Emilian M. Dobrescu

Pe 7 noiembrie 2023, la o lună de la începerea ostilităților reciproce, gruparea Hamas a anunțat un bilanț actualizat pentru Gaza (LIVE TEXT | Război în Israel – Gaza a devenit un cimitir pentru copii (stiripesurse.ro)): 10.022 de morți, între care 4.104 de copii, 2.641 de femei şi 611 bătrâni; alte 25.408 de persoane au fost rănite și este neclar câţi combatanţi au fost ucişi în Fâșia Gaza…

Apoi, pe 3 decembrie 2023, Ministerul Sănătăţii din Gaza a anunţat că bombardamentele şi operaţiunile militare israeliene au făcut 15.523 de morţi şi 41.316 de răniţi, majoritatea civili, în enclava palestiniană (https://www.stiripesurse.ro/se-complica-situatia-pentru-israel-ancheta-internationala-pentru-crime-de-razboi_3160363.html).

          Războiul dintre Israel şi Hamas a fost declanşat de un atac fără precedent al mişcării islamiste palestiniene pe 7 octombrie 2023 pe teritoriul israelian, soldat cu moartea a aproximativ 1.140 de persoane, majoritatea civili, potrivit unui bilanţ bazat pe datele oficiale israeliene. Aproximativ 250 de persoane au fost răpite şi duse în Gaza (https://www.stiripesurse.ro/benjamin-netanyahu-de-neclintit-ce-i-a-transmis-lui-joe-biden-in-prima-conversatie-telefonica-din-acest-an_3205475.html): ca represalii pentru atac, Israelul a promis să “anihileze” Hamas, bombardând Fâşia Gaza şi desfăşurând operaţiuni militare intensive acolo. Conform bilanţului publicat pe 20 ianuarie 2024, de Ministerul Sănătăţii al Hamas, 24.927 de persoane, marea majoritate femei, copii şi adolescenţi, au fost ucise şi 62.108 rănite în operaţiunile israeliene.

            CONFLICTUL PLANIFICAT DINTRE ISRAEL ȘI HAMAS

După 11 septembrie 2001, majoritatea oamenilor au crezut povestea potrivit căreia câțiva teroriști musulmani au deturnat la întâmplare niște avioane comerciale și le-au izbit în turnurile World Trade Center, iar pe un altul direct în Departamentul de contabilitate al Pentagonului, în ciuda faptului că Statele Unite sunt o superputere puternic protejată (https://www.activenews.ro/externe/Conflictul-planificat-dinainte-intre-Israel-si-Hamas-o-continuare-a-operatiunii-9-11-sub-steag-fals-185772, postat pe 20 noiembrie 2023): în 2023 un lucru similar s-a întâmplat din nou în legătură cu ”atacul Hamas” asupra Israelului, care sfidează orice logică, având în vedere că granițele Israelului sunt atât de puternic păzite și aparent impenetrabile, încât așa ceva ar fi fost imposibil dacă nu ar fi existat un ordin de suspendare a pazei acestor granițe…

„Atacul din partea Hamas din 7 octombrie 2023 asupra Israelului a fost prima fază a unui complot conceput de către neoconservatorii americani și Netanyahu cu scopul de a reînnoi atacul SUA asupra furnizorilor Hezbollah în numele Marelui Israel”, avertizează economistul american Paul Craig Roberts, cu privire la starea actuală a lucrurilor: „Marele Israel este bazat pe o credință sionistă că Israelul cuprinde teritoriul de la Nil din Egipt până la Eufrat în Irak. Scopul 9/11 a fost să lanseze, sub pretextul unui «război împotriva terorismului», războaiele cerute de neoconservatorii americani în publicațiile lor și despre care ne-a vorbit generalul Wesley Clark, spunând că trebuie duse împotriva dușmanilor Israelului din Orientul Mijlociu: ”Scopul «războiului Washingtonului împotriva terorismului» a fost să distrugă furnizorii Hezbollah – Irak, Siria și Iran. A susține Israelul înseamnă a susține un stat polițienesc totalitar, condus de globaliști, în care „aleșii” stăpânesc cu mână de fier asupra „păgânilor”.

Din acest motiv, „războiul împotriva terorismului” nu se va sfârși niciodată, cel puțin nu până când Marele Israel nu va fi realizat, caz în care lumea va avea probleme mult mai mari, având de-a face în principal cu planul sionist de înrobire globală a tuturor „păgânilor”. „Ceea ce s-a întâmplat cel mai probabil este că agenții israelieni care s-au infiltrat în Hamas au fost instruiți să convingă Hamas să lanseze atacul, promițând că vor avea capacitatea de a dezactiva bariera și a-i lua prin surprindere pe israelieni”, spune Paul Craig Roberts despre atacul din 7 octombrie 2023 și despre modul cum ar fi eșuat: „Israelul primește astfel suport pentru distrugerea rămășițelor Palestinei și încorporarea întregii Palestine în Israel, punând astfel capăt oricărei perspective cu privire la soluția două state și, în același timp, soluționând problemele juridice și politice ale lui Netanyahu, prin transformarea lui într-un erou care a consolidat Palestina sub Israel”.

DOSARUL DIN 2016 despre ATACUL HAMAS

”Nu este un scenariu imaginabil”: astfel a subestimat premierul Israelului Benjamin Netanyahu alarma trasă de ministrul Apărării din 2016, Avigdor Liberman pusese negru pe alb presimțirea catastrofei (https://www.stiripesurse.ro/dosarul-socant-de-detaliat-care-a-ajuns-pe-masa-lui-netanyahu-atacul-hamas-a-fost-anuntat-din-2016_3124763.html):  ”Hamas se pregătește pentru un conflict cu Israel”, scria în dosarul șocant remis în urmă cu șapte ani șefului de Stat Major și prim-ministrului israelian. Documentul a fost publicat pe 31 octombrie 2023 de ziarul israelian “Yediot Ahronoth” și efectiv relatează masacrul care a început pe 7 octombrie, când milițienii palestinieni au atacat statul evreu, provocând moarte, durere și luând ostatici 230 de oameni.

“Va avea loc un atac terorist de proporții enorme din partea Hamas”, scrie în cele 11 pagini ale documentului întocmit de fostul ministru. Liberman evidenția, de asemenea, că organizația palestiniană plănuia să folosească forțele militare pentru a captura și a lua ostatici evrei. Dosarul a fost transmis tuturor funcționarilor diplomatici și de securitate, dar șeful de Stat Major al Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) de atunci, ministrul Gadi Eisenkot și prim-ministrul Netanyahu l-au considerat “un scenariu improbabil”.

“Amânarea deciziei de a efectua un atac preventiv asupra Fâșiei Gaza după iunie 2017 ar fi o greșeală gravă, cu consecințe de amploare”, a scris Liberman. “În unele privințe, chiar mai rău decât consecințele războiului de Yom Kippur, când vine vorba de efectele asupra frontului intern israelian, asupra conștiinței cetățenilor israelieni, asupra imaginii și statutului Israelului în regiune”. Apoi, ca o adevărată profeție, fostul ministru anunța: “Hamas intenționează să mute următoarea confruntare pe teritoriul israelian prin desfășurarea unor forțe considerabile și înalt calificate (forța Nukhba, de exemplu) pe teritoriul israelian, cucerind în același timp un oraș israelian (sau chiar orașe) și luându-le ostatice, ceea ce, pe lângă pagubele fizice aduse oamenilor înșiși, ar dăuna grav conștiinței și moralei israelienilor”.

Din dosar nu lipsea nici avertismentul despre lucrul care crește astăzi, după izbucnirea conflictului, tensiunea în Orientul Mijlociu și crește riscul de escaladare: amenințarea Iranului. “Noi fronturi s-ar putea deschide, dacă Statele Unite vor continua să sprijine Israelul”, a declarat ministrul iranian de externe Hossei Amirabdollahian într-un interviu acordat “Bloomberg” pe 28 octombrie 2023: “Dacă Statele Unite continuă ceea ce au făcut până acum, atunci s-ar putea deschide noi fronturi împotriva lor. Aș dori să avertizez că uciderea în continuare a femeilor și a copiilor va face ca situația din regiune să scape de sub control. Statele Unite trebuie să decidă: vor să intensifice războiul?”

Încă din 2016, Liberman prevăzuse toate acestea: “Noi fronturi s-ar putea deschide pentru Statele Unite, dacă vor continua să susțină Israelul fără echivoc”. Și, apoi: “Hamas dorește ca următoarea campanie împotriva Israelului să aibă loc pe mai multe fronturi, deschizându-le pe lângă Fâșia Gaza (Liban, Siria, Iordania, Sinai), precum și împotriva țintelor evreiești din întreaga lume”. Nu întâmplător fostul ministru, într-un comunicat pe marginea dosarului și scris cu majuscule, a subliniat: “În următoarea confruntare, în cadrul campaniei pe multiple fronturi, Hamas va fi un partener activ în străinătate”…

Avigdor Liberman recunoștea de asemenea că bariera de separare israeliană nu oferea protecția amplă necesară pentru locuitorii întregii zone: “Obstacolul de securitate reprezentat de Gaza, cu diversele sale mijloace și capabilități, este, desigur, un ingredient important în strategia actuală de apărare împotriva Gazei, dar nu poate fi o singură strategie. Istoria modernă și precedentele din trecut demonstrează că gardurile și fortificațiile nu împiedică războaiele și nu sunt o garanție a păcii și securității”.

”EVANGHELIA”

Tel Avivul se bazează pe un program de Inteligență Artificială, botezat „Evanghelia”, pentru a selecționa cu mare rapiditate țintele din Gaza (https://www.activenews.ro/opinii/Programul-%E2%80%9EEvanghelia-Cum-este-rasa-Gaza-Israelul-foloseste-o-%E2%80%9EFabrica-de-asasinat-in-masa-186033, postat pe 3 decembrie 2023): la precedentele operațiuni din Gaza, țintele armatei israeliene se epuizau adeseori. Un comunicat publicat pe site-ul armatei israeliene arată că acum aceasta folosește „Evanghelia” pentru a „furniza ținte într-un ritm rapid. Grație obținerii rapide și automate a informațiilor” programul „Evanghelia” oferă operatorilor săi propuneri de ținte „cu scopul unei adecvări complete între recomandările mașinii și identificările efectuate de o persoană”.

Aviv Kochavi, fost șef al forțelor armate israeliene, a declarat că sistemul „Evanghelia” a fost folosit prima oară în campania de bombardare a Gazei din mai 2021. El a spus: „Pentru a avea o perspectivă, în trecut identificam în Gaza 50 de ținte pe an. Acum, această mașină identifică 100 de ținte pe zi, dintre care 50% sunt atacate”.

Armata israeliană nu a divulgat datele pe care le introduce în „Evanghelia” pentru ca programul să ofere o listă de ținte. „Evanghelia” este utilizată ca o „fabrică de asasinat în masă”. Programul selectează domiciliile celor suspectați că sunt membri de rang inferior al Hamas pentru a fi distruse.Mai multe surse au declarat pentru publicație că bombardamentele asupra acestor adrese pot ucide numeroși civili.

Una dintre surse a fost critică la adresa „Evangheliei”: „Mă gândeam că era ca și cum [militanții palestinieni] ar bombarda toate reședințele private ale familiilor noastre atunci când [soldații israelieni] se duc să doarmă acasă în weekend.” „Evanghelia” joacă un rol cheie în cadrul operațiunilor militare din Gaza. Un fost înalt ofițer din armata israeliană a declarat pentru Guardian că agenții care folosesc „Evanghelia” utilizează un calcul „foarte precis” al numărului sau procentului de civili care fug dintr-o clădire înainte de un bombardament iminent…

În cursul acestui conflict, în primele două luni, Israel a lovit peste 15.000 de ținte. Potrivit Observatorului Euro-Med al Drepturilor Omului, Israelul a lansat asupra Fâșiei Gaza peste 25.000 de tone de explozibil. Armata israeliană raportează că nu a ucis decât între 1.000 și 2.000 de membri presupuși ai Hamas. În același timp, cel puțin 15.000 de civili ar fi fost uciși, între care 6.000 de copii. „Priviți peisajul fizic din Gaza. Asistăm la raderea totală a unei zone urbane cu arme explozibile grele; așadar, a pretinde că forța exercitată este precisă și limitată nu este confirmată de realitate.”

Imagini din Gaza, oferite de drone și sateliți arată că peste 100.000 de clădiri au suferit distrugeri. Un comandant din serviciile de informații le-a spus subordonaților săi, după 7 octombrie, că obiectivul era de a „ucide cât de mulți membri Hamas”, drept care criteriul pierderilor provocate civililor palestinieni a fost considerabil flexibilizat, mai arată publicația citată.

Pe 30 noiembrie 2023, New York Times a relatat că guvernul israelian era la curent cu planul Hamas pentru 7 octombrie de mai bine de un an. Articolul a explicat faptul că oficialii israelieni au apreciat că „Hamas nu avea capacitatea de a ataca și nu va îndrăzni să o facă. Această convingere a fost atât de puternică în sânul guvernului israelian, au declarat oficialii, încât au ignorat dovezile tot mai numeroase care indicau contrariul”.

HARTA LUI NETANYAHU

La 22 septembrie 2023, cu ocazia discursului rostit la Naţiunile Unite, Benjamin Netanyahu, primul ministru al Israelului prezenta o hartă cu consecinţele Acordului Abraham, născut atunci când SUA au intermediat întâlnirile dintre Israel şi o serie de ţări arabe. Pe hartă scrie ”Noul Orient Mijlociu”: este harta noii ţări Israel, Marele Israel, care include Iordania, Peninsula Sinai etc. şi ceea ce urmează să ocupe, informa la vreme respectivă cotidianul turcesc CumHurryet (vezi site-ul https://yogaesoteric.net/planul-abraham-si-ciudata-harta-aratata-de-netanyahu-liderilor-lumii-au-sters-fasia-gaza-cu-mult-inainte-sa-inceapa-razboiul/, postat pe 31 octombrie 2023).

În discursul rostit în Adunarea Generală a ONU, cu două săptămâni înainte de ”atacul Hamas”, Benjamin Netanyahu pune accent pe regiunea bogăţiilor care vor apărea odată cu Acordul Abraham între ţările arabe şi Israel: în centrul acestui Orient Mijlociu se află Israelul, se întâlnesc tehnologia israeliană cu banii arabilor bogaţi. Israelul va deveni şi mai bogat.

Dar pe hartă nu există Palestina… Harta indică în mod clar scopul principal al Acordului Abraham, iar Netanyahu le impune, le explică arabilor cu această hartă, dacă nu au înţeles… Este posibil ca Hamas să fi organizat acest atac pentru a distruge Acordul Abraham, care a vândut Palestina. Acest argument este susținut de hartă. Lipsa speranţei, sărăcia, lipsa unui viitor şi poate ideea că a fost vândută de către ţările arabe au împins Hamasul la un atac sângeros. Chiar riscând un atac major din partea Israelului și pierderi uriașe de vieți omenești, chiar și expulzarea din Fâşia Gaza… Hamas şi-a atins scopul: țările arabe au suspendat acordul, iar pentru moment harta noului Orient Mijlociu şi această pagină au fost închise.

Noua situaţie oferă Chinei noi oportunităţi în regiune, China s-a împăcat cu Arabia Saudită şi Iranul. Scopul SUA cu Acordul Abraham era acela de a oferi o protecţie şi mai mare Israelului şi de a destabiliza realțiile Iran-China și Arabia Saudită-China.

Acum totul arată că acordurile din care nu face parte Palestina, în care se consideră că Palestina nu există, în care palestinienii sunt șterși de pe pământurile lor și din Istorie nu vor dăinui, iar în Orientul Mijlociu nu va veni pacea până când palestinienilor nu li se va face dreptate… Dacă masacrul va continua în Fâşia Gaza şi dacă va fi şi ocupată, deasupra lumii vor apărea nori negri…

Al Doilea Război Mondial a izbucnit din cauza tratatului pe care Germania a fost obligată să-l semneze la încheierea Primului Război Mondial, în care onoarea germanilor era întru totul încălcată: aşa au apărut nazismul şi Hitler. Acum lumea occidentală este în favoarea războiului şi nu în favoarea păcii în Orientul Mijlociu…

Ocuparea Fâşiei Gaza include, fără îndoială, şi posibilitatea uni război care se va extinde parţial în Orientul Mijlociu, inclusiv în Turcia. Dacă SUA se vor zbate în continuare, economia lorva merge în jos și vor fi nevoite să se retragă şi mai mult din faţa Chinei… Doi se bat și al treilea câștigă!

MOHAMMED DEIF, ”OMUL FĂRĂ CHIP”

Israelul a considerat atacul din 7 octombrie 2023 – comis de Hamas – drept propriul moment 11 septembrie 2001 (Mohammed Deif, ‘omul fără chip’. Totul despre comandantul Hamas care timp de peste doi ani a pus la cale atacul asupra Israelului (stiripesurse.ro), postat pe 13 octombrie 2023): mintea secretă din spatele atacului, militantul palestinian Mohammed Deif, a numit acest atac – “Potopul al-Aqsa”; supravieţuitor a şapte tentative de asasinat israeliene, cea mai recentă în 2021, comandantul Deif vorbeşte rar şi nu apare niciodată în public. Aşa că atunci când canalul de televiziune al Hamas a anunţat că urmează să vorbească sâmbătă 7 octombrie 2023, palestinienii au ştiut că se pregăteşte ceva important: “Astăzi, furia al-Aqsa, furia poporului şi naţiunii noastre explodează. Mujahedinii noştri, astăzi este ziua voastră pentru a-l face pe acest criminal să înţeleagă că timpul său s-a încheiat”, a spus Deif în înregistrare.

Fraza pe care cel mai vânat om de către Israel a folosit-o în înregistrarea audio difuzată pe 7 octombrie 2023, în timp ce Hamas lansa mii de rachete din Fâşia Gaza, a indicat că atacul a fost o răzbunare pentru raidurile israeliene de la moscheea Al-Aqsa din Ierusalim. Era în mai 2021, când, după un raid asupra celui de-al treilea loc sfânt al Islamului, care a înfuriat lumea arabă şi musulmană, Mohammed Deif a început să planifice operaţiunea care a ucis 1.300 de persoane în Israel şi a rănit peste 3.300 Planul “a fost declanşat de scenele şi imaginile în care soldați israelieni luau cu asalt moscheea Al-Aqsa în timpul Ramadanului, bătând credincioşii musulmani, atacându-i, târând bătrâni şi tineri afară din moschee”, a declarat sursa din Gaza. “Toate acestea au alimentat şi au aprins furia”, a explicat sursa.

Născut sub numele de Mohammad Masri în 1965 în tabăra de refugiaţi Khan Yunis, înfiinţată după războiul arabo-israelian din 1948, liderul militant a devenit cunoscut sub numele de Mohammed Deif după ce s-a alăturat Hamas în timpul primei Intifada – revoltă palestiniană – care a început în 1987. Deif a fost arestat de Israel în 1989 şi a petrecut 16 luni în detenţie, a declarat o sursă Hamas. El a obţinut o diplomă în ştiinţe la Universitatea Islamică din Gaza, unde a studiat fizică, chimie şi biologie; a manifestat o afinitate pentru arte, conducând comitetul de divertisment al universităţii şi jucând pe scenă în comedii.

Urcând în rândurile ierarhiei Hamas, Deif a dezvoltat reţeaua de tuneluri a grupului şi a girat cu expertiza sa fabricarea de bombe. Timp de zeci de ani a fost în fruntea listei celor mai căutate persoane din Israel, fiind considerat personal responsabil pentru moartea a zeci de israelieni în atentate sinucigaşe cu bombă. Pentru Deif, a rămâne în umbră a fost o chestiune de viaţă şi de moarte. Surse din Hamas au declarat că şi-a pierdut un ochi şi a suferit răni grave la un picior într-una dintre tentativele de asasinat din Israel. Soţia sa, fiul său de 7 luni şi fiica sa de 3 ani au fost ucişi într-un atac aerian israelian în 2014.

Supravieţuirea sa în timp ce conducea aripa armată a Hamas i-a adus statutul de erou popular palestinian. În videoclipuri, el este mascat sau se vede doar o umbră a sa; el nu foloseşte tehnologia digitală modernă, cum ar fi telefoanele inteligente: “Este evaziv, este omul din umbră”, spune o sursă apropiată Hamas.

Există doar trei imagini ale lui Deif: una de când era în vârstă de 20 de ani, o alta cu el mascat şi o imagine a umbrei sale, care a fost folosită atunci când a fost difuzată caseta audio. Nimeni nu se ştie unde se află Deif, deşi cel mai probabil se află în Gaza, în labirintul de tuneluri de sub enclavă; o sursă din serviciile secrete israeliene a declarat că Deif a fost implicat direct în planificarea şi aspectele operaţionale ale atacului Hamas asupra civililor israelieni de sâmbătă 7 septembrie 2023…

Surse palestiniene au declarat că una dintre casele lovite de raidurile aeriene israeliene în Gaza aparţinea tatălui lui Deif, unde fratele lui Deif şi alţi doi membri ai familiei au fost ucişi…

Decizia de a pregăti atacul a fost luată în comun de Deif, care comandă Brigăzile Al Qassam ale Hamas, împreună cu Yehia Sinwar, liderul politic al Hamas în Gaza, dar este clar cine a fost arhitectul: “Sunt două creiere, dar există un singur arhitect”, a declarat sursa, adăugând că informaţiile despre operaţiune erau cunoscute doar de câţiva lideri ai Hamas.

