Category: SUA

Home / Category: SUA

Emilian M. Dobrescu

Economia

Ucraina se pregăteşte să vândă mari companii de stat, inclusiv de utilităţi şi uzine metalurgice, la preţuri mici, pentru a-şi consolida bugetul dependent de ajutoare şi pentru a pune capăt, pe de altă parte, deceniilor de practici postcomuniste de corupţie şi proastă gestionare, care au subminat economia[1]: dacă măsura va fi aprobată de Parlament, Ucraina ar putea câştiga peste 400 de milioane de dolari, în cel mai bun caz, prin vânzarea companiilor de utilităţi şi a celor siderurgice, precum şi a unui producător de îngrăşăminte şi a unui producător de insulină. Alte 190 de milioane de dolari pot veni din închirierea de terenuri agricole, a declarat Rustem Umerov, şeful Fondului Proprietăţii de Stat din Ucraina (PSFMU), într-un interviu acordat Bloomberg. El a recunoscut că puţini Oameni ar vrea să investească într-o ţară aflată în război, dar i-a îndemnat pe potenţialii investitori să se gândească la Ucraina ca la o investiţie de viitor, ce s-ar putea dovedi de 20 de ori mai profitabilă decât pare în prezent.

Printre companiile ce ar putea fi privatizate se numără producătorul de amoniac Odeski Priportovi Zavod, producătorul de titan United Mining şi Uzina de titan-magneziu de la Zaporojie, producătorul de insulină Indar şi producătorul de energie Centrenergo PJSC.

În Timp ce Guvernul se aşteaptă să obţină 6 miliarde de hrivne (162 de milioane de dolari) din vânzarea companiilor de stat în 2023, Rustem Umerov spune că ar putea obţine o sumă potenţial de patru ori mai mare dacă planurile de vânzare şi de leasing vor merge mai departe. Acest lucru depinde de Parlament, care trebuie mai întâi să aprobe legislaţia pentru a permite privatizarea companiilor mari şi închirierea terenurilor agricole deţinute de stat. Deputaţii sunt împărţiţi în două tabere – pro şi contra. În cazul în care Parlamentul nu reuşeşte să adopte legile necesare, alternativa ar fi ca statul să se orienteze către societăţi mixte cu alte companii de stat pentru a uşura povara asupra finanţelor publice.

          Logica militară prevalează

            Afluxul de echipamente militare în Ucraina a prezentat tot Timpul un risc de escaladare și deturnare a armelor, a avertizat pe 8 februarie 2023, în fața Consiliului de Securitate, Înaltul Reprezentant al Națiunilor Unite pentru Afaceri de Dezarmare, Izumi Nakamitsu, care a cerut încetarea atacurilor asupra zonelor locuite[2]: referindu-se la „tragica aniversare” a începerii ofensivei militare a Rusiei în Ucraina începând cu 24 februarie 2022, care „a provocat suferințe nespuse poporului ucrainean și a creat repercusiuni în întreaga lume”, doamna Nakamitsu a detaliat asistența militară primită de Ucraina din partea mai multor guverne.

            Izumi Nakamitsu a raportat astfel „transferul de arme și muniție convențională grea, vehicule de luptă de infanterie, capacități de apărare aeriană, sisteme de artilerie de mare calibru, vehicule aeriene de luptă fără pilot și rachete, precum și arme de calibru mic”, la care mai recent s-au adăugat „din ce în ce mai importante sisteme moderne” precum tancurile de luptă. Potrivit Înaltului Reprezentant pentru Afaceri de Dezarmare al ONU, alte state au transferat arme, cum ar fi dronee de luptă, către forțele armate ruse pentru a fi utilizate în Ucraina, precum și arme convenționale puternice, cum ar fi rachetele de artilerie.

            Evitați escaladarea și deturnarea armelor

            Dna Nakamitsu a remarcat că afluxul masiv de arme în orice situație de conflict armat sporește temerile de escaladare și că măsurile de prevenire a potențialei deturnări a unor astfel de arme și muniții sunt esențiale pentru redresarea post-conflict și securitatea regională, precum și pentru prevenirea conflictelor în alte regiuni. În conformitate cu standardele internaționale, orice transfer de arme și muniție ar trebui, a spus ea, să includă evaluări ale riscurilor înainte de transfer și verificări după expediere, cum ar fi inspecții la fața locului și auditări ale utilizatorilor finali. Prevenirea deturnării necesită, un schimb de informații între statele importatoare, de tranzit și exportatoare, o contabilitate adecvată, protejarea armelor și munițiilor și controale la frontieră: „Transparența în domeniul armamentului este o măsură crucială de consolidare a încrederii, care poate servi la reducerea tensiunilor și ambiguităților dintre statele membre”, a declarat Izumi Nakamitsu amintind că Registrul armelor convenționale al Națiunilor Unite și Tratatul privind comerțul cu arme rămân instrumente cheie în această privință. Ea a încurajat statele membre să participe la aceste mecanisme de transparență, deoarece „comportamentul previzibil și transparent al statelor poate reconstrui încrederea reciprocă și poate ajuta la prevenirea conflictelor”.

            Doamna Nakamitsu a dorit, de asemenea, să reafirme responsabilitatea tuturor părților implicate în conflict de a proteja civilii și infrastructura civilă. Deplângând bilanțul, probabil mai mic decât realitatea, a 18.657 de victime civile, inclusiv 7.110 morți și 11.547 răniți în Ucraina de la începutul ofensivei ruse, ea a confirmat Consiliului de Securitate că majoritatea civililor morți și răniți sunt victime ale explozivilor armelor, inclusiv artileria grea, precum și a sistemelor de lansare a rachetelor multiple.

            Izumi Nakamitsu a descris efectele conflictului asupra infrastructurii și serviciilor civile esențiale, precum și consecințele lor umanitare directe: „case, școli, drumuri și poduri distruse, grave distrugeri asupra spitalelor și instituțiilor sanitare. Perturbarea apei, gazelor, încălzirii și electricității cauzate de atacurile rusești asupra infrastructurii energetice agravează criza umanitară din Ucraina. Aceste atacuri constituie o escaladare inacceptabilă a războiului, iar civilii plătesc cel mai mare preț pentru că principiile umanitare trebuie respectate și „trebuie luate toate măsurile posibile pentru a evita sau, în orice caz, pentru a minimiza victimele civile și deteriorarea infrastructurii civile”.

            Interzicerea folosirii armelor explozive în zonele populate

            Izumi Nakamitsu a reiterat apelul neechivoc al Secretarului General al ONU, António Guterres, adresat părților în conflict de a se abține de la utilizarea armelor explozive în zonele populate, un ecou al declarației politice adoptate de ONU în noiembrie 2022, de către 80 de state privind întărirea protecției civililor împotriva acțiunilor militare: „Reiterez apelul meu către statele membre să pună în aplicare această declarație, care este un pas important în eforturile noastre de a proteja mai bine civilii. Atacurile împotriva civililor și a infrastructurii civile trebuie să înceteze”.

            Constatând pierderile imense și devastările din Ucraina din perioada februarie 2022 – februarie 2023 și perspectivele de pace care „continuă să se diminueze”, Înaltul Reprezentant pentru Afaceri de Dezarmare al ONU a recunoscut că „perspectiva unei soluții negociate pare în prezent subțire atât Timp cât logica militară actuală continuă să prevaleze” și a cerut Adunării Generale să susțină o soluționare pașnică. „O escaladare și prelungirea ulterioară a conflictului ar duce doar la și mai multe suferințe insuportabile, iar transferul de echipament militar în sprijinul Ucrainei nu trebuie să deraieze aspirația la pace a tuturor națiunilor lumii”.

          OZN-uri la Kiev

Un raport publicat la finalul lunii februarie 2023 de Oamenii de știință de la Observatorul Astronomic din Kiev (MAO), a descris „un număr semnificativ de obiecte a căror natură nu este clară”, inclusiv mai multe așa-numite „fantome” care păreau complet negre pe Cer și păreau să treacă prin atmosferă cu o viteză de până la 53.000 km/h – aproximativ de două ori mai rapid decât o rachetă balistică intercontinental[3]: autorii raportului au descris aceste obiecte fantomă ca fiind UAP – denumirea preferată de comunitatea științifică pentru obiectele zburătoare neidentificate, sau OZN-uri – fără a încerca să excludă explicații mai evidente, cum ar fi sateliții, dronele sau rachetele rusești. Raportul MAO despre obiectele zburătoare neidentificate (OZN) care au zburat pe Cerul Ucrainei a fost respinse oficial de către Academia Națională de Științe a Ucrainei (NASU), citându-se „erori semnificative” în metodele și rezultatele raportului: „Prelucrarea și interpretarea rezultatelor au fost efectuate la un nivel științific necorespunzător și cu erori semnificative în determinarea distanțelor față de obiectele observate”, a scris un grup de oameni de știință de la NASU, într-o declarație dată publicității.

Echipa de la NASU a adăugat că raportul „nu a îndeplinit cerințele profesionale pentru publicarea rezultatelor cercetării științifice”; în raportul lor, cercetătorii de la Observatorul Astronomic din Kiev au analizat observațiile asupra unor obiecte ciudate, care se mișcă rapid, detectate de unul dintre cele două observatoare din apropierea Kievului. Echipa de la MAO a dedus distanța, dimensiunea și viteza acestor obiecte pe baza cantității de lumină de fundal pe care fiecare dintre ele părea să o blocheze, concluzionând că multe dintre obiectele misterioase aveau aproximativ dimensiunea unui avion, dar se deplasau prin atmosferă cu viteza unei nave spațiale. „Autorii nu oferă argumente care să susțină că printre UAP-urile observate s-ar putea afla fenomene naturale sau obiecte artificiale de origine extraterestră”, au scris cercetătorii de la  NASU.


[1] Vezi sitte-ul Măsuri disperate în economia ucraineană: Guvernul de la Kiev scoate la vânzare mari companii de stat pentru a face rost de bani – Știri de ultimă oră | Stiripesurse.ro, postat și vizitat pe 21 aprilie 2023

[2] Vezi site-ul Ukraine : la logique militaire repousse le règlement du conflit, avertit une haute responsable de l’ONU | ONU Info, postat I vizitat pe 8 februarie 2023

[3] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/ozn-uri-fantoma-pe-cerul-ucrainei-oamenii-de-stiinta-de-la-observatorul-astronomic-din-kiev_2811185.html, postat și vizitat pe 28 februarie 2023

SUA. SITUAȚII CONTROVERSATE

April 18, 2023 | GEOPOLITICĂ, SUA | No Comments

Emilian M. Dobrescu

Erodarea solului

În Vestul Mijlociu, una dintre cele mai productive regiuni agricole din lume, cercetătorii au calculat că solul din SUA se erodează de 1.000 de ori mai repede decât înainte de ascensiunea agriculturii moderne[1]: aceasta înseamnă mult mai multă pierdere de sol decât ceea ce ar trebui să fie permis în conformitate cu ceea ce Departamentul de Agricultură al SUA (USDA) spune că este sustenabil, în ghidurile sale de management al solului. „Pentru prima dată, știm care sunt ratele naturale de eroziune în Vestul Mijlociu”, spune geologul Caroline Quarrier, care a finalizat această cercetare la Universitatea Amherst din Massachusetts (SUA). „Și pentru că acum cunoaștem rata de eroziune, putem vedea exact cât de mult a accelerat procesul agricultura modernă”, completează ea.

Studiul se bazează pe prezența în solul din SUA a unui element rar, cunoscut sub numele de beriliu-10, pe care Quarrier și colegii ei l-au detectat în 14 prerii native din Vestul Mijlociu, care nu au fost perturbate de agricultură. Beriliul-10 se formează în mare parte în atmosfera Pământului, atunci când razele cosmice din Calea Lactee străpung atomosfera planetei noastre. Odată ce ajunge în stratul superior al solului, Timpul său de înjumătățire poate dezvălui ratele de eroziune de-a lungul a mii sau chiar milioane de ani.

BecurÎnainte de agricultura modernă, ratele medii de eroziune în preriile din Iowa, Minnesota, Dakota de Sud, Nebraska și Kansas erau de aproximativ 0,04 milimetri pe an, au descoperit Quarrier și colegii săi. Acest număr este valabil începând cu ultima eră glaciară, din urmă cu aproximativ 12.000 de ani. Dar, situația s-a schimbat: măsurătorile anterioare din câmpurile agricole adiacente preriilor native studiate arată că aceste zone cultivate pierd sol cu o viteză mult mai mare, de o mie de ori mai mare în unele locuri. Regulile actuale de durabilitate ale USDA se bazează pe ideea că solul vegetal din Vestul Mijlociu poate rezista doar la un milimetru de eroziune în fiecare an.

Dar, acest nivel „de referință” al eroziunii, este de 25 de ori mai mare decât ratele medii de eroziune pre-agricole, calculate de Carrier și colegii ei. Cu alte cuvinte, eroziunea pe care USDA o consideră „tolerabilă” pentru aceste locuri este cu mul peste ratele de eroziune naturală; în acest ritm, solul din SUA este pur și simplu incapabil să se recupereze; dispare mai repede decât se poate acumula. Drept urmare, din ce în ce mai mult sol se pierde în fiecare an.

            La începutul anului 2022, cercetătorii de la universitatea citată au descoperit cum câmpurile agricole din Vestul Mijlociu al SUA au pierdut în medie 2 milimetri de sol pe an, echivalentul a aproximativ 57,6 miliarde de tone de sol vegetal pierdut în aproximativ 160 de ani, deci consecințele lucrării solului în ritmul în care se face astăzi sunt chiar mai grave decât au apreciat Oamenii de știință. Deteriorarea rapidă a solurilor din Vestul Mijlociu al SUA amenință viitoarea producție agricolă și habitatele. Într-o perioadă de criză climatică, menținerea sănătății solului vegetal este mai importantă ca niciodată. În prezent, lumea obține 95% din hrană din acest strat superior de pământ, iar ONU a avertizat că, dacă nu începem să conservăm solul planetei, lumea este pe cale să sufere pierderea biodiversității, daune larg răspândite ale infrastructurii, și, posibil, deplasarea unor întregi comunități umane.

Solul este, de asemenea, o modalitate importantă de a aspira excesul de carbon din atmosferă. Efectele schimbărilor climatice ar putea fi și mai grave fără acest rezervor natural de carbon. „Există practici agricole, cum ar fi agricultura fără arat, pe care știm să le facem și știm că reduc foarte mult eroziunea”, spune Quarrier. Plantarea fără arat a culturilor este doar un exemplu de agricultură durabilă. Sistemele de drenaj mai bune pot reduce efectele eroziunii apei, iar lăsarea pe loc a miriștilor în loc de ardere la sfârșitul sezonului poate ajuta solul să reziste în continuare la intemperii. La începutul anului 2022, experții ONU au avertizat că 90% din suprafața Pământului ar putea fi expusă riscului de eroziune până în 2050, iar recuperarea a doar câțiva centimetri din acel sol în condiții naturale durează mii de ani.

Limita de îndatorare autorizată de Congres

Plafonul de îndatorare a fost majorat ultima oară în decembrie 2021 la 31,4 mii de miliarde de dolari, iar pe 19 ianuarie 2023, SUA au atins limita de îndatorare autorizată de Congres, care trebuie din nou majorată pentru evitarea unor “măsuri extraordinare” precum folosirea fondurilor de pensii pentru finanțarea cheltuielilor SUA.

Într-o scrisoare adresată preşedintelui republican al Camerei Reprezentanţilor, Kevin McCarthy, secretara Trezoreriei SUA, Janet Yellen a subliniat că începând din ziua menționată mai sus şi în lipsa unui nou plafon, Trezoreria se pregăteşte să pună în aplicare primele măsuri, care vor viza mai multe fonduri de pensii ale salariaţilor din serviciul public. Acest lucru nu înseamnă, însă, că bugetarii nu vor mai avea acces la banii de pensie, fonduri care urmează să fie reîntregite după echilibrarea bugetară. Secretarul Trezoreriei a avertizat însă că aceste “măsuri extraordinare” pot fi “extinse” doar până în luna iunie 2023, şi că, dacă Congresul nu ajunge la un acord, Statele Unite riscă să intre în incapacitate de plată.

“Nerespectarea obligaţiilor statului ar cauza daune ireparabile economiei americane şi mijloacelor de trai ale tuturor americanilor, precum şi finanţelor globale”, a insistat Janet Yellen în scrisoarea sa. După publicarea scrisorii, ratele obligaţiunilor guvernamentale americane pe termen scurt au crescut, un semn de nervozitate a pieţei. Un plafon până la care guvernul federal al Statelor Unite se poate împrumuta este o măsură luată în urmă cu mai mult de un secol, pentru evitarea creditărilor care pun în pericol economia ţării. Cât Timp vor funcţiona “măsurile extraordinare”, în lipsa posibilităţii de împrumut, depinde de nivelul de colectare a taxelor din primăvara lui 2023; analiştii politici se aşteaptă la o bătălie politică dură între republicanii conservatori, care ar putea condiţiona majorarea plafonului de reducere a cheltuielilor statului, inclusiv a celor militare.

Măsurile de control la frontiere

La începutul anului 2023, administrația americană a anunțat noi măsuri de control la frontiere, care riscă să submineze bazele dreptului internațional al drepturilor Omului și al refugiaților. Apoi, pe 10 ianuarie 2023, Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Volker Türk a spus că aceste prevederi par a fi „în contradicție cu interzicerea expulzărilor colective și cu principiul nereturnării”[2]: modificările anunțate includ utilizarea sporită a eliminărilor accelerate și extinderea utilizării titlului 42 din Ordinul de sănătate publică pentru a permite deportarea rapidă în Mexic a aproximativ 30.000 de Cubanezi, Haitieni, Nicaraguani și Venezueleni, intrați clandestin în SUA în fiecare lună.

Acest mecanism permite deportarea persoanelor în Mexic sau în țara lor de origine „fără evaluarea individuală a tuturor nevoilor lor de protecție, însoțită de un proces echitabil și de garanții procedurale”, potrivit ONU; Statele Unite ar trebui să recurgă la expulzări imediate, însoțite de o interdicție a noii intrări pe teritoriu Timp de cinci ani. Potrivit rapoartelor presei, peste 200.000 de arestări au fost înregistrate în noiembrie 2023 la granița de sud a SUA cu Mexicul. În plus, Washingtonul a indicat că până la 30.000 de migranți calificați vor avea permisiunea de a intra în Statele Unite în fiecare lună din Cuba, Haiti, Nicaragua și Venezuela. Dar, SUA nu a precizat când va intra în vigoare această ”permisiune”…

Pentru ONU, accesul limitat la eliberarea condiționată umanitară pentru unii nu poate înlocui în cele din urmă respectarea dreptului tuturor de a solicita protecția drepturilor lor fundamentale. Șeful ONU pentru drepturile Omului și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea că cei care au cea mai mare nevoie de azil și cei aflați în situații vulnerabile este puțin probabil să îndeplinească condițiile restrictive pentru eliberare, condiții umanitare, în special aceea de a avea un sponsor financiar în Statele Unite. Înaltul Comisar și-a reiterat apelul ca drepturile Omului ale tuturor refugiaților și migranților să fie respectate și protejate la frontierele internaționale. „În loc să-i defăimăm și să le negăm drepturile recunoscute de mult Timp, ar trebui să căutăm să guvernăm migrația într-un mod uman și sigur, cu respect deplin pentru drepturile Omului ale fiecărui individ”, a conchis Volker Türk.

Opinia senatorului Roger Marshall

            „Sunt adesea întrebat care este cea mai mare amenințare cu care se confruntă națiunea americană și vă spun că nu este Rusia, nu este nici China, nici Coreea de Nord sau Iran[3]; iubesc mediul, deci nu este vorba de schimbările climatice. Cea mai mare amenințare pe termen lung cu care se confruntă Statele Unite este datoria națională de 31 de trilioane de dolari. Și ea tot crește. S-a ajuns aici pentru că președintele Joe Biden a cheltuit în primele 20 de luni de mandat mai mult decât orice alt lider din Istoria SUA.

            Sub Administrația Biden, prețurile la energie au urcat cu aproape 40%, gazele folosite în încălzirea locuințelor – cu peste 52%, prețurile la electricitate – cu peste 23%, benzina – cu peste 45% și alimentele – cu peste 19%; concomitent, salariile reale nu respectă inflația, iar Omul de rând resimte cel mai puternic scăderea nivelului de trai”.

