EGIPT. ȚARA MARCATĂ DE ISTORIA FARAONILOR, DAR ȘI A NOILOR TENDINȚE ÎN EVOLUȚIA GLOBALĂ

Emilian M. Dobrescu

            După devalorizarea monedei naţionale, decisă în 2016 în cadrul unui program al FMI, dificultăţile economice din acestă țară s-au accentuat: inflaţia a crescut puternic, reducând drastic puterea de cumpărare a egiptenilor.

            Și în 2022, lira egipteană a continuat să piardă aproape 50% din valoarea sa față de dolar, pe fondul unei creșteri semnificative a populației. Din acest motiv, în ciuda creșterii economice, mulți egipteni consideră că nivelul lor de trai a scăzut de-a lungul anilor. Armata deține un control fără precedent asupra majorității aspectelor guvernării, motiv pentru care forța sa militară este atât de mare. În ciuda acestor probleme, Egiptul se numără printre cele mai bogate țări din Africa.

            Avioane de luptă din Franța și echipamente militare din SUA

            La finalul lunii aprilie 2021, autoritățile egiptene au semnat un contract cu Franța pentru achiziționarea a 30 de aeronave Rafale[1]. Potrivit ministrului egiptean al Apărării, contractul va fi finanţat printr-un împrumut care va fi plătit pe o perioadă de 10 ani. Deși ministrul egiptean al Apărării nu a oferit mai multe detalii despre contract, acesta ar valora cca 4,5 miliarde de dolari. În decembrie 2020, președintele francez Emmanuel Macron puncta faptul că el nu va condiţiona vânzarea de arme către Egipt, întrucât nu doreşte să afecteze abilitatea egiptenilor de a lupta împotriva terorismului în regiune.

            Pe 25 ianuarie 2022, Departamentul de Stat al SUA a aprobat două vânzări majore de echipamente militare către Egipt, legate de transportul aerian şi sistemele radar[2]. Decizia survine în ciuda preocupării tot mai mari cu privire la respectarea drepturilor Omului în această țară. Vânzarea a 12 avioane de transport militar cvadrimotoare C-130J Super Hercules şi a echipamentului asociat, care nu a fost încă finalizată, este estimată la 2,2 miliarde de dolari. Aceste contracte de vânzare survin într-un context în care la Washington tot mai multe voci se fac auzite împotriva tratamentului rezervat opozanţilor politici de către guvernul preşedintelui egiptean Abdel-Fattah al-Sissi. Ţara are cel puţin 60.000 de deţinuţi politici, potrivit ONG-urilor. Pentru anul fiscal 2022, care a început la 1 octombrie 2021, administraţia Biden a menţinut, însă, acelaşi buget ca anul precedent de 1,4 miliarde de dolari în asistenţă bilaterală, în mare parte militară, pentru Egipt.

            Autoritatea Canalului Suez (SCA)

            Pe data de 23 martie 2021, nava portconteiner Ever Given, aparținând firmei japoneze de leasing naval Shoei Kisen Kaisha Ltd., a eşuat pe diagonală în porțiunea sudică a canalului Suez și a blocat astfel trecerea a peste 400 de nave, ceea ce a avut un impact global asupra circulaţiei mărfurilor prin acest canal de navigație iportant al planetei. ”Pentru a debloca canalul am folosit aproximativ 15 remorchere, timp de şase zile, am lucrat 24 de ore pe zi, am folosit două drage și lansări de asistenţă. Canalul a fost închis timp de şase zile. Numai asta a cauzat un mare rău. Vom încerca să obţinem încă două remorchere, cu o putere de tragere de peste 200 de tone“, a spus Osama Rabie, preşedintele SCA.

            SCA are în vedere și achiziționarea unor macarale care să descarce mărfurile aflate la o înălţime de până la 52 metri, a declarat Osama Rabie: ”Procedurile noastre sunt solide, dorim însă să ne îmbunătăţim serviciile”. Autoritatea planifică o posibilă extindere a părţii sudice a canalului: “Există o porţiune de 250 de metri care necesită extindere, poate o vom extinde la 400 de metri“, a spus Rabie.

