Category: SUA

Home / Category: SUA

INFLUENŢA AMERIICII ÎN ZONA ORIENTULUI MIJLOCIU: PIERDERE DE SUFLU SAU O RĂCEALĂ CU REPETIŢIE?

May 15, 2022 | GEOPOLITICĂ, ORIENTUL MIJLOCIU, SUA | No Comments

Ambasador prof. Dumitru CHICAN

În cronica relaţiilor dintre Statele Unite ale Americii şi lumea arabâ a Orientului Mijlociu, întâlnirea care, acum 75 de ani, i-a adus alături pe fostul preşedinte \Franklin rRoosevelt şi pe monarul saudit Abbdel Azziz Al-Saud, pe puntea crucişătorului “”Quincy” este evocată ca moment istoric prin rolul avut în fundamentarea unor lungi şi prolifice relaţii în cadrul cărora, de-a lungul anilor, Statele Unite şi-au afirmat şi şi-au consolidat o prezenţă şi o influenţă de amploare la nivel statal, instituţional şi al liderilor politici ai statelor regiunii.

A fost perioada de ascensiune, când relaţiile bilaterale şi colective s-au manifestat prin construirea unui climat cooperant şi a unor parteneriate şi alianţe sectoriale active. Într-un asemenea cadru, intervenţia de eliberare a Kuwaitului ocupat de armatele irakiene ale lui Saddam Hussein a fost o  operaţiune la care comunitatea arabă a contribuit fie în cadrul unei alianţe iniţiate de SUA, fie cu forţe combatante, fie prin facIlităţi  logistice şi gâzduirea trupei şi a tehnicii de luptă.

Având ca punct de referinţă agrementul convenit între Franklin Delano Roosevelt şi regele Al-Saud sub deviza “protecţie contra petrol”,  a fost posibilă instituirea unor raporturi de solidă încredere între America şi regimurile arabe, în frunte cu Arabia Saudită, ceea e a facilitat politica Washingtonului de implementare a viziunii sale privind rolul şi importanţa Orientului Mijlociu ca eşichier  furnizor  în flux continuu de hidrocarburi, dar şi  ca bază de sprijin în combaterea fenomenului terorist islamist, ca rezidenţă pentru bazele şi forţele armate americane desfăşurate în zonă şi, nu în ultimul rând, pentru controlul şidiminuarea ostilităţii arabe faţă de statul Îsrael.

*

Pe fondul evoluţiilor survenite atât în regiunea Orientului Mijlociu, pe harta geopolitică a lumii, dar şi din perspectiva schimbărilor de viziune politică de-a lungul celor 14 Adiminstraţii alternative  care s-au succedat la Casa  Albă  după 1945, relaţiile americano-arabe şi, în egală măsură, reaşezarea priorităţilor de politică internaţională şi orientală  s-au înscris, în ultimii ani, pe o traiectorie sinusoidală marcată de urcuşuri şi descreşteri, astfel încât analiştii occidentali, dar şi regionali nu ezită să aprecieze  că astăzi, acestea “au coborât la un minim istoric” care ridică întrebări pe marginea capacităţii şi resurselor politicii externe americane de a mai acţiona  ca un actor major  de influenţă şi modelare a  politicii şi evoluţiilor din perimetrul geopolitic al Orientului Mijlociu.

După instalarea oficială în Biroul Oval, ca al 46-lea preşedinte al Statelor Unite,  prima  decIzie a lui Joe Biden, legată de politica sa orientală arabă a fost aceea de a  înceta asistenţa militară pentru Arabia Saudită şi  campania sa armată în Yemen, împotriva rebelilor secesionişti ai mişcării Houthi, finanţată şi susţinută de Iranul islamic. Mai mult, Organizaţia Houthi însăşi a fost radiată din lista americană a entităţilor teroriste. A urmat decizia de acceptare a unui proces de negocieri cu regimul teocratic iranian pentru reactivarea Acordului nuclear cu Iranul, acord din care, la decizia lui Donald Tump, America se retrăsese în 2018. Or această ’bunăvoinţă” a noii Administraţii faţă de inamicul ireductibil  iranian  a fost resimţită la Ryad ca o palmă inacceptabilă primită din partea celui mai vechi aliat şi protector occidental al Arabiei  Saudite. Toate acestea surveneau după producerea unor tensionări anterioare ale relaţiilor bilaterale anterioare precum negocierile nucleare directe cu iranienii,  decise de Barack Obama şi finalizate prin semnarea, în 2015, a  Acordului nuclear respins de Administraţia Donald Trump şi reacceptat de Joseph Biden. Asasinarea jurnalistului saudit Jamal Kashoggi şi suspiciunile de implicare în acest act  a prinţului moştenitor Mohammed bin Salman a mai adăugat încă o pată cenuşie pe fIrmamentul relaţiilor bilaterale.

Să mai amintim, în sfârşit, că, după invazia rusă în Ucraina, la 24 februarie şi declanşara reacţiilor  punitive internaţionale, o noă falie s-a adăugat la distanţa existentă între poziţia Administraţiei Biden şi monarhia saudită: Marea parte a comunităţii arabe  a refuzat să condamne intervenţia Rusiei cu care îndeosebi  Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite întreţin dinamice relaţii de cooperare, schimburi comerciale şi proiecte de dezvoltare, opunându-se, totodată  presiunilor SUA asupra statelor membre ale Organizaţiei Ţărilor Arabe Exportatoare de Petrol (OPAEP) pentru a le determina să crească producţia  ca măsură de contracarare a unei potenţiale crize pe piaţa de hidrocarburi.

Dacă, prin tradiţie, preşedinţii americani au reuşit să întreţină relaţii personale cu liderii din lumea arabă şi, îndeosebi, cu monarhii şi emirii conducători ai statelor arabe petroliere de la Golful Arabo-Persic,  actualul ocupant al fotoliului prezidenţial  din Biroul Oval a pâstrat o distanţă ostentativâ cu aceştia, însoţită de o cvasi-inexistenţă a comunicârii, îndeosebi cu liderii de la Ryad şi din Abu Dhabbi. Decizia acestora de a menţine  un echilibru al relaţiilor de cooperare externă atât cu Statele Unite,  cât şi cu  Federaţia Rusă supusă sancţiunilor internaţionale are, la rândul său, o contribuţie consistentă la perpetuarea stării de non-comunicare şi tensiune în relaţiile cu Administraţia Joe Biden,  adăugând la acestea impactul avut de precedentele discrepanţe survenite în relaţiile regimurilor orientale arabe şi liderii americani care l-au precedat pe joe Biden în ultimele decenii.

Acum, când prioritățile externe ale Casei Albe sunt acaparate de alte preocupări conflictuale strategice, precum războiul rus împotriva Ucrainei, finalizarea negocierilor de revenire a Statelor Unite la Acordul Nuclear cu Iranul, tensiunile ascendente cu China, în legătură cu chestiunea Taiwanului, sau expansiunea militară chineză în arealul Pacificului,  prin acordul de implementare a unor facilităţi mlitare ale Beiijngului în Insulele Solomon, sunt tot atâtea evoluţii care adâncesc neîncrederea şi răceala arabă faţă de prezenţa şi influenţa americană în regIune şi  măsura în care aceasta mai corespunde principiilor şi argumentelor care au fost convenite în urmă cu o jumătate de veac, pe puntea unui bastiment american de război.

În 2015, intervenţia militară a Federaţiei Ruse pe eşichierul războiului civil din Siria a permis Rusiei să-şi extindă, să-şi diversifice şi să-şi consolideze prezenţa în Orientul Mijlociu, de la Golful Persic până în Maghrebul arab al continentului african.  Un avans intempestiv  către lumea arabă a fost înregistrat şi din Partea Chinei, inclusiv prin ofertele de afiliere  arabă la  marele proiect de conexiune economică “Road and Belt”.

Pe de altă parte, modul abrupt în care Washingtonul a întrerupt susţinerea acordată etniei kurde şi opoziţiei “Forţele demoratice” din  Siria, retragerea intempestivă şi haotică a coaliţiei conduse de SUA din Afghanistan sau angajarea de negocieri cu regimul iranian pentru reactualizarea “Acordului nuclear” au fost şi acestea elemente care au întărit în lumea arabă sentimentul şi aprehensiunea că America este dispusă oricând să-şi părăsească aliaţii şi partenerii, dând întâietate dacă nu exclusivitate propriilor interese şi proiecte conjuncturale sau de natură strategică.

Analiza aprofundată a relaţionării americano-arabe  în lumina ultimelor nuanţări survenite în politica regională a SUA, precum şi evoluţiile pe care Orientul Mijlociu le-a cunoscut în ultimul timp  permite aprecierea că  regimurile arabe ale Orientului Mijlociu sunt mobilizate, fie individual, fie prin politicile de alianţe şi blocuri regionale, şi  sun deschise orientării către  un “alt” Orient Mijlociu în care, aşa cum declara Anwar Gargash, fost ministru de stat la Ministerul emiratez al Afacerilor Externe, “arabii să trăiască independenţi, eliberaţî de tutori străini, elaborându-şi  de sine – stătător politicile, independent de indicaţiile şi presiunile celorlalţi”

Tensiuni şi momente de lacune în relaţiile americano-arabe au mai existat de-a lungul anilor, având o durată restrânsă şi, oricum, fără a submina în profunzime relaţionarea bilaterală. Probabil că şi de data a ceasta va fi vorba de o “gripă” conjuncturală declanşată în contextul dosarului ucrainean. Dincolo de orgolii, atât la Washington, cât şi în Orientul arab, rămâne în vigoare tradiționala maximă care spune, concesiv : “Ceea ce ne uneşte este mai mult decât ceea ce ne desparte’

Read More
By admin

OCHII LUMII PRIVIND SPRE  UCRAINA: SOLIDARITATE ŞI NU PREA

April 10, 2022 | GEOPOLITICĂ, RUSIA, SUA, UE | No Comments

Ambasador prof. Dumitru  CHICAN

Începând cu zorii zilei de 24 februarie, comunitatea internaţională şi  cursul vieţii sale  cotidiene sunt acaparate de ritmul în care se derulează  “operaţiunea militară specială” declanşată la ordinele liderului maximus al Kremlinului, de reacţiile globale la această iraţională  agresiune şi, mai ales, de noianul întrebărilor la care doar proorocii mediatici încearcă să ofere răspunsuri: “Când se va încheia acest coşmar”?, “Cum va fi lumea mondială de după? şi, mai ales, “Cât de mai bună, sau mai  rea va fi o asemenea lume care, oricum , “nu  va mai fi cum a fost?”

O privire panoramică asupra sentimentelor, actelor caritabile, cooperante, strict verbioase sau, dimpotrivă, faptice de susţinere a Ucrainei sau  de dezavuare a taberei agresoare, arată – a arătat de la bun început – că toate acestea sunt vizibil fragmentare şi influenţate de  locaţia privitorului în geografia naturală şi în cea politică.

Actualul  conflict se desfăşoară la extremitatea răsăriteană a Europei care este şi cea mai expusă unor provocări existenţiale, de securitate, de valori şi identitare care, în orice clipă, pot să se transforme în realităţi. Ca atare, opinia publică şi analistul european va cerceta şi va privi la simbolistica şi la consecinţele războiului printr-o prismă europeană. În starea de nedumerire perplexă cu care capitalele europene au primit vestea transmisă de Vladimir Putin la 24 februarie, nu au fost puţini cei care au văzut în agresiunea rusească ceea ce nu era de imaginat – adică primul  război pe pământul european de după ultimul Război Mondial. Afirmaţia este o  eroare, în măsura în care Războaiele din Balcani, din anii ’90 nu pot fi alungate cu aşa uşurinţă din memoria colectivă şi din memoria însăşi a protagoniştilor

Operativitatea şi dimensiunile fără precedent ale penalităţilor multinaţionale impuse Rusiei au beneficiat de o largă adeziune şi aplicabilitate pe plan mondial. Dar trebuie să avem în vedere că marea parte a acestor sancţiuni este iniţiată şi aplicată de statele lumii occidentale.  Ea nu exprimă o solidaritate globală, iar o dovadă grăitoare în acest sens o constituie votul de la 2 martie asupra proiectului de rezoluţie prin  care Adunarea Generală a ONU condamna invazia rusească în Ucraina, Proiectul de document a beneficiat de votul a 141 din 193 state membre, dar 35 de membri s-au abţinut, iar 12 nu au participat la vot.  Covârşitoarea majoritate a acestora au fost state din Africa, Orientul Mijlociu şi Asia. Iar în aceste două din urmă categorii -abstinenţii şi absenţii –  s-au aflat şi state cunoscute prin relaţiile şi parteneriatele lor cu cu capitalele vestice. Alte state, precum Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită sau Turcia- ţări legate de Federaţia Rusă prin dinamice relaţii şi interese bilaterale- au refuzat să dezavueze agresiunea în Ucraina, preferând să păstreze relaţii funcţionale atât cu statele euro-atlantice occidentale, cât şi cu Rusia lui Vladimir Putin. Nu este mai puţin adevărat că au fost înregistrate şi poziţii de susţinere mai mult sau mai puţin deschisă a lui Vladimir Putin şi acestea, minoritare,  au venit, de pildă,  din state aliate  precum China, Siria şi Iran.

Turcia, membră a NATO, s-a distanţat fără echivoc de “operaţiunea militară specială” a Rusiei, dar nu şi-a dat acordul asupra sancţiunilor internaţionale, preşedintele Recep Tayyp Erdogan precizând că le  va aplica doar pe acelea care vor fi puse sub auspiciile de drept ale ONU. În schimb. liderul de la Bosfor şi-a atras  elogii pentru demersurile de mediere şi bune oficii diplomatice întreprinse, Turcia găzduind runde de negocieri directe de pace între Ucraina şi Federaţia Rusă .

De partea sa, India l-a primit cu onoruri deosebite pe şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, căruia i-a confirmat  neutralitatea guvernului de la New Delhi în chestiunea războiului din Ucraina. S-a convenit, de asemenea,  punerea în aplicare a unor contracte anterioare de importuri petrolifere din Rusia şi au demarat, în acelaşi timp, negocieri pentru achiziţii de arme din Federaţia Rusă. Astfel, India şi China, ţâri gigante, cu o populaţie cumulată de 2,5 miliarde de oameni, acaparează, într-o manieră tensionată, preocupările Administraţiei americane legate de situaţia geopolitică în regiunea indo-pacifică.

În acest context, a stârnit nedumerire  atitudinea de “non-combat” pe care a manifestat-o Organizaţia Naţiunilor Unite în chestiunea conflictului armat din Ucraina. Desigur, este cunoscută lentoarea dacă nu chiar   imobilismul  birocratic al organizaţiei mondiale, dar  a surprins absenteismul din ultimele săptămâni al secretarului general Antonio Guterrez prin absenţa oricărui demers sau luare de poziţie într-o chestiune legată dramatic de violarea păcii în Ucraina şi a principiilor de drept internaţional, adică un subiect care constituie însăşi raţiunea de a fi a organizației.

Războiul din Ucraina pune întreaga comunitate umană în faţa unei perspective îngrijorătoare. Judecarea crizei ucrainene nu poate fi nici obiectivă, nici constructivă atâta vreme cât abordarea acestei probleme spinoase se va face doar privind lucrurile prin lentila specificităţilor, proiectelor şi intereselor naţionale sau regionale. Războiul care încă face ravagii dureroase în Ucraina este unul cu dimensiune globală, depăşind, prin consecinţele sale posibile chiar frontierele Uniunii Europene şi NATO. Poate că în aceste zile se hotărăşte- în bine sau rău- soarta globalismului în lumea de după conflictul ucrainean 

… Şi după Vladimir Vladimirovici Putin.

