately widen, the concentration of capital will increase and the middle class will weaken).

Regretfully, in tandem with these political and economic aspects, an ampler campaign is under way for minimising the role of the educational process, for infringing man’s fundamental rights and freedoms, for denying the family’s role and importance, for increasing the frictions between social classes and cathegories  to the promotion of hatred (from the old dispute between workers and intelectuals to that between young and old or between salarymen and pensioners, etc), denying the importance of human knowledge of the past and even the hatred for the dead. “Who could have ever imagined that the statues of Christopher Columbus, Cervantes or Voltaire would be destroyed or desecrated? In some areas of the globe, the current hatred covers the past as well (a past which nobody can change, be it good or bad!), today’s people hate the people of yore… who nevertheless created, invented, discovered,  left enduring works. The contemporaries’ struggle with the statues is a token of intelecual poverty, of lack of culture, of definite infantilism, of loosing the clear judgement„[1].

The enhanced tehnological development of the last decades, especially in the field of information in tandem with AI will not be, after the pandemic, as spectacular as it is estimated (nothing will be like before) but it will be induced in particular by the technological developments, 5G and 6G, Internet of Things  (IoT), Artificial Intelligence (AI), and the uncontrolled actions of the human factor on the environment followed by major cataclisms. Let us not forget that the evolution of social conscience is always slower than the progress of science and technology and history proves that at least until now, all new scientific discoveries were initially applied in the military field – a destructive one, aimed at achieving certain political and military goals and only after that adapted for the civilian field.

As professor Klaus Schwab said during an  on-line confernece dedicated to preparing the 2021 WEF at Davos, we need a Great Reset of capitalism. In fact it is about using the opportunities offered by COVID-19 pandemic for more ambitious global changes than those promoted by the EU through Green New Deal. Or, to say it more bluntly, by using the pretext of making the world more  „equitable”[2] we speak about a new Cold War between China and the US in which all the other world’s states take part. A brief analysis underscores the following probable developments:

China

COVID-19 pandemic affects the global geopolitical evolutions which are in a close interdependence with the political interests of certain great state actors as well as with the important influences and interests the non-state actors with great economic power want to promote. China is in a position to obtain a unique role globally, she has the capacity of becoming the sole world superpower at a time when the US relinquished it and, probably, at least for a decade will not recover the world weight it had at the end of the XXth century. Nevertheless, the latter has a very great military power, technological advances (yet in the field of AI China seeks to reach the US level in 2025 and to become world leader in 2030) and political influence  that China outweighs only partially. The US have still a great financial and economic power as long as the dollar will be a reference currency globally.

China might take the advantage granted by  the political system of a sole world leadership and take the initiative of adopting certain measures for the evolution of the global geopolitical situation as the Western democracies and the US are extremely slow in the decision-making process. On this background, the Belt and Road Initiative (BRI) launched in 2013 expanded and 138 states and 30 international organizations joined it so far. Even if the project will slow down for a period due to COVID-19, the pandemic created new opportunities for China and, within this framework, BRI might move the center of gravity of the international trade (and probably of the financial system) from the US to China.

Strengthening the positions achieved in Africa and especially in the Middle East may facilitate China’s attaining the role of sole super power. If  China succedes in replacing „en doceur”  Russia and Iran in Syria in the process of economic recovery, Beijing will gain an extremely favourable position not only for the Mediterranean basin but also for Europe.

It is clear that China seeks to become a dominant power globally but should take into account the mistakes of all previous „empires”, as the way it acted in Hong Kong is strongly criticized as it is the treatment of the Uyghur minority, projects and major investments in countries where repayment of due sums to Beijing are long delayed. It should take into account as well the specific problems it is confronted with domestically and which are the greatest danger for achieving and maintaining global supremacy.

I think Beijing is convinced since a long time that it has no everlasting friends or allies in its global plans, but provisional allies only for certain specific objectives when their interests are consistent. In all likelihood, the said provisional partners are convinced of all these except they will not dispose of China’s economic, financial, political and military leverages.

The USA

The domestic events triggered in the spring of 2020 in the US caused by the emotion that followed the tragic death of George Floyd and which was amplifyed by media brought to the forefront the Black Lives Mater movement (BLM), which emerged several years earlier and determined great social upheavals in the country. Apart from the fact that those events prove the existence of certain social and political problems as well as economic inequalities which were not appropriately addressed by the American political class during the last decades, we are certainly witnessing a political movement of the Democrats for diminishing Donald Trump’s chances of winning a new mandate in the November 2020 presidential elections. COVID-19 pandemic overlaps the US domestic events and represents the most serious challenge for the world international order lead by the US, a role president Trump pulled out to a secondary position through his slogan “America first”. A report of the Council on Foreingn Relations[3] stated that the United States should focus on   improving domestic policy and economic competitiveness if it wants to play an active role on the international arena. To that purpose, The US should capitalize on its relations with Canada and Mexico, to expand a much more active cooperation with its allies, to develop the partnership with Europe, to improve its relations with India, to invest in the international institutions seeking a track for resuming the relations with Russia and focussing less on the Middle East and more on Asia. The unavoidable and expanding competition with China should be certainly placed at the center of the American foreign policy in its search for a new world order. What will be the decision or the answer of the American political class we will see after the November 2020 elections. Although the Democrats are presenting Joe Biden as a winner by far, I do not think Donald Trump is already defeated. Even if he wins, president Trump will be further confronted with a fierce domestic opposition which will hinder his actions abroad for resuming the role of the world’s leader in the competition with China.

The European Union (EU)

The EU project emerged 70 years ago in order to solve the intra-European problems, particularly for securing peace and reconciliation. The evolutions that followed turned the EU in an attractive model as the stability and prosperity it enjoyed was backed by the political and military alliance with the US and NATO’s umbrella. Besides, the European Union is an absolute necessity since no European country, be it Germany, Great Britain or France can not at present, and much less in the future, deal with giants such as China, the US, India, Russia. That was the logic of the willing assembly of the European states in a union. Except that once it took shape, the “intelligentsia” from Brussels lived in another, illusory, world, distanced from the geopolitical reality and seemed to focus on economy, finance and utopias. They forgot or disregarded Russia’s continuous and aggressive pressure, China’s new aggression and the forceful resuming of the Islamic conquest. Furthermore, during the last 12 years, the EU went through three major crises, the financial one, the euro crisis and then the migration from the Middle East and Africa with adverse consequences to which BREXIT should be added.

At the moment, the EU goes through the crisis caused by COVID-19, which – probably too optimistic- the Vice-President in charge of co-ordinating the external action and security policy, Joseph Borrell, considers it „as a great accelerator of history”[4]. Borrell pleads for a common foreign policy of the EU whereby investments sould be made not only politically but also financially. In fact, the European foreign policy is almost non-existent and Borell insists on a EU which pursues its own interests and values and avoids joining sides with one or another of the great players who intends to control the globalised world. It sounds great in theory but there is no practical sign that the EU-China meeting in the 2020 fall, which is to be held in Leipzig, will witness notable events to that purpose although the first bilateral agreement was approved recently[5] between the two sides. The declaration of the President of the European Council, Ursula von der Leyen, made on that occasion seems more interesting to me: “The Covid-19 pandemic and certain major bilateral and multilateral challenges show that the EU-China Partnership is essential, whether it’s trade, climate, technology or defending multilateralism. Yet in order that our relationship develop further, it should be based even more on rules and reciprocity so that it ensures perfectly fair rules of the game”.

Democracy and the respect for human rights are at risk and the best example is age discrimination (ageism). Although the European Commissioner for Equality – the Maltese Helena Dalli stressed in March 2020 that: “Equality and non-discrimination are human rights’ fundamental principles which govern  our Union as well. No crisis allows us get estranged from these principles… There is no place for ageism in the EU…COVID-19 crisis revealed discriminating attitudes on elderly people…The European Commission is engaged in respecting all the people’s rights including those of the older Europeans all along the current crisis and that no one will be left behind… That includes the lucrative activity, social and mobility measures at the EU level”[6]. Unfortunately, not everywhere in the EU this statement was taken into account. In Romania, people over 65 were almost totally sequestered in their households during the state of emergency and were allowed 2 hours only and later 3 hours a day to go outside for supplies or other necessities. We mention here the statements of the Dutch Mark Rutte who proposes a euthanasia law for healthy 75s who feel their lives are complete[7].