            Toate cele 422 de nave care erau blocate după eșuarea portcontainerului Ever Given au trecut prin Canalul Suez după 30 martie 2021[3]; incidentul a blocat traficul comercial mondial în valoare de 9 miliarde de dolari pe zi. Un număr de 61 de nave care transportau, de la țiței până la bovine, au trebuit să aștepte până pe 3 aprilie, pentru a tranzita culoarul. 

            Confiscarea navei Ever Given

            Pe 13 aprilie 2021, Autoritatea Canalului Suez (SCA) a confiscat nava “Ever Given”[4]: ordinul de sechestrare a navei a fost emis de un tribunal din oraşul Ismailia. Egiptul cere în instanță despăgubiri în valoare de 900 de milioane de dolari.  Suma include pierderile înregistrate de Autoritatea Canalului Suez, costurile de relocare a navei, dar şi pe cele de mentenanţă.

            Ryu Murakoshi, un purtător de cuvânt al companiei care deține nava, a declarat că Shoei Kisen Kaisha Ltd. este în „negocieri privind compensarea”. Cu toate acestea, compania îşi doreşte ca asiguratorii navei să achite jumătate din această sumă. Aceştia au invocat un principiu al legislaţiei maritime, potrivit căruia clienții navei sunt obligați să contribuie la achitarea costurilor, în cazul în care nava se confruntă cu o tragedie sau cu un eşec.

            La finele lunii martie 2021, nava „Ever Given”, cu o lungime de 400 m, a eşuat pe diagonala Canalului Suez. Preşedintele Autorităţii Canalului Suez, Osama Rabie, a apreciat că pierderile şi pagubele provocate de blocarea navei Ever Given ar putea ajunge la un miliard de dolari. 

            Barajul Renașterii Naționale (GERD), dar pentru etiopieni

            Egiptul este în proporţie de 97% dependent de Nil pentru irigaţii şi alimentarea cu apă. Egiptul consideră că barajul etiopian îi va reduce accesul la această resursă vitală, iar

Sudanul se teme că propriile hidrocentrale ar putea fi deteriorate dacă Etiopia trece la umplerea rapidă a GERD. GERD ar putea să devină cea mai mare instalaţie hidroelectrică din Africa, cu o capacitate anunţată de circa 6.500 de megawaţi. Etiopia a anunţat, în octombrie 2020, că prima fază a operaţiunilor de umplere a GERD a fost încheiată în august 2020, iar energia hidroelectrică produsă de baraj este vitală pentru a răspunde nevoilor energetice ale celor 110 milioane de locuitori ai săi.

            Proiectul mega-barajului etopian, lansat în 2011 pentru un cost de patru miliarde de dolari, urmează să dubleze producţia actuală de energie electrică a Etiopiei, la care au acces doar aproximativ jumătate din cei cca 120 milioane de Etiopieni. Etiopia consideră că barajul este esenţial pentru dezvoltarea sa, în Timp ce Egiptul îl consideră o ameninţare existenţială, iar Sudanul a avertizat cu privire la riscuri mari în propria țară pentru viaţa a milioane de persoane. În aceste condiții, Etiopia sa a început să umple rezervorul şi a pornit două din cele 13 turbine ale hidrocentralei aferente barajului…

            Și din punct de vedere al mediului, pe lângă consecinţele încălzirii climatice, construcţia de către Etiopia a acestui mare baraj pe Nilul Albastru, afluent al Nilului, reprezintă o ameninţare vitală pentru Egipt: fluviul Nil, ale cărui ape sunt împărţite cu Sudanul şi Etiopia, asigură 97% dintre nevoile de apă ale Egiptenilor – populaţia Egiptului, care este o țară în mare parte ocupată de deșert, trăieşte într-o parte infimă a teritoriului, în principal pe malurile fertile ale Nilului…           