Secretul a fost de aşa natură încât Iranul, duşmanul declarat al Israelului şi o sursă importantă de finanţare, pregătire şi armament pentru Hamas, ştia doar în termeni generali că mişcarea Hamas plănuia o operaţiune majoră şi nu cunoştea momentul sau detaliile. Deşi Teheranul ştia că se pregătea o operaţiune majoră, aceasta nu a fost discutată în vreo instanţă comună care să implice Hamas, conducerea palestiniană, militanţii libanezi Hezbollah, susţinuţi de Iran. A fost un cerc foarte restrâns.

Autoritatea supremă a Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a declarat pe 10 octombrie 2023 că Teheranul nu a fost implicat în atacul asupra Israelului. Washingtonul a recunoscut că, deşi Teheranul a fost complice, nu a avut informaţii pregătitoare sau dovezi care să indice participarea directă la atacuri.

Planul, aşa cum a fost conceput de Moahmmed Deif, a implicat un efort prelungit de disimulare. Israelul a fost făcut să creadă că mişcarea Hamas – aliată a Iranului, inamicul jurat al Israelului – nu era interesată de lansarea unui conflict şi se concentra în schimb pe dezvoltarea economică în Gaza, unde mişcarea este la putere. Dar, în timp ce Israelul a început să ofere stimulente economice muncitorilor din Gaza, luptătorii grupării erau antrenaţi şi instruiţi, adesea în văzul armatei israeliene, a declarat o sursă apropiată Hamas; “Ne-am pregătit pentru această bătălie timp de doi ani”, a declarat Ali Baraka, şeful relaţiilor externe al Hamas.

Vorbind cu o voce calmă, Deif a spus în înregistrarea sa că Hamas a avertizat în repetate rânduri Israelul să înceteze crimele împotriva palestinienilor, să elibereze deţinuţii, despre care a spus că au fost abuzaţi şi torturaţi, şi să înceteze cu exproprierea terenurilor palestiniene. De mai bine de un an, există tulburări în Cisiordania, o zonă de aproximativ 100 km lungime şi 50 km lăţime, care se află în centrul conflictului israeliano-palestinian de când a fost confiscată de Israel în 1967.

Deif a declarat că Hamas a îndemnat comunitatea internaţională să pună capăt “crimelor ocupaţiei”, dar Israelul şi-a intensificat provocările. El a mai spus că Hamas a cerut Israelului un acord umanitar pentru eliberarea deţinuţilor palestinieni, dar acesta a fost respins. “Având în vedere orgia ocupaţiei şi negarea legilor şi rezoluţiilor internaţionale, precum şi sprijinul american şi occidental şi tăcerea internaţională, am decis să punem capăt la toate acestea”, a anunţat Deif.

Carta fondatoare a Hamas din 1988 cere distrugerea Israelului, iar grupul este catalogat drept organizaţie teroristă de către Israel, Statele Unite, Uniunea Europeană, Canada, Egipt şi Japonia. În perioada premergătoare luptelor din 2021 de la moscheea al-Aqsa, poliţia israeliană a pus bariere la o poartă a Oraşului Vechi, care este înconjurat de ziduri; au spus că au făcut-o pentru a menţine ordinea, iar palestinienii au spus, la rândul lor, că barierele le-au restricţionat libertatea de a se aduna în timpul lunii sfinte – temerile palestinienilor că vor fi evacuaţi din casele din apropiere au alimentat tensiunile. Atacul asupra complexului moscheii al-Aqsa, de mult timp un focar de violenţă pe probleme de suveranitate şi religie în Ierusalim, a contribuit la declanşarea celor 11 zile de lupte între Israel şi Hamas, care au urmat atacului…

După mai bine de doi ani, asaltul de sâmbătă 7 octombrie 2023, cea mai gravă breşă în apărarea israeliană de la conflictul arabo-israelian din 1973, a determinat Israelul să declare război şi să lanseze atacuri aeriene ca represalii în Gaza, unde a ucis până pe 20 noiembrie 2021, conform Ministerului Sănătății din Gaza, 13.300 de palestinieni, din care 5.600 copii, deci aproape jumătate din cifra totală a morților.

Israelul a promis o pedeapsă rapidă pentru atacul din 7 octombrie 2023 al Hamas, care a lăsat cadavre împrăştiate la un festival de muzică în aer liber şi într-un kibbutz. Zeci de israelieni şi alte persoane au fost luaţi ostatici şi duşi în Gaza…

POZIȚIA LUI YAIR AVITAL

Sute de soldați ai Trupele Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) au așteptat în afara kibbutzului Be’eri în timp ce teroriștii erau înăuntru, spun supraviețuitorii (De neînțeles – Revolta unui israelian de origine română: Hamas ne măcelăreau iar soldații IDF refuzau să intre (stiripesurse.ro), postat pe 4 noiembrie 2023): The Times of Israel a relatat mărturia tulburătoare a unui membru al echipei de securitate civilă a kibbutzului, care a luptat până la ultimele gloanțe în calvarul din 7 octombrie 2023. Trupele IDF au refuzat să atace teroriștii din Kibbutz Be’eri lăsându-i pe membrii kibbutzului să se lupte singuri cu teroriștii, a povestit un membru al echipei civile de securitate a comunității într-un interviu pentru Channel 12, difuzat pe 1 noiembrie 2023, citat de publicația israeliană: „Lucrul cel mai traumatizant pentru mine din acest calvar a fost să fiu evacuat după ore întregi de lupte, să ajung la intrarea în kibbutz și să văd acolo 500 de soldați staționați în mod organizat și ordonat, stând și uitându-se la noi”, a declarat Yair Avital, unul dintre membrii supraviețuitori ai echipei de securitate a kibbutzului.

Kibbutzul Be’eri a fost una dintre cele mai afectate comunități în sâmbăta de 7 octombrie 2023: 10% din cei 1.200 de locuitori au fost nimiciți după ce teroriștii Hamas au luat cu asalt granița din Gaza și au intrat în Israel, ucigând 1.400 de persoane în orașele din sud, în bazele armatei și la un festival de muzică, rănind peste 5.400 și luând cel puțin 240 de ostatici. Yair Avital și alți membri supraviețuitori ai echipei de securitate au povestit calvarul lor și consideră că au fost abandonați de către IDF: acesta a relatat că, la ora 7.30, la mai puțin de o oră după ce teroriștii au intrat în kibutz prin intrarea principală și prin găurile din gard, doi membri ai echipei de securitate erau morți și alți trei erau răniți.

”În acele momente, spune supraviețuitorul, cinci polițiști israelieni au sosit pentru prima dată la fața locului, fiecare dintre ei având doar un pistol. Dându-și seama că erau prost echipați, aceștia s-au retras pentru a face rost de mai multe arme, iar scenele de la Be’eri s-au repetat în toate comunitățile de la granița cu Gaza, polițiștii au fost repartizați în alte zone și nu s-au mai întors”. La ora 9 dimineața, la mai bine de două ore după ce primii teroriști au pătruns pe poarta de intrare, o primă echipă de soldați de elită a ajuns la kibbutz. Dar, cei 14 membri ai unității de elită Shaldag, sosiți aici, au fost rapid copleșiți și s-au retras înapoi la intrarea în kibbutz, potrivit relatărilor supraviețuitorilor; în fața clinicii dentare din kibbutz, medicii au tratat răniții și echipa de securitate a luptat până când i s-au terminat gloanțele, apoi, echipa de securitate a kibbutzului, epuizată, a continuat să ceară IDF să intervină cu întăriri și abia la ora 13.00 s-a întors o echipă de soldați Shaldag, de data aceasta însoțită de o echipă din altă unitate de elită, Sayeret Matkal: „Au fost forța care a reușit să întoarcă puțin situația în zonele în care erau poziționați. Până la ora 14.00, lucrurile s-au înrăutățit: Cel puțin opt grenade au explodat aici, iar muniția noastră se terminase deja”, a povestit Avital. Captiv în clinică și înconjurat de cadavre și plin de sânge, Avital a făcut pe mortul, ținându-și respirația, în timp ce teroriștii examinau fiecare cadavru și executau pe oricine credeau că ar mai putea fi în viață.

La ora 18.30, trupele IDF au ajuns în cele din urmă la clinica dentară, unde Avital și asistenta din kibbutz, Nirit, erau singurii supraviețuitori: „Cinci sute de soldați ai FDI erau afară, organizați, cu câini, cu echipamente, arme și vehicule blindate; stăteau afară și nici unul dintre ei nu a făcut nimic. Am strigat la ei de pe targă și nici unul dintre ei nu s-a uitat la mine, nici unul nu a spus nimic,  oamenii de aici pierdeau sânge în fiecare minut, iar armata era acolo și nu înțelegea ce se întâmplă, iar asta mi-a frânt inima”, a mai spus Avital. FDI a avut nevoie de două zile pentru a finaliza evacuarea Kibbutzului Be’eri și pentru a se asigura că nu a mai rămas nici un terorist. Kibbutzul era înainte de atacul Hamas cea mai mare comunitate dintre cele 25 care alcătuiesc Consiliul Regional Eshkol. 108 persoane din kibbutz au fost ucise și s-a stabilit că zeci de persoane de aici au fost duse în Gaza ca ostatici…

          POZIȚIA LUI ISMAIL HANIYEH

Pe 1 noiembrie 2023, liderul Hamas, Ismail Haniyeh a declarat din Qatar, într-un discurs difuzat de presa Hamas că atacul terorist lansat de Hamas, în plin Sabat asupra Israelului, pe 7 octombrie 2023 a fost o reacție la politica guvernului israelian al lui Benyamin Netanyahu (https://www.stiripesurse.ro/liderul-hamas-a-rupt-tacerea-si-explica-de-ce-a-fost-lansat-atacul-asupra-isralului-video_3127203.html): din Fâșia Gaza, teroriștii au pătruns în satele israeliene situate în apropierea enclavei palestiniene, ucigând aproape 1.400 de oameni, majoritatea civili conform Tel Avivului, și capturând câteva sute de ostatici. Ismail Haniyeh a susținut că acest atac a fost o reacție la “politica rasistă” a guvernului israelian al lui Benjamin Netanyahu față de palestinieni: “Am avertizat toate părțile cu care am vorbit înainte de acest război că politicile continue de opresiune și violență ale lui Netanyahu și ale guvernului său fascist, atacul asupra Moscheei Al-Aqsa (din Ierusalim) și asupra sanctuarelor islamice și creștine, construcția de colonii și dezlănțuirea coloniștilor extremiști pentru a semăna distrugere, haos și moarte nu va rămâne nepedepsită. I-am avertizat că acest lucru nu va rămâne nepedepsit și că explozia este iminentă și că este imperativ să stopăm acțiunile acestui criminal și ale bandei sale. Din păcate, nimeni nu ne-a ascultat apelurile, dimpotrivă”.

Din 7 octombrie 2023, armata israeliană bombardează zilnic enclava palestiniană și a lansat soldații săi să atace pe 27 octombrie 2023 nordul teritoriului palestinian. Bombardamentele IDF ar fi făcut peste 8.700 de morţi printre locuitorii din Gaza, potrivit Ministerului Sănătății al Hamas, fără ca această cifră să poate fi verificată în mod independent.

Hezbollahul libanez amenință că va ataca Israelul din nord, iar Iordania a anunțat pe 1 noiembrie 2023 rechemarea “imediată” a ambasadorului său din statul israelian.

Liderul Hamas a vorbit și despre stabilitatea regional: “Nu va exista nici securitate, nici stabilitate în regiune și în afara regiunii dacă drepturile poporului nostru la libertate, independență și întoarcere nu se realizează. Israelul că a comis masacre în Gaza pentru a-și acoperi eșecurile, îi spunem inamicului că eforturile sale de a-şi acoperi eșecurile nu îl vor salva de la o înfrângere răsunătoare”…

POZIȚIA LUI CYRIL RAMAPHOSA

Pe 21 noiembrie 2023, la deschiderea unui summit extraordinar în format virtual al grupului BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), cu privire la conflictul Israel-Hamas, preşedintele sud-african Cyril Ramaphosa a acuzat Israelul de ”crime de război” şi ”genocid” în Gaza, cerând o încetare a focului ”imediată şi completă” (https://www.stiripesurse.ro/presedintele-sud-african-acuza-israelul-de-crime-de-razboi-si-genocid-in-gaza_3147627.html): ”Pedepsirea colectivă a civililor palestinieni prin folosirea ilegală a forţei de către Israel este o crimă de război, iar refuzul deliberat de a le furniza medicamente, carburant, alimente şi apă locuitorilor din Gaza echivalează cu un genocid”, a mai spus preşedintele sud-african. ”Cerem imediat comunităţii internaţionale să convină acţiuni urgente şi concrete pentru a pune capăt suferinţelor în Gaza şi a deschide calea pentru o rezolvare justă şi paşnică a acestui conflict”, a pledat Ramaphosa, prezentând o listă a acestor acţiuni propuse.

În plus faţă de o încetare a focului ”imediată şi completă”, el a cerut desfăşurarea unei forţe rapide a Naţiunilor Unite, ”cu mandat de a supraveghea încetarea ostilităţilor şi de a proteja civilii. BRICS militează mai ales pentru un echilibru mondial mai incluziv, mai puţin influenţat de Statele Unite şi Uniunea Europeană”.

POZIȚIA LUI LLOYD AUSTIN

Pe 1 decembrie 2023, secretarul american al apărării, Lloyd Austin, a avertizat Israelul că riscă o ”înfrângere strategică” dacă nu protejează civilii palestinieni din Gaza (Şeful Pentagonului, către Israel: ‘Dacă împingi civilii în braţele inamicului, înlocuieşti o victorie tactică cu o înfrângere strategică’ (stiripesurse.ro)): într-un semn al tensiunilor tot mai mari dintre cei doi aliaţi apropiaţi, în timp ce Israelul îşi reia campania militară în sudul Fîșiei Gaza, Austin a declarat că Israelul va câştiga doar dacă va proteja civilii şi va crea coridoare umanitare. ”În acest tip de luptă, centrul de greutate este reprezentat de populaţia civilă. Iar dacă îi împingeţi în braţele inamicului, înlocuiţi o victorie tactică cu o înfrângere strategică”, a declarat Austin într-un discurs ţinut în cadrul Forumului Naţional de Apărare Reagan din California.

Preşedintele SUA, Joe Biden şi alţi oficiali americani de rang înalt i-au avertizat pe omologii lor israelieni că trebuie să evite tipul de strămutări interne în masă, declanşate de bombardamentele lor asupra nordului Fâșiei Gaza. Aceştia au îndemnat Israelul să fie mai precis în următoarea fază a campaniei sale. Lloyd Austin şi alţi oficiali militari americani au invocat lecţiile învăţate în acțiunea Washingtonului împotriva Statului Islamic în Irak, care a implicat lupte urbane intense: ”La fel ca Hamas, ISIS era adânc înfipt în zonele urbane, iar coaliţia internaţională împotriva ISIS a lucrat din greu pentru a proteja civilii şi pentru a crea coridoare umanitare, chiar şi în timpul celor mai grele bătălii”, a declarat Lloyd Austin, fost comandant al forţelor americane în Orientul Mijlociu.

Poziția Hamas

            Mişcarea islamistă palestiniană Hamas a declarat că atacul din 7 octombrie 2023 asupra Israelului a fost o ”etapă necesară” împotriva ocupaţiei israeliene a teritoriilor palestiniene şi a admis că ”haosul din jurul graniței dintre Israel și Fâșia Gaza” a antrenat ”erori”, negând totuşi că a vizat civili şi dacă s-a întâmplat a fost ”accidental, în timpul confruntărilor cu forţele de ocupaţie” potrivit unui document publicat pe 21 decembrie 2024 de mişcarea palestiniană (https://www.stiripesurse.ro/live-text-razboi-in-israel-hamas-a-declarat-ca-atacul-din-7-octombrie-asupra-israelului-a-fost-o-etapa-necesara_3206451.html). 

          Poziția lui Joseph Borrell

            Pe 19 ianuarie 2024, șeful diplomaţiei Uniunii Europene, Josep Borrell, a afirmat că Israelul a finanţat crearea grupării militante palestiniene Hamas. Responsabilul european l-a contrazis astfel în mod public pe prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, care a negat anterior astfel de acuzaţii.

            Oponenţi ai guvernului israelian şi o parte a mass-media globale au acuzat cabinetele Netanyahu că au încurajat conducerea Hamas din Gaza, inclusiv prin permiterea finanţării enclavei palestiniene de către Qatar: ”Da, Hamas a fost finanţat de guvernul Israelului ani de zile într-o încercare de a slăbi Autoritatea Palestiniană condusă de Fatah”, a spus Borrell într-un discurs la Universitatea Valladolid din Spania, fără a da detalii. Borrell a adăugat că singura soluţie paşnică presupune crearea unui stat palestinian: ”Noi credem că doar o soluţie cu două state, impusă din afară ar aduce pacea, chiar dacă Israelul insistă că nu”,

            Poziția Consiliului Politic al militanților Houthi

            Mohammed al-Bukhaiti, un oficial cu rang înalt al Consiliului Politic Houthi, a declarat pe 4 februarie 2024, că grupul îşi va continua operaţiunile militare până când va fi ridicat asediul asupra Gaza şi a promis că va răspunde la ultimele lovituri ale SUA şi Marii Britanii în Yemen (https://cursdeguvernare.ro/noi-atacuri-americane-si-britanice-in-yemen.html): Atacurile forțelor coaliției conduse de SUA, din 3 februarie 2024 asupra pozițiilor militanților Houti au fost susţinute de forţe din Australia, Bahrain, Canada, Danemarca, Noua Zeelandă și Țările de Jos.

            Loviturile au fost efectuate asupra a 36 de ţinte, în 13 locuri din Yemen şi au vizat „instalaţii de depozitare a armelor adânc îngropate, sisteme şi lansatoare de rachete, sisteme de apărare aeriană şi radare”, conform unei declarații comune a forțelor implicate în atacuri. „Aceste lovituri de precizie au fost menite să perturbe şi să degradeze capacităţile pe care houthi le folosesc pentru a ameninţa comerţul global şi vieţile marinarilor nevinovaţi”, se mai arată în declarație.

 „Singura cale către un viitor sigur și în securitate, pentru poporul din Orientul Mijlociu și pentru întreaga lume – pentru poporul evreu, pentru creștini cât și pentru musulmani, începe cu credința că fiecare viață umană are aceeași valoare și se încheie cu două state, Palestina și Israel, împărțind pământul și pacea, de la râu (Iordan n.n) până la mare.”

Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei, discurs la Conferința pentru pace, Cairo, 21 octombrie 2023

Corneliu PIVARIU

Pe la mijlocul anilor 1980, aflat deja de câțiva ani într-o țară din Orientul Mijlociu, trimiteam în țară o analiză a evoluției situației în problema palestiniană și concluzionam că aceasta va mai dura încă decenii. Într-o apreciere primită ulterior am fost aspru criticat privind această opinie (reamintesc că în acea perioadă România era, la cel mai înalt nivel, intermediar/mediator în negocierile de pace israeliano-palestiniene și israeliano-arabe). Iată că ne apropiem de mijlocul secolului XXI și opinia mea de atunci s-a dovedit a fi corectă, ba chiar aș putea spune că și în momentul de față, problema palestiniană este încă departe de a-și găsi o rezolvare în timp scurt. Consider că, fără să mă hazardez, pot aprecia că mijlocul acestui secol va găsi problema palestiniană incomplet rezolvată, chiar dacă nu voi mai putea asista personal la confirmarea acestei aprecieri. Oare cum să progreseze către soluționare o situație, care de peste 70 de ani, este tratată în același fel? Adică prin războaie!

Pentru a înțelege cât de cât situația și evoluțiile din Orientul Mijlociu, mai ales în ceea ce privește problema palestiniană, ar trebui pornit de la celebra declarație Balfour[1]. Ce constatăm după înființarea statului Israel în 1948, și războaiele care au urmat? Că toate încercările (mai mult sau mai puțin sincere) de a găsi o soluție viabilă a problemei palestiniene s-au lovit de poziții ireconciliabile de ambele părți. Dacă până spre sfârșitul secolului XX situația, deși complexă, era oarecum simplificată prin existența Războiului Rece și a celor două societăți, capitalistă și socialistă, destrămarea sistemului socialist a complicat și mai mult situația globală.

Asistăm astfel la un conflict care se desfășoară în condițiile competiției dintre “Occidentul Colectiv” si „Sudul Global”, la care se adaugă  interesele și influențele celor denumiți generic “Cei 5 Mari” (The Big 5)[2]. Apariția și dezvoltarea Inteligenței Artificiale (AI) complică și mai mult această evoluție, în condițiile când, destul de timid, se dezvoltă și un curent naționalist/suveranist, care alături de extrema dreaptă, este apreciat ca ar reprezenta actualmente aproximativ 10% din opțiunile electoratului actual pe plan global.