            China este al doilea cel mai mare deținător străin al datoriei guvernamentale americane, dar și în primele luni din 2023 și-a redus participațiile în titluri de stat americane, care au coborât sub cifra simbolică de 1 trilion de dolari SUA… 

Prăbușirea Silikon Valley Bank (SVB)

Autoritățile americane au implementat soluții pentru a răspunde prăbușirii Silicon Valley Bank, cel mai mare colaps al unei instituții financiare din SUA de după criza din 2008[4]: secretara Trezoreriei SUA, Janet Yellen, a exclus salvarea băncii din fonduri publice, iar oficialii Rezervei Federale au analizat într-o ședință cu ușile închise, potențiale măsuri de sprijinire a deponenților. SVB Financial Group, axat pe startup-uri, a devenit cea mai mare bancă americană care a eșuat de la criza financiară din 2008, tulburând piețele și blocând miliarde de dolari aparținând companiilor și investitorilor. Cu active de 209 miliarde de dolari, SVB este a 16-a cea mai mare bancă din SUA, ceea ce face ca lista potențialilor cumpărători, care ar putea încheia o tranzacție în decurs de doar câteva zile să fie relativ scurtă, potrivit unor surse citate de presa americană.

Temerea piețelor este că dacă autoritățile de reglementare nu găsesc un cumpărător, turbulențele s-ar putea răspândi la nivelul mai multor bănci regionale din SUA. Janet Yellen a declarat pe 12 martie 2023 că lucrează îndeaproape cu autoritățile de reglementare bancare pentru a-i proteja pe deponenți, dar a exclus o salvare guvernamentală: „Vrem să ne asigurăm că necazurile care există la o bancă nu creează contagiune altora care sunt solide”.

Federal Deposit Insurance Corporation (FDIC), instituție care a fost numită administrator judiciar, a încercat să găsească o altă bancă care să fie dispusă să fuzioneze cu Silicon Valley Bank. Nu a fost clar dacă autoritățile de reglementare au sprijin politic pentru a arunca un colac de salvare băncii, care se adresează startup-urilor și investitorilor din Silicon Valley…

Speranța de viață

Covid-19 și supradozele de medicamente au dus la un al doilea an consecutiv de înrăutățire a speranței de viață în SUA – cea mai scăzută din ultimii 100 de ani, potrivit celor mai recente date ale Centrelor pentru Controlul Bolilor (CDC)[5]: conform datelor din 2021, americanii trăiesc în medie în 2022, 76,4 ani, în scădere de la un vârf de 78,8 ani în 2019. De asemenea, datele arată că speranța de viață SUA continuă să se situeze pe ultimul loc în rândul țărilor cu economii mari.

Într-un comunicat de presă din august 2022, CDC a comentat astfel cea mai gravă scădere – cu doi ani – a speranței de viață înregistrată din 1923 încoace: „Scăderile speranței de viață după 2019 sunt în mare parte determinate de pandemie. Decesele Covid-19 au contribuit la aproape trei sferturi, adică 74%, din declinul din 2019 până în 2020, și 50% din declinul din 2020 până în 2021”.

Decesele cauzate de supradoze de droguri sunt un alt factor al scăderii speranței de viață. Acestea reprezintă acum mai mult de o treime din toate decesele accidentale din SUA, arată datele; decesele cauzate de supradozele droguri au crescut cu 16% în 2021 față de 2020; statisitcile includ și decesele care implică fentanil, care au crescut cu 22% în 2021 față de 2020.

Speranța de viață în SUA rămâne cu mult mai mică decât în Marea Britanie, unde media este de 80,8 ani! De asemenea, este mai mică decât cea a vecinilor din Canada, unde speranța de viață începând cu 2020 este de 81,75 de ani. Comparativ cu cele două țări menționate, SUA alocă cele mai mari sume de bani pentru asistență medicală. Pe cap de locuitor, SUA plătește 12.318 dolari, în Timp ce Marea Britanie cheltuiește 5.387 de dolari, iar Canada 5.511 dolari pe cap de locuitor.


[1] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/natura/20244228-solul-din-sua-se-erodeaza-de-1-000-de-ori-mai-repede-decat-ar-trebui, postat și vizitat pe 24 decemb rie 2022

[2] Vezi site-ul Etats-Unis : les nouvelles mesures de contrôle aux frontières risquent de porter atteinte aux droits des réfugiés et migrants | ONU Info, postat și vizitat pe 11 ianuarie 2023

[3] Vezi site-ul https://www.national.ro/politica/china-baga-in-faliment-america-beijingul-are-titluri-de-trezorerie-de-aproape-1-trilion-de-dolari-790923.html, postat și vizitat pe 21 martie 2023

[4] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/autoritatile-americane-cauta-solutii-pentru-prabusirea-silicon-valley-bank-cel-mai-mare-colaps-bancar-post-criza.html, postat și vizitat pe 12 martie 2023

[5] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/dnews/20257431-sua-se-confrunta-cu-cea-mai-mica-speranta-de-viata-din-ultimele-doua-decenii-si-jumatate, postat și vizitat pe 25 decembrie 2022

Faroukou Mintoiba

Following successes of the similar programs in Europe (Vienna and Geneva notably), the Istanbul-based International Organization along with its European (think-tank, academia, cultural diplomacy, and media) partners decided to launch the special executive program for future leaders on its own.

Hence, by the Program’s launch on 24th February 2023, this format gathered participants of diverse professional backgrounds and varied geographies, including Africa, Asia, Europe, and the Middle East – largely the emerging leaders from the government, international organizations, or industry. The Future Leaders Executive Program’s concept is rather simple: Participants are spending a whole day with top-level speakers – mainly the world leaders that shaped events of the past decades (two per month, last Friday-Saturday in month) in an open, Chatham House rules-based atmosphere, all situated within the historic premisses of the city on two continents.

On the 24th of March 2023, Yves Leterme, former prime Minister of Belgium in the context of the 2nd month of the above-mentioned program, entertained its participants on various issues, ranging from the Global Leadership Crisis to the uncertainties of the future and all the consequences its entails.

The maxim “To govern is to foresee” once summed up a fundamental rule of effective governance. It is beginning to sound more and more like “To govern is to manage the unpredictable.”

This adage appeared as the title of a document that served as the full session’s lesson plan.

The Prime Minister left a lasting impression on the audience by combining logical political and business strategies, outlining important social issues in detail, and leaving enough room for debate from a range of viewpoints. The political choices and plans Mr. Yves Leterme have made throughout his tenure are based on well-known traits of Belgium, the state of its economy at the time, history, and his capacity to foresee global events.

The fundamental concept of government must be to assume responsibility for managing public affairs, unpredictable events and situations, political fervor, and opinion formation with a focus on managing disaster and uncertainties.

Following his presentation, topics covered included managing a world that is changing quickly, the demographic explosion, climate change, and resource shortages, as well as geopolitical changes, globalization, international political economy democracy, etc.

Addressing the governance crisis in third-world countries, Yves points out the fact that “Democracy and good governance cannot be exported but supported”. He thinks that many of the issues face by the governments in crisis in the global south are due to the attempt of the Western world to impose democracy in those countries.  Moreover, he does think that democracy is something that does not exist, and we shouldn’t talk about it. He took the example of countries that are not democracies but whose economic situation is not fallen apart.

As the session was moving toward its end, the Prime Minister gave his insights on the role of Belgium in regional cooperation at the EU level and in international cooperation as so many institutions are headquartered in Brussels.

In closing the session, he took advantage of a question asked on his opinion of youth participation in politics and expressed his faith in the capacity of young people to work for the betterment of the world.

As the event draw to a close, Prime Minister Yves Leterme and President of ICYF, Taha AYHAN (as a principal host to the event) jointly expressed what all participants had already concluded throughout the day: that the Future Leaders Executive Program offers a unique setting. Excellency Prime Minister and President Taha both agreed that this particular format – in which an established experience meets the new passions and drives through cross generational leaders’ talks – represents a once-in-a-lifetime opportunity for emerging leaders from verities of environments: the state, intergovernmental, and corporate sectors of all meridians.

The day-long talks with Excellency Leterme was an enlightening, farsighted and engaging experience for all who participated. It gave a lasting impression on the attendees and inked a top standard stamp for the Program’s forthcoming rounds.

The mesmerising ship of insights and wisdom gets a full swing sail once again. Its next fascinating port of call awaits before too long, with a former Secretary General of OPEC, Dr. Adnan Shihab-Eldin and former EU Commissioner for Agriculture and Fishery, Dr. Franz Fischler (on 28th and 29th April).  

Author:

Faroukou Mintoiba graduated from Istanbul Commerce University with a master’s degree in political science, with a specialization in African Studies and International Relations. As a social activist, he has been a consultant in humanitarian work and voluntarism for different organizations. He advocates for youth social and political involvement and is currently working at Istanbul-based international organization ICYF (Islamic Cooperation Youth Forum).

Elon Musk – Rider of the Apocalypse

February 19, 2023 | GEOPOLITICĂ, SUA | No Comments

Ljubodrag SimonovicBelgrade, Serbia

Historically, capitalism, through its propaganda machinery, has created “legendary” personalities who serve as a symbol of its “developmental power”. Today, it is Elon Musk. The ruling media have created a myth out of him, to create an impression that developmental powers of capitalism are unlimited. The “genius visionary” Musk is the one who creates the technical means for the “incursion into space” and for the colonization of other planets. He creates possibilities for capitalism to become not only the ruling earthly, but also the ruling cosmic order.

Together with other capitalist “visionaries” Musk seeks to realize space projects that have a profitable character and which serve the expansion of capitalism, which ever more dramatically brings into question the survival of life on Earth. At the same time, his “cosmic vision” is an integral part of the “Star Wars” project created by the US military industry and promoted by the US president Ronald Raegan. The Myth of the “genius visionary” Musk is a mask behind which the American capitalist oligarchy that seeks to rule the world is hiding. The ultimate goal of “conquering space” is taking control of the Earth.

The idea of “conquering” other planets is not based on a reasonable view of the facts but on a phantasy of technocratic specialty-idiots, which is of a mythological and sensationalist nature. Through ruling propaganda and capitalistically degenerated science, the impression is created that star constellations are at mankind’s fingertips and that “conquering other planets” is its immediate future. Cosmic time and space are relativized and thereby the sense of the real time in which we live is lost.  Historical time is transformed into abstract time in which, in the virtual cosmic space, the capitalist world is reproduced at a „higher” technical level.  At the same time, an illusion is being imposed that technical means can secure mankind’s „eternal” existence in the universe. To link humanity’s future to the cosmic expanse is the fatal illusion created by technocratic specialty-idiots and the Hollywood film industry.

Musk deludes people with cosmic projects while capitalism systematically destroys life on Earth. Not only that huge resources are invested in space programs, resources that could instead be used to establish an ecological balance on Earth, but they also receive a spectacular dimension and as such serve to remove from the public eye scenes of children dying from hunger, thirst and disease, scenes of monstrous „humanitarian interventions” and modern concentration camps, as well as increasingly dramatic sights of the destruction of animal species, rivers, oceans, air, forests, fields and pastures, glaciers… Ultimately, the „incursion into space” does not serve humanity’s well-being and does not increase the certainty of human survival, but hampers the fight against capitalism and contributes to the development of new mechanisms of manipulation, domination and destruction.          

Like Hawking, Musk creates the illusion that “humanity can survive” by having a small group of “the chosen ones” “go” to another planet. An atmosphere is being created that the Earth is man’s temporary habitat and that the future of humanity is on other planets. Presumably, man is not able to abolish capitalism and create a social order based on an economy that strives to meet authentic human needs and that has a rational and humanizing relationship with nature, while he is supposedly able to travel thousands of years through cosmic expanse and create new life on an unknown planet. The mythological projection of “cosmic worlds” becomes a means for debasing our own planet and for countering the belief that it is possible to preserve life on Earth. A technocratically based quasi-religious illusion is created about how the real history of humanity begins in outer space, together with the corresponding value challenges that degrade man as a natural and human being. It should also be said here that traditional religions, which are based on the idea of the apocalypse and other fatalistic ideas, have made a special contribution to creating an atmosphere that the Earth is man’s temporary habitat. The Earth is reduced to a “cosmic morgue” and man to a cursed man sent to Earth by God to destroy him.

The prevailing relation to cosmos is a projection of the prevailing relation of capitalism towards the Earth. Instead of basing man’s relation towards Earth on coexistence with nature and its cultivation, it is based on the exploitation of nature and the destruction of life.  By creating a “consumer society”, the relationship towards the Earth is based on consumer euphoria, which is based on destructive irrationalism. The more man strives to preserve his consumerist standard of living, the more intensely he destroys life on Earth. The increasing shortage of raw materials and energy contributes to a notion that human life on Earth is of a temporary character and that its existential prospects lie in colonizing other planets. Earth becomes a springboard for „conquering space”, while celestial bodies become a source of raw materials and subject to exploitation.

Musk’s theory and practice point to the truth that technology in capitalism can develop only in the context of the sequence of the existential logic of capitalism. Indeed, technology possesses both life-creating and destructive potentials. Technology can turn energy into life, but it can also turn it into a vehicle for destruction of life. Capitalism’s becoming a totalitarian order of destruction has conditioned technology’s becoming a destructive power. In the basis of that process is the most perilous characteristic of capitalism:  from the results of life-destruction, it creates sources of profit and, thus, a basis for its own further development.

For Musk, the incursion into space is carried out through technology and is of a technical nature. His cosmology is based on a mechanistic understanding of man and nature. He does away with the humane history of human society and thus calls into question man as an emancipated cosmic being. The cosmos is getting closer to man in a technical sense, but it is further and further away from man in a natural and humane sense. When we comprehend things in the real social dimension, mankind’s “cosmic epic” reveals itself as one of the technocratic myths employed to erase the historical (self)consciousness of man and, consequently, the emancipatory heritage of national cultures and civil society. Humanist dreams are replaced by a „cosmic vision of the future” produced by the Hollywood film machinery supported by the military industry. Musk and other “cosmic visionaries” are a tool of the capitalist oligarchy to destroy the humanist vision of the future, which implies overcoming capitalist civilization.

Musk promotes cataclysmic scenarios in which the idea of “the obsolescence of traditional humanity” is developed, and the idea that a “new man” should be created who will be able to adapt mentally and physically to the challenges posed by going into the cosmos and living on other planets. The future of humanity comes down to the creation of a “cyborg race” that will be able to “compete” with “intelligent machines” and “conquer” planets. Capitalism destroys “traditional humanity” by means of technology and banishes man from the Earth. That is the purpose of the development of the space technology, technicalization of the living environment, as well as the automatization of the living processes and the robotization of man. In the “technical world”, which is the most authentic manifestation of capitalist destructive nothingness, man is “perfected” by losing his natural and human qualities and becoming a robotized freak.

“Artificial intelligence” is increasingly popular in the ruling scientific circles, which implies that intelligence is devoid of human content and has acquired a technical character. “Development of intelligence” is achieved by abolishing man as an emotional, erotic, moral, social, historical, creative and visionary being. At the same time, man is deprived of his mind and thus of the possibility to search for the truth, as well as of the possibility to create a vision of a new world and to fight for it. Man is supposed to adapt to technical challenges and become a mechanism to be managed by artificial intelligence. Musk points to the danger of uncontrolled development of artificial intelligence, and at the same time seeks to enable capitalist expansion, which inevitably leads to the deprivation of man’s mind and to his transformation into a robot.

Artificial intelligence does not in itself pose a danger to humanity. It is a danger only if it is a means for the reproduction of capitalism, which means if it is the tool for capitalists for destroying man as a human being and for creating a technical world. Through artificial intelligence, capitalism deprives man of a way of thinking that gives him the opportunity to ask questions about the essence of man as a human being and the essence of the human world, the meaning of life, the possibility to explain historical phenomena, to answer the question of what is good and what is bad, what is freedom and what is slavery, to discover the emancipatory potentials of civil society and national cultures, to create a vision of the future… Similarly, technocratic specialty-idiots reduce God to an “intelligence” that created living things in the same way that scientists create corn hybrids and pesticides. God becomes the embodiment of artificial intelligence that has become absolute and thus unquestionable power.

Like other technocratic specialty-idiots, Musk has a technically degenerated mind. It is no accident that his vocabulary is devoid of concepts that indicate the essence of man as a human being. The poverty of his vocabulary is an expression of the limited possibilities of his thinking, which has a mechanical character. He does not ask rational questions that require rational answers. There is no dialectical way of thinking, without which it is not possible to distinguish between past and history, and that means without which one cannot understand that man is a historical and visionary being. The attitude that “man is not what he is, but what he can be” is unfathomable for Musk and other technocratic specialty-idiots.

It is a way of thinking that is based on the abolition of man as a unique and unrepeatable ­­­­­­­­­­­­personality who is capable of having his own view of the world and the future. Artificial intelligence and robotization imply depriving man of human self-awareness and dignity. Man ceases to be an independent, creative, libertarian and visionary being and becomes a mechanical thing. At the same time, the development of artificial intelligence contributes to the creation of a technical world and the abolition of interpersonal relationships and thus authentic sociability. Patterns of behavior that turn human society into a mechanical anthill through artificial intelligence are imposed. Artificial intelligence doesn’t only represent the triumph of technical civilization over man as a human being, but the ultimate destruction of man as a human being.

Musk and other fanatics of capitalism convince people that the Earth will “soon be doomed” in order to deal with their visionary consciousness and will to create a new world. The possibility that capitalism will destroy life on Earth is far more likely than the possibility that life on Earth will die out – in five or ten million years. With capitalism becoming a totalitarian destructive order, the world has become a capitalist crematorium. Humanity is approaching an ecological milestone, which, if overstepped, is humanity’s doom. The increasingly dramatic deterioration of life on Earth forces humanity to unite and eradicate the causes that lead to the destruction of life. The relationship to the cosmos should be based on the protection of life on Earth and the development of man as a human being. Instead of “conquering the cosmos”, we should deal with capitalism and thus prevent the destruction of life on Earth. Man can ensure his survival in the cosmos only if he ensures his survival on Earth. This means freeing man from the illusion, created by Musk and his associates, that the future of humanity lies on other planets. What kind of “cosmic future” can capitalism offer humanity when its survival is based on the destruction of the living world? The development of capitalism as a totalitarian order of destruction has led to the fact that the greatest threat to the survival of humanity does not come from cosmic bodies and cosmic cataclysms, but from capitalism. Capitalist fanatics like Elon Musk have become riders of the apocalypse and as such gravediggers of humanity.

The idea that the Earth is the only cosmic home of man gained importance during the development of environmental movements that arose as a response to the deepening ecological crisis created by capitalism. In order for the Earth to become the true cosmic home of man, a social order must be established that will not only be able to ensure the survival of humanity, but also provide the opportunity for man to realize himself as a libertarian being. Only when he stops being a slave to capitalism and turns the Earth into his home, will man become a true human being and thus a true cosmic being. At the same time, man’s turning to the Earth means man’s turning to himself as a social being, which means turning man closer to other men. Historically, the idea that “all men are brothers” is based on the original Christian romanticism, which has an abstract-humanist character. In the contemporary world, that idea should become the battle cry of an awakened humanity that is aware that only by abolishing capitalism can life on Earth be preserved and a new world created that will be a fraternal community of free people.

One of the misconceptions which both traditional and modern cosmology are based on is that man is not a cosmic being as an earthly being and that the Earth is not an organic part of the cosmos. By living on Earth, man is not in the cosmos, but is “in the cosmos” only when he leaves the Earth. This understanding comes from a way of thinking that is based on religious dogmas that establish the dualism of the earthly and “heavenly” worlds. Earth is deemed man’s temporary habitat and as such is worthless. The “true world” is in “heaven” and it provides man with “eternal bliss”. Man is humiliated as an earthly and human being and thus as a unique and unrepeatable cosmic being.

The duality of the earthly and cosmic worlds should be abolished. Man is a cosmic being as an earthly being. By living on Earth, we travel through the endless cosmic blue. Earth is our “spaceship”. Earthly nature is a unique cosmic environment that has enabled the emergence of life on Earth and man as a specific and unrepeatable living being – and thus a specific cosmic being. Man can only survive in the cosmos as an organic part of the earthly world.

Man’s relationship to the cosmos, which means man’s relationship to himself as a cosmic being, cannot be established by means of technology, but through creativity, with which man overcomes the material dimension of the cosmos and reaches his cosmic essence. It is about the relationship to the cosmos through symbols that provide the opportunity for man to experience the cosmos as a life-creating being. Through them, man transcends the apparent form of the cosmos and reaches its essence – thus abolishing the dualism of earthly and cosmic existence of man. In this context, a possibility is created for the idea of “God” as the one with which the infinite quantum of the cosmos (infinite multitude) is transcended, with a view of God not as a superhuman force but as an always new, richer product of the creative powers of man who is a symbolic embodiment of the unity of man with his cosmic essence. God becomes man’s host in his cosmic home. A new interpretation of the idea of a “god-man” is needed: the life-creating power of man is an autonomous cosmic force that enables man to be the creator of the new cosmos as an authentic cosmic being.