Therefore we should pay great attention to which way COVID-19 accelerates the history! At this historic stage the EU is totally dependent of the Brussels thick bureaucracy and will not be able to respond properly to the great challenges it is confronted with.

Germany

“The problem of Germany is that it  is too big for Europe but too small for the world”, said Henry Kissinger, while Russia, which is both European and Asian power without being dominant in either of the continents seeks to play a prevailing role worldwide. Maybe this is one of the reasons for which in the course of history the two countries cooperated closely (see the secret  “Reinsurance” Treaty concluded between Germany and Russia in 1887). Let us not believe that if Germany opposed recently Russia’s re-joining G7, the Russian-German cooperation goes through critical moments.

After WWII, Germany’s evolution has been marked by certain favourable moments such as The Marshall Plan, the reunification after the fall of the Berlin Wall (which was strongly backed by the US on the background of a weakened Soviet Union even if France and Great Britain were reluctant), the EU’s expansion to the East and the creation of euro.

On this background and especially after Donald Trump became president, it was obvious that Germany adopted a strategic repositioning with regard to the US which is seen by the German foreign minister Heiko Mass as a repositioning of the entire Europe.

With reference to the way Berlin will reposition Germany with regard to Russia, China, Eastern Europe and the trans Atlantic relations the conclusions of professor Carlo Masala[8], after Chancellor Angela Merkel delivered a speech at the Konrad Adenauer Foundation on May 27th, 2020 are interesting. The first one is that Berlin does not want to adopt a tough line in its relations with China and stressed that the EU has a strategic interest in this nrelationship and that it will be a priority for the German government. Secondly, for Germany its relationship with Russia takes precedence over the the relations with the Eastern Europe. And thirdly, there is a fracture in the trans-Atlantic relations even if Chancellor Angela Merkel indicated that Europe’s most important partnership is with the United States. We notice that the relationship with the US was „degraded” from the “most important friend outside the EU” – as the political manifesto of the CDU of 2017 states – to that of „partner”. The actual status of the relations between Germany and the US  has been illustrated recently by Washington’s decision of withdrawing 11,900 military from Germany (as a result of Berlin’s refusal to increase the military spending to 2% of GDP) who will be relocated partly in Italy and Belgium, others will be returned to the US (Poland offered to accomodate these trops but the US probably does not want to further sensitize Russia with such a decision).

While Russia and China have presidents who provide stability on a long term in their foreign policy, Chancellor Merkel is about to step down in August 2020.Her successor, no matter who will be, doesn’t seem to dispose of a comparable political stature to Merkel’s  or to other competitors.

Russia

After the 25th June – 1st of July 2020 referendum when 78.56% of participants voted „Yes”, president Vladimir Putin made sure he may remain president until 2036. If until 2010 Moscow sought to be at least equal to Washington worldwide, circumstances have changed as the Kremlin is aware of the shifts occuring and will manifest at the international level. A document of the well-known Valdai organisation stresses the global geopolitical dangers in 2020: the risk that the US and China severe the cooperation considering that the two countries represent 40% of the global GDP; resuming another type of Cold War which will fundamentally change the economic international relations; the decline of the economic integration; Artificial Intelligence (AI) will become a new line of geopolitical competition; rise of populist movements; citizens’ profound discontent as a result of their disapproval of the way the governments deal with the economic and social challenges and that led to protests worldwide and weakened the governments’ ability to adopt appropriate measures. The challenges, cathegorized in four chapters are considered to be: Geopolitical/economic (the exacerbation of economic confrontations, the protectionism in trade and investment fields, the downturn of the great powers); environmental (global warming, the destruction of natural ecosystems, the water crisis);  tehnological (cyber-attacks on infrastructure and financial institutions, losing private life); social (polarization of domestic policy, social stratification, loss of confidence in media outlets, the dominance of fake news).

Although Russia appears currently, at a first sight, at a certain advantage, it is confronted with two important problems: the demographic decline and the collapse of the oil price (as a renowned analyst said – and I quote roughly – at over 100 dollars the barrel Russia is a superpower and, under this level, it is an ordinary power).

In an analysis of the post-global order, Alexadr Dughin assessed that the leading elite existing in Russia who took shape during late Soviet times and in post-Soviet times do not meet at all the current chanllenges as they are the heirs of the bipolar and unipolar (globalist) order and of the thinking associated to it, as Russia is strongly connected to the globalist structure and the urgency on a short run is to establish a new and irreversible post-global world order.

India

The fifth world’s economy with more than one billion people, India is a world power in the making and a potential superpower. It benefits from an international influence on the rise and has in important say about global problems yet it is confronted with serious economic and social problems as a consequence of centuries of colonial exploitation.

India’s main strategic partners are the Russian Federation, Israel, Afghanistan, France. Certain analysts estimate that Israel will replace Russia in what concerns both the strategic partnership and armament deliveries.

Ever since achieving independence, India sought to be autonomous from foreign powers but China’s repeated incursions in the border area in the Himalayas forced it to seriously consider two options: alingment with China or search for a broader international coalition able to brake its neighbour’s geopolitical ambitions.

It is expected that in the future India’s preponderance on the international arena and its role in the new international order to be significantly on the rise.

Turkey

“Those who believe that we wiped out of our hearts the lands we withdrew with tears in the eyes one hundred years ago are wrong“, president Erdogan declared at mid-February, 2018, and that is probably the most evocative declaration which outlines the political vision of the current leader in Ankara for Turkey’s foreign and military policy for the coming years. Turkey’s foreign policy has yet to find the best solution between the anti-Western fluctuations and the neo-Ottoman dream of regional hegemony, on the one hand, and the need of good relations with the European Union, the US, China and even Iran, on the other.

Under Erdogan’s leadership, Turkey is determined to maximize its geopolitical position and role benefitting from the hesitations of the great international players. It is difficult to estimate to what extent it will achieve these plans, however it plays a more and more important role the the Middle East equation (Syria) and North Africa, including in the Mediterranean.

Romania in COVID-19 pandemic

Romania’s evolution in the first half of 2020 was marked, as it was the case with the other countries in the world,  by COVID-19 pandemic with certain specific notes, some of them I would have not wanted to happen and which I will present in brief. The Romanian political class proved again its weak capacity of properly managing the situation and no positive significant evolutions were recorded in comparison to the previous analysis[9], and the political actions were strongly influenced by the prospect of local elections (already postponed for 27 th of September, a uncertain date at the time of writing these lines) and parliamentary ones. Moreover, through their behavior toward the population, the political class proves that the 50 years of communist dictatorship continue to have strong influences. The great majority of politicians consider themselves our masters (yet we are guilty as well when accepting this behavior) and act accordingly (during the alert status the president spoke several times on TV and his warning gestures were accompanied by directing his fingers to the audience), and the speeches of many dignitaries were full of cautionary words (a understatement for treats) and strengthened the feeling of distinction (they – the elected ones who are allowed everything; we, the mob, are to be subdued and not to think). Incidentally, and this is probably an European record, during the first two months of the state of emergency,  120 million euro worth of fines were handed down and the compulsory actions are considered (at least this is what results from public declarations) a main modality of fighting the pandemic. It would seem thus that the population is very unruly and do not observe laws and rules but the truth is that the Romanians, in their great majority, as it is in the case in other European states, observe the legislation and the rules  imposed by the authorities. The shortcomings of the education, which is a long process yet almost completely neglected during the last decades, are nevertheless taking their toll.

The danger represented by the pandemic is uninspiringly exagerated (SARS2-COV virus certainly exists and makes victims, no doubt about it) but the statistics present errors and are not convincing, while recognizing those errors comes late and that increases the lack of confidence and the lack of transparency contributes further to the lack of confidence. The authorities were late in recognizing that 94% of the deceased registered as deaths due to COVID-19 were suffering of at least another comorbidity. Forbiding the autopsies for establishing the causes of deaths[10], under the childish and untrue pretext of the danger of disseminating the virus was another reason for the lack of confidence.