Read More
By admin

THE WAR IN UKRAINE or “the special military operation in Ukraine”?    – 30 days since it began –

March 31, 2022 | GEOPOLITICĂ, RUSIA, SUA, UE | No Comments

Major Gen. (ret) Corneliu PIVARIU

On February 24 2022, around 5 AM Moscow time, on Vladimir Putin’s order the Russian army launched an unprovoked war against Ukraine.

There is no chance for us to fall into Kremlin’s propagandistic trap and accept circumventing the term war for this aggression and use Moscow’s expression.

The re-invasion Russia launched on ground, from the air and from the sea is the largest attack of a state against another state in Europe after the WWII. The 2014 invasion should not be frogotten and that is why we used the term re-invasion which is, otherwise, coming across in the international media.

From its military dimension, the conflict became manifest in the economic, diplomatic, media and social fields in the countries directly involved, yet with reverberations in almost all of the world’s countries.

The present approach will deal predominantly with the military aspects while not neglecting the essential aspects in other fields.

  1. Why did Russia attack Ukraine?

Ever since president Putin delivered his speech at the 2007 Munich Security Conference, it was quite obvious that Russia would not accept the geopolitical developments that followed the fall of the Berlin Wall and will try to re-establish its lost sphere of influence especially in Europe. Soon, in August 2008, the conflict in Georgia followed with almost no reactions from the Western democracies and that encouraged Moscow to annex Crimea in 2014 and to partially occupy regions in eastern Ukraine, regions  which were later on declared as separatist Donetsk and Lugansk republics. That time too, the international community’s reaction was rather feeble, with superficial sanctions against the said aggression.

It is possible that encouraged by that reaction and most probably miscalculating the consequences of launcing the war against Ukraine, as well as of Ukraine’s internal situation, Putin believed he could replicate in the whole of Ukraine  the situation he was met with in Crimea and could set up a pro- Muscovite puppet regime within days from launching the offensive.

Putin made the decision to attack Ukraine seeing the demarches the country has made to join the EU and NATO, although  they were already provided for in the 2019 Ukrainian constitution.

  • The way the conflict unfolds

However, after the first day of war, the Russian ground forces missed the initial moment of the offensive due to lack of fuel (some unconfirmed enough sources speak of the Russian military bartering fuel for alcohol), of ammunition and even of food supplies. It is also assessed that the first echelon of the Russian troops included not only poorly trained military but also an equally poor leadership.

The offensive was simultaneously launched on four directions:

  • Towards Kyiv (around 2,8 mil. inhabitants) from Belarus (circa 90 km north) and from further east, from the Russian territory;
  • Towards Harkiv, Ukraine’s second city (around 1,4 mil. inhabitants) from the east, from the Russian territory, less than 30 km from the Russian border;
  • From the south, from Crimea and the Black Sea, pursuing the closure of the Ukrainian sea shore of the Black Sea by achieving the land connection between Russia and Crimea and by occupying Odessa (Ukraine’s third city, with more than 1 mil. inhabitants).

The land offensive started simultaneously with the launching of 160 missiles from the ground, from the air and from the sea as well as with two aviation attack waves (around 80 bombers and escort fighter jets), namely in total 400 attacks in the first 24 hours which targetted 15 commandments and command centers, 18 air defense units, 11 airfields and six military bases.

At the end of the first fighting day, the Snake Island (0,15 Km2) , which is 45 km far from the Romanian sea shore, was occupied. The Ukrainian garrison there (some 15 military) was captured and it was initially announced that the military there were killed. This very action proves the importance Russia attaches to the tiny island. The satellite images show that a Russian military navy entered the island’s tiny port.

From unofficial sources, I can say that before the invasion started, there was a proposal to the American side that NATO set up a radar and a symbolic garrison on the island in order to protect it and avoid its occupation, a proposal which was rejected by the US.

The Russian special forces in uniforms and civilian clothes have been spoted in Kyiv’s center while paratroopers landing from helicopters tried to occupy the Hostomel airport situated to the north-west of the capital. Initially, the Russian forces succeeded in occupying the airport, but at the end of the fighting day the Ukrainian forces resumed the control of the objective.

With the exception of long distance missiles strikes, almost all the initial targets of the invasion were missed. Ukraine’s air defence was not totally annihilated and not all of the airfields were disabled. The Ukrainian forces maintained, to a large extent, their freedom of movement and kept their positions.

 The Ukrainian reserves and its territorial defenses mobilised in no time. The Russian landing troops and the special forces placed deeply into the Ukrainian territory were isolated  from the troops deployed on the front and re-supplying the former, especially with ammunition, was made more difficult.

From the way the operations were unfolding, it was clear that Russia did not succeed to integrate in the best circumstances some modern warfare instruments – electronic, cyber and outer space ones into the terrestrial offensive.

Around 150,000 Russian military took part initially to the invasion (almost 200 batallions), i.e. an important force, but launching operations on 15 different directions meant diminishing the strength on each and every offensive direction. Most probably, the Russian planers underestimated the resistance of the Ukrainian army.

We present below the situation and the evolution of the Russian controlled territory two weeks after the the invasion started:

We will not enter the details concerning the military operations and especially the losses mentioned by each side as we keep in mind a quotation saying that “truth is the first to die in case of war”, but from the way the operations were carried out to date, some important conclusions may be drawn:

  • The Ukrainian army achieved important progress in training and equipping, as compared to the situation in 2014 and put up a resistantce that the invading army did not expect;
  • The defense was organized on areas enjoying an extended command independence and logistic flexibility as compared to the ultra-centralised command of the Russian army;
  • The anti-tank and air defense equipment sent to Kyiv was extremely efficient against the Russian tanks, fighter jets and helicopters;
  • The poor command of the Russian troops of the first echelon and presumably the low morale of the latter made the higher military leadership of the invasion decide sending Russian generals close to the contact line and that explains the fact that, by March 26, the Ukrainian snipers killed around 15 high ranking Russian military among whom six generals. It is presumed that they were spoted as a result of the non observance of communication rules and used their mobile phones for getting in touch with certain subordinates;
  • Russia was unable to obtain air supremacy over the entire Ukrainian territory and most likely it does not have enough highly trained pilots ready for such a large scale conflict;
  • As of March 19 and 20, Russia started using Kinjal and Kaliber hypersonic missiles launched from the Caspian Sea, the Black Sea and from the air space for striking certain tactical targets (ammunition and fuel depots, a training center for the Ukrainian special forces and probably mercenaries). That demonstrate president Putin’s desire to obtain as qiuckly as possible important results in the offensive operation. According to certain (not fully confirmed) reports, an important percentage (even more than 50%) of the launched cruise missiles did not explode on their  targets;
  • I consider that Ukraine benefits too from important intelligence concerning the deployment and the movement of the Russian invading forces supplied by satellites and other means by certain NATO states;
  • Ukraine’s counterintelligence services in general and the military ones in particular succeeded after 2014 in countering the FSB and GRU actions both within the local political class and especially within the Ukrainian army (in 2014 Ukraine had to disband the 15 Airborne Brigade which was accused of treason);
  • After the first three weeks since launching the invasion, a certain change in the share of the targets hit by the Russian missiles and aviation is noticed as they aim at diminishing the capacities of supply and communications and of the Ukrainian troops movements; also, the troops positioned on the north fringes of Kyiv started engineering works, sign that the extended offensive on the capital is not imminent.

An interesting issue that is worth mentioning is that of the foreign mercenaries. Early as February 27, Ukraine appealed to foreign fighters to join a so-called “Foreign Legion”. An important number of volunteers crowded the Ukrainian embassies abroad and around 20,000 people of 52 countries offered their services. Their status within the Ukrainian army is not known and Kyiv promised them Ukrainian citizenship, social incentives and an unrevealed salary. It seems that 3,000 Americans, 1,000 Canadians, 600 Czechs, 100 Scots as well as Georgians, Polish, Germans, Israelis and others enlisted already. According to certain sources, after March 20, the number of candidates decreased sharply and almost no new volunteers applied.

On March 11, president Vladimir Putin asked the minister of defense Sergei Shoigu to facilitate the transit of the military from the Middle East wishing to fight in Ukraine on Russia’s side. 16,000 Syrian paramilitary volunteers and members of the 5th Corps are mentioned among those wishing to enlist. It is possible that fighters of the Lebanese Hezbollah and of Hamas  join the Syrian volunteers. Some other mercenaries as well could have been recruited from Libya according to an understanding reached during the recent visit to Moscow of the Libyan General Khalifa Haftar. The average payment of these fighters is estimated between 300 and 500 $/month and is to be paid from the Russian budget.

We do not believe that the mercenaries’ participation, on either side, could have an important influence on the way the military operations are carried out as they are disadvantaged by the fact they do not know the ground, the language and will have probably major logistical and cultural problems.

From the information and the stands taken by the two sides, from the assessments and analyses of as objective as possible sources, it is clearer and clearer that at the end of the first month of the invasion Russia will finish the invasion and will withdraw from most of the occupied territories, an operation that will be completed the latest around May 7 2022. A first signal to that end was conveyed on March 25 2022 by the speech of the head of the Main Operational Directorate of the General Staff of the Russian Federation Army, Colonel Gen.  Serghei Rudskoy.

It is likely that in the coming weeks, the Russian forces will focus on surrounding the Ukrainian group of forces situated close to the west of the separatist regions and securing a terrestrial connection of the Sea of Azov shore and Crimea. General Rudskoy’s speech offers already a first glance on the Russian justification for the coming to an end, in a near future, of the invasion of Ukraine indeed by proclaiming   the “victory” – the achievement of the objecives set at the beginning of the conflict.

Assessed Control of Terrain in Ukraine and Main Russian Maneuver Axes as of March 26, 2022, 3:00 PM ET
  • Sanctions, economic impact, peace negotiations

Russia’s military actions had nevertheless efects and reprecussions that we believe the Kremlin did not assess to their full magnitude and that lead to a reinforcement of the democratic Europe’s cohesion and unity and of the transatlantic relations.

  1. Sanctions and their economic impact

The sanctions are penalties imposed by a country to another country to stop the latter to act aggresively or to break the international law. In this case, the sanctions Russia is subject to are the most severe among those applied so far to Moscow and a great number of countries imposed them. We mention some of them:

  • Banning the export of dual use (civilian and military) goods, including the spare parts for vehicles imposed by the EU, US and Great Britain;
  • Banning the flights of all Russian companies in the air space of the EU, US and Great Britain (which banned also the private charters leased by Russia);
  • The EU, US and Great Britain applied sanctions to more than 1,000 individuals and companies generically designated as oligarchs, considered close associates to the Kremlin; the properties belonging to president Vladimir Putin and to the minister of Foreign Affairs Serghei Lavrov were frozen;
  • The US banned oil and gas imports from Russia while the Great Britain will cease importing Russian oil by the end of 2022; The EU declared it will move to alternate energy sources and will become independent from the energy Russia supplies before 2030. During the recent visit of president Biden to Europe, it has been agreed that the US supply around 50 billion cubic meter of liquefied gas to the EU;
  • Germany suspended for the time being the formalities for the commission of North Stream 2;
  • Among the financial sanctions, we mention the freeze of the assets of the Central Bank of Russia, amounting to 630 billion dollars, a step that caused a ruble’s devaluation by 22% since the beginning of 2022, an increase of prices of the imported goods and an inflation of 14%;
  • Certain Russian Banks were excluded from the international financial system SWIFT.

It is worth mentioning that information coming recently from Great Britain stresses that if Russia withdraws its invasion troops, London (Londongrad as it is also named due to the presence there of a great number of Russian oligarchs) will lift the sanctions imposed on Moscow.

President Putin declared that the unfriendly nations will be obliged to pay for gas imports from Russia in rubles in order to help the recovery of the national currency.

Russia banned the export of around 200 goods till the end of 2022 including telecom and medical products, vehicles, food and agricultural produce, electric equipment and timber. Other retaliatory steps have been also taken in the financial and banking fields.

We do express our hope that Europe drew the real conclusions and will succeed in escaping the „Russian energy trap” and do not repeat the Nabucco experience, a project initiated in 2002, agreed upon in 2009 and then abandoned in 2013 mainly due to political reasons.

  • Peace negotiations

The peace negotiantions started on February 28, a few days after the attack begun, initially in physical form and continued on March 3 and 7 on the Belarusian territory, and after that on line at experts’ level. A breakthrough was Turkey’s facilitating a meeting at the level of the foreign ministers of the two countries and the negotiations took place in Antalya under the auspices of the Antalya Diplomacy Forum on March 10 with the participation of the Turkish minister of Foreign Affairs, Mevlut Cavusoglu. Although no progress was registered this time, it was very clear from the Russian minister of Foreign Affairs Serghei Lavrov’s answers at the press conference organized after the meeting that in the Kremlin’s opinion, it is not about a Russia-Ukraine conflict but about a Russia conflict with the West in which the invasion of Ukraine is just a stage.

A pecularity of these negotiations is that the Russian side never accepted any cease fire during the talks.

The Ukrainian president Volodimir Zelensky expressed repeatedly his readiness of meeting and negotiating with president Vladimir Putin, a proposal the Russian side did not accept. The Kremlin’s reply was, of course, that such a meeting would take place when Kyiv accepts Moscow’s conditions. An interesting nuance included in the Ukrainian president’s offer for negotiations is his statement that any agreed upon understanding which will include possible territorial or of other nature important alterations contradicting the provisions of the constitution in force should be subject to a referendum in order to be enforced.

Russia’s main four conditionalities are: An Ukraine declaration of neutrality; the formal agreement that the Crimean Peninsula, annexed by Russia in 2014, is Russian territory and that the Donbas region controlled by the Russian separatists in Eastern Ukraine is independent; Ukraine’s demilitarisation; lifting the Western sanctions imposed on Russia. As far as Ukraine is concerned, it seems the country is ready to accept some of these requests including giving up to joining NATO and some territorial compromises.

A new round of negotiations is taking place in physical form in Istanbul on March 29 and 30. Both Turkey and Israel hope of being able to successfully mediate the negotiations, but I think that probably the informal negotiations among the Russian and the Ukrainian oligarchs will be much more effective.

  • Brief conclusions

I think Putin overestimated the possibilities of the Russian army of achieving the established strategic political objectives while underestimating, at the same time, Ukraine’s capacity of resisting Russia’s plans. Concomitantly, it could be about a mistake in managing the relation between the political leadership and the intelligence services agencies, although it is unlikely that the Russian intelligence services were so wrong in their getting acquainted and reporting the situation in Ukraine.

The military conclusions will be indeed interesting especially after the war operations end, yet it is already obvious that a particular higher attention will be paid to cyber actions and UAVs, to a greater interaction between terrestial and spacial, to an increased role of the missiles to the detriment of artillery, to the importance of small forces possessing a high fire power and mobility, to decentralizing the command and so on. Not in the least, the psychological training of troops should gain more and more in importance.

Coming back to a wider framework, the conflict in Ukraine highlights the fact that in what concerns the dispute between Huntington and Fukuyama on the humankind’s future, it seems that the former (with whom I had long discussions at Harvard in the summer of 2001) was right, less in what concerns the border he traced between the two civilisations and which, I believe, is much farther to the east of Romania. We are living into a world of ethnical conflicts and civilizational confrontations which is shaping the future otherwise than the much more optimistic way (liberty, democracy, market economy and secularisation of cultures) foreseen by Fukuyama.

I further conclude that Social Media become an active player in geopolitics.  Brexit, Trump, pandemic and now the war in Ukraine, all had a big component of influencing, via the platforms of the big tech companies which were  clearly positioned on a certain side. I remind that the Big 5, who are governing the world now are: Pharma, Defense, Oil, Tech, Banks. Let us not forget about the banks as someone has to lend/manage trillions. Look for who are those who fund the conflicts for a better understanding.