In the cosmos there are no qualitative leaps, but only changes in the state of matter. Man as a self-conscious and self-creating being represents a qualitative step forward from cosmic processes that have a deterministic character. Development of man as a cosmic being is not possible on the basis of mechanical cosmic laws and through the technical mastery of space and time, which turns man into a technical “being”, but through the quality that gives the possibility of “uniting” with the cosmos as one – in which the cosmic essence of man is contained. The cosmos that man creates does not have a quantitative but a qualitative dimension.

The idea of the true is what forms the essence of the human cosmos. As a human being, man is able to realize the life-creating potentials of the cosmos by developing his life-creating potentials guided by humanistic ideals. Man creates a new cosmos that is only possible as long as man exists as a human being. Man’s becoming a human being conditions the cosmos becoming a humanе cosmos. The creation of the humanе cosmos is not based on the conquest of other planets and their exploitation, but on the transformation of cosmic forces from destructive to life-creating power that increases the certainty of human survival. “Conquest of the cosmos” is achieved by humanization of the cosmic forces.

The cosmos is an unquestionable given. It is the material bearer of eternity that appears in relation to existential nothingness. The cosmos is indestructible and as such it allows man and his world not to turn into nothing. The cosmos is not an immutable given that excludes the emergence of a cosmic novum. Man does not relate to the cosmos as an immutable given because man himself is not an immutable given but a self-conscious and self-creating cosmic being. Man is not only a form in which the life-creating potentials of the cosmos appear, but a new cosmic quality that indicates that the cosmos is not what it is, but what it can be. Man is able, through his creative and visionary practice, to transform the cosmos from a timeless given into a historical space in which historical time flows that is directed towards the future. In this context, the idea of eternity appears. It needs to gain historical legitimacy and become a signpost for man in his efforts to create a humane world and ensure the survival of mankind. The humane world is the source of the new universe.

The most important historical task is before us: to abolish the destructive capitalist civilization and create a humane life-creating civilization. The ideal of society that we should strive for is society as a life-creating community of free and creative people who live in unity with nature. Life-creating pantheism should become the most important unifying idea of the world. It does not only imply the struggle to preserve life, but also the struggle to create a humane society. Life-creating sociability is the basic condition for man’s freedom and the survival of humanity.

Mankind’s space odyssey will end when man becomes an emancipated historical being and thus an emancipated space being. The true cosmic future of humanity will begin when humanity returns to the historical path. Religion, esotericism, science fiction, cosmic mysticism… – these are all ways in which man alienates himself from himself as a human being and the Earth as his cosmic home. Ultimately, these are all sidetracks that have an anti-existential character. Earth is the only living environment that provides the possibility for man to survive and be a human being. Instead of striving to escape from the Earth to other planets, man should revitalize life potentials of the Earth as a life-creating whole – by reviving the life-creating abilities of humanity as a community of free people in solidarity with one another. Not the escape to other planets, but the creation of a humane world and the humanization of nature are the basic conditions for the freedom and survival of mankind.

Only when man embraces the Earth as his space home will he be able to become an emancipated space being. Then the “heavens will open” and humanity’s true space epic will begin. Just as Odysseus, after a long and arduous wandering on the seas, returned to his native Ithaca to his faithful wife Penelope, so man, after a long and arduous wandering in illusory worlds, will return to his mother Earth and to human beings – his only cosmic brothers.

Translated from Serbian by Vanja Zakanji

Translation supervisor: Igor Barjaktarević

VA  FI  RĂZBOI. MARE!

February 1, 2023 | GEOPOLITICĂ, MAREA NEAGRĂ, ROMÂNIA, RUSIA, SUA, UE | No Comments

Gl. Mr. (ret) Boris POPESCU

          In decembrie 2019, într-un interviu acordat in Biroul Oval, lui Bob Woodward, jurnalist, scriitor și specialist în domeniul științelor politice, DONALD TRUMP a spus: “Am construit un sistem de arme nucleare pe care nimeni nu l-a mai avut în această țară până acum. Avem echipamente cum n-ați mai văzut și nici n-ați mai auzit până acum. Avem echipamente de care Putin și Xi n-au auzit până acum. Nimeni nu le are – ce avem noi este incredibil.” 

          (Probabil că Einstein, Openheimer, Fermi, Teller și ceilalți contributori la nașterea și perfecționarea armelor nucleare s-ar răsuci în  mormânt de invidie)

          Afirmațiile lui Trump cu privire la potențialul  nuclear american induc ideea că se poate câștiga războiul cu noile tehnologii în materie de armament nuclear. Ideea supremației nucleare americane  a sugerat-o recent și generalul David Petraeus. Întrebat ce s-ar întâmpla dacă Putin va decide să folosească arma nucleara in Ucraina, fostul lider al armatei americane și fost director al CIA a spus: “Doar pentru a oferi o ipoteza – am răspunde cu desfășurarea unui efort NATO, un efort colectiv, care ar elimina toate forțele convenționale  rusești, pe care le putem vedea și identifica pe câmpul de lupta din Ucraina și, de asemenea, în Crimeea, precum și toate navele din Marea Neagră.” Dacă vom corobora declarația acestuia cu ce a spus Trump, în mod sigur, nu este vorba de “science fiction”. Problema  care se pune este legată de  tipul de reacție dintre prima lovitura și cea  de a doua lovitură (în teoria strategiei nucleare  – lovitura de răspuns). În această ipoteză putem vorbi de  “Armaghedon”. Fiindcă există un instinct în consumarea oricărui tip de dramă  – când totul este pierdut … nu mai ai ce să pierzi pentru a te salva. Potrivit principiului acțiune/reacțiune  se produce o creștere a amploarei luptei armate și există, astfel, condiții de extindere a conflictului dincolo de teatrul de război pe care se desfășoară la un moment dat acțiunile militare, iar în cazul utilizării armei nucleare se produce catastrofă. 

           Într-un articol anterior semnalam întâmplarea produsă pe timpul Președintelui Carter, în care s-a concluzionat, în urma unui scenariu produs de Pentagon, ca pierderile de vieți omenești în cazul unui conflict  nuclear între cele două puteri  (SUA/Uniunea Sovietică) ar fi chiar, din faza inițială, de sute de milioane de vieți omenești pentru ambele părți, plus pierderile uriașe în infrastructură. Ideea învingătorului într-un conflict nuclear este iluzorie, iar învingătorii nu se vor deosebi de învinși. Nu există război nuclear limitat, în pofida unor elemente din teoria strategică cu privire la acest tip de conflict. Am auzit un “analist”, la un post de televiziune, vorbind despre consecințele folosirii armelor nucleare tactice, că acestea au efect pe o raza de 2-3 kilometri. Mai mult, un profesor (bănuiesc de fizică-chimie) demonstra că efectul radiațiilor beta și gama  este limitat la un spațiu ce poate fi controlat. 

          Mass-media ne-a adus la cunoștință în luna octombrie, 2022, că F. Rusă și NATO au desfășurat aplicații de amploare strategică ce au avut drept scop verificarea potențialelor nucleare  în care tema uneia din părți a fost “Atac nuclear masiv”, ca răspuns a unui atac nuclear asupra F. Ruse, în timp ce exercițiul NATO, timp de două săptămâni se încheia pe 30 octombrie 2022. Acest fapt ne indică preocuparea excepțională a pregătirii pentru un scenariu posibil în cazul escaladării conflictului din Ucraina.

          Trebuie însă specificat faptul că nu există o statistică oficială  a situației acestui tip de armament decât în evaluări aproximative, spre deosebire de armamentul clasic inventariat de  SIPRI, la Stockholm. La nivel global se estimează că, însumate, cele din dotarea statelor care dețin armament nuclear sunt in jur de 20.000 de încărcături nucleare de diferite calibre (tactice și strategice), din care peste 4.500  sunt menținute în stare operațională, gata oricând să fie utilizate. În privința posesorilor și a capacității acestora există însă controverse. Pe măsură ce noile generații de arme nucleare s-au diversificat, unele dintre efectele produse de acestea s-au diminuat sau amplificat în funcție de principiile de construcție, rezultând mai multe tipuri și efecte. Dar în cazul tuturor, efectele distructive  sunt urmarea reacțiilor  încărcăturilor radioactive  ori o combinație dintre acestea și alte tipuri de muniție sau sisteme de armament. bazate pe principii non –clasice.  Așa a apărut noțiunea de “bombă murdară” – o figura de stil pentru definirea unei asemenea combinații.   

           Ceea ce este însă cert, în momentul de față nu există niciun mijloc de contracarare a efectelor combinate ale armei nucleare. Acestea pot fi diminuate doar pe termen scurt. Apariția Forțelor Spațiale în structura principalelor puteri militare  ale lumii  amplifică capacitatea de manevră și viteza de reacție a sistemelor de arme nucleare, dar nu asigură combaterea totala  a acțiunilor pe timpul operațiilor strategice ale adversarilor.  “Războiul Stelelor” (Inițiativa de Apărare Strategică) a transferat în spațiul cosmic pericolul nuclear. Scutul antirachetă este  însă depășit în momentul de față.  Protecția nu poate fi făcută  când raportul dintre numărul de lovituri pe unitatea de timp și capacitatea de reacție nu sunt concordante.

           Implicarea  UE, a Marii Britanii și a Statelor Unite în conflictul din Ucraina, prin furnizarea de armamente și sprijin  operațional i-au transformat în cobeligeranți. Oficialii ambelor tabere fac presiuni în limbaj literar: ” Veți plăti un preț mare” sau “Riposta va fi decisivă“. Deocamdată, Ucraina, pe lângă drama pe care o trăiește  a devenit și un poligon  experimental  pentru sisteme de armament și tactici hibride.

           In actualele circumstanțe politico-militare sunt ample   dezbateri asupra unor teme circumscrise războiului din Ucraina, precum și a consecințelor  în planul securității globale. În luna octombrie 2022, mai precis în ziua de 16, un post de televiziune l-a avut ca  invitat principal pe generalul C. Degeratu, personalitate de prim rang in domeniul analizelor de securitate. Evident, tema emisiunii a fost despre conflictul din Ucraina. Întrucât aparițiile sale în spațiul public au fost parcimonioase, prezenta acestuia mi-a trezit interes.  Având în vedere că nu mai face parte din structurile instituționale ale statului roman  ,m-am așteptat  să  fiu martor la o analiză de context de securitate  mai larg și dintr-o perspectiva geopolitică și geostrategică globală. Nu a fost sa fie așa.  Am constatat că profilul și tipul de analiză ale acestuia sunt de influencer NATO,  deși experiența și capacitatea  de analiză i-ar fi permis  să fie obiectiv în evaluarea situației. Mă gândesc la modelul unor experți americani proveniți tot din mediul militar care și-au exprimat o atitudine critică asupra cauzelor desfășurării și consecințelor conflictului. Dar, în mass-media din România nimeni nu a avut acces liber la poziții critice și nu au avut curajul, cu excepția lui Ion Cristoiu, iar cine are altă opinie decât cea oficială este etichetat putinist.  Cele din mediul on line sunt de tip folcloric și au un impact redus în rândul celor care gândesc “problema”.   Sesizez opiniile Generalului Degeratu în doua chestiuni: prima, este cea referitoare la utilizarea probabilă a armelor nucleare de către F. Rusă. La întrebarea moderatoarei ce se va întâmpla, răspunsul  a fost că replica Ucrainei  va fi tot cu arme nucleare.  Al doilea răspuns referitor la încetarea conflictului  a fost ca acest conflict nu poate fi oprit cu instrumente diplomatice. Teza lui Clausewitz ca războiul “este o continuare a politicii cu alte mijloace”, predată și însușită în toate școlile de război, ne învață că politicul poate opri războiul. În cazul conflictului din Ucraina  eșecul diplomației  a condus la drama la care asistăm în prezent, iar societatea europeană, în întregul ei, trece prin chinuitoarele servituți cauzate de voința de a continua războiul cu orice preț.  (În urma celor două abordări ale generalului Degeratu  am înțeles că acesta este cel mai informat cetățean român, privind războiul din Ucraina). 

          Probabil că în cazul demersurilor politice dinainte de izbucnirea conflictului o singură frază în care se formula imperativ că Ucraina va rămâne neutră  și nu va intra în jocul geopolitic al nimănui ar fi dus la evitarea războiului, iar opțiunile privitoare la apartenenta la sistemele de securitate, în condițiile confruntării globale pentru resurse și piețe ale competitorilor pentru supremație ar fi ieșit din calcul, iar soluția problemei era simplă. Acum, mizele războiului din Ucraina depășesc cu mult aspirațiile poporului ucrainean. Propaganda și-a făcut datoria, iar maestrul războaielor din vremea sa, Napoleon s-a pronunțat astfel: “Războiul este o lecție în care națiunile nu trebuie să riște decât mize mici”. Și azi este valabilă reflecția. Acordurile de la Minsk, deși imperfecte, puteau soluționa, în parte, disputele privind statutul Ucrainei. Cobeligeranții din NATO  însă  s-au mobilizat și au promovat prostituția diplomatica ce a atins paroxismul  – subiectul violului este obligat să vrea să fie violat în continuare. Suntem în pragul unui conflict major, cu niște consecințe incalculabile.  Actualele mișcări de dislocare a unor importante structuri militare pe teritorii vecine Ucrainei, precum și de completare a tehnicii livrate  acesteia,  reprezintă, în fapt, manevrele de realizare a dispozitivului strategic, într-o proiecție a unui plan de operații prin care se vor declanșa  acțiuni de amploare  ale confruntării viitoare cu F. Rusă.  Nimeni nu poate încă să estimeze care va fi raportul real de forțe dintre părțile aflate în conflict, iar dacă se va ajunge la un MARE RĂZBOI, s-ar putea să fie și ultimul.

Așa cum este valabil pentru poate postările pe acest blog, opiniile prezentate reprezintă strict părerea autorului și nu reflectă în mod obligatoriu și opiniile blogului.

Emilian M. Dobrescu

            PIB-ul american s-a contractat cu 3,4% în 2020, cel mai ridicat procent după 1946. Economia americană a înregistrat o creştere de 5,7% în 2021, cel mai ridicat ritm după 1984, an în care cea mai mare economie a lumii îşi revenea dintr-o recesiune. FMI a anticipat un avans de 4% al PIB-ului SUA pentru anul 2022. Să vedem ce se întâmplă însă…

            Acordul comercial cu 13 state din Asia

            În 2017, Donald Trump, pe atunci preşedintele SUA, s-a retras din Tratatul de Liber Schimb Transpacific (TPP), lăsând câmpul liber Chinei, a cărei economie este esenţială pentru mulţi vecini, pentru a-şi exercita influenţa.

            Într-o mișcare menită să crească profilul economic al Statelor Unite în Asia, dar și să contrabalanseze influența Chinei în regiune, Casa Albă a anunțat pe 10 septembrie 2022, semnarea Cadrului Economic Indo-Pacific (Indo-Pacific Economic Framework – IPEF), un acord cu 13 parteneri din regiune – Australia, Brunei, Insulele Fiji, India, Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Malaezia, Noua Zeelandă, Filipine, Singapore, Thailanda şi Vietnam – care vizează reglementări comune privind comerțul, corupția, decarbonizarea, economia digitală, energia verde, lanțurile de aprovizionare și activitatea lucrătorilor[1]. Combaterea inflației reprezintă o prioritate iar acest cadru este conceput pentru a ajuta la scăderea costurilor, făcând lanțurile de aprovizionare mai rezistente pe termen lung.

            IPEF nu este un acord de liber schimb și nici un pact de securitate, fiind separat de formatul Quad, care include Statele Unite, Japonia, India și Australia. În ciuda faptului că au evitat acordurile comerciale, Statele Unite vor să-și consolideze influența economică în Asia, unde China este țara dominantă, cu toate că rolul altor aliați americani, cum ar Japonia și Coreea de Sud este în creștere, iar India, membră a Quad-ului, se bucură de un avans economic puternic.

            SUA promovează îmbunătățirea competitivității economice în regiune, chiar și în acele țări care au temeri semnificative și tot mai mari cu privire la politica externă și obiectivele strategice ale Chinei, dar apreciază că nu se pot decupla în mod semnificativ de economia chineză pe termen scurt. Media chineză controlată de stat a anunțat că „scopul principal al călătoriei lui Biden în Coreea de Sud și Japonia a fost încercarea de a forma o nouă coaliție politică împotriva Chinei, prin stabilirea unei alianțe în jurul Washingtonului în regiunea Asia-Pacific”.

            Acordul IPEF „va crea locuri de muncă atât în Statele Unite, cât şi în celelalte ţări care l-au semnat”, a spus secretarul american pentru comerţ, Gina Raimondo, la încheierea primei întâlniri a celor 14 membri ai alianţei. Textul adoptat constituie „o foaie de parcurs pentru viitoare discuţii”, a adăugat ea, salutând „consensul” dintre ţările membre.

            India a refuzat să se angajeze în discuții, în principal din cauza dosarelor comerţ şi economie digitală. Cu acest nou parteneriat comercial, administraţia Biden speră să reconstruiască pilonul economic al diplomaţiei sale în regiunea Asia-Pacific. În ciuda contururilor încă vagi ale IPEF, cercurile de afaceri americane par să susţină acest nou compromis.

            Ambasadorul arctic

            Ambasadorul arctic promovează politica SUA în regiunea polară de nord și înlocuiește funcția anterioară instituită de SUA de coordonator al Arcticii, deținută de diplomatul de carieră Jim DeHart[2]: el trebuie să se implice în dezvoltarea relațiilor cu celelalte șapte națiuni arctice – Canada, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia și Rusia – precum și cu grupurile de indigeni și alte părți interesate, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Vedant Patel.

            Secretarul de stat al SUA, Anthony Blinken îl va numi în curând pe ambasador, a cărui numire este supusă aprobării Senatului. Anunțul vine în timp ce Rusia își intensifică prezența în apropierea Polului Nord, iar China construiește stații de cercetare arctică. Pe 26 august 2022, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a vizitat Arctica canadiană, unde a spus că, capacitățile Rusiei în nordul extrem al planetei sunt o provocare strategică pentru alianța militară NATO; această provocare include redeschiderea a „sute de noi și foste situri militare arctice din era sovietică” și utilizarea de către Rusia a nordului „ca banc de încercare pentru cele mai avansate arme, inclusiv rachete hipersonice”. Jens Stoltenberg și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la extinderea Chinei în Arctica pentru transport maritim și explorarea resurselor. „Beijing și Moscova s-au angajat, de asemenea, să intensifice operațiunile în Arctica: aceasta face parte dintr-un parteneriat strategic din ce în ce mai adânc care ne provoacă valorile și interesele”, a spus el.

            Oficialul NATO a subliniat, de asemenea, modul în care schimbările climatice fac Nordul mai important, deoarece topirea gheții face zona mai accesibilă. Lisa Murkowski, senator republican pentru Alaska, a salutat numirea unui ambasador arctic; ea a spus că SUA erau singura națiune arctică fără reprezentare diplomatică dedicată pentru regiune la nivel de ambasador.

            Creșterea nivelului apelor mării

            Potrivit rezultatelor unui studiu întreprins sub auspiciile organizației nonprofit Climate Central, aproximativ 18.000 kmp de teren și 650.000 de proprietăți vor fi sub nivelul mării până în anul 2050 doar în SUA, pe baza nivelurilor actuale de emisii[3]: „Pe măsură ce nivelul mării crește, liniile de maree se deplasează în sus și în interiorul continentului”, a declarat Don Bain, consilier principal la Climate Central. În ceea ce privește Statele Unite, Louisiana este cel mai vulnerabil stat. Potrivit modelelor Climate Central, peste 25.000 de proprietăți ar putea fi complet sub apă până în 2050 doar în acest stat. Dar, cercetarea nu abordează doar cât de mult teren va dispărea fizic, ci și pierderile rezultate prin reducerea valorii proprietății. Activele funciare afectate vor valora cel puțin 108 miliarde de dolari până la sfârșitul secolului actual, ceea ce ar putea avea o mulțime de alte efecte secundare.

            „Scăderea valorii proprietăților și o bază fiscală mai mică”, se susține în analiză, „poate duce la scăderea veniturilor realizate din impozite și la reducerea calității serviciilor publice – o potențială spirală descendentă a lipsei de investiții și scăderii populației, reducerea bazei de impozitare și a calității serviciilor publice și așa mai departe”. Conform lui Dan Bain, „dacă acționăm împreună, putem ajunge la o creștere mai lentă, care ne ajută să câștigăm Timp: nu vrem ca mările să crească atât de repede încât să depășească capacitatea noastră de a ne adapta”.