          COP 27

Conferinţa Părţilor la Convenţia Cadru a ONU privind Schimbările Climatice (COP27), care are drept obiectiv să ofere un nou suflu luptei împotriva încălzirii globale, s-a desfășurat între 6-20 noiembrie 2022 la Sharm el-Sheikh, în Egipt[5]: summitul COP27 a reunit reprezentanţi din circa 200 de ţări în încercarea de a se lua măsuri urgente pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, în condiţiile în care impactul încălzirii globale – inundaţii, secete prelungite, incendii – afectează tot mai mult planeta noastră divizată politic şi preocupată de alte urgenţe, precum războiul din Ucraina, crizele energetice şi alimentare. „Egiptul va depune toate eforturile”, a dat asigurări în deschiderea conferinţei ministrul de externe egiptean Sameh Shoukry, care prezidează COP27. „Trebuie să fim clari, oricât de dificil este momentul actual, inacţiunea echivalează cu miopie şi nu poate decât să întârzie catastrofa climatică”, a declarat și fostul preşedinte al conferinţei pentru climă COP26 de la Glasgow, Alok Sharma.

Lupta pentru climă este „o problemă de viaţă şi de moarte, pentru securitatea noastră în prezent şi pentru supravieţuirea noastră în viitor. Summitul COP27 „trebuie să pună bazele unei acţiuni mai rapide şi mai curajoase în domeniul climei, acum şi în acest deceniu care va decide dacă lupta pentru climă este câştigată sau pierdută”, a declarant, la rândul său, Secretarul general al ONU, Antonio Guterres. Emisiile de gaze cu efect de seră ar trebui să scadă cu 45% până în 2030 pentru a avea şansa de a limita încălzirea globală la 1,5 grade Celsius faţă de epoca preindustrială, cel mai ambiţios obiectiv al Acordului de la Paris.

Pe agenda COP27 de la Sharm El-Sheikh s-au regăsit teme precum adaptarea la schimbările climatice, mecanismul internaţional pentru pierderi şi daune asociate schimbărilor climatice, finanţarea acţiunii climatice, dezvoltarea şi transferul tehnologiilor, dar şi promovarea egalităţii de gen inclusiv în contextul schimbărilor climatice.

Poziția Chinei

China a devansat SUA care nu mai este poluatorul nr. principal al lumii: emisiile de carbon ale Chinei au fost în 2022 mai mult decât duble decât ale SUA. Și tendința în SUA și Europa este de scădere, dar este de creștere în China. Miezul dilemei este că „Umanitatea nu ar putea rezolva provocarea climatică dacă cei mai mari emițători nici măcar nu pot vorbi între ei”, a declarat Li Shuo, consilier pentru politici globale la Greenpeace Asia de Est.

Președintele chinez Xi Jinping a subliniat în mod constant doctrina Națiunilor Unite conform căreia țările bogate și cele sărace suportă sarcini diferite pentru schimbările climatice.

Poziția României

”Ne vom concentra asupra problemei globale urgente privind schimbările climatice şi asupra luării de măsuri în vederea atingerii obiectivelor climatice colective ale lumii”[6]: în cadrul Summitului, şeful statului român a susţinut Declaraţia Naţională şi a participat la întâlniri multilaterale şi bilaterale care vizează promovarea cercetării şi inovării pentru a susţine acţiunile climatice, securitatea alimentară, comunităţile vulnerabile, adaptarea la schimbările climatice şi răspunsul eficient la situaţii de urgenţă generate de schimbările climatice. De asemenea, preşedintele Klaus Iohannis a coprezidat alături de prim-ministrul Republicii Cehe, Petr Fiala, un eveniment la nivel înalt pe tema promovării educaţiei privind schimbările climatice, la care au participat şefi de stat şi de guvern din UE şi state partenere, precum şi reprezentanţi ai instituţiilor europene şi ai organizaţiilor internaţionale. Organizată la iniţiativa Preşedintelui României, dezbaterea s-a fundamentat pe demersurile realizate la nivelul Administraţiei Prezidenţiale, care s-au materializat cu lansarea în iunie 2022 a Raportului „Educaţia privind schimbările climatice şi mediul în şcoli sustenabile”.