An old proverb says that when two quarrel, the third wins. Such is now the case in the fight between Kyiv (which, it should be made clear, is historically the craddle of the Russian civilization, something which, in equally clear terms, cannot represent in any case a justification for the Russian invasion) and Moscow, as neither of the two belligerents will win, nor the EU, but the US and China.

I think that under such complex circumstances, we have to position ourselves in such a way that we capitalize best our advantages, to stress our possibilities and prove loyalty towards  the strategic partners, without neglecting the national interests. Politically, as it is the case in the military field, one should act rapidly, decisevly and especially in a clever way. The political corectness, a much used and dear term of today politicians, has proved its limits and the return  to Real Politik could represent a clever solution of the contemporary political world.

A presentation done at the Brașov Military Circle – Romania, on March 29,  2022 and posted on the author’s blog, corneliupivariu.com

                        

Read More
By admin

CRIZA UCRAINEANĂ, ÎNTRE  XI JINPING ŞI PUTIN: LIMITELE UNEI  “ALIANŢE NELIMITATE”

March 20, 2022 | GEOPOLITICĂ, MAREA NEAGRĂ, RUSIA, SUA | No Comments

 Ambasador prof. Dumitru CHICAN

Într-o declaraţie comună emisă  la Beijing premergător deschiderii jocurilor olimpice, preşedinţii Xi Jinping şi Vladimir Putin afirmau, la unison, că “prietenia şi parteneriatul între China şi Rusia nu au limite şi nu sunt confruntate cu domenii sau zone de cooperare care să nu fie deschise”. Declaraţia a fost făcută la 4 februarie într-o zi cu dublă rezonanţă: coeziunea  şi adeziunea globală, prin sport,  în jurul idealului de pace şi dezvoltare, pe de o parte, şi, urmată, la numai 20 de zile, de declanşarea de către Rusia a “operaţiunii militare speciale”, adică a invadării Ucrainei de către maşina de război comandată de Vladimir Vladimirovici Putin.

La momentul în care aceste rânduri sunt scrise, odiseea ucraineană a intrat în cea de-a treia săptămână. Evoluţiile sale sunt consistent cunoscute, comentate  interpretate, iar articolul de faţă nu îşi propune să facă o cronică a acestora. Lumea întreagă aşteaptă, cu îngrijorare, sosirea unui deus ex-machina aducător de pace. Până atunci, întrebările nu lipsesc,  iar una dintre acestea – poate nu cea mai stringentă, dar nu lipsită de însemnătate- se referă la poziţionarea Chinei faţă de conflict şi faţă de actualitatea şi remanenţa ideii de alianţă sino-rusă melimitată.

Pusă  în practică la 24 februarie, invazia rusească în vecinătatea ucraineană a pus politica şi diplomaţia de la Beijing într-o ipostază care poate fi caracterizată drept incomodă, fie şi numai din perspectiva complexităţii unui război pe care China nu îl doreşte şi care contravine amplorii holistice a alianţei fără restricţii, anunţată de Xi Jinping şi Vladimir Putin, înţelegându-se inclusiv segmentul militar al unui asemenea parteneriat.

Surprins, în primul moment, de decizia belicoasă anunţată ex-abrupto şi personal de liderul de la Kremlin, Xi  Jinping  a ales să dezavueze etichetarea drept “invazie” aplicată de covârşitoarea majoritate politică, mediatică şi socială globală  actului agresiv întreprins de Federaţia Rusă împotriva unui stat suveran şi independent. In trena aceleiaşi amiciţii fără frontiere, decidenţii din staful guvernanţei chineze s-au opus şi au  ridicat vetoul lor la  torentul de penalităţi  impuse Moscovei de comunitatea internaţională gobală. Au fost doar două semnale care au plasat China în marja îngustă de manifestare a unei imposibile  îmbinări  între principiile dreptului internaţional, fidelitatea pentru susţinerea aliatului rus agresor şi ameninţarea unei izolări şi marginalizări pe harta politică a lumii. Iar o dovadă peremptorie a acestei poziţionări strategice oscilante a  fost oferită de abţinerea de la votul asupra unui proiect de rezoluţie prin care Naţiunile Unite condamnau aventura militaristă ucraineană  a Moscovei. În egală măsură, alte demersuri şi luări de poziţie au pus în lumină strădania Chinei pentru identificarea unei congruenţe echilibrate între  imperativul de respectare şi non-violare a suveranităţii ucrainene, pe de o parte, şi “preocupările securitare legitime” ale Rusiei. Se poate spune că, din perspectivă  cauzală, această ambiguitate chineză se explică prin abţinerea Baijingului de la supralicitări ale ataşamentului faţă de aliatul rus, ceea ce ar putea să pună China în faţa unor măsuri de constrângere,  retorsiune şi izolare. De altfel, atât prin vocea preşedintelui Joe Biden, cât şi în alte conjuncturi, Administraţia de la Washington nu a întârziat să adreseze Beijingului severe avertismete punitive în  cazul în care partea chineză se va implica în ecuaţia ucraineană prin orice formă de susţinere materială, militară sau de altă natură pentru războiul lui Vladimiir Putin.  O asemenea împrejurare, a impunerii de penalităţi economice, ar avea drept consecinţă  inevitabilă un impact cu dimensiuni dificil de estimat ante-factum asupra  ritmului de fucţionare şi creştere a indicatorilor de dezvoltare a economiei chineze. Cu toate acestea este, deocamdată, puţin probabil că asemenea sancţiuni ar avea amploarea şi efectele pachetelor de sancţiuni aplicate Rusiei de către comunitatea occidentală. Aflată pe locul secund în contextul global, economia Chinei este, spre deosebire de Federaţia Rusă, mai mult şi mai complex integrată în economia globală, iar maximizarea durităţii măsurilor punitive ar însemna ca Statele Unite să-şi asume responsabilitatea declanşării unei recesiuni globale cu consecinţa şi pe durată greu previzibile.

Pe de altă parte, în condiţiile actuale, chiar China însăşi ar avea capacitatea de a susţine Rusia din punct de vedere militar – domeniu în care, în comparaţie cu Beijingul, Moscova dispune de un nivel net superior de dezvoltare a tehnologiilor militare de ultimă generaţie. Este o realitate pe care decidenţii chiezi o conştientizează, iar aceasta determină în bună măsură poziţia fundamentală a acestei ţări – aceea  de a menţine relaţii funcţionale atât cu Rusia, cât şi cu  puterile occidentale atât în prezent cât şi în perioada post-conflict, pe durata de valabilitate a penalităţilor la care este supusă Federaţia Rusă. Acestui context i se circumscrie şi faptul că, de la declanşarea crizei ucraniene, Beijingul s-a abţinut de la iniţiererea unor oferte proprii de mediere şi bune oficii, limitându-se la o retorică pacifistă şi non-conflictuală.

Iar cauzalitatea acestui absenteism din arena eforturilor de pace este lesne de identificat. Din  acest punct de vedere, este vorba de faptul că, date fiind apropierea dintre cele două state şi “alianţa nelimitată” proclamată de Xi Jinping şi Vladimir Putin, China nu ar fi acceptată ca mediator şi “făcător de pace”, mai ales în condiţiile în care relaţionarea dintre partea chineză şi unul dintre principalii actori implicaţi în dosarul ucrainean, respectiv Statele Unite, nu sunt dintre cele mai cordiale. Există, în plus, o a doua cauză în virtutea căreia, prin tradiţie, China evită implicarea în evenimente şi evoluţii conflictuale care nu corespund pozitiv doctrinei, intereselor şi proiectele sale politico-diplomatice.

În discursul comun despre China, nu lipseşte referirea, devenită automatism, la proiectul Beijingului legat de statutul şi viitorul Taiwanului. O inserţie chineză în  dramaticul război din Ucraina, trecând, eventual, prin anexarea rusească a Peninsulei Crimea,  şi prin aspiraţiile chineze în raport cu Taiwanul, ar putea redeştepta sensibilităţi nedorite şi ar contribui la o decredibilizare a unei eventuale misiuni chineze de bune oficii în dosarul ucrainen.

Iar aceasta nu este, astăzi, o prioritate acută pentru Beijing.

Astfel încât, şi în acest caz, şi în cazul “prieteniei nelimitate”cu Rusia, rămâne în vigoare maxima care spune că în politică nu există sentimente, ci doar interese. Şi limite.

Read More
By admin

SUA. CU UN PAS ÎNAINTEA CELORLALȚI

February 3, 2022 | GEOPOLITICĂ, SUA | No Comments

Emilian M. Dobrescu

            2040 Global Trends

            Bolile, decalajul dintre cei bogați și cei săraci, schimbările climatice și conflictele din interiorul și dintre națiuni vor reprezenta provocări și mai mari în deceniile următoare, pandemia Covid-19 înrăutățind deja unele dintre aceste situații, relevă un raport al serviciilor de informaţii americane publicat pe 8 aprilie 2021[1]. Rivalitatea dintre China şi o coaliţie de ţări occidentale condusă de SUA se va intensifica cel mai probabil, alimentată de schimbări de putere militară, demografie, tehnologie şi „intensificarea diviziunilor asupra modelelor de guvernare”, se arată în raportul Global Trends 2040, realizat de Consiliul Naţional de Securitate (NSC) al SUA; puteri regionale şi actori nestatali pot exercita o influenţă mai mare, având ca rezultat probabil „un mediu geopolitic mai predispus la conflicte şi mai volatil” şi o cooperare internaţională slăbită.

            Raportul întocmit la fiecare patru ani de principalii analişti ai serviciilor secrete din SUA evaluează tendinţele politice, economice, sociale şi de altă natură care vor forma mediul de securitate naţional în următorii 20 de ani. „Intenţia noastră este să ajutăm factorii de decizie politică, dar şi cetăţenii să se pregătească pentru un viitor cu o serie de perspective posibile”, au scris autorii, menţionând că nu fac nici o predicţie specifică şi că au inclus contribuţii de la diverse grupuri, de la studenţi americani la militanţi ai societăţii civile africane.

            Criza sanitară provocată de pandemie încetinește – și posibil inversează – progresul în combaterea sărăciei, a bolilor și a inegalității de gen. Raportul anticipează că multe probleme cauzate de pandemie vor creşte până în 2040. „Există un anumit set de tendinţe pe care le-am identificat şi care par să se accelereze sau să devină mai puternice din cauza pandemiei”, a spus un oficial al NSC: raportul serviciilor de informaţii americane prezintă cinci scenarii despre cum ar putea arăta lumea în 2040.

            Scenariile optimiste indică o „renaştere a democraţiilor” – guvernele democratice s-ar putea dovedi „mai capabile să încurajeze cercetarea ştiinţifică şi inovaţia tehnologică, catalizând un boom economic” ce le va permite să facă faţă tensiunilor interne şi să reziste rivalilor internaţionali.

            Cel mai pesimist scenariu – „tragedie şi mobilizare” – postulează că pandemia de Covid-19 şi încălzirea globală ar putea afecta resursele de hrană la nivel mondial, ceea ce va duce la conflicte de stradă soldate cu mii de morți. Provocări precum schimbările climatice, bolile, crizele financiare şi perturbările tehnologice „se vor manifesta mai frecvent şi mai intens în aproape fiecare regiune şi ţară”, producând „tensiuni generalizate în state şi societăţi, precum şi şocuri care ar putea fi catastrofale”, se arată în raport.

            Raportul NSC a fost redactat în condițiile în care pandemia provocată de coronavirus a ucis deja peste 3 milioane de oameni (până în aprilie 2021, iar până în ianuarie 2022 numărul morților din pricina pandemiei este de 5,5 milioane! – n.n.) și a marcat cea mai mare „perturbare globală” de după cel de-Al Doilea Război Mondial, cu consecinţe care vor dura mulți ani de zile. Covid-19 a expus și a extins disparităţile în domeniul sănătăţii, a crescut datoriile naţionale, a accelerat naţionalismul şi polarizarea politică, a adâncit inegalităţile, a alimentat neîncrederea în guverne şi a evidenţiat eşecul cooperării internaţionale.

            Amânarea introducerii 5G

            Administrația SUA a solicita și a obținut o nouă amânare a introducerii rețelei de mare viteză 5G pentru telefoane mobile, invocând potențiale riscuri pentru aviație: Secretarul Transporturilor, Pete Buttigieg și șeful Administrației Aviatice Federale (FAA), Steve Dickson, fac apel la operatorii de telefonie mobilă AT&T și Verizon, principalele companii din domeniu din SUA, să amâne cu până la două săptămâni lansarea noilor benzi de frecvență 5G, programată pentru 5 ianuarie 2022[2]; punerea în funcțiune a mai fost amânată o dată, inițial fiind prevăzută pentru 5 decembrie 2021. Cei doi oficiali le mai cer companiilor să amâne introducerea serviciului comercial C-Band în jurul anumitor aeroporturi-cheie până la sfârșitul lunii martie 2022 pentru a le acorda acestora suficient timp să facă testele și actualizările necesare.

            Într-o scrisoare transmisă pe 31 decembrie 2021, Buttigieg și Dickson au spus că fără această amânare există riscul unei “perturbări extinse și inacceptabile” a traficului aerian în special în condiții de vreme nefavorabilă și de vizibilitate redusă; ei au mai atras atenția că, în caz contrar, avioanele ar putea fi nevoite să direcționeze zboruri spre alte orașe sau să anuleze unele zboruri, ceea ce ar produce efecte asupra întregului sisteml de transport aerian din SUA.

            FAA se teme că tehnologia 5G ar putea interfera cu anumite dispozitive electronice ale avioanelor: producătorii de avioane Airbus și Boeing și-au exprimat la rândul lor “îngrijorarea” în legătură cu posibile interferențe ale rețelei 5G cu radioaltimetrele aeronavelor; de partea cealaltă, companiile de telecomunicații menționate au cumpărat drepturile de a folosi frecvențele radio cu miliarde de dolari și își doresc o lansare cât mai rapidă a rețelei 5G, care s-a produs totuși pe 19 ianuarie 2022.

            Bugetul pentru Apărare

            La finalul lunii mai 2021, Departamentul de Apărare a anunțat bugetul pentru anul fiscal 2022: 715 miliarde de dolari, în special în vederea realizării mai multor achiziții de aeronave F-35 şi F-15, submarine şi vehicule uşoare blindate[3]. Conform documentului, pentru prima dată după septembrie 2001, bugetul alocat misiunilor externe a scăzut cu 42%, pe fondul retragerii din Afganistan şi reducerii contingentelor din Irak şi Siria, notează Monitorul Apărării și Securității.

            În 2022, armata SUA și-a propus să cheltuie peste 5 miliarde de dolari în Iniţiativa de descurajare din Pacific, pentru a contracara acţiunile Beijingului, peste 600 de milioane de dolari pentru a se adapta schimbărilor climatice şi peste 500 de milioane de dolari pentru pregătirea militarilor pentru a face faţă unei pandemii; cca 150 de miliarde de dolari vor fi alocați pentru ştiinţă şi tehnologii.

            Printre mijloacele aeriene care vor fi achiziționate se numără 85 de aeronave F-35 Joint Strike Fighters (12 miliarde de dolari), 14 aeronave cisternă KC-46 Tanker Replacements (2,5 miliarde de dolari), 9 elicoptere CH-53K King Stallion 1,7 miliarde de dolari), 12 aeronave F-15EX (1,5 miliarde de dolari şi 30 elicoptere AH-60E Apache (825 de milioane de dolari). Totodată, vor mai fi achiziționate și câteva mijloace navale, printre care se regăsesc: un submarin purtător de rachete balistice din clasa Columbia, un portavion din clasa CVN-78 FORD și o fregată FFG(X). Principalele mijloace tehnice terestre care urmează a fi achiziţionate sunt: 3.799 vehicule blindate uşoare Joint Light Tactical Vehicles (1,1 miliarde de dolari), modernizarea a 70 de tancuri M-1 Abrams (1 miliard de dolari) și a 92 de vehicule de luptă amfibii (613 milioane de dolari).