Cum ar putea fi soluționat un conflict, când pentru aceasta, de peste 70 de ani se folosește, cu aceleași rezultate, doar soluția forței? Enunțul și soluția a două state, Israel și Palestina, spre care, după acordurile de la Oslo[3], părea că evoluează situația, a intrat într-un con de umbră, timp în care Israelul a continuat politica sa de dezvoltare a noi implantări în teritoriile ocupate, concomitent cu preocuparea de a împiedica o acțiune unitară a palestinienilor (crearea HAMAS în 1987 se înscrie în această direcție). Abia după tragicele evenimente din 7 octombrie 1987, declanșate de acțiunile teroriste ale Hamas[4] în Israel, în comunitatea arabă și internațională a început să se repună pe tapet, cu mai multă tărie, problema existenței celor două state, Israel și Palestina, susținută declarativ de președintele SUA Joe Biden, dar și de numeroși alți șefi de stat.

Ar fi incorect și neproductiv să începem analiza conflictului israeliano-palestinian numai de la 7 octombrie 2023. Istoria este lungă, dar trebuie să menționăm că, în ceea ce privește Gaza, după părăsirea sa de către forțele israeliene în 2005, au mai avut loc ciocniri majore în 2006, 2008, 2012, 2014 și 2021, care au implicat raiduri aeriene israeliene și tiruri de rachete palestiniene și, uneori, incursiuni transfrontaliere de ambele părți, soldate cu pierderi de ambele părți[5]

Cum a fost posibilă acțiunea teroristă a Hamas din 7 octombrie 2023?

Gaza, o fâșie de teren cu o lungime de circa  41  km si o lățime între 6 și 12  km, în total 360 km², una din cele mai populate zone din lume (circa 2,2 milioane locuitori, adică aproximativ 6.100 locuitori pe km² – media globală fiind de 54 locuitori pe km²), mai este cunoscută și cu supranumele de “închisoare sub cer deschis”, dat fiind ca atât frontierele terestre cât și cele maritime sunt controlate de Israel, spațiul aerian fiind sub control israelian total. Mai mult, limita spațiului maritim în care era permis accesul palestinian pentru pescuit s-a diminuat continuu, de la 20 mile nautice (Acordurile Oslo II din 1995) la 12 mile nautice prin Acordul Bertini din 2002 și apoi limitată la 6 mile nautice (11 km) – impusă de armata israeliană (IDF) în octombrie 2006.

Pentru a-și proteja teritoriul de atacuri teroriste pornite din Gaza, în urmă cu circa 30 de ani, Israelul a început construirea unei linii fortificate, perfecționate permanent, cunoscută sub denumirea de „Zidul de Fier”. În prezent aceasta are patru zone: o primă zonă interzisă cu lățimea de 100 metri și care se termină cu un gard simplu de sârmă ghimpată; o a doua zonă, lată de 20 m, care cuprinde o șosea de patrulare și se termină cu un gard de sârmă ghimpată cu senzori electronici (Hoovers A); a treia zonă interzisă cu lățimi între 70 și 150 m, în care sunt montați numeroși senzori de mișcare și seismici (pentru sesizarea pașilor), care se termină cu un gard de senzori electronici de 7 m înălțime, prelungit în subteran cu un zid de beton, pentru construcția căruia s-au folosit 140.000 tone de fier beton (Hoovers B).

O linie de turnuri de pază, din 2 în 2 km, dotate cu sisteme radar, camere video și mitraliere controlate de la distanță completează această linie fortificată.

În caz de atac primele ar fi trebuit să intervină mitralierele teleghidate, apoi patrulele pe vehicule blindate, care ar fi trebuit să respingă agresiunea[6].

Presa israeliană citează un fost purtător de cuvânt al armatei israeliene (Tsahal): “Întregul sistem a eșuat. Nu numai o componentă, ci întreaga noastră arhitectură de apărare a eșuat în mod vădit, nereușind să asigure protecția de care aveau nevoie civilii israelieni”.

Se pare că Hamas a reușit să culeagă numeroase informații de-a lungul timpului (unele surse menționează că pregătirea operației a durat circa doi ani[7]) folosind palestinieni care aveau permisiunea de a lucra în Israel, dar a mai fi beneficiat și de informații primite din partea Iranului și chiar a Rusiei.

Un general în rezerva israelian spunea – într-o discuție privată – că după o inspecție la mai multe unități militare pe când era în activitate, a tras concluzia că armata israeliană nu este pregătită pentru un atac terestru surpriză, că sunt delăsători și mult prea încrezători în tehnologie, că au devenit mult prea aroganți, și că petrec mai mult timp cu mobilul în mână, decât cu arma din dotare. Raportul sau, inclusiv cu aceste constatări, înaintat ministrului apărării, a fost luat în derizoriu. După 7 octombrie generalul a fost reactivat de urgență.

Personal am fost oarecum surprins de faptul că cei peste 1.500 de militanți Hamas (după unele surse circa 3.000) au pătruns destul de adânc în teritoriul israelian și mai ales că au rezistat, în unele locuri, mai mult de 48 de ore la atacurile armatei israeliene.

Ca o scurtă concluzie a primei etape a conflictului Hamas-Israel din 2023, aceasta a fost posibilă ca urmare a unei foarte bune pregătiri a acțiunii de către Hamas, care a beneficiat și de sprijin extern în acest sens, cât și ca urmare a neajunsurilor manifestate la nivelul serviciilor de informații și a armatei israeliene, despre care am amintit de scurt mai sus.

Evoluții după 7 octombrie, după atacul cu trupe al armatei israeliene în Gaza și până în prezent. Scurte previziuni de evoluție.

Atacul Hamas a pus capăt imediat disputelor politice interne din Israel și a dus la constituirea unui guvern de război. Premierul Benjamin Netanyahu a declarat că va distruge și va elimina complet organizația Hamas și nu se va opri până la atingerea acestui obiectiv. Al doilea obiectiv principal fiind eliberarea tuturor ostaticilor capturați la Hamas la 7 octombrie 2023.

Guvernul israelian a declarat starea de război și numai în prima săptămână au executat atacuri aeriene lansând peste 6.000 de bombe  în Gaza[8]; de asemenea au fost executate lovituri cu artileria în special asupra nordului fâșiei Gaza. Forțele de apărare israeliene (IDF) au emis o avertizare pentru populația civilă să de deplaseze în sudul fâșiei Gaza, în timp ce Hamas a dispus ca populația să rămână pe loc. În seara zilei de 27 octombrie a începutul atacul terestru propriu-zis în nordul Gaza, pe mai multe direcții.

Cele 20 de zile de la atacul Hamas și până la intrarea trupelor israeliene în Gaza reprezintă perioada necesară pentru o bună pregătire militară a ofensivei și mai puțin o întârziere a acesteia ca urmare a presiunilor internaționale asupra Israelului de a renunța la intrarea cu trupe în Gaza.

Acțiunea din Gaza deschide o nouă pagină în istoria militară ca urmare a particularităților de desfășurarea a acțiunilor de luptă, mai ales ca urmare a rețelei de tuneluri construite de Hamas, care se apreciază că ar avea o lungime totală de circa 1.000 km și ar merge până la adâncimi chiar mai mari de 30 metri. Hamas a transformat Gaza, și mai ales orașul cu același nume, într-o zonă puternic fortificată. Cel puțin sute de clădiri (în general cu 2-3 etaje) au fost fortificate și unite printr-un păienjeniș de tuneluri în care se află depozite, ateliere și cazărmi. În aparență locuite, aceste clădiri au parterul și primul etaj zidite și minate. Din pivniță, scările duc direct la etajele superioare, amenajate cu ambrazuri pentru rachete antitanc  (tancurile pot ridica țeava tunului cu cel mult 20⁰ și deci nu pot lovi mai sus de primul etaj) și mitraliere.

Când blindatele israeliene intră pe stradă, posturile de observare Hamas dau alarma și luptătorii urcă din tuneluri la posturile de luptă, la ajungerea în locul dorit primul și ultimul vehicul sunt aruncate în aer cu încărcături plasate din timp sub pavaj apoi se deschide focul timp de câteva minute, înainte ca aviația sau artileria să intervină, apoi luptătorii se retrag[9].

Contracararea acestei tactici se face de către armata israeliană prin aplicarea Protocolului Mosul[10], tehnică exersată de mai mulți ani în poligonul Tze’Elim din deșertul Neghev. Desigur și Hamas a studiat modul în care a fost lichidat Daesh la Mosul și deși rezultatul final este destul de limpede – succesul IDF, principalele necunoscute apar ca fiind soarta ostaticilor și numărul total al victimelor civile[11].

După expirarea încetării temporare a focului armata israeliană a reluat bombardamentele și atacurile în fâșia Gaza, de data aceasta cerând, începând cu 1 decembrie 2023, locuitorilor unor cartiere din orașul Khan Yunis (al doilea ca mărime din Gaza) să părăsească zona.

Până la data  prezentului articol armata israeliană a reușit eliminarea fizică a unui număr important de lideri militari Hamas, a descoperit și neutralizat circa 500 km de tuneluri din zona Gaza. Reamintim că perioada 2004-2005 IDF a mai acționat pentru distrugerea tunelurilor din zona de sud Gaza, încercând astfel să blocheze legătura subterană între Gaza și Egipt, cunoscută și sub denumirea Coridorul Philadelfia[12]. De data aceasta Israelul își propune nimicirea totală a Hamas. Obiectiv pe care l-ar putea realiza în mare parte, dar nu în totalitate. Desigur, organizația este foarte posibil să fie foarte afectată și să dispară, o perioadă de câțiva ani, din peisajul politico-militar al Orientului Mijlociu, dar distrugerea acesteia va lăsa urme adânci în conștiința palestinienilor din Gaza și nu numai. Cei circa 30.000 militanți Hamas au familii, deci numai numărul rudelor apropiate ale acestora ar putea depăși cu ușurință cifra de 200.000. Israelul este cu siguranță conștient că va trebui, în următorul deceniu – cel puțin, să se confrunte cu aproximativ jumătate din aceștia.

De asemenea, reținem că Israelul a acționat militar și în afara zonei Gaza, lovind obiective din sudul Libanului, ca urmare a unor atacuri ale Hezbollahului libanez, dar și aeroporturile din Alep și Damasc la 12 octombrie, iar la 25 noiembrie a lovit din nou aeroportul internațional Damasc, care abia fusese redeschis, determinând din nou închiderea acestuia.

Există o mare doza de neîncredere între cele două părți, în afara pozițiilor ireconciliabile. Pentru Israel este clar că numai prin demonstrarea capacității sale de reacție în forță își poate asigura supraviețuirea, ceea ce a reușit în ultimii peste 70 de ani, ceea ce va face și în continuare. De asemenea, menținerea divizării palestiniene și a lumii arabe va continua să fie un obiectiv politic important al conducerii de la Tel Aviv.

În ceea ce privește partea palestiniană și susținătorii săi, aceasta va căuta în continuare să găsească metode și posibilități de contracarare a extraordinarei superiorității militare și tehnologice a Israelului, ceea ce nu cred că vor reuși decât în mică măsură. Deocamdată palestinienii nu au o conducere politică puternică și unitară, iar lumea arabă nu a evoluat pentru a realiza o unitate de acțiune în sprijinul poporului palestinian, ceea ce nu cred că va fi posibil într-un viitor previzibil.

Probabil prezența militară israeliană în Gaza va mai continua, cel puțin și în prima lună a anului 2024, după unele surse chiar până în vara anului viitor, în condițiile când va crește în mod îngrijorător numărul victimelor civile în rândul populației palestiniene. Israelul își va continua, aproape nestingherit, politica sa.

Contextul internațional și principale acțiuni ale marilor puteri și puteri regionale pentru limitarea și încetarea conflictului

Oare de ce este atât de importantă această porțiune de câteva sute de kilometri pătrați, care nu are nici o legătură terestră cu cealaltă zonă sub Autoritatea Palestiniană (Cisiordania)?

Israelul a fost obligat și a acceptat să părăsească militar Gaza în 2005, dar a acționat permanent pentru ca aceasta să nu se coordoneze cu Autoritatea Palestiniană, o bună dovadă în acest sens fiind declarația premierului Netanyahu[13] că, după încheierea prezentului conflict nu acceptă ca Autoritatea Palestiniană să preia controlul asupra zonei.

Revenind la întrebarea de mai sus, subliniez că importanța zonei Gaza este dată de poziția sa geostrategică și importanța economică. Din punct de vedere economic, este vorba despre descoperirea zăcământului de gaze naturale în apropiere de Gaza în 2002, cunoscut sub denumirea de  Gaza Marine. Acesta este situat în apele teritoriale palestiniene  și la mică adâncime (circa 610 metri); este administrat în comun de Autoritatea Palestiniană, compania Delek Drilling din Israel și Noble Energy din SUA. Unele estimări menționează că acest zăcământ conține mai mult de 400 miliarde mc de gaz. La 18 iunie 2023 guvernul israelian a acordat o aprobare preliminară pentru dezvoltarea acestuia, cerând în același timp coordonarea de securitate cu Autoritatea Palestiniană și Egipt.

Din punct de vedere geostrategic importanta este dată nu numai de ieșirea la Marea Mediterană (dacă ar exista o legătură terestră între Gaza și Cisiordania, valoarea acesteia ar crește în mod evident), vecinătatea cu Egiptul dar și posibilitatea creării unei rute maritime alternative la Canalul Suez, din golful Aqaba la Marea Mediterană[14] (paralel cu actuala frontieră israeliano-egipteană).

Organizația Națiunilor Unite (ONU) și-a dovedit și de această dată limitările și ineficiența, dar remarcăm acțiunile secretarului general Antonio Guterres, din ce în ce mai decis să determine o încetare a focului în Gaza. Consiliul de Securitate al ONU nu a reușit încă să adopte o rezoluție care să ceară încetarea focului între Israel, Hamas și aliații săi, ceea ce l-a determinat pe Guterres să invoce articolul 99 al Cartei ONU, care permite secretarului-general “să aducă în atenția Consiliului de Securitate orice problemă care, în opinia sa, poate amenința menținerea păcii și securității internaționale”. Israelul s-a declarat imediat foarte revoltat de această inițiativă. Menționez că încă de sfârșitul lunii octombrie, secretarul general ONU a avertizat că situația din Orientul Mijlociu devine din ce în ce mai gravă. Acesta a cerut o încetare imediată a focului și a avertizat că acest conflict s-ar putea extinde și în alte părți ale regiunii. “Este important să recunoaștem, de asemenea, că atacurile comise de Hamas nu au avut loc într-un vid. Poporul palestinian a fost supus timp de 56 de ani unei ocupații sufocante”, a spus Guterres, adăugând că palestinienii “și-au văzut pământul devorat în mod constant de colonii și afectat de violență”. În același timp, secretarul general al ONU a precizat că “nemulțumirile poporului palestinian nu pot justifica atacurile îngrozitoare ale Hamas”. El a adăugat, pe de altă parte, că nici poporul palestinian nu ar trebui să fie pedepsit colectiv pentru atacurile Hamas. Prin urmare, potrivit lui Guterres, toate părțile implicate în conflict ar trebui “să aibă o grijă constantă în desfășurarea operațiunilor militare pentru a cruța civilii“.

În ceea ce privește Uniunea Europeană (UE), remarcăm poziția exprimată, la mijlocul lunii noiembrie, urmare a unei deplasări în Israel, de către comisarul pentru politica externă și de apărare Josep Borell, care a spus că “o oroare nu justifică o altă oroare”. Prezența a circa 50 milioane de musulmani imigranți în UE impune Bruxelles-ului să adopte o poziție cât mai echilibrată.

 Într-o declarație comună, Franța, Germania, Italia, Spania și Marea Britanie au cerut încetarea imediată a violențelor și au condamnat atacurile cu rachete asupra Israelului.

Inițial SUA și-au exprimat sprijinul pentru Israel și au cerut Hamas să înceteze atacurile cu rachete. Treptat Washingtonul și-a nuanțat poziția, cerând Israelului să respecte legislația internațională și a menționat că soluția conflictului este crearea a două state independente, Israel și Palestina.

Pentru descurajarea unor eventuale alte acțiuni împotriva Israelului, Washingtonul a luat măsura dislocării unei importante grupări militare navale[15] în estul Mediteranei, în zona Gaza (chiar deasupra zăcământului Gaza Marine).

China a așteptat o zi după atacurile Hamas din 7 octombrie asupra Israelului, după care a cerut părților relevante să înceteze conflictul și a insistat asupra soluției a două state, fără a numi gruparea armată palestiniană și a-i menționa numele. După începerea bombardamentelor în Gaza Beijingul le-a catalogat ca o formă de pedeapsă colectivă și a insistat că dreptul Israelului la auto-apărare trebuie să respecte dreptul internațional și să nu se facă pe seama civililor inocenți. Ministrul chinez de externe Wang Yi, care a preluat conducerea Consiliului de Securitate ONU, a cerut, la sfârșitul lunii noiembrie,  urgentarea unui armistițiu durabil spunând: “Pacea nu poate fi limitată iar o încetare a focului nu poate avea o dată de expirare”. O zi mai târziu președintele Xi a reiterat sprijinul pentru aspirațiile palestiniene pentru un stat independent și a declarat: „Miezul conflictului palestiniano-israelian constă în întârzierea realizării drepturilor naționale legitime ale poporului palestinian de a înființa un stat independent”.Turcia a condamnat atacurile israeliene în fâșia Gaza și a cerut comunității internaționale să ia măsuri pentru a pune capăt violențelor. De asemenea, Turcia a trimis ajutoare umanitare și a anunțat ca va continua să ofere sprijin umanitar populației din Gaza. Se pare că Ankara are bune relații cu Hamas[16], pe care nu a numit-o organizație teroristă. Președinte Erdogan promovează o politică externă în sprijinul politicii sale interne, dar nu pot să nu remarc faptul că tratează cu o altă măsură situația kurzilor.Iranul și-a menținut poziția cunoscută privind Israelul, dar s-a delimitat de atacul Hamas din 7 octombrie, lăsând să se înțeleagă că acesta a avut loc fără să fie informat despre el.Qatarul și-a oferit bunele oficii de mediator în criza ostaticilor israelieni și pentru încetarea conflictului. De altfel Ismail Haniyeh, liderul Hamas din 2017, are reședința la Doha.Rusia caută să profite cât mai mult de pe urma acestui conflict pentru a-și atinge obiectivele în războiul cu Ucraina.

În loc de concluzii

Nu am mai analizat aici problemele de ordin religios, cultural, tradiții, cutume, deoarece articolul ar fi trebuit să devină o carte.

Un prieten cu care am colaborat intens mai bine de 15 ani, mi-a trimis câteva gânduri la câteva zile după acest nou conflict din Gaza, pe care mi s-a părut foarte potrivit să le includ la încheierea acestui articol:

Întotdeauna mi-am dorit să cred că toți oamenii, indiferent de religie și rasa, pot avea aceleași calități morale, intelectuale și empatice.

Consider că familia, mediul, educația și, mai ales, experiența personală a fiecăruia dintre noi, ne formează și ne dezvoltă în viață, alături de esențiala Providență (întâmplare, coincidență, noroc, destin, etc.)

Nu sunt islamofil, absolut deloc nu aplaud tradiționalismul tâmpit, îndobitocirea și fundamentalizarea în numele oricărei credințe.

Găsesc și ridicole și periculoase (prostia nu e niciodată nevinovată!) atitudinile de superioritate morală și religioasă ale oricăror credincioși “pătrunși”, din întreg spectrul religios sau cultural.

În fapt, la fel cum orice om întreg la minte respinge și condamnă atacurile teroriste, mi se pare firesc să nu ne declasăm justificând genocidul sau violența punitivă nediscriminatorie, e la fel de inumană.

Tot ce se întâmplă în și despre acest conflict mi se pare oglinda cea mai hidoasă și îngrijorătoare a naturii animalice a omului, care după atâtea mii de ani de „evoluție” și dezvoltare, e aproape tot la fel, sau mai rău.

*

Așadar, nu din pesimism, ci din concluziile pe care numai o analiză bazată pe “realpolitik”  și nu pe mult propovăduita azi „corectitudine politică” le poate desprinde, pot spune, fără teama de a greși că, conflictul israeliano-palestinian este încă departe de a-și găsi o soluționare de durată, după peste 70 de ani în care rănile din ambele părți nu s-au cicatrizat, ba chiar au apărut unele noi.

Prezentat la Cercul Militar Brașov, 10 Decembrie 2023. Publicat în limba engleză de Diplomat Magazine –Olanda și republicat de IFIMES.

---

[1] Pe 2 noiembrie 1917, în mijlocul haosului Primului Război Mondial, Lordul Balfour, ministrul de externe britanic, a făcut publică o scrisoare în care propunea instituirea unui “cămin național evreiesc” în Palestina.

[2] Sub această denumire se grupează cele mai importante corporații multinaționale din domeniile: financiar (Big Finance), tehnologic (Big Tech), media (Big Media) militar (Big Mill), medical/farmaceutic (Big Pharma).

