Emilian M. Dobrescu

Erodarea solului

În Vestul Mijlociu, una dintre cele mai productive regiuni agricole din lume, cercetătorii au calculat că solul din SUA se erodează de 1.000 de ori mai repede decât înainte de ascensiunea agriculturii moderne[1]: aceasta înseamnă mult mai multă pierdere de sol decât ceea ce ar trebui să fie permis în conformitate cu ceea ce Departamentul de Agricultură al SUA (USDA) spune că este sustenabil, în ghidurile sale de management al solului. „Pentru prima dată, știm care sunt ratele naturale de eroziune în Vestul Mijlociu”, spune geologul Caroline Quarrier, care a finalizat această cercetare la Universitatea Amherst din Massachusetts (SUA). „Și pentru că acum cunoaștem rata de eroziune, putem vedea exact cât de mult a accelerat procesul agricultura modernă”, completează ea.

Studiul se bazează pe prezența în solul din SUA a unui element rar, cunoscut sub numele de beriliu-10, pe care Quarrier și colegii ei l-au detectat în 14 prerii native din Vestul Mijlociu, care nu au fost perturbate de agricultură. Beriliul-10 se formează în mare parte în atmosfera Pământului, atunci când razele cosmice din Calea Lactee străpung atomosfera planetei noastre. Odată ce ajunge în stratul superior al solului, Timpul său de înjumătățire poate dezvălui ratele de eroziune de-a lungul a mii sau chiar milioane de ani.

BecurÎnainte de agricultura modernă, ratele medii de eroziune în preriile din Iowa, Minnesota, Dakota de Sud, Nebraska și Kansas erau de aproximativ 0,04 milimetri pe an, au descoperit Quarrier și colegii săi. Acest număr este valabil începând cu ultima eră glaciară, din urmă cu aproximativ 12.000 de ani. Dar, situația s-a schimbat: măsurătorile anterioare din câmpurile agricole adiacente preriilor native studiate arată că aceste zone cultivate pierd sol cu o viteză mult mai mare, de o mie de ori mai mare în unele locuri. Regulile actuale de durabilitate ale USDA se bazează pe ideea că solul vegetal din Vestul Mijlociu poate rezista doar la un milimetru de eroziune în fiecare an.

Dar, acest nivel „de referință” al eroziunii, este de 25 de ori mai mare decât ratele medii de eroziune pre-agricole, calculate de Carrier și colegii ei. Cu alte cuvinte, eroziunea pe care USDA o consideră „tolerabilă” pentru aceste locuri este cu mul peste ratele de eroziune naturală; în acest ritm, solul din SUA este pur și simplu incapabil să se recupereze; dispare mai repede decât se poate acumula. Drept urmare, din ce în ce mai mult sol se pierde în fiecare an.

            La începutul anului 2022, cercetătorii de la universitatea citată au descoperit cum câmpurile agricole din Vestul Mijlociu al SUA au pierdut în medie 2 milimetri de sol pe an, echivalentul a aproximativ 57,6 miliarde de tone de sol vegetal pierdut în aproximativ 160 de ani, deci consecințele lucrării solului în ritmul în care se face astăzi sunt chiar mai grave decât au apreciat Oamenii de știință. Deteriorarea rapidă a solurilor din Vestul Mijlociu al SUA amenință viitoarea producție agricolă și habitatele. Într-o perioadă de criză climatică, menținerea sănătății solului vegetal este mai importantă ca niciodată. În prezent, lumea obține 95% din hrană din acest strat superior de pământ, iar ONU a avertizat că, dacă nu începem să conservăm solul planetei, lumea este pe cale să sufere pierderea biodiversității, daune larg răspândite ale infrastructurii, și, posibil, deplasarea unor întregi comunități umane.

Solul este, de asemenea, o modalitate importantă de a aspira excesul de carbon din atmosferă. Efectele schimbărilor climatice ar putea fi și mai grave fără acest rezervor natural de carbon. „Există practici agricole, cum ar fi agricultura fără arat, pe care știm să le facem și știm că reduc foarte mult eroziunea”, spune Quarrier. Plantarea fără arat a culturilor este doar un exemplu de agricultură durabilă. Sistemele de drenaj mai bune pot reduce efectele eroziunii apei, iar lăsarea pe loc a miriștilor în loc de ardere la sfârșitul sezonului poate ajuta solul să reziste în continuare la intemperii. La începutul anului 2022, experții ONU au avertizat că 90% din suprafața Pământului ar putea fi expusă riscului de eroziune până în 2050, iar recuperarea a doar câțiva centimetri din acel sol în condiții naturale durează mii de ani.

Limita de îndatorare autorizată de Congres

Plafonul de îndatorare a fost majorat ultima oară în decembrie 2021 la 31,4 mii de miliarde de dolari, iar pe 19 ianuarie 2023, SUA au atins limita de îndatorare autorizată de Congres, care trebuie din nou majorată pentru evitarea unor “măsuri extraordinare” precum folosirea fondurilor de pensii pentru finanțarea cheltuielilor SUA.

Într-o scrisoare adresată preşedintelui republican al Camerei Reprezentanţilor, Kevin McCarthy, secretara Trezoreriei SUA, Janet Yellen a subliniat că începând din ziua menționată mai sus şi în lipsa unui nou plafon, Trezoreria se pregăteşte să pună în aplicare primele măsuri, care vor viza mai multe fonduri de pensii ale salariaţilor din serviciul public. Acest lucru nu înseamnă, însă, că bugetarii nu vor mai avea acces la banii de pensie, fonduri care urmează să fie reîntregite după echilibrarea bugetară. Secretarul Trezoreriei a avertizat însă că aceste “măsuri extraordinare” pot fi “extinse” doar până în luna iunie 2023, şi că, dacă Congresul nu ajunge la un acord, Statele Unite riscă să intre în incapacitate de plată.

“Nerespectarea obligaţiilor statului ar cauza daune ireparabile economiei americane şi mijloacelor de trai ale tuturor americanilor, precum şi finanţelor globale”, a insistat Janet Yellen în scrisoarea sa. După publicarea scrisorii, ratele obligaţiunilor guvernamentale americane pe termen scurt au crescut, un semn de nervozitate a pieţei. Un plafon până la care guvernul federal al Statelor Unite se poate împrumuta este o măsură luată în urmă cu mai mult de un secol, pentru evitarea creditărilor care pun în pericol economia ţării. Cât Timp vor funcţiona “măsurile extraordinare”, în lipsa posibilităţii de împrumut, depinde de nivelul de colectare a taxelor din primăvara lui 2023; analiştii politici se aşteaptă la o bătălie politică dură între republicanii conservatori, care ar putea condiţiona majorarea plafonului de reducere a cheltuielilor statului, inclusiv a celor militare.

Măsurile de control la frontiere

La începutul anului 2023, administrația americană a anunțat noi măsuri de control la frontiere, care riscă să submineze bazele dreptului internațional al drepturilor Omului și al refugiaților. Apoi, pe 10 ianuarie 2023, Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Volker Türk a spus că aceste prevederi par a fi „în contradicție cu interzicerea expulzărilor colective și cu principiul nereturnării”[2]: modificările anunțate includ utilizarea sporită a eliminărilor accelerate și extinderea utilizării titlului 42 din Ordinul de sănătate publică pentru a permite deportarea rapidă în Mexic a aproximativ 30.000 de Cubanezi, Haitieni, Nicaraguani și Venezueleni, intrați clandestin în SUA în fiecare lună.

Acest mecanism permite deportarea persoanelor în Mexic sau în țara lor de origine „fără evaluarea individuală a tuturor nevoilor lor de protecție, însoțită de un proces echitabil și de garanții procedurale”, potrivit ONU; Statele Unite ar trebui să recurgă la expulzări imediate, însoțite de o interdicție a noii intrări pe teritoriu Timp de cinci ani. Potrivit rapoartelor presei, peste 200.000 de arestări au fost înregistrate în noiembrie 2023 la granița de sud a SUA cu Mexicul. În plus, Washingtonul a indicat că până la 30.000 de migranți calificați vor avea permisiunea de a intra în Statele Unite în fiecare lună din Cuba, Haiti, Nicaragua și Venezuela. Dar, SUA nu a precizat când va intra în vigoare această ”permisiune”…

Pentru ONU, accesul limitat la eliberarea condiționată umanitară pentru unii nu poate înlocui în cele din urmă respectarea dreptului tuturor de a solicita protecția drepturilor lor fundamentale. Șeful ONU pentru drepturile Omului și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea că cei care au cea mai mare nevoie de azil și cei aflați în situații vulnerabile este puțin probabil să îndeplinească condițiile restrictive pentru eliberare, condiții umanitare, în special aceea de a avea un sponsor financiar în Statele Unite. Înaltul Comisar și-a reiterat apelul ca drepturile Omului ale tuturor refugiaților și migranților să fie respectate și protejate la frontierele internaționale. „În loc să-i defăimăm și să le negăm drepturile recunoscute de mult Timp, ar trebui să căutăm să guvernăm migrația într-un mod uman și sigur, cu respect deplin pentru drepturile Omului ale fiecărui individ”, a conchis Volker Türk.

Opinia senatorului Roger Marshall

            „Sunt adesea întrebat care este cea mai mare amenințare cu care se confruntă națiunea americană și vă spun că nu este Rusia, nu este nici China, nici Coreea de Nord sau Iran[3]; iubesc mediul, deci nu este vorba de schimbările climatice. Cea mai mare amenințare pe termen lung cu care se confruntă Statele Unite este datoria națională de 31 de trilioane de dolari. Și ea tot crește. S-a ajuns aici pentru că președintele Joe Biden a cheltuit în primele 20 de luni de mandat mai mult decât orice alt lider din Istoria SUA.

            Sub Administrația Biden, prețurile la energie au urcat cu aproape 40%, gazele folosite în încălzirea locuințelor – cu peste 52%, prețurile la electricitate – cu peste 23%, benzina – cu peste 45% și alimentele – cu peste 19%; concomitent, salariile reale nu respectă inflația, iar Omul de rând resimte cel mai puternic scăderea nivelului de trai”.