Poziția SUA

În avanpremierea deschiderii COP27, SUA au lansat ideea că ar fi gata să accepte, în alianță cu UE, să plătească daune țărilor afectate de schimbările climatice, printr-un fond special, dar numai dacă ar plăti și China[7]: în anul 2021, SUA au respins ideea, și din cauza condițiilor puse de chinezi. SUA au rezistat invitației de a se alătura inițiativei „Pierderi și Daune” (”Loss and Damage”), care prevede despăgubiri pentru fenomenele extreme provocate de schimbările climatice în țările sărace. Acum, însă, SUA își propune să mai pună o presiune asupra Chinei: să consimtă că este o țară dezvoltată și nu se mai încadrează în categoria celor în curs de dezvoltare.

Inițiativa „Pierderi și Daune” invocă responsabilitatea morală a țărilor industrializate, care de aproape două secole au fost sursele cele mai importante de poluare; SUA, UE și Marea Britanie sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din excesul de CO2 din atmosferă, potrivit Our World Data. Chestiunea „Pierderi și Daune” era deja una dintre cele mai controversate subiecte de negocieri legate de măsurile pe care țările lumii trebuie să le ia ca să reducă încălzirea globală, înainte ca acesta să ducă la catastrofe ireversibile.

Până acum, se punea problema ca SUA și națiunile industrializate ale Europei să trimită bani țărilor celor mai puțin dezvoltate, care au suferit de pe urma inundațiilor, valuri de căldură, secete, creșterea mării și alte dezastre, agravate de schimbarea climei. La COP27, trimisul special al SUA John Kerry a spus-o explicit: China ar trebui să contribuie cu propriile fonduri la această cauză, „mai ales dacă ei cred că vor continua să continue în următorii 30 de ani cu creșterea emisiilor lor”. SUA și China au avut o comunicare regulată cu privire la politica climatică, până când Beijingul a oprit această colaborare în august 2022, ca o mustrare diplomatică pentru vizita președintelui Camerei Nancy Pelosi în Taiwan.

Poziția UE

Comisia Europeană a solicitat tuturor părților să ia de urgență măsuri pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a respecta angajamentele pe care și le-au asumat în cadrul Acordului de la Paris și al Pactului climatic de la Glasgow adoptat în 2021 la COP26[8]. Pe 7 și 8 noiembrie 2022, președinta von der Leyen a reprezentat Comisia Europeană la Summitul liderilor mondiali care a deschis oficial COP27. Între 14 și 18 noiembrie, vicepreședintele executiv Frans Timmermans a condus echipa de negociere a UE, iar Kadri Simson, comisarul pentru energie, Virginijus Sinkevičius, comisarul pentru mediu, afaceri maritime și pescuit și Janusz Wojciechowski, comisarul pentru agricultură, au participat, de asemenea, la evenimente în cadrul COP27. Pe 8 noiembrie 2022, președinta von der Leyen a participat la o masă rotundă a liderilor pe tema investiției în viitorul energiei unde a prezentat declarația comună a UE în cadrul unei sesiuni plenare cu președintele Consiliului European. De asemenea, a participat la o serie de evenimente și a semnat declarații bilaterale cu mai mulți parteneri, cu un accent deosebit pe parteneriatele în domeniul forestier și al climei și pe tranziția către o energie curată.

            În cadrul COP27, echipa de negociere a Comisiei a insistat să fie realizată punerea în aplicare a angajamentelor existente pentru a trece de la nivelul discursurilor ambițioase la acțiuni concrete, inclusiv prin adoptarea unui program de lucru privind atenuarea schimbărilor climatice, cu scopul de a intensifica de urgență nivelul de ambiție privind atenuarea schimbărilor climatice și acțiunile de punere în aplicare conexe în acest deceniu critic. În ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, UE s-a angajat să realizeze progrese clare în vederea atingerii Obiectivului Global de Adaptare (GGA). Referitor la pierderile și daunele produse de schimbările climatice, UE a evidențiat că va căuta soluții eficiente pentru a răspunde nevoilor țărilor vulnerabile din întreaga lume care se confruntă cu efectele schimbărilor climatice. UE a obținut includerea oficială în ordinea de zi a lucrărilor COP27 a unei analize privind prevenirea, reducerea la minimum și gestionarea pierderilor și daunelor, pentru a permite părților să discute cu privire la cea mai bună cale de urmat pentru a facilita accesul rapid la finanțare și pentru a intensifica sprijinul acordat țărilor și comunităților vulnerabile.