As I said, age discrimination during the first period of the emergency state was obvious as Romania was the only European country where those over 65 years of age were allowed to come out of the households 2 hours only and later 3 hours only a day, in a time interval fixed by the authorities and that was a measure nobody apologized for afterwards. Among the important personalities of the country it was only the president of the Romanian Academy, Ioan-Aurel Pop, who had a clear position of condemning this measure[11], a measure which should have rallied a much bigger number of people than it did. The discrimination goes on by the non-observance of the pensions law which provides for their increase as of the 1st of September, a law the president announced already the government cannot observe as a consequence of the economic situation created by the epidemic. Having in mind that in Romania pensions represents around 8% of the GDP (in the EU’s member states it represents 12%) and the pensions indexation with the inflation provided for by law have to be enacted every year in January, that has been  enacted in 2019 in September only and no news of it in 2020 so far. “Nothing is more valuable than old men’s advice”, as the old Romanian saying goes, and that was often used with pride until some decades ago. It seems that they wish to replace it by the syntagm „Let he who has old people around him kill them”.

We register violations of the human rights and liberties with a frenzy worth a better cause in the new law  No. 136/2020, “through which the physician recommends your lock-down, the physician decides your confinement, the physician recommends the prolongation of your confinement… you cannot leave the location where you have been forcefully locked-down… The physician replaced even the judiciary and might deprive you of freedom, no matter what you wish[12]”.

During this time, deforestation goes on unhindered (three hectares an hour according to December 2019 data), in spite of the EU warnings, the number of unemployed  comes close to 900,000 people, the economy registers losses on which the authorities do not offer a clear situarion and the foreign loans reached around 10 bil. Euro in the first half of 2020.

It seems that among state institutions the Constitutional Court and the Ombudsman only remained defenders of the human rights and freedoms in Romania.

The pandemic revealed another sad truth: the Romanian state is not able to secure employment for the existing workforce. In full state of emergency, thousands of Romanian traveled by chartered planes to Germany – which was in its turn affected by the pandemic – to harvest asparagus (what they were doing since many years), Austria made available a special train for bringing back the social caretakers from Romania. That way, the situation of tens of thousands of Romanians working in the farms and sloughterhouses in Germany, the Netherlands and Great Britain, the caretakers in Austria and Italy, the harvesters of strawberries in Spain were revealed to the general public. The Romanian government did not react on the subject; probably our politicians do not realize that they may reach the point of being treated at the Brussels headquarters the way the Romanian workers are treated abroad.

I conclude optimistically with the promises of president Klaus Iohannis made at the 29th of July press conference:“We had a meeting on the issue of the European funds. We discussed the ways Romania can turn to better use the European funds worth 80 billion euro. We determined the priority domains. We want Romania to prosper and that can be done only through huge investments. Our top priority is investing in the infrastructure. We have funds for highways and  railroads, to modernize the energy infrastructure, for investing in education and health.”

Authorities offered us so far many promises and spoke always about the future: we’ll do, we’ll prepare, we are about  to, in a short time. We will see what the future has in store for us, yet we should not adopt a passive attitude. A coagulation factor for moving things forward, to the better, must be created.

Educaton, economic development and democracy should be Romania’s three main action fields in the future and not petty political behavior with no vision.

Short conclusions

The COVID-19 pandemic seems to hasten the evolution towards multilateralism yet it will not be achieved in an idylic way but through a global competition for power, influence and resources where the resentments and historical frustrations feeding the desire to revenge cannot be neglected.

The observance of the human individual rights and freedoms, which were agreed upon and formalized in the UN Charter after WWII, remain entirely valid yet they are at risk and the mistakes of the past must not be repeated.

The states and the markets will witness new changes in the political and economic fields in a  way which will be noticeable only in time and, for instance, many corporations relocate their production facilities from China. Inequalities will grow and new failed states will emerge.

It will be not difficult for China, under the current circumstances, to become the sole world superpower yet the problem is how long will it succeed in maintaining that position. Multilateralism will win in the end.

The shortcomings of the educational process globally will be obvious, yet AI will contribute to taking over many activities performed currently by people with important existential consequences (it is foreseen already for 2020 worldwide that the number of emploees will decline by 25 million as a result of the AI development).

The development of 5G and 6G communications and of IoT will have important effects on the evolution of not only the interhuman relations but also of the international ones. There is a danger that these developments be used for curtailing the human rights and for unacceptable intrusions in the private life.

I believe that opting between being and having is vital for the mankind’s evolution and future and this is why I retake here president Emil Constantinescu’s conclusion[13]: “Politics in the knowledge society and in the globalised world of the future should be constructed as a complex vision on the future, based on a new dialogue about the human values. The current global medical crisis, which brought to the forefront not our wealth but our life, dictates us brutally to opt between having or being. The creation of a new arbitration between power and knowlege is needed to reconfigure a framework in which each individual be able not only to be but also to become”.

Anyway, Thucydides wad right some 2,500 years ago, is right now and will be probably right on a long term future.

[1] Ioan-Aurel Pop, president of the Romanian Academy in an interview granted to Gazeta de Cluj magazine, 2020.

[2]The states and international organizations strived so much to make the world a better place so that now a new billionaire emerges every two days and the income of the richest 2,200 billionaires increased by 12% annually; 1% of the richest people of the planet own incomes equal to those of the poorest 3.8 billion people in the world. 

[3]The End of the World Order and American Foreign Policy, Council Special Report no.86, May 2020

[4] Speech delivered at the Annual reunion of Germany’s ambassadors, 2020.

[5]Agreement between the EU and China on Geographical Indexes (IG), approved on July 20th afte almost 10 years of negotiations

[6]https://www.age-platform.eu/policy-work/news/eu-commissioner-equality-reaffirms-older-persons-rights-time-covid-19

[7]https://www.dutchnews.nl/news/2020/07/euthanasia-law-proposed-for-healthy-over-75s-who-feel-their-lives-are-complete/

[8] Carlo Masala, professor of international policy at Bundeswehr University, Munchen

[9]https://corneliupivariu.com/romania-la-101-ani-de-la-crearea-statului-national-unitar/

[10] Decision of the National Center for Monitoring and Controlling the Communicable Diseases (CNSCBT): “Death of a pacient confirmed with COVID-19 can not be attributed to a preexisting disease (e.g. cancer,  haematological conditions, etc) and COVID-19 should be reported as cause of death, no matter the pre-existing medical conditions that might be suspected of favouring the COVID-19 severe evolution. COVID-19 should be mentioned on the death certificate as cause of death for all deceased persons to whom COVID-19 caused or is supposed to have caused or contributed to death.”

[11] His article The Dangerous Old People was published on the Academy’s site and was taken over by several daylies.

[12]http://teopal.ro The Tragedy of the Romanian Citizen: You Are Sick, You Are Guilty!

[13]Emil Constantinescu, President of Romania, 1996-2000, President of the Berlin Academy of Cultural Diplomacy. The world medical crisis – a historical chance for a new global political project

privire sintetizată de Edith Mihaela și  Emilian M. Dobrescu

            Economia României se situează pe locul 13 în UE şi reprezintă 1,6% din economia Uniunii Europene, conform datelor publicate de Eurostat pentru anul 2019 privitor la PIB exprimat în euro (valori nominale). Pe parcursul ultimilor ani, am depăşit Grecia și Portugalia, iar rezultatul din 2019 a ajuns cu puțin peste cel consemnat de Cehia (cu observația că aceste țări au o populație mult mai mică).

            Este de reţinut poziția țării noastre de lider european al creșterii economice pe ultimii patru ani (2016-2019), avansul de 39,3% fiind cu mult peste valorile înregistrate de țările provenite din fostul bloc estic precum Bulgaria (32,8%), Cehia (30,7%), Ungaria (28,1%) și Polonia (22,9%)…

            În 2020, visele de creștere economică s-au spulberat – ca și în cazul altor țări – pentru că a venit pandemia de Covid-19…  

            100.000 de microîntreprinderi au nevoie de susținere

            Programul de Relansare Economică al Guvernului Orban cuprinde principalele concepte solicitate de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), însă trebuie să conţină şi obiective asumate, clare şi bine definite”, a afirmat preşedintele (CNIPMMR), Florin Jianu, menţionând că, ”în prezent, peste 100.000 de IMM-uri au nevoie de susţinere în diverse forme[1]. Remarcăm pozitiv lansarea acestui program care cuprinde următoarele concepte: IMM, start-up, digitalizare, flexibilizarea măsurilor active de ocupare (kurtzarbeit). În egală măsură, acest program trebuie să conţină şi obiective asumate, clare şi bine definite, din estimările realizate peste 100.000 de IMM-uri având nevoie de susţinere în diverse forme în acest moment. De asemenea, mai mult poate decât resursele, timingul de implementare a acestui program este cheia reuşitei sale. Cu cât mai repede pot fi puse în aplicare măsurile, cu atât mai rapidă va fi revenirea economică a României.