            China este al doilea cel mai mare deținător străin al datoriei guvernamentale americane, dar și în primele luni din 2023 și-a redus participațiile în titluri de stat americane, care au coborât sub cifra simbolică de 1 trilion de dolari SUA… 

Prăbușirea Silikon Valley Bank (SVB)

Autoritățile americane au implementat soluții pentru a răspunde prăbușirii Silicon Valley Bank, cel mai mare colaps al unei instituții financiare din SUA de după criza din 2008[4]: secretara Trezoreriei SUA, Janet Yellen, a exclus salvarea băncii din fonduri publice, iar oficialii Rezervei Federale au analizat într-o ședință cu ușile închise, potențiale măsuri de sprijinire a deponenților. SVB Financial Group, axat pe startup-uri, a devenit cea mai mare bancă americană care a eșuat de la criza financiară din 2008, tulburând piețele și blocând miliarde de dolari aparținând companiilor și investitorilor. Cu active de 209 miliarde de dolari, SVB este a 16-a cea mai mare bancă din SUA, ceea ce face ca lista potențialilor cumpărători, care ar putea încheia o tranzacție în decurs de doar câteva zile să fie relativ scurtă, potrivit unor surse citate de presa americană.

Temerea piețelor este că dacă autoritățile de reglementare nu găsesc un cumpărător, turbulențele s-ar putea răspândi la nivelul mai multor bănci regionale din SUA. Janet Yellen a declarat pe 12 martie 2023 că lucrează îndeaproape cu autoritățile de reglementare bancare pentru a-i proteja pe deponenți, dar a exclus o salvare guvernamentală: „Vrem să ne asigurăm că necazurile care există la o bancă nu creează contagiune altora care sunt solide”.

Federal Deposit Insurance Corporation (FDIC), instituție care a fost numită administrator judiciar, a încercat să găsească o altă bancă care să fie dispusă să fuzioneze cu Silicon Valley Bank. Nu a fost clar dacă autoritățile de reglementare au sprijin politic pentru a arunca un colac de salvare băncii, care se adresează startup-urilor și investitorilor din Silicon Valley…

Speranța de viață

Covid-19 și supradozele de medicamente au dus la un al doilea an consecutiv de înrăutățire a speranței de viață în SUA – cea mai scăzută din ultimii 100 de ani, potrivit celor mai recente date ale Centrelor pentru Controlul Bolilor (CDC)[5]: conform datelor din 2021, americanii trăiesc în medie în 2022, 76,4 ani, în scădere de la un vârf de 78,8 ani în 2019. De asemenea, datele arată că speranța de viață SUA continuă să se situeze pe ultimul loc în rândul țărilor cu economii mari.

Într-un comunicat de presă din august 2022, CDC a comentat astfel cea mai gravă scădere – cu doi ani – a speranței de viață înregistrată din 1923 încoace: „Scăderile speranței de viață după 2019 sunt în mare parte determinate de pandemie. Decesele Covid-19 au contribuit la aproape trei sferturi, adică 74%, din declinul din 2019 până în 2020, și 50% din declinul din 2020 până în 2021”.

Decesele cauzate de supradoze de droguri sunt un alt factor al scăderii speranței de viață. Acestea reprezintă acum mai mult de o treime din toate decesele accidentale din SUA, arată datele; decesele cauzate de supradozele droguri au crescut cu 16% în 2021 față de 2020; statisitcile includ și decesele care implică fentanil, care au crescut cu 22% în 2021 față de 2020.

Speranța de viață în SUA rămâne cu mult mai mică decât în Marea Britanie, unde media este de 80,8 ani! De asemenea, este mai mică decât cea a vecinilor din Canada, unde speranța de viață începând cu 2020 este de 81,75 de ani. Comparativ cu cele două țări menționate, SUA alocă cele mai mari sume de bani pentru asistență medicală. Pe cap de locuitor, SUA plătește 12.318 dolari, în Timp ce Marea Britanie cheltuiește 5.387 de dolari, iar Canada 5.511 dolari pe cap de locuitor.

[1] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/natura/20244228-solul-din-sua-se-erodeaza-de-1-000-de-ori-mai-repede-decat-ar-trebui, postat și vizitat pe 24 decemb rie 2022

[2] Vezi site-ul Etats-Unis : les nouvelles mesures de contrôle aux frontières risquent de porter atteinte aux droits des réfugiés et migrants | ONU Info, postat și vizitat pe 11 ianuarie 2023

[3] Vezi site-ul https://www.national.ro/politica/china-baga-in-faliment-america-beijingul-are-titluri-de-trezorerie-de-aproape-1-trilion-de-dolari-790923.html, postat și vizitat pe 21 martie 2023

[4] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/autoritatile-americane-cauta-solutii-pentru-prabusirea-silicon-valley-bank-cel-mai-mare-colaps-bancar-post-criza.html, postat și vizitat pe 12 martie 2023

[5] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/dnews/20257431-sua-se-confrunta-cu-cea-mai-mica-speranta-de-viata-din-ultimele-doua-decenii-si-jumatate, postat și vizitat pe 25 decembrie 2022

Ljubodrag Simonovic –Belgrade, Serbia

Historically, capitalism, through its propaganda machinery, has created “legendary” personalities who serve as a symbol of its “developmental power”. Today, it is Elon Musk. The ruling media have created a myth out of him, to create an impression that developmental powers of capitalism are unlimited. The “genius visionary” Musk is the one who creates the technical means for the “incursion into space” and for the colonization of other planets. He creates possibilities for capitalism to become not only the ruling earthly, but also the ruling cosmic order.

Together with other capitalist “visionaries” Musk seeks to realize space projects that have a profitable character and which serve the expansion of capitalism, which ever more dramatically brings into question the survival of life on Earth. At the same time, his “cosmic vision” is an integral part of the “Star Wars” project created by the US military industry and promoted by the US president Ronald Raegan. The Myth of the “genius visionary” Musk is a mask behind which the American capitalist oligarchy that seeks to rule the world is hiding. The ultimate goal of “conquering space” is taking control of the Earth.

The idea of “conquering” other planets is not based on a reasonable view of the facts but on a phantasy of technocratic specialty-idiots, which is of a mythological and sensationalist nature. Through ruling propaganda and capitalistically degenerated science, the impression is created that star constellations are at mankind’s fingertips and that “conquering other planets” is its immediate future. Cosmic time and space are relativized and thereby the sense of the real time in which we live is lost.  Historical time is transformed into abstract time in which, in the virtual cosmic space, the capitalist world is reproduced at a „higher” technical level.  At the same time, an illusion is being imposed that technical means can secure mankind’s „eternal” existence in the universe. To link humanity’s future to the cosmic expanse is the fatal illusion created by technocratic specialty-idiots and the Hollywood film industry.

Musk deludes people with cosmic projects while capitalism systematically destroys life on Earth. Not only that huge resources are invested in space programs, resources that could instead be used to establish an ecological balance on Earth, but they also receive a spectacular dimension and as such serve to remove from the public eye scenes of children dying from hunger, thirst and disease, scenes of monstrous „humanitarian interventions” and modern concentration camps, as well as increasingly dramatic sights of the destruction of animal species, rivers, oceans, air, forests, fields and pastures, glaciers… Ultimately, the „incursion into space” does not serve humanity’s well-being and does not increase the certainty of human survival, but hampers the fight against capitalism and contributes to the development of new mechanisms of manipulation, domination and destruction.          

Like Hawking, Musk creates the illusion that “humanity can survive” by having a small group of “the chosen ones” “go” to another planet. An atmosphere is being created that the Earth is man’s temporary habitat and that the future of humanity is on other planets. Presumably, man is not able to abolish capitalism and create a social order based on an economy that strives to meet authentic human needs and that has a rational and humanizing relationship with nature, while he is supposedly able to travel thousands of years through cosmic expanse and create new life on an unknown planet. The mythological projection of “cosmic worlds” becomes a means for debasing our own planet and for countering the belief that it is possible to preserve life on Earth. A technocratically based quasi-religious illusion is created about how the real history of humanity begins in outer space, together with the corresponding value challenges that degrade man as a natural and human being. It should also be said here that traditional religions, which are based on the idea of the apocalypse and other fatalistic ideas, have made a special contribution to creating an atmosphere that the Earth is man’s temporary habitat. The Earth is reduced to a “cosmic morgue” and man to a cursed man sent to Earth by God to destroy him.

The prevailing relation to cosmos is a projection of the prevailing relation of capitalism towards the Earth. Instead of basing man’s relation towards Earth on coexistence with nature and its cultivation, it is based on the exploitation of nature and the destruction of life.  By creating a “consumer society”, the relationship towards the Earth is based on consumer euphoria, which is based on destructive irrationalism. The more man strives to preserve his consumerist standard of living, the more intensely he destroys life on Earth. The increasing shortage of raw materials and energy contributes to a notion that human life on Earth is of a temporary character and that its existential prospects lie in colonizing other planets. Earth becomes a springboard for „conquering space”, while celestial bodies become a source of raw materials and subject to exploitation.

Musk’s theory and practice point to the truth that technology in capitalism can develop only in the context of the sequence of the existential logic of capitalism. Indeed, technology possesses both life-creating and destructive potentials. Technology can turn energy into life, but it can also turn it into a vehicle for destruction of life. Capitalism’s becoming a totalitarian order of destruction has conditioned technology’s becoming a destructive power. In the basis of that process is the most perilous characteristic of capitalism:  from the results of life-destruction, it creates sources of profit and, thus, a basis for its own further development.

For Musk, the incursion into space is carried out through technology and is of a technical nature. His cosmology is based on a mechanistic understanding of man and nature. He does away with the humane history of human society and thus calls into question man as an emancipated cosmic being. The cosmos is getting closer to man in a technical sense, but it is further and further away from man in a natural and humane sense. When we comprehend things in the real social dimension, mankind’s “cosmic epic” reveals itself as one of the technocratic myths employed to erase the historical (self)consciousness of man and, consequently, the emancipatory heritage of national cultures and civil society. Humanist dreams are replaced by a „cosmic vision of the future” produced by the Hollywood film machinery supported by the military industry. Musk and other “cosmic visionaries” are a tool of the capitalist oligarchy to destroy the humanist vision of the future, which implies overcoming capitalist civilization.

Musk promotes cataclysmic scenarios in which the idea of “the obsolescence of traditional humanity” is developed, and the idea that a “new man” should be created who will be able to adapt mentally and physically to the challenges posed by going into the cosmos and living on other planets. The future of humanity comes down to the creation of a “cyborg race” that will be able to “compete” with “intelligent machines” and “conquer” planets. Capitalism destroys “traditional humanity” by means of technology and banishes man from the Earth. That is the purpose of the development of the space technology, technicalization of the living environment, as well as the automatization of the living processes and the robotization of man. In the “technical world”, which is the most authentic manifestation of capitalist destructive nothingness, man is “perfected” by losing his natural and human qualities and becoming a robotized freak.