[3] Încheiate la 20 august 1993, stipulau înființarea Autorității Naționale Palestiniene (ANP). Autoritatea Palestiniană urma să aibă responsabilitatea administrării teritoriului aflat sub controlul său. Acordurile au cerut și retragerea Forțelor Israeliene de Apărare din părți ale Fâșiei Gaza și ale Cisiordaniei.

[4] HAMAS este acronimul în limba arabă a denumirii “Mișcarea de rezistență Islamică”, sau HAMAS înseamnă în traducere entuziasm. Pentru detalii despre organizație vezi și Corneliu Pivariu “Terorismul – de la amenințarea locală la pericol global”, Editura Pastel 2005, pag 117-123.

[5] În total, în perioada 2008-2023 și-au pierdut viața circa 6.500 palestinieni și 308 israelieni. În ciocnirile din 2014 au murit circa 2.400 palestinieni și 89 de israelieni. Conflictul izbucnit la 7 octombrie 2023 s-a soldat, până la 10 decembrie 2023, cu peste 17.000 de palestinieni morți, și circa 1.800  israelieni (din care aproximativ 1.200 civili în primele zile ale atacului Hamas și aproximativ 600 militari – circa 340 uciși în primul atac Hamas).

[6] Pentru mai multe detalii vezi articolul Cum a fost găurit Zidul de Fier de Tudor Păcuraru.[7] La 2 decembrie 2023, The New York Times a publicat un articol cu titlul “Intelligence errors prompt scrutiny of Israeli generals, but little backlash” în care se menționa că armata israeliană a obținut cu aproximativ un an înainte un document de circa 40 de pagini, care conținea planul acțiunii Hamas declanșate la 7 octombrie, dar nu l-a luat în considerație. Mai mult, în iulie 2023, un comandant a respins, de asemenea, avertismentul unui subordonat care raporta că grupul făcea exerciții și își construia capacitatea de a pune planul în practică.

 

[8] Comparativ, SUA au lansat, în Afganistan, circa 7.400 de bombe, pe parcursul întregului an 2019.

[9] Nu este o tactică nouă, a fost folosită cu succes de Al Qaida în luptele de la Falujah din 2004.

[10] Protocolul Mosul (2016-2017) contracarează tactica folosită la Falujah, printr-o strategie în mai mulți pași: Izolarea câmpului de luptă – pentru a nu mai obține nici un ajutor extern (muniție hrană, echipamente, informații); apoi bombardamente continui mai mult timp, care duc la afectarea psihică a efectivelor care au reacții întârziate); distrugerea sistematică a clădirilor fortificate (demolarea se face prin implozie, proiectilul trece prin 3-4 planșee și explodează la parter, etajele se prăbușesc unul peste altul blocând accesul și aerisirea subteranelor; pătrunderea terestră; fragmentarea; lichidarea.

[11] Din totalul de circa 250 de ostatici deținuți de Hamas, până la data prezentului articol au fost eliberați 110, cei mai mulți cu ocazia încetării temporare a focului din perioada 24-30 noiembrie 2023, ca urmare a negocierilor purtate de Qatar, Egipt și SUA, iar 125 se mai află încă în Gaza. Israelul a eliberat în schimb 240 palestinieni (din care 107 copii). Conform Al Jazeera, pentru fiecare palestinian eliberat Israelul a arestat cel puțin un alt palestinian.

[12] Vezi și Corneliu Pivariu ”Geopolitica actuală descoperită în 200 de episoade”, Editura Pastel 2011, pag 288-289

[13] “Nu voi face greșeala de a permite ANP să conducă în Gaza pentru că va fi la fel” ca Hamas, a declarat premierul izraelian, într-o conferință de presă televizată în noiembrie 2023, în care a pledat pentru o “nouă viziune, o schimbare” în enclava palestiniană, care să implice “securitatea şi controlul israelian“.

[14] Proiectul “Ben Gurion Canal”, care datează din anii 1960, care ar fi mai scurt cu circa 90 km decât canalul Suez; proiectul este încă în stare de proiect.

[15] Două portavioane, USS Gerald R. Ford și USS Dwight Eisenhower, cu peste 150 de avioane de lupta la bord, navele de escortă ale grupărilor respective, precum și un submarin din clasa Ohio (USS Panama), care dispune de 154 de rachete de croazieră Tomahawk. Este cea mai mare grupare navala americană dislocată în estul Mediteranei după 1983.

[16] Se pare că doi din fii liderului Hamas, Ismail Haniyeh, au strânse și importante legături de afaceri cu Ankara.

“The only path to a secure and peaceful future for the people of the Middle East and the entire world—for the Jewish, Christian, and Muslim populations alike—begins with the belief that every human life holds the same value and concludes with two states, Palestine and Israel, sharing the land and peace, from the river (Jordan) to the sea.”

 King Abdullah II of Jordan, speech at the Peace Conference, Cairo, October 21, 2023

Corneliu PIVARIU

In the mid-1980s, having already spent several years in a Middle Eastern country, I sent an analysis of the evolution of the Palestinian issue to my home country. I concluded that it would take decades for this issue to see resolution. Subsequently, I faced severe criticism for this opinion (I recall that during that period, Romania was, at the highest level, an intermediary/mediator in Israeli-Palestinian and Israeli-Arab peace negotiations). As we approach the middle of the 21st century, my opinion from back then has proven correct, and I could even say that the Palestinian problem is still far from finding a swift resolution. I believe, without speculating too much, that the middle of this century will see the Palestinian issue incompletely resolved, even if I personally may not witness the confirmation of this assessment. How can a situation that has been treated the same way for over 70 years, namely through wars, progress towards a solution? To understand the situation and developments in the Middle East, especially regarding the Palestinian issue, one should start with the famous Balfour Declaration[1]. What do we observe after the establishment of the State of Israel in 1948 and the subsequent wars? All attempts, more or less sincere, to find a viable solution to the Palestinian problem have collided with irreconcilable positions from both sides. If, by the end of the 20th century, the situation, though complex, was somewhat simplified by the existence of the Cold War and the two societies, capitalist and socialist, the collapse of the socialist system further complicated the global situation. We are witnessing a conflict unfolding amid the competition between the “Collective West” and the “Global South,” with the added interests and influences of the so-called “Big 5”[2]. The emergence and development of Artificial Intelligence (AI) further complicate this evolution, especially as a nationalist/sovereigntist trend, alongside the far-right, is timidly emerging and is estimated to represent approximately 10% of the current global electorate. How can a conflict be resolved when, for over 70 years, the only solution employed, with the same results, is the use of force? The proposition and solution of two states, Israel and Palestine, towards which the situation seemed to be evolving after the Oslo Accords[3], entered a shadow, during which Israel continued its policy of developing new settlements in the occupied territories, concurrently preventing a unified action by the Palestinians (the creation of HAMAS[4] in 1987 aligns with this direction). Only after the tragic events of October 7, 1987, triggered by the terrorist actions of Hamas in Israel, did the issue of the existence of the two states, Israel and Palestine, resurface more strongly in the Arab and international community, supported declaratively by U.S. President Joe Biden and numerous other heads of state. It would be incorrect and unproductive to begin analyzing the Israeli-Palestinian conflict only from October 7, 2023. History is long, but it should be noted that, regarding Gaza, after its evacuation by Israeli forces in 2005, major clashes occurred in 2006, 2008, 2012, 2014, and 2021, involving Israeli airstrikes, Palestinian rocket attacks, and sometimes cross-border incursions by both parties, resulting in losses on both sides[5].

How was the terrorist action by Hamas on October 7, 2023, possible?

Gaza, a strip of land approximately 41 km long and with a width ranging between 6 and 12 km, totaling 360 km², is one of the most densely populated areas in the world (about 2.2 million inhabitants, roughly 6,100 people per km²—compared to the global average of 54 people per km²). It is also known as the “open-air prison” since both land and maritime borders are controlled by Israel, with complete Israeli control over the airspace. Furthermore, the maritime space allowed for Palestinian fishing has continuously decreased, from 20 nautical miles (Oslo II Accords, 1995) to 12 nautical miles through the Bertini Agreement in 2002, and later limited to 6 nautical miles (11 km) imposed by the Israeli Defense Forces (IDF) in October 2006.

To protect itself from terrorist attacks originating in Gaza approximately 30 years ago, Israel began constructing a fortified line, continuously perfected, known as the “Iron Wall.” Currently, it consists of four zones: a first forbidden zone with a width of 100 meters ending with a simple barbed wire fence; a second 20-meter-wide zone that includes a patrol road and ends with a barbed wire fence with electronic sensors (Hoovers A); a third forbidden zone with widths between 70 and 150 meters, where numerous motion and seismic sensors are installed, ending with a 7-meter-high electronic sensor fence, extended underground with a concrete wall, constructed using 140,000 tons of reinforced concrete (Hoovers B).

A line of watchtowers, every 2 km, equipped with radar systems, cameras, and remotely controlled machine guns, complements this fortified line. In case of an attack, remotely controlled machine guns should have intervened first, followed by patrols in armored vehicles, which were supposed to repel the aggression[6].

Israeli media quotes a former spokesperson for the Israeli Defense Forces (IDF): “The entire system has failed. Not just one component, but our entire defense architecture has clearly failed, failing to provide the protection that Israeli civilians needed.”

It appears that Hamas managed to gather numerous pieces of information over time (some sources mention that the operation’s preparation lasted about two years[7]), using Palestinians with permission to work in Israel. Still, they also benefited from information received from Iran and even Russia.

A reserve Israeli general, in a private conversation, stated that after inspecting several military units during his active duty, he concluded that the Israeli army is not prepared for a surprise ground attack, being complacent and excessively reliant on technology. He emphasized that they had become too arrogant, spending more time with their mobile phones than with their weapons. His report, including these findings, submitted to the defense minister, was ridiculed. After October 7, the general was urgently reactivated.

I was somewhat surprised that over 1,500 Hamas militants (some sources mention around 3,000) penetrated quite deeply into Israeli territory, and especially that they resisted, in some places, for more than 48 hours against the Israeli army’s attacks.

As a brief conclusion of the first stage of the 2023 Hamas-Israel conflict, it was possible due to Hamas’s well-prepared action, benefiting from external support. It also resulted from deficiencies at the intelligence services and the Israeli army, as mentioned briefly above.

Developments after October 7, after the Israeli army’s troop attack in Gaza until now. Short evolution predictions.

Hamas’s attack immediately ended internal political disputes in Israel and led to the formation of a war government. Prime Minister Benjamin Netanyahu declared that he would destroy and completely eliminate the Hamas organization and would not stop until achieving this goal. The second main objective is the liberation of all hostages captured by Hamas on October 7, 2023.

The Israeli government declared a state of war, and in the first week alone, they executed airstrikes, launching over 6,000 bombs in Gaza[8]; artillery strikes were also carried out, especially in the northern part of the Gaza Strip. The Israel Defense Forces (IDF) issued a warning to the civilian population to move to the southern part of the Gaza Strip, while Hamas ordered the population to stay put. On the evening of October 27, the actual ground attack began in northern Gaza, in multiple directions.

The 20 days from the Hamas attack until the Israeli troops entered Gaza represent the time needed for a well-prepared military offensive and less a delay due to international pressures on Israel to refrain from sending troops into Gaza.

The action in Gaza opens a new chapter in military history due to the specifics of combat actions, especially because of the network of tunnels built by Hamas, estimated to have a total length of about 1.000 km, going to depths even greater than 30 meters. Hamas transformed Gaza, especially the city of the same name, into a heavily fortified zone. At least hundreds of buildings (generally with 2-3 floors) have been fortified and interconnected by a web of tunnels containing depots, workshops, and barracks. These seemingly inhabited buildings have their ground floors and the first floor walled and mined. From the basement, stairs lead directly to the upper floors, equipped with embrasures for anti-tank missiles (tanks can only raise the cannon barrel by a maximum of 200, so they cannot hit above the first floor) and machine guns.

When Israeli armored vehicles enter the street, Hamas observation posts sound the alarm, and fighters emerge from tunnels to their combat positions. Upon reaching the desired location, the first and last vehicles are destroyed with explosives placed under the pavement, then open fire for a few minutes, before aviation or artillery intervenes. Afterward, the fighters retreat[9].

The Israeli army counters this tactic by applying the Mosul Protocol[10], a technique practiced for several years at the Tze’Elim training ground in the Negev Desert. Although Hamas has studied how Daesh was eliminated in Mosul, and while the final result is quite clear – IDF’s success, the main unknowns revolve around the fate of hostages and the total number of civilian casualties[11].

After the temporary ceasefire expired, the Israeli army resumed bombings and attacks in the Gaza Strip. Starting from December 1, 2023, they asked residents of neighborhoods in the city of Khan Yunis (the second-largest in Gaza) to evacuate the area.

Until the present article’s date, the Israeli army has physically eliminated a significant number of Hamas military leaders and discovered and neutralized about 500 km of tunnels in the Gaza area. Recall that in the 2004-2005 period, the IDF also acted to destroy tunnels in the southern Gaza area, attempting to block the underground connection between Gaza and Egypt, known as the Philadelphi Corridor[12]. This time, Israel aims for the total destruction of Hamas, a goal it could achieve in large part, but not entirely. Certainly, the organization is likely to be severely affected and disappear for a few years from the political-military landscape of the Middle East, leaving deep traces in the consciousness of Palestinians in Gaza and beyond. The approximately 30,000 Hamas militants have families, so only the immediate relatives’ number could easily exceed 200,000. Israel is certainly aware that, in the next decade at least, it will have to confront about half of them.

Additionally, note that Israel has militarily acted outside the Gaza area, striking targets in southern Lebanon following attacks by the Lebanese Hezbollah. They also targeted the airports in Aleppo and Damascus on October 12, and on November 25, they hit the Damascus International Airport, which had just reopened, prompting its closure again.

There is a significant level of distrust between the two parties, beyond irreconcilable positions. For Israel, it is clear that only by demonstrating its ability to react forcefully can it ensure its survival, as it has succeeded in doing for over 70 years and will continue to do so. Additionally, maintaining the Palestinian and Arab world’s division will remain a significant political objective for Tel Aviv.

Regarding the Palestinian side and its supporters, they will continue to seek methods and opportunities to counter Israel’s extraordinary military and technological superiority, which I believe they will only achieve to a small extent. Currently, the Palestinians do not have a strong and unified political leadership, and the Arab world has not evolved to achieve unified action in support of the Palestinian people, which I don’t believe will be possible in the foreseeable future.

Israel’s military presence in Gaza will likely continue, at least in the first month of 2024, according to some sources, possibly until next summer, as the civilian casualties among the Palestinian population are alarmingly increasing. Israel will continue its policy, almost unhindered.

International context and main actions of major powers and regional powers to limit and cease the conflict

Why is this small area of a few hundred square kilometers so important, having no land connection with the other area under Palestinian Authority (the West Bank)? Israel was compelled and agreed to militarily withdraw from Gaza in 2005 but consistently acted to prevent it from coordinating with the Palestinian Authority. A clear example is Prime Minister Netanyahu’s statement[13] that, after the current conflict, he does not accept the Palestinian Authority taking control of the area.

Returning to the earlier question, I emphasize that the importance of the Gaza Strip lies in its geostrategic position and economic significance. Economically, it revolves around the discovery of the natural gas field near Gaza in 2002, known as the „Gaza Marine”. This field is located in Palestinian territorial waters at a shallow depth (approximately 610 meters) and is jointly administered by the Palestinian Authority, Israel’s Delek Drilling company, and Noble Energy from the USA. Some estimates suggest the field contains over 400 billion cubic meters of gas. On June 18, 2023, the Israeli government granted preliminary approval for its development, while simultaneously requesting security coordination with the Palestinian Authority and Egypt.

From a geostrategic perspective, its importance is derived not only from its access to the Mediterranean Sea (which would be more valuable if there were a land connection between Gaza and the West Bank) but also from its proximity to Egypt and the potential for creating an alternative maritime route to the Suez Canal, from the Gulf of Aqaba to the Mediterranean Sea[14], parallel to the current Israeli-Egyptian border.

The United Nations (UN) once again demonstrated its limitations and inefficiency. However, Secretary-General Antonio Guterres took decisive actions to seek a ceasefire in Gaza. The UN Security Council has not yet adopted a resolution calling for a ceasefire between Israel, Hamas, and its allies, prompting Guterres to invoke Article 99 of the UN Charter, allowing the Secretary-General „to bring any issue that, in his opinion, may threaten international peace and security to the attention of the Security Council”. Israel immediately expressed strong dissatisfaction with this initiative. It’s worth noting that since the end of October, the UN Secretary-General had warned that the situation in the Middle East was becoming increasingly serious, calling for an immediate ceasefire and cautioning that the conflict could spread to other parts of the region. “It is important to recognize, also, that the attacks committed by Hamas did not take place in a vacuum. The Palestinian people have been subjected to a suffocating occupation for 56 years,” said Guterres, adding that Palestinians “have consistently seen their land devoured by settlements and affected by violence.” At the same time, the UN Secretary-General specified that “the grievances of the Palestinian people cannot justify the horrifying attacks by Hamas”. On the other hand, he added that neither should the Palestinian people be collectively punished for Hamas attacks. Therefore, according to Guterres, all parties involved in the conflict should “exercise constant care in conducting military operations to spare civilians”.

As for the European Union (EU), a mid-November statement by the EU’s Commissioner for Foreign Affairs and Security Policy, Josep Borell, emphasized that “an horror does not justify another horror”. The presence of approximately 50 million Muslim immigrants in the EU compels Brussels to adopt a more balanced position. In a joint statement, France, Germany, Italy, Spain, and the United Kingdom called for an immediate cessation of violence and condemned rocket attacks on Israel.

Initially, the United States expressed support for Israel and called on Hamas to stop rocket attacks. However, Washington gradually nuanced its position, urging Israel to respect international law and mentioning that the solution to the conflict is the creation of two independent states, Israel and Palestine. To deter potential actions against Israel, Washington deployed a significant naval military group to the eastern Mediterranean[15], in the Gaza area (just above the Gaza Marine field).

China waited a day after Hamas attacks on October 7 before calling on relevant parties to cease the conflict and insisting on a two-state solution, without naming the Palestinian armed group. After the start of bombings in Gaza, Beijing categorized them as a form of collective punishment and insisted that Israel’s right to self-defense must respect international law and not be at the expense of innocent civilians.

Chinese Foreign Minister Wang Yi, who took over the presidency of the UN Security Council, urged the urgent establishment of a lasting ceasefire at the end of November, stating, “Peace cannot be limited, and a ceasefire cannot have an expiration date.” A day later, President Xi reiterated support for Palestinian aspirations for an independent state, saying, “The core of the Palestinian-Israeli conflict lies in the delay of the legitimate national rights of the Palestinian people to establish an independent state.”

Turkey condemned Israeli attacks in the Gaza Strip and called on the international community to take measures to end the violence. Turkey also sent humanitarian aid and announced that it would continue to provide humanitarian support to the Gaza population. It seems that Ankara has good relations with Hamas[16], which it has not designated as a terrorist organization. President Erdogan promotes a foreign policy in support of his domestic policies, but I noticed that he treats the situation of the Kurds differently.

Iran maintained its known position regarding Israel but distanced itself from the Hamas attack on October 7, implying that it occurred without its knowledge.

Qatar offered its good offices as a mediator in the Israeli hostages’ crisis and for the cessation of the conflict. Ismail Haniyeh, the leader of Hamas since 2017, resides in Doha.

Russia seeks to capitalize on this conflict to achieve its goals in the war with Ukraine.

Instead of conclusions

I haven’t analyzed religious, cultural, traditions, and customs issues here because the article would have turned into a book. A friend I collaborated with for over 15 years sent me some thoughts a few days after this new conflict in Gaza, which I found fitting to include at the end of this article.

I have always wanted to believe that all people, regardless of religion and race, can have the same moral, intellectual, and empathic qualities.

I consider that family, environment, education, and, above all, each person’s personal experience shape and develop us in life, alongside the essential Providence (chance, coincidence, luck, destiny, etc.).

I am not an Islamophile, and I absolutely do not applaud foolish traditionalism, indoctrination, and fundamentalism in the name of any belief.

I find attitudes of moral and religious superiority ridiculous and dangerous (stupidity is never innocent!) from any “enlightened” believers across the religious or cultural spectrum.

In fact, just as any sane person rejects and condemns terrorist attacks, it seems natural not to degrade ourselves by justifying genocide or indiscriminate punitive violence, which is equally inhumane.

Everything happening in and about this conflict seems to be the ugliest and most worrisome mirror of the animal nature of man, who, after so many thousands of years of “evolution” and development, is almost the same, if not worse.

*

So, not out of pessimism, but from the conclusions that only an analysis based on “realpolitik” and not the much-proclaimed today “political correctness” can derive, I can say, without fear of being wrong, that the Israeli-Palestinian conflict is still far from finding a lasting solution after over 70 years, during which wounds on both sides have not healed, and new ones have even appeared.

December,10, 2023, Brasov-Romania

---

[1] On November 2, 1917, amid the chaos of the First World War, British Foreign Secretary Lord Balfour publicly announced a letter proposing the establishment of a “Jewish national home” in Palestine.