            Cea mai apreciată măsură este aceea de sprijin a microîntreprinderilor aşa numite „de subzistenţă”, prin acele granturi de 2.000 euro, „pentru că ele vor ajunge la zeci de mii de IMM-uri, la cele mai vulnerabile dintre companiile din România”, care au semnalat nevoia de susţinere încă de la începutul stării de urgenţă. Conform Planului Naţional de Investiţii şi Relansare Economică, microîntreprinderile vor primi granturi de sprijin în valoare de 2.000 de euro fiecare, măsură pentru care Guvernul va aloca un buget de 100 de milioane de euro.

            Pe 3 iulie 2020, programul IMM INVEST a înregistrat un număr de 64.885 IMM-uri înrolate pe portalul www.imminvest.ro, cu un volum total subscris de peste 84 miliarde de lei, din care 59.685.485.869 lei reprezintă solicitări pentru credite de investiții, iar 24.993.357.465 de lei sunt solicitări de credite pentru capital de lucru[2].    Finanțarea acestor IMM-uri va contribui la menținerea a circa 800.000 locuri de muncă. De la demararea programului până la 3 iulie 2020, Fondul Național pentru Garantarea Creditelor pentru IMM-uri a analizat un număr de 117.522 cereri de înscriere, iar un număr de 43.039 de solicitări de credite garantate în nume și cont stat, au fost transmise către bănci. La aceeași dată, numărul dosarelor de credit aprobate de bănci era de 10.260 de dosare, volumul finanțării garantate fiind de peste 9 miliarde lei. Un număr de 14.956 solicitări au fost respinse de băncile pentru care beneficiarii au exercitat prima opțiune, în continuare aceștia, având dreptul, conform prevederilor programului, să solicite finanțare la alte două bănci.

            BBB-/A-3   

            Pe 6 iunie 2020, Agenția de rating Standard & Poor’s a confirmat  clasificarea României și a păstrat perspectiva negativă; acest ratingul menține România în domeniul  recomandat investițiilor străine, în condițiile în care perspectivele retrogradării la „junk” ar fi  fost incalculabile privind condițiile  finanțării. „Considerăm că accesul României  la  finanțarea externă și  nivelul datoriei încă moderat  permit  administrarea presiunii reducerii investițiilor străine  și a remitențelor”, spune raportul S&P Global  Ratings.

            Păstrarea nivelului ratingului, care acordă încredere în titlurile de stat românești, a fost decisă având în vedere și „consolidarea fiscală, care este de așteptat după alegerile generale din 2020”. De asemenea, „România are capacitatea de a absorbi deteriorarea financiară așteptată pentru 2020. Ne așteptăm la o conduită monetară ponderată, recunoaștem apartenența României la UE ca o ancoră și este probabil ca aceasta să aducă susținerea financiară prin fondurile structurale extraordinare care urmează să  fie alocate”.

            Avertismentele S&P  nu sunt  mai puțin severe ca în decembrie 2019, când a schimbat perspectiva din stabilă în negativă: a) „chiar dacă  actuala cădere fiscală va furniza o  pârghie politică suficientă  pentru  a reduce consistent creșterile costisitoare ale  majorării pensiilor prevăzute de lege  în  septembrie 2020,  constatăm  riscuri semnificative.  În  mod  special, peisajul politic este confuz din cauza fluidității sale  și  a  probabilității ca tema să  facă  obiectul confruntării  electorale”; b) ”perspectiva este negativă din  cauza riscurilor legate de echilibrele fiscale și externe în următoarele 18 luni, dacă politicile nu vor putea stabiliza și consolida situația bugetară după ce pandemia a indus recesiunea”.

            Agenția de rating S&P spune că va  retrograda, totuși, ratingul României, dacă: 1. „dezechilibrele fiscale și externe  rămân ridicate pentru mai mult Timp decât am anticipat, iar absența consolidării fiscale va duce la  creșterea datoriei  publice externe și la o factură mai mare a dobânzii decât  cea  prognozată  în prezent; 2. absența sincronizării politicilor (monetară și  fiscală) va crește volatilitatea cursului de schimb, cu repercursiuni potențiale negative asupra bilanțurilor  private și  publice”.

            În  decembrie 2019,  S&P Global Ratings a fost prima dintre agențiile  de rating care și-a revizuit perspectiva asupra României, de la stabilă la negativă, cu menținerea ratingului creditului suveran în monedă străină și pe termen scurt la „BBB-/A-3”, după ce noul guvern a dezvăluit realitatea deficitului bugetar. Atunci, S&P avertiza că va modifica şi ratingul în următoarele 24 de luni dacă: echilibrele fiscale şi cele externe vor continua să se deterioreze şi dezechilibrele persistă mai mult Timp decât se anticipează, iar absenţa consolidării fiscale va duce la o creştere a datoriei publice şi externe mai mare decât cea pe care agenţia o estimează; lipsa sincronizării politicilor economice va conduce la creşterea peste măsură a salariilor reale şi la creşterea volatilităţii cursului de schimb, cu potenţiale repercursiuni asupra finanţelor publice şi a poziţiei externe.

          Cele mai afectate industrii și servicii[3]

• industria prelucrătoare – este preliminată o reducere de cca 18%;
• fabricarea produselor textile şi articolelor de îmbrăcăminte, pielărie – declin de peste 35%;
• industria auto – scădere de peste 35%.

            În perioada de vârf a pandemiei – lunile martie și aprilie 2020 – serviciile au scăzut cu 9,3% în dinamica PIB-ului, fiind urmate de industrie (scădere de 3,9%); serviciile au fost afectate în special pe segmentele de tranzacţii imobiliare, hoteluri şi restaurante, activităţi recreative, transporturi, servicii de întreţinere.

            Contracte de muncă încetate – paradoxuri

            Numărul contractelor încetate din cauza pandemiei de Covid-19 a depășit pe 15 mai 2020 numărul de 410.000[4]. Premierul Ludovic Orban a declarat că acestora li se adăugă, în căutarea unui loc de muncă, alți aproximativ 350.000 de români din cei peste 1 milion de cetățeni care au revenit în țară după izbucnirea pandemiei de coronavirus. Contractele de muncă suspendate au fost în total de 600.352, dintre care: 162.868 – industria prelucrătoare; 100.002 – în domeniul hoteluri și restaurante; c) 96.627 – comerț cu amănuntul, repararea autovehiculelor și motocicletelor etc.

            Epidemia SARS-CoV-2 a izbucnit în România într-un moment în care piața muncii înregistra un deficit grav de lucrători, în cele mai multe dintre sectoarele economice. Conform Eurostat, România avea în februarie 2020 un șomaj (conform definiției Biroului Internațional al Muncii – BIM) de 3,9%, acest procent fiind a opta cea mai mică pondere a șomerilor în totalul populației active din țările membre UE. Apoi, INS a raportat pentru martie 2020 o creștere a șomerilor cu 58.000 persoane, cu 16% mai mult, comparativ cu luna februarie 2020.

            La 1 februarie 2020, în REVISAL – Registrul angajaților – existau 6,520 de milioane de contracte de muncă, iar la 1 iunie 2020, cu toate că în cele patru luni de epidemie Covid-19 s-au închis 400.000 de contracte (mai sus am arătat că erau 410.000!), au rămas înregistrate 6,440 milioane contracte de muncă[5], conform datelor oferite de către secretarul de stat din Ministerul Muncii Tudor Polak. Ceea ce înseamnă că de la intrarea în criză în România au dispărut 400.000 de locuri de muncă și au apărut alte 320.000!!! Cu două mențiuni: este vorba despre contracte de muncă, nu de salariați și o persoană poate avea mai multe contracte, de diferite tipuri… Aici este nenorocirea României… de aceea pleacă tinerii din țară!

            Câți dintre salariați și-au pierdut locul de muncă nu se știe exact, întrucât baza de date a REVISAL nu permite interogarea după CNP-uri și, implicit, nu poate oferi o imagine clară, în orice moment, a situației de pe piața muncii.