“Artificial intelligence” is increasingly popular in the ruling scientific circles, which implies that intelligence is devoid of human content and has acquired a technical character. “Development of intelligence” is achieved by abolishing man as an emotional, erotic, moral, social, historical, creative and visionary being. At the same time, man is deprived of his mind and thus of the possibility to search for the truth, as well as of the possibility to create a vision of a new world and to fight for it. Man is supposed to adapt to technical challenges and become a mechanism to be managed by artificial intelligence. Musk points to the danger of uncontrolled development of artificial intelligence, and at the same time seeks to enable capitalist expansion, which inevitably leads to the deprivation of man’s mind and to his transformation into a robot.

Artificial intelligence does not in itself pose a danger to humanity. It is a danger only if it is a means for the reproduction of capitalism, which means if it is the tool for capitalists for destroying man as a human being and for creating a technical world. Through artificial intelligence, capitalism deprives man of a way of thinking that gives him the opportunity to ask questions about the essence of man as a human being and the essence of the human world, the meaning of life, the possibility to explain historical phenomena, to answer the question of what is good and what is bad, what is freedom and what is slavery, to discover the emancipatory potentials of civil society and national cultures, to create a vision of the future… Similarly, technocratic specialty-idiots reduce God to an “intelligence” that created living things in the same way that scientists create corn hybrids and pesticides. God becomes the embodiment of artificial intelligence that has become absolute and thus unquestionable power.

Like other technocratic specialty-idiots, Musk has a technically degenerated mind. It is no accident that his vocabulary is devoid of concepts that indicate the essence of man as a human being. The poverty of his vocabulary is an expression of the limited possibilities of his thinking, which has a mechanical character. He does not ask rational questions that require rational answers. There is no dialectical way of thinking, without which it is not possible to distinguish between past and history, and that means without which one cannot understand that man is a historical and visionary being. The attitude that “man is not what he is, but what he can be” is unfathomable for Musk and other technocratic specialty-idiots.

It is a way of thinking that is based on the abolition of man as a unique and unrepeatable ­­­­­­­­­­­­personality who is capable of having his own view of the world and the future. Artificial intelligence and robotization imply depriving man of human self-awareness and dignity. Man ceases to be an independent, creative, libertarian and visionary being and becomes a mechanical thing. At the same time, the development of artificial intelligence contributes to the creation of a technical world and the abolition of interpersonal relationships and thus authentic sociability. Patterns of behavior that turn human society into a mechanical anthill through artificial intelligence are imposed. Artificial intelligence doesn’t only represent the triumph of technical civilization over man as a human being, but the ultimate destruction of man as a human being.

Musk and other fanatics of capitalism convince people that the Earth will “soon be doomed” in order to deal with their visionary consciousness and will to create a new world. The possibility that capitalism will destroy life on Earth is far more likely than the possibility that life on Earth will die out – in five or ten million years. With capitalism becoming a totalitarian destructive order, the world has become a capitalist crematorium. Humanity is approaching an ecological milestone, which, if overstepped, is humanity’s doom. The increasingly dramatic deterioration of life on Earth forces humanity to unite and eradicate the causes that lead to the destruction of life. The relationship to the cosmos should be based on the protection of life on Earth and the development of man as a human being. Instead of “conquering the cosmos”, we should deal with capitalism and thus prevent the destruction of life on Earth. Man can ensure his survival in the cosmos only if he ensures his survival on Earth. This means freeing man from the illusion, created by Musk and his associates, that the future of humanity lies on other planets. What kind of “cosmic future” can capitalism offer humanity when its survival is based on the destruction of the living world? The development of capitalism as a totalitarian order of destruction has led to the fact that the greatest threat to the survival of humanity does not come from cosmic bodies and cosmic cataclysms, but from capitalism. Capitalist fanatics like Elon Musk have become riders of the apocalypse and as such gravediggers of humanity.

The idea that the Earth is the only cosmic home of man gained importance during the development of environmental movements that arose as a response to the deepening ecological crisis created by capitalism. In order for the Earth to become the true cosmic home of man, a social order must be established that will not only be able to ensure the survival of humanity, but also provide the opportunity for man to realize himself as a libertarian being. Only when he stops being a slave to capitalism and turns the Earth into his home, will man become a true human being and thus a true cosmic being. At the same time, man’s turning to the Earth means man’s turning to himself as a social being, which means turning man closer to other men. Historically, the idea that “all men are brothers” is based on the original Christian romanticism, which has an abstract-humanist character. In the contemporary world, that idea should become the battle cry of an awakened humanity that is aware that only by abolishing capitalism can life on Earth be preserved and a new world created that will be a fraternal community of free people.

One of the misconceptions which both traditional and modern cosmology are based on is that man is not a cosmic being as an earthly being and that the Earth is not an organic part of the cosmos. By living on Earth, man is not in the cosmos, but is “in the cosmos” only when he leaves the Earth. This understanding comes from a way of thinking that is based on religious dogmas that establish the dualism of the earthly and “heavenly” worlds. Earth is deemed man’s temporary habitat and as such is worthless. The “true world” is in “heaven” and it provides man with “eternal bliss”. Man is humiliated as an earthly and human being and thus as a unique and unrepeatable cosmic being.

The duality of the earthly and cosmic worlds should be abolished. Man is a cosmic being as an earthly being. By living on Earth, we travel through the endless cosmic blue. Earth is our “spaceship”. Earthly nature is a unique cosmic environment that has enabled the emergence of life on Earth and man as a specific and unrepeatable living being – and thus a specific cosmic being. Man can only survive in the cosmos as an organic part of the earthly world.

Man’s relationship to the cosmos, which means man’s relationship to himself as a cosmic being, cannot be established by means of technology, but through creativity, with which man overcomes the material dimension of the cosmos and reaches his cosmic essence. It is about the relationship to the cosmos through symbols that provide the opportunity for man to experience the cosmos as a life-creating being. Through them, man transcends the apparent form of the cosmos and reaches its essence – thus abolishing the dualism of earthly and cosmic existence of man. In this context, a possibility is created for the idea of “God” as the one with which the infinite quantum of the cosmos (infinite multitude) is transcended, with a view of God not as a superhuman force but as an always new, richer product of the creative powers of man who is a symbolic embodiment of the unity of man with his cosmic essence. God becomes man’s host in his cosmic home. A new interpretation of the idea of a “god-man” is needed: the life-creating power of man is an autonomous cosmic force that enables man to be the creator of the new cosmos as an authentic cosmic being.

In the cosmos there are no qualitative leaps, but only changes in the state of matter. Man as a self-conscious and self-creating being represents a qualitative step forward from cosmic processes that have a deterministic character. Development of man as a cosmic being is not possible on the basis of mechanical cosmic laws and through the technical mastery of space and time, which turns man into a technical “being”, but through the quality that gives the possibility of “uniting” with the cosmos as one – in which the cosmic essence of man is contained. The cosmos that man creates does not have a quantitative but a qualitative dimension.

The idea of the true is what forms the essence of the human cosmos. As a human being, man is able to realize the life-creating potentials of the cosmos by developing his life-creating potentials guided by humanistic ideals. Man creates a new cosmos that is only possible as long as man exists as a human being. Man’s becoming a human being conditions the cosmos becoming a humanе cosmos. The creation of the humanе cosmos is not based on the conquest of other planets and their exploitation, but on the transformation of cosmic forces from destructive to life-creating power that increases the certainty of human survival. “Conquest of the cosmos” is achieved by humanization of the cosmic forces.

The cosmos is an unquestionable given. It is the material bearer of eternity that appears in relation to existential nothingness. The cosmos is indestructible and as such it allows man and his world not to turn into nothing. The cosmos is not an immutable given that excludes the emergence of a cosmic novum. Man does not relate to the cosmos as an immutable given because man himself is not an immutable given but a self-conscious and self-creating cosmic being. Man is not only a form in which the life-creating potentials of the cosmos appear, but a new cosmic quality that indicates that the cosmos is not what it is, but what it can be. Man is able, through his creative and visionary practice, to transform the cosmos from a timeless given into a historical space in which historical time flows that is directed towards the future. In this context, the idea of eternity appears. It needs to gain historical legitimacy and become a signpost for man in his efforts to create a humane world and ensure the survival of mankind. The humane world is the source of the new universe.

The most important historical task is before us: to abolish the destructive capitalist civilization and create a humane life-creating civilization. The ideal of society that we should strive for is society as a life-creating community of free and creative people who live in unity with nature. Life-creating pantheism should become the most important unifying idea of the world. It does not only imply the struggle to preserve life, but also the struggle to create a humane society. Life-creating sociability is the basic condition for man’s freedom and the survival of humanity.

Mankind’s space odyssey will end when man becomes an emancipated historical being and thus an emancipated space being. The true cosmic future of humanity will begin when humanity returns to the historical path. Religion, esotericism, science fiction, cosmic mysticism… – these are all ways in which man alienates himself from himself as a human being and the Earth as his cosmic home. Ultimately, these are all sidetracks that have an anti-existential character. Earth is the only living environment that provides the possibility for man to survive and be a human being. Instead of striving to escape from the Earth to other planets, man should revitalize life potentials of the Earth as a life-creating whole – by reviving the life-creating abilities of humanity as a community of free people in solidarity with one another. Not the escape to other planets, but the creation of a humane world and the humanization of nature are the basic conditions for the freedom and survival of mankind.

Only when man embraces the Earth as his space home will he be able to become an emancipated space being. Then the “heavens will open” and humanity’s true space epic will begin. Just as Odysseus, after a long and arduous wandering on the seas, returned to his native Ithaca to his faithful wife Penelope, so man, after a long and arduous wandering in illusory worlds, will return to his mother Earth and to human beings – his only cosmic brothers.

Translated from Serbian by Vanja Zakanji

Translation supervisor: Igor Barjaktarević

Emilian M. Dobrescu

            PIB-ul american s-a contractat cu 3,4% în 2020, cel mai ridicat procent după 1946. Economia americană a înregistrat o creştere de 5,7% în 2021, cel mai ridicat ritm după 1984, an în care cea mai mare economie a lumii îşi revenea dintr-o recesiune. FMI a anticipat un avans de 4% al PIB-ului SUA pentru anul 2022. Să vedem ce se întâmplă însă…

            Acordul comercial cu 13 state din Asia

            În 2017, Donald Trump, pe atunci preşedintele SUA, s-a retras din Tratatul de Liber Schimb Transpacific (TPP), lăsând câmpul liber Chinei, a cărei economie este esenţială pentru mulţi vecini, pentru a-şi exercita influenţa.