[2] Under this designation, the most important multinational corporations are grouped in the fields of finance (Big Finance), technology (Big Tech), media (Big Media), military (Big Mill), and medical/pharmaceutical (Big Pharma).

[3] Signed on August 20, 1993, the agreements stipulated the establishment of the Palestinian National Authority (PNA). The Palestinian Authority was to be responsible for administering the territory under its control. The agreements also called for the withdrawal of Israeli Defense Forces from parts of the Gaza Strip and the West Bank.

[4] HAMAS is the Arabic acronym for the “Islamic Resistance Movement,” and in translation, HAMAS means enthusiasm. For details about the organization, see Corneliu Pivariu’s “Terrorism – from Local Threat to Global Danger,” Pastel Publishing, 2005, pages 117-123.

[5] In total, from 2008 to 2023, approximately 6,500 Palestinians and 308 Israelis lost their lives. In the clashes of 2014, about 2,400 Palestinians and 89 Israelis died. The conflict that erupted on October 7, 2023, resulted, as of December 10, 2023, in over 17,000 Palestinians and about 1,800 Israelis killed (approximately 1,200 civilians in the early days of the Hamas attack and around 600 military personnel, with about 340 killed in the initial Hamas attack)

[6] For more details, see the article “How the Iron Wall was Pierced” by Tudor Păcuraru.

[7] On December 2, 2023, The New York Times published an article titled “Intelligence Errors Prompt Scrutiny of Israeli Generals, but Little Backlash,” stating that the Israeli army obtained a roughly 40-page document about Hamas’s actions a year before the October 7 attack but did not consider it. Additionally, in July 2023, a commander also dismissed a subordinate’s warning that the group was exercising and building its capacity to implement the plan.

[8] In comparison, the U.S. dropped about 7,400 bombs in Afghanistan throughout the entire year of 2019.

[9] This tactic was not new; it was successfully used by Al Qaeda in the battles of Fallujah in 2004.

[10] The Mosul Protocol (2016-2017) countered the tactic used in Fallujah with a multi-step strategy: isolating the battlefield to prevent external assistance (ammunition, food, equipment, information); continuous bombardments for an extended period, leading to psychological effects and delayed reactions of fighters; systematic destruction of fortified buildings (demolition by implosion, penetrating 3-4 floors and exploding on the ground, causing floors to collapse and block access and ventilation of underground structures); ground penetration; fragmentation; liquidation.

[11] Out of approximately 250 hostages held by Hamas, 110 have been released as of the date of this article, most during the temporary ceasefire from November 24 to 30, 2023, as a result of negotiations by Qatar, Egypt, and the U.S. The remaining 125 are still in Gaza. In return, Israel released 240 Palestinians (including 107 children). According to Al Jazeera, for every Palestinian released, Israel has arrested at least one other Palestinian.

[12] See also Corneliu Pivariu’s “Current Geopolitics Uncovered in 200 Episodes,” Pastel Publishing, 2011, pages 288-289.

[13]“I will not make the mistake of allowing the PNA to govern in Gaza because it will be the same” as Hamas, said the Israeli Prime Minister in a televised press conference in November 2023, advocating for a “new vision, a change” in the Palestinian enclave involving “Israeli security and control.”

[14] The “Ben Gurion Canal” project, dating back to the 1960s, which would be about 90 km shorter than the Suez Canal, is still in the planning stage.

[15] Two aircraft carriers, USS Gerald R. Ford and USS Dwight Eisenhower, with over 150 fighter planes on board, the respective groups’ escort ships, and an Ohio-class submarine (USS Panama) with 154 Tomahawk cruise missiles. It is the largest U.S. naval force deployed in the eastern Mediterranean since 1983.

[16] It appears that two sons of Hamas leader Ismail Haniyeh have close and significant business ties with Ankara.

Emilian M. Dobrescu

      Evenimentele din primele trei zile

            Israelul și Fâșia Gaza sunt în război după declanșarea sâmbătă 7 octombrie 2023, dimineața a unei ofensive militare a mișcării palestiniene islamiste Hamas, care a lansat mii de rachete și a infiltrat combatanți pe teritoriul israelien, unde a luat și ostatici. Un purtător de cuvânt al armatei israeliene a indicat sâmbătă 7 octombrie seara, fără a face precizări că “sute” de bărbați înarmați au pătruns începând de dimineață în Israel dinspre Gaza. Acesta a menționat că militarii israelieni luptă cu “teroriștii care au invadat” Israelul în 22 de locuri și se înregistrează o “situație gravă implicând luarea de ostatici” în două localități la est de Gaza, Beeri și Ofakim.

      În interviuri cu mai multe media franceze, ambasadorul Israelului în Franța, Raphael Morav, a admis pe 7 octombrie 2023 posibilitatea unui eșec al serviciilor de informații israeliene, precum și o pregătire insuficientă a țării sale în fața ofensivei Hamas (Andrei Nicole, Atacul Hamas și chixul Mosad – Războiul Mondial al Lumii Anti-Israel?, Active News, Știri necenzurate, 7 octombrie 2023): “Dacă am fi avut o minimă informație, am fi luat măsuri pentru a contraataca. Am fi fost pregătiți. Deci trebuie să fi fost un eșec la nivelul serviciilor de informații, nu ascund acest lucru. Acum ce este important este să dăm o ripostă adecvată acestui atac. Ca urmare a acestei surprize, nu am fost pregătiți suficient, se poate spune deloc. Trebuie desprinse învățăminte, într-un context în care serviciile de securitate israeliene sunt reputate pentru eficacitatea lor. Scopul este să nu se mai repete”.

Asaltul Hamas asupra Israelului a dus la creşterea preţului petrolului pe 9 octombrie 2023, pieţele luând în calcul temerile legate de un conflict mai amplu în Orientul Mijlociu, la o zi după ce Israelul a lovit enclava palestiniană Gaza ca ripostă la unul dintre cele mai sângeroase atacuri din istoria sa: luptători din gruparea islamistă Hamas au ucis pe 7 octombrie 2023, 700 de israelieni şi au răpit numeroase persoane. Ca răspuns, atacuri aeriene israeliene au ţintit duminică 8 ocotmbrie 2023, blocuri de locuinţe, tuneluri, o moschee şi locuinţe ale unor oficiali Hamas din Gaza, ucigând peste 400 de persoane, inclusiv 20 de copii. ”Preţul pe care îl va plăti Fâşia Gaza va fi unul foarte greu, care va schimba realitatea pentru generaţii întregi”, a declarat ministrul Apărării, Yoav Gallant, în oraşul Ofakim, care a înregistrat victime şi a avut parte de luare de ostatici. Din cauza izbucnirii violențelor, Israelul a mobilizat aproximativ 300.000 de rezerviști. Aceasta este cea mai mare mobilizare din istoria Israelului într-o perioadă atât de scurtă de timp, a confirmat luni un purtător de cuvânt al armatei. Numărul morților din Israel a crescut la peste 900, a anunțat armata marți seara. Aproximativ 2.600 de persoane au fost rănite. Purtătorul de cuvânt al armatei, Daniel Hagari, l-a numit “cel mai grav masacru de civili nevinovaţi din istoria Israelului”. Mai mulţi americani au fost ucişi de atacatorii Hamas, a confirmat un purtător de cuvânt al Consiliului Naţional de Securitate al Casei Albe, precizând că SUA vor continua să monitorizeze îndeaproape situaţia.

Atacurile aeriene israeliene asupra Fâșiei Gaza au ucis 1.300 de persoane. Peste 2.900 de persoane au fost rănite, a declarat Ministerul Sănătății din teritoriul palestinian. Luptătorii palestinieni au luat zeci de ostatici în Gaza, inclusiv soldaţi şi civili, copii şi bătrâni. O a doua grupare militantă palestiniană, Jihadul Islamic, a anunţat că deţine peste 30 dintre captivi. Capturarea unui număr atât de mare de israelieni, unii conduşi prin punctele de control de securitate sângerând în Gaza, reprezintă o altă problemă pentru Beniamin Netanyahu, după episoadele din trecut, când ostaticii au fost schimbaţi cu mulţi prizonieri palestinieni. ”Realitatea crudă este că Hamas a luat ostatici ca o poliţă de asigurare împotriva represaliilor israeliene, în special un atac masiv la sol şi pentru a face schimb cu prizonieri palestinieni”, a declarat Aaron David Miller, membru senior la Carnegie Endowment for International Peace.

            Ce este Hamas

Hamas sau Mişcarea de Rezistenţă Islamică a fost înfiinţată în 1987, în timpul primei Intifada sau revolte palestiniene. Conduce Fâşia Gaza din 2007, după un scurt război civil cu forţele loiale mişcării Fatah, condusă de preşedintele Mahmoud Abbas, care se află în Cisiordania şi care conduce şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP).

Hamas refuză să recunoască statul Israel şi s-a opus în mod violent acordurilor de pace de la Oslo, negociate de Israel şi OEP la mijlocul anilor 1990. Având o aripă armată numită Brigăzile Izz el-Deen al-Qassam, Hamas declară că luptă împotriva ”crimelor de ocupaţie ale Israelului” şi este clasificată drept organizaţie teroristă de către UE, SUA şi Israel.

Atacul cu rachete de sâmbătă 7 octombrie 2023 și infiltrarea Hamasului în Israel au avut loc la împlinirea a 50 de ani de la Războiul din 1973, un atac surpriză al vecinilor arabi ai Israelului, care a început pe 6 octombrie 1973. Războiul de atunci s-a soldat cu moartea a 2.600 de israelieni şi cu cel puţin 9.500 de morţi şi dispăruţi de partea arabă în trei săptămâni de lupte.

Într-un mesaj audio difuzat de televiziunea Hamas, comandantul ramurii armate a mişcării a anunţat că a lansat operaţiunea „Potopul Al-Aqsa” împotriva Israelului şi a precizat că a lansat peste „5.000 de rachete. Am decis să punem capăt tuturor crimelor ocupaţiei de către Israel”, a declarat Mohammad Deif, comandantul militar al Hamas, în mesajul său.

În luna mai 2023, Israelul a lansat o ofensivă împotriva Jihadului Islamic palestinian în Fâşia Gaza, declanşând un război de cinci zile între Armata israeliană, Jihadul Islamic şi alte grupări armate din teritoriu, care s-a soldat cu moartea a 34 de palestinieni şi a unui israelian. Hamas nu s-a implicat în acest conflict.

Opinia Forțelor de Apărare Israeliene

Forțelor de Apărare Israeliene (IDF) susțin că sunt îngrijorate de un posibil atac care ar putea veni dinspre nordul Libanului sau din Siria: “Suntem pregătiți în nord în cazul în care există vreo facțiune palestiniană, în cazul în care vor decide să intre pe acolo. Vom fi pregătiți, suntem pregătiți pentru asta”, a declarat purtătorul de cuvânt al Forțelor de Apărare Israeliene (IDF), Richard Hecht.

Toate indiciile arată că Forțele de Apărare Israeliene pregătesc o invazie de proporții a Fâșiei Gaza după atacurile fără precedent ale Hamas din 7 octombrie 2023. Invadarea Fâșiei Gaza e inevitabilă, pregătirile pe care le face IDF sunt clare. Pe lângă pregătirile militare, pe 7 octombrie 2023, ministrul israelian al Energiei a semnat un ordin care obligă compania de electricitate a Israelului să nu mai furnizeze energie electrică în Fâșia Gaza.

Operațiunea majoră asupra Fâșiei Gaza a început a doua zi, pe 8 octombrie, după atacul Hamas… Șeful Statului Major al IDF, Herzi Halevy, a făcut o declarație în timpul unei evaluări a situației la Comandamentul de Sud, cu comandantul Comandamentului de Sud și membrii Forumului Statului Major General: ”Atacăm, persecutăm, rănim pe toți cei care au luat parte la acțiune… în acest sens vom continua. Ultima zi a fost dificilă. Prețul este greu. Știu că sunt multe întrebări și multă frustrare. Dar important este să ne concentrăm pe a face și a rezolva problemele… Avem civili, membri ai forțelor noastre de securitate, soldații noștri, care au fost uciși – unii sunt în mâinile inamicului. Prin urmare, este un timp pentru război. În mijlocul acestui război, IDF este puternic și va acționa puternic și va câștiga. Va atinge realizările necesare. Ne putem aștepta la zile lungi și complexe de luptă. Vom rămâne pregătiți în toate domeniile. Toată lumea va face tot posibilul în arena lor. Vom continua să atacăm întreaga Fâșie Gaza, pe scară largă”.

            Opinia Frankfurter Allgemeigne Zeitung

Israelul va învinge Hamas. Dar, atacul brutal ridică multe întrebări despre politica și strategia israeliană. Occidentul trebuie să fie de partea statului evreu, inclusiv Germania (Krieg mit der Hamas: Israel ist verwundbarer, als es dachte (faz.net), postat pe 8 octombrie 2023): Nu trebuie să vă întrebați mult timp de ce Hamas a lansat un atac major asupra Israelului acum. Disputa lungă și necruțătoare asupra reformei judiciare a făcut ca statul evreu să pară slăbit. Faptul că rezerviștii au amenințat public că vor refuza serviciul militar a fost un semnal devastator pentru inamicii țării. Trebuie să fi părut o invitație către conducerea din Gaza. Prim-ministrul Netanyahu și coaliția sa de linie dură sunt de vină aici pentru că au urmărit problema în ciuda rezistenței sociale. Împingerea unor schimbări constituționale drastice cu o majoritate simplă nu este niciodată o idee bună.

De remarcată este și referirea grupării teroriste Hamas la acordurile pe care Israelul le-a încheiat cu statele arabe. Se pare că scopul este de a zădărnici apropierea în curs între Israel și Arabia Saudită, despre care prințul moștenitor saudit a vorbit destul de deschis la televiziunea americană. Interesele Hamas și ale Iranului coincid aici, motiv pentru care există unele dovezi care sugerează că atacul Hamas fost coordonat de Teheran.

Aceasta este o binecuvântare mixtă pentru strategia Israelului: așa-numitele „Acorduri Abraham”, care au fost încheiate pentru prima dată cu Emiratele Arabe Unite și Bahrain, aveau scopul de a împinge problema palestiniană în plan secund. Este posibil ca aceste acorduri să fi contribuit indirect la unul dintre cele mai mari atacuri asupra Israelului din ultimele decenii.

Pe partea israeliană, oamenii trebuie, de asemenea, să se întrebe de ce guvernul, Armata și serviciile secrete au putut fi surprinse de atac. Presupunerea larg răspândită că Hamas și alte grupuri militante din Gaza au fost în esență descurajate a fost contrazisă de atacurile recurente cu rachete din ultimii ani. Faptul că nimeni aparent nu se aștepta ca Hamas să poată efectua o lovitură coordonată pe uscat, aer și mare este dovada unor puncte moarte în aparatul de securitate al Israelului, care vor duce cu siguranță la discuții și schimbări în structura acestuia.

Drept urmare, Israelul se confruntă cu o vulnerabilitate, care reprezintă o creștere chiar și pentru o societate obișnuită cu războiul și violența. Faptul că luptătorii Hamas au putut să se deplaseze prin orașe și kibuțuri din apropierea graniței, ucigând civili și luând ostatici, nu va trece neobservat asupra sentimentului de securitate al israelienilor. Practic, o altă strategie a eșuat aici: retragerea din Fâșia Gaza în 2005 nu a dezamorsat situația și nici blocada parțială asupra acesteia.

Nu poate exista nici o îndoială că Israelul va predomina în cele din urmă din punct de vedere militar. Hamas este o organizație teroristă relativ bine echipată, dar nu poate concura cu o armată modernă. Cursul primelor două zile de război – 7 și 8 octombrie 2023 – poate fi citit și ca însemnând că organizația Hamas era probabil preocupată în primul rând de răspândirea terorii și luarea de ostatici. Deoarece Israelul a fost întotdeauna dispus să plătească un preț mare pentru schimbul de prizonieri individuali în trecut, câteva zeci de ostatici sunt o monedă de schimb valoroasă pentru Hamas. Și aici, oamenii din Israel vor trebui să se gândească la stimulentele pe care le stabilesc. Alți factori vor juca, de asemenea, un rol în continuarea războiului. Pe de o parte, există întrebarea des citată ”pe câte fronturi trebuie să lupte Israelul”. Primele lupte de la granița cu Libanul nu par că Hezbollah vrea să intre în conflict cu toată forța; dar asta se poate schimba. De la conflictul cu Hamas din 2021, când au izbucnit tulburări în Ierusalim și în alte orașe, Israelul are și o potențială problemă internă în astfel de situații.

Mai presus de toate, însă, se va pune întrebarea cât de departe ar trebui să meargă Israelul în Operațiunea Iron Swords (Săbii de Oțel). Nimeni din conducerea israeliană nu va dori să renunțe la represalii dure, fie și doar pentru a crește din nou descurajarea. Opoziţia a oferit deja guvernului cooperarea sa. O reocupare a Fâșiei Gaza, chiar dacă doar parțial, ar fi o provocare uriașă pentru Israel, și nu doar militar.

Guvernele occidentale de la Berlin la Washington s-au alăturat rapid și fără echivoc Israelului: acest lucru este adevărat nu numai din cauza brutalității atacului, ci și din cauza criticilor care au fost adesea adresate coaliției lui Netanyahu din Occident. Și aici, este important să corectăm posibilele percepții greșite din partea palestiniană. Și este un semnal important pentru cultura locală.

Opinia Iranului

            “Sprijinim Operațiunea Furtuna Al-Aqsa (celebra moschee palestiniană de pe Muntele Templului de la Ierusalim, al treilea loc sfânt al musulmanilor – n.n) și suntem siguri că și Frontul de Rezistență o susține. Vom fi împreună cu mujahedinii palestinieni până la eliberarea Palestinei și a Ierusalimului”, a spus în prima zi a atacului Hamas, 7 octombrie 2023, generalul-maior iranian Rahim Safavi, consilier al ayatollahului Ali Khamenei.

            Declarația acestuia pare să arate că ar putea exista o coordonare la cel mai înalt nivel între Hamas și Iran, ceea ce ar putea pune problema unei pregătiri de amploare și ar putea duce la un veritabil Război Mondial. Rămâne de văzut ce alte state și grupări arabe anti-Israel se vor alătura.

            Misiunea Iranului la Naţiunile Unite a declarat pe 8 octombrie 2023 că Teheranul nu a fost implicat în atacurile Hamas asupra Israelului: „Măsurile ferme luate de Palestina sunt o apărare perfect legitimă împotriva a șapte decenii de ocupație opresivă și a crimelor odioase comise de regimul sionist ilegitim. Susținem cu fermitate Palestina, dar nu participăm la măsurile de răzbunare palestiniene, deoarece acestea sunt luate numai de Palestina însăși”. Misiunea Teheranului a ONU a adăugat că „succesul” operațiunii militare a Hamas s-a explicat prin faptul că a surprins Iranul și a dus la „cel mai mare eșec” al serviciilor de securitate israeliene. „Ei încearcă să-și justifice eșecul și să-l lege de agențiile de informații ale Iranului și de planificarea operațională a acestuia. Le este foarte greu (Israelului) să se împace cu faptul că, comunitatea internațională de informații le spune că au fost învinși de grupările palestiniene”.

            Opinia Israelului – ”Începem un război lung și dificil”

           Toate indiciile arată că Forțele de Apărare Israeliene pregătesc o invazie de proporții a Fâșiei Gaza după atacurile fără precedent ale Hamas din 7 septembrie 2023 (https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/israelul-pregateste-o-invazie-de-proportii-in-2306427.html, postat pe 8 octombrie 2023): premierul Netanyahu a avertizat populația să părăsească Gaza, fiindcă „va fi transformată în ruine“. Armata israeliană a anunţat că evacuează aşezări israeliene din zona de frontieră cu Gaza, pe fondul războiului cu organizaţia extremistă palestiniană Hamas. Mii de oameni urmează să fie duşi în alte locuri din Israel, a precizat pe 8 octombrie 2023 purtătorul de cuvânt al Armatei israeliene, Richard Hecht. Armata a declarat drept zonă restricţionată zona din jurul fâşiei de coastă. Încă opt puncte au rămas în sudul Israelului, unde Armata căuta posibili atacatori, a spus Hecht. Gardul cu Fâşia Gaza a fost spart în 29 de puncte, toate acestea fiind acum sub control. Potenţialii noi atacatori sunt atacaţi din aer în aceste puncte, potrivit lui Hecht.

           Mulţi israelieni sunt ţinuţi ostatici în Gaza, inclusiv femei, copii şi cetăţeni în vârstă. Armata israeliană nu a putut furniza până acum cifre exacte. “Vom oferi Hamas un răspuns foarte dur după acest atac inuman”, a spus purtătorul de cuvânt al Armatei. Potrivit cifrelor militare, printre morţi se numără 26 de militari şi femei, inclusiv un general adjunct şi comandanţi superiori. Hecht a declarat că vor fi date instrucţiuni populaţiei din Gaza înaintea atacurilor asupra ţintelor Hamas “pentru a evita daune colaterale”. Dar nu va fi nici o evacuare de pe teritoriul palestinian, a precizat el. “Le vom spune să meargă spre nord, să meargă spre sud, să meargă spre est”, a spus el. În ceea ce priveşte o posibilă ofensivă terestră, purtătorul de cuvânt a declarat că toate opţiunile sunt pe masă. Punctele de trecere a frontierei în Gaza au fost distruse de Hamas, a spus el. “Nu ne grăbim să le redeschidem”, a adăugat el.