            Inflația

              În Statele Unite, inflația a ajuns la cel mai mare nivel al său din ultimii 40 de ani, în Timp ce prețurile la alimente, combustibili și costurile pentru gospodării au explodat[4].         Potrivit unui sondaj realizat de Institutul Rasmussen și dat publicității pe 21 iunie 2022, doar 11% dintre americani cred cu adevărat că Vladimir Putin este vinovat de creșterea prețurilor la combustibili, alți 29% dintre respondenți consideră că de vină pentru scumpiri sunt companiile din industria petrolieră; dar, într-o lovitură de grație dată credibilității administrației Biden, 52% dintre americani dau vina pe politicile Casei Albe…

            Marele Lac Sărat

            Fără intervenții urgente și majore, Marele Lac Sărat din Utah (SUA) ar putea trece printr-un colaps al ecosistemului în următorii câțiva ani[5]: în cel mai pesimist scenariu, conform descoperirilor prezentate la Conferința “2022 Connects” a Societății Geologice a Americii din statul Colorado, corpul de apă sărată de renume mondial se află în situația ca refacerea sa ecologică să fie împiedicată semnificativ de creșterea nivelului de salinitate: apa din râurile care alimentează vastul lac din Utah a fost deviată pentru consumul uman de mai bine de un secol. Un studiu din 2017 a estimat că în fiecare an un total de 3,3 trilioane de litri de apă sunt redirecționați înainte de a ajunge la lac, în mare parte pentru apă potabilă și agricultură.

            Rapoartele de la începutul lui 2022 estimează că Marele Lac Sărat s-a micșorat cu două treimi față de anii 1980, iar scăderea dramatică expune un ecosistem prețios de care depind Oamenii, industria și animalele în mod colectiv. „Acesta nu este tipul de record pe care ne place să-l doborâm”, a spus directorul executiv al Departamentului de Resurse Naturale din Utah, Joel Ferry, la începutul lui 2022.  „Este nevoie de acțiuni urgente pentru a ajuta la protejarea și conservarea acestei resurse critice. Este clar că lacul are probleme”, a completat atunci Ferry.

            Lacul din Utah este unul dintre puținele locuri de pe Pământ unde încă mai cresc recife subacvatice mineralizate cunoscute sub numele de microbialite, structuri vii care seamănă cu rocile, dar de fapt sunt concentrații dense de alge și bacterii. Sub formă fosilă, sunt cunoscute drept stromatoliți și sunt considerate cea mai veche dovadă a vieții pe Pământ. Pe măsură ce nivelul apei din Marele Lac Sărat continuă să scadă, versiunile moderne ale acestor „fosile vii” se usucă rapid. Pe măsură ce covorașele microbiene subacvatice se întâlnesc cu aerul, ele își schimbă culoarea de la verde închis la alb. Rămășițele albite par să se refacă numai atunci când sunt readuse în apă cu o salinitate adecvată.

            Problema este că, pe măsură ce se micșorează, Marele Lac Sărat acesta devine din ce în ce mai concentrat cu sare: în 2022, cercetătorii au măsurat niveluri de salinitate de până la 26% în unele locuri; o mare diferență față de salinitatea tipică a lacului, de cca 15%. În aceste condiții extreme, biologul Carie Frantz de la Weber State University spune că recuperarea covorașului microbian este foarte slabă și lentă. De câteva veri, Frantz a condus o echipă de studenți pentru a monitoriza microbialitele lacului în teren și în laborator pentru a vedea ce se întâmplă atunci când recifele albite sunt scufundate din nou. „În 2021 a fost cu adevărat încurajator, pentru că am văzut că își pot reveni și o pot face repede. În 2022 am văzut ceva foarte diferit, nu vedem acea creștere clară pe care am văzut-o în 2021: organismele sunt stresate la aceste niveluri de salinitate. Este posibil ca nivelul să fie prea mare pentru ca ele să crească”, a spus Frantz.

            Tendința este foarte asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat în partea de nord a Marelui Lac Sărat în urma construcției unui dig în anii 1950. O cale ferată care traversează lacul a împărțit corpul de apă în două părți. Deoarece porțiunea de sud este cea alimentată în mare parte cu apă dulce, secțiunea de nord a devenit periculos de sărată și lipsită de oxigen. Pe măsură ce salinitatea a atins 25%, în lac a avut loc o moarte în masă a microbilor fotosintetici, ducând la apariția unei nuanțe roz, care poate fi văzută și din Spațiul Cosmic.

            Marele Lac Sărat este de multe ori mai sărat decât oceanul și doar unii microbi pot supraviețui în aceste condiții. Cei care o pot face sunt bazele ecosistemului, transformând lumina Soarelui în nutrienți pentru Artemia salina și pentru muștele de apă sărată și, eventual, pentru păsările de apă care se hrănesc cu acestea. Poluarea cu praf și mercur ar putea fi, de asemenea, o problemă în viitor, dacă lacul continuă să se usuce. Când un lac din California a avut aceeași soartă, locuitorii au suferit mult mai mult de astm și probleme cardiovasculare.

            Potrivit unui studiu recent, albia lacului conține, de asemenea, niveluri ridicate de arsenic: dacă țărmul continuă să se retragă și să expună albia lacului la vânt, este posibil ca aceste otrăvuri să fie transportate în plămânii Oamenilor care locuiesc în apropiere. Autoritățile din Salt Lake City au făcut unele încercări de a conserva apa în regiune, dar cercetătorii sunt îngrijorați că aceste încercări nu țin pasul cu schimbările climatice sau cu creșterea cererii de apă.

            Descoperirile lui Carrie Frantz și ale echipei ei aduc speranță doar dacă factorii de decizie iau măsuri drastice. „Dacă Marele Lac Sărat își revine în curând printr-o combinație de schimbări în utilizarea apei și de ani cu precipitații mari, comunitatea microbialită ar putea fi capabilă să se recupereze”, scrie echipa în rezumatul studiului. Carrie Frantz este însă îngrijorată că acest lucru nu se va întâmpla. Aceasta este o urgență, spune ea, și pe măsură ce corpul de apă devine din ce în ce mai sărat, devine din ce în ce mai greu ca microbialiții să se recupereze: „Nu acționăm suficient de repede pe cât ne-o cere situația”, spune Frantz. Bonnie Baxter, profesor de biologie la Westminster College, împărtășește la rândul său îngrijorarea: aa a declarat în iunie 2022 că ecosistemul Marelui Lac Sărat se află în prag de colaps.

Nivelul de descurajare

Comandantul forțelor strategice ale SUA, amiralul Charles Richard a avertizat că războiul din Ucraina este doar preambulul unui conflict și mai mare care va pune America la grea încercare[6]: responsabil de „triada nucleară” (rachete lansate de la sol, de pe submarine și de pe bombardiere), Charles Richard a luat cuvântul pe 4 noiembrie 2022 la un simpozion al Naval Submarine League, ocazie cu care a spus următoarele: „Vine ceva mare de tot («the big one») și nu mai durează mult până când vom fi puși la încercare așa cum de mult nu am mai fost”. Fără a da detalii suplimentare despre „the big one”, amiralul a dat de înțeles că marea amenințare vine dinspre China.

El a avertizat că „nivelul de descurajare” al forțelor SUA în fața Chinei „se scufundă încet”, deoarece Beijingul a fost capabil să construiască și să desfășoare mai multă „capabilitate în teren”, și într-un ritm mai rapid decât Washingtonul. „În condițiile în care aceste tendințe continuă, contează prea puțin cât de bun este planul nostru operațional sau cât de buni sunt comandanții noștri sau cât de buni sunt caii noștri – nu vom avea suficienți. Iar aceasta este o problemă iminentă”. Amiralul a adăugat că submarinele rămân „poate singurul avantaj asimetric real pe care îl mai avem în fața oponenților noștri”.

Noile turbine eoliene

Un nou parc eolian offshore folosește turbine masive pentru a produce energie – atât de masive încât doar o rotire va alimenta o casă medie timp de două zile întregi[7]. Instalarea lor se face în primul parc eolian din SUA, Vineyard Wind; dezvoltatorii fermei offshore, au anunțat recent că vor folosi producătorul de turbine General Electric (GE) pentru a produce puterea, ceea ce înseamnă că turbina aleasă va fi GE Haliade-X. Această turbină are o capacitate de 13 MW, care este mai mult decât dublu față de alte turbine instalate în largul coastei SUA. Potrivit GE, o singură rotire a masivului Haliade-X este suficientă pentru a alimenta cu energie o casă medie din Marea Britanie timp de două zile, doborând recordul anterior stabilit tot de GE.

            „Selectarea GE ca furnizor de turbine preferat înseamnă că o companie istorică americană va juca un rol vital în dezvoltarea primei ferme de energie eoliană offshore la scară comercială din SUA”, a declarat directorul general al Vineyard Wind, Lars Pedersen, care a mai adăugat: „Acesta este un moment uriaș nu numai pentru viitorul proiectului nostru, ci și pentru viitorul unei industrii, care este pregătită pentru o creștere exponențială în următoarele decenii”. Proiectul Vineyard Wind 1 va fi dezvoltat în largul coastei Martha’s Vineyard, din statul Massachusettes (SUA) și ar trebui să producă suficientă energie pentru 400.000 de case, precum și pentru afacerile din zonă.

          Pandemia

          Discuțiile din Senatul SUA

            Pe 24 ianuarie 2022, senatorul Ron Johnson (republican din Wisconsin) a organizat o dezbatere cu un grup de medici și experți medicali de renume mondial, pentru a oferi o perspectivă diferită asupra răspunsului global la pandemie[8]. Între aceștia, Dr. Bret Weinstein, Dr. Jay Bhattacharya, Dr. Ryan Cole, Dr. Harvey Risch, Dr. George Fareed, Dr. Pierre Kory, Dr. Richard Urso, Dr. Paul Marik, Dr. Aaron Kheriaty, Dr. Robert Malone și Dr. David Wiseman. Dezbaterea a avut loc a doua zi după marea deminstrație contra Dictaturii Covid de la Washington. S-a discutat despre: nivelul actual de cunoștințe privind tratamentul timpuriu și spitalicesc, eficacitatea și siguranța vaccinurilor, ce a mers bine, ce a mers prost, ce ar trebui făcut acum și ce acțiuni trebuie întreprinse pe termen lung. Numeroase dezvăluiri extraordinare s-au făcute auzite în cursul dezbaterii de peste cinci ore, cu ecouri largi în presa americană independentă.

            Avocatul Thomas Renz din Ohio, într-o declarație făcută sub pedeapsa pentru sperjur cu trei medici militari a dezvăluit că de la începutul vaccinării a existat o creștere de 300% a avorturilor spontane înregistrate în rândul cadrelor femei din Armată în 2021. În plus, s-a înregistrat o creștere de aproape 300% a numărului de diagnostice de cancer, o creștere de 1.000% a codurilor de diagnostic pentru probleme neurologice cât și: infarct miocardic – creștere de 269%; paralizie Bell – creștere de 291%; malformații congenitale (în rândul copiilor personalului militar) – creștere de 156%; infertilitate feminină – creștere de 471%; embolii pulmonare – creștere de 467%. 

            Ron Johnson a declarat: „Sper că toți cei care au urmărit acest eveniment recunosc calificările persoanelor care au vorbit astăzi aici. Repet, Oamenii din această încăpere au puncte de vedere divergente. Opiniile exprimate aparțin persoanelor care le exprimă. Dar e vorba de experiențe din lumea reală, ale unor Oameni care se află în prima linie, care tratează pacienți. Este diferit de tot ceea ce ați auzit până acum, dacă nu cumva i-ați urmărit pe acești Oameni în mass-media, încercând să se facă auziți, încercând să transmită publicului american informațiile de care cred că cu toții avem nevoie, pe care le merităm cu toții. Eu sunt mereu în alertă, pentru că sunt acuzat tot Timpul că răspândesc dezinformări: astfel că îmi pot imagina cum va trata presa multe dintre aceste informații. Vor scoate din context mici fraze, vor trunchia și vor încerca să marginalizeze întregul eveniment… Așadar, repet, tot ce le cer spectatorilor este să aibă o minte deschisă. Să respecte aceste persoane care au plătit un preț enorm din punct de vedere profesional și al reputației. Acești Oameni sunt foarte bine pregătiți. Ei vorbesc din experiență. Trebuie să rezolvăm această problemă. Nu putem permite ca acest lucru să continue, nu putem permite ca această situație să se repete în viitor”.

          Numărul de morți de COVID-19

            Pe 12 mai 2022, Statele Unite au depășit pragul de un milion de decese din cauza COVID-19, a declarat Casa Albă, în timp ce orașe precum New York încearcă să răspundă amenințărilor cu o nouă creștere[9]. „Astăzi, marcăm o piatră de hotar tragică: un milion de vieți americane pierdute din cauza Covid-19”, a spus președintele Joe Biden într-o declarație care a recunoscut durerea „neîncetată” a celor care și-au pierdut pe cei dragi în Timpul pandemiei. El a cerut rezidenților să „rămînă vigilenți împotriva acestei pandemii” și a spus că este „esențial” ca, Congresul să finanțeze resurse precum testarea, vaccinurile și tratamentele. Pentru mulți, bilanțul a peste un milion de morți este greu de înțeles… New York City a fost epicentrul virusului: Spitalele și morgile s-au revărsat, iar sunetul sirenelor ambulanțelor a sunat pe străzile goale…

            După doi ani, în 2022, viața în Marele Oraș a revenit în mare parte la normal, deoarece rezidenții încearcă să lase în urmă trauma colectivă a virusului, care a ucis 40.000 de new-yorkezi. Luminile scenelor de pe Broadway sunt din nou aprinse, turiștii merg din nou cu trăsurile de cai în Central Park, taxiurile galbene ocupă în număr mare bulevardele principale, iar barurile din cartierele de afaceri sunt, din nou, reanimate după orele de muncă. Revenirea New York-ului a fost ajutată de numărul mare de vaccinări — aproximativ 88% dintre adulți fiind complet vaccinați… Orașul mai are un drum lung de parcurs până la revenirea la realitate: multe magazine rămân goale și doar 38% dintre lucrătorii din Manhattan sunt la birou într-o zi lucrătoare, potrivit Kastle Systems, o firmă de securitate care urmărește gradul de ocupare a clădirilor.

            Consiliul pentru turism al New Yorului se așteaptă ca numărul vizitatorilor să revină la cei 67 de milioane de turiști din 2019 abia peste câțiva ani. Acum, proprietarii de afaceri se tem de un alt val de infecții: în ultimele săptămâni din aprilie 2022, Statele Unite au înregistrat o creștere a numărului de cazuri zilnice de virus, în mare parte datorită noii subvariante Omicron. Creșterea a coincis cu ridicarea obligativității de a purta mască: „Cred că suntem într-un punct psihologic, social și economic, în care Oamenii speră că au trecut în mare măsură prin pandemie” – a spus Celine Gounder, expert în boli infecțioase la Universitatea din New York – “Dar, pandemia nu s-a terminat deși există o deconectare între ceea ce se întâmplă din punct de vedere epidemiologic și ceea ce se întâmplă în ceea ce privește modul în care oamenii răspund; printre cei mai expuși riscului se numără cei nevaccinați, cu venituri mai mici, persoanele neasigurate și comunitățile de culoare”.

            SUA a înregistrat primul său deces de Covid-19, pe Coasta de Vest, la începutul lunii februarie 2020. În martie 2020, virusul făcea ravagii în New York, iar Casa Albă prezicea până la 240.000 de decese la nivel național; dar, acele proiecții au fost departe de realitatea înregistrată…

            Fostul președinte al SUA, Donald Trump a întârziat să susțină distanțarea socială și l-a subminat în mod repetat pe Anthony Fauci, fostul președinte al FDA, a vândut tratamente medicale nedovedite și a politizat purtarea măștilor — înainte de a fi în cele din urmă spitalizat ciar el cu virusul. Totuși, Donald Trump a pompat miliarde de dolari în cercetarea vaccinurilor și până la jumătatea lui decembrie 2020, primele vaccinuri erau disponibile pentru lucrătorii din domeniul sănătății. Decesele au continuat să crească, totuși, iar în februarie 2021 SUA număra deja 500.000 de morți.

            Noul președinte Biden și mulți guvernatori democrați au impus restricții, dar statele conduse de republicani, precum Florida și Texas, le-au interzis de-a dreptul, evidențiind multitudinea de reguli din SUA, care au făcut dificilă formarea unui răspuns unificat la pandemie. Întrebarea azi nu mai este „Ați avut Covid?”, ci, „De câte ori ați avut Covid și ce simptome mai aveți?”“.

          Obligativitatea purtării măștii este neconsituțională

            Pe 24 ianuarie 2022, un judecător de la Curtea Supremă a statului New York a decis că obligativitatea purtării măștii, impusă de guvernatoarea Kathy Hochul, este neconstituțională[10]. Guvernatoarea, o democrată, nu are competența de a institui o astfel de măsură, iar legislativul statului va trebui să dezbată și să aprobe orice lege care impune folosirea măștilor în școli și în alte locuri, a scris judecătorul Thomas Rademaker în hotărârea sa.

            „Responsabilitatea mea ca guvernator este de a proteja locuitorii New York-ului pe toată durata acestei crize de sănătate publică, iar aceste măsuri ajută la prevenirea răspândirii COVID-19 și la salvarea de vieți”, a declarat Hochul într-un răspuns scris la hotărâre. „Nu suntem deloc de acord cu această hotărâre și analizăm toate opțiunile pentru a o anula imediat’“. Mai multe comitate declaraseră deja că nu se vor conforma ordinului, pe care guvernatoarea l-a prelungit de la 15 ianuarie până în februarie 2022 și care prevedea obligativitatea purtarea măștii în toate spațiile închise.

            Opinia FDA

              Mai mulți funcționari de rang înalt din cadrul Administrației pentru Alimente și Medicamente (FDA), inclusiv comisarul Robert Califf (șeful agenției), au recunoscut la începutul lunii mai 2022 că americanii vor trebui de acum înainte să se obișnuiască cu SARS-CoV-2 ca fiind un alt virus respirator, asemănător celui gripal[11]:Robert Califf, comisarul adjunct principal Janet Woodcock și șeful Departamentului pentru vaccinuri al FDA, Dr. Peter Marks, au scris pentru ”Journal of the American Medical Association” că ne vom confrunta cu COVID-19 și în viitor, sugerând în același Timp că va fi nevoie de vaccinuri anuale împotriva variantelor mai periculoase ale virusului: „Imunitatea generalizată indusă de vaccinuri și infecții, combinată cu existența unor tratamente eficiente, ar putea atenua efectele viitoarelor epidemii… Cu toate acestea, este Timpul să acceptăm că prezența SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19, este noua normalitate”: virusul „va circula, probabil, peste tot în lume în viitorul apropiat, ocupându-și locul alături de alte virusuri respiratorii comune, cum ar fi cel gripal. Și probabil că va necesita o analiză anuală similară, pentru actualizarea compoziției vaccinurilor, în consultare cu FDA”, au continuat aceștia.

            Donald Trump a spus încă din 2020 că la COVID-19 trebuie să ne raportăm ca la o gripă obișnuită. Cu toate acestea, la sfârșitul lunii octombrie 2020, actualul consilier pe probleme de COVID-19 de la Casa Albă, Anthony Fauci, a declarat că asemănarea făcută de președintele Donald Trump cu gripa este falsă, afrimând la NBC că „nu este corect să spunem că este la fel ca gripa”. Un an mai târziu, în 2021, a ajuns și el la aceeași concluzie, spunând că trebuie să învățăm să trăim cu noul coronavirus, pentru că „nu vom putea să-l eradicăm”.

          Proiectul Socrates

            În Timpul administrației Reagan, Michael Sekora, expert al serviciului de informații al Pentagonului, a contribuit la crearea Proiectului Socrates, un program clasificat al US Defense Intelligence Agency[12]. Programul avea un dublu scop: întâi, să identifice motivele pentru care Statele Unite au mari dificultăți în a-și conserva avantajul economic față de restul țărilor lumii; al doilea, să remedieze situația cât mai rapid posibil. În 1979, cu doi ani înainte ca Ronald Reagan să devină al 40-lea președinte al Statelor Unite, Sekora fusese recrutat de CIA. A lucrat ca ofițer de informații în cadrul Biroului de Servicii Tehnice. Era fizician de formație, intrând la vârsta de 15 ani la Universitatea din Michigan, apoi la Universitatea din Miami pentru studii superioare.

            În 1983, Sekora a fost transferat de la CIA la Defense Intelligence Agency și Proiectul Socrates a luat ființă. Deși el și colegii săi din cadrul Proiectului Socrates identificaseră și definiseră pentru Reagan amenințarea chineză și lucrau  la elaborarea de strategii pentru a o contracara, atunci când președintele George Bush și-a început mandatul, administrația sa „a desființat Socrates pentru a-și liniști unii aliați”.