          Cea mai gravă pandemie din Istoria SUA

            Pandemia de Covid-19 din 2020-2021 a ucis mai mulţi americani decât gripa spaniolă din 1918-1919, conform datelor publicate de către Universitatea Johns Hopkins, de referinţă în domeniu; gripa spaniolă şi-a pierdut, astfel, titlul de cea mai gravă pandemie din Istoria Statelor Unite.

            Peste 675.700 de persoane infectate cu SARS-CoV-2 au murit în Statele Unite, potrivit celui mai recent bilanţ întocmit pe 20 septembrie 2021, de către Universitatea Johns Hopkins[4]. Potrivit unor istorici de la Centrul de Prevenţie şi Luptă împotriva Bolilor (CDC), principala agenţie sanitară din Statele Unite, gripa spaniolă a ucis cel puţin 50 de milioane de oameni în lume, dintre care 675.000 în Statele Unite.

            Dar, spre deosebire de Covid-19, gripa spaniolă a cuprins categoriile de vârstă care se presupune că sunt cele mai sănătoase, inclusiv copii în vârstă de până la cinci ani, dar şi persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 şi 40 de ani.

 

          Cel mai ridicat nivel al inflației din ultimii 40 de ani

            Indicele prețurilor de consum (IPC) a crescut cu un ritm anual de 7% în decembrie 2021, cea mai mare creștere din iunie 1982, potrivit Financial Times[5]: „Nu există nimic care să sugereze că inflația se estompează într-un mod semnificativ”, a spus Eric Winograd, economist senior la AllianceBernstein.

            Majorarea chiriilor și a altor costuri au reprezentat „cea mai mare contribuție” la creșterea inflației din decembrie 2021. Datele publicate pe 12 ianuarie 2022 de Biroul de Statistică american vin la doar o zi după ce Jay Powell, președintele Rezervei Federale a SUA, a avertizat că inflația ridicată este o „amenințare gravă” pentru redresarea pieței muncii.

            În Timp ce președintele SUA, Joe Biden, a condus o economie în plină expansiune care a creat peste 6 milioane de locuri de muncă în 2021, percepția unei redresări puternice a fost subminată de creșterea prețurilor și de întreruperile lanțurilor de aprovizionare. Joe Biden a evidențiat „progresul” făcut de administrația sa, dar a recunoscut că „mai este de lucru, cu prețuri încă prea mari, care storc bugetul gospodăriilor”. Cu toate acestea, inflația de 7% este încă departe de cea de 14,8% pe care s cunoscut-o SUA în 1980.

 

          China Mission Center

          În cadrul procesului de restructurare a Agenției Centrale de Informații a SUA, s-a înfiinţează o unitate specială ce vizează amenințările venite dinspre China, a anunțat pe 7 octombrie 2021, directorul CIA, William Burns[6]: China Mission Center “intersectează toate domeniile misiunii agenţiei”, CIA fiind îngrijorată că “ameninţarea vine de la guvernul chinez, nu de la Oameni”. În primele luni de mandat ale administraţiei Biden, relaţiile cu Beijingul s-au înrăutăţit din cauza divergenţelor asupra a numeroase dosare, printre care drepturile Omului, Hong Kong şi Marea Chinei de Sud; printre alte măsuri din cadrul reorganizării CIA se află includerea Iran Mission Center, creat de fosta administraţie Trump, într-o unitate mai mare specializată pe Orientul Mijlociu şi fuzionarea unităţii consacrate Coreei cu unitatea Asia de Est-Pacific.

            William Burns a mai anunţat că CIA creează funcţia de Chief Technology Officer, precum şi un nou birou, numit Transnational&Technology Mission Center. Această structură va permite agenţiei să se concentreze mai detaliat pe chestiuni precum sănătate globală, schimbări climatice, dezastre umanitare şi disfuncţionalităţi cauzate de noile tehnologii. De asemenea, CIA a creat o “celulă pentru incidente” pentru a supraveghea răspunsurile la misteriosul “sindrom Havana”, care a afectat numeroşi diplomaţi americani şi angajaţi ai CIA: în 2016, mai mulţi diplomaţi americani aflaţi la post în Cuba au început să se plângă de stări de rău din motive necunoscute. Dar cazul nu a ieşit la lumină decât în 2017, când preşedintele de la acea vreme, Donald Trump, a rechemat majoritatea diplomaţilor americani de la Havana, pentru a răspunde acestei noi ameninţări. Peste 20 de angajaţi ai guvernului american şi membri ai familiilor lor au fost afectaţi de acest misterios sindrom în Cuba de la sfârşitul anului 2016 până în mai 2018, precum şi o serie de diplomaţi canadieni; în 2018, simptome similare au raportat circa 12 diplomaţi americani în China, apoi astfel de cazuri au fost semnalate succesiv în Germania, Australia, Rusia, Taiwan şi chiar la Washington.

            În iulie 2021, publicaţia The New Yorker relata despre existenţa a peste 20 de cazuri la Viena, în Austria, de la începutul anului. Diplomaţii în cauză au semnalat diverse simptome, între care probleme de echilibru şi ameţeli, de coordonare şi de mişcare a ochilor, precum şi anxietate, iritabilitate şi ceea ce victimele au numit „ceaţă cognitivă”. Au fost diagnosticate chiar leziuni cerebrale… 

          Criza de la granița de sud

            Pe 16 septembrie 2021, 9.300 de migranți așteptau să fie procesați sub un pod dintr-un oraș de frontieră din Texas[7].  Numărul migranților de sub podul Del Rio s-a dublat într-o singură zi, iar oficialii patrulelor de frontieră au spus că situația este “scăpată de sub control. Majoritatea migranților sunt haitieni și se prezintă la podul Del Rio “cu fiecare minut mai mulți”, potrivit forțelor de ordine de la fața locului. Alte imagini suplimentare au surprins amploarea crizei pe care o îndură oficialii de frontieră copleșiți cu efective limitate.

Guvernatorul Texasului, Greg Abbott, a criticat “neglijența pură” a președintelui Biden în ceea ce privește criza granițelor și a anunțat că va închide șase puncte de intrare în SUA de-a lungul frontierei de sud pentru “a împiedica aceste caravane să invadeze statul nostru”, potrivit unui comunicat al biroului său: “Neglijența pură a administrației Biden de a-și face treaba și de a securiza frontiera este îngrozitoare. Am ordonat Departamentului de Siguranță Publică și Gărzii Naționale din Texas să suplinească personalul și vehiculele pentru a închide șase puncte de intrare de-a lungul frontierei de sud pentru a opri aceste caravane de a trece în statul nostru. Criza de la graniță este atât de gravă încât Serviciul Vamal și de Protecție a Frontierelor din SUA solicită ajutor, deoarece agenții de la frontieră sunt copleșiți de haos; spre deosebire de președintele Joe Biden, statul Texas își menține angajamentul de a securiza granița noastră și de a-i proteja pe americani”.

            Fraudele cu fonduri anti-Covid

            Administrația Biden a aprobat fonduri de 3.400 de miliarde de dolari pentru anul 2021, sub diverse forme, pentru revenirea societății și economiei americane după pandemia de Covid-19[8]. Urmare a acestui fapt, serviciile secrete ale SUA desfășoară 900 de investigații privind fraudele din fondurile de sprijin legate de pandemia Covid-19, estimate la cca 100 de miliarde de dolari, potrivit unui comunicat al US Secret Service: au fost arestate 100 de persoane și 2,3 miliarde de dolari au fost deja recuperate, iar 1,3 miliarde de dolari au fost sechestrate.   

            „Sunt afectate toate statele din componența SUA, unele mai puternic decât altele; Serviciile Secrete au declanșat operațiunile încercând să recupereze tot ce se poate, inclusiv fondurile furate atât din programele federale, cât și din cele ale statelor”, spune Roy Dotson, agentul special desemnat să recupereze pagubele. Serviciile Secrete derulează investigațiile prin intermediul Rețelei Forțelor Operative privind Frauda Cibernetică (CFTF) și în parteneriat cu autoritățile federale și locale, precum și cu instituții juridice străine, cu mediul academic și cu sectorul privat, în special cu instituțiile financiare.

            Fraudele au vizat fondurile pentru susținerea șomerilor și a salariilor în IMM-uri, din programul de împrumuturi în caz de dezastru economic. În principiu, schema nu este sofisticată. Hoții cer potențialelor victime să deschidă un cont și să mute bani pentru ei într-un motiv fictiv, cum ar fi angajarea online, aventurile romantice etc.. Li se cerea și să accepte depozite de bani. „Ca urmare, Oamenii devin intermediari, fără voie ai banilor furați”, a explicat agentul citat.

            Joe Biden

            Pe 20 noiembrie 2021, Joe Biden, cel mai în vârstă preşedinte în exerciţiu al Statelor Unite, şi-a sărbătorit ziua de naştere – 79 de ani – împreună cu familia[9]. Preşedintele democrat şi-a petrecut sfârșitul de săptămână în oraşul natal Wilmington, situat la 170 km de capitala Washington, fără să aibă vreun eveniment public pe agendă.

            Pe 19 noiembrie 2021, Joe Biden a fost supus unui control medical în urma căruia a fost declarat „apt” pentru exercitarea funcţiei de preşedinte, potrivit medicului său. Examinarea a inclus o colonoscopie sub anestezie în Timpul căreia Joe Biden şi-a transferat pentru scurt Timp prerogativele prezidențiale, vicepreşedintei Kamala Harris, care a devenit astfel, prima femeie care a deţinut prerogative prezidenţiale din Istoria SUA. Joe Biden intenţionează să candideze pentru un nou mandat în 2024…

            După ce a făcut o colonoscopie sub anestezie… pe cine vor să mintă cei din preajma lui. Pe el au reușit… Bietul bătrân!

            Millenium Tower

            Construit pe un teren instabil, Millenium Tower, a patra cea mai înaltă clădire din San Francisco, s-a înclinat cu 7,5 cm pe parcursul anului 2021[10]. Proiectantul clădirii spune că aceasta rezistă la o înclinare de maxim 1,75 metri spre vest și 75 cm spre nord înainte ca rezistența la cutremure să-i fie afectată. Între Timp, gradul de ocupare a clădirii crește, la sfârșitul lui decembrie 2021 fiind vândut aici cu 1,16 milioane de dolari, un apartament cu două camere și două băi.

            Inaugurat în 2009, Millenium Tower este un ansamblu de două turnuri, dintre care cel mai înalt are 58 de etaje și măsoară peste 160 m înălțime. Acesta este cea mai înaltă construcție cu destinație rezidențială din oraș și găzduiește 419 apartamente de lux, inclusiv un penthouse de 510 mp, evaluat la 13 milioane de dolari.

            Locatarii clădirii au fost înștiințați de înclinarea acesteia încă din 2016. Până în prezent, turnul s-a aplecat cu 60 cm spre vest, 14 cm spre vest și s-a scufundat cu 40 cm; înclinarea este provocată de celelalte proiecte de construcție din apropiere, care au apelat la un procedeu de eliminare a apei din sol, fapt ce a dus la slăbirea rezistenței acestuia.

            În prezent, este în desfășurare o acțiune în valoare de 100 de milioane de dolari pentru stoparea înclinării și scufundării clădirii, prin introducerea în sol a unor piloni care apoi vor fi conectați cu fundația existentă a turnului. „Anticipăm că în viitorul imediat clădirea va continua să se încline la o rată mai mică și apoi se va opri; ce nu anticipăm este dacă turnul se va înclina atât de mult încât să devină nesigur”, spune Ronald Hamburger, inginer structuralist care se ocupă din 2014 de monitorizarea clădirii. „Chiar dacă clădirea depășește gradul maxim de înclinare, va continua să fie mai sigură decât multe alte clădiri din San Francisco, dar nu atât de sigură pe cât o cer normele de siguranță în construcții în vigoare”…

            Modificări genetice

Al doilea raport al Servicilor Secrete ale SUA, înaintat Congresului SUA în iulie 2021, prezintă numeroase dovezi că cercetătorii de la Institutul de Virusologie Wuhan (China), împreună cu Oameni de știință americani, finanțați atât de guvernul Republicii Populare Chineze, cât și de guvernul SUA, desfășurau în cadrul institutului menționat cercetări privind modificarea funcțiilor coronavirusurilor, uneori în condiții de securitate biologică de nivel 2 (BSL-2)[11].Raportul precizează că un important capitol din aceste cercetări s-a concentrat pe modificarea unei proteine a coronavirusurilor care nu  infectează Oamenii, astfel încât aceasta să se poată “lega” de sistemele imunitare umane: scopul declarat al acestei lucrări a fost identificarea virușilor cu potențial pandemic și crearea unui vaccin cu spectru larg împotriva acestora. În multe cazuri, Oamenii de știință au reușit să creeze „viruși himeră” –  alcătuiți din “bucăți” de viruși – care pot infecta sistemele imunitare umane.

Cu astfel de cercetări periculoase, efectuate la standarde de siguranță similare cabinetului unui dentist, un virus natural sau modificat genetic ar fi putut scăpa cu ușurință din laborator și să infecteze comunitatea. Au fost identificați Oamenii de știință direct legați de Institutul de Virusologie din Wuhan, care au lucrat la cercetarea din anii anteriori începerii pandemiei, care au studiat capacitatea de a modifica genetic coronaviruși fără a lăsa nici o urmă a respectivelor modificări genetice

Un om de știință american, dr. Ralph Baric, a contribuit la crearea unei metode de intervenție genetică, procedură realizată încă din 2005; în 2016, Oamenii de știință care lucrează la Institutul de Virusologie Wuhan au putut aplica această metodă. În primul raport din august 2020, serviciile secrete americane au prezentat multe dintre modalitățile în care Partidul Comunist Chinez (PCC) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) au depus eforturi mari pentru a acoperi epidemia inițială și cum aceste intervenții au transformat probabil ceea ce ar fi putut fi un focar local, într-o pandemie globală. PCC a arestat doctori pentru a-i împiedica să vorbească, iar jurnaliști care au încercat să comunice adevărul au dispărut pur și simplu. Au fost distruse probe de laborator și au fost ascunse dovezile că boala se transmite de la Om la Om; PCC nu permite nici azi, o investigație reală și independentă în Wuhan.

În același Timp, OMS a eșuat în a averiza public în legătură cu iminenta declanșare a pandemiei. În loc să avertizeze public, Directorul General al OMS a repetat papagalicește “punctajul” pregătit de PCC, acționând ca o marionetă a președintelui Xi.

În al doilea raport din august 2021, serviciile secrete americane aduc dovezi suplimentare asupra modului în care cercetători de vârf al Institutului de Virusologie din Wuhan și savantul american dr. Peter Daszak, au continuat mușamalizarea cercetărilo efectuate. Între acțiunile acestui grup s-au numărat: a) hărțuirea cercetătorilor care se întrebau dacă nu cumva virusul a scăpat din laboratorul din Wuhan; b) inducerea în eroare cu privire la modul în care un virus poate fi modificat genetic, fără a lăsa urme; c) în multe situații, minciuni directe despre natura cercetării pe care o desfășurau sau protocoalele slabe de securitate sub care își desfășurau activitatea.