            Marea Roșie: posibilă alunecare de teren

            O nouă cercetare a scos la iveală faptul că Marea Roșie ascunde secrete care ar putea pune în pericol comunitățile de pe coasta Egiptului și a Arabiei Saudite[9]. Autorul studiului, Sam Purkis, a descoperit o prăpastie de trei metri lățime și opt metri înălțime, în Strâmtoarea Tiran. „Mi-am dat seama că ceea ce vedeam era rezultatul unei forțe geologice, care spărsese fundul mării”, a explicat Purkis, geolog la Universitatea din Miami (California, SUA). Cercetări ulterioare au arătat că aceasta era opera unei alunecări de teren, care probabil a declanșat valuri de 10 m înălțime, care au lovit coasta egipteană în urmă cu aproximativ 500 de ani.

            Astăzi, pentru acea bucată de pământ, dacă alunecă, modelele sugerează că ar putea declanșa un alt tsunami, de două ori mai mare decât cel precedent; chiar și atunci când au loc cutremure în regiune, rareori generează tsunami-uri de asemenea dimensiuni. „Acea zonă a Egiptului, amenințată de tsunami, precum și Arabia Saudită, care se urbanizează atât de rapid, prezintă anumite pericole, care nu au fost recunoscute până acum, fiind ascunse pe fundul mării, dar trebuie să fie recunoscute, pentru a evita o catastrofă viitoare”, a mai spus Sam Purkis.

            Marea Roșie este o falie care se mărește permanent, ceea ce înseamnă că cele două maluri ale sale se depărtează, pe măsură ce plăcile tectonice care o mărginesc se deplasează încet. Acest lucru face ca regiunea să fie extrem de sensibilă la cutremure, dar descoperirea unei alunecări de teren submarine sugerează că există și alte forțe declanșatoare ale unui tsunami, elemente trecute poate prea ușor cu vederea. Ruperea versanților de-a lungul unor părți a coastei Mării Roșii ar putea fi deosebit de periculoasă în strâmtori sau în alte pasaje înguste, unde un val poate ajunge rapid la țărm. În ciuda faptului că a alunecat doar 30 m, terenul care s-a deplasat acum jumătate de mileniu a provocat valuri puternice care au lovit țărmul în doar câteva minute.

            Dacă, la un moment dat, în viitor, terenul alunecă cu 50 m, modelele arată că primele efecte vor fi resimțite de orașul stațiune egiptean Sharm El Sheikh, care se află la sud-vest: într-un minut și treizeci de secunde, valurile care se vor izbi de țărm aici ar putea ajunge până la 21 m înălțime. Dacă pământul alunecă cu încă 100 m, valurile care vor lovi Sharm El Sheikh s-ar putea întinde pe o înălțime de 35 m. Puțin mai la nord, la Mousa Bay, valurile ar putea atinge o înâlțime 45 m, ajungând pe coastă în mai puțin de trei minute; apoi, după alte câteva minute, coasta saudită de pe cealaltă parte a strâmtorii ar fi afectată, deși cu valuri ceva mai mici – aici, cercetătorii cred că valurile ar putea atinge 15 m înălțime.

            Nu este surprinzător faptul că înregistrările istorice au omis alunecarea de teren subacvatică care a declanșat un tsunami în urmă cu 500 de ani. Nu numai că evenimentul nu a fost marcat de un cutremur, dar linia de coastă pe care se află acum Sharm El Sheikh era doar o bază ocazională pentru pescari la acea vreme, ceea ce înseamnă că puțini oameni ar fi văzut probabil valurile.

            Astăzi, realitatea este foarte diferită. Pantele submarine din largul coastei stațiunii Sharm El Sheikh sunt foarte abrupte: dacă acești pereți alunecă și mai mult în adâncuri, s-ar putea declanșa o undă de valuri care ar putea ajunge cu ușurință până la coasta saudită. Capacitatea de a prezice când va lovi un nou tsunami ar putea salva vieți și infrastructuri, iar alunecările de teren din Marea Roșie trebuie să fie monitorizate constant, susțin cercetătorii.