            Michael Sekora susține că Statele Unite greșesc atunci când se concentrează pe o planificare și o strategie bazate pe finanțe în locul uneia bazate pe tehnologie pentru a face față provocării reprezentate de China. Micael Sekora și colegii săi lucrează în prezent la recrearea Proiectului Socrates: “Amenințarea chineză a crescut mereu în ultima perioadă. Astăzi, China câștigă pentru că acordă prioritate tehnologiilor strategice: practică un abil joc de șah ofensiv/defensiv în ce privește exploatarea tehnologică mondială. În consecință, China va continua să depășească Cercetarea și Dezvoltarea (C&D) Statelor Unite, indiferent cât de mulți bani ar cheltui acestea. Este ceea ce a permis Chinei să devină o superputere mai rapid decât oricare altă țară în istoria lumii. Creșterea puterii Chinei nu se bazează pe o mână de lucru ieftină, pe manipularea devizelor și furtișaguri de tehnologie americană, așa cum susțin toți experții. Dacă ar fi făcut doar asta, atunci China ar produce și astăzi doar bibelouri asamblate manual, așa cum făcea în aniii 1950 și nu s-ar bate de la egal la egal cu Statele Unite în materie de cuantică, de inteligență artificială, de biotehnologie etc.”

            În relațiile sale cu Congresul, cu Departamentul Apărării și cu comunitatea de informații americană, Michael Sekora s-a declarat profund frustrat de ce vede și aude, deoarece „nimic din ceea ce fac sau propun aceste organizații nu are nici cea mai mică șansă de a contracara China”. În anumite cazuri, spune el, reacțiile propuse „vor grăbi de fapt declinul Statelor Unite și ascensiunea Chinei.pentru că reacțiile SUA se bazează pe premise profund eronate. Prima este că Statele Unite se află într-o întrecere de alergare cu China. Amândouă părțile se ascund în laboratoarele lor pentru a descoperi tehnologii cheie, iar prima care ajunge la linia de sosire a progresului C&D dobândește un avantaj competitiv și câștigă”.

            “Conducerea americană crede că mijlocul pentru a învinge China pe linia de sosire este de a cheltui mai mulți bani decât competitoarea sa. În prezent, sporirea cheltuielilor pentru C&D nu doar că nu va reduce, dar va accelera ritmul declinului Statelor Unite. Dacă Statele Unite continuă cu actuala sa abordare de a-și însănătoși economia și a-și redresa puterea militară pentru a rămâne o superputere și a contracara China, ele vor deveni o țară săracă și îndatorată, într-o lume în care China rămâne singura superputere. Iar acest lucru se va petrece în mai puțin de zece luni. Cauza fundamentală este că, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Statele Unite au început să treacă de la o planificare bazată pe tehnologie la o planificare bazată pe finanțe. Astăzi, planificarea bazată pe finanțe este în continuare omniprezentă în economie și în ecosistemul militar din Statele Unite, de la industria privată la Departamentul Apărării și Casa Albă. Diferența între cele două este că, în planificarea bazată pe finanțe, „baza tuturor deciziilor este cum să exploatezi tehnologiile mai eficient decât competitorul/adversarul, pentru a genera un avantaj competitiv real pe piață sau pe câmpul de luptă”.

            “Planificarea bazată pe tehnologie a ajutat Statele Unite să devină o superputere înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial. Aceeași metodă a fost folosită de Japonia după Al Doilea Război Mondial pentru a se transforma într-un colos industrial în numai 20 de ani. Și rivalii noștri au folosit-o. Este ceea ce sovieticii au făcut în Timpul Războiului Rece pentru a egala puterea militară a Statelor Unite cu o economie  mult mai slabă. Iar China o utilizează de decenii pentru a deveni o superputere mai rapid decât orice altă țară din istoria lumii. Astăzi, Statele Unite folosesc o planificare bazată pe finanțe pentru forța economică și puterea militară, care formează baza acțiunilor și puterii noastre politice. În schimb, China utilizează o planificare bazată pe tehnologie. Datorită acestui lucru, China își va continua creșterea, iar Statele Unite își vor continua declinul rapid. Tot ce fac și propun administrația și Congresul este bazat pe planificarea financiară. Concentrându-se pe sistemul financiar, actuala administrație întărește și mai mult China pe cheltuiala Statelor Unite. China poate efectiv să neutralizeze o inițiativă de multe miliarde de dolari a Statelor Unite cu incomparabil mai puțini bani, asigurându-se că are avantajul competițional pe piață sau pe câmpul de luptă”, spune Sekora.

            Recesiunea „severă, lungă și urâtă”

            Economistul Nouriel Roubini, care a prezis corect criza financiară din 2008, vede o recesiune „lungă și urâtă” în SUA și la nivel global la sfârșitul lui 2022, care ar putea dura tot anul 2023[13]: „Chiar și într-o recesiune simplă, S&P 500 poate scădea cu 30%”, a declarat Roubini, președinte și director executiv al Roubini Macro Associates, într-un interviu. Într-o „aterizare dură – la care trebuie să ne așteptăm – S&P 500 ar putea scădea cu 40%”; în plus, șocurile negative de aprovizionare generate de pandemie, conflictul Rusia-Ucraina și politica de toleranță zero a Chinei la Covid vor aduce costuri mai mari și o creștere economică mai scăzută. Odată ce lumea intră în recesiune, Roubini nu se așteaptă la remedii de stimulare fiscală, deoarece guvernele cu datorii prea mari „rămân fără gloanțe fiscale”.

            Ca rezultat, Roubini vede o stagflație ca în anii 1970, precum și o criză masivă a datoriilor aidoma celei din criza financiară globală începută în 2008: el se așteaptă ca recesiunea americană și globală să dureze tot anul 2023, în funcție de cât de severe vor fi șocurile de aprovizionare și dificultățile financiare. În Timpul crizei din 2008, gospodăriile și băncile au fost cele mai dure afectate; Acum în 2022-2023, corporațiile și băncile din umbră – cum sunt fondurile speculative, fondurile de capital privat și fondurile de credit – sunt extrem de afectate. În noua carte sa carte, „Megathreats”, Roubini identifică 11 șocuri negative de ofertă pe termen mediu, care reduc creșterea potențială prin creșterea costului de producție. Acestea includ deglobalizarea și protecționismul, relocarea producției din Europa și SUA în China și Asia, îmbătrânirea populației în economiile avansate și piețele emergente, restricțiile la migrație, decuplarea dintre SUA și China, schimbările climatice globale și pandemiile recurente: „Este doar o chestiune de Timp până când vom avea următoarea pandemie urâtă”, a spus el.

            Sfatul lui Roubini pentru investitori este următorul: „Trebuie să fii ușor în ceea ce privește acțiunile și să ai mai mulți bani”, Deși numerarul este erodat de inflație, valoarea sa nominală rămâne la zero, „în Timp ce acțiunile și alte active pot scădea cu 10%, 20% sau 30%”. În ceea ce privește venitul fix, el recomandă să rămâi departe de obligațiunile cu durată lungă și să adaugi protecție împotriva inflației de la trezoreriile pe termen scurt sau obligațiunile cu indicele inflației.

            Referendumul din Puerto Rico

            Puerto Rico este un teritoriu american din 1898[14]. Statutul politic al insulei este subiect de dezbatere de zeci de ani: Partidul Progresist pledează pentru a deveni un stat american, iar Partidul Democrat Popular, un partid de opoziţie, pledează pentru menţinerea statu-quoului: Puerto Rico, teritoriu american din Caraibe, are propria Constituţie şi autonomie în mai multe domenii, dar depinde de Statele Unite pentru chestiuni precum apărarea sau imigraţia. Portoricanii sunt, de asemenea, cetăţeni americani, dar nu pot participa la alegerile prezidenţiale din Statele Unite, iar reprezentanţii lor nu votează în Congresul de la Washington.

            Pe 15 decembrie 2022, Camera Reprezentanţilor din SUA a votat în favoarea unui text care să permită Puerto Rico să organizeze un referendum obligatoriu cu privire la statutul său politic, dar proiectul de lege are puţine şanse să treacă de Senat. Acest referendum ar viza dorinţa Puerto Rico de a deveni al 51-lea stat american, de a-şi dobândi independenţa, ori de a fi un teritoriu suveran liber asociat Statelor Unite; referendumul ar putea avea loc în noiembrie 2023. Acest text “le va oferi Portoricanilor posibilitatea de a lua propria decizie cu privire la viitorul insulei lor”, a declarat Steny Hoyer, liderul democraţilor din Camera Reprezentanţilor, care a lucrat la proiectul de lege. Cu 233 de voturi pentru (printre care cele a 16 republicani) şi 191 de voturi împotrivă, textul este la Senat, unde va fi nevoie de o majoritate calificată de 60 de voturi din 100 pentru a fi adoptat, un prag greu de atins. Numeroşi republicani se opun de mult timp ca Puerto Rico să obţină statutul de stat american.

            Este a patra oară când Camera inferioară a Congresului SUA adoptă un proiect de lege pentru organizarea unui astfel de referendum, Senatul respingându-l de fiecare dată. La ultimul referendum neobligatoriu privind statutul insulei, în noiembrie 2020, 53% au votat în favoarea statutului de stat şi 47% împotrivă, şi puţin peste jumătate dintre alegătorii înregistraţi au participat la vot…

            Vizita lui Macron la Washington

            Vizita lui Emmanuel Macron, președintele Franței, la Washington pe 30 noiembrie și 2 decembrie 2022, a avut un efect[15]: pentru prima oară de la începutul războiului din Ucraina, Biden s-a declarat gata să negocieze pacea cu Putin.La conferința de presă care a urmat  discuțiilor oficiale cu oaspetele său, președintele american a spus: „Sunt pregătit să discut cu dl. Putin, dacă într-adevăr manifestă vreun interes să pună capăt războiului. Nu a făcut-o încă. Dar dacă o va face, prin consultare cu prietenii mei francezi și din NATO, voi fi fericit să discut cu Putin pentru a vedea ce intenționează”.

            Până la 1 decembrie 2022, administrația Biden a repetat cu obstinație că doar Ucraina singură este cea care poate decide momentul și condițiile pentru discuții despre un potențial armistițiu. În luna martie 2022, aflat în vizită la Varșovia, după un summit NATO, Biden declara că scopul războiului este răsturnarea de la putere a lui Putin. Schimbarea importantă de discurs a Washingtonului coincide cu vizita de trei zile a lui Macron în Statele Unite, pe fondul creșterii nemulțumirii aliaților vest-europeni față de prelungirea conflictului, care agravează criza energetică în care se află țările lor.

            Schimbarea de discurs a Washingtonului a fost întâmpinată cu precauție la Moscova. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremilinului, a declarat: „Președintele Federației Ruse a fost întotdeauna, este și rămâne deschis negocierilor pentru a apăra interesele noastre,dar, refuzul Statelor Unite de a recunoaște „noile teritorii” ca fiind rusești împiedică orice compromis potențial. Aceasta complică în mod considerabil căutarea unui teren comun de înțelegere. Biden a afirmat că negocierile nu sunt posibile decât după plecarea lui Putin din Ucraina”.Lucru imposibil, din punctul de vedere al Moscovei, a precizat Peskov. De la invazia sa, pe 24 februarie 2022, Rusia a ocupat circa 20% din teritoriul Ucrainei…

            Nu poate fi o coincidență că secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg a făcut o declarație trasă la indigo, într-un interviu acordat ziarului german Süddeutsche Zeitung, în care a afrimat: „Majoritatea războaielor se încheie la masa negocierilor, iar acesta (războiul din Ucraina – n.n.) nu va face probabil excepție. Înțelegem totuși că ceea ce se întâmplă la aceasta masă este indisolubil legat de situația de pe câmpul de luptă”. La fel ca Biden, Stoltenberg nu a uitat să adauge că, până acum, nu a văzut nici o dovadă că „Rusia vrea să negocieze cu bunăcredință”. 

            Schimbarea de discurs a lui Biden și a NATO vine nu doar după primirea lui Macron la Casa Albă, ci și după cele trei ore și jumătate de discuții pe care le-a avut cu Xi Jinping, la summitul G20 din 15-16 noiembrie 2022, desfășurat în Bali (Indonezia).


[1] Vezi site-urile SUA au anunțat un acord economic major în Asia – contrabalans la China (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 24 mai 2022, precum și SUA, alianță cu 13 state din Asia-Pacific pentru a reduce influența Chinei (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 10 septembrie 2022

[2] Vezi site-ul SUA vor numi primul lor ambasador Arctic (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 28 august 2022

[3] Vezi site-ul Sute de mii de case vor fi înghițite de apele mării, arată un studiu (descopera.ro), postat și vizitat pe 22 septembrie 2022

[4] Vezi site-ul Acesta este Cuiul din Coșciugul lui Biden | ActiveNews, postat și vizitat pe 22 iunie 2022

[5] Vezi site-ul Marele Lac Sărat din Statele Unite ale Americii, la un pas de colaps (descopera.ro), postat și vizitat pe 12 octombrie 2022

[6] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/externe/Seful-Fortelor-Nucleare-ale-SUA-Ucraina-este-doar-„INCALZIREA-–-Vine-„the-Big-One-.-Iminent-177244, postat și vizitat pe 5 noiembrie 2022

[7] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/stiinta/20113564-noile-turbine-eoliene-pot-produce-energie-la-o-scara-fara-precedent-cum-se-prezinta-proiectul, postat și vizitat pe 3 iulie 2022

[8] Vezi site-ul Audieri și dezvăluiri extraordinare pe tema vaccinării în Senatul SUA: creștere de 1.000% a codurilor de diagnostic pentru probleme neurologice în Armata SUA, infarct – creștere 269%, paralizie Bell – 291%, infertilitate – 471%, avorturi spontane – 300% | ActiveNews, postat și vizitat pe 27 ianuarie 2022

[9] Vezi site-ul US marks 1 mn Covid deaths, early epicenter New York seeks to move on (msn.com), postat și vizitat pe 12 mai 2022

[10] Vezi site-ul Masca, anulată de Justiție în statul New York: Obligativitatea purtării măștii, impusă de guvernatoarea Kathy Hochul, a fost declarată neconstituțională de Curtea Supremă | ActiveNews, postat și vizitat pe 27 ianuarie 2022

[11] Vezi site-ul FDA a ajuns la vorba lui Trump: Americanii ar trebui să trateze COVID-19 ca pe gripa obișnuită | ActiveNews, postat și vizitat pe 9 mai 2022

[12] Vezi site-ul Efectul Socrates: Statele Unite își vor pierde Supremația în fața Chinei în mai puțin de 10 luni | ActiveNews, postat și vizitat pe 17 aprilie 2022

[13] Vezi site-ul Economistul care a anticipat criza din 2008 prevestește o recesiune „severă, lungă și urâtă” | adevarul.ro, postat și vizitat pe 21 noiembrie 2022

[14] Vezi site-ul Puerto Rico ar putea organiza un referendum pentru independență dacă propunerea trece de voturile Congresului SUA – Stiri pe surse – Cele mai noi stiri, postat și vizitat pe 16 decembrie 2022

[15]  Vezi site-ul Semne de Pace? – Biden este gata să discute cu Putin despre Sfârșitul Războiului – Build Back Better în Poligonul de Încercare Ucraina | ActiveNews, postat și vizitat pe 2 decembrie 2022

Emilian M. Dobrescu

            18 noi acorduri cu SUA

            Cu prilejul vizitei președintelui Joe Biden în Arabia Saudită, pe 16 iulie 2022, s-au semnat 18 acorduri bilaterale, dar SUA nu a obținut creșterea producției de petrol decât  în 2027 și doar de la 12 la 13 milioane de barili pe zi[1]. Nu a fost mai convingător nici proiecul unei axe strategice regionale, care să se opună influenței crescânde a Iranului și a Chinei și din care să facă parte țările arabe, dar să fie integrat și Israelul. Speranța unei înțelegeri privind creșterea rapidă a producției de petrol nu a fost realizată, pentru ca scăderea prețurilor la benzină – în SUA și alte state să coboare inflația ajunsă la maximul ultimilor 40 de ani. Obiectivele președintelui american au fost ambițioase, în condițiile în care relațiile cu Arabia Saudită se răciseră foarte mult, după ce Joe Biden l-a făcut responsabil pe prințul moștenitor Mohammed bin Salman, conducătorul de facto al țării, de asasinatul jurnalistului contestatar Jamal Khashogi. Joe Biden a amenințat atunci că Arabia Saudită ar putea deveni un stat paria.

            Acordurile de parteneriat americano-saudite încheiate sunt importante, dar insuficiente față de mizele vizitei lui Joe Biden: doar două concesii politice au fost obținute, retrocedarea unor insule de către Israel Arabiei Saudite și deschiderea spațiului aerian saudit inclusiv pentru zborurile spre și dinspre Israel. S-au încheiat acorduri în domeniul aeronautic și al apărării cu companiile Boeing și Raytheon, dar și cu firmele din domeniul sănătății Medtronic, Digital Diagnostics și IQVIA și privind energia verde, energia nucleară și uraniu.

            Țările bogate din Golful Persic, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite investesc în energia verde și în cea regenerabilă, dar insistă importanța combustibililor fosili (pe care îi exportă) pentru securitatea energetică globală. Prinţul moştenitor saudit Mohammed bin Salman a avertizat cu prilejul viziei, chiar de lângă Joe Biden, că politicile energetice ecologice ale SUA și UE sunt nerealiste. În joc mai este și un ajutor de 1 miliard de dolari pentru ameliorarea securităţii alimentare în Orientul Mijlociu şi în Africa de Nord. De asemeni, printre parteneriatele globale ale SUA se vor număra  și proiecte de infrastructură în regiune la care vor participa și statele din Golf cu 3 miliarde de dolari.

            Proiectul axei strategice, care să se opună influenței Iranului și Chinei în regiune, nu este împărtășit de toate țările din regiune, prezente la summit-ul Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG) de la Jeddah. Totuși, vizita lui Joe Biden a fost de natură să afirme mesajul SUA că în regiune nu va exista un vid în care să se instaleze alte interese strategice.

          Cel mai lung drum drept din lume

            Construit inițial ca drum privat pentru Regele Fahd, porțiunea Autostrăzii 10 care leagă autostrada 75 din zona Haradh, de autostrada 95 din vestul Arabiei Saudite, este cel mai lung drum drept din lume, ce are o lungime de 240 km[2].

            Autostrada 10 străbate deșertul fără curbe la stânga sau la dreapta și fără vreo pantă sau rampă apreciabilă, notează Guiness World Recprds: autostrada 10 se întinde de la Haradh, la Al Batha și străbate deșertul Rub Al-Khali. Orașul Haradh este cunoscut pentru bogăția în petrol și gaze naturale; anterior, autostrada Eyre din Australia deținea recordul, având aproximativ 146 km de drum drept. Autostrada 10 este unul dintre cele mai mortale drumuri drepte din lume, ruta principală pe care sunt transportate bunurile și pe unde circulă persoanele între Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Condițiile meteo sunt groaznice pentru șoferi, autostrada fiind situată într-o zonă foarte uscată și cu temperaturi care ating 50 de grade Celsius ziua și sub 0 grade noaptea, se arată pe site-ul Saudi Expatriates. Senzația de somnolență dată de drumul drept este adâncită și mai mult de peisajul natural…

          Cercetarea anti-îmbătrânire

            Familia regală saudită a creat o organizație non-profit numită Hevolution Foundation, care va investi în cercetări axate pe biologia din spatele îmbătrânirii și în căutarea unor modalități de extindere a așa-numitei „perioade de sănătate” sau numărul de ani în care o persoană este funcțională și sănătoasă[3]: „Obiectivul nostru principal este să prelungim perioada de viață sănătoasă. Nimeni nu știe exact, motiv pentru care Fundația Hevolution analizează cercetări de bază pe acest subiect, promițând să finanțeze studii de medicamente cu scopul explicit de a vedea dacă unele dintre acestea vor încetini sau poate chiar inversa îmbătrânirea.

            Un astfel de studiu care s-a chinuit să găsească finanțare în ultimii ani este studiul Targeting Aging with Metformin (prescurtat TAME), primul studiu clinic major al unui medicament cu scopul expres de a testa dacă încetinește procesul de îmbătrânire la Om. Nir Barzilai, de la Școala de Medicină Albert Einstein din New York și inițiatorul studiului TAME, a declarat în aprilie 2022 că Hevolution a fost de acord să finanțeze o parte substanțială a studiului. Speranța este că, găsind mai întâi o modalitate de a încetini procesul de îmbătrânire, am putea continua să vedem dacă îmbătrânirea este reversibilă. Va mai dura mulți ani până când studiile lansate în acest an sau în viitor să ajungă la niște concluzii, însă este primul pas făcut pe un drum foarte lung, dar care trebuie făcut dacă vrem cu adevărat să știm dacă putem elimina îmbătrânirea.