Aceste acțiuni nu doar că au întârziat investigațiile inițiale cu privire la posibilitatea unei scurgeri de laborator, dar oferă și alte dovezi că virusul s-a scurs cel mai probabil din Institutul din Wuhan. Aceste acțiuni pun, de asemenea, la îndoială modul în care subvențiile guvernului SUA sunt utilizate în laboratoarele de peste mări și necesită o mai mare supraveghere a acestor subvenții. După această investigație amănunțită, suntem convinși că este momentul ca dr. Peter Daszak să fie chemat să depună mărturie în fața Congresului din cauză că rămân fără răspuns întrebări foarte importante legate de tipul de cercetări care s-au desfășurat la Wuhan, iar dr. Daszak poate răspunde la aceste întrebări.

Ex-Șeful Institutului Național de Alergologie și Boli Infecțioase din SUA, dr. Anthony Fauci, a fost acuzat că a finanțat cercetări periculoase de tip „gain-of-function” la Wuhan (China), după care a mințit sub jurământ atunci când a depus mărturie pe această temă în fața Senatului SUA[12].  

            Există o filmare din 2018 în care dr. Fauci anunța că va relua cercetările de tip „gain-of function” și apăra desfășurarea acestora, iar Steve Hilton de la Fox News afirmă că dr. Anthony Fauci e direct responsabil de finanțarea cercetărilor “gain-of-function”, care au avut drept consecință pandemia de coronavirus. În timpul discuției televizate din dimineața zilei de 22 iulie 2021, senatorul Ron Johnson a relatat despre eșecurile „vaccinurilor” Covid: „Nu pot explica toate astea în detaliu, tot ce știu este că ceva a luat-o razna cu totul. Încerc să caut răspunsuri. Pentru mine, lucrurile pur și simplu nu se leagă… Tocmai am primit în această dimineață date provenind din Israel: conform acestora, aproximativ 84% din populație s-a vaccinat. Dar, noile cazuri de Covid-19 din Israel, au fost identificate în proporție de 84% la persoane vaccinate. Se pare că „vaccinul” Pfizer nu funcționează la varianta Delta a noului coronavirus”, a dezvăluit senatorul american… 

          Originea SARS Cov-2

            Pe 24 mai 2021 au fost publicate noi dezvăluiri cu privire la originea virusului care a declanșat pandemia COVID-19.Conform unui raport de informaţii al SUA citat de Wall Street Journal, trei cercetători de la Institutul de Virologie din Wuhan au solicitat îngrijiri medicale în noiembrie 2019, cu o lună înainte ca statul chinez să raporteze primele cazuri de COVID-19[13]. Documentul dezvoltă informaţii publicate sumar de Departamentul de Stat, într-o fişă emisă în ultimele zile ale administraţiei Trump. Conform acesteia, mai mulţi cercetători ai Institutului de Virologie din Wuhan (WIV), un centru pentru studiul coronavirusurilor şi agenţilor patogeni, s-au îmbolnăvit în toamna anului 2019, manifestând „simptome compatibile atât cu COVID-19, cât şi cu o boală sezonieră obişnuită”. Aceste noi dezvăluiri au fost făcute publice înaintea unei reuniuni a organismului decizional al OMS.

            De cealaltă parte, oamenii de știință și oficialii chinezi au respins în mod constant ipoteza că virusul care provoacă boala COVID-19 ar fi scăpat din laboratorul din Wuhan, spunând că SARS-CoV-2 ar fi putut circula în alte regiuni înainte de a ajunge la Wuhan și ar fi putut chiar să intre în China dintr-un alt stat prin importurile de alimente congelate sau prin comerțul cu animale sălbatice. Iar purtătorul de cuvânt al Ministerului de externe al Chinei, Zhao Lijian, a declarat că este „complet neadevărat” faptul că trei membri ai personalului de la WIV s-au îmbolnăvit: „SUA continuă să scoată în evidenţă teoria scurgerilor de laborator”, a mai declarat acesta ca răspuns la solicitarea de comentarii trimisă de Wall Street Journal. Administraţia Biden a refuzat să comenteze informaţiile, dar a spus că toate teoriile credibile din punct de vedere tehnic cu privire la originea pandemiei ar trebui investigate de OMS şi experţii internaţionali: „Avem în continuare întrebări serioase cu privire la debutul pandemiei de COVID-19, inclusiv în ceea ce priveşte originile sale în Republica Populară Chineză”, a declarat unul dintre purtătorii de cuvânt ai Consiliului de Securitate Naţională: „Nu vom face declaraţii care să aducă un prejudiciu studiului în curs de desfăşurare realizat de OMS asupra sursei SARS-CoV-2”, a completat acesta. „Face parte din politica noastră să nu comentăm niciodată problemele de Informaţii”.

            Pregătirile de la JPMorgan Chase

            Jamie Dimon, directorul general al JPMorgan, a declarat că banca a început să facă scenarii pentru modul în care o eventuală incapacitate de plată ar afecta piețele financiare, ratele de capital, contractele cu clienții și ratingurile de credit ale SUA[14]. Directorul general al JPMorgan Chase spune că banca se pregătește pentru o eventuală intrare în incapacitate de plată a SUA, chiar dacă acest eveniment „potențial catastrofal” va fi evitat de Congres, prin ridicarea plafonului de îndatorare: „Cred pur și simplu că toată chestiunea aceasta este greșită și că într-o zi ar trebui să avem o lege și să scăpăm de plafonul datoriei – este vorba doar de politică”.

            Jamie Dimon a declarat că JPMorgan analizează contractele clienților pentru a se pregăti pentru o eventuală incapacitate de plată: „Dacă îmi amintesc corect, ultima dată când ne-am pregătit pentru acest lucru, ne-a costat 100 de milioane de dolari”, a mai spus el.

            Războiele purtate de SUA în ultimii 70 de ani

          Războiul Statelor Unite împotriva Afghanistanului nu este cel mai lung din Istoria recentă. Cel mai lung din istoria modernă a SUA este războiul hibrid pe care guvernul american l-a purtat împotriva Cubei din 1959 încoace[15].

            După douăzeci de ani, guvernul Statelor Unite a decis să-și retragă trupele din Afganistan. Observatorii din SUA susțin că acest război a fost cel mai lung purtat de națiunea americană din 1945. Războiul anterior că număr de zile, cel împotriva Vietnamului – a durat din 1961 până în 1975, exact 14 ani; participarea SUA la Al Doilea Război Mondial a durat mai puțin de patru ani.

            Prezența acestei țări în Afganistan s-a datorat încercării de distrugere a bazei Al Qaeda, s-a încercat și eliminarea talibanilor, care se refugiaseră în Al Qaeda și a liderului său Osama Bin Laden. Odată cu retragerea Statelor Unite, obiectivele sale de război nu au fost îndeplinite: Al Qaeda rămâne în unele părți ale frontierei afgano-pakistaneze și s-a dispersat în alte părți ale lumii, iar talibanii sunt pe cale să revină la putere.

            Un război hibrid este unul care nu necesită neapărat întregul arsenal al armatei pentru a intra în acțiune; este o acțiune care se duce la îndeplinire, cu sau fără obținerea rezultatelor scontate, prin controlul informațiilor, gestionarea fluxurilor financiare, utilizarea măsurilor economice și prin mijloace ilicite, cum ar fi, printre altele, și sabotajul. Nimeni nu cunoaște cu precizie numărul și, mai ales, efectele războielor hibride purtate de SUA de-a lungul ultimilor 60 de ani în Africa, Asia, America Latină și de Sud.

          Reacția FED

            Președintele Federal Reserve (FED), Jerome Powell anunță că FED este pregătită să înceapă programul de reducere a stimulilor monetari, după ce în perioada martie 2020-septembrie 2021 a cumpărat în medie obligațiuni în valoare de 120 miliarde lei în fiecare lună[16].

Recunoașterea din partea Agenției pentru Cercetări Medicale

            Pe 20 octombrie 2021, National Institutes of Health (NIH, Agenția pentru Cercetări Medicale din Statele Unite) a informat oficial o comisie a Camerei reprezentanților că un ONG american a finanțat “în trecut cercetări asupra coronavirusurilor efectuate la Institutul de Virusologic din Wuhan”[17]: EcoHealth Alliance, un ONG din New York care lucrează cu laboratoare din întreaga lume pentru a face cercetări menite să prevină epidemii de boli infecțioase, a finanțat cercetări care au condus la creșterea potențialului de a infecta Oameni a unui coronavirus ce infectează lilieci. NIH a descris drept un „rezultat neașteptat” al cercetării finanțate, cercetare realizată în parteneriat cu lnstitutul de Virusologie din Wuhan.

            NIH a mai transmis oficial că EcoHealth Alliance a încălcat termenii contractului de finanțare prin care organizația era obligată să raporteze orice cercetare care duce la o creștere de 10 ori mai mare a unui patogen viral. Agenția americană a făcut aceste precizări pe baza unui raport pe care afirmă că l-a primit de la EcoHealth Alliance în luna august 2021, la aproximativ doi ani după ce acesta ar fi trebuit depus. Pe de altă parte, EcoHealth Alliance a transmis într-un comunicat remis presei că „aceste date au fost prezentate în raportul nostru din aprilie 2018, de îndată ce ne-au fost aduse la cunoștință”:

scrisoarea NIH și o analiză anexată acesteia sublinază în mod repetat că cercetările finanțate cu fonduri americane nu ar fi putut duce la izbucnirea pandemiei de COVID-19, date fiind diferențele genetice dintre coronavirusul SARS-CoV-2 și coronavirusurile asupra cărora au fost efectuate aceste cercetări.

            Directorul NIH, dr. Francis Collins, a afirmat într-un comunicat din 18 octombrie 2021 că agenția pe care o conduce vrea să „lămurească lucrurile” în privința cercetărilor realizate EcoHealth Alliance’s, adăugând că orice afirmații potrivit cărora acestea ar fi putut duce la izbucnirea pandemiei de COVID-19 sunt „demonstrabil false”. Comunicatul remis de EcoHealth Alliance afirmă de asemenea că datele științifice demonstrează că cercetările sale nu ar fi putut duce la izbucnirea pandemiei, precizând că ONG-ul „lucrează îndeaproape cu NIH pentru a răspunde la ceea ce noi credem că este o neînțelegere cu privire la cerințele de raportate legate de grant și ceea ce au arătat datele noastre”. Însă scrisoarea NIH, venită după luni de zile în care Congresul de la Washington a cerut mai multe informații, pare să arate că cel mai important institut științific din SUA nu a fost transparent în ceea ce privește cercetările periculoase pe care le-a finanțat și pe care nu le-a monitorizat adecvat. În loc să ajute la elucidarea originilor COVID-19, NIH s-a învârtit în cerc, apărându-și sistemul de granturi și propriile judecăți științifice împotriva unui val tot mai mare de întrebări: „Este doar un nou capitol dintr-o poveste tristă de monitorizare inadecvată, ignorare a riscurilor și lipsă de sensibilitate față de importanța transparenței”, afirmă dr. David Relman, microbiolog la Universitatea Stanford. „Dată fiind natura delicată a acestor cercetări, este greu de înțeles de ce NIH și EcoHealth nu au explicat încă numărul de nereguli din raportarea acestui grant”, adaugă acesta. Mai multe investigații făcute publice în SUA în ultimele luni, unele dintre ele detaliind conflicte de interese între finanțarea unor cercetări controversate din domeniul virusologiei și tentativele unor agenții americane de a identifica originile pandemiei, ilustrează o imagine tot mai tulburătoare.

            La începutul lunii septembrie 2021, site-ul The Intercept a publicat peste 900 de pagini ale unor documente legate de cercetările făcute de EcoHealth Alliance pe care le-a obținut în urma unui proces intentat NIH pentru încălcarea legii privind accesul liber la informațiile publice. Însă un document lipsea, un al cincilea și ultim raport privind progresele înregistrate de EcoHealth Alliance, document pe care ONG-ul trebuia să îl depună în 2019, la expirarea grantului pe care l-a primit. NIH a inclus acest raport în scrisoarea trimisă Congresului american pe 20 octombrie 2021. Raportul vorbește de un „experiment limitat”, după cum este descris și în scrisoare, în care șoareci de laborator au fost infectați cu un virus modificat care „s-au îmbolnăvit mai grav” decât cei infectați cu unul natural.

            Scrisoarea nu a menționat însă de cercetări „gain of function”, un termen care în SUA a devenit sinonim cu controversele privind originea pandemiei. Acest tip de cercetări controversate – care presupun manipularea unor patogeni pentru a deveni mai infecțioși, cu scopul de a măsura periculozitatea lor pentru Oameni – au divizat inclusiv comunitatea științifică. Un sistem de monitorizare, creat în 2017 de autoritățile din SUA le cere agențiilor federale americane să evalueze cu atenție orice cercetări care își propun creșterea infecțiozității unui patogen față de oameni. Purtătorul de cuvânt al doctorului Fauci a declarat pentru Vanity Fair că cercetările făcute de EcoHealth Alliance nu intră în categoria respectivă întrucât „nu exista o așteptare rezonabilă ca ele să ducă la o creștere a infecțiozității sau virulenței în rândul Oamenilor”.

            Pe de altă parte, Alina Chan, o biologă din Boston și autoare a cărții „Viral: The Search for the Origin of COVID-19”, afirmă că NIH se află „într-o poziție foarte dificilă”: „Ei au finanțat la nivel internațional studii care să ajute la înțelegerea unor patogeni noi și la luarea unor măsuri de prevenție față de aceștia. Însă ei nu aveau cum să știe ce viruși au fost colectați, ce experimente au fost realizate și ce accidente ar fi putut avea loc”, spune Chan. În contextul în care Oamenii de știință nu se pot pune de acord asupra originilor pandemiei, o altă dezvăluire făcută în septembrie 2021 a arătat că EcoHealth Alliance intenționa să efectueze exact tipul de cercetări care ar fi putut duce în mod accidental la izbucnirea pandemiei.

SUA azi

Paul Craig Roberts, 82 de ani, fost adjunct al secretarului Trezoreriei SUA spune[18]: “Ne înțelegeam cu americanii de culoare, erau parte din familiile albilor din clasa de mijloc. Pe vremea aceea nu existau electrocasnice care să-ți facă treaba: hainele erau spălate manual și uscate pe frânghie, mâncarea se pregătea de la zero, cu produse nechimice. Dacă mama era plecată, șefa era Carrie, o negresă, nu noi, “albii privilegiați”: Carrie stătea cu noi la masă și dacă avea probleme financiare pe care nu le putea gestiona, părinții își mobilizau puținele resurse pentru a o ajuta. Am crescut în Atlanta fără să-mi fie frica de negri; acum lucrurile nu mai stau așa în Atlanta, mulți locuitori pleacă din oraș.

Nu s-au deteriorat doar relațiile dintre rase, totul s-a stricat. America de azi nu mai are nici o legătură cu America în care am crescut. Desigur, replica la modă astăzi este că am crescut în perioada „privilegiului albilor”. De fapt, am crescut într-o comunitate în care oamenii aveau alte roluri și erau judecați după performanțe. Performanța implica și comportamentul moral. Daca aveai moralitate, aveai o slujbă bună și te țineai de cuvânt, erai respectat. Punct.

Acum, dacă nu ești vreun „progresist” care să se lege de genul pronumelor și dacă nu crezi că albii din clasa muncitoare sunt „rasiști sistemici”, ești anulat, ești ostracizat. Albii sunt demonizați de alți albi, iar celui demonizat nu i se permite să se apere: orice „persoană de culoare” poate să-și distrugă șeful, colegul de la serviciu, profesorul de la facultate sau decanul, spunând că s-a simțit „insultat”.

În SUA de azi mai sunt foarte puțini oameni liberi – mai sunt liberi doar cei care nu sunt dependenți de presă și de angajator; până și acești puțini americani liberi sunt în pericol, câtă vreme exprimarea nemulțumirilor a ajuns să fie catalogată de administrația Biden drept „terorism intern”.