            Orașul de aur

            Arheologii au anunțat descoperirea unui „oraș de aur”, vechi de 3.500 de ani, în Egipt[10]: ultimul mare succes al egiptologilor datează din 1923, când echipa englezului Howard Carter a găsit sarcofagul faraonului Tutankhamon. Descoperirea recentă este și ea cumva legată de faraonul Tutankhamon. Egiptologii spun că „oraș de aur” a fost construit de bunicul faimosului faraon, faraonul Amenhotep al III-lea, care a domnit în jurul anului 1390 î.Hr.

            Așezarea, descoperită în apropiere de Luxor, era, de altfel, locuită și în timpul lui Tutankhamon; este vorba, spun specialiștii, de cel mai mare oraș antic descoperit în Egipt: săpăturile au scos la iveală brutării, ateliere și locuri de înmormântare în care alături de Oameni sunt îngropate și animale. Echipa de arheologi a crezut inițial că a găsit Templul mortuar al lui Tutankhamon, adică locul în care tânărul faraon a fost mumificat, dar au dat peste un complex mult mai mare. La doar câteva săptămâni de la începerea săpăturilor, au descoperit „formațiuni de cărămizi care mergeau în toate direcțiile; se știa de existența acestui oraș, dar nimeni nu reușise să-i dea de urmă.

            „Multe expediții străine au căutat acest oraș și nu l-au găsit niciodată”, spune comunicatul dat de arheologii egipteni, care au dezgropat un oraș mare, bine conservat, cu ziduri înalte și clădiri pline obiecte folosite odinioară de locuitorii orașului; “Străzile orașului sunt flancate de case… unele dintre zidurile lor au o înălțime de până la trei metri”.

            Primul scop al misiunii a fost datarea așezării, care a fost realizată folosind hieroglifele găsite pe capacele de lut ale vaselor de vin: „Referințele istorice ne spun că așezarea consta din trei palate regale ale regelui Amenhotep al III-lea, precum și centrul administrativ și industrial al Imperiului”, susține echipa condusă de arheologul Zahi Hawass într-un comunicat remis presei.

            În partea de sud a orașului era o brutărie. În această zonă au fost descoperite cuptoare, dar și vase mari de ceramică folosite pentru depozitare. „Din dimensiunea sa, putem afirma că bucătăria era destinată unui număr foarte mare de muncitori și angajați”, explică arheologii.

            La începutul lunii aprilie 2021, echipa arheologilor a lucrat într-o zonă unde presupun că s-ar fi aflat odinioară atât centrul administrativ, cât și locuințele, care par să fie mari și bine amenajate. Această zonă este înconjurată de un zid în zig-zag care avea un singur punct de acces spre zonele rezidențiale. „Intrarea unică ne face să credem că se încerca asigurarea siguranței locuitorilor: Oamenii aveau capacitatea de a controla intrarea și ieșirea din zonele închise de ziduri”, susțin cercetătorii. În interiorul zidurilor orașului au fost găsite și mormintele unor Oameni, dar și ale unor animale, de pildă un taur.

            A treia zonă pare a fi ocupată de atelierele unde se pregăteau cărămizile de lut folosite la ridicarea orașului. În această parte a orașului, experții au descoperit și matrițe mari de turnare pentru fabricarea amuletelor și a obiectelor decorative delicate. “Aceasta este o dovadă suplimentară a activității din oraș: se produceau decorațiuni atât pentru temple, cât și pentru morminte”, susțin arheologii.

            „În toate zonele excavate, misiunea a găsit multe instrumente utilizate într-un fel de activitate industrială, cum ar fi țesutul. „Doar săpăturile ulterioare ale zonei vor dezvălui ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în urmă cu 3.500 de ani. La nord de așezare a fost descoperit un cimitir mare, ale cărui dimensiuni nu au fost încă stabilite. Echipa s-a declarat optimistă că vor fi descoperite vestigii importante, mai ales că au descoperit grupuri de morminte la care se ajunge prin „scări sculptate în stâncă”, o construcție similară cu cele găsite în Valea Regilor.