           Autoritățile politico-militare de prim rang ale Israelului s-a reunit, sâmbătă seară, 7 octombrie, pentru a stabili răspunsul ţării la atacurile organizate de Hamas. Cabinetul a luat ”o serie de decizii operative cu scopul de a provoca distrugerea capacităţilor militare şi guvernamentale ale Hamas şi ale Autorităţii Palestiniene”, potrivit unei declaraţii transmise de Biroul premierului din Israel. ”Începem un război lung şi dificil. Războiul ne-a fost impus de un atac sângeros al Hamas”, a afirmat premierul israelian Benjamin Netanyahu.

           Lt. col. Jonathan Conricus, purtător de cuvânt al Forţelor de Apărare ale Israelului, a declarat că ”multe sute”, posibil chiar o mie de luptători Hamas au fost implicaţi în atacurile surpriză de sâmbătă 7 octombrie 2023. Duminică 8 octombrie, la ora locală 4.15, Conricus a afirmat: ”Încă luptăm, eliberând ultimele case, şi locaţii, şi comunităţi şi baze. Să sperăm că în zori vom putea să declarăm că am restaurat, în sfârşit, suveranitatea şi ordinea în Israel. Dar nu am reuşit încă acest lucru. Şi asta va fi prioritatea noastră numărul unu. Apoi vom închide graniţa şi ne vom asigura că nu mai vin alţi terorişti. Şi apoi vom începe să ne concentrăm pe a lovi Hamas cum nu am mai făcut-o niciodată”.

            Opinia ONU

            O reuniune de urgență a Consiliului de Securitate al ONU cu privire la situația din Orientul Mijlociu și problema palestiniană a avut loc duminică 8 octombrie 2023, în urma violențelor dintre Israel și Hamas. Mai mulţi membri ai Consiliului de Securitate al ONU, fără a întruni însă, unanimitatea, au condamnat ofensiva surpriză a mişcării islamiste palestiniene Hamas asupra Israelului, în timpul unei întâlniri de urgenţă cu uşile închise.

            Tot pe 8 octombrie, Programul Alimentar Mondial (PAM), organizație din cadrul ONU, a informat printr-un comunicat că este „profund îngrijorat de deteriorarea rapidă a situaţiei din Israel şi statul Palestina şi de impactul acestui conflict asupra populaţiilor afectate”. Organizaţia cu sediul la Roma, declară că are stocuri de alimente gata să fie distribuite persoanelor strămutate sau persoanelor din adăposturi și „solicită acces umanitar sigur şi neîngrădit în zonele afectate, făcând apel la toate părţile să respecte principiile dreptului umanitar. Pe măsură ce conflictul se intensifică, civilii, inclusiv copiii şi familiile vulnerabile, se confruntă cu provocări tot mai mari în ceea ce priveşte accesul la produsele alimentare de bază. Reţelele de distribuţie sunt perturbate, iar producţia de alimente este grav afectată de ostilităţi”. Agenția Organizației Națiunilor Unite este, de asemenea, îngrijorată de epuizarea stocurilor în magazinele alimentare din Fâşia Gaza, precum şi de deşeurile cauzate de întreruperile de curent.

            Potrivit cifrelor ONU, peste 123.000 de persoane au fost strămutate în Fâșia Gaza de la începutul atacului pe scară largă al Israelului de către Hamasul islamic radical. Peste 123.538 de persoane și-au părăsit locuințele “de frică, din îngrijorare pentru protecția lor și din cauza distrugerii caselor lor”, a anunțat pe 9 octombrie 2023, Biroul ONU pentru Afaceri Umanitare (OCHA). Peste 73.000 de refugiați sunt găzduiți în școli.

          Opinia organizației Jihadul Islamic

Un palestinian militant, lider al Jihadului Islamic, Ziad al-Nakhala, a declarat pe 8 august 2023 că facţiunea sa ţine în captivitate peste 30 din israelienii care au fost răpiţi și aduși în Fâşia Gaza, după ce Hamas a lansat atacuri asupra Israelului.

Captivii nu vor fi repatriaţi “până când toţi prizonierii noştri nu vor fi eliberaţi”, a adăugat al-Nakhala, referindu-se la mii de palestinieni care se află în închisorile israeliene.

Reacția Hezbollah

         Hezbollah a atacat Israelul duminică 8 octombrie 2023 dimineață, trăgând cu tunuri și rachete în trei poziții militare israeliene, în fermele disputate de la Shebaa, iar forțele israeliene au răspuns cu tiruri de artilerie și drone, asupra unor poziții ale grupării din Liban.

Atacurile Hezbollah, o puternică formațiune armată susținută de Iran, vin după ofensiva surprinzătoare declanșată sâmbătă 7 octombrie 2023 dimineața, de Hamas asupra Israelului, cu valuri masive de rachete și comandouri care au trecut granița.

Hezbollah a revendicat atacul cu rachete și artilerie asupra fermelor Shebaa israeliene, spunând că a fost desfășurat ca „solidaritate” cu poporul palestinian. Într-comunicat, gruparea a afirmat că atacul a vizat trei obiective, inclusiv o „poziție radar” din Fermele Shebaa, o porțiune de pământ ocupată de Israel din 1967, pe care Libanul o revendică.

Hezbollah, organizație islamistă pro-iraniană, a declarat pe 9 octombrie 2023 că a bombardat două cazărmi israeliene ca răspuns la moartea a trei dintre membrii săi în urma bombardamentelor israeliene asupra unei zone de frontieră din sudul Libanului.

Reacția Forțelor ONU de menținere a păcii

            Tensiunea a escaladat și la granița Libanului cu Israelul.

Forțele ONU de menținere a păcii, staționate în sudul Libanului s-au îndreptat spre granița cu Israelul, dar au fost oprite de simpatizanții locali ai Hezbollah, care au blocat drumurile.

Incidentul a apărut după ce forțele ONU de menținere a păcii din sudul Libanului au primit ordin să se retragă și să se adăpostească în bazele lor principale, de teama că Hezbollah ar putea intra în Israel. Forța Interimară a ONU în sudul Libanului (UNIFIL) a declarat că a detectat explozii în apropiere de Al-Boustan, în sud-vestul Libanului: “Șeful și comandantul forțelor UNIFIL, generalul-maior Aroldo Lazaro Saenz, este în contact cu părțile implicate, îndemnându-le să dea dovadă de maximă reținere și să utilizeze mecanismele de legătură și coordonare ale UNIFIL pentru a preveni o nouă escaladare și pierderea de vieți omenești”. Armata israeliană a anunțat că a trimis trupe în nordul țării pentru a contracara infiltrarea” unor suspecți la granița cu Libanul. Oficialii militari israelieni susțin că au desfășurat trupe pentru a face față unei infiltrări din Liban.

Pe 9 octombrie 2023, comandantul Forţei Interimare a Naţiunilor Unite în Liban (UNIFIL), generalul Aroldo Lazaro Saenz, a îndemnat părţile ”să exercite cea mai mare reţinere şi să folosească mecanismele de legătură şi coordonare ale UNIFIL pentru a preveni o escaladare ulterioară”. La rândul său, premierul libanez Najib Mikati a asigurat că ”prioritatea guvernului său este menţinerea securităţii şi stabilităţii în sudul Libanului şi menţinerea calmului”.

În 2006, un război devastator între Hezbollah şi Israel s-a soldat cu peste 1.200 de morţi de partea libaneză, în mare parte civili, şi 160 de partea israeliană, în mare parte soldaţi.

Emilian M. Dobrescu

            După devalorizarea monedei naţionale, decisă în 2016 în cadrul unui program al FMI, dificultăţile economice din acestă țară s-au accentuat: inflaţia a crescut puternic, reducând drastic puterea de cumpărare a egiptenilor.

            Și în 2022, lira egipteană a continuat să piardă aproape 50% din valoarea sa față de dolar, pe fondul unei creșteri semnificative a populației. Din acest motiv, în ciuda creșterii economice, mulți egipteni consideră că nivelul lor de trai a scăzut de-a lungul anilor. Armata deține un control fără precedent asupra majorității aspectelor guvernării, motiv pentru care forța sa militară este atât de mare. În ciuda acestor probleme, Egiptul se numără printre cele mai bogate țări din Africa.

            Avioane de luptă din Franța și echipamente militare din SUA

            La finalul lunii aprilie 2021, autoritățile egiptene au semnat un contract cu Franța pentru achiziționarea a 30 de aeronave Rafale[1]. Potrivit ministrului egiptean al Apărării, contractul va fi finanţat printr-un împrumut care va fi plătit pe o perioadă de 10 ani. Deși ministrul egiptean al Apărării nu a oferit mai multe detalii despre contract, acesta ar valora cca 4,5 miliarde de dolari. În decembrie 2020, președintele francez Emmanuel Macron puncta faptul că el nu va condiţiona vânzarea de arme către Egipt, întrucât nu doreşte să afecteze abilitatea egiptenilor de a lupta împotriva terorismului în regiune.

            Pe 25 ianuarie 2022, Departamentul de Stat al SUA a aprobat două vânzări majore de echipamente militare către Egipt, legate de transportul aerian şi sistemele radar[2]. Decizia survine în ciuda preocupării tot mai mari cu privire la respectarea drepturilor Omului în această țară. Vânzarea a 12 avioane de transport militar cvadrimotoare C-130J Super Hercules şi a echipamentului asociat, care nu a fost încă finalizată, este estimată la 2,2 miliarde de dolari. Aceste contracte de vânzare survin într-un context în care la Washington tot mai multe voci se fac auzite împotriva tratamentului rezervat opozanţilor politici de către guvernul preşedintelui egiptean Abdel-Fattah al-Sissi. Ţara are cel puţin 60.000 de deţinuţi politici, potrivit ONG-urilor. Pentru anul fiscal 2022, care a început la 1 octombrie 2021, administraţia Biden a menţinut, însă, acelaşi buget ca anul precedent de 1,4 miliarde de dolari în asistenţă bilaterală, în mare parte militară, pentru Egipt.

            Autoritatea Canalului Suez (SCA)

            Pe data de 23 martie 2021, nava portconteiner Ever Given, aparținând firmei japoneze de leasing naval Shoei Kisen Kaisha Ltd., a eşuat pe diagonală în porțiunea sudică a canalului Suez și a blocat astfel trecerea a peste 400 de nave, ceea ce a avut un impact global asupra circulaţiei mărfurilor prin acest canal de navigație iportant al planetei. ”Pentru a debloca canalul am folosit aproximativ 15 remorchere, timp de şase zile, am lucrat 24 de ore pe zi, am folosit două drage și lansări de asistenţă. Canalul a fost închis timp de şase zile. Numai asta a cauzat un mare rău. Vom încerca să obţinem încă două remorchere, cu o putere de tragere de peste 200 de tone“, a spus Osama Rabie, preşedintele SCA.

            SCA are în vedere și achiziționarea unor macarale care să descarce mărfurile aflate la o înălţime de până la 52 metri, a declarat Osama Rabie: ”Procedurile noastre sunt solide, dorim însă să ne îmbunătăţim serviciile”. Autoritatea planifică o posibilă extindere a părţii sudice a canalului: “Există o porţiune de 250 de metri care necesită extindere, poate o vom extinde la 400 de metri“, a spus Rabie.

            Toate cele 422 de nave care erau blocate după eșuarea portcontainerului Ever Given au trecut prin Canalul Suez după 30 martie 2021[3]; incidentul a blocat traficul comercial mondial în valoare de 9 miliarde de dolari pe zi. Un număr de 61 de nave care transportau, de la țiței până la bovine, au trebuit să aștepte până pe 3 aprilie, pentru a tranzita culoarul. 

            Confiscarea navei Ever Given

            Pe 13 aprilie 2021, Autoritatea Canalului Suez (SCA) a confiscat nava “Ever Given”[4]: ordinul de sechestrare a navei a fost emis de un tribunal din oraşul Ismailia. Egiptul cere în instanță despăgubiri în valoare de 900 de milioane de dolari.  Suma include pierderile înregistrate de Autoritatea Canalului Suez, costurile de relocare a navei, dar şi pe cele de mentenanţă.

            Ryu Murakoshi, un purtător de cuvânt al companiei care deține nava, a declarat că Shoei Kisen Kaisha Ltd. este în „negocieri privind compensarea”. Cu toate acestea, compania îşi doreşte ca asiguratorii navei să achite jumătate din această sumă. Aceştia au invocat un principiu al legislaţiei maritime, potrivit căruia clienții navei sunt obligați să contribuie la achitarea costurilor, în cazul în care nava se confruntă cu o tragedie sau cu un eşec.

            La finele lunii martie 2021, nava „Ever Given”, cu o lungime de 400 m, a eşuat pe diagonala Canalului Suez. Preşedintele Autorităţii Canalului Suez, Osama Rabie, a apreciat că pierderile şi pagubele provocate de blocarea navei Ever Given ar putea ajunge la un miliard de dolari. 

            Barajul Renașterii Naționale (GERD), dar pentru etiopieni

            Egiptul este în proporţie de 97% dependent de Nil pentru irigaţii şi alimentarea cu apă. Egiptul consideră că barajul etiopian îi va reduce accesul la această resursă vitală, iar

Sudanul se teme că propriile hidrocentrale ar putea fi deteriorate dacă Etiopia trece la umplerea rapidă a GERD. GERD ar putea să devină cea mai mare instalaţie hidroelectrică din Africa, cu o capacitate anunţată de circa 6.500 de megawaţi. Etiopia a anunţat, în octombrie 2020, că prima fază a operaţiunilor de umplere a GERD a fost încheiată în august 2020, iar energia hidroelectrică produsă de baraj este vitală pentru a răspunde nevoilor energetice ale celor 110 milioane de locuitori ai săi.

            Proiectul mega-barajului etopian, lansat în 2011 pentru un cost de patru miliarde de dolari, urmează să dubleze producţia actuală de energie electrică a Etiopiei, la care au acces doar aproximativ jumătate din cei cca 120 milioane de Etiopieni. Etiopia consideră că barajul este esenţial pentru dezvoltarea sa, în Timp ce Egiptul îl consideră o ameninţare existenţială, iar Sudanul a avertizat cu privire la riscuri mari în propria țară pentru viaţa a milioane de persoane. În aceste condiții, Etiopia sa a început să umple rezervorul şi a pornit două din cele 13 turbine ale hidrocentralei aferente barajului…

            Și din punct de vedere al mediului, pe lângă consecinţele încălzirii climatice, construcţia de către Etiopia a acestui mare baraj pe Nilul Albastru, afluent al Nilului, reprezintă o ameninţare vitală pentru Egipt: fluviul Nil, ale cărui ape sunt împărţite cu Sudanul şi Etiopia, asigură 97% dintre nevoile de apă ale Egiptenilor – populaţia Egiptului, care este o țară în mare parte ocupată de deșert, trăieşte într-o parte infimă a teritoriului, în principal pe malurile fertile ale Nilului…           

          COP 27

Conferinţa Părţilor la Convenţia Cadru a ONU privind Schimbările Climatice (COP27), care are drept obiectiv să ofere un nou suflu luptei împotriva încălzirii globale, s-a desfășurat între 6-20 noiembrie 2022 la Sharm el-Sheikh, în Egipt[5]: summitul COP27 a reunit reprezentanţi din circa 200 de ţări în încercarea de a se lua măsuri urgente pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, în condiţiile în care impactul încălzirii globale – inundaţii, secete prelungite, incendii – afectează tot mai mult planeta noastră divizată politic şi preocupată de alte urgenţe, precum războiul din Ucraina, crizele energetice şi alimentare. „Egiptul va depune toate eforturile”, a dat asigurări în deschiderea conferinţei ministrul de externe egiptean Sameh Shoukry, care prezidează COP27. „Trebuie să fim clari, oricât de dificil este momentul actual, inacţiunea echivalează cu miopie şi nu poate decât să întârzie catastrofa climatică”, a declarat și fostul preşedinte al conferinţei pentru climă COP26 de la Glasgow, Alok Sharma.

Lupta pentru climă este „o problemă de viaţă şi de moarte, pentru securitatea noastră în prezent şi pentru supravieţuirea noastră în viitor. Summitul COP27 „trebuie să pună bazele unei acţiuni mai rapide şi mai curajoase în domeniul climei, acum şi în acest deceniu care va decide dacă lupta pentru climă este câştigată sau pierdută”, a declarant, la rândul său, Secretarul general al ONU, Antonio Guterres. Emisiile de gaze cu efect de seră ar trebui să scadă cu 45% până în 2030 pentru a avea şansa de a limita încălzirea globală la 1,5 grade Celsius faţă de epoca preindustrială, cel mai ambiţios obiectiv al Acordului de la Paris.

Pe agenda COP27 de la Sharm El-Sheikh s-au regăsit teme precum adaptarea la schimbările climatice, mecanismul internaţional pentru pierderi şi daune asociate schimbărilor climatice, finanţarea acţiunii climatice, dezvoltarea şi transferul tehnologiilor, dar şi promovarea egalităţii de gen inclusiv în contextul schimbărilor climatice.

Poziția Chinei

China a devansat SUA care nu mai este poluatorul nr. principal al lumii: emisiile de carbon ale Chinei au fost în 2022 mai mult decât duble decât ale SUA. Și tendința în SUA și Europa este de scădere, dar este de creștere în China. Miezul dilemei este că „Umanitatea nu ar putea rezolva provocarea climatică dacă cei mai mari emițători nici măcar nu pot vorbi între ei”, a declarat Li Shuo, consilier pentru politici globale la Greenpeace Asia de Est.

Președintele chinez Xi Jinping a subliniat în mod constant doctrina Națiunilor Unite conform căreia țările bogate și cele sărace suportă sarcini diferite pentru schimbările climatice.

Poziția României

”Ne vom concentra asupra problemei globale urgente privind schimbările climatice şi asupra luării de măsuri în vederea atingerii obiectivelor climatice colective ale lumii”[6]: în cadrul Summitului, şeful statului român a susţinut Declaraţia Naţională şi a participat la întâlniri multilaterale şi bilaterale care vizează promovarea cercetării şi inovării pentru a susţine acţiunile climatice, securitatea alimentară, comunităţile vulnerabile, adaptarea la schimbările climatice şi răspunsul eficient la situaţii de urgenţă generate de schimbările climatice. De asemenea, preşedintele Klaus Iohannis a coprezidat alături de prim-ministrul Republicii Cehe, Petr Fiala, un eveniment la nivel înalt pe tema promovării educaţiei privind schimbările climatice, la care au participat şefi de stat şi de guvern din UE şi state partenere, precum şi reprezentanţi ai instituţiilor europene şi ai organizaţiilor internaţionale. Organizată la iniţiativa Preşedintelui României, dezbaterea s-a fundamentat pe demersurile realizate la nivelul Administraţiei Prezidenţiale, care s-au materializat cu lansarea în iunie 2022 a Raportului „Educaţia privind schimbările climatice şi mediul în şcoli sustenabile”.

Poziția SUA

În avanpremierea deschiderii COP27, SUA au lansat ideea că ar fi gata să accepte, în alianță cu UE, să plătească daune țărilor afectate de schimbările climatice, printr-un fond special, dar numai dacă ar plăti și China[7]: în anul 2021, SUA au respins ideea, și din cauza condițiilor puse de chinezi. SUA au rezistat invitației de a se alătura inițiativei „Pierderi și Daune” (”Loss and Damage”), care prevede despăgubiri pentru fenomenele extreme provocate de schimbările climatice în țările sărace. Acum, însă, SUA își propune să mai pună o presiune asupra Chinei: să consimtă că este o țară dezvoltată și nu se mai încadrează în categoria celor în curs de dezvoltare.

Inițiativa „Pierderi și Daune” invocă responsabilitatea morală a țărilor industrializate, care de aproape două secole au fost sursele cele mai importante de poluare; SUA, UE și Marea Britanie sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din excesul de CO2 din atmosferă, potrivit Our World Data. Chestiunea „Pierderi și Daune” era deja una dintre cele mai controversate subiecte de negocieri legate de măsurile pe care țările lumii trebuie să le ia ca să reducă încălzirea globală, înainte ca acesta să ducă la catastrofe ireversibile.

Până acum, se punea problema ca SUA și națiunile industrializate ale Europei să trimită bani țărilor celor mai puțin dezvoltate, care au suferit de pe urma inundațiilor, valuri de căldură, secete, creșterea mării și alte dezastre, agravate de schimbarea climei. La COP27, trimisul special al SUA John Kerry a spus-o explicit: China ar trebui să contribuie cu propriile fonduri la această cauză, „mai ales dacă ei cred că vor continua să continue în următorii 30 de ani cu creșterea emisiilor lor”. SUA și China au avut o comunicare regulată cu privire la politica climatică, până când Beijingul a oprit această colaborare în august 2022, ca o mustrare diplomatică pentru vizita președintelui Camerei Nancy Pelosi în Taiwan.