Presa vorbește pe o singură voce, iar aceasta este vocea denunțării celor care pun sub semnul întrebării linia discursivă dominantă. În America, sistemul apără greșelile și lăcomia birocraților din sănătate aliați cu Big Pharma, iar presa apără discursul sistemului de criticile venite din partea oamenilor de știință, cărora nu li se acordă tribună; prin urmare, publicul este informat doar de vocile propagandei care susține interesele materiale și creșterea autorității guvernului asupra cetățenilor.

Consecințele sunt dezastruoase: pandemia a adus o mulțime de restricții care au distrus afaceri și oameni. În politica externă au fost create antagonisme care pot duce la războaie dezastruoase cu Iranul, China și Rusia; inițiativa administrației Biden de a-i defini pe susținătorii lui Donald Trump drept teroriști interni poate duce la război civil.

Ce mi se pare cel mai descurajant în SUA este că, după toate minciunile – asasinarea președintelui Kennedy, asasinarea lui Robert Kennedy, asasinarea lui Martin Luther King, asasinarea liderilor străini care au refuzat să accepte politica SUA, războiul din Vietnam, 11 septembrie (2001 – n.n.), armele de distrugere în masa ale lui Saddam Hussein, armele chimice ale lui Assad, rachetele iraniene, invazia rusă în Ucraina, alegerile din 2020, asaltul asupra Capitoliului și restul, americanii continuă să se uite la CNN, să asculte National Public Radio, să citească The New York Times și The Washington Post, continuând astfel să se adapteze la elitele conducătoare prin acceptarea spălării creierului. Un popor atât de impasibil nu poate supraviețui. O Americă spălată pe creier și un Occident spălat pe creier nu pot fi patrii ale libertății”.

          Telosa – un oraș creat de Marc Lore

            Marc Lore un antreprenor miliardar și fostul CEO al diviziei de e-commerce al gigantului Walmart, vrea să construiască de la zero un oraș guvernat de principiile „capitalismului echitabil”, numit Telosa[19].

            Despre orașul Telosa

            Marc Lore a anunțat în septembrie 2021 intenția de a construi un oraș futurist denumit Telosa (în greaca veche, telos înseamnă „cel mai înalt țel”). Lore, care își descrie viziunea asupra viitorului oraș prin noțiunea de „echitism” (o combinație între echitate și capitalism), spune că locuitorii din Telosa vor ști permanent și cu exactitate unde merg banii din taxe, care vor fi reinvestite în infrastructură – șosele, tuneluri sau poduri. Rezidenții se vor deplasa în vehicule autonome, iar întregul oraș va funcționa pe baza energiei regenerabile. Telosienii au dreptul de a-și construi propriile case și de a le vinde, dar orașul rămâne proprietarul terenului.

            Costurile de dezvoltare a primei faze se ridică la 25 de miliarde de dolari, în timp ce proiectul finalizat va depăși suma de 400 de miliarde de dolari. Prima fază presupune popularea orașului cu 50.000 de locuitori până în 2030, cei interesați urmând să treacă printr-un proces de selecție axat pe diversitate și incluziune. Criteriile de selecție vor fi elaborate de membrii echipei administrative Telosa și de un grup de voluntari alcătuit din arhitecți, ingineri, economiști și experți în schimbările climatice.

            Finanțarea urmează să fie asigurată de investitori și filantropi, precum și prin granturi guvernamentale, anunță website-ul City of Telosa. Inițiatorul proiectului plănuiește să înființeze un fond de investiții care să susțină startup-urile care ar dori să se relocheze în Telosa.

            Încă nu s-a stabilit unde anume va fi amplasată utopica așezare, dar printre statele care sunt luate în calcul se numără Nevada, Utah, Idaho, Arizona și Texas. Business Insider spune că Telosa este cel mai radical demers de până acum al lui Marc Lore, posesorul unui portofoliu consistent de proiecte antreprenoriale. Telosa, orașul utopic din deșert, ar putea fi locul unde să rodească primele semințe ale capitalismului reformat.

            Despre autorul ideii, Marc Lore

            S-a născut pe 16 mai 1971 în Staten Island, New York (SUA).

            În 2005, Marc Lore a înființat Quidsi, compania care deține site-ul Diapers.com, pe care a vândut-o către Amazon pentru 545 de milioane de dolari. În 2011, a fost numit de Ernst & Young antreprenorul anului, fiind considerat de revista Fortune drept unul dintre cei mai inteligenți Oameni din industria tech; i se mai spune „LeBron James al comerțului online”, fiind proprietarul a două echipe de baschet.

            În 2016 a lansat Jet.com pe care l-a vândut lui Walmart pentru 3,3 miliarde de dolari și un pachet de acțiuni. După ce a fost Timp de patru ani șeful diviziei de e-commerce de la Walmart, Lore și-a anunțat demisia în ianuarie 2021, propunându-și să se focuseze pe elaborarea unei versiuni reformate a capitalismului, în care este inclusă și construcția orașului Telosa.

Vaccinarea în SUA

Cel mai vaccinat stat din SUA s-a confruntat în luna octombrie 2021 cu niveluri record de infectări și de decese în rândul persoanelor vaccinate, pe fondul unei tendințe naționale de eșec al „vaccinului” Covid[20]. Mai mult de trei sferturi dintre decesele atribuite infectării cu SARS‑CoV‑2 în Vermont în septembrie 2021 au fost înregistrate în rândul persoanelor „complet vaccinate”, au dezvăluit autoritățile sanitare din acest stat.Departamentul de Sănătate din Vermont a declarat la începutul lui octombrie 2021 că doar opt dintre cele 33 de decese cauzate de virus în septembrie 2021 au fost înregistrate la persoane nevaccinate. Un purtător de cuvânt al departamentului a declarat că aceste cazuri de infectare la persoane vaccinate pot reflecta o eficacitate insuficientă a vaccinurilor, deoarece cei care au murit, dintre care majoritatea erau în vârstă, au fost probabil „printre primii care au fost vaccinați. În plus față de riscul mai mare de a face forme grave de boală și de a suferi consecințe precum spitalizări și decese, persoanele mai în vârstă din Vermont au fost printre primele care au fost vaccinate”, a spus purtătorul de cuvânt, „și, prin urmare, au avut mai mult Timp pentru a deveni potențiale cazuri de infectare postvaccinare cu aceste manifestări mai grave”.

Până la jumătatea lunii august 2021, numărul infectărilor cu Covid-19 în rândul celor „complet vaccinați” a crecut la aproape 40% din totalul cazurilor, potrivit datelor Departamentului de sănătate publică, iar în septembrie 2021 statul Vermont, care a sărbătorit vaccinarea a 80% din toți rezidenții eligibili, a înregistrat cea mai mare rată de cazuri de Covid-19.

            Alte efecte ale vaccinării

            În statul Maryland, unde circa 85% dintre adulți sunt deja vaccinați cu cel puțin o doză, peste 40% din decesele recente de COVID-19 s-au înregistrat în rândurile celor „complet vaccinați”: „În lunile august și septembrie 2021, peste 40% din persoanele care au murit în Maryland erau complet vaccinate”, a declarat fostul director al CDC, Robert Redfield, acum consilier special al guvernatorului Larry Hogan.

Eșecul campaniei de vaccinare

Farmaciile și guvernele statelor din componența SUA au aruncat cel puțin 15,1 milioane de doze de vaccinuri anticovid de la 1 martie 2021, potrivit datelor guvernamentale[21]. Patru lanțuri naționale de farmacii au raportat mai mult de 1 milion de doze irosite fiecare, potrivit datelor publicate de CDC pe 7 septembrie 2021, ca răspuns la o cerere de documente publice.

Farmaciile Walgreens au raportat cea mai mare risipă dintre toate farmaciile, statele sau alți furnizori de vaccinuri, adică cca 2,6 milioane de doze irosite. CVS Health a raportat 2,3 milioane de doze irosite, în timp ce rețeaua de magazine Walmart a raportat 1,6 milioane, iar Rite Aid a raportat 1,1 milioane.

Texas se află în topul statelor care au irosit dozele – cu 517.746 de doze aruncate, urmat de Carolina de Nord – cu 285.126, Pennsylvania – cu 244.214 doze aruncate și Oklahoma cu 226.163 doze irosite.

FDA nu a aprobat niciodată vaccinul Pfizer

Administrația Americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) nu a aprobat niciodată, de fapt, vaccinul Pfizer-BioNTech disponibil în prezent în Statele Unite, a declarat senatorul republican american Ron Johnson din Wisconsin în emisiunea lui Tucker Carlson de la Fox News[22]:„Aceste ordine (de vaccinare – n.n.) au la bază înșelătoria perpetuată de FDA, conform căreia am avea acum un vaccin aprobat. Nu avem un vaccin aprobat în America. Au făcut-o pentru Comirnaty – este disponibil, cred, în Europa, dar vaccinul Pfizer disponibil în SUA nu este aprobat de FDA – are doar o autorizație de utilizare de urgență”. Senatorul republican a adăugat că a trimis o scisoare către FDA la câteva zile după ce agenția a aprobat vaccinul Covid de la Pfizer sub marca Comirnaty, care este „distinct din punct de vedere legal” de vaccinul Pfizer și care rămâne doar cu autorizația de utilizare de urgență, potrivit FDA.

Un document de informare al FDA pentru vaccinul Pfizer-BioNTech, publicat în august 2021 descria cele două vaccinuri ca fiind „distincte din punct de vedere legal, cu anumite diferențe care nu afectează siguranța sau eficacitatea”, cu mențiunea că vaccinurile „pot fi folosite în mod interschimbabil”. Reprezentanții Pfizer au declarat că aceste deosebiri se referă la diferențele de fabricație, cum ar fi utilizarea unor locații diferite sau materiale de la furnizori diferiți, dar nu și la formulare: „Nu există nici o îndoială că acțiunea FDA va duce la și mai multe impuneri de vaccinare obligatorie și la creșterea presiunii asupra celor care aleg în prezent să nu se vaccineze”, a arătat senatorul Johnson în scrisoarea sa către șefa FDA, Janet Woodcock, datată 26 august 2021 și care mai menționează următoarele: „Există în SUA o cantitate suficientă de vaccin Comirnaty pentru a se garanta că cei care sunt vaccinați în urma acestor ordine vor primi versiunea aprobată de FDA? Sau este mai probabil (sau mai sigur) că aceștia vor fi vaccinați folosind vaccinul administrat conform autorizației de urgență revizuite? Aștept cu interes să primesc un răspuns la acest număr limitat de întrebări până cel târziu pe 30 august 2021. Răspunsurile dv sunt de o importanță vitală pentru americanii care vor fi acum forțați să ia decizii care le pot schimba viața, ca răspuns la obligativitatea impusă de angajatori, de armată și de sistemul de învățământ, declanșată de scrisorile d-voastră din 23 august 2021. Dacă nu există o cantitate suficientă de vaccinuri Comirnaty pentru cei care cedează la constrângerea ordinelor, nu cumva FDA aprobă de facto ordinele de vaccinare care utilizează vaccinurile europene?”

Senatorul Ron Johnson i-a spus lui Tucker Carlson că FDA nu a răspuns la întrebările sale. „De ce mint practic poporul american? – aceasta este o întrebare serioasă,care trebuie pusă”, a spus el, adăugând că „ne distrugem sistemul de sănătate cu aceste ordine de vaccinare”.Administrația Biden s-a folosit în mod repetat de aprobarea acordată de FDA produsului Comirnaty pentru a impune obligativitatea vaccinării împotriva Covid-19. „Dintre cei aproape 80 de milioane de americani eligibili care nu s-au vaccinat, mulți au spus că așteaptă aprobarea din partea Food and Drug Administration (FDA). 

[1] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/cinci-scenarii-despre-cum-va-arata-lumea-in-2040-raport-al-consiliul-national-de-securitate-al-sua.html, postat și vizitat pe 12 aprilie 2021

[2] Vezi site-ul 5G-ul amânat pentru a doua oară în SUA. Administrația Aviatică Federală a constatat că afectează traficul avioanelor. Se cer noi STUDII | ActiveNews, postat și vizitat pe 2 ianuarie 2022

[3] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/pentagonul-buget-de-715-miliarde-de-dolari-pentru-2022-216632, postat și vizitat pe 29 mai 2021

[4] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/cea-mai-grava-pandemie-istoria-sua-covid-ucis-mai-multi-americani-decat-gripa-spaniola-din-1918-1919.html, postat și vizitat pe 21 septembrie 2021

[5] Vezi site-ul Rata inflației din SUA a atins 7%, cel mai ridicat nivel din ultimii 40 de ani – Forbes.ro, postat și vizitat pe 13 ianuarie 2022

[6] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/restructurare-cia-china-mission-center-unitate-speciala.html, postat și vizitat pe 7 octombrie 2021

[7] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/Esecul-administratiei-Biden-9.300-de-migranti-haitieni-se-ingramadesc-sa-treaca-granita-in-Texas.-Autoritatile-sunt-coplesite.-VIDEO-169365, postat și vizitat pe 17 septembrie 2021

[8]  Vezi site-ul Serviciile Secrete SUA: Fraude de 100 mld. dolari din fondurile COVID-19 (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 23 decembrie 2021

[9] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/joe-biden-implinit-79-de-ani-237817, postat și vizitat pe 21 noiembrie 2021

[10] Vezi site-ul Turnul înclinat din San Francisco – Forbes.ro, postat și vizitat pe 16 ianuarie 2022

[11] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/document-manipulari-genetice-la-institutul-de-virusologie-din-wuhan-sub-standarde-de-securitate-aplicabile-cabinetelor-dentare-raport-in-congresul-sua.html, postat și vizitat pe 4 august 2021

[12] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/Senatorul-american-Ron-Johnson-Datele-din-Israel-arata-ca-84-dintre-noile-cazuri-de-infectari-Covid-provin-de-la-persoane-vaccinate-anti-Covid.-Fauci-a-finantat-experimente-la-Wuhan-si-ar-trebui-urmarit-penal-adauga-senatorul-Rand-Paul-168411, postat și vizitat pe 4 august 2021

[13] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/raport-secret-al-serviciilor-de-informatii-sua-despre-originea-sars-cov-2-virusul-fost-scapat-din-laborator-215589, postat și vizitat pe 24 mai 2021

[14] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/jpmorgan-chase-se-pregateste-pentru-o-eventuala-intrare-incapacitate-de-plata-sua-231688, postat și vizitat pe 29 septembrie 2021

[15] Vezi site-ul România Muncitoare, 15 mai 2021

[16] Vezi site-ul https://www.federalreserve.gov/mediacenter/files/FOMCpresconf20210922.pdf, postat și vizitat pe 22 septembrie 2021

[17] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/agentia-pentru-cercetari-medicale-a-sua-admite-ca-a-finantat-cercetari-la-institutul-de-virusologie-din-wuhan.html, postat și vizitat pe 25 octombrie 2021

[18] Vezi site-ul https://www.cotidianul.ro/o-tara-spalata-pe-creier-nu-poate-fi-patria-libertatii/, postat și vizitat pe 2 mai 2021

[19] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/telosa-orasul-capitalismului-echitabil-234422, postat și vizitat pe 21 octombrie 2021

[20] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/76-dintre-decesele-recente-de-Covid-din-Vermont-au-fost-ale-unor-persoane-complet-vaccinate-169882, postat și  vizitat pe 9 octombrie 2021

[21] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/Esecul-campaniei-de-vaccinare-anticovid-din-SUA-15-milioane-de-doze-aruncate-la-gunoi-169127, postat și vizitat pe 7 septembrie 2021

[22] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/FDA-nu-a-aprobat-niciodata-cu-adevarat-vaccinul-Covid-de-la-Pfizer-a-declarat-senatorul-Ron-Johnson-in-emisiunea-lui-Tucker-Carlson-169899, postat și vizitat pe 9 octombrie 2021

Read More
By admin

SUA. CU UN PAS ÎNAINTEA CELORLALȚI

January 30, 2022 | GEOPOLITICĂ, SUA | No Comments

Emilian M. Dobrescu

            2040 Global Trends

            Bolile, decalajul dintre cei bogați și cei săraci, schimbările climatice și conflictele din interiorul și dintre națiuni vor reprezenta provocări și mai mari în deceniile următoare, pandemia Covid-19 înrăutățind deja unele dintre aceste situații, relevă un raport al serviciilor de informaţii americane publicat pe 8 aprilie 2021[1]. Rivalitatea dintre China şi o coaliţie de ţări occidentale condusă de SUA se va intensifica cel mai probabil, alimentată de schimbări de putere militară, demografie, tehnologie şi „intensificarea diviziunilor asupra modelelor de guvernare”, se arată în raportul Global Trends 2040, realizat de Consiliul Naţional de Securitate (NSC) al SUA; puteri regionale şi actori nestatali pot exercita o influenţă mai mare, având ca rezultat probabil „un mediu geopolitic mai predispus la conflicte şi mai volatil” şi o cooperare internaţională slăbită.