          Gruparea islamistă Ansar Allah

            Pe 23 ianuarie 2022, seara, o rachetă balistică lansată de gruparea Ansar Allah (supranumită mișcarea Houthi) a căzut în sudul regatului, rănind doi rezidenți și avariind ateliere și vehicule într-o zonă industrială[4]; a altă rachetă a fost interceptată și distrusă deasupra Dhahram al-Janub. Apoi, Ministerul Apărării al Emiratelor Arabe Unite a interceptat și distrus pe 24 ianuarie 2022, dimineața două rachete balistice care vizau Abu Dhabi, lansate de aceeași grupare islamistă, fără a fi înregistrate victime. Evenimentul a afectat traficul către Aeroportul Internațional din Abu Dhabi timp de aproximativ o oră.

            Canalul de televiziune Al Masirah, condus de Ansar Allah, a declarat că gruparea va anunța detaliile unei „operațiuni militare ample” împotriva Arabiei Saudite și a Emiratelor Arabe Unite. Atacurile au avut loc la o săptămână după ce rebelii Ansar Allah din Yemen au revendicat un atac asupra Abu Dhabiului, care s-a soldat cu trei decese și șase răniți. Aceeași grupare și-a asumat un atac direcționat către sudul Arabiei Saudite care a rănit două persoane.

            Emiratele Arabe Unite fac parte din coaliția militară condusă de Arabia Saudită, care sprijină de aproape șapte ani guvernul Yemenului în lupta sa împotriva houthilor. Coaliția condusă de Arabia Saudită a intensificat în ultima perioadă atacurile aeriene asupra unor ținte Houthi în Yemen. Pe 18 ianuarie 2022, aproximativ 20 de persoane au fost ucise în capitala Yemenului, Sanaa, controlată de Ansar Allah, în timp ce pe 21 ianuarie 2022, peste 60 de persoane au fost ucise după bombardarea unui centru de detenție din provincia nordică Saada.

            Implicarea în atacurile de la 11 septembrie 2001 din SUA

            Biroul Federal de Investigații (FBI) al Statelor Unite a dezvăluit în martie 2022 un nou raport despre intervenția guvernului saudit în atacurile din 11 septembrie 2001[5]: FBI a desecretizat acest raport de peste 500 de pagini pe care l-a pregătit în 2017 privind atacurile teroriste din 11 septembrie. Documentul confirmă ceva deja cunoscut: intervenția guvernului saudit în atacuri… Atacul din 11 septembrie a fost un eveniment traumatizant care a modelat irevocabil politica externă și internă a SUA pentru întregul secol, provocând cel mai mare val de dezastre din lume cunoscut vreodată. Cu toate acestea, când ies la iveală noi informații, care implică un guvern aliat în efectuarea atacului, americanii ar trebui sa fie consternați. Publicarea raportului “rupe” 70 de ani de complicitate începută prin Pactul Quincy[6]. Este un semnal de alarmă pentru guvernul de la Riad, care este din ce în ce mai în dezacord cu Statele Unite și mai înclinat să asculte de Kremlin. Raportul se învârte în jurul lui Omar Al-Bayumi, un spion saudit care opera în San Diego, California (SUA) sub acoperirea unei companii de aviație deținută de guvernul de la Riad. Al-Bayumi i-a ajutat pe doi dintre atacatorii din 11 septembrie să se mute în Statele Unite, în Timp ce se pregăteau să-și desfășoare atacul. Majoritatea celor direct responsabili pentru atacuri au fost saudiți și au rămas de cunoscut doar detaliile specifice ale intervenției liderilor de la Riad. Adevăratul rol al lui Al-Bayumi a fost cunoscut încă din primul moment al atacurilor, atât din cauza legăturilor sale cu jihadiștii, cât și din cauza unei slujbe pe care nu a avut-o niciodată, precum și a faptului că i-a întâlnit pe doi dintre pirații aerului într-un restaurant, le-a găsit un apartament în San Diego, le-a semnat contractul de închiriere, acționând în calitate de garant, le-a plătit chiria pentru prima lună și i-a integrat pe respectivii în comunitatea locală saudită. Potrivit unei declarații a FBI din iunie 2017, de la sfârșitul anilor 1990 până la 11 septembrie 2001, Al-Bayumi „a primit un salariu lunar ca asistent al Președinției Generale de Informații (GIP) saudite”, principala agenție de spionaj din Arabia Saudită. Cu toate acestea, implicarea sa cu serviciile de informații saudite nu a fost confirmată la momentul raportului oficial al Comisiei 9/11.

            Într-un alt document din 2017, FBI a spus că „există o șansă de 50% ca Al-Bayumi să fi avut cunoștință despre atacurile din 11 septembrie”. Al-Bayumi a fost plătit de fostul ambasador saudit în Statele Unite, prințul Bandar Bin Sultan Alsaud, un vechi prieten al familiei Bush, căruia îi raporta direct. Toate informațiile pe care Al-Bayumi le-a adunat despre „persoanele de interes din comunitatea saudită din Los Angeles și San Diego și alte chestiuni, au fost transmise lui Bandar”, potrivit rapoartelor serviciilor americane de informații. Această dezvăluire este deosebit de explozivă pentru că Bin Sultan nu a fost doar membru al Casei Regale Saudite, ci și un prieten apropiat al familiei Bush și, în general, foarte apropiat de clasa politică americană, până în punctul în care a fost supranumit „Bandar Bush” (“prieten apropiat al tatălui lui Bush”) de mai bine de două decenii („Mă simt ca un membru al familiei tale”, a scris el în 1992), a donat ulterior 1 milion de dolari Bibliotecii prezidențiale a tatălui lui Bush jr. Prietenia s-a extins și la tânărul Bush, al cărui tată l-a sfătuit să-l consulte pe Bin Sultan în Timp ce se pregătea să-și lanseze campania prezidențială. Relația lor a fost atât de strânsă, încât Bin Sultan a fost unul dintre primii oameni cu care Bush a vorbit când a decis să invadeze Irakul. Cei doi bărbați s-au întâlnit la Casa Albă la două zile după atacul din 11 septembrie și au fumat trabucuri pe balcon… Apoi, avioane charter, încălcând interdicția de aterizare la nivel național, au preluat 160 de membri ai familiei regale suadite, membri ai familiei bin Laden și alți demnitari saudiți și i-au scos, pe calea aerului, afară din țară. Dacă Al-Bayumi avea cunoștințe prealabile despre atacuri, la fel și Bandar Bin Sultan, dar nu știm dacă aceștia au informat guvernul SUA și, probabil, pe Bush însuși Dacă nu justiția, între Timp, Istoria, sigur ne va spune acest lucru într-o zi!

Pelerinajul Hajj

            Circa un milion de pelerini musulmani s-au reunit pe 8 iulie 2022 pe Muntele sfânt Arafat din Arabia Saudită, pentru punctul culminant al celui mai amplu pelerinaj Hajj de la declanşarea pandemiei de coronavirus în 2020[7]: pelerinii au sosit în autobuze începând cu primele ore ale dimineţii la Muntele Arafat, situat la o distanţă de circa 20 de km est de oraşul sfânt Mecca. Pelerinii vor rămâne aici până la apusul Soarelui în venerare, rugându-se şi recitând din Coran. Muntele Arafat, o colină din granit, este locul unde se știe că profetul Mahomed a ţinut ultima sa predică, cu circa 14 secole în urmă. Este cel mai amplu pelerinaj de la declanşarea pandemiei de coronavirus, din cauza căreia evenimentul s-a desfăşurat într-o formă restrânsă. Este, de asemenea, primul pelerinaj după pandemie la care au voie să participe şi musulmani din afara Arabiei Saudite. Pelerinii care au participat în 2022 la eveniment au avut 65 de ani împliniți, şi, în plus, au fost vaccinaţi cu schema completă împotriva COVID-19.

În 2020 și 2021 din pricina pandemiei, câteva mii de pelerini, rezidenţi în Arabia Saudită, au participat la Hajj cu respectarea unor măsuri stricte de distanţare socială.Înainte de declanşarea pandemiei de COVID-19, aproximativ 2,5 milioane de musulmani din lumea întreagă se reuneau în Arabia Saudită pentru a participa la Hajj, cea mai mare congregaţie a Islamului. Marele pelerinaj de la Mecca este unul dintre cei cinci piloni ai Islamului şi o datorie pe care toţi musulmanii apţi de muncă trebuie să o îndeplinească o dată în viaţă, dacă dispun de mijloacele financiare şi fizice necesare. Pe 9 iulie 2022, a doua zi după pelerinaj, a început festivalul musulman Eid al-Adha, care are loc în Arabia Saudită şi în alte ţări arabe.

          Regatele dispărute

            De câțiva ani, arheologii lucrează pentru a excava vestigiile regatelor de mult uitate, Dadan și Lihyan, aflate în mijlocul deșertului arid și al munților Al Ula din nord-vestul Arabiei Saudite[8]. Al Ula, o populară destinație turistică de la deschiderea sa în 2019, este cunoscută în principal pentru mormintele maiestuoase din Madain Saleh, un oraș vechi de 2.000 de ani, săpat în stâncă de nabateeni, o populație arabă preislamică care a construit și Petra, din Iordania, țara vecină.

            O echipă mixtă de arheologi francezi și saudiți exacvează în prezent cinci situri din apropiere, căutând urme ale civilizațiilor dadanită și lihyanită, puteri regionale importante care au înflorit acum mai bine de 2.000 de ani. „Este un proiect care încearcă cu adevărat să dezvăluie misterele acestor civilizații”, a afirmat Abdulrahman Al-Sohaibani, unul dintre coordonatorii șantierului arheologic Dadan, menționat în Vechiul Testament, iar regatul Lihyan a fost unul dintre cele mai mari la acea vreme, întinzându-se de la Medina, în sud, până la Aqaba în nord, în Iordania de azi.

            Având o istorie de aproximativ 900 de ani, până în anii 100 d.Hr., regatele uitate din Arabia Saudită, Dadan și Lihyan au controlat rute comerciale vitale, dar se cunoaște foarte puțin despre ele. Cercetătorii speră să afle mai multe despre ritualurile religioase, viața socială și economia acestora. Săpăturile anterioare au fost limitate la zona sanctuarului principal, a declarat Jerome Rohmer, de la Centrul Național Francez de Cercetare Științifică. Ne-am dori să avem o imagine de ansamblu în ceea ce privește cronologia sitului, aspectul, cultura materială și economia sa”, a precizat Rohmer, adăugând că este un proiect cuprinzător în care se încearcă să se răspundă la toate aceste întrebări.

            Al Ula a devenit un proiect important, parte din eforturile prințului moștenitor Mohammed bin Salman de a transforma economia și societatea Arabiei Saudite; regatul se concentrează pe impulsionarea turismului, încercând să-și deschidă granițele mai mult și să-și diversifice economia, axată în prezent pe petrol. Dezvoltarea Al-Ula face parte dintr-o strategie de conservare a siturilor preislamice, de patrimoniu, pentru a atrage și turiști care nu sunt musulmani și pentru a întări identitatea națională.


[1] Vezi site-ul Refacerea relațiilor SUA–Arabia Saudită: s-au semnat 18 acorduri, dar creșterea producției de petrol, abia din 2027 (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 17 iulie 2022

[2] Vezi site-ul Test de cultură generală. Care este cel mai lung drum drept din lume? (descopera.ro), postat și vizitat pe 28 iulie 2022

[3] Vezi site-ul Arabia Saudită vrea să investească 1 miliard de dolari pe an în cercetarea anti-îmbătrânire (descopera.ro), postat și vizitat pe 10 iunie 2022

[4] Vezi site-ul Gruparea islamistă Ansar Allah intensifică atacurile asupra Arabiei Saudite și a Emiratelor Arabe Unite pe fondul escalării conflictului din Orientul Mijlociu (forbes.ro), postat și vizitat pe 24 ianuarie 2022

[5] Sursa: România Muncitoare, nr. 303, aprilie-mai 2022, p. 22

[6] Pactul Quincy a fost semnat pe 14 februarie 1945 pe crucișătorul USS Quincy (CA-71) de către regele Ibn Saud, fondatorul Regatului Arabiei Saudite și președintele Statelor Unite, Franklin Roosevelt, la întoarcerea acestuia de la Conferința de la Yalta, în Crimeea. La începutul anului 1945, fără știrea britanicilor, președintele american i-a propus lui Ibn Saud să se întâlnească cu el, precum și cu împăratul Etiopiei Haile Selassie I și cu regele Farouk al Egiptului1, cu ocazia întoarcerii sale de la Conferința de la Ialta. Roosevelt îi întâlnește pe cei trei șefi de stat în aceeași zi, în timp ce crucișătorul său ancorează în Lacul Amer (în Canalul Suez, protejat astfel de orice atac al unui submarin), în Egipt. Roosevelt și Ibn Saud au dezbătut ca egali la început colonizarea evreiască în Palestina, Roosevelt încercând să obțină sprijinul regelui pentru crearea unui cămin național evreiesc în Palestina, lucru care i-a fost refuzat categoric. Discuția a trecut apoi la Siria și Liban, privind plecarea francezilor și independența acestor două țări. Aliată a Statele Unite de-a lungul Războiului Rece, Arabia Saudită s-a distanțat la începutul anilor 2010, ca răspuns la neintervenția militară a țării în Timpul războiului civil sirian și la apropierea irano-americană, care a urmat alegerii lui Hassan Rohani ca președinte al Republicii Islamice Iran. În consecință, Arabia Saudită și-a refuzat locul obținut prin alegerea sa în Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite în 2013 – sursa: Pacte du Quincy — Wikipédia (wikipedia.org), site vizitat pe 5 iunie 2022

[7] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/aproximativ-un-milion-de-pelerini-musulmani-s-au-reunit-in-cea-mai-importanta-zi-a-pelerinajului-hajj_2462500.html, postat și vizitat pe 8 iulie 2022

[8] Vezi site-ul Arheologii din Arabia Saudită au excavat regate uitate (descopera.ro), postat și vizitat pe 10 noiembrie 2021

UCRAINA: DIN HOP ÎN HOP

June 5, 2022 | GEOPOLITICĂ, MAREA NEAGRĂ, RUSIA, SUA | No Comments

Emilian M. Dobrescu

            Abordarea pe termen lung a războiului

            Miniștrii Apărării și generali din peste 20 de ţări, din cele 40 invitate de Pentagon la baza aeriană Ramstein din Germania, au confirmat participarea la convorbirile privind apărarea axate pe Ucraina, care au avut loc pe 26 aprilie 2022[1]. Ramstein este una dintre cele mai mari baze americane de peste hotarele SUA, iar țările care au confirmat participarea, inclusiv țări care nu sunt membre NATO, nu au fost precizate; printre scopurile consultărilor a fost asigurarea securităţii durabile şi a suveranităţii Ucrainei, dar și nevoile de apărare ale Ucrainei în războiul declanşat de Rusia.

            Faptul că ”peste 20 de ţări” din 40 invitate au acceptat să participe este un semn al importanţei pe care SUA şi aceste ţări o acordă nevoilor de apărare ale Ucrainei, a spus John Kirby, purtătorul de cuvânt al Pentagonului. „Este vorba în principal de modernizare şi de a ne asigura ca armata Ucrainei să fie în continuare puternică şi capabilă să funcţioneze în viitor. Nu este vorba de garanţii de securitate, ci de dispozitivul lor militar real”, a adăugat purtătorul de cuvânt al apărării americane.

            Întâlnirea fost organizată după aproape două luni de război în care armata Ucrainei a reuşit să respingă asalturile ruse în nord, în jurul capitalei Kiev, în Timp ce estul ţării, parţial sub control rus, se confruntă cu o nouă ofensivă din partea armatei ruse. Statele Unite au coordonat furnizarea de echipamente militare, în special muniţie, din aproximativ 30 de ţări pentru a veni în ajutorul forţelor ucrainene…

            Revista Capital a publicat pe 28 aprilie 2022, țările care furnizează activ arme letale regimului de la Kiev sunt: Cehia, Germania, Polonia, Slovenia, SUA și Turcia; alte state o fac neoficial… Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov a declarat că este improbabil ca negocierile privind Ucraina să fie eficiente în cazul în care Kievul continuă să primească transporturi de arme din alte state. În SUA, CNN a descris aprovizionarea cu arme a Ucrainei drept o investiție în neutralizarea armatei și marinei Rusiei Timp de un deceniu de acum înainte… Declarațiile șefului Pentagonului, Lloyd Austin, privind intenția SUA de a „slăbi Rusia” prin intermediul ajutorului militar pentru Ucraina constituie un memento al faptului că NATO este o organizație agresivă care vizează în primul rând Rusia[2].

            Ungaria are o perspectivă diferită. Ministrul ungar de externe, Péter Szijjártó, a declarat cu ocazia unei vizite în Kosovo, că Ungaria ”nu are nici o intenție de a furniza arme letale Ucrainei… De asemenea, Ungaria nu permite tranzitul armelor cu destinația Kiev, întrucât pot deveni ținte ale unor acțiuni militare ostile… Noi nu ne implicăm în acest război”, a explicat el.

            Un grup de personalități publice germane i-a adresat cancelarului Olaf Scholz o scrisoare deschisă în care cere oprirea livrărilor de arme către Ucraina, deoarece acestea „târăsc Germania în război”: „Furnizând arme, Germania și alte țări NATO s-au făcut singure, de facto, părți la război. Ucraina a devenit prin urmare un câmp de luptă în conflictul dintre NATO și Rusia pe tema normelor de securitate din Europa, conflict care escaladează de ani”, susține scrisoarea.

            Ajutoare de război

            După primele patru săptămâni de război, SUA a oferit Kievului echivalentul a 7,6 miliarde de euro, fiind cea mai mare contribuţie, potrivit datelor furnizate de Ukraine Tracker de la Institutul Kiel pentru Economie Mondială[3]. În topul ţărilor care au ajutat Ucraina, Polonia este pe locul doi, cu un pachet de puţin sub 1 miliard de euro, urmată de Marea Britanie, Germania şi Franţa. Statele membre ale UE au contribuit în total cu 2,9 miliarde, alte 1,4 miliarde provin de la instituţiile UE, iar 2 miliarde au venit de la Banca Europeană de Investiţii.

            „Este remarcabil faptul că SUA oferă mult mai mult decât întreaga UE, în a cărei vecinătate imediată se desfăşoară războiul”, a declarat Christoph Trebesch, director de cercetare la Institutul Kiel şi autorul principal al studiului; în acelaşi Timp, Tracker arată că atunci când comparăm asistenţa oferită economiei Ucrainei, Estonia se dovedeşte mai puternică decât SUA – Washingtonul coboară de la primul loc pe al şaselea, iar Tallinnul se clasează în fruntea topului, contribuind în primele săptămâni ale invaziei cu aproape 0,8% din producţia sa economică. Contribuţia SUA a ajuns la puţin sub 0,4% din PIB-ul său, care a ajuns la 84,75 trilioane de dolari în 2020. Polonia – clasă pe locul doi – a sprijinit Ucraina cu echivalentul a aproape 0,18% din PIB-ul său, iar Lituania, Slovacia şi Suedia completează primele cinci locuri. „Apropierea geografică de Ucraina pare să joace un rol major în angajamentul ţărilor din Europa de Est”, spune Trebesch.

            Autorul clasamentului a recunoscut că Ukraine Tracker are limitări şi nu poate oferi o imagine completă mai ales când vorbim de ajutorul militar, dar și de costul ajutorării refugiaţilor.

Ajutor acordat de Marea Britanie

Marea Britanie a anunțat că oferă încă 1,3 miliarde de lire sterline sprijin militar și umanitar Ucrainei[4]. Premierul Boris Johnson este unul dintre cei mai puternici susținători ai eforturilor Ucrainei de a rezista forțelor ruse, de la lansarea invaziei ruse pe 24 februarie 2022. Guvernul Boris Johnson a trimis în Ucraina rachete antitanc, sisteme de apărare aeriană și alte arme. Noul angajament aproape dublează valoarea cheltuielilor Marii Britanii cu Ucraina, guvernul precizând că această sumă este cea mai mare cheltuită pentru un conflict militar, după războaiele din Irak și Afganistan, fără a oferi însă alte detalii despre acest calcul. Marea Britanie a precizat că, cheltuielile suplimentare pentru Ucraina provin dintr-o rezervă aflată la dispoziţia guvernului pentru situații de urgență.

Deși Marea Britanie a oferit un ajutor militar semnificativ, a acceptat relativ puțini dintre cei peste 5 milioane de ucraineni care au fugit din calea războiului. Guvernul britanic a declarat că până pe 7 mai 2022 a eliberat peste 86.000 de vize ucrainenilor, dintre care doar 27.000 au ajuns în Marea Britanie (sic?!).