            Într-o mișcare menită să crească profilul economic al Statelor Unite în Asia, dar și să contrabalanseze influența Chinei în regiune, Casa Albă a anunțat pe 10 septembrie 2022, semnarea Cadrului Economic Indo-Pacific (Indo-Pacific Economic Framework – IPEF), un acord cu 13 parteneri din regiune – Australia, Brunei, Insulele Fiji, India, Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Malaezia, Noua Zeelandă, Filipine, Singapore, Thailanda şi Vietnam – care vizează reglementări comune privind comerțul, corupția, decarbonizarea, economia digitală, energia verde, lanțurile de aprovizionare și activitatea lucrătorilor[1]. Combaterea inflației reprezintă o prioritate iar acest cadru este conceput pentru a ajuta la scăderea costurilor, făcând lanțurile de aprovizionare mai rezistente pe termen lung.

            IPEF nu este un acord de liber schimb și nici un pact de securitate, fiind separat de formatul Quad, care include Statele Unite, Japonia, India și Australia. În ciuda faptului că au evitat acordurile comerciale, Statele Unite vor să-și consolideze influența economică în Asia, unde China este țara dominantă, cu toate că rolul altor aliați americani, cum ar Japonia și Coreea de Sud este în creștere, iar India, membră a Quad-ului, se bucură de un avans economic puternic.

            SUA promovează îmbunătățirea competitivității economice în regiune, chiar și în acele țări care au temeri semnificative și tot mai mari cu privire la politica externă și obiectivele strategice ale Chinei, dar apreciază că nu se pot decupla în mod semnificativ de economia chineză pe termen scurt. Media chineză controlată de stat a anunțat că „scopul principal al călătoriei lui Biden în Coreea de Sud și Japonia a fost încercarea de a forma o nouă coaliție politică împotriva Chinei, prin stabilirea unei alianțe în jurul Washingtonului în regiunea Asia-Pacific”.

            Acordul IPEF „va crea locuri de muncă atât în Statele Unite, cât şi în celelalte ţări care l-au semnat”, a spus secretarul american pentru comerţ, Gina Raimondo, la încheierea primei întâlniri a celor 14 membri ai alianţei. Textul adoptat constituie „o foaie de parcurs pentru viitoare discuţii”, a adăugat ea, salutând „consensul” dintre ţările membre.

            India a refuzat să se angajeze în discuții, în principal din cauza dosarelor comerţ şi economie digitală. Cu acest nou parteneriat comercial, administraţia Biden speră să reconstruiască pilonul economic al diplomaţiei sale în regiunea Asia-Pacific. În ciuda contururilor încă vagi ale IPEF, cercurile de afaceri americane par să susţină acest nou compromis.

            Ambasadorul arctic

            Ambasadorul arctic promovează politica SUA în regiunea polară de nord și înlocuiește funcția anterioară instituită de SUA de coordonator al Arcticii, deținută de diplomatul de carieră Jim DeHart[2]: el trebuie să se implice în dezvoltarea relațiilor cu celelalte șapte națiuni arctice – Canada, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia și Rusia – precum și cu grupurile de indigeni și alte părți interesate, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Vedant Patel.

            Secretarul de stat al SUA, Anthony Blinken îl va numi în curând pe ambasador, a cărui numire este supusă aprobării Senatului. Anunțul vine în timp ce Rusia își intensifică prezența în apropierea Polului Nord, iar China construiește stații de cercetare arctică. Pe 26 august 2022, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a vizitat Arctica canadiană, unde a spus că, capacitățile Rusiei în nordul extrem al planetei sunt o provocare strategică pentru alianța militară NATO; această provocare include redeschiderea a „sute de noi și foste situri militare arctice din era sovietică” și utilizarea de către Rusia a nordului „ca banc de încercare pentru cele mai avansate arme, inclusiv rachete hipersonice”. Jens Stoltenberg și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la extinderea Chinei în Arctica pentru transport maritim și explorarea resurselor. „Beijing și Moscova s-au angajat, de asemenea, să intensifice operațiunile în Arctica: aceasta face parte dintr-un parteneriat strategic din ce în ce mai adânc care ne provoacă valorile și interesele”, a spus el.

            Oficialul NATO a subliniat, de asemenea, modul în care schimbările climatice fac Nordul mai important, deoarece topirea gheții face zona mai accesibilă. Lisa Murkowski, senator republican pentru Alaska, a salutat numirea unui ambasador arctic; ea a spus că SUA erau singura națiune arctică fără reprezentare diplomatică dedicată pentru regiune la nivel de ambasador.

            Creșterea nivelului apelor mării

            Potrivit rezultatelor unui studiu întreprins sub auspiciile organizației nonprofit Climate Central, aproximativ 18.000 kmp de teren și 650.000 de proprietăți vor fi sub nivelul mării până în anul 2050 doar în SUA, pe baza nivelurilor actuale de emisii[3]: „Pe măsură ce nivelul mării crește, liniile de maree se deplasează în sus și în interiorul continentului”, a declarat Don Bain, consilier principal la Climate Central. În ceea ce privește Statele Unite, Louisiana este cel mai vulnerabil stat. Potrivit modelelor Climate Central, peste 25.000 de proprietăți ar putea fi complet sub apă până în 2050 doar în acest stat. Dar, cercetarea nu abordează doar cât de mult teren va dispărea fizic, ci și pierderile rezultate prin reducerea valorii proprietății. Activele funciare afectate vor valora cel puțin 108 miliarde de dolari până la sfârșitul secolului actual, ceea ce ar putea avea o mulțime de alte efecte secundare.

            „Scăderea valorii proprietăților și o bază fiscală mai mică”, se susține în analiză, „poate duce la scăderea veniturilor realizate din impozite și la reducerea calității serviciilor publice – o potențială spirală descendentă a lipsei de investiții și scăderii populației, reducerea bazei de impozitare și a calității serviciilor publice și așa mai departe”. Conform lui Dan Bain, „dacă acționăm împreună, putem ajunge la o creștere mai lentă, care ne ajută să câștigăm Timp: nu vrem ca mările să crească atât de repede încât să depășească capacitatea noastră de a ne adapta”.

            Inflația

              În Statele Unite, inflația a ajuns la cel mai mare nivel al său din ultimii 40 de ani, în Timp ce prețurile la alimente, combustibili și costurile pentru gospodării au explodat[4].         Potrivit unui sondaj realizat de Institutul Rasmussen și dat publicității pe 21 iunie 2022, doar 11% dintre americani cred cu adevărat că Vladimir Putin este vinovat de creșterea prețurilor la combustibili, alți 29% dintre respondenți consideră că de vină pentru scumpiri sunt companiile din industria petrolieră; dar, într-o lovitură de grație dată credibilității administrației Biden, 52% dintre americani dau vina pe politicile Casei Albe…

            Marele Lac Sărat

            Fără intervenții urgente și majore, Marele Lac Sărat din Utah (SUA) ar putea trece printr-un colaps al ecosistemului în următorii câțiva ani[5]: în cel mai pesimist scenariu, conform descoperirilor prezentate la Conferința “2022 Connects” a Societății Geologice a Americii din statul Colorado, corpul de apă sărată de renume mondial se află în situația ca refacerea sa ecologică să fie împiedicată semnificativ de creșterea nivelului de salinitate: apa din râurile care alimentează vastul lac din Utah a fost deviată pentru consumul uman de mai bine de un secol. Un studiu din 2017 a estimat că în fiecare an un total de 3,3 trilioane de litri de apă sunt redirecționați înainte de a ajunge la lac, în mare parte pentru apă potabilă și agricultură.

            Rapoartele de la începutul lui 2022 estimează că Marele Lac Sărat s-a micșorat cu două treimi față de anii 1980, iar scăderea dramatică expune un ecosistem prețios de care depind Oamenii, industria și animalele în mod colectiv. „Acesta nu este tipul de record pe care ne place să-l doborâm”, a spus directorul executiv al Departamentului de Resurse Naturale din Utah, Joel Ferry, la începutul lui 2022.  „Este nevoie de acțiuni urgente pentru a ajuta la protejarea și conservarea acestei resurse critice. Este clar că lacul are probleme”, a completat atunci Ferry.

            Lacul din Utah este unul dintre puținele locuri de pe Pământ unde încă mai cresc recife subacvatice mineralizate cunoscute sub numele de microbialite, structuri vii care seamănă cu rocile, dar de fapt sunt concentrații dense de alge și bacterii. Sub formă fosilă, sunt cunoscute drept stromatoliți și sunt considerate cea mai veche dovadă a vieții pe Pământ. Pe măsură ce nivelul apei din Marele Lac Sărat continuă să scadă, versiunile moderne ale acestor „fosile vii” se usucă rapid. Pe măsură ce covorașele microbiene subacvatice se întâlnesc cu aerul, ele își schimbă culoarea de la verde închis la alb. Rămășițele albite par să se refacă numai atunci când sunt readuse în apă cu o salinitate adecvată.

            Problema este că, pe măsură ce se micșorează, Marele Lac Sărat acesta devine din ce în ce mai concentrat cu sare: în 2022, cercetătorii au măsurat niveluri de salinitate de până la 26% în unele locuri; o mare diferență față de salinitatea tipică a lacului, de cca 15%. În aceste condiții extreme, biologul Carie Frantz de la Weber State University spune că recuperarea covorașului microbian este foarte slabă și lentă. De câteva veri, Frantz a condus o echipă de studenți pentru a monitoriza microbialitele lacului în teren și în laborator pentru a vedea ce se întâmplă atunci când recifele albite sunt scufundate din nou. „În 2021 a fost cu adevărat încurajator, pentru că am văzut că își pot reveni și o pot face repede. În 2022 am văzut ceva foarte diferit, nu vedem acea creștere clară pe care am văzut-o în 2021: organismele sunt stresate la aceste niveluri de salinitate. Este posibil ca nivelul să fie prea mare pentru ca ele să crească”, a spus Frantz.