            Parada de aur a faraonilor

            22 de mumii aparținând unor regi și regine ale Egiptului antic, așa-numita Paradă de Aur a Faraonilor a început pe 3 aprilie, ora 19,30 (ora României)[11]: 22 de mumii regale, 18 ale unor regi şi 4 ale unor regine, au fost transportate de la Muzeul din Cairo, unde au fost adăpostite mai bine de un secol, la sediul noului Muzeu Naţional al Civilizaţiei Egiptene, pe un traseu de 5 km.

            Mumiile au fost transportate în ordinea cronologică a domniilor, fiecare într-un car decorat în stil faraonic ce va purta numele respectivului suveran. Drumul a durat 40 de minute și a fost efectuat sub atenta supraveghere a poliţiei. Un car alegoric al faraonul Seqenenre Taa (secolul al XVI-lea în.Hr.), din dinastia a XVII-a a deschis cortegiul, care a fost închis de carul lui Ramses al IX-lea (secolul al XII-lea în.Hr.) din a XX-a dinastie.

            Înainte de paradă, mumiile au fost plasate în recipiente speciale umplute cu azot, iar în noua reședință, mumiile sunt depozitate în condiții mai moderne: „Controlul temperaturii și umidității este mai bun decât în ​​vechiul muzeu”, a declarat Salima Ikram, profesor de egiptologie la Universitatea Americană din Cairo.

            Cele 22 de mumii au fost expuse publicului larg la noul Muzeu Național al Civilizației Egiptene timp de 15 zile după paradă, fiecare în mod individual, alături de sarcofagele lor, într-un decor care a amintit de mormintele subterane ale regilor şi au fost însoţite de o biografie.

            Blestemul faraonilor

            Numeroase persoane din Egipt au asociat dezastrele din martie 2021 cu un ”blestem” provocat de decizia de a muta mumiile faraonilor: în decurs de o săptămână, Egiptul a fost afectat de blocarea Canalului Suez de o navă-container, un accident de tren care a lăsat în urmă 18 morţi în Sohag (sudul țării) şi decesul a cel puţin 25 de persoane din cauza prăbuşirii unui imobil din Cairo.

            Resursele umane

            În condiţiile în care 29 de milioane de Egipteni au vârsta necesară pentru a munci, şomajul rămâne un vector de puternice tensiuni sociale: milioane de persoane trăiesc din locuri de muncă precare, fără protecţie socială, alimentând economia informală.

            Un egiptean din trei trăieşte sub pragul de sărăcie. Ca majoritatea ţărilor arabe, Egiptul are o populaţie foarte tânără, cu peste 60% dintre cetăţeni în vârstă de sub 30 de ani.

            În paralel cu creşterea demografică, problemele sociale s-au agravat, iar clasele defavorizate au tendinţa de a face mai mulţi copiii, pentru că aceştia sunt percepuţi ca un posibil ajutor material pe termen lung.

            Suprapopularea

            Egiptul a atins pe 10 februarie 2021, pragul de 100 de milioane de locuitori, o creştere demografică care reprezintă o provocare majoră pentru această ţară a cărei populaţie, în mare parte tânără şi săracă, este concentrată pe o mică porţiune de teritoriu şi este dependentă de Nil pentru supravieţuire[12]. Țara arabă cu cea mai mare populaţie, Egiptul este pe locul al 3-lea la scară continentală, după Etiopia şi Nigeria, şi pe locul al 14-lea la nivel mondial.

            În condiţiile în care rata natalităţii a explodat în ultimii 30 de ani, cu o medie de 1,5 milioane de naşteri pe an, Egiptul aproape că şi-a dublat populaţia în ultimii 30 de ani. În 1990, populaţia Egiptului nu era decât de 57 de milioane, un număr aproape identic cu cea a Franţei la momentul respectiv. Acest ritm a încetinit uşor în ultimii ani, rata sporului natural scăzând în 2019 faţă de 2018 de la 1,87% la 1,78%.