Averea lui Volodimyr Zelensky

Se pare că președintele Ucrainei are o avere de 1,4 miliarde de dolari. ”Să credem că și-a făcut această avere din salariul său de actor în cea mai săracă națiune din Europa?” – se întreba pe Twiter, formatorul de opinie, Garland Nixon, ocazional prezentator de talk-show la Fox News[5]. Potrivit datelor puse la dispoziție de Forbes, Volodimyr Zelenski nu este miliardar, nu a fost vreodată, nu are 1.400 milioane de dolari… De altfel, lista miliardarilor din Ucraina, după cum subliniază Forbes, a fost redusă la doar șapte persoane aflate în țară. Cel mai bogat ucrainian este Petro Poroșenko – averea sa netă a fost redusă la jumătate, la aproximativ 700 de milioane de dolari, după o scădere cu 75% a valorii companiei sale de ciocolată, Roshen; războiul din Ucraina l-a forțat să închidă două fabrici la Kiev și Boryspil.

În cazul lui Volodymyr Zelensky, ediția ucraineană Forbes estimează că are o avere de 20 de milioane de dolari. Majoritatea activelor sale provin din deținerea de 25% din Kvartal 95, o companie de producție de spectacole de comedie. Această companie de producție este responsabilă pentru binecunoscuta comedie politică „Servitorul poporului”, ce îl are ca protagonist pe Volodymyr Zelensky, care joacă rolul unui profesor de liceu, ales președinte al țării. Netflix a rulat serialul între 2017 și 2021, iar în martie 2022, Volodymyr Zelensky a redobândit drepturile și se estimează că acordul a fost încheiat la 30 de milioane de dolari pe an de prezență a serialului în spațiul public…

Potrivit Forbes Ucraina, cota lui Volodymyr Zelensky în Kvartal 95 valorează aproximativ 11 milioane de dolari. Volodymyr Zelensky și-a transferat acțiunile către restul partenerilor când a fost ales președinte și totul indică faptul că le va recupera când va părăsi mandatul, oricând.

”Farsa de 1,4 miliarde de dolari” se referea la cinci iahturi de lux, trei avioane private și acțiuni de peste 60 de milioane de dolari în companii precum Tesla, Meta sau Saudi Aramco. Forbes confirmă că informațiile sunt incerte și dacă Zelensky deține acțiuni la respectivele companii, le este dificil să acceseze cifrele…

În ceea ce privește proprietățile, Volodymyr Zelensky are o casă într-una dintre cele mai scumpe zone din centrul Kievului, o casă modestă dacă o comparăm cu standardele de lux pe care le afișează cei cu adevărat bogați. De altfel, Forbes evaluează posesia imobiliară a lui Volodymyr Zelensky la 4 milioane de dolari, care provin din evaluarea a două case deținute de acesta, alte două case în coproprietate, un spațiu comercial și cinci locuri de parcare…

Pentru a completa analiza financiară a lui Volodymyr Zelensky și a soției sale, Olena Zelenska, Forbes afirmă că ambii au un cont bancar de două milioane de dolari în numerar și obligațiuni guvernamentale. Acum însă, singura preocupare a președintelui ucrainean este războiul care amenință atât supraviețuirea lui, cât și a țării sale…

Cerealele blocate

Aproape 25 de milioane tone de cereale sunt blocate în Ucraina și nu pot părăsi țara din cauza problemelor de infrastructură și a porturilor blocate de la Marea Neagră, inclusiv Mariupol, a declarat un oficial al Agenției ONU pentru Alimentație și Agricultură (FAO)[6]. Aceste blocaje sunt considerate un factor care stă la baza prețurilor ridicate la alimente, care au atins un nivel record în martie 2022, în urma invaziei Rusiei în Ucraina, înainte de a se relaxa ușor în aprilie 2022, a declarat FAO; Ucraina a fost al patrulea exportator mondial de porumb în sezonul 2020/2021 și al șaselea exportator de grâu, potrivit datelor Consiliului Internațional al Cerealelor.

„Este o situație aproape îngrozitoare cea pe care o vedem în Ucraina, cu aproape 25 de milioane de tone de cereale care ar putea fi exportate, dar care nu pot părăsi țara pur și simplu din cauza lipsei de infrastructură și a blocării porturilor”, a declarat Josef Schmidhuber, director general adjunct al FAO, într-o conferință de presă; el a precizat că silozurile pline ar putea duce la o lipsă de depozitare în Timpul următoarei recolte, în iulie și august 2022: „În ciuda războiului, condițiile de recoltă nu par atât de grave. Acest lucru ar putea însemna într-adevăr că nu există suficientă capacitate de depozitare în Ucraina, în special dacă nu se va deschide un coridor de grâu pentru exportul din Ucraina”. Un alt motiv de îngrijorare este reprezentat de rapoartele potrivit cărora unele depozite de cereale au fost distruse în luptele din Ucraina, a adăugat acesta, fără a da detalii.

Această declarație vine după ce șefa Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), d-na Ngozi Okonjo-Iweala, a declarat că este „serios îngrijorată de creșterea prețurilor la alimente. Ar ajuta cu adevărat lumea dacă am putea evacua aceste cereale (din Ucraina – n.n.); există un risc serios ca prețurile alimentelor să crească și să ajungă la un nivel inaccesibil, ceea ce ar putea duce la mai multă foamete”.


            Declarația Consiliului de Securitate al ONU

          Pe 6 mai 2022, la zece săptămâni după începerea invaziei Rusiei în Ucraina, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o declarație în care sprijină eforturile secretarului general al ONU, António Guterres, pentru a se ajunge la o soluție pașnică în acest război[7]. În declarația Președinției Consiliului de Securitate, care în luna mai 2022 a fost asigurată de SUA, Consiliul de Securitate „își exprimă profunda îngrijorare cu privire la menținerea păcii și securității în Ucraina”: Consiliul reamintește că „toate statele membre și-au asumat, în temeiul Cartei Națiunilor Unite, obligația de a-și soluționa diferendele internaționale prin mijloace pașnice”; „Consiliul sprijină cu fermitate eforturile Secretarului General de a ajunge la o soluție pașnică” și îi cere „să fie bine informat în Timp util după adoptarea acestei declarații”.

            Secretarul general al ONU, António Guterres, a salutat declarația Președinției Consiliului de Securitate, menționând că, astăzi, „pentru prima dată, Consiliul de Securitate a vorbit cu o singură voce pentru pace în Ucraina. Așa cum am spus adesea, lumea trebuie să se unească pentru a reduce la tăcere armele și pentru a susține valorile Cartei Națiunilor Unite. Salut acest sprijin și voi continua să nu precupețesc nici un efort pentru a salva vieți, a reduce suferința și a găsi calea către pace”, a adăugat secretarul general al ONU într-o declarație pentru presă.

            De la începutul războiului din Ucraina pe 24 februarie 2022 și până pe 6 mai 2022, Consiliul de Securitate a fost profund divizat, deoarece Rusia este membru permanent al Consiliului și are drept de veto în acest consiliu…

            Despăgubiri de război

            Nu există nici o îndoială că factura de război va fi una astronomică pentru Ucraina după invazia Rusiei[8]: CEPR[9] estimează costurile între 200 și 500 de miliarde de euro, dar aceste previziuni financiare cresc în spirală cu fiecare zi în care devastarea Ucrainei continuă. Kievul a evaluat daunele la aproape 1 trilion (o mie de miliarde) de dolari, luând în considerare inclusiv pierderea potențialului de creștere economică. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus următoarele: ”Vom reface fiecare casă, fiecare stradă, fiecare oraș. Ne veți plăti pentru tot ceea ce ați făcut împotriva statului nostru, împotriva fiecărui ucrainean, în totalitate”.

            Colectarea banilor de la Rusia ridică însă o serie de probleme juridice serioase: oficialii UE studiază dacă activele aparținând oligarhilor sancționați – cum ar fi iahturile, casele și picturile în ulei confiscate – ar putea fi valorificate, iar banii obținuți canalizați către efortul de reconstrucție. Totuși, sumele obținute ar fi modeste în comparație cu ceea ce este necesar. Rezervele valutare și în aur, în valoare de sute de miliarde de dolari ale Băncii Centrale a Rusiei din străinătate sunt o țintă tentantă: problema este că activele străine sunt protejate de dreptul internațional, iar confiscarea lor ar necesita o operă de inginerie juridică care nu a mai fost niciodată pusă în aplicare. O altă opțiune este forțarea rușilor la un acord de reparații ca parte a unui acord de pace; acest lucru ar putea urma modelul folosit după invazia irakiană a Kuweitului în 1990, cu o anumită parte din veniturile din petrol alocată plăților costurilor de reconstrucție.

            Într-o abordare mai puțin beligerantă, UE a vorbit de un ”plan Marshall” pentru Ucraina, în care Europa ar aloca miliarde de euro în efortul de a aduce Kiev mai aproape de UE, la fel cum SUA au făcut cu Europa după Al Doilea Război Mondial. În cele din urmă, instituțiile financiare europene spun că ar trebui să existe un rol și pentru împrumuturile cu dobândă scăzută acordate pentru reconstrucția Ucrainei, dar această soluție nu ar face decât să crească povara datoriilor care oricum apasă statul ucrainean.

            A confisca valuta Rusiei poate fi, teoretic, la îndemâna a șapte țări care participă la sancțiunile împotriva Rusiei și care dețin cca jumătate din toate rezervele valutare ruse de 585 de miliarde de dolari în iunie 2021; de atunci, rezervele valutare au crescut la 640 de miliarde de dolari. Nu se știe însă unde se află cele 55 de miliarde de dolari adunate de Rusia din iunie 2021 până în februarie 2022, dar banii ”cerți” pot acoperi o parte semnificativă a costurilor de reconstrucție a Ucrainei. În acest scenariu, SUA, Regatul Unit, țările UE, Canada și Japonia ar trebui să aranjeze sechestrul și confiscarea celor aproape 300 de miliarde de dolari deținute pe teritoriile lor…

            Floarea-Soarelui – simbol național

            Floarea-Soarelui este simbolul identității naționale ucrainene. Odată cu invazia rusească în Ucraina, floarea-soarelui – soniashnyk, în limba ucraineană – a căpătat și mai multe valențe[10]: potrivit Enciclopediei Ucrainene din 1993, spaniolii au adus floarea-soarelui din Lumea Nouă în Europa, la începutul secolului al XVII-lea. Florile au ajuns astfel în Ucraina la mijlocul secolului al XVIII-lea. Ucrainenii au început să consume semințele sau să producă ulei. Folosit la gătit sau pentru export, uleiul s-a dovedit popular în Europa de Est, că alternativă la unt sau grăsime, care fuseseră interzise de Biserica Ortodoxă în timpul Postului Mare. În prezent, floarea-soarelui este o componentă centrală a economiei din Ucraina.        

            Semnificația culturală a florii-soarelui trece dincolo de rolul economic, pentru că simbolic aceasta reprezintă pacea: în iunie 1996, miniștrii din Statele Unite, Rusia și Ucraina au celebrat acordul de neproliferare nucleară prin plantarea acestei flori la baza militară din Pervomaisk. O altă legătură dintre floarea-soarelui și armele nucleare poate fi plasată în 1986, atunci când explozia nucleară de la Cernobîl a eliberat material radioactiv in mediu, ucigând 31 de oameni în doar câteva săptămâni. După dezastru, cercetătorii au plantat floarea-soarelui, care avea capacitatea de a extrage toxinele din sol. Un proiect similar a fost aplicat și în Japonia, în urma dezastrului de la Fukushima din 2011.

            Interzicerea exporturilor de produse alimentare

          Conform unei decizii adoptate pe 8 martie 2022, autoritățile din Ucraina au hotărât interzicerea exporturilor de hrișcă, mei, ovăz, dar și de bovine și produse secundare[11]: „Aceasta înseamnă o interdicție de facto a exportului”, se arată într-o declarație a cabinetului de la Kiev. Ministrul ucrainean al Agriculturii și Alimentației, Roman Leshcenko, a declarat că măsurile au fost luate „pentru a preveni o criză umanitară în Ucraina și pentru a răspunde nevoilor populației pentru aprovizionarea cu produse alimentare critice”.

            Statisticile Comisiei Europene arată că Ucraina este unul dintre cei mai mari furnizori de produse agricole din Europa. În plus, conform Gro Intelligence, o firmă de analiză a datelor agricole, împreună, cele două state aflate în prezent în plin conflict militar, Rusia și Ucraina, sunt responsabile pentru aproape 30% din exporturile globale de grâu. Înainte de invazia rusă de la finalul lunii februarie 2022, Ucraina se îndrepta, potrivit specialiștilor din domeniu, către un an record în ceea ce privește exporturile de grâu, aceasta în Timp ce exporturile de grâu ale Rusiei au stagnat.

            Opinii despre războiul din Ucraina

            Papa Francisc (10 aprilie 2022)[12]

            Papa Francisc a denunţat „nebunia războiului” în timpul omiliei sale în Duminica Floriilor în care mii de credincioşi romano-catolici au revenit în Piaţa Sfântul Petru prima oară după 2019, datorită celor doi ani de pandemie (2020 și 2021). La finalul slujbei, Suveranul Pontif a făcut apel la un armistiţiu de Paşte, pentru pace în Ucraina. „Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu, nici măcar să oprească un război al cărui sfârşit nu se întrevede”, a spus Papa Francisc. Prelatul a făcut apel la depunerea armelor şi la „un armistiţiu pascal”, dar nu pentru a se reînarma, ci, pentru „a obţine pacea prin negocieri adevărate, gata să facă şi unele sacrificii pentru binele poporului. Ce victorie ar fi să plantezi un steag pe o grămadă de ruine?”.

            În omilia din Timpul slujbei, suveranul pontif a deplâns folosirea violenţei, amintind de martiriul lui Iisus din Nazaret: „Când se recurge la violenţă, nu mai ştim nimic despre Dumnezeu, care este Tatăl, şi nici despre ceilalţi, care sunt fraţi”, a avertizat el. „Uităm de ce ne aflăm pe lume şi comitem cruzimi absurde. O vedem în nebunia războiului, unde Hristos este din nou răstignit”, a denunţat liderul catolic. Papa şi-a arătat din nou îngrijorarea pentru o lume „rănită” de conflict şi a precizat că aceasta va fi tema centrală a acestei Săptămâni Sfinte. „Încurajez să mergem spre Paşti cu iertarea lui. Pentru că Hristos mijloceşte continuu în faţa Tatălui pentru noi şi, privind lumea noastră violentă şi rănită, nu oboseşte să repete: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac”, a conchis el.

            Războiul din Ucraina este una dintre cele mai mari preocupări actuale ale Papei Francisc, care a oferit chiar medierea Sfântului Scaun. De asemenea, a trimis ajutoare în Ucraina – pe 10 aprilie 2022, adjunctul său, cardinalul polonez Konrad Krajewski, a dus ]n Ucraina o a doua ambulanţă – şi chiar a afirmat, într-o conversaţie cu patriarhul ortodox rus Kirill, un susţinător al invaziei, că „toate războaiele sunt nedrepte”.

            Vladimir Putin în convorbirea cu Emmanuel Macron (3 mai 2022): „Occidentul ar putea ajuta la stoparea acestor atrocităţi prin exercitarea influenţei adecvate asupra autorităţilor de la Kiev şi prin oprirea livrărilor de arme către Ucraina. Sstatele membre ale Uniunii Europene ignoră crimele de război comise de forţele ucrainene şi bombardamentele masive asupra Donbasului, care ucid civilii paşnici”. 

        Wang Yi, ministrul de Externe al Chinei (8 aprilie 2022)

            A vorbit la telefon cu secretarul de stat francez pentru Afaceri Europene, Clement Beaune, transmițându-i că situația complicată din Ucraina este rezultatul unui ”dezechilibru în sistemul de securitate european”: ”Principala cauză a problemei Ucrainei este un dezechilibru în sistemul de securitate european. Este necesar să se urmeze principiul securității indivizibile și să se recreeze un mecanism de securitate echilibrat și eficient în Europa: acesta este singurul mod de a stabili pacea și stabilitatea de durată în Europa”, a spus șeful diplomației chineze.

            Planul de reconstrucție a orașului Harkov

            Pe 6 mai 2022, Comisia Economică pentru Europa a Națiunilor Unite (UNECE) a anunțat că și-a asumat responsabilitatea pentru coordonarea grupului de lucru „UN4Kharkiv” privind noul plan general de reconstrucție a orașului Harkov din Ucraina, oraș care a fost grav afectat de lupte încă de la începutul invaziei ruse[13]: „Războiul a provocat deja distrugerea infrastructurii în multe zone urbane ale Ucrainei și va necesita eforturi enorme din partea guvernului și a partenerilor internaționali pentru a reconstrui aceste zone după încetarea ostilităților”, a spus UNECE. Potrivit UNECE, Ministerul Dezvoltării Comunității și Teritoriului a întocmit încă din aprilie 2021, proiecte de recomandări pentru planuri de reconstrucție a orașelor și așezărilor umane din Ucraina. Pe baza cooperării de lungă durată, ministerul a solicitat sprijin din partea UNECE pentru dezvoltarea în continuare a recomandărilor: Astfel, UNECE a creat grupul operativ, UN4Kharkiv, care include peste zece agenții ONU ce lucrează împreună ca să sprijine eforturile guvernului ucrainean de a dezvolta abordări inovatoare pentru reconstrucția orașelor în Ucraina.

            Ministerul Dezvoltării Comunității și Teritoriului din Ucraina a lansat un prim proiect pilot privind elaborarea unui plan de reconstrucție pentru orașul Harkov – al doilea oraș ca mărime al Ucrainei – care ar trebui să devină un model pentru reconstrucția altor orașe ucrainene. În cadrul celui de-al doilea Forum al primarilor UNECE, de la începutul lunii aprilie 2022, primarul orașului Harkov, Ihor Terekhov, și-a prezentat viziunea pentru reconstrucția orașului și l-a invitat pe arhitectul Lord Norman Foster, sponsor informal al Forumului primarilor, să elaboreze noul plan pentru oraș. Lordul Foster a acceptat invitația și a publicat un manifest pentru reconstrucția orașului Harkov, în care se angajează să „adune cele mai bune minți cu cele mai bune abilități în planificare, arhitectură, design și inginerie, combinând totodată cel mai bun talent ucrainean cu expertiză și sfaturi din întreaga lume”.

            UNECE este angajată în elaborarea și aplicarea noului plan general pentru orașul Harkov, intitulat ”Construirea orașului viitorului pe baza celei mai venerate moșteniri”. Potrivit planului, „prima etapă constă într-un master plan al orașului legat de regiune, cu ambiția de a îmbina cea mai îndrăgită și venerată moștenire a trecutului cu cele mai dezirabile elemente de infrastructură și clădiri ecologice: „Este vorba de a realiza acum orașul viitorului și de a-i planifica viața pentru deceniile următoare. Un plan general este un act de încredere în viitor pentru generațiile viitoare”, se spune în manifestul Lordului Foster.

            Pentru primarul din Harkov, reconstrucția orașului este o oportunitate de a „reconstrui unități mari de producție și de a le insufla o viață nouă. În noul și pașnicul Harkov, dorim să acordăm o mare atenție dezvoltării sectorului IT, parcurilor industriale de înaltă tehnologie și industriei. Aceasta este o oportunitate de a reconstrui unități mari de producție și de a le insufla o viață nouă”, a spus Ihor Terekhov, subliniind viziunea sa pentru planul de reconstrucție. În ceea ce privește arhitectura, confortul și securitatea, primarul speră că orașul Harkov va atinge „un nivel cu totul nou. Plănuim să construim o zonă centrală a orașului cu dotări de ultimă generație, să ne diversificăm cartierele astfel încât să fie diferite unele de altele; vom construi, de asemenea, adăposturi anti-bombă, parcări subterane cu dublă utilizare, noduri rutiere cu mai multe niveluri, piste de biciclete, noi zone de recreere, parcuri și piețe”.

            Grupul operativ UN4Kharkiv

            UNECE a raportat că lucrările la planul general au început pe 12 aprilie 2021, odată cu prima reuniune de coordonare a Grupului operativ UN4Kharkiv, iar lucrările de colectare a datelor și informațiilor pentru planul general de reconstrucție a Harkovului sunt în desfășurare. UNECE a organizat întâlniri săptămânale de coordonare între administrația orașului Harkov, Fundația Norman Foster și experții naționali și internaționali implicați. Au fost create grupuri de lucru în jurul a patru axe: a) elaborarea master planului; b) consultarea publică cu privire la „Harkov înainte și după război”; c) proiectare și arhitectură master plan care reunește arhitecți și experți în arhitectură internaționali și locali; d) evaluarea distrugerii în oraș.