            Situația paradoxală a numărului de contracte din REVISAL nu poate fi analizată de experți pentru a vedea ce s-a întâmplat în economie și pe piața muncii, cât timp nu se poate afla dacă o persoană a pierdut un contract și mai târziu a obținut altul, câte concedieri au avut loc, dacă unele persoane nu au reușit să revină în activitate după patru luni și ce risc există ca unele persoane să devină șomeri de lungă durată. Sunt exact datele pe baza cărora guvernele își fundamentează politicile în domeniu…

            De ce cercetarea științifică se află mereu în suferință

            Pe 20 ianuarie 2020, Dragoș Ciuparu a fost instalat în funcția de secretar de stat responsabil cu Cercetarea Științifică, la Ministerul Educației[6]. El a anunțat ca priorități doar deblocarea finanţării programelor de Cercetare și organizarea în 2020 a competiției pentru cel puțin patru instrumente. Bugetul Cercetării pentru 2020 este însă cel mai mic din ultimii 10 ani – de 0,13% din PIB. Aceasta, în pofida faptului că și în 2020 ar fi trebuit să se ajungă, potrivit țintei fixate în Strategia Europa 2020, la cel puțin 1% din PIB fonduri publice pentru R&D și 1% din PIB investiții ale firmelor.

            Dragoș Ciuparu se ocupă de Cercetare din poziția de secretar de stat, dar fără a exista deocamdată o structură special creată pentru acest domeniu. După desființarea Ministerului Cercetării, prin comasare cu Ministerul Educației, nu a fost înființată nici o Autoritate și nici măcar un departament sau direcție reglementată printr-un act normativ.             Declarația lui Dragoș Ciuparu, la instalarea în funcție a fost următoarea: ”Sunt un om căruia îi pasă de Cercetare şi care doreşte ca cercetarea din România să crească, să dea rezultate,să finanţeze performanţa şi să se dezvolte astfel încât să fie un punct de atracţie pentru tinerii din această ţară şi nu numai, inclusiv pentru cei care au ales să îşi înceapă cariere în străinătate. Ce pot să vă promit este că am ca prioritate deblocarea finanţării programelor de Cercetare, lansarea de competiţii, mi-am propus să fac cel puţin competiţii pe patru instrumente în 2020, din care sper să şi contractăm ceva, undeva, în toamnă (subl. ns.)”…

            Comentariile vă aparțin!

            Digitalizare în stare de urgență

            Statul român a luat în lunile martie și aprilie 2020, decizii care au schimbat fluxuri de comunicare și au permis interacțiunea mai mare cu cetățenii prin mijloace tehnice, electronice[7]. Opinia unanimă a specialiștilor este că, în mod realist, o schimbare de această amplitudine era așteptată la orizontul următorilor 5, dacă nu chiar 10 ani.

            Guvernul a emis în aprilie 2020 o Hotărâre care a extins Sistemul Național Electronic de Plată, operabil de pe ghiseul.ro și pentru persoanele juridice, nu doar pentru cele fizice. Prin extinderea acestui portal, persoanele juridice pot plăti, pe lângă taxe și impozite către bugetul de stat și alte obligații datorate altor instituții publice (ex. amenzi, tarife), dacă acea entitate este înrolată în Sistemul Național Electronic de Plată.

            Tot în aprilie 2020, Guvernul a impus și obligativitatea ca toate instituțiile să primească înscrisuri semnate cu semnătură electronică  – o majoră relaxare a relației birocratice a cetățeanului cu statul, care a fost urgent implementată de Fisc și de Administrațiile locale.

            Alte măsuri de relaxare birocratică au intervenit în procedurile de ajutor pe care statul le-a acordat companiilor și persoanelor afectate de coronavirus – totul în doar câteva săptămâni, și-anume: a) realizarea – cu mari probleme – a platformei IMM Invest pentru credite subvenționate; b) realizarea platformei unde companiile și-au putut înscrie solicitările de ajutor pentru șomajul tehnic; c) realizarea de către administrațiile locale a platformelor și mecanismelor digitale pentru a evita contactul direct cu cetățeanul, de la plata taxelor și până la obținerea unor tipuri de autorizări; d) proiectarea sistemului digital pentru administrarea dosarelor din Justiție, la toate nivelurile; e) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) a început să lucreze la extinderea serviciilor digitale oferite clienților, ținta finală fiind cea de transformare în excepție a prezenței fizice la ghișeu pentru depunere/primire documente; f) digitalizarea educației: Edu Apps a realizat o platformă gratuită – portalul Școala Viitorului – unde școlile, în baza unui singur cont, își activează pachete de licențe gratuite oferite de Google și Microsoft. Cu ajutorul diverselor aplicații, elevii și profesorii pot continua fără sincope, procesul educațional de la distanță. Pe acest portal sunt înscrise peste 1.600 de școli; g) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) și-a extins serviciile online, majoritatea documentelor, inclusiv extrasul de carte funciară, putând fi acum obținute fără ”tradiționala” vizită la ghișeu.

            După ridicarea stării de urgență, acest proces a mers mai departe, cu cel puțin două ținte majore pentru stat – interoperabilitatea bazelor de date și digitalizarea fiscului. Pentru că distanțarea socială urmează să fie regula încă ceva vreme, școala poate urca România în clasamentele digitalizării, acolo unde înregistrează scoruri extrem de slabe la competențele digitale elementare necesare lucrului de acasă. Un studiu McKinsey din 2018 arăta că economia digitală ar putea contribui cu 42 de miliarde de euro la PIB-ul României în anul 2025. Dacă această digitalizare este obținută în egală măsură de companiile private și de statul român…

            România ocupă locul 26 la Indicele Economiei și Societății Digitale (DESI), după ce a depășit ușor Grecia, conform raportului prezentat pe 11 iunie 2020 de Comisia Europeană[8]: raportul măsoară, începând din 2014, progresele făcute anual de statele membre UE în acest domeniu. Finlanda, Suedia, Danemarca și Țările de Jos au cele mai digitalizate economii, în Timp ce Bulgaria, Grecia, România și Italia au cele mai reduse scoruri.

            În ceea ce privește serviciile publice digitale, în perioada 2017-2019, România s-a clasat pe ultimul loc în rândul statelor membre UE. De asemenea, România se situează pe locul 8 în ceea ce privește utilizatorii serviciilor de e-guvernare, cu 82% utilizatori de internet, față de media UE de 67%. Totuși, acest nivel ridicat de interacțiune online între autoritățile publice și populație vizează doar utilizatorii de internet care trebuie să depună formulare. Punctajele scăzute obținute în ceea ce privește formularele precompletate și serviciile realizate integral online, coboară țara noastră pe locul 27 în UE – ultimul! -ceea ce arată că avem o problemă sistemică la calitatea și capacitatea de utilizare a serviciilor oferite. Nu s-a înregistrat nici o îmbunătățire a serviciilor publice digitale pentru întreprinderi, România situându-se pe ultimul loc și în această privință.

            Lipsa de interoperabilitate a sistemelor IT din administrația publică reprezintă o problemă veche, pe care nici un guvern nu a reușit încă să o rezolve sau poate, noi românii nu dorim să rezolvăm această problemă care ține de fapt de transparența faptelor noastre. Nodul eiDAS (identificare electronică) al României este încă în curs de construire, prin proiectul finanțat de FEDR („SITUE”), care ar trebui să fie finalizat până la sfârșitul anului 2020… Costul ridicat al unei semnături digitale calificate (aproximativ 40 EUR/an/utilizator) este problema principală pentru furnizarea unei identități digitale tuturor cetățenilor.