Poziția UE

Comisia Europeană a solicitat tuturor părților să ia de urgență măsuri pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a respecta angajamentele pe care și le-au asumat în cadrul Acordului de la Paris și al Pactului climatic de la Glasgow adoptat în 2021 la COP26[8]. Pe 7 și 8 noiembrie 2022, președinta von der Leyen a reprezentat Comisia Europeană la Summitul liderilor mondiali care a deschis oficial COP27. Între 14 și 18 noiembrie, vicepreședintele executiv Frans Timmermans a condus echipa de negociere a UE, iar Kadri Simson, comisarul pentru energie, Virginijus Sinkevičius, comisarul pentru mediu, afaceri maritime și pescuit și Janusz Wojciechowski, comisarul pentru agricultură, au participat, de asemenea, la evenimente în cadrul COP27. Pe 8 noiembrie 2022, președinta von der Leyen a participat la o masă rotundă a liderilor pe tema investiției în viitorul energiei unde a prezentat declarația comună a UE în cadrul unei sesiuni plenare cu președintele Consiliului European. De asemenea, a participat la o serie de evenimente și a semnat declarații bilaterale cu mai mulți parteneri, cu un accent deosebit pe parteneriatele în domeniul forestier și al climei și pe tranziția către o energie curată.

            În cadrul COP27, echipa de negociere a Comisiei a insistat să fie realizată punerea în aplicare a angajamentelor existente pentru a trece de la nivelul discursurilor ambițioase la acțiuni concrete, inclusiv prin adoptarea unui program de lucru privind atenuarea schimbărilor climatice, cu scopul de a intensifica de urgență nivelul de ambiție privind atenuarea schimbărilor climatice și acțiunile de punere în aplicare conexe în acest deceniu critic. În ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, UE s-a angajat să realizeze progrese clare în vederea atingerii Obiectivului Global de Adaptare (GGA). Referitor la pierderile și daunele produse de schimbările climatice, UE a evidențiat că va căuta soluții eficiente pentru a răspunde nevoilor țărilor vulnerabile din întreaga lume care se confruntă cu efectele schimbărilor climatice. UE a obținut includerea oficială în ordinea de zi a lucrărilor COP27 a unei analize privind prevenirea, reducerea la minimum și gestionarea pierderilor și daunelor, pentru a permite părților să discute cu privire la cea mai bună cale de urmat pentru a facilita accesul rapid la finanțare și pentru a intensifica sprijinul acordat țărilor și comunităților vulnerabile.

            Marea Roșie: posibilă alunecare de teren

            O nouă cercetare a scos la iveală faptul că Marea Roșie ascunde secrete care ar putea pune în pericol comunitățile de pe coasta Egiptului și a Arabiei Saudite[9]. Autorul studiului, Sam Purkis, a descoperit o prăpastie de trei metri lățime și opt metri înălțime, în Strâmtoarea Tiran. „Mi-am dat seama că ceea ce vedeam era rezultatul unei forțe geologice, care spărsese fundul mării”, a explicat Purkis, geolog la Universitatea din Miami (California, SUA). Cercetări ulterioare au arătat că aceasta era opera unei alunecări de teren, care probabil a declanșat valuri de 10 m înălțime, care au lovit coasta egipteană în urmă cu aproximativ 500 de ani.

            Astăzi, pentru acea bucată de pământ, dacă alunecă, modelele sugerează că ar putea declanșa un alt tsunami, de două ori mai mare decât cel precedent; chiar și atunci când au loc cutremure în regiune, rareori generează tsunami-uri de asemenea dimensiuni. „Acea zonă a Egiptului, amenințată de tsunami, precum și Arabia Saudită, care se urbanizează atât de rapid, prezintă anumite pericole, care nu au fost recunoscute până acum, fiind ascunse pe fundul mării, dar trebuie să fie recunoscute, pentru a evita o catastrofă viitoare”, a mai spus Sam Purkis.

            Marea Roșie este o falie care se mărește permanent, ceea ce înseamnă că cele două maluri ale sale se depărtează, pe măsură ce plăcile tectonice care o mărginesc se deplasează încet. Acest lucru face ca regiunea să fie extrem de sensibilă la cutremure, dar descoperirea unei alunecări de teren submarine sugerează că există și alte forțe declanșatoare ale unui tsunami, elemente trecute poate prea ușor cu vederea. Ruperea versanților de-a lungul unor părți a coastei Mării Roșii ar putea fi deosebit de periculoasă în strâmtori sau în alte pasaje înguste, unde un val poate ajunge rapid la țărm. În ciuda faptului că a alunecat doar 30 m, terenul care s-a deplasat acum jumătate de mileniu a provocat valuri puternice care au lovit țărmul în doar câteva minute.

            Dacă, la un moment dat, în viitor, terenul alunecă cu 50 m, modelele arată că primele efecte vor fi resimțite de orașul stațiune egiptean Sharm El Sheikh, care se află la sud-vest: într-un minut și treizeci de secunde, valurile care se vor izbi de țărm aici ar putea ajunge până la 21 m înălțime. Dacă pământul alunecă cu încă 100 m, valurile care vor lovi Sharm El Sheikh s-ar putea întinde pe o înălțime de 35 m. Puțin mai la nord, la Mousa Bay, valurile ar putea atinge o înâlțime 45 m, ajungând pe coastă în mai puțin de trei minute; apoi, după alte câteva minute, coasta saudită de pe cealaltă parte a strâmtorii ar fi afectată, deși cu valuri ceva mai mici – aici, cercetătorii cred că valurile ar putea atinge 15 m înălțime.

            Nu este surprinzător faptul că înregistrările istorice au omis alunecarea de teren subacvatică care a declanșat un tsunami în urmă cu 500 de ani. Nu numai că evenimentul nu a fost marcat de un cutremur, dar linia de coastă pe care se află acum Sharm El Sheikh era doar o bază ocazională pentru pescari la acea vreme, ceea ce înseamnă că puțini oameni ar fi văzut probabil valurile.

            Astăzi, realitatea este foarte diferită. Pantele submarine din largul coastei stațiunii Sharm El Sheikh sunt foarte abrupte: dacă acești pereți alunecă și mai mult în adâncuri, s-ar putea declanșa o undă de valuri care ar putea ajunge cu ușurință până la coasta saudită. Capacitatea de a prezice când va lovi un nou tsunami ar putea salva vieți și infrastructuri, iar alunecările de teren din Marea Roșie trebuie să fie monitorizate constant, susțin cercetătorii.

            Orașul de aur

            Arheologii au anunțat descoperirea unui „oraș de aur”, vechi de 3.500 de ani, în Egipt[10]: ultimul mare succes al egiptologilor datează din 1923, când echipa englezului Howard Carter a găsit sarcofagul faraonului Tutankhamon. Descoperirea recentă este și ea cumva legată de faraonul Tutankhamon. Egiptologii spun că „oraș de aur” a fost construit de bunicul faimosului faraon, faraonul Amenhotep al III-lea, care a domnit în jurul anului 1390 î.Hr.

            Așezarea, descoperită în apropiere de Luxor, era, de altfel, locuită și în timpul lui Tutankhamon; este vorba, spun specialiștii, de cel mai mare oraș antic descoperit în Egipt: săpăturile au scos la iveală brutării, ateliere și locuri de înmormântare în care alături de Oameni sunt îngropate și animale. Echipa de arheologi a crezut inițial că a găsit Templul mortuar al lui Tutankhamon, adică locul în care tânărul faraon a fost mumificat, dar au dat peste un complex mult mai mare. La doar câteva săptămâni de la începerea săpăturilor, au descoperit „formațiuni de cărămizi care mergeau în toate direcțiile; se știa de existența acestui oraș, dar nimeni nu reușise să-i dea de urmă.

            „Multe expediții străine au căutat acest oraș și nu l-au găsit niciodată”, spune comunicatul dat de arheologii egipteni, care au dezgropat un oraș mare, bine conservat, cu ziduri înalte și clădiri pline obiecte folosite odinioară de locuitorii orașului; “Străzile orașului sunt flancate de case… unele dintre zidurile lor au o înălțime de până la trei metri”.

            Primul scop al misiunii a fost datarea așezării, care a fost realizată folosind hieroglifele găsite pe capacele de lut ale vaselor de vin: „Referințele istorice ne spun că așezarea consta din trei palate regale ale regelui Amenhotep al III-lea, precum și centrul administrativ și industrial al Imperiului”, susține echipa condusă de arheologul Zahi Hawass într-un comunicat remis presei.

            În partea de sud a orașului era o brutărie. În această zonă au fost descoperite cuptoare, dar și vase mari de ceramică folosite pentru depozitare. „Din dimensiunea sa, putem afirma că bucătăria era destinată unui număr foarte mare de muncitori și angajați”, explică arheologii.

            La începutul lunii aprilie 2021, echipa arheologilor a lucrat într-o zonă unde presupun că s-ar fi aflat odinioară atât centrul administrativ, cât și locuințele, care par să fie mari și bine amenajate. Această zonă este înconjurată de un zid în zig-zag care avea un singur punct de acces spre zonele rezidențiale. „Intrarea unică ne face să credem că se încerca asigurarea siguranței locuitorilor: Oamenii aveau capacitatea de a controla intrarea și ieșirea din zonele închise de ziduri”, susțin cercetătorii. În interiorul zidurilor orașului au fost găsite și mormintele unor Oameni, dar și ale unor animale, de pildă un taur.

            A treia zonă pare a fi ocupată de atelierele unde se pregăteau cărămizile de lut folosite la ridicarea orașului. În această parte a orașului, experții au descoperit și matrițe mari de turnare pentru fabricarea amuletelor și a obiectelor decorative delicate. “Aceasta este o dovadă suplimentară a activității din oraș: se produceau decorațiuni atât pentru temple, cât și pentru morminte”, susțin arheologii.

            „În toate zonele excavate, misiunea a găsit multe instrumente utilizate într-un fel de activitate industrială, cum ar fi țesutul. „Doar săpăturile ulterioare ale zonei vor dezvălui ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în urmă cu 3.500 de ani. La nord de așezare a fost descoperit un cimitir mare, ale cărui dimensiuni nu au fost încă stabilite. Echipa s-a declarat optimistă că vor fi descoperite vestigii importante, mai ales că au descoperit grupuri de morminte la care se ajunge prin „scări sculptate în stâncă”, o construcție similară cu cele găsite în Valea Regilor.

            Parada de aur a faraonilor

            22 de mumii aparținând unor regi și regine ale Egiptului antic, așa-numita Paradă de Aur a Faraonilor a început pe 3 aprilie, ora 19,30 (ora României)[11]: 22 de mumii regale, 18 ale unor regi şi 4 ale unor regine, au fost transportate de la Muzeul din Cairo, unde au fost adăpostite mai bine de un secol, la sediul noului Muzeu Naţional al Civilizaţiei Egiptene, pe un traseu de 5 km.

            Mumiile au fost transportate în ordinea cronologică a domniilor, fiecare într-un car decorat în stil faraonic ce va purta numele respectivului suveran. Drumul a durat 40 de minute și a fost efectuat sub atenta supraveghere a poliţiei. Un car alegoric al faraonul Seqenenre Taa (secolul al XVI-lea în.Hr.), din dinastia a XVII-a a deschis cortegiul, care a fost închis de carul lui Ramses al IX-lea (secolul al XII-lea în.Hr.) din a XX-a dinastie.

            Înainte de paradă, mumiile au fost plasate în recipiente speciale umplute cu azot, iar în noua reședință, mumiile sunt depozitate în condiții mai moderne: „Controlul temperaturii și umidității este mai bun decât în ​​vechiul muzeu”, a declarat Salima Ikram, profesor de egiptologie la Universitatea Americană din Cairo.

            Cele 22 de mumii au fost expuse publicului larg la noul Muzeu Național al Civilizației Egiptene timp de 15 zile după paradă, fiecare în mod individual, alături de sarcofagele lor, într-un decor care a amintit de mormintele subterane ale regilor şi au fost însoţite de o biografie.

            Blestemul faraonilor

            Numeroase persoane din Egipt au asociat dezastrele din martie 2021 cu un ”blestem” provocat de decizia de a muta mumiile faraonilor: în decurs de o săptămână, Egiptul a fost afectat de blocarea Canalului Suez de o navă-container, un accident de tren care a lăsat în urmă 18 morţi în Sohag (sudul țării) şi decesul a cel puţin 25 de persoane din cauza prăbuşirii unui imobil din Cairo.

            Resursele umane

            În condiţiile în care 29 de milioane de Egipteni au vârsta necesară pentru a munci, şomajul rămâne un vector de puternice tensiuni sociale: milioane de persoane trăiesc din locuri de muncă precare, fără protecţie socială, alimentând economia informală.

            Un egiptean din trei trăieşte sub pragul de sărăcie. Ca majoritatea ţărilor arabe, Egiptul are o populaţie foarte tânără, cu peste 60% dintre cetăţeni în vârstă de sub 30 de ani.

            În paralel cu creşterea demografică, problemele sociale s-au agravat, iar clasele defavorizate au tendinţa de a face mai mulţi copiii, pentru că aceştia sunt percepuţi ca un posibil ajutor material pe termen lung.

            Suprapopularea

            Egiptul a atins pe 10 februarie 2021, pragul de 100 de milioane de locuitori, o creştere demografică care reprezintă o provocare majoră pentru această ţară a cărei populaţie, în mare parte tânără şi săracă, este concentrată pe o mică porţiune de teritoriu şi este dependentă de Nil pentru supravieţuire[12]. Țara arabă cu cea mai mare populaţie, Egiptul este pe locul al 3-lea la scară continentală, după Etiopia şi Nigeria, şi pe locul al 14-lea la nivel mondial.

            În condiţiile în care rata natalităţii a explodat în ultimii 30 de ani, cu o medie de 1,5 milioane de naşteri pe an, Egiptul aproape că şi-a dublat populaţia în ultimii 30 de ani. În 1990, populaţia Egiptului nu era decât de 57 de milioane, un număr aproape identic cu cea a Franţei la momentul respectiv. Acest ritm a încetinit uşor în ultimii ani, rata sporului natural scăzând în 2019 faţă de 2018 de la 1,87% la 1,78%.

            În Egipt se naşte în medie un copil la fiecare 17,9 secunde și chiar dacă autorităţile încearcă să acţioneze împotriva acestei bombe demografice, campaniile de sensibilizare precum „Doi este de ajuns”, lansate în ultimii pentru a reduce rata natalităţii, întâmpină dificultăţi în a-şi arăta roadele. Gomaa Shehata, un egiptean din Cairo în vârstă de 33 de ani care lucrează într-o cafenea, este de puţină vreme tată pentru a doua oară. „Tot ce cer de la viaţă este ca, copiii mei să aibă cu ce se îmbrăca şi să fie sănătoşi”, a spus el, referindu-se la preocupările economice ale egiptenilor.

            În 2017, preşedintele Abdel Fattah al-Sissi a spus că suprapopularea este una dintre principalele două ameninţări pentru ţara sa, alături de terorism. Vineri, în cadrul unei reuniuni a guvernului, prim-ministrul Mostafa Madbuly, a exprimat din nou această îngrijorare. „Creşterea populaţiei este cea mai mare provocare a statului (…), iar asta afectează securitatea naţională”, a afirmat el.

            Populaţiei egiptene din țară i se adaugă cele circa zece milioane de egipteni din diaspora, dintre care majoritatea trăiesc în ţările din Golf, unde s-au stabilit din motive economice, în special după tulburările create de revolta din 2011. Alţii au fost nevoiţi să părăsească ţara după căderea preşedintelui islamist Mohamed Morsi în 2013 şi represiunea la care a trecut guvernul succesorului său, Abdel Fattah al-Sissi. Dacă nu vor fi aplicate politici eficiente de planning familial, Egiptul va avea 120 de milioane de locuitori în 2030, potrivit previziunilor ONU. 

---

[1] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/egiptul-cumpara-aeronave-rafale-de-la-franta-valoare-de-45-miliarde-de-dolari-213310, postat și vizitat pe 4 mai 2021

[2] Vezi site-ul America vinde echipamente militare Egiptului în valoare de 2,2 miliarde de dolari (forbes.ro), postat și vizitat pe 26 ianuarie 2022

[3] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/navele-care-erau-blocate-dupa-esuarea-ever-given-au-trecut-prin-canalul-suez-209784, postat și vizitat pe 4 aprilie 2021

[4] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/egiptul-confiscat-nava-ever-given-si-cere-proprietarilor-despagubiri-de-aproape-1-miliard-de-dolari-211095, postat și vizitat pe 14 aprilie 2021

[5] Vezi site-ul https://blacknews.ro/deschiderea-conferintei-onu-privind-schimbarile-climatice-cop27-la-sharm-el-sheikh/, postat și vizitat pe 6 noiembrie 2022

[6] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/iohannis-la-masa-cu-greii-lumii-administratia-prezidentiala-anunta-angajamente-luate-de-romania-in-lupta-cu-poluarea-si-incalzirea-globala_2643855.html, postat și vizitat pe 7 noiembrie 2022

[7] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/geopolitica-la-cop27-sua-ar-plati-daune-tarilor-vulnerabile-la-efectele-schimbarilor-climatice-dar-sa-plateasca-si-china.html, postat și vizitat pe 6 noiembrie 2022

[8] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/dnews/20213021-ce-masuri-va-cere-uniunea-europeana-la-summitul-cop27-pentru-schimbarile-climatice, postat și vizitat pe 7 noiembrie 2022

[9] Vezi site-ul O alunecare de teren din Marea Roșie, veche de 500 de ani, ar putea declanșa un tsunami devastator (descopera.ro), postat și vizitat pe 3 martie 2022

[10] Vezi site-ul https://evz.ro/descoperire-arheologica-de-senzatie-au-gasit-orasul-de-aur-al-egiptului.html, postat și vizitat pe 9 aprilie 2021

[11] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/egipt-parada-de-aur-a-faraonilor-22-de-mumii-regale-mutate-cu-fast-intr-un-nou-muzeu.html, postat și vizitat pe 3 aprilie 2021

[12] Vezi site-ul https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/egiptul-a-depasit-pragul-de-100-de-milioane-de-locuitori-in-ciuda-masurilor-impotriva-suprapopularii-1258942, postat și vizitat pe 11 februarie 2021

Emilian M. Dobrescu

            Arabia Saudită a fost un deșert până la descoperirea rezervelor sale masive de petrol, ceea ce a dus la transformarea foarte rapidă a țării într-un stat modern. În 2022, țara a avut cea mai mare creștere a PIB-ului dintre toate țările G20, de 8,7%, consolidându-și locul printre cele mai puternice țări islamice din lume. Războaiele desfășurate în apropierea fromtierelor sale au dus la accelerarea cheltuielilor Arabiei Saudite pentru apărare, în Timp ce aproape 80% din achizițiile sale de arme provin din SUA.

          Acordul cu Huawei

          Pe 8 decembrie 2022, Arabia Saudită și China au arătat legături din ce în ce mai adânci, cu o serie de acorduri strategice, în Timpul unei vizite a președintelui Xi Jinping, inclusiv una cu gigantul tehnologic Huawei, a cărui vizită în Arabia Saudită a ridicat preocupări de securitate în SUA[1]: Regele Salman a semnat un „acord de parteneriat strategic cuprinzător” cu Xi Jinping, care a fost primit cu fast în Arabia Saudită, o țară arabă care formează noi parteneriate globale. Mașina președintelui chinez a fost escortată la palatul regelui de către membrii Gărzii Regale Saudite, călare pe cai arabi și purtând steaguri chinezești și saudite, iar mai târziu a participat la un banchet de bun venit. Liderul chinez a purtat discuții cu prințul moștenitor Mohammed bin Salman, conducătorul de facto al gigantului petrolier, care l-a întâmpinat cu un zâmbet cald. Xi a anunțat „o nouă eră” în relațiile arabe.

            Statele Unite, urmărind cu prudență influența în creștere a Chinei și legăturile sale cu Riad-ul, aflate la un nivel maxim, au declarat apreciat călătoria lui Xi ca un exemplu de încercări ale Chinei de a exercita influență în întreaga lume și nu vor schimba politica SUA față de Orientul Mijlociu.

            Un memorandum cu Huawei Technologies din China, privind cloud computing-ul și construirea de complexe de înaltă tehnologie în orașele saudite, a fost convenit în ciuda neliniștii SUA față de aliații din Golf cu privire la un posibil risc de securitate în utilizarea tehnologiei companiei chineze. Huawei a participat la construirea de rețele 5G în majoritatea statelor din Golf, în ciuda preocupărilor din SUA.

Aderarea la BRICS

Autoturisme electrice

Lucid Motors, cu sediul în SUA, firmă la care Arabia Saudită a achiziționat o participație majoritară de două miliarde de dolari, intenționează să producă aproximativ un sfert din cele 500.000 de mașini pe an dorite în regat până în 2030[2]. Arabia Saudită a decis să își poată folosi forța financiară pentru a „cumpăra” pe piața electrică, ajutată de surplusul său mare de petrodolari, mai degrabă decât să construiască ceva de la zero. ”Este un sector care a fost deja dezvoltat”, a adăugat Monica Malik, economist-șef la Abu Dhabi Commercial Bank.