            Raportul întocmit la fiecare patru ani de principalii analişti ai serviciilor secrete din SUA evaluează tendinţele politice, economice, sociale şi de altă natură care vor forma mediul de securitate naţional în următorii 20 de ani. „Intenţia noastră este să ajutăm factorii de decizie politică, dar şi cetăţenii să se pregătească pentru un viitor cu o serie de perspective posibile”, au scris autorii, menţionând că nu fac nici o predicţie specifică şi că au inclus contribuţii de la diverse grupuri, de la studenţi americani la militanţi ai societăţii civile africane.

            Criza sanitară provocată de pandemie încetinește – și posibil inversează – progresul în combaterea sărăciei, a bolilor și a inegalității de gen. Raportul anticipează că multe probleme cauzate de pandemie vor creşte până în 2040. „Există un anumit set de tendinţe pe care le-am identificat şi care par să se accelereze sau să devină mai puternice din cauza pandemiei”, a spus un oficial al NSC: raportul serviciilor de informaţii americane prezintă cinci scenarii despre cum ar putea arăta lumea în 2040.

            Scenariile optimiste indică o „renaştere a democraţiilor” – guvernele democratice s-ar putea dovedi „mai capabile să încurajeze cercetarea ştiinţifică şi inovaţia tehnologică, catalizând un boom economic” ce le va permite să facă faţă tensiunilor interne şi să reziste rivalilor internaţionali.

            Cel mai pesimist scenariu – „tragedie şi mobilizare” – postulează că pandemia de Covid-19 şi încălzirea globală ar putea afecta resursele de hrană la nivel mondial, ceea ce va duce la conflicte de stradă soldate cu mii de morți. Provocări precum schimbările climatice, bolile, crizele financiare şi perturbările tehnologice „se vor manifesta mai frecvent şi mai intens în aproape fiecare regiune şi ţară”, producând „tensiuni generalizate în state şi societăţi, precum şi şocuri care ar putea fi catastrofale”, se arată în raport.

            Raportul NSC a fost redactat în condițiile în care pandemia provocată de coronavirus a ucis deja peste 3 milioane de oameni (până în aprilie 2021, iar până în ianuarie 2022 numărul morților din pricina pandemiei este de 5,5 milioane! – n.n.) și a marcat cea mai mare „perturbare globală” de după cel de-Al Doilea Război Mondial, cu consecinţe care vor dura mulți ani de zile. Covid-19 a expus și a extins disparităţile în domeniul sănătăţii, a crescut datoriile naţionale, a accelerat naţionalismul şi polarizarea politică, a adâncit inegalităţile, a alimentat neîncrederea în guverne şi a evidenţiat eşecul cooperării internaţionale.

            Amânarea introducerii 5G

            Administrația SUA a solicita și a obținut o nouă amânare a introducerii rețelei de mare viteză 5G pentru telefoane mobile, invocând potențiale riscuri pentru aviație: Secretarul Transporturilor, Pete Buttigieg și șeful Administrației Aviatice Federale (FAA), Steve Dickson, fac apel la operatorii de telefonie mobilă AT&T și Verizon, principalele companii din domeniu din SUA, să amâne cu până la două săptămâni lansarea noilor benzi de frecvență 5G, programată pentru 5 ianuarie 2022[2]; punerea în funcțiune a mai fost amânată o dată, inițial fiind prevăzută pentru 5 decembrie 2021. Cei doi oficiali le mai cer companiilor să amâne introducerea serviciului comercial C-Band în jurul anumitor aeroporturi-cheie până la sfârșitul lunii martie 2022 pentru a le acorda acestora suficient timp să facă testele și actualizările necesare.

            Într-o scrisoare transmisă pe 31 decembrie 2021, Buttigieg și Dickson au spus că fără această amânare există riscul unei “perturbări extinse și inacceptabile” a traficului aerian în special în condiții de vreme nefavorabilă și de vizibilitate redusă; ei au mai atras atenția că, în caz contrar, avioanele ar putea fi nevoite să direcționeze zboruri spre alte orașe sau să anuleze unele zboruri, ceea ce ar produce efecte asupra întregului sisteml de transport aerian din SUA.

            FAA se teme că tehnologia 5G ar putea interfera cu anumite dispozitive electronice ale avioanelor: producătorii de avioane Airbus și Boeing și-au exprimat la rândul lor “îngrijorarea” în legătură cu posibile interferențe ale rețelei 5G cu radioaltimetrele aeronavelor; de partea cealaltă, companiile de telecomunicații menționate au cumpărat drepturile de a folosi frecvențele radio cu miliarde de dolari și își doresc o lansare cât mai rapidă a rețelei 5G, care s-a produs totuși pe 19 ianuarie 2022.

            Bugetul pentru Apărare

            La finalul lunii mai 2021, Departamentul de Apărare a anunțat bugetul pentru anul fiscal 2022: 715 miliarde de dolari, în special în vederea realizării mai multor achiziții de aeronave F-35 şi F-15, submarine şi vehicule uşoare blindate[3]. Conform documentului, pentru prima dată după septembrie 2001, bugetul alocat misiunilor externe a scăzut cu 42%, pe fondul retragerii din Afganistan şi reducerii contingentelor din Irak şi Siria, notează Monitorul Apărării și Securității.

            În 2022, armata SUA și-a propus să cheltuie peste 5 miliarde de dolari în Iniţiativa de descurajare din Pacific, pentru a contracara acţiunile Beijingului, peste 600 de milioane de dolari pentru a se adapta schimbărilor climatice şi peste 500 de milioane de dolari pentru pregătirea militarilor pentru a face faţă unei pandemii; cca 150 de miliarde de dolari vor fi alocați pentru ştiinţă şi tehnologii.

            Printre mijloacele aeriene care vor fi achiziționate se numără 85 de aeronave F-35 Joint Strike Fighters (12 miliarde de dolari), 14 aeronave cisternă KC-46 Tanker Replacements (2,5 miliarde de dolari), 9 elicoptere CH-53K King Stallion 1,7 miliarde de dolari), 12 aeronave F-15EX (1,5 miliarde de dolari şi 30 elicoptere AH-60E Apache (825 de milioane de dolari). Totodată, vor mai fi achiziționate și câteva mijloace navale, printre care se regăsesc: un submarin purtător de rachete balistice din clasa Columbia, un portavion din clasa CVN-78 FORD și o fregată FFG(X). Principalele mijloace tehnice terestre care urmează a fi achiziţionate sunt: 3.799 vehicule blindate uşoare Joint Light Tactical Vehicles (1,1 miliarde de dolari), modernizarea a 70 de tancuri M-1 Abrams (1 miliard de dolari) și a 92 de vehicule de luptă amfibii (613 milioane de dolari).

          Cea mai gravă pandemie din Istoria SUA

            Pandemia de Covid-19 din 2020-2021 a ucis mai mulţi americani decât gripa spaniolă din 1918-1919, conform datelor publicate de către Universitatea Johns Hopkins, de referinţă în domeniu; gripa spaniolă şi-a pierdut, astfel, titlul de cea mai gravă pandemie din Istoria Statelor Unite.

            Peste 675.700 de persoane infectate cu SARS-CoV-2 au murit în Statele Unite, potrivit celui mai recent bilanţ întocmit pe 20 septembrie 2021, de către Universitatea Johns Hopkins[4]. Potrivit unor istorici de la Centrul de Prevenţie şi Luptă împotriva Bolilor (CDC), principala agenţie sanitară din Statele Unite, gripa spaniolă a ucis cel puţin 50 de milioane de oameni în lume, dintre care 675.000 în Statele Unite.

            Dar, spre deosebire de Covid-19, gripa spaniolă a cuprins categoriile de vârstă care se presupune că sunt cele mai sănătoase, inclusiv copii în vârstă de până la cinci ani, dar şi persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 şi 40 de ani.

 

          Cel mai ridicat nivel al inflației din ultimii 40 de ani

            Indicele prețurilor de consum (IPC) a crescut cu un ritm anual de 7% în decembrie 2021, cea mai mare creștere din iunie 1982, potrivit Financial Times[5]: „Nu există nimic care să sugereze că inflația se estompează într-un mod semnificativ”, a spus Eric Winograd, economist senior la AllianceBernstein.

            Majorarea chiriilor și a altor costuri au reprezentat „cea mai mare contribuție” la creșterea inflației din decembrie 2021. Datele publicate pe 12 ianuarie 2022 de Biroul de Statistică american vin la doar o zi după ce Jay Powell, președintele Rezervei Federale a SUA, a avertizat că inflația ridicată este o „amenințare gravă” pentru redresarea pieței muncii.

            În Timp ce președintele SUA, Joe Biden, a condus o economie în plină expansiune care a creat peste 6 milioane de locuri de muncă în 2021, percepția unei redresări puternice a fost subminată de creșterea prețurilor și de întreruperile lanțurilor de aprovizionare. Joe Biden a evidențiat „progresul” făcut de administrația sa, dar a recunoscut că „mai este de lucru, cu prețuri încă prea mari, care storc bugetul gospodăriilor”. Cu toate acestea, inflația de 7% este încă departe de cea de 14,8% pe care s cunoscut-o SUA în 1980.

 

          China Mission Center

          În cadrul procesului de restructurare a Agenției Centrale de Informații a SUA, s-a înfiinţează o unitate specială ce vizează amenințările venite dinspre China, a anunțat pe 7 octombrie 2021, directorul CIA, William Burns[6]: China Mission Center “intersectează toate domeniile misiunii agenţiei”, CIA fiind îngrijorată că “ameninţarea vine de la guvernul chinez, nu de la Oameni”. În primele luni de mandat ale administraţiei Biden, relaţiile cu Beijingul s-au înrăutăţit din cauza divergenţelor asupra a numeroase dosare, printre care drepturile Omului, Hong Kong şi Marea Chinei de Sud; printre alte măsuri din cadrul reorganizării CIA se află includerea Iran Mission Center, creat de fosta administraţie Trump, într-o unitate mai mare specializată pe Orientul Mijlociu şi fuzionarea unităţii consacrate Coreei cu unitatea Asia de Est-Pacific.

            William Burns a mai anunţat că CIA creează funcţia de Chief Technology Officer, precum şi un nou birou, numit Transnational&Technology Mission Center. Această structură va permite agenţiei să se concentreze mai detaliat pe chestiuni precum sănătate globală, schimbări climatice, dezastre umanitare şi disfuncţionalităţi cauzate de noile tehnologii. De asemenea, CIA a creat o “celulă pentru incidente” pentru a supraveghea răspunsurile la misteriosul “sindrom Havana”, care a afectat numeroşi diplomaţi americani şi angajaţi ai CIA: în 2016, mai mulţi diplomaţi americani aflaţi la post în Cuba au început să se plângă de stări de rău din motive necunoscute. Dar cazul nu a ieşit la lumină decât în 2017, când preşedintele de la acea vreme, Donald Trump, a rechemat majoritatea diplomaţilor americani de la Havana, pentru a răspunde acestei noi ameninţări. Peste 20 de angajaţi ai guvernului american şi membri ai familiilor lor au fost afectaţi de acest misterios sindrom în Cuba de la sfârşitul anului 2016 până în mai 2018, precum şi o serie de diplomaţi canadieni; în 2018, simptome similare au raportat circa 12 diplomaţi americani în China, apoi astfel de cazuri au fost semnalate succesiv în Germania, Australia, Rusia, Taiwan şi chiar la Washington.

            În iulie 2021, publicaţia The New Yorker relata despre existenţa a peste 20 de cazuri la Viena, în Austria, de la începutul anului. Diplomaţii în cauză au semnalat diverse simptome, între care probleme de echilibru şi ameţeli, de coordonare şi de mişcare a ochilor, precum şi anxietate, iritabilitate şi ceea ce victimele au numit „ceaţă cognitivă”. Au fost diagnosticate chiar leziuni cerebrale… 

          Criza de la granița de sud

            Pe 16 septembrie 2021, 9.300 de migranți așteptau să fie procesați sub un pod dintr-un oraș de frontieră din Texas[7].  Numărul migranților de sub podul Del Rio s-a dublat într-o singură zi, iar oficialii patrulelor de frontieră au spus că situația este “scăpată de sub control. Majoritatea migranților sunt haitieni și se prezintă la podul Del Rio “cu fiecare minut mai mulți”, potrivit forțelor de ordine de la fața locului. Alte imagini suplimentare au surprins amploarea crizei pe care o îndură oficialii de frontieră copleșiți cu efective limitate.

Guvernatorul Texasului, Greg Abbott, a criticat “neglijența pură” a președintelui Biden în ceea ce privește criza granițelor și a anunțat că va închide șase puncte de intrare în SUA de-a lungul frontierei de sud pentru “a împiedica aceste caravane să invadeze statul nostru”, potrivit unui comunicat al biroului său: “Neglijența pură a administrației Biden de a-și face treaba și de a securiza frontiera este îngrozitoare. Am ordonat Departamentului de Siguranță Publică și Gărzii Naționale din Texas să suplinească personalul și vehiculele pentru a închide șase puncte de intrare de-a lungul frontierei de sud pentru a opri aceste caravane de a trece în statul nostru. Criza de la graniță este atât de gravă încât Serviciul Vamal și de Protecție a Frontierelor din SUA solicită ajutor, deoarece agenții de la frontieră sunt copleșiți de haos; spre deosebire de președintele Joe Biden, statul Texas își menține angajamentul de a securiza granița noastră și de a-i proteja pe americani”.

            Fraudele cu fonduri anti-Covid

            Administrația Biden a aprobat fonduri de 3.400 de miliarde de dolari pentru anul 2021, sub diverse forme, pentru revenirea societății și economiei americane după pandemia de Covid-19[8]. Urmare a acestui fapt, serviciile secrete ale SUA desfășoară 900 de investigații privind fraudele din fondurile de sprijin legate de pandemia Covid-19, estimate la cca 100 de miliarde de dolari, potrivit unui comunicat al US Secret Service: au fost arestate 100 de persoane și 2,3 miliarde de dolari au fost deja recuperate, iar 1,3 miliarde de dolari au fost sechestrate.   

            „Sunt afectate toate statele din componența SUA, unele mai puternic decât altele; Serviciile Secrete au declanșat operațiunile încercând să recupereze tot ce se poate, inclusiv fondurile furate atât din programele federale, cât și din cele ale statelor”, spune Roy Dotson, agentul special desemnat să recupereze pagubele. Serviciile Secrete derulează investigațiile prin intermediul Rețelei Forțelor Operative privind Frauda Cibernetică (CFTF) și în parteneriat cu autoritățile federale și locale, precum și cu instituții juridice străine, cu mediul academic și cu sectorul privat, în special cu instituțiile financiare.