            Tendința este foarte asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat în partea de nord a Marelui Lac Sărat în urma construcției unui dig în anii 1950. O cale ferată care traversează lacul a împărțit corpul de apă în două părți. Deoarece porțiunea de sud este cea alimentată în mare parte cu apă dulce, secțiunea de nord a devenit periculos de sărată și lipsită de oxigen. Pe măsură ce salinitatea a atins 25%, în lac a avut loc o moarte în masă a microbilor fotosintetici, ducând la apariția unei nuanțe roz, care poate fi văzută și din Spațiul Cosmic.

            Marele Lac Sărat este de multe ori mai sărat decât oceanul și doar unii microbi pot supraviețui în aceste condiții. Cei care o pot face sunt bazele ecosistemului, transformând lumina Soarelui în nutrienți pentru Artemia salina și pentru muștele de apă sărată și, eventual, pentru păsările de apă care se hrănesc cu acestea. Poluarea cu praf și mercur ar putea fi, de asemenea, o problemă în viitor, dacă lacul continuă să se usuce. Când un lac din California a avut aceeași soartă, locuitorii au suferit mult mai mult de astm și probleme cardiovasculare.

            Potrivit unui studiu recent, albia lacului conține, de asemenea, niveluri ridicate de arsenic: dacă țărmul continuă să se retragă și să expună albia lacului la vânt, este posibil ca aceste otrăvuri să fie transportate în plămânii Oamenilor care locuiesc în apropiere. Autoritățile din Salt Lake City au făcut unele încercări de a conserva apa în regiune, dar cercetătorii sunt îngrijorați că aceste încercări nu țin pasul cu schimbările climatice sau cu creșterea cererii de apă.

            Descoperirile lui Carrie Frantz și ale echipei ei aduc speranță doar dacă factorii de decizie iau măsuri drastice. „Dacă Marele Lac Sărat își revine în curând printr-o combinație de schimbări în utilizarea apei și de ani cu precipitații mari, comunitatea microbialită ar putea fi capabilă să se recupereze”, scrie echipa în rezumatul studiului. Carrie Frantz este însă îngrijorată că acest lucru nu se va întâmpla. Aceasta este o urgență, spune ea, și pe măsură ce corpul de apă devine din ce în ce mai sărat, devine din ce în ce mai greu ca microbialiții să se recupereze: „Nu acționăm suficient de repede pe cât ne-o cere situația”, spune Frantz. Bonnie Baxter, profesor de biologie la Westminster College, împărtășește la rândul său îngrijorarea: aa a declarat în iunie 2022 că ecosistemul Marelui Lac Sărat se află în prag de colaps.

Nivelul de descurajare

Comandantul forțelor strategice ale SUA, amiralul Charles Richard a avertizat că războiul din Ucraina este doar preambulul unui conflict și mai mare care va pune America la grea încercare[6]: responsabil de „triada nucleară” (rachete lansate de la sol, de pe submarine și de pe bombardiere), Charles Richard a luat cuvântul pe 4 noiembrie 2022 la un simpozion al Naval Submarine League, ocazie cu care a spus următoarele: „Vine ceva mare de tot («the big one») și nu mai durează mult până când vom fi puși la încercare așa cum de mult nu am mai fost”. Fără a da detalii suplimentare despre „the big one”, amiralul a dat de înțeles că marea amenințare vine dinspre China.

El a avertizat că „nivelul de descurajare” al forțelor SUA în fața Chinei „se scufundă încet”, deoarece Beijingul a fost capabil să construiască și să desfășoare mai multă „capabilitate în teren”, și într-un ritm mai rapid decât Washingtonul. „În condițiile în care aceste tendințe continuă, contează prea puțin cât de bun este planul nostru operațional sau cât de buni sunt comandanții noștri sau cât de buni sunt caii noștri – nu vom avea suficienți. Iar aceasta este o problemă iminentă”. Amiralul a adăugat că submarinele rămân „poate singurul avantaj asimetric real pe care îl mai avem în fața oponenților noștri”.

Noile turbine eoliene

Un nou parc eolian offshore folosește turbine masive pentru a produce energie – atât de masive încât doar o rotire va alimenta o casă medie timp de două zile întregi[7]. Instalarea lor se face în primul parc eolian din SUA, Vineyard Wind; dezvoltatorii fermei offshore, au anunțat recent că vor folosi producătorul de turbine General Electric (GE) pentru a produce puterea, ceea ce înseamnă că turbina aleasă va fi GE Haliade-X. Această turbină are o capacitate de 13 MW, care este mai mult decât dublu față de alte turbine instalate în largul coastei SUA. Potrivit GE, o singură rotire a masivului Haliade-X este suficientă pentru a alimenta cu energie o casă medie din Marea Britanie timp de două zile, doborând recordul anterior stabilit tot de GE.

            „Selectarea GE ca furnizor de turbine preferat înseamnă că o companie istorică americană va juca un rol vital în dezvoltarea primei ferme de energie eoliană offshore la scară comercială din SUA”, a declarat directorul general al Vineyard Wind, Lars Pedersen, care a mai adăugat: „Acesta este un moment uriaș nu numai pentru viitorul proiectului nostru, ci și pentru viitorul unei industrii, care este pregătită pentru o creștere exponențială în următoarele decenii”. Proiectul Vineyard Wind 1 va fi dezvoltat în largul coastei Martha’s Vineyard, din statul Massachusettes (SUA) și ar trebui să producă suficientă energie pentru 400.000 de case, precum și pentru afacerile din zonă.

          Pandemia

          Discuțiile din Senatul SUA

            Pe 24 ianuarie 2022, senatorul Ron Johnson (republican din Wisconsin) a organizat o dezbatere cu un grup de medici și experți medicali de renume mondial, pentru a oferi o perspectivă diferită asupra răspunsului global la pandemie[8]. Între aceștia, Dr. Bret Weinstein, Dr. Jay Bhattacharya, Dr. Ryan Cole, Dr. Harvey Risch, Dr. George Fareed, Dr. Pierre Kory, Dr. Richard Urso, Dr. Paul Marik, Dr. Aaron Kheriaty, Dr. Robert Malone și Dr. David Wiseman. Dezbaterea a avut loc a doua zi după marea deminstrație contra Dictaturii Covid de la Washington. S-a discutat despre: nivelul actual de cunoștințe privind tratamentul timpuriu și spitalicesc, eficacitatea și siguranța vaccinurilor, ce a mers bine, ce a mers prost, ce ar trebui făcut acum și ce acțiuni trebuie întreprinse pe termen lung. Numeroase dezvăluiri extraordinare s-au făcute auzite în cursul dezbaterii de peste cinci ore, cu ecouri largi în presa americană independentă.

            Avocatul Thomas Renz din Ohio, într-o declarație făcută sub pedeapsa pentru sperjur cu trei medici militari a dezvăluit că de la începutul vaccinării a existat o creștere de 300% a avorturilor spontane înregistrate în rândul cadrelor femei din Armată în 2021. În plus, s-a înregistrat o creștere de aproape 300% a numărului de diagnostice de cancer, o creștere de 1.000% a codurilor de diagnostic pentru probleme neurologice cât și: infarct miocardic – creștere de 269%; paralizie Bell – creștere de 291%; malformații congenitale (în rândul copiilor personalului militar) – creștere de 156%; infertilitate feminină – creștere de 471%; embolii pulmonare – creștere de 467%. 

            Ron Johnson a declarat: „Sper că toți cei care au urmărit acest eveniment recunosc calificările persoanelor care au vorbit astăzi aici. Repet, Oamenii din această încăpere au puncte de vedere divergente. Opiniile exprimate aparțin persoanelor care le exprimă. Dar e vorba de experiențe din lumea reală, ale unor Oameni care se află în prima linie, care tratează pacienți. Este diferit de tot ceea ce ați auzit până acum, dacă nu cumva i-ați urmărit pe acești Oameni în mass-media, încercând să se facă auziți, încercând să transmită publicului american informațiile de care cred că cu toții avem nevoie, pe care le merităm cu toții. Eu sunt mereu în alertă, pentru că sunt acuzat tot Timpul că răspândesc dezinformări: astfel că îmi pot imagina cum va trata presa multe dintre aceste informații. Vor scoate din context mici fraze, vor trunchia și vor încerca să marginalizeze întregul eveniment… Așadar, repet, tot ce le cer spectatorilor este să aibă o minte deschisă. Să respecte aceste persoane care au plătit un preț enorm din punct de vedere profesional și al reputației. Acești Oameni sunt foarte bine pregătiți. Ei vorbesc din experiență. Trebuie să rezolvăm această problemă. Nu putem permite ca acest lucru să continue, nu putem permite ca această situație să se repete în viitor”.

          Numărul de morți de COVID-19

            Pe 12 mai 2022, Statele Unite au depășit pragul de un milion de decese din cauza COVID-19, a declarat Casa Albă, în timp ce orașe precum New York încearcă să răspundă amenințărilor cu o nouă creștere[9]. „Astăzi, marcăm o piatră de hotar tragică: un milion de vieți americane pierdute din cauza Covid-19”, a spus președintele Joe Biden într-o declarație care a recunoscut durerea „neîncetată” a celor care și-au pierdut pe cei dragi în Timpul pandemiei. El a cerut rezidenților să „rămînă vigilenți împotriva acestei pandemii” și a spus că este „esențial” ca, Congresul să finanțeze resurse precum testarea, vaccinurile și tratamentele. Pentru mulți, bilanțul a peste un milion de morți este greu de înțeles… New York City a fost epicentrul virusului: Spitalele și morgile s-au revărsat, iar sunetul sirenelor ambulanțelor a sunat pe străzile goale…

            După doi ani, în 2022, viața în Marele Oraș a revenit în mare parte la normal, deoarece rezidenții încearcă să lase în urmă trauma colectivă a virusului, care a ucis 40.000 de new-yorkezi. Luminile scenelor de pe Broadway sunt din nou aprinse, turiștii merg din nou cu trăsurile de cai în Central Park, taxiurile galbene ocupă în număr mare bulevardele principale, iar barurile din cartierele de afaceri sunt, din nou, reanimate după orele de muncă. Revenirea New York-ului a fost ajutată de numărul mare de vaccinări — aproximativ 88% dintre adulți fiind complet vaccinați… Orașul mai are un drum lung de parcurs până la revenirea la realitate: multe magazine rămân goale și doar 38% dintre lucrătorii din Manhattan sunt la birou într-o zi lucrătoare, potrivit Kastle Systems, o firmă de securitate care urmărește gradul de ocupare a clădirilor.