Există unele îndoieli cu privire la capacitatea țării de a concura cu rivali precum China, care dispune de o bază puternică de producție de vehicule electrice, de o tehnologie robustă, de o productivitate ridicată și de costuri ieftine ale forței de muncă. Dar, cu toate acestea, producția de vehicule electrice este planificată ca un pilon important al campaniei de diversificare a regatului, care este supravegheată de Fondul Suveran de Investiții Publice, care deține 600 miliarde de dolari.

Scopul acestei campanii de diversificare este de a extinde forța de muncă locală, de a învăța noi competențe și de a crea joburi în sectorul privat, atrăgând în același Timp investiții străine directe. Planul economic mai amplu al țării include crearea noului oraș futurist Neom, a unui centru financiar în capitala țării, Riyadh și a unor stațiuni turistice. În același Timp, saudiții vor continua să cheltuiască pentru companii tehnologice din străinătate: în acest sens, producătorul australian de baterii EV Metals plănuiește o fabrică de hidroxid de litiu în regat.

          Cine este Mohammed Saad al-Beshi

Născut în 1961, acesta este călăul Arabiei Saudite din 1998; a fost descris drept „cel mai important călău al Arabiei Saudite”. Beshi susține că a executat și zece persoane într-o singură zi.

Al-Beshi efectuează execuții prin decapitare, folosind o sabie și ocazional folosește o armă de foc; Al-Beshi efectuează, de asemenea, amputații ale membrelor atunci când această pedeapsă este cerută de legea sharia a Arabiei Saudite.

Al-Beshi este căsătorit și tată a șapte copii. Arabia Saudita, țara care aplică strict sharia, legea islamica, nu are niciodată remușcări față de condamnații pe care-i decapitează, deoarece el consideră întotdeauna ca aici este “mâna lui Allah”. “Dorm foarte bine”, spune Mohammed Saad al-Beshi, adăugând: “Nu contează pentru mine: doi, patru, zece: atâta vreme cât împlinesc voia lui Allah, nu contează câți Oameni execut”, afirmă Beshi. În 2003, în Arabia Saudită au fost executate șapte persoane, iar în 2002 cel puțin 45 de Oameni…

 În vârstă de 62 de ani în 2023, al-Beshi este mândru de sabia lui, cadou din partea guvernului, pe care o ascute foarte des și o curăță mereu de pete de sânge. Pentru amputări, Beshi folosește un cuțit special: “Oamenii sunt uimiți de rapiditatea cu care pot să separ capul de trup”, spune acesta.

„Mă descurc cu familia mea, cu bunătate și cu dragoste, nu le este frică când mă întorc de la o execuție; uneori, mă ajută să-mi curăț sabia. L-am antrenat cu succes pe fiul meu Musaed, de la 22 de ani, să fie călău și a fost aprobat și ales”.

            Fondul Suveran de Investiții (PIF)

            Prezidat de prințul moștenitor Mohammed bin Salman, PIF din Arabia Saudită demonstrază măsura în care conducătorul țării a răsturnat vechea ordine feudală din țară, în Timp ce-și afirmă controlul asupra economiei și încearcă să o diversifice, îndepărtând-o de veniturile din petrol[3].

            PIF are în pregătire megaproiecte și infrastructuri în valoare de miliarde de dolari, nclusiv un oraș futurist, planificat să se dezvolte în deșertul saudit. Controlul proiectelor este centralizat, fondul acționând din ce în ce mai mult în calitate de planificator și contractant principal prin intermediul companiilor pe care le deține sau în care deține participații.

            PIF a anunțat că investește 1,3 miliarde de dolari în patru companii care, în ultimii ani, au devenit proeminente: Nesma & Partners Contracting Company, El Seif Engineering Contracting Company, Albawani Holding Company și Almabani General Contractors. Deși toate aceste companii există de zeci de ani, ele au ajuns în prim-plan pe măsură ce rivalii care au obținut cândva cele mai mari contracte au pierdut sprijinul Riadului.
            Mai multe companii dintre cele care au fost favorizate anterior, precum Saudi Binladin Group, au fost obligate să predea active “obținute în mod ilicit” în valoare de 100 de miliarde de dolari, după ce a fost lansată o campanie anticorupție la mai puțin de un an de la numirea lui Mohammed din Salman în 2017 ca prinț moștenitor. Saudi Binladin a intrat sub controlul unui comitet numit de Guvern, iar o participație de aproape 40% a fost transferată către o companie de stat.

            Oficialii PIF susțin că unele companii se obișnuiseră cu contractele și subvențiile guvernamentale și, prin urmare, erau reticente în a-și asuma riscuri sau în a inova. Acest lucru a însemnat că nu se putea conta doar pe sectorul privat pentru a conduce singur transformarea economică a țării…

            Motorină ieftină din Rusia

            Arabia Saudită importă milioane de barili de motorină rusească ieftină, pentru consumul propriu, şi simultan trimite spre UE propria sa producţie de motorină[4]: datele furnizate de firma de analiză Kpler arată că în aprilie 2023, Arabia Saudită a importat din Rusia o cantitate de 174.000 de barili de motorină în fiecare zi, cel mai ridicat nivel de după 2017, iar importurile au continuat să crească în luna mai. Simultan, Arabia Saudită a devenit principalul furnizor de motorină al Europei, devansând cu mult Rusia începând din luna februarie 2022.

            Arabia Saudită nu trimite Europei aceiaşi carburanţi pe care îi importă din Rusia, pentru că asta ar fi o încălcare a sancţiunilor impuse de Uniunea Europeană. Arabia Saudită a devansat SUA şi a devenit în aprilie 2023 al doilea mare exportator mondial de motorină. Aproximativ 35% din exporturile totale realizate de Arabia Saudită în aprilie au mers spre ţări din Uniunea Europeană şi Marea Britanie. Majoritatea acestor livrări au provenit din porturile Jubail şi Yanbu din Arabia Saudită. O parte din livrări au mers şi spre Africa.

            Importurile de motorină ale Arabiei Saudite au crescut de la o medie de 31.500 de barili pe zi în 2022, până la o medie de 150.000 de barili pe zi în restul acestui an. Aceste fluxuri comerciale sunt un alt exemplu al modului în care piaţa petrolieră a absorbit până acum sancţiunile agresive introduse de statele occidentale, printre care se numără şi un plafon de preţ, impus vânzărilor de petrol ale Rusiei, permiţând ţiţeiului şi carburanţilor ruseşti să continue să ajungă pe piaţă în cantităţi mari.

            Exporturile rusești de petrol către Emiratele Arabe Unite s-au triplat în 2022 la un record de 60 de milioane de barili: Rusia exporta în martie 2022, în medie, 100.000 de barili pe zi în Arabia Saudită, ceea ce echivalează cu peste 36 de milioane de barili pe an, comparativ cu aproape zero înainte de izbucnirea conflictului Rusia-Ucraina. Prețurile țițeiului din Ural, produsul emblematic al exporturilor rusești de țiței, sunt cu peste 30% mai mici decât țițeiul Brent, din cauza sancțiunilor impuse de Occident.

          Mecca – orașul sacru al Islamului

            În 2004 avea 1,3 milioane locuitori, fiind situat în vestul Arabiei Saudite, într-un bazin încercuit de două lanțuri muntoase, la 80 km de Marea Roșie. Este capitala Provinciei Mecca din regiunea Hijaz[5]. 

            Mecca se bucură de o poziție privilegiată încă din preislam, ca localitate aflată la întretăierea drumurilor comerciale ce legau regiunile din sud, Yemenul (locul de obținere a mirodeniilor), de cele din vest – Egipt, Jedda, și de cele din est – Golful Persoc și Mesopotamia. Totodată, Mecca era și locul de pelerinaj al arabilor idolatri. În perioada preislamică (până la începutul secolului VII), Mecca a fost condusă de puternicul trib al kuraișiților (ar.: qurayš) din care făcea parte și profetul Muhammad. În anul 622, Muhammad părăsește Mecca, stabilindu-se la Yathrib, viitoarea Medina. După ce recucerește Mecca, se întoarce în 630, însoțit de aproximativ 10.000 de adepți pentru a efectua “pelerinajul de adio” la moscheea Ka’ba, pelerinaj care va consacra sanctuarul Ka’ba și implicit Mecca ca prim loc sfânt al Islamului.

            Istoria a reținut o singură încercare, cea a lui Abdullah bin Zubayr, un rival al ummayazilor, de a crea un califat la Mecca, lipsită de succes. În secolul al X-lea, Karmiții – adepții unei mișcări politico-religioase îndreptate împotriva Abbasizilor – au marcat o perioadă de tulburări profunde, marcate de atacarea orașului, confiscarea în 930 a “pietrei negre”, restituită apoi în 950).

            În secolul al XI-lea se instalează la Mecca o dinastie de guvernatori hașemiți, descendenți în linie directă ai lui Hasan bin Ali, fiul cel mare al califului Ali, ginerele profetului Muhammad care va rămâne la conducerea orașului până la începutul secolului XX. Ei vor funcționa sub suzeranitatea fatimizilor, a selgiucizilor, a ayyubizi, a mamelucilor și, în sfârșit, din 1517, a otomanilor. Ei primesc titlul de șarif (ar.: šarĭf ”nobil”, “protector”). Șarifatul (demnitatea de șarif) se termină la puțin timp după domnia lui Husayn bin Ali, care se răzvrătește împotriva otomanilor în 1916 în timpul Revoltei arabe. După înfrângerea Imperiului Otoman în 1918 și prăbușirea sa definitivă în 1923, Husayn se autodeclară calif. Fiii săi, Faysal și Abdullah, sunt declarați regi în nou formatele state aflate sub control britanic, Irak și TransIordania. În 1924, în fața atacurilor repetate ale lui Ibn Sa’ud, Husayn abdică în favoarea fiului său, Ali bin Husayn, care devine astfel ultimul șarif al Meccăi. La sfârșitul anului 1924, Ibn Sa’ud cucerește întreaga regiune a Hijaz-ului în care se află și Mecca) și-i expulzează pe hașemiți. Din 1924 dinastia saudită are în administrație Mecca (și Medina) și instituie pelerinajul la locurile sfinte, fără să pretindă titlul de șarif.

            Însemnătatea pentru Islam

            Mecca, locul nașterii profetului Mahomed, este leagănul Islamului. În perioada preislamică (înainte de secolul al VII-lea), Mecca era un puternic centru caravanier și comercial, precum și un loc de pelerinaj – la sanctuarul Ka’ba – pentru arabii idolatri care se închinau la pietre.

            Ka’ba a fost construită de patriarhul evreu și musulman Avraam, cu ajutorul fiului său mai mare, Ismail, pe care a vrut să-l sacrifice pentru a-l aduce ofrandă lui Dumnezeu; apoi, în anul 630, reîntors aici, Profetul Muhammad a transformat Ka’ba în cel mai sacru loc de pelerinaj ritual (hağğ) pentru Musulmani.

            Numai musulmanii au voie să meargă la Mecca și la Marea Moschee Ka’ba. Totodată Ka’ba este punctul spre care trebuie să-și îndrepte fața orice musulman în timpul rugăciunii (salāt) rituale. Direcția, către Ka’ba numită kibla (ar.: qibla), este marcată în orice moschee printr-o nișă (mihrāb) aflată în peretele opus ușii de la intrare, numit și peretele kibla, către care stau cu fața cei prezenți. Kibla este calculată cu exactitate pentru fiecare loc de rugăciune.

            Ka’ba (în arabă înseamnă cub), un monument de formă aproape cubică, de 15 m înălțime și aproape 12 m lățime, are încastrată în colțul dinspre nord-vest “piatra neagră” – ocul de unde s-a înălțat la Cer Mahommed – de aceea este situată în centrul Marii Moschei, Al-Masğid al-Harām (Preasfânta Moschee), construită din ordinul califului Omar (634-644). Tot în incinta Marii Moschei se mai află un alt loc important și anume, maqām Ibrāhīm (locul lui Abraham), locul pe care s-a urcat (ar.: qāma ”a se ridica”, “a se înălța”, maqām ”loc de înălțare”) de unde Abraham s-a înălțat pentru a sfărâma idolii ce înconjurau Ka’ba, redând astfel templului puritatea inițială din vremea lui Adam.

            Pelerinajul la Mecca

            Asemenea învățăturilor budiste și miturilor Greciei antice, pelerinajul de la Mecca atestă conexiunea între locurile sacre și ființele extraterestre: pelerinajul ritual comunitar (al-hagg) este unul din cei „cinci stâlpi” ai Islamului și se desfășoară în fiecare an între zilele de 8 și 12 ale lunii dhū-l-hiğğa, ultima lună din calendarul islamic, la Mecca și împrejurimile sale. Acest pelerinaj are loc din anul 630, deci de 1.390 de ani. Principalele etape ale pelerinajului sunt:

• intrarea în starea de sacralitate (ar.: ihrām) care se face prin abluțiuni (spălări) totale, prin adoptarea ținutei de pelerinaj care constă, la bărbați, în două bucăți de pânză (albă) fără cusături sau noduri, puse, una în jurul taliei, cealaltă peste umăr acoperind o parte din bust, iar ca încălțăminte, sandale; pentru femei însă nu există o ținută anume în afară de cea tradițional islamică. Bărbații se rad în cap, iar femeile își taie simbolic o șuviță. Orice deosebire de clasă socială este astfel anulată. Intrarea în starea de sacralitate se face înainte de a ajunge la Mecca, de obicei, la aeroportul din Jeddah;
• rotirea (ar.: tawāf) de șapte ori în jurul Ka‘bei, în sens invers acelor de ceasornic[6] – punctul central al pelerinajului, cu o scurtă rugăciune către maqām Ibrāhīm – „locul lui Abraham”, cel care, în tradiția islamică, a redat sanctuarului Ka‘ba puritatea inițială; apropiindu-se de “piatra neagră” cei mai mulți pelerini încearcă să o sărute – unii spun că aceasta emană o energie supranaturală, care îi ajută pe cei care cred în această energie să se vindece de orice boală; de asemenea, “piatra neagră” le transmite musulmanilor care o ating o energie specială, ceva ce înainte de a o atinge nu aveau.
• băutul apei de la izvorul Zamzam cel care i-a salvat viața lui Ismail și mamei sale, Hagar (sau Agar), alungați în deșert;
• parcurgerea (ar.: sa’y) de șapte ori a distanței (de 394m) dintre colinele Safā și Marwah, în amintirea rătăcirilor disperate ale lui Hagar și ale copilului său, Ismail, părăsiți în deșert;
• oprirea (ar.: wuqūf), în timpul zilei de 9 dhū-l-hiğğa, pe muntele (platoul) Arafat, situat la 19 km de Mecca, de la prânz și până la miezul nopții, într-o stare de meditație;
• în ziua de 10 dhū-l-hiğğa, începe Sărbătoarea Sacrificiului (ar.: ‘Īd al-Adhā)), celebrată prin sacrificarea (ar.: nahr) unui berbec sau a unei cămile în amintirea gestului lui Abraham (ar.:Ibrāhīm) de a-și sacrifica fiul, pe Ismail, pentru a-și dovedi credința în Dumnezeu, gest oprit de Dumnezeu prin trimiterea unui berbec care a fost sacrificat în locul fiului. Ultimele zile ale pelerinajului sunt petrecute la Minā, o localitate între Arafat și Mecca, unde are loc „aruncarea cu pietre în Satan” (ar.: rağm aš-šaytān), adică aruncarea a șapte pietricele în direcția a trei stânci ce-l simbolizează pe diavol;
• ieșirea din starea de sacralitate în ziua de 12 dhū-l-hiğğa, când pelerinajul ia sfârșit.

            În afară de pelerinajul ritual comunitar, există și un pelerinaj individual (ar.: ‘umra), mai simplu (fără oprirea pe muntele Arafat), care are loc în orice perioadă a anului. Numărul pelerinilor la Mecca atinge, în ultimii ani, câteva milioane, conform surselor islamice.

            De la pelerinajul de adio al profetului Muhammad, în anul 630, Mecca a devenit o localitate în exclusivitate a Musulmanilor: prezența ne-Musulmanilor este total interzisă în Mecca și în împrejurimile sale. Pelerinii au o viză specială care atestă apartenența lor la religia islamică. Pe drumurile care duc spre Mecca sunt numeroase puncte de control menite să-i depisteze pe eventualii intruși. În secolele trecute, unii călători sau cercetători de altă religie, ca Ulrich Jasper Seetzen (1809), Heinrich von Maltzan (1860) sau Johann Ludwig Burckhardt (1814), au reușit să pătrundă tainic în oraș, fiind îmbrăcați ca Musulmani sau ca sclavi ai Musulmanilor[7].

Reluarea Marelui Pelerinaj Hajj

Cei cca 2,5 milioane de pelerini, din 160 de ţări, care au ajuns în ultima săptămână din iunie 2023 la Mecca, în cel mai sfânt oraş al islamului, în vestul regatului, după trei ani în care numărul participanţilor a fost limitat din cauza crizei Covid (https://www.stiripesurse.ro/incepe-hajj-eeste-doua-milioane-de-pelerini-din-160-de-tari-sunt-asteptati-la-mecca_2968098.html, postat pe 25 iunie 2023): în inima Marii Moschei de la Mecca, credincioşii au început sâmbătă 24 iunie să efectueze “tawaf”, adică ocolul în jurul Kaaba, o mare structură cubică drapată în pânză neagră brodată cu aur, spre care musulmanii din întreaga lume se îndreaptă pentru rugăciune.

Unul dintre cei cinci piloni ai islamului, Hajj trebuie să fie efectuat cel puţin o dată în viaţa unui musulman practicant, care îşi permite să aprticipe la această mare sărbătoare, ce constă într-o serie de ritualuri religioase desfăşurate pe parcursul mai multor zile în oraşul sfânt şi în împrejurimi.

Pe 25 iunie seara, pelerinii au mers la Mina, la cca cinci kilometri de Marea Moschee, înainte de ritualul principal de pe Muntele Arafat, unde se spune că Profetul Mahomed ar fi ţinut ultima sa predică. În afara Marii Moschei, mii de oameni s-au rugat pe covoarele colorate, care împodobesc trotuarul, majoritatea bărbaţilor purtând ihramul, două straturi de pânză albă care învelesc corpul; găzduirea celor două pelerinaje musulmane principale, Hajj şi Umrah (Micul Pelerinaj), conferă prestigiu şi legitimitate conducătorilor saudiţi.

Având în vedere că temperaturile ridicate – care se apropie de 45 de grade Celsius – într-una dintre cele mai fierbinţi regiuni din lume, sărbătoarea Hajj reprezintă o provocare tot mai mare, iar pentru a fi pregătite să acorde unor pelerini primul ajutor, autorităţile au înfiinţat numeroase centre de sănătate şi au adus să ajute, în caz de nevoie, 32.000 de paramedici. Patrulând pe jos, sub umbrele albe pentru a se proteja de Soare, poliţia a stropit pelerinii cu apă. În interiorul Marii Moschei, au fost aduși mii de lucrători care puteau acorda primul-ajutor.

Participarea la Hajj – care costă în prezent cel puţin 5.000 de dolari de persoană, este o sursă majoră de venituri pentru regat. Înainte de pandemia de coronavirus, sărbătoarea Hajj aducea încasări de câteva miliarde de dolari pe an. În 2023, a fost atins pragul de 2,5 milioane de pelerini, înregistrat și în 2019, față de 2022 când au participat doar 926.000 de pelerini. În 2020 şi 2021, în plină criză sanitară, au fost admise la pelerinaj doar câteva mii de persoane, față de 2023, când toate hotelurile din Mecca şi din împrejurimi au fost complet rezervate până în prima săptămână din iulie. Hajj este, de asemenea, o oportunitate pentru autorităţi de a demonstra schimbările sociale din regatul ultraconservator, în faţa acuzaţiilor de încălcare a drepturilor omului; începând din 2021, femeilor li s-a permis să facă pelerinajul fără a fi însoţite de un tutore de sex masculin.

---

[1] Vezi site-ul Saudi Arabia signs Huawei deal, deepening China ties on Xi visit | Reuters, postat și vizitat pe 8 decembrie 2022

[2] Vezi site-ul https://www.national.ro/diverse/marea-provocare-a-regelui-petrolului-788245.html, postat și vizitat pe 12 februarie 2023

[3] Vezi site-ul Țara petrodolarilor se îndreaptă spre “capitalismul de stat” | Ziarul National, postat și vizitat pe 28 mai 2023

[4]  Vezi site-ul Arabia Saudită importă motorină ieftină din Rusia și își vinde producția proprie în Europa (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 28 mai 2023

[5] Vezi site-ul https://ro.wikipedia.org/wiki/Mecca, vizitat pe 30 martie 2020

[6] Ca și planetele Sistemului nostru Solar, lucru cunoscut de vechii Musulmani

[7] Philip K. Hitti,.Istoria arabilor, traducere, note și index: Irina Vainovski-Mihai, București, Editura All, 2008