            În Egipt se naşte în medie un copil la fiecare 17,9 secunde și chiar dacă autorităţile încearcă să acţioneze împotriva acestei bombe demografice, campaniile de sensibilizare precum „Doi este de ajuns”, lansate în ultimii pentru a reduce rata natalităţii, întâmpină dificultăţi în a-şi arăta roadele. Gomaa Shehata, un egiptean din Cairo în vârstă de 33 de ani care lucrează într-o cafenea, este de puţină vreme tată pentru a doua oară. „Tot ce cer de la viaţă este ca, copiii mei să aibă cu ce se îmbrăca şi să fie sănătoşi”, a spus el, referindu-se la preocupările economice ale egiptenilor.

            În 2017, preşedintele Abdel Fattah al-Sissi a spus că suprapopularea este una dintre principalele două ameninţări pentru ţara sa, alături de terorism. Vineri, în cadrul unei reuniuni a guvernului, prim-ministrul Mostafa Madbuly, a exprimat din nou această îngrijorare. „Creşterea populaţiei este cea mai mare provocare a statului (…), iar asta afectează securitatea naţională”, a afirmat el.

            Populaţiei egiptene din țară i se adaugă cele circa zece milioane de egipteni din diaspora, dintre care majoritatea trăiesc în ţările din Golf, unde s-au stabilit din motive economice, în special după tulburările create de revolta din 2011. Alţii au fost nevoiţi să părăsească ţara după căderea preşedintelui islamist Mohamed Morsi în 2013 şi represiunea la care a trecut guvernul succesorului său, Abdel Fattah al-Sissi. Dacă nu vor fi aplicate politici eficiente de planning familial, Egiptul va avea 120 de milioane de locuitori în 2030, potrivit previziunilor ONU. 

---

[1] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/egiptul-cumpara-aeronave-rafale-de-la-franta-valoare-de-45-miliarde-de-dolari-213310, postat și vizitat pe 4 mai 2021

[2] Vezi site-ul America vinde echipamente militare Egiptului în valoare de 2,2 miliarde de dolari (forbes.ro), postat și vizitat pe 26 ianuarie 2022

[3] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/navele-care-erau-blocate-dupa-esuarea-ever-given-au-trecut-prin-canalul-suez-209784, postat și vizitat pe 4 aprilie 2021

[4] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/egiptul-confiscat-nava-ever-given-si-cere-proprietarilor-despagubiri-de-aproape-1-miliard-de-dolari-211095, postat și vizitat pe 14 aprilie 2021

[5] Vezi site-ul https://blacknews.ro/deschiderea-conferintei-onu-privind-schimbarile-climatice-cop27-la-sharm-el-sheikh/, postat și vizitat pe 6 noiembrie 2022

[6] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/iohannis-la-masa-cu-greii-lumii-administratia-prezidentiala-anunta-angajamente-luate-de-romania-in-lupta-cu-poluarea-si-incalzirea-globala_2643855.html, postat și vizitat pe 7 noiembrie 2022

[7] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/geopolitica-la-cop27-sua-ar-plati-daune-tarilor-vulnerabile-la-efectele-schimbarilor-climatice-dar-sa-plateasca-si-china.html, postat și vizitat pe 6 noiembrie 2022

[8] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/dnews/20213021-ce-masuri-va-cere-uniunea-europeana-la-summitul-cop27-pentru-schimbarile-climatice, postat și vizitat pe 7 noiembrie 2022

[9] Vezi site-ul O alunecare de teren din Marea Roșie, veche de 500 de ani, ar putea declanșa un tsunami devastator (descopera.ro), postat și vizitat pe 3 martie 2022

[10] Vezi site-ul https://evz.ro/descoperire-arheologica-de-senzatie-au-gasit-orasul-de-aur-al-egiptului.html, postat și vizitat pe 9 aprilie 2021

[11] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/egipt-parada-de-aur-a-faraonilor-22-de-mumii-regale-mutate-cu-fast-intr-un-nou-muzeu.html, postat și vizitat pe 3 aprilie 2021

[12] Vezi site-ul https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/egiptul-a-depasit-pragul-de-100-de-milioane-de-locuitori-in-ciuda-masurilor-impotriva-suprapopularii-1258942, postat și vizitat pe 11 februarie 2021