            Consiliul pentru turism al New Yorului se așteaptă ca numărul vizitatorilor să revină la cei 67 de milioane de turiști din 2019 abia peste câțiva ani. Acum, proprietarii de afaceri se tem de un alt val de infecții: în ultimele săptămâni din aprilie 2022, Statele Unite au înregistrat o creștere a numărului de cazuri zilnice de virus, în mare parte datorită noii subvariante Omicron. Creșterea a coincis cu ridicarea obligativității de a purta mască: „Cred că suntem într-un punct psihologic, social și economic, în care Oamenii speră că au trecut în mare măsură prin pandemie” – a spus Celine Gounder, expert în boli infecțioase la Universitatea din New York – “Dar, pandemia nu s-a terminat deși există o deconectare între ceea ce se întâmplă din punct de vedere epidemiologic și ceea ce se întâmplă în ceea ce privește modul în care oamenii răspund; printre cei mai expuși riscului se numără cei nevaccinați, cu venituri mai mici, persoanele neasigurate și comunitățile de culoare”.

            SUA a înregistrat primul său deces de Covid-19, pe Coasta de Vest, la începutul lunii februarie 2020. În martie 2020, virusul făcea ravagii în New York, iar Casa Albă prezicea până la 240.000 de decese la nivel național; dar, acele proiecții au fost departe de realitatea înregistrată…

            Fostul președinte al SUA, Donald Trump a întârziat să susțină distanțarea socială și l-a subminat în mod repetat pe Anthony Fauci, fostul președinte al FDA, a vândut tratamente medicale nedovedite și a politizat purtarea măștilor — înainte de a fi în cele din urmă spitalizat ciar el cu virusul. Totuși, Donald Trump a pompat miliarde de dolari în cercetarea vaccinurilor și până la jumătatea lui decembrie 2020, primele vaccinuri erau disponibile pentru lucrătorii din domeniul sănătății. Decesele au continuat să crească, totuși, iar în februarie 2021 SUA număra deja 500.000 de morți.

            Noul președinte Biden și mulți guvernatori democrați au impus restricții, dar statele conduse de republicani, precum Florida și Texas, le-au interzis de-a dreptul, evidențiind multitudinea de reguli din SUA, care au făcut dificilă formarea unui răspuns unificat la pandemie. Întrebarea azi nu mai este „Ați avut Covid?”, ci, „De câte ori ați avut Covid și ce simptome mai aveți?”“.

          Obligativitatea purtării măștii este neconsituțională

            Pe 24 ianuarie 2022, un judecător de la Curtea Supremă a statului New York a decis că obligativitatea purtării măștii, impusă de guvernatoarea Kathy Hochul, este neconstituțională[10]. Guvernatoarea, o democrată, nu are competența de a institui o astfel de măsură, iar legislativul statului va trebui să dezbată și să aprobe orice lege care impune folosirea măștilor în școli și în alte locuri, a scris judecătorul Thomas Rademaker în hotărârea sa.

            „Responsabilitatea mea ca guvernator este de a proteja locuitorii New York-ului pe toată durata acestei crize de sănătate publică, iar aceste măsuri ajută la prevenirea răspândirii COVID-19 și la salvarea de vieți”, a declarat Hochul într-un răspuns scris la hotărâre. „Nu suntem deloc de acord cu această hotărâre și analizăm toate opțiunile pentru a o anula imediat’“. Mai multe comitate declaraseră deja că nu se vor conforma ordinului, pe care guvernatoarea l-a prelungit de la 15 ianuarie până în februarie 2022 și care prevedea obligativitatea purtarea măștii în toate spațiile închise.

            Opinia FDA

              Mai mulți funcționari de rang înalt din cadrul Administrației pentru Alimente și Medicamente (FDA), inclusiv comisarul Robert Califf (șeful agenției), au recunoscut la începutul lunii mai 2022 că americanii vor trebui de acum înainte să se obișnuiască cu SARS-CoV-2 ca fiind un alt virus respirator, asemănător celui gripal[11]:Robert Califf, comisarul adjunct principal Janet Woodcock și șeful Departamentului pentru vaccinuri al FDA, Dr. Peter Marks, au scris pentru ”Journal of the American Medical Association” că ne vom confrunta cu COVID-19 și în viitor, sugerând în același Timp că va fi nevoie de vaccinuri anuale împotriva variantelor mai periculoase ale virusului: „Imunitatea generalizată indusă de vaccinuri și infecții, combinată cu existența unor tratamente eficiente, ar putea atenua efectele viitoarelor epidemii… Cu toate acestea, este Timpul să acceptăm că prezența SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19, este noua normalitate”: virusul „va circula, probabil, peste tot în lume în viitorul apropiat, ocupându-și locul alături de alte virusuri respiratorii comune, cum ar fi cel gripal. Și probabil că va necesita o analiză anuală similară, pentru actualizarea compoziției vaccinurilor, în consultare cu FDA”, au continuat aceștia.

            Donald Trump a spus încă din 2020 că la COVID-19 trebuie să ne raportăm ca la o gripă obișnuită. Cu toate acestea, la sfârșitul lunii octombrie 2020, actualul consilier pe probleme de COVID-19 de la Casa Albă, Anthony Fauci, a declarat că asemănarea făcută de președintele Donald Trump cu gripa este falsă, afrimând la NBC că „nu este corect să spunem că este la fel ca gripa”. Un an mai târziu, în 2021, a ajuns și el la aceeași concluzie, spunând că trebuie să învățăm să trăim cu noul coronavirus, pentru că „nu vom putea să-l eradicăm”.

          Proiectul Socrates

            În Timpul administrației Reagan, Michael Sekora, expert al serviciului de informații al Pentagonului, a contribuit la crearea Proiectului Socrates, un program clasificat al US Defense Intelligence Agency[12]. Programul avea un dublu scop: întâi, să identifice motivele pentru care Statele Unite au mari dificultăți în a-și conserva avantajul economic față de restul țărilor lumii; al doilea, să remedieze situația cât mai rapid posibil. În 1979, cu doi ani înainte ca Ronald Reagan să devină al 40-lea președinte al Statelor Unite, Sekora fusese recrutat de CIA. A lucrat ca ofițer de informații în cadrul Biroului de Servicii Tehnice. Era fizician de formație, intrând la vârsta de 15 ani la Universitatea din Michigan, apoi la Universitatea din Miami pentru studii superioare.

            În 1983, Sekora a fost transferat de la CIA la Defense Intelligence Agency și Proiectul Socrates a luat ființă. Deși el și colegii săi din cadrul Proiectului Socrates identificaseră și definiseră pentru Reagan amenințarea chineză și lucrau  la elaborarea de strategii pentru a o contracara, atunci când președintele George Bush și-a început mandatul, administrația sa „a desființat Socrates pentru a-și liniști unii aliați”.

            Michael Sekora susține că Statele Unite greșesc atunci când se concentrează pe o planificare și o strategie bazate pe finanțe în locul uneia bazate pe tehnologie pentru a face față provocării reprezentate de China. Micael Sekora și colegii săi lucrează în prezent la recrearea Proiectului Socrates: “Amenințarea chineză a crescut mereu în ultima perioadă. Astăzi, China câștigă pentru că acordă prioritate tehnologiilor strategice: practică un abil joc de șah ofensiv/defensiv în ce privește exploatarea tehnologică mondială. În consecință, China va continua să depășească Cercetarea și Dezvoltarea (C&D) Statelor Unite, indiferent cât de mulți bani ar cheltui acestea. Este ceea ce a permis Chinei să devină o superputere mai rapid decât oricare altă țară în istoria lumii. Creșterea puterii Chinei nu se bazează pe o mână de lucru ieftină, pe manipularea devizelor și furtișaguri de tehnologie americană, așa cum susțin toți experții. Dacă ar fi făcut doar asta, atunci China ar produce și astăzi doar bibelouri asamblate manual, așa cum făcea în aniii 1950 și nu s-ar bate de la egal la egal cu Statele Unite în materie de cuantică, de inteligență artificială, de biotehnologie etc.”

            În relațiile sale cu Congresul, cu Departamentul Apărării și cu comunitatea de informații americană, Michael Sekora s-a declarat profund frustrat de ce vede și aude, deoarece „nimic din ceea ce fac sau propun aceste organizații nu are nici cea mai mică șansă de a contracara China”. În anumite cazuri, spune el, reacțiile propuse „vor grăbi de fapt declinul Statelor Unite și ascensiunea Chinei.pentru că reacțiile SUA se bazează pe premise profund eronate. Prima este că Statele Unite se află într-o întrecere de alergare cu China. Amândouă părțile se ascund în laboratoarele lor pentru a descoperi tehnologii cheie, iar prima care ajunge la linia de sosire a progresului C&D dobândește un avantaj competitiv și câștigă”.

            “Conducerea americană crede că mijlocul pentru a învinge China pe linia de sosire este de a cheltui mai mulți bani decât competitoarea sa. În prezent, sporirea cheltuielilor pentru C&D nu doar că nu va reduce, dar va accelera ritmul declinului Statelor Unite. Dacă Statele Unite continuă cu actuala sa abordare de a-și însănătoși economia și a-și redresa puterea militară pentru a rămâne o superputere și a contracara China, ele vor deveni o țară săracă și îndatorată, într-o lume în care China rămâne singura superputere. Iar acest lucru se va petrece în mai puțin de zece luni. Cauza fundamentală este că, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Statele Unite au început să treacă de la o planificare bazată pe tehnologie la o planificare bazată pe finanțe. Astăzi, planificarea bazată pe finanțe este în continuare omniprezentă în economie și în ecosistemul militar din Statele Unite, de la industria privată la Departamentul Apărării și Casa Albă. Diferența între cele două este că, în planificarea bazată pe finanțe, „baza tuturor deciziilor este cum să exploatezi tehnologiile mai eficient decât competitorul/adversarul, pentru a genera un avantaj competitiv real pe piață sau pe câmpul de luptă”.