            România înregistrează cele mai bune rezultate și în ediția din 2020  la capitolul Conectivitate datorită utilizării ridicate a benzii largi de foarte mare viteză și disponibilității ample a rețelelor de foarte mare capacitate fixe, în special în zonele urbane. Iată și celelealte mențiuni referitoare la România: 1. digitalizarea economiei a rămas în urmă, în condițiile în care aproape o cincime dintre români nu au utilizat niciodată internetul și mai puțin de o treime au competențe digitale cel puțin elementare; b) România se situează pe locul 27 în ceea ce privește competențele digitale ale capitalului uman; c) mai puțin de o treime dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 și 74 de ani au competențe digitale cel puțin elementare (faă de 58%, media UE); d) România are rezultate bune în ceea ce privește absolvenții în domeniul TIC, situându-se pe locul 5 în rândul statelor membre, cu 5,6% din totalul absolvenților; e) România înregistrează în continuare cel mai scăzut nivel de utilizare a serviciilor de internet; f) există două activități online în cazul cărora țara se situează pe locul 6 în UE: utilizarea rețelelor sociale (82%, față de o medie a UE de 65%) și apelurile video (67%; media UE: 60%); g) România ocupă, de asemenea, locul ultim între țările membre UE în ceea ce privește integrarea tehnologiei digitale de către întreprinderi și pentru că nu are o strategie națională de transformare digitală pentru întreprinderi.

            Inovarea este în suferință

            România rămâne cel mai slab inovator din UE, cu un scor pentru 2019 situat la doar 31,6% din performanța medie a Uniunii, arată Tabloul de Bord European al Inovării 2020. Și în clasamentul pentru 2018, România avea un indice al inovării de 31,4%, ceea ce arată că va mai dura ani buni până când țara noastră va recupera din decalaj. Datele statistice privind inovarea europeană arată că România este încă departe și de performanțele înregistrate de ea în 2012 – dacă raportăm rezultatele din 2019 la media UE din 2012, indicele ar fi fost de 34,4, față de 40,2, cât avea atunci față de media UE. România este însoțită în grupa inovatorilor modești (cu indice mai mic de 50) doar de Bulgaria, dar la distanță mare de aceasta, care înregistrează 45,4% din performanța medie a UE.

            În timp ce media de inovare a statelor membre UE a crescut cu aproape 9 puncte procentuale față de 2012, performanța României a coborât cu 5,7 puncte procentuale, fiind depășită la acest capitol doar de Slovenia (minus 9,9 puncte procentuale).

            Marile handicapuri ale României sunt resursa umană ineficientă și investițiile firmelor în cercetare și dezvoltare, indicatori la care România este mult în urma statelor europene. La indicatorul învățare de-a lungul întregii vieți, România marchează zero la sută (0%) din media UE (sic! – n.n.), singurul indicator pozitiv fiind exporturile de servicii bazate pe cunoaștere – unde înregistrăm doar 56% din media Uniunii. Ceilalți trei indicatori cu performanță zero (0) sunt: a) IMM-uri cu inovaţii în materie de produse şi procese; b) IMM-uri cu inovaţii în marketing sau inovaţii organizaţionale; c) IMM-uri care inovează in-house. Sectorul IMM din România nu cunoaște, nu a auzit, deci nu aplică acești indicatori… Ce părere are CNIPMMR despre acest lucru?

            Datele naționale arată o deteriorare a subindicatorilor și mai îngrijorătoare: 1. numărul de cercetători s-a redus cu 4,6% în raport cu 2017; 2. investițiile firmelor private în activități de Cercetare, Dezvoltare și Inovare (CDI) au scăzut cu 51% în raport cu 2011; 3. numărul de IMM-uri implicate în procesul de inovare a scăzut cu 42,5%, față de 2011; 4. alocările financiare guvernamentale pentru activități CDI au atins 0,26% din PIB în 2015, iar apoi au coborât la 0,18% din PIB în 2018 și 0,13% din PIB în 2019, ceea ce constituie o rușine pentru țara noastră și reponsabilii naționali pentru Cercetare, care demonstrează de 30 de ani ceea ce regimul comunist al Românei înțelesese și aplica constant…

          Măsurile guvernamentale adoptate

            Impactul măsurilor adoptate în lunile martie-mai 2020, în contextul pandemiei Covid-19 cumulează efecte în valoare de 12,9 miliarde de lei (2,7 miliarde euro)[9]. Acestea sunt: a) acordarea unui stimulent de risc pentru angajații din sectorul sănătății care lucrează cu pacienți infectați cu COVID-19 – 5 milioane de lei (cca 1 milion euro); b) acordarea ajutoarelor de șomaj pentru părinții care rămân acasă cu copiii, deoarece școlile au fost închise în Timpul pandemiei – 1,5 miliarde de lei (cca 0,3 miliarde euro); c) cheltuieli cu șomajul tehnic – 6,4 miliarde de lei (cca 1,3 miliarde euro); d) acordarea de beneficii de la bugetul de stat la nivelul salariului minim pentru cei care nu pot solicita șomaj tehnic, precum lucrătorii independenți sau persoane fizice autorizate – 2 miliarde de lei (cca 0,4 miliarde euro); e) procurarea de echipamente medicale și alte cheltuieli necesare în lupta împotriva pandemiei generate de Covid-19 – 0,75 miliarde de lei + 1,75 miliarde de lei. La acestea se adaugă 15 miliarde de lei sub formă de garanții de stat (programul IMM Invest).

            Comisia Europeană a declanșat și în cazul țării noastre clauza generală derogatorie, care permite statelor membre să se abată de la țintele fiscal bugetare stabilite, iar costurile generate de pandemia Covid-19 să primească un tratament special.

          Modelul Iancu Guda

            România ar putea strânge 100 de miliarde de euro „din propria ogradă” în următorii 5 ani, pentru a finanţa proiecte din Planul de relansare economică, potrivit lui Iancu Guda, preşedintele Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR)[10]. Circa 70 de miliarde de lei se pierd anual prin necolectarea taxelor și impozitelor, iar alte 25 de miliarde de lei pe an ar putea fi economisiți prin raționalizarea aparatului public , supradimensionat „raportat la sectorul privat şi la nivelul populaţiei”.

            „Deci iată 100 de miliarde de lei pe an, care înseamnă cam 20 de miliarde de euro pe an, iar în cinci ani avem 100 de miliarde de euro. Nu trebuie decât să ne ridicăm la fabuloasa performanţă a celor din Bulgaria de a colecta din activitate economică prin prisma veniturilor publice la acelaşi nivel”, spune Iacu Guda. Dacă „reuşim performanţa colectării veniturilor publice la nivelul celor din Bulgaria, de exemplu, care are o pondere de 38% venituri publice în PIB, iar noi avem 31%, vedem că pierdem în fiecare an cam 70 de miliarde de lei. Dacă reducem şi aparatul public cu 25%, ca să avem aceeaşi dimensionare a aparatului public raportat la sectorul privat şi la nivelul populaţiei precum în Bulgaria, mai obţinem încă 25 de miliarde de lei pe an”, a calculat preşedintele AAFBR.

            Rezutatele estimate ar putea fi obţinte gradual şi dacă reuşim să ajungem la performanţa Bulgariei de 38% venituri publice din PIB până în 2025, „an cu an, câte 1-2 puncte procentuale şi, pe măsură ce modernizăm aparatul public, se reduce administraţia publică, facem rost de cel puţin 250 de miliarde de lei, deci deja avem jumătate din suma aceasta şi în fiecare an. Dacă facem o medie pe ultimii 5 ani, investiţiile publice se ridică undeva la 30 de miliarde de lei, deci iată vreo 7 miliarde de euro. Şi dacă înmulţim cu 5 ani şi de acolo avem vreo 35-40 miliarde de euro din inerţia anilor trecuţi”, a mai estimat Iancu Guda. Cât priveşte fondurile europene, absorbţia acestora din inerţie nu se va întâmpla”, ci, trebuie debirocratizat aparatul public şi redusă corupţia, în condiţiile în care România are “cea mai mare economie subterană din Uniunea Europeană”…

          Obligațiile financiare ale statului

              Statul consumă aproape jumătate echivalent din PIB-ul țării, pe salarii, asigurări sociale, pe plata datoriilor și pe alte cheltuieli[11]. Toate angajamentele financiare ale administraţiilor publice din România au crescut până la o pondere în PIB de 45,2% în Trimestrul 1/2020, cu 5,3% mai mult decât în aceeași perioadă a anului 2019, potrivit raportului Băncii Naţionale a României (BNR) privind conturile financiare ale sectorul „Administrații publice”. Numai împrumuturile statului s-au ridicat la 37,4% echivalent în PIB (titluri de stat și credite).