            Pe lângă dezvoltarea planului general, Grupul operativ UN4Kharkiv lucrează la modernizarea proiectului național de recomandări pentru planurile de reconstrucție a orașelor și așezărilor umane și la analizarea capacităților de acțiune în acest sens a agențiilor ONU, precum și stabilirea abordărilor și instrumentelor disponibile pentru a sprijini eforturile guvernului de a reconstrui orașele și regiunile ucrainene distruse de război.

            „Negocierile care se poartă trebuie să pună capăt acestui război fără sens acum, pentru ca eforturile de dezvoltare durabilă, necesare urgent, să se poată relua”, a spus secretarul executiv al UNECE, Olga Algayerova, care a subliniat importanța păstrării speranței și a privirii spre viitor. „De aceea, UNECE este pe deplin angajată să colaboreze cu Guvernul Ucrainei și autoritățile orașul Harkov pentru a planifica eforturi de reconstrucție durabilă, combinând expertiza și viziunea partenerilor noștri din sistemul Națiunilor Unite cu fundația Lordului Norman Foster”, a explicat Olga Algayerova.

            Reactivarea unei legi de asistență militară din Al Doilea Război Mondial

          Pe 9 mai 2022, preşedintele SUA, Joe Biden, a semnat o lege pentru a accelera transportul de echipamente militare către Ucraina, reactivând un dispozitiv care datează din cel de-Al Doilea Război Mondial[14]: “Ukraine Democracy Defense Lend-Lease Act of 2022» este bazată pe un program din cel de-Al Doilea Război Mondial, menit să ajute Europa să reziste lui Hitler şi a fost susţinută de aproape fiecare membru al Congresului SUA”, a anunţat Casa Albă, menţionând că legea a fost promulgată în ziua în care Rusia a marcat aniversarea victoriei din 1945 asupra Germaniei naziste.

            În perioada 24 februarie- 31 martie 2022, administraţia Biden a oferit aproximativ 3,8 miliarde de dolari ca ajutor militar Kievului…

            Revenirea acasă

            După ce peste 6,6 milioane de ucraineni au fugit din țara lor între 24 februarie 2022 (începutul ofensivei ruse) și până la 25 mai 2022, 2,1 milioane s-au reîntors acasă după câteva săptămâni petrecute în afara Ucrainei[15].

            În Timp ce nevoile de sănătate continuă să crească, accesul la serviciile de sănătate esențiale este din ce în ce mai restrâns: multe spitale au fost relocate pentru îngrijirea răniților, iar acest lucru a dus la perturbări ale serviciilor de sănătate de bază și de rutină, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă. În plus, aproape jumătate din farmaciile țării sunt închise, ceea ce limitează accesul la medicamentele esențiale. Pe de altă parte, OMS spune că mulți lucrători din domeniul sănătății sunt fie strămutați, fie incapabili să lucreze, creând „decalaje serioase în acoperirea sănătății” în Ucraina.

            În ceea ce privește educația, accesul rămâne sever limitat, în special în estul Ucrainei. Potrivit OCHA, ciocnirile din ce în ce mai intense din această regiune au „repercusiuni imediate” și pe termen mai lung asupra accesului la educație și a rezultatelor educaționale timp de luni sau chiar ani de zile. „Cca 30% dintre instituțiile de învățământ din estul Ucrainei au raportat că nu au suficienți profesori, o problemă pe care autoritățile ucrainene nu au putut-o rezolva”, conchide raportul OCHA.

Deportările în Rusia

Circa 1,16 milioane de ucraineni au fost deportaţi în Rusia de la începutul invaziei, din 24 februarie și până la 7 mai 2022, potrivit informaţiilor furnizate de Ministerul Apărării de la Moscova[16]: această cifră include aproximativ 205.000 copii.

Rusia susţine că mută oamenii pe teritoriul său pentru a-i proteja de luptele care au loc în estul Ucrainei între grupurile etnicilor ruşi pro-Kremlin şi guvernul central de la Kiev. Kievul susţine că Moscova duce oamenii în Rusia împotriva voinţei lor şi nu le permite să revină pe teritoriul controlat de autorităţile ucrainene.

            Sfaturile OMS

          OMS a sfătuit Ucraina să distrugă agenții patogeni cu risc ridicat din laboratoarele de sănătate publică ale țării pentru a preveni „orice potențiale scurgeri”, care ar răspândi boli în rândul populației[17]. Experții în biosecuritate spun că trimiterea militarilor ruși și bombardarea orașelor din Ucraina fac să crească riscul ca agenții patogeni care cauzează boli să fie eliberați, în cazul în care centrele de sănătate publică ar fi deteriorate.

            La fel ca multe alte țări, Ucraina are laboratoare de sănătate publică care cercetează cum să atenueze amenințările bolilor periculoase care afectează atât animalele, cât și Oamenii, inclusiv pentru COVID-19. Laboratoarele sale au primit sprijin din partea Statelor Unite, a Uniunii Europene și a OMS. De-a lungul Timpului, OMS a sfătuit laboratorele de sănătate publică din Ucraina cu privire la practicile de securitate care ajută la prevenirea „eliberării accidentale sau deliberate de agenți patogeni. Ca parte a acestei activități, OMS a recomandat cu tărie Ministerului Sănătății din Ucraina și altor organisme responsabile să distrugă agenții patogeni cu amenințare ridicată pentru a preveni eventualele scurgeri”. OMS nu a spus când a făcut recomandarea și nici nu a oferit detalii despre tipurile de agenți patogeni sau toxine aflate în laboratoarele Ucrainei. De asemenea, agenția nu a răspuns întrebărilor cu privire la respectarea recomandărilor sale. Nici oficialii ucraineni de la Kiev și de la ambasada lor din Washington nu au răspuns solicitărilor de comentarii.

            La începutul lunii martie 2022, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zaharova, a repetat o afirmație conform căreia Statele Unite ar opera un laborator pentru război biologic în Ucraina, acuzație care a fost respinsă în mod repetat de Washington și de Kiev. Maria Zaharova a spus că documentele descoperite de forțele ruse în Ucraina au arătat „o încercare de urgență de a șterge dovezile programelor biologice militare” prin distrugerea probelor de laborator. Ca răspuns, un purtător de cuvânt al președinției ucrainene a spus: „Ucraina neagă cu strictețe orice astfel de acuzație”. Purtătorii de cuvânt ai guvernului american au negat, de asemenea, cu fermitate acuzațiile Zaharova, spunând că Rusia ar putea folosi aceste afirmații ca pretext pentru a-și folosi propriile arme chimice sau biologice.

            Declarația OMS nu conține nici o referire la războiul biologic și încurajează toate părțile să coopereze pentru „eliminarea în siguranță a oricăror agenți patogeni pe care îi întâlnesc și să solicite asistență tehnică dacă este necesar”. De asemenea, organizația s-a oferit să ajute, acolo unde este posibil.

          ”Ucraina întubată”

          Nu poate supraviețui singură[18]: are nevoie de 5 miliarde de euro pe lună pentru a menține economia în funcțiune, începând cu necesitățile de bază, cum sunt banii pentru salarii și pensii. În consecință, potrivit Politico, regimul de la Kiev are nevoie urgentă de 15 miliarde de euro ca să poată supraviețui în următoarele trei luni (iunie, iulie și august 2022 – n.n.).  

            Statele Unite au promis să contribuie cu o treime din această sumă, iar UE intenționează să acopere cu generozitate restul de 10 miliarde de euro. În acest scop, pe 7 mai 2022, Comisia Europeană i-a pus la curent pe ambasadorii UE la Bruxelles în legătură cu un plan de îndatorare pe seama garanțiilor oferite de cele 27 de țări membre. Planul detaliat de lansare a unor obligațiuni pentru salvarea Ucrainei trebuia să fie prezentat de Comisia Europeană pe pe 18 mai 2022…

            O metodă similară a fost folosită și în Timpul pandemiei, când Comisia a cerut garanții de 25 de miliarde de euro și a luat un împrumut de 100 de miliarde de euro. Prețul de 10 miliarde de euro pentru salvarea Ucrainei poate părea mic, comparativ cu cele 100 de miliarde de euro împrumutate pentru a scoate economiile europene din smârcurile pandemiei. Dar, cu cele 10 miliarde euro, Ucraina nu poate supraviețui decât până cel mult în toamnă. Atunci, va fi nevoie de un alt împrumut. Și tot așa, din trei în trei luni…


[1] Vezi site-ul Miniștrii Apărării și generali din 20 țări – întâlnire organizată de Pentagon marți la Berlin (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 24 aprilie 2022

[2] Vezi site-ul România e direct vizată! Rusia se pregăteşte de atac?! Am atras furia Moscovei – Capital, postat și vizitat pe 28 aprilie 2022

[3] Vezi site-ul Topul ţărilor care au dat cei mai mulţi bani pentru Ucraina în prima lună de la începutul invaziei ruse. „SUA a oferit mult mai mult decât întreaga UE” | adevarul.ro, postat și vizitat pe 22 aprilie 2022

[4] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/uk-nou-sprijin-militar-si-umanitar-de-13-miliarde-de-lire-pentru-ucraina.html, postat și vizitat pe 8 mai 2022

[5] Vezi site-ul Is Ukrainian President Volodymyr Zelensky a billionaire? (msn.com), postat și vizitat pe 16 mai 2022

[6] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/dnews/20047101-25-de-milioane-de-tone-de-cereale-blocate-in-ucraina-din-cauza-razboiului, postat și vizitat pe 8 mai 2022

[7] Vezi site-ul Ukraine : le Conseil de sécurité déclare soutenir les efforts de Guterres pour parvenir à une solution pacifique | ONU Info, postat și viizitat pe 6 mai 2022

[8] Vezi site-ul Dilema Occidentului: Cum să forțezi Rusia să achite despăgubiri de război (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 13 aprilie 2022

[9] Centrul pentru Cercetare Economică și Politică (CEPR) este un think-tank american progresist specializat în politici economice, cu sediul la Washington D.C., co-fondat de economiștii Dean Baker și Mark Weisbrot în 1999. Considerată o organizație de stânga, include contribuabili de seamă printre care laureații Premiului Nobel pentru Științe Economice, Joseph Stiglitz și Robert Solow: sursa, Center for Economic and Policy Research – Wikipedia, site vizitat pe 15 aprilie 2022

[10] Vezi site-ul Floarea-soarelui și motivele pentru care aceasta este floarea națională a Ucrainei (descopera.ro), postat și vizitat pe 12 aprilie 2022

[11] Vezi site-ul Exporturile Ucrainei de grâu, porumb, sare, zahăr și carne au fost interzise – Forbes.ro, postat și vizitat pe 10 martie 2022

[12] Vezi site-ul Papa Francisc face apel la un armistiţiu în Ucraina de Paşte (cursdeguvernare.ro), postat și vizita pe 10 aprilie 2022

[13] Vezi site-ul UN4Kharkiv : la CEE-ONU soutient le nouveau plan directeur pour reconstruire la ville de Kharkiv | ONU Info, postat și vizitat pe 6 mai 2022

[14] Vezi site-ul Un site de propagandă din Rusia a lansat atacuri asupra lui Vladimir Putin: “S-a transformat într-un dictator mizerabil şi paranoic” (orangesport.ro), postat și vizitat pe 9 mai 2022

[15] Vezi site-ul Guerre en Ukraine : plus de 6,6 millions réfugiés, mais 2,1 millions de retours en Ukraine | ONU Info (un.org), postat și vizitat pe 27 mai 2022

[16] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/moscova-peste-11-milioane-de-ucraineni-au-fost-deportati-in-rusia-peste-200-000-de-copii.html, postat și vizitat pe 8 mai 2022

[17] Vezi site-ul OMS a sfătuit Ucraina să distrugă agenții patogeni din laboratoarele sale (descopera.ro), postat și vizitat pe 12 martie 2022

[18]  Vezi site-ul Ucraina este menținută ARTIFICIAL în viață. Cine e mai periculos: Covidul sau Putin? | ActiveNews, postat și vizitat pe 10 mai 2022

Ambasador prof. Dumitru  CHICAN

Războiul  ucrainean, aflat în  cea de-a treia lună, pare a fi intrat într-o nouă fază a violenţelor, distrugerIlor şi victimelor umane produse. Cu toate acestea, sunt încă prea puţine şi neconvingătoare semnalele  că orizontul păcii şi al normalităţii este mai aproape. Printre ruine, lacrimi şi sacrificii, ucrainenii nu obosesc să reziste,  să arate cu degetele semnul simbolic al victoriei şi să rostească, în acelaşi timp, cele două vocabule la fel de sacralizate  ca şi drapelul naţional: “Slava Ukraini!”- Glorie, slavă Ucrainei! De partea cealală, la Kremlin, Vladimir Putin nu osteneşte nici el să lanseze, tot mai vocal şi tot mai caustic, avertismente şi ameninţări adresate statelor care ar acorda ajutor ucrainenilor. Dincolo de Atlantic, preşedintele Joe Biden anunţă aproape cu o ritmicitate cotidiană, sporirea alocaţiilor financiare şi trimiterea de mijloace militare pentru Ucraina. Între ameninţările preşedintelui Putin şi asistenţa umană şi materială pe care o primeşte din partea Americii, a Europei şi a unei bune părţi a comunităţii internaţionale,  Volodimir Zelenski  nu conteneşte ca, într-un ritm tot atât de alert, să ceară arme şi subzistenţă.

Îndârjirea cu care şi una şi alta dintre tabere – Rusia şi comunitatea vestică –  au ajuns la un nivel la care omul obişnuit este îndreptăţit să se întrebe dacă în  acest război din Ucraina, cu retorica sa  politicianistă şi propagandistică, asistăm, în realitate, la o înfruntare pe viaţă şi pe moarte între Rusia şi comunitatea occidentală în frunte cu Statele Unite ale Americii – o înfruntare în care Ucraina nu este decât miza şi mielul de sacrifIciu.

Că acest război va avea un  sfârşit este neîndoielnic. Dar întrebarea care se pune este pe cât de simplă, pe atât de greu rezolvabilă:  când şi cum se va termina?

Cel puţin în această  fază, un posibil răspuns rezonabil se află în strânsă dependenţă de două elemente afate, ele însele, într–o continuă schimbare şi remodelare.

Este vorba, în primul rând, despre rezilienţa, calitatea, cantitatea şi promptitudinea  aprovizionării Ucrainei cu materialul necesar  menţinerii echilibrului dinamic al frontului şi chiar  realizării unei superioaritate a acestuia în raport cu dinamica frontului inamic.

Şi este vorba, în egală măsură, de  remanenţa şi funcţionarea eficientă şi coerentă a sistemului de sancţiuni internaţionale impuse statului atacator.

Dacă Ucraina are  nevoie existenţială de o soluţie  care să – i asigure supraveţuirea şi morfologia identitară naţională, Federaţia Rusă şi, personal, Vladimir Putin are nevoie de  o victorie pentru a-şi afirma prestigiul şi a dovedi propriilor concetăţeni că  politica liderului nu a fost eronată, şi să-şi asigure astfel continuitatea în  fotoliul de la Kremlin şi autoritatea de a conduce Rusia atât cât îi îngăduie constituţia amendată după voinţa sa. În paralel cu intensificarea acţiunilor militare pe front, decidenţii, Ideologii şi politicienii moscoviţi vorbesc de configuraţia viitoarei ordini a lumii care nu va putea să fie realizată şi durabilă decât prin eliminarea unipolarismului (adică a dominaţiei americane) şi instituirea ordinii multipolare. Iar această aserţiune trimite semnalul cât se poate de  clar că, în primul rând, Rusia va continua şi va escalada amploarea şi duritatea ‘misiunii speciale” pentru a obţine cu orice preţ o victorie de care Vladimir are acută nevoie,  şi mai semnalează că liderul de la Kremlin şi sfetnicii săi rămîn inflexibili şi ostili principiului compromisului ca tactică majoră a oricărui proces de negociere a păcii. Iar din aceasta derivă şi poziţia părţii ucrainene  pentru care compromisul  în faţa ursului rus ar însemna un fatidic joc cu viitorul naţional şi teritorial al ţării.

*

În etapa în care se află, escaladarea dinamicii ofensive ruseşti şi fireasca intensificare a contraofensivei ucrainene este determinată de interesul şi dorinţa fecăruia dintre protagoniştii beigeranţi de a-şi construi o poziţie  cât mai solidă în perspectiva viitoarelor negocieri de pace. Este, de altfel, o realitate pe  care şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, o exprima deschis atunci când afirma că “totul se va încheia cu semnarea unui acord, dar termenii acestui acord vor depinde de situaţia de luptă pe teren”.

Se înţelege că, în calitatea deţinută în conflictul ucrainean, va trebui ca şi Administraţia de la Washington şi, împreună cu ea, guvernul ucrainean să accepte principiul compromisului realist, chiar dacă, faţă cu sacrificiile făcute de poporul ucrainean şi  plătitorul american de impozite ar putea să ridice obiecţii.

Realismul ca atitudine şi metodă este o condiţie sine qua non pentru orice negocieri iar acest principiu trebuie să fie conştientizat şi instrumentalizat de toţi negociatoriii  şi, mai ales în acele negocieri a căror miză o reprezintă reinstaurarea post-conflictuală a păcii. Este un adevăr pe care Henry Kisssinger îl sublinia în 2014, în contextul crizei  Crimeei, asumându-şi riscul reacţiilor critice din partea  susţinătorilor părţii ucrainene.

După anexarea peninsulei din sud-estul  Crimeei, fostul  secretar de stat şi consilier pentru securitate naţională Henry Kissinger cerea  Administraţiei să manifeste reţinere şi realism şi abţinere de la supralicitări care nu servesc intereselor naţionale americane.

Ideea pe care o susţinea Kissinger era aceea că “adevăratele  abilităţi politice se reflectă nu în declanşarea războiului, ci prin modul de încetare a acestuia, iar în legătură cu chestiunea ukraineană, cerea decidenţilor de la Wasington să dea dovadă de realism şi reţinere, dat fiind  că o supralicitare a interesului pentru implicarea americană în dosarul ucrainean ar însemna o riscantă perspectivă  de a declanşa o inutilâ confruntare cu Rusia, “în condiţiile în  care importanţa strategică a Ucrainei, raportată la interesele americane, este irelevantă”.

 Din acest punct de vedere, Henry Kissinger a dezvoltat, la vremea respectivă, patru criterii principiale de abordare a diferendelor dintre Moscova şi Kiev, principii care, în viziunea autorului lor, ar fi fost în măsură, pe de o parte, să menţină integritatea şi identitatea ucraineană fără recursul la pâghia intervenţiei militare şi, pe de altă parte, să  evite deteriorarea climatului relaţionar şi degadarea acestuia într-o confruntare amplă între Occident şi Federaţia Rusâ.

Explicându-şi cvartetul principiilor sale, Kissinger începe prin a afirma dreptul Ucrainei de a-şi decide liber şi independent  politica  internă, alianţele şi parteneriatele, inclusiv în ceea ce priveşte aderarea la Uniunea Europeană.

Al doilea “principiu Kissinger”, stipulează că, din mai multe considerente geopolitice, strategice şi naţionale, Ukraina nu este şi nu trebuie să fie eligibilă pentru o afiliere la Alianţa Atlantic/ului de Nord.

În cel de-al treilea  principiu, omul politic Kissinger formulează opinia potrivit căreia guvernanţa ucraineană ar trebui să preia  şi să implementeze exemplul oferit de Finlanda şi poziţia acesteia faţă cu echilibrul relaţionar cu marile puteri, ceea ce, practic, înseamnă o apropiere multidirecţională de Occident fără ca aceasta să creeze sfidări şi antagonisme în raporturile cu Federaţţia Rrusă.

În al patrulea şi ultimul rând, Henry Kissinger crede că  Moscova trebuie să accepte suveranitatea ucraineană asupra Crimeei, cu instituirea unui statut special pentru flota maritimă rusească în baza navală de la Sevastopol.

Fără a pretinde că ideile sale oferă soluţii perfecte, Kissinger  precizează că, avansând aceste considerente, el a dorit să ofere o opţiune perfectibilă şi eficientă pentru menţinerea unui echilibru funcţional şi non-conflictual între protagoniştii direct implicaţi..

 Astăzi, în Ucraina războiul produce ravagii, dar nimeni nu este dispus să-şi asume  o cât de măruntă răspundere pentru o asemenea evoluţiei. Poate că, dându-se ascultare , fie şi parţială, poveţelor lui Kissinger, nu s-ar fi ajuns la un asemenea deznodământ dramatic. Dar niciodată nu este prea târziu pentru un răgaz de meditaţie asupra îndreptării erorilor şi repunerii realismului şi a raţiunii pe făgașul firesc.

Translate »