            “Planificarea bazată pe tehnologie a ajutat Statele Unite să devină o superputere înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial. Aceeași metodă a fost folosită de Japonia după Al Doilea Război Mondial pentru a se transforma într-un colos industrial în numai 20 de ani. Și rivalii noștri au folosit-o. Este ceea ce sovieticii au făcut în Timpul Războiului Rece pentru a egala puterea militară a Statelor Unite cu o economie  mult mai slabă. Iar China o utilizează de decenii pentru a deveni o superputere mai rapid decât orice altă țară din istoria lumii. Astăzi, Statele Unite folosesc o planificare bazată pe finanțe pentru forța economică și puterea militară, care formează baza acțiunilor și puterii noastre politice. În schimb, China utilizează o planificare bazată pe tehnologie. Datorită acestui lucru, China își va continua creșterea, iar Statele Unite își vor continua declinul rapid. Tot ce fac și propun administrația și Congresul este bazat pe planificarea financiară. Concentrându-se pe sistemul financiar, actuala administrație întărește și mai mult China pe cheltuiala Statelor Unite. China poate efectiv să neutralizeze o inițiativă de multe miliarde de dolari a Statelor Unite cu incomparabil mai puțini bani, asigurându-se că are avantajul competițional pe piață sau pe câmpul de luptă”, spune Sekora.

            Recesiunea „severă, lungă și urâtă”

            Economistul Nouriel Roubini, care a prezis corect criza financiară din 2008, vede o recesiune „lungă și urâtă” în SUA și la nivel global la sfârșitul lui 2022, care ar putea dura tot anul 2023[13]: „Chiar și într-o recesiune simplă, S&P 500 poate scădea cu 30%”, a declarat Roubini, președinte și director executiv al Roubini Macro Associates, într-un interviu. Într-o „aterizare dură – la care trebuie să ne așteptăm – S&P 500 ar putea scădea cu 40%”; în plus, șocurile negative de aprovizionare generate de pandemie, conflictul Rusia-Ucraina și politica de toleranță zero a Chinei la Covid vor aduce costuri mai mari și o creștere economică mai scăzută. Odată ce lumea intră în recesiune, Roubini nu se așteaptă la remedii de stimulare fiscală, deoarece guvernele cu datorii prea mari „rămân fără gloanțe fiscale”.

            Ca rezultat, Roubini vede o stagflație ca în anii 1970, precum și o criză masivă a datoriilor aidoma celei din criza financiară globală începută în 2008: el se așteaptă ca recesiunea americană și globală să dureze tot anul 2023, în funcție de cât de severe vor fi șocurile de aprovizionare și dificultățile financiare. În Timpul crizei din 2008, gospodăriile și băncile au fost cele mai dure afectate; Acum în 2022-2023, corporațiile și băncile din umbră – cum sunt fondurile speculative, fondurile de capital privat și fondurile de credit – sunt extrem de afectate. În noua carte sa carte, „Megathreats”, Roubini identifică 11 șocuri negative de ofertă pe termen mediu, care reduc creșterea potențială prin creșterea costului de producție. Acestea includ deglobalizarea și protecționismul, relocarea producției din Europa și SUA în China și Asia, îmbătrânirea populației în economiile avansate și piețele emergente, restricțiile la migrație, decuplarea dintre SUA și China, schimbările climatice globale și pandemiile recurente: „Este doar o chestiune de Timp până când vom avea următoarea pandemie urâtă”, a spus el.

            Sfatul lui Roubini pentru investitori este următorul: „Trebuie să fii ușor în ceea ce privește acțiunile și să ai mai mulți bani”, Deși numerarul este erodat de inflație, valoarea sa nominală rămâne la zero, „în Timp ce acțiunile și alte active pot scădea cu 10%, 20% sau 30%”. În ceea ce privește venitul fix, el recomandă să rămâi departe de obligațiunile cu durată lungă și să adaugi protecție împotriva inflației de la trezoreriile pe termen scurt sau obligațiunile cu indicele inflației.

            Referendumul din Puerto Rico

            Puerto Rico este un teritoriu american din 1898[14]. Statutul politic al insulei este subiect de dezbatere de zeci de ani: Partidul Progresist pledează pentru a deveni un stat american, iar Partidul Democrat Popular, un partid de opoziţie, pledează pentru menţinerea statu-quoului: Puerto Rico, teritoriu american din Caraibe, are propria Constituţie şi autonomie în mai multe domenii, dar depinde de Statele Unite pentru chestiuni precum apărarea sau imigraţia. Portoricanii sunt, de asemenea, cetăţeni americani, dar nu pot participa la alegerile prezidenţiale din Statele Unite, iar reprezentanţii lor nu votează în Congresul de la Washington.

            Pe 15 decembrie 2022, Camera Reprezentanţilor din SUA a votat în favoarea unui text care să permită Puerto Rico să organizeze un referendum obligatoriu cu privire la statutul său politic, dar proiectul de lege are puţine şanse să treacă de Senat. Acest referendum ar viza dorinţa Puerto Rico de a deveni al 51-lea stat american, de a-şi dobândi independenţa, ori de a fi un teritoriu suveran liber asociat Statelor Unite; referendumul ar putea avea loc în noiembrie 2023. Acest text “le va oferi Portoricanilor posibilitatea de a lua propria decizie cu privire la viitorul insulei lor”, a declarat Steny Hoyer, liderul democraţilor din Camera Reprezentanţilor, care a lucrat la proiectul de lege. Cu 233 de voturi pentru (printre care cele a 16 republicani) şi 191 de voturi împotrivă, textul este la Senat, unde va fi nevoie de o majoritate calificată de 60 de voturi din 100 pentru a fi adoptat, un prag greu de atins. Numeroşi republicani se opun de mult timp ca Puerto Rico să obţină statutul de stat american.

            Este a patra oară când Camera inferioară a Congresului SUA adoptă un proiect de lege pentru organizarea unui astfel de referendum, Senatul respingându-l de fiecare dată. La ultimul referendum neobligatoriu privind statutul insulei, în noiembrie 2020, 53% au votat în favoarea statutului de stat şi 47% împotrivă, şi puţin peste jumătate dintre alegătorii înregistraţi au participat la vot…

            Vizita lui Macron la Washington

            Vizita lui Emmanuel Macron, președintele Franței, la Washington pe 30 noiembrie și 2 decembrie 2022, a avut un efect[15]: pentru prima oară de la începutul războiului din Ucraina, Biden s-a declarat gata să negocieze pacea cu Putin.La conferința de presă care a urmat  discuțiilor oficiale cu oaspetele său, președintele american a spus: „Sunt pregătit să discut cu dl. Putin, dacă într-adevăr manifestă vreun interes să pună capăt războiului. Nu a făcut-o încă. Dar dacă o va face, prin consultare cu prietenii mei francezi și din NATO, voi fi fericit să discut cu Putin pentru a vedea ce intenționează”.

            Până la 1 decembrie 2022, administrația Biden a repetat cu obstinație că doar Ucraina singură este cea care poate decide momentul și condițiile pentru discuții despre un potențial armistițiu. În luna martie 2022, aflat în vizită la Varșovia, după un summit NATO, Biden declara că scopul războiului este răsturnarea de la putere a lui Putin. Schimbarea importantă de discurs a Washingtonului coincide cu vizita de trei zile a lui Macron în Statele Unite, pe fondul creșterii nemulțumirii aliaților vest-europeni față de prelungirea conflictului, care agravează criza energetică în care se află țările lor.

            Schimbarea de discurs a Washingtonului a fost întâmpinată cu precauție la Moscova. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremilinului, a declarat: „Președintele Federației Ruse a fost întotdeauna, este și rămâne deschis negocierilor pentru a apăra interesele noastre,dar, refuzul Statelor Unite de a recunoaște „noile teritorii” ca fiind rusești împiedică orice compromis potențial. Aceasta complică în mod considerabil căutarea unui teren comun de înțelegere. Biden a afirmat că negocierile nu sunt posibile decât după plecarea lui Putin din Ucraina”.Lucru imposibil, din punctul de vedere al Moscovei, a precizat Peskov. De la invazia sa, pe 24 februarie 2022, Rusia a ocupat circa 20% din teritoriul Ucrainei…

            Nu poate fi o coincidență că secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg a făcut o declarație trasă la indigo, într-un interviu acordat ziarului german Süddeutsche Zeitung, în care a afrimat: „Majoritatea războaielor se încheie la masa negocierilor, iar acesta (războiul din Ucraina – n.n.) nu va face probabil excepție. Înțelegem totuși că ceea ce se întâmplă la aceasta masă este indisolubil legat de situația de pe câmpul de luptă”. La fel ca Biden, Stoltenberg nu a uitat să adauge că, până acum, nu a văzut nici o dovadă că „Rusia vrea să negocieze cu bunăcredință”. 

            Schimbarea de discurs a lui Biden și a NATO vine nu doar după primirea lui Macron la Casa Albă, ci și după cele trei ore și jumătate de discuții pe care le-a avut cu Xi Jinping, la summitul G20 din 15-16 noiembrie 2022, desfășurat în Bali (Indonezia).

[1] Vezi site-urile SUA au anunțat un acord economic major în Asia – contrabalans la China (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 24 mai 2022, precum și SUA, alianță cu 13 state din Asia-Pacific pentru a reduce influența Chinei (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 10 septembrie 2022

[2] Vezi site-ul SUA vor numi primul lor ambasador Arctic (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 28 august 2022

[3] Vezi site-ul Sute de mii de case vor fi înghițite de apele mării, arată un studiu (descopera.ro), postat și vizitat pe 22 septembrie 2022

[4] Vezi site-ul Acesta este Cuiul din Coșciugul lui Biden | ActiveNews, postat și vizitat pe 22 iunie 2022

[5] Vezi site-ul Marele Lac Sărat din Statele Unite ale Americii, la un pas de colaps (descopera.ro), postat și vizitat pe 12 octombrie 2022

[6] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/externe/Seful-Fortelor-Nucleare-ale-SUA-Ucraina-este-doar-„INCALZIREA-–-Vine-„the-Big-One-.-Iminent-177244, postat și vizitat pe 5 noiembrie 2022

[7] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/stiinta/20113564-noile-turbine-eoliene-pot-produce-energie-la-o-scara-fara-precedent-cum-se-prezinta-proiectul, postat și vizitat pe 3 iulie 2022

[8] Vezi site-ul Audieri și dezvăluiri extraordinare pe tema vaccinării în Senatul SUA: creștere de 1.000% a codurilor de diagnostic pentru probleme neurologice în Armata SUA, infarct – creștere 269%, paralizie Bell – 291%, infertilitate – 471%, avorturi spontane – 300% | ActiveNews, postat și vizitat pe 27 ianuarie 2022