            Dintre acestea, ponderea titlurilor de natura datoriei emise în lei (titluri de stat), dar mai ales în valută, s-a majorat „într-un ritm mai accelerat”, până la 32,2% echivalent în PIB, cu 5,8 puncte procentuale mai mult decât în trimestrul I 2019. Emisiunea de euroobligațiuni a Ministerului Finanțelor Publice de 3 miliarde de euro este una dintre cauze.  Lucrurile stau cu  mult mai rău după ce criza coronavirus a produs contracția economiei, iar raportul BNR a folosit în calcule valorea PIB de 1082.14 miliarde de lei pentru 2020, estimat în uşoară creştere faţă de 2019 (1.059,8 miliarde de lei) de Institutul Național de Statistică (INS); în realitate, conform prognozelor (vezi mai jos) acest PIB este așteptat să scadă cu cca 9% în 2020.

            Emisiunile de obligaţiuni se folosesc la plata datoriilor scadente şi a obligaţiunilor curente şi nu influenţează substanţial creşterea pe total a depozitelor şi numerarului administraţiilor publice, a căror pondere a rămas aproape constantă (4,8% din PIB, +0,1% față de T1 din 2019).

            Necesarul de finanțare s-a dublat, respectiv până la 2,1% din PIB în T1 din 2020 de la 1,0% din PIB în T1 din 2019. Raportulul dintre necesarul net de finanţare și capacitatea netă de finanţare a ajuns la cea mai mare disproporție din ultimii 8 ani (după T1 din 2012) şi a fost mereu negativ în ultimi 5 ani (necesarul se înregistrează cu minus).

          Previziuni pentru anul 2020

            Economia României va înregistra o scădere semnificativă de 6% în 2020, după mai mulţi ani de creştere robustă, în timp ce deficitul guvernamental este preconizat să ajungă până la 9,2% din PIB, potrivit previziunilor economice publicate pe 6 mai 2020 de Comisia Europeană[12]. Ministerul Finanțelor a calculat în proiectul de rectificare bugetară un deficit bugetar anual de 6,7% din PIB în 2020.

            Estimările Comisiei Europene

            Potrivit Comisiei Europene, consumul privat, principalul motor care a stat la baza creşterii economice a României în ultimii ani, va fi serios afectat de măsurile de izolare. De asemenea, incertitudinea va afecta deciziile de investiţii ale companiilor. În schimb, exporturile ar urma să aibă o contribuţie pozitivă la creşterea economică în 2020 și 2021.

            În ceea ce priveşte şomajul, Comisia Europeană se aşteaptă ca acesta să crească de la un minim istoric de 3,9% în 2019 până la 6,5% în 2020, pe măsură ce unele firme se vor închide din cauza crizei cauzate de Covid-19, cu condiția ca politicile autorităţilor să limiteze numărul de locuri de muncă pierdute. Salariile nominale sunt preconizate să crească moderat în 2020 după mai mulţi ani de creşteri cu două cifre. Inflaţia este aşteptată să scadă la 2,5% în 2020 – ceea ce ar fi un miracol în condițiile actuale…       

            Dincolo de incertitudinile care afectează toate ţările, cu privire la evoluţia situaţiei sanitare, a creşterii mondiale şi a comerţului internaţional, “pentru România va fi important cum anume autorităţile vor echilibra nevoia de măsuri de sprijin cu îngrijorările privind traiectoria pe termen mediu a finanţelor publice, care datează dinaintea crizei cauzate de Covid-19”, subliniază Comisia Europeană.

            Potrivit executivului comunitar, deficitul guvernamental al României este preconizat să crească până la 9,2% din PIB în 2020, de la un nivel de 4,3% din PIB în 2019 şi unul de 2,8% din PIB în 2018. “Trendul expansionist preexistent, determinat în mare parte de majorarea pensiilor, va fi întărit de impactul crizei cauzate de Covid-19; cheltuielile cu pensiile de vârstă ar urma să crească considerabil”. Aici Comisia Europeană judecă din nou greșit, pentru că majorarea pensiilor în România nu va acoperi  nici inflația anuală…

            Estimările FMI

            FMI a revizuit în scădere semnificativă estimările sale privind evoluţia economiei româneşti în 2020, în contextul pandemiei de coronavirus. Dacă în octombrie 2019, FMI estima că România va înregistra în 2020 un avans de 3,5%, conform noilor previziuni instituţia financiară internaţională se aşteaptă ca economia românească să înregistreze o contracţie de 5% în 2020, urmând să îşi revină în 2021, când va înregistra un avans de 3,9%.

            Estimările Băncii Mondiale

            Banca Mondială prognozează şi ea că România va înregistra o creştere economică de 0,3% în 2020, faţă de un avans de 3,8% cât estima înaintea pandemiei, urmând ca în 2021 să aibă loc o revenirea economiei României de până la 4,4%.

            Previziuni pentru anul 2021

          Estimările Comisiei Europene

            Pentru 2021, Comisia Europeană estimează că economia României îşi va reveni, chiar dacă nu la nivelul de dinaintea crizei, graţie unui avans de 4,2%[13]. “Deficitul guvernamental ar urma să continue să crească în 2021, până la aproximativ 11,4% din PIB, pe baza ipotezei că nu vor fi modifice politicile actuale, în pofida unei preconizate reveniri a veniturilor din taxe şi a eliminării cheltuielilor care au legătură cu pandemia; acest lucru se va datora efectelor unei majorări a pensiilor cu 40% (sic!) în septembrie 2020, a unei recalculări suplimentare a pensiilor programată pentru septembrie 2021 şi a dublării alocaţiilor pentru copii”, susţine executivul comunitar.

            Conform previziunilor din primăvara lui 2020 ale Comisiei Europene, raportul datorie/PIB va creşte în cazul României de la 35,2% în 2019 până la 46,2% în 2020 pentru ca în 2021 să ajungă la 54,7%. S-au identificat două surse probabile de incertitudine, care se pot transforma în riscuri negative la adresa creșterii PIB: a) traiectoria trimestrială a reluării activităților economice; b) probabilitatea asociată unui al doilea val pandemic în lunile octombrie-noiembrie 2020.

            Racordarea la utilități

            Racordarea la utilități este una dintre principalele piedici puse în calea celor care vor să facă afaceri în România, în special în fața antreprenorilor care vor să construiască în țara noastră noi unități de producție/fabrici[14]. În ultimul raport Doing Business, dat publicității în aprilie 2020, după ce au analizat cât i-ar lua unui antreprenor cu un depozit să se lege la reţelele de energie electrică din 190 de țări, analiștii Băncii Mondiale au plasat România pe locul 157 din 190 de țări; a rezultat că în țara noastră un antreprenor are de parcurs 9 etape și de așteptat 174 de zile pentru a realiza racordarea fabricii sale la utilitățile necesare.

            Analiștii Băncii Mondiale spun că durata mare a procesului de racordare „se datorează numărului mare de avize cerute înainte de începerea execuției conexiunii și după finalizarea inspecțiilor ulterioare. S-a apreciat că eficientizarea procedurii de racordare s-ar putea obține prin simplificarea avizelor preliminare, reducerea numărului de aprobări și inspecții obligatorii, precum și prin realizarea unei mai bune comunicări a procedurii și a cerințelor către clienți”.

            În Italia, racordarea la energie electrică durează, potrivit aceluiași raport al Băncii Mondiale, 75 de zile și costă mai puțin ca în România. În Germania și Cehia, țări-mamă pentru două mari grupuri de energie care controlează la noi mai multe companii de distribuție de energie electrică – E.ON și CEZ – antreprenorul are de așteptat doar 28, respectiv 58 de zile, iar întregul proces de racordare este împărțit în doar 3 pași. Mai mult decât la noi, durează racordarea la utilități doar în Ungaria (257 de zile) și Bulgaria (262 de zile)!

          Ultimatum de la Comisia Europeană

            Pe 1 iulie 2020, Comisia Europeană a avertizat România în privința exploatărilor ilegale de lemn, a calității aerului și a nedesemnării unor arii protejate care să fie incluse într-o rețea europeană, în cadrul procedurilor de infringement deja lansate. Bruxelles-ul a acordat țării noastre termene cuprinse între o lună și trei luni pentru a soluționa aceste probleme, în caz contrar urmând să se adreseze Curții de Justiție a Uniunii Europene.