[9] Vezi site-ul US marks 1 mn Covid deaths, early epicenter New York seeks to move on (msn.com), postat și vizitat pe 12 mai 2022

[10] Vezi site-ul Masca, anulată de Justiție în statul New York: Obligativitatea purtării măștii, impusă de guvernatoarea Kathy Hochul, a fost declarată neconstituțională de Curtea Supremă | ActiveNews, postat și vizitat pe 27 ianuarie 2022

[11] Vezi site-ul FDA a ajuns la vorba lui Trump: Americanii ar trebui să trateze COVID-19 ca pe gripa obișnuită | ActiveNews, postat și vizitat pe 9 mai 2022

[12] Vezi site-ul Efectul Socrates: Statele Unite își vor pierde Supremația în fața Chinei în mai puțin de 10 luni | ActiveNews, postat și vizitat pe 17 aprilie 2022

[13] Vezi site-ul Economistul care a anticipat criza din 2008 prevestește o recesiune „severă, lungă și urâtă” | adevarul.ro, postat și vizitat pe 21 noiembrie 2022

[14] Vezi site-ul Puerto Rico ar putea organiza un referendum pentru independență dacă propunerea trece de voturile Congresului SUA – Stiri pe surse – Cele mai noi stiri, postat și vizitat pe 16 decembrie 2022

[15]  Vezi site-ul Semne de Pace? – Biden este gata să discute cu Putin despre Sfârșitul Războiului – Build Back Better în Poligonul de Încercare Ucraina | ActiveNews, postat și vizitat pe 2 decembrie 2022

Ambasador prof. Dumitru  CHICAN

Războiul  ucrainean, aflat în  cea de-a treia lună, pare a fi intrat într-o nouă fază a violenţelor, distrugerIlor şi victimelor umane produse. Cu toate acestea, sunt încă prea puţine şi neconvingătoare semnalele  că orizontul păcii şi al normalităţii este mai aproape. Printre ruine, lacrimi şi sacrificii, ucrainenii nu obosesc să reziste,  să arate cu degetele semnul simbolic al victoriei şi să rostească, în acelaşi timp, cele două vocabule la fel de sacralizate  ca şi drapelul naţional: “Slava Ukraini!”- Glorie, slavă Ucrainei! De partea cealală, la Kremlin, Vladimir Putin nu osteneşte nici el să lanseze, tot mai vocal şi tot mai caustic, avertismente şi ameninţări adresate statelor care ar acorda ajutor ucrainenilor. Dincolo de Atlantic, preşedintele Joe Biden anunţă aproape cu o ritmicitate cotidiană, sporirea alocaţiilor financiare şi trimiterea de mijloace militare pentru Ucraina. Între ameninţările preşedintelui Putin şi asistenţa umană şi materială pe care o primeşte din partea Americii, a Europei şi a unei bune părţi a comunităţii internaţionale,  Volodimir Zelenski  nu conteneşte ca, într-un ritm tot atât de alert, să ceară arme şi subzistenţă.

Îndârjirea cu care şi una şi alta dintre tabere – Rusia şi comunitatea vestică –  au ajuns la un nivel la care omul obişnuit este îndreptăţit să se întrebe dacă în  acest război din Ucraina, cu retorica sa  politicianistă şi propagandistică, asistăm, în realitate, la o înfruntare pe viaţă şi pe moarte între Rusia şi comunitatea occidentală în frunte cu Statele Unite ale Americii – o înfruntare în care Ucraina nu este decât miza şi mielul de sacrifIciu.

Că acest război va avea un  sfârşit este neîndoielnic. Dar întrebarea care se pune este pe cât de simplă, pe atât de greu rezolvabilă:  când şi cum se va termina?

Cel puţin în această  fază, un posibil răspuns rezonabil se află în strânsă dependenţă de două elemente afate, ele însele, într–o continuă schimbare şi remodelare.

Este vorba, în primul rând, despre rezilienţa, calitatea, cantitatea şi promptitudinea  aprovizionării Ucrainei cu materialul necesar  menţinerii echilibrului dinamic al frontului şi chiar  realizării unei superioaritate a acestuia în raport cu dinamica frontului inamic.

Şi este vorba, în egală măsură, de  remanenţa şi funcţionarea eficientă şi coerentă a sistemului de sancţiuni internaţionale impuse statului atacator.

Dacă Ucraina are  nevoie existenţială de o soluţie  care să – i asigure supraveţuirea şi morfologia identitară naţională, Federaţia Rusă şi, personal, Vladimir Putin are nevoie de  o victorie pentru a-şi afirma prestigiul şi a dovedi propriilor concetăţeni că  politica liderului nu a fost eronată, şi să-şi asigure astfel continuitatea în  fotoliul de la Kremlin şi autoritatea de a conduce Rusia atât cât îi îngăduie constituţia amendată după voinţa sa. În paralel cu intensificarea acţiunilor militare pe front, decidenţii, Ideologii şi politicienii moscoviţi vorbesc de configuraţia viitoarei ordini a lumii care nu va putea să fie realizată şi durabilă decât prin eliminarea unipolarismului (adică a dominaţiei americane) şi instituirea ordinii multipolare. Iar această aserţiune trimite semnalul cât se poate de  clar că, în primul rând, Rusia va continua şi va escalada amploarea şi duritatea ‘misiunii speciale” pentru a obţine cu orice preţ o victorie de care Vladimir are acută nevoie,  şi mai semnalează că liderul de la Kremlin şi sfetnicii săi rămîn inflexibili şi ostili principiului compromisului ca tactică majoră a oricărui proces de negociere a păcii. Iar din aceasta derivă şi poziţia părţii ucrainene  pentru care compromisul  în faţa ursului rus ar însemna un fatidic joc cu viitorul naţional şi teritorial al ţării.

*

În etapa în care se află, escaladarea dinamicii ofensive ruseşti şi fireasca intensificare a contraofensivei ucrainene este determinată de interesul şi dorinţa fecăruia dintre protagoniştii beigeranţi de a-şi construi o poziţie  cât mai solidă în perspectiva viitoarelor negocieri de pace. Este, de altfel, o realitate pe  care şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, o exprima deschis atunci când afirma că “totul se va încheia cu semnarea unui acord, dar termenii acestui acord vor depinde de situaţia de luptă pe teren”.

Se înţelege că, în calitatea deţinută în conflictul ucrainean, va trebui ca şi Administraţia de la Washington şi, împreună cu ea, guvernul ucrainean să accepte principiul compromisului realist, chiar dacă, faţă cu sacrificiile făcute de poporul ucrainean şi  plătitorul american de impozite ar putea să ridice obiecţii.

Realismul ca atitudine şi metodă este o condiţie sine qua non pentru orice negocieri iar acest principiu trebuie să fie conştientizat şi instrumentalizat de toţi negociatoriii  şi, mai ales în acele negocieri a căror miză o reprezintă reinstaurarea post-conflictuală a păcii. Este un adevăr pe care Henry Kisssinger îl sublinia în 2014, în contextul crizei  Crimeei, asumându-şi riscul reacţiilor critice din partea  susţinătorilor părţii ucrainene.

După anexarea peninsulei din sud-estul  Crimeei, fostul  secretar de stat şi consilier pentru securitate naţională Henry Kissinger cerea  Administraţiei să manifeste reţinere şi realism şi abţinere de la supralicitări care nu servesc intereselor naţionale americane.

Ideea pe care o susţinea Kissinger era aceea că “adevăratele  abilităţi politice se reflectă nu în declanşarea războiului, ci prin modul de încetare a acestuia, iar în legătură cu chestiunea ukraineană, cerea decidenţilor de la Wasington să dea dovadă de realism şi reţinere, dat fiind  că o supralicitare a interesului pentru implicarea americană în dosarul ucrainean ar însemna o riscantă perspectivă  de a declanşa o inutilâ confruntare cu Rusia, “în condiţiile în  care importanţa strategică a Ucrainei, raportată la interesele americane, este irelevantă”.

 Din acest punct de vedere, Henry Kissinger a dezvoltat, la vremea respectivă, patru criterii principiale de abordare a diferendelor dintre Moscova şi Kiev, principii care, în viziunea autorului lor, ar fi fost în măsură, pe de o parte, să menţină integritatea şi identitatea ucraineană fără recursul la pâghia intervenţiei militare şi, pe de altă parte, să  evite deteriorarea climatului relaţionar şi degadarea acestuia într-o confruntare amplă între Occident şi Federaţia Rusâ.

Explicându-şi cvartetul principiilor sale, Kissinger începe prin a afirma dreptul Ucrainei de a-şi decide liber şi independent  politica  internă, alianţele şi parteneriatele, inclusiv în ceea ce priveşte aderarea la Uniunea Europeană.

Al doilea “principiu Kissinger”, stipulează că, din mai multe considerente geopolitice, strategice şi naţionale, Ukraina nu este şi nu trebuie să fie eligibilă pentru o afiliere la Alianţa Atlantic/ului de Nord.

În cel de-al treilea  principiu, omul politic Kissinger formulează opinia potrivit căreia guvernanţa ucraineană ar trebui să preia  şi să implementeze exemplul oferit de Finlanda şi poziţia acesteia faţă cu echilibrul relaţionar cu marile puteri, ceea ce, practic, înseamnă o apropiere multidirecţională de Occident fără ca aceasta să creeze sfidări şi antagonisme în raporturile cu Federaţţia Rrusă.

În al patrulea şi ultimul rând, Henry Kissinger crede că  Moscova trebuie să accepte suveranitatea ucraineană asupra Crimeei, cu instituirea unui statut special pentru flota maritimă rusească în baza navală de la Sevastopol.

Fără a pretinde că ideile sale oferă soluţii perfecte, Kissinger  precizează că, avansând aceste considerente, el a dorit să ofere o opţiune perfectibilă şi eficientă pentru menţinerea unui echilibru funcţional şi non-conflictual între protagoniştii direct implicaţi..

 Astăzi, în Ucraina războiul produce ravagii, dar nimeni nu este dispus să-şi asume  o cât de măruntă răspundere pentru o asemenea evoluţiei. Poate că, dându-se ascultare , fie şi parţială, poveţelor lui Kissinger, nu s-ar fi ajuns la un asemenea deznodământ dramatic. Dar niciodată nu este prea târziu pentru un răgaz de meditaţie asupra îndreptării erorilor şi repunerii realismului şi a raţiunii pe făgașul firesc.