            „Comisia îndeamnă insistent România să pună în aplicare în mod corespunzător Regulamentul UE privind lemnul (Regulamentul UE nr. 995/2010), care interzice producerea și introducerea pe piața UE a produselor obținute din bușteni recoltați în mod ilegal. Autoritățile naționale nu au fost în măsură să verifice efectiv operatorii și să aplice sancțiuni corespunzătoare. Inconsecvențele din legislația națională nu permit autorităților române să verifice cantități mari de lemn recoltat ilegal.

            În plus, Comisia a constatat că autoritățile române gestionează pădurile, inclusiv prin autorizarea exploatării forestiere, fără a evalua în prealabil impactul asupra habitatelor protejate, după cum se prevede în Directiva privind habitatele și în Directiva privind evaluarea strategică de mediu. De asemenea, există deficiențe în ceea ce privește accesul publicului la informațiile privind mediul din planurile de gestionare a pădurilor. Comisia a constatat, de asemenea, că unele habitate forestiere protejate au dispărut din cadrul siturilor protejate Natura 2000, ceea ce reprezintă o încălcare a Directivei privind habitatele și a Directivei privind păsările”.

            După ce a analizat în detaliu argumentele prezentate de România în urma unei scrisori de punere în întârziere trimise în februarie 2020, Comisia Europeană a ajuns la concluzia că „problemele de la fața locului nu au fost soluționate. Prin urmare, Comisia emite în prezent un aviz motivat. Dacă România nu ia măsuri în termen de o lună, Comisia poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene în legătură cu acest caz”, mai menționează comunicatul.

            Comisia a solicitat României și Spanieisă ia măsuri pentru a-și proteja și a-și gestiona rețelele Natura 2000, respectând astfel obligațiile care le revin în temeiul Directivei privind Directivei privind habitatele (Directiva 92/43/CEE a Consiliului). În temeiul acestei directive, statele membre au obligația de a propune situri UE de importanță comunitară (SIC), care să fie apoi adăugate pe listele biogeografice ale UE. În termen de șase ani de la includerea pe listă, statele membre trebuie să stabilească obiective și măsuri de conservare pentru a menține sau a readuce speciile și habitatele protejate la un stadiu corespunzător de conservare, desemnând respectivele SIC drept arii speciale de conservare (ASC); aceste cerințe sunt esențiale pentru protecția biodiversității în întreaga UE.

            România nu a desemnat până în prezent arii speciale de conservare și nu a stabilit, în general și în mod sistematic, obiective și măsuri de conservare detaliate specifice fiecărui sit: „Prin urmare, Comisia a decis să trimită o scrisoare de punere în întârziere României, acordându-i un termen de trei luni pentru a remedia situația, și o scrisoare suplimentară de punere în întârziere Spaniei, care are, la rândul său, două luni la dispoziție pentru a remedia situația. În caz contrar, Comisia poate decide să trimită un aviz motivat”, anunță comunicatul CE. De asemenea, Comisia a solicită Românieisă îmbunătățească punerea în aplicare, pe teritoriul său, a normelor UE privind autorizațiile pentru instalațiile industriale. România permite instalațiilor industriale să funcționeze fără autorizațiile necesare care stabilesc condițiile de funcționare în conformitate cu legislația UE.

            Activitățile industriale au un impact semnificativ asupra mediului în care se desfășoară. Directiva 2020/75/CE privind emisiile industriale are ca scop să prevină și să reducă emisiile industriale nocive de pe teritoriul UE, promovând în același timp utilizarea unor tehnici care reduc emisiile poluante și care sunt eficiente din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al utilizării resurselor.

            Deși s-au înregistrat unele progrese după trimiterea de către Comisie a unei scrisori de punere în întârziere, trei instalații continuă să funcționeze fără să respecte cerințele din directivă. În plus, două instalații mari de ardere care au făcut inițial parte din planul național de tranziție al României, dar care au fost de atunci retrase, nu respectă valorile-limită de emisii aplicabile pentru dioxidul de sulf, oxidul de azot și praf. Prin urmare, Comisia trimite în prezent un aviz motivat.

            România are la dispoziție trei luni pentru a adopta și a comunica toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea deplină și corectă a directivei; în caz contrar, Comisia poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la acest caz, se încheie comunicatul CE.

*

                                                   *               *

            Observăm în estimările și previziunie de mai sus unde se situează economia României în context european. Nu avem sau nu cunoaștem noi – pentru că nu a fost făcut public – un punct de vedere al unei instituții din România, care nu duce lipsă de astfel de organisme cu rol de estimare a evoluției viitoare (cităm aici doar Comisia de Prognoză și Institutul de Prognoză, dar pot fi luate în considerare și alte institute de cercetări ale Academiei Române). Nu avem nici un institut privat sau organizație profesională, deși în România ar trebui să fie active Asociația Generală a Economiștilor sau Societatea Română de Economie, care, ca și instituțiile de stat nu ”mișcă” nimic în acest domeniu. La 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, ne-am pierdut orice apetit de previziune/prognoză și doar visăm să ne dezvoltăm…

[1] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/florin-jianu-cnipmmr-peste-100-000-de-imm-uri-au-nevoie-de-sustinere-diverse-forme-acest-moment-172808?fbclid=IwAR0_4yQEDLkHW9kcOqr7wWyWYu0CG5hvNZ9_L6f19FwFgnn0p9KVtSan6p8&mc_cid=263f334fd1&mc_eid=bda0dfd26e, postat și vizitat pe 3 iulie 2020

[2] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/aproximativ-65-000-de-imm-uri-au-solicitat-credite-valoare-de-peste-84-de-miliarde-de-lei-iar-circa-15-000-de-solicitari-au-fost-respinse-173574?fbclid=IwAR1hftgIzhuCCBjWjHPaNiCbKU9EA5EgjzMMH6MHFc-XXPAWByxdN8iYpDw&mc_cid=588a8deeaf&mc_eid=bda0dfd26e, postat și vizitat pe 8 iulie 2020

[3] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/programul-oficial-de-convergenta-2020-deficit-bugetar-de-67-contractie-economica-de-144-in-t2.html, postat și vizitat pe 24 mai 2020

[4] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/peste-410-000-locuri-de-munca-disparute-din-economie-in-criza-covid-o-situatie-pe-sectoare.html, psoat și vizitat pe 27 mai 2020

[5] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/paradoxurile-pietei-muncii-in-pandemie-s-au-inchis-400-000-de-contracte-de-munca-dar-numarul-total-din-economie-a-scazut-cu-numai-80-000.html, postat și vizitat pe 2 iulie 2020

[6] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/dragos-ciuparu-a-preluat-cercetarea-in-prezenta-premierului-cum-arata-bugetul-domeniului-considerat-prioritar.html, postat și vizitat pe

[7] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/in-mars-fortat-catre-digitalizare-ce-s-a-facut-ce-e-de-facut-in-continuare.html, postat și vizitat pe 7 mai 2020

[8] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/indicele-european-al-digitalizarii-economiei-si-societatii-romania-are-mari-probleme-la-interoperabilitatea-sistemelor-publice-si-la-digitalizarea-businessurilor.html, postat ;I vizitat pe 11 iunie 2020

[9] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/in-mars-fortat-catre-digitalizare-ce-s-a-facut-ce-e-de-facut-in-continuare.html, postat și vizitat pe 7 mai 2020

[10] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/romania-poate-obtine-100-mld-euro-din-resurse-proprii-in-5-ani-estimare-iancu-guda-aafbr.html, postat și vizitat pe 6 iulie 2020

[11] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/toate-obligatiile-financiare-ale-statului-au-depasit-45-din-pib-imprumuturile-la-peste-37.html, postat și vizitat pe 9 iulie 2020

[12] Vezi site-ul https://www.digi24.ro/stiri/economie/comisia-europeana-previziuni-pesimiste-pentru-economia-romaneasca-deficit-de-92-scadere-economica-de-6-din-pib-in-2020-1302850, postat și vizitat pe 6 mai 2020

[13] Vezi site-ul https://www.digi24.ro/stiri/economie/comisia-europeana-previziuni-pesimiste-pentru-economia-romaneasca-deficit-de-92-scadere-economica-de-6-din-pib-in-2020-1302850, postat și vizitat pe 6 mai 2020

[14] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/pornesti-un-business-de-productie-atentie-la-utilitati-racordarea-dureaza-de-6-ori-mai-mult-decat-in-germania.html, postat și vizitat pe 17 mai 2020