            Fraudele au vizat fondurile pentru susținerea șomerilor și a salariilor în IMM-uri, din programul de împrumuturi în caz de dezastru economic. În principiu, schema nu este sofisticată. Hoții cer potențialelor victime să deschidă un cont și să mute bani pentru ei într-un motiv fictiv, cum ar fi angajarea online, aventurile romantice etc.. Li se cerea și să accepte depozite de bani. „Ca urmare, Oamenii devin intermediari, fără voie ai banilor furați”, a explicat agentul citat.

            Joe Biden

            Pe 20 noiembrie 2021, Joe Biden, cel mai în vârstă preşedinte în exerciţiu al Statelor Unite, şi-a sărbătorit ziua de naştere – 79 de ani – împreună cu familia[9]. Preşedintele democrat şi-a petrecut sfârșitul de săptămână în oraşul natal Wilmington, situat la 170 km de capitala Washington, fără să aibă vreun eveniment public pe agendă.

            Pe 19 noiembrie 2021, Joe Biden a fost supus unui control medical în urma căruia a fost declarat „apt” pentru exercitarea funcţiei de preşedinte, potrivit medicului său. Examinarea a inclus o colonoscopie sub anestezie în Timpul căreia Joe Biden şi-a transferat pentru scurt Timp prerogativele prezidențiale, vicepreşedintei Kamala Harris, care a devenit astfel, prima femeie care a deţinut prerogative prezidenţiale din Istoria SUA. Joe Biden intenţionează să candideze pentru un nou mandat în 2024…

            După ce a făcut o colonoscopie sub anestezie… pe cine vor să mintă cei din preajma lui. Pe el au reușit… Bietul bătrân!

            Millenium Tower

            Construit pe un teren instabil, Millenium Tower, a patra cea mai înaltă clădire din San Francisco, s-a înclinat cu 7,5 cm pe parcursul anului 2021[10]. Proiectantul clădirii spune că aceasta rezistă la o înclinare de maxim 1,75 metri spre vest și 75 cm spre nord înainte ca rezistența la cutremure să-i fie afectată. Între Timp, gradul de ocupare a clădirii crește, la sfârșitul lui decembrie 2021 fiind vândut aici cu 1,16 milioane de dolari, un apartament cu două camere și două băi.

            Inaugurat în 2009, Millenium Tower este un ansamblu de două turnuri, dintre care cel mai înalt are 58 de etaje și măsoară peste 160 m înălțime. Acesta este cea mai înaltă construcție cu destinație rezidențială din oraș și găzduiește 419 apartamente de lux, inclusiv un penthouse de 510 mp, evaluat la 13 milioane de dolari.

            Locatarii clădirii au fost înștiințați de înclinarea acesteia încă din 2016. Până în prezent, turnul s-a aplecat cu 60 cm spre vest, 14 cm spre vest și s-a scufundat cu 40 cm; înclinarea este provocată de celelalte proiecte de construcție din apropiere, care au apelat la un procedeu de eliminare a apei din sol, fapt ce a dus la slăbirea rezistenței acestuia.

            În prezent, este în desfășurare o acțiune în valoare de 100 de milioane de dolari pentru stoparea înclinării și scufundării clădirii, prin introducerea în sol a unor piloni care apoi vor fi conectați cu fundația existentă a turnului. „Anticipăm că în viitorul imediat clădirea va continua să se încline la o rată mai mică și apoi se va opri; ce nu anticipăm este dacă turnul se va înclina atât de mult încât să devină nesigur”, spune Ronald Hamburger, inginer structuralist care se ocupă din 2014 de monitorizarea clădirii. „Chiar dacă clădirea depășește gradul maxim de înclinare, va continua să fie mai sigură decât multe alte clădiri din San Francisco, dar nu atât de sigură pe cât o cer normele de siguranță în construcții în vigoare”…

            Modificări genetice

Al doilea raport al Servicilor Secrete ale SUA, înaintat Congresului SUA în iulie 2021, prezintă numeroase dovezi că cercetătorii de la Institutul de Virusologie Wuhan (China), împreună cu Oameni de știință americani, finanțați atât de guvernul Republicii Populare Chineze, cât și de guvernul SUA, desfășurau în cadrul institutului menționat cercetări privind modificarea funcțiilor coronavirusurilor, uneori în condiții de securitate biologică de nivel 2 (BSL-2)[11].Raportul precizează că un important capitol din aceste cercetări s-a concentrat pe modificarea unei proteine a coronavirusurilor care nu  infectează Oamenii, astfel încât aceasta să se poată “lega” de sistemele imunitare umane: scopul declarat al acestei lucrări a fost identificarea virușilor cu potențial pandemic și crearea unui vaccin cu spectru larg împotriva acestora. În multe cazuri, Oamenii de știință au reușit să creeze „viruși himeră” –  alcătuiți din “bucăți” de viruși – care pot infecta sistemele imunitare umane.

Cu astfel de cercetări periculoase, efectuate la standarde de siguranță similare cabinetului unui dentist, un virus natural sau modificat genetic ar fi putut scăpa cu ușurință din laborator și să infecteze comunitatea. Au fost identificați Oamenii de știință direct legați de Institutul de Virusologie din Wuhan, care au lucrat la cercetarea din anii anteriori începerii pandemiei, care au studiat capacitatea de a modifica genetic coronaviruși fără a lăsa nici o urmă a respectivelor modificări genetice

Un om de știință american, dr. Ralph Baric, a contribuit la crearea unei metode de intervenție genetică, procedură realizată încă din 2005; în 2016, Oamenii de știință care lucrează la Institutul de Virusologie Wuhan au putut aplica această metodă. În primul raport din august 2020, serviciile secrete americane au prezentat multe dintre modalitățile în care Partidul Comunist Chinez (PCC) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) au depus eforturi mari pentru a acoperi epidemia inițială și cum aceste intervenții au transformat probabil ceea ce ar fi putut fi un focar local, într-o pandemie globală. PCC a arestat doctori pentru a-i împiedica să vorbească, iar jurnaliști care au încercat să comunice adevărul au dispărut pur și simplu. Au fost distruse probe de laborator și au fost ascunse dovezile că boala se transmite de la Om la Om; PCC nu permite nici azi, o investigație reală și independentă în Wuhan.

În același Timp, OMS a eșuat în a averiza public în legătură cu iminenta declanșare a pandemiei. În loc să avertizeze public, Directorul General al OMS a repetat papagalicește “punctajul” pregătit de PCC, acționând ca o marionetă a președintelui Xi.

În al doilea raport din august 2021, serviciile secrete americane aduc dovezi suplimentare asupra modului în care cercetători de vârf al Institutului de Virusologie din Wuhan și savantul american dr. Peter Daszak, au continuat mușamalizarea cercetărilo efectuate. Între acțiunile acestui grup s-au numărat: a) hărțuirea cercetătorilor care se întrebau dacă nu cumva virusul a scăpat din laboratorul din Wuhan; b) inducerea în eroare cu privire la modul în care un virus poate fi modificat genetic, fără a lăsa urme; c) în multe situații, minciuni directe despre natura cercetării pe care o desfășurau sau protocoalele slabe de securitate sub care își desfășurau activitatea.

Aceste acțiuni nu doar că au întârziat investigațiile inițiale cu privire la posibilitatea unei scurgeri de laborator, dar oferă și alte dovezi că virusul s-a scurs cel mai probabil din Institutul din Wuhan. Aceste acțiuni pun, de asemenea, la îndoială modul în care subvențiile guvernului SUA sunt utilizate în laboratoarele de peste mări și necesită o mai mare supraveghere a acestor subvenții. După această investigație amănunțită, suntem convinși că este momentul ca dr. Peter Daszak să fie chemat să depună mărturie în fața Congresului din cauză că rămân fără răspuns întrebări foarte importante legate de tipul de cercetări care s-au desfășurat la Wuhan, iar dr. Daszak poate răspunde la aceste întrebări.

Ex-Șeful Institutului Național de Alergologie și Boli Infecțioase din SUA, dr. Anthony Fauci, a fost acuzat că a finanțat cercetări periculoase de tip „gain-of-function” la Wuhan (China), după care a mințit sub jurământ atunci când a depus mărturie pe această temă în fața Senatului SUA[12].  

            Există o filmare din 2018 în care dr. Fauci anunța că va relua cercetările de tip „gain-of function” și apăra desfășurarea acestora, iar Steve Hilton de la Fox News afirmă că dr. Anthony Fauci e direct responsabil de finanțarea cercetărilor “gain-of-function”, care au avut drept consecință pandemia de coronavirus. În timpul discuției televizate din dimineața zilei de 22 iulie 2021, senatorul Ron Johnson a relatat despre eșecurile „vaccinurilor” Covid: „Nu pot explica toate astea în detaliu, tot ce știu este că ceva a luat-o razna cu totul. Încerc să caut răspunsuri. Pentru mine, lucrurile pur și simplu nu se leagă… Tocmai am primit în această dimineață date provenind din Israel: conform acestora, aproximativ 84% din populație s-a vaccinat. Dar, noile cazuri de Covid-19 din Israel, au fost identificate în proporție de 84% la persoane vaccinate. Se pare că „vaccinul” Pfizer nu funcționează la varianta Delta a noului coronavirus”, a dezvăluit senatorul american… 

          Originea SARS Cov-2

            Pe 24 mai 2021 au fost publicate noi dezvăluiri cu privire la originea virusului care a declanșat pandemia COVID-19.Conform unui raport de informaţii al SUA citat de Wall Street Journal, trei cercetători de la Institutul de Virologie din Wuhan au solicitat îngrijiri medicale în noiembrie 2019, cu o lună înainte ca statul chinez să raporteze primele cazuri de COVID-19[13]. Documentul dezvoltă informaţii publicate sumar de Departamentul de Stat, într-o fişă emisă în ultimele zile ale administraţiei Trump. Conform acesteia, mai mulţi cercetători ai Institutului de Virologie din Wuhan (WIV), un centru pentru studiul coronavirusurilor şi agenţilor patogeni, s-au îmbolnăvit în toamna anului 2019, manifestând „simptome compatibile atât cu COVID-19, cât şi cu o boală sezonieră obişnuită”. Aceste noi dezvăluiri au fost făcute publice înaintea unei reuniuni a organismului decizional al OMS.

            De cealaltă parte, oamenii de știință și oficialii chinezi au respins în mod constant ipoteza că virusul care provoacă boala COVID-19 ar fi scăpat din laboratorul din Wuhan, spunând că SARS-CoV-2 ar fi putut circula în alte regiuni înainte de a ajunge la Wuhan și ar fi putut chiar să intre în China dintr-un alt stat prin importurile de alimente congelate sau prin comerțul cu animale sălbatice. Iar purtătorul de cuvânt al Ministerului de externe al Chinei, Zhao Lijian, a declarat că este „complet neadevărat” faptul că trei membri ai personalului de la WIV s-au îmbolnăvit: „SUA continuă să scoată în evidenţă teoria scurgerilor de laborator”, a mai declarat acesta ca răspuns la solicitarea de comentarii trimisă de Wall Street Journal. Administraţia Biden a refuzat să comenteze informaţiile, dar a spus că toate teoriile credibile din punct de vedere tehnic cu privire la originea pandemiei ar trebui investigate de OMS şi experţii internaţionali: „Avem în continuare întrebări serioase cu privire la debutul pandemiei de COVID-19, inclusiv în ceea ce priveşte originile sale în Republica Populară Chineză”, a declarat unul dintre purtătorii de cuvânt ai Consiliului de Securitate Naţională: „Nu vom face declaraţii care să aducă un prejudiciu studiului în curs de desfăşurare realizat de OMS asupra sursei SARS-CoV-2”, a completat acesta. „Face parte din politica noastră să nu comentăm niciodată problemele de Informaţii”.

            Pregătirile de la JPMorgan Chase

            Jamie Dimon, directorul general al JPMorgan, a declarat că banca a început să facă scenarii pentru modul în care o eventuală incapacitate de plată ar afecta piețele financiare, ratele de capital, contractele cu clienții și ratingurile de credit ale SUA[14]. Directorul general al JPMorgan Chase spune că banca se pregătește pentru o eventuală intrare în incapacitate de plată a SUA, chiar dacă acest eveniment „potențial catastrofal” va fi evitat de Congres, prin ridicarea plafonului de îndatorare: „Cred pur și simplu că toată chestiunea aceasta este greșită și că într-o zi ar trebui să avem o lege și să scăpăm de plafonul datoriei – este vorba doar de politică”.

            Jamie Dimon a declarat că JPMorgan analizează contractele clienților pentru a se pregăti pentru o eventuală incapacitate de plată: „Dacă îmi amintesc corect, ultima dată când ne-am pregătit pentru acest lucru, ne-a costat 100 de milioane de dolari”, a mai spus el.

            Războiele purtate de SUA în ultimii 70 de ani

          Războiul Statelor Unite împotriva Afghanistanului nu este cel mai lung din Istoria recentă. Cel mai lung din istoria modernă a SUA este războiul hibrid pe care guvernul american l-a purtat împotriva Cubei din 1959 încoace[15].

            După douăzeci de ani, guvernul Statelor Unite a decis să-și retragă trupele din Afganistan. Observatorii din SUA susțin că acest război a fost cel mai lung purtat de națiunea americană din 1945. Războiul anterior că număr de zile, cel împotriva Vietnamului – a durat din 1961 până în 1975, exact 14 ani; participarea SUA la Al Doilea Război Mondial a durat mai puțin de patru ani.

            Prezența acestei țări în Afganistan s-a datorat încercării de distrugere a bazei Al Qaeda, s-a încercat și eliminarea talibanilor, care se refugiaseră în Al Qaeda și a liderului său Osama Bin Laden. Odată cu retragerea Statelor Unite, obiectivele sale de război nu au fost îndeplinite: Al Qaeda rămâne în unele părți ale frontierei afgano-pakistaneze și s-a dispersat în alte părți ale lumii, iar talibanii sunt pe cale să revină la putere.

            Un război hibrid este unul care nu necesită neapărat întregul arsenal al armatei pentru a intra în acțiune; este o acțiune care se duce la îndeplinire, cu sau fără obținerea rezultatelor scontate, prin controlul informațiilor, gestionarea fluxurilor financiare, utilizarea măsurilor economice și prin mijloace ilicite, cum ar fi, printre altele, și sabotajul. Nimeni nu cunoaște cu precizie numărul și, mai ales, efectele războielor hibride purtate de SUA de-a lungul ultimilor 60 de ani în Africa, Asia, America Latină și de Sud.

          Reacția FED

            Președintele Federal Reserve (FED), Jerome Powell anunță că FED este pregătită să înceapă programul de reducere a stimulilor monetari, după ce în perioada martie 2020-septembrie 2021 a cumpărat în medie obligațiuni în valoare de 120 miliarde lei în fiecare lună[16].

Recunoașterea din partea Agenției pentru Cercetări Medicale

            Pe 20 octombrie 2021, National Institutes of Health (NIH, Agenția pentru Cercetări Medicale din Statele Unite) a informat oficial o comisie a Camerei reprezentanților că un ONG american a finanțat “în trecut cercetări asupra coronavirusurilor efectuate la Institutul de Virusologic din Wuhan”[17]: EcoHealth Alliance, un ONG din New York care lucrează cu laboratoare din întreaga lume pentru a face cercetări menite să prevină epidemii de boli infecțioase, a finanțat cercetări care au condus la creșterea potențialului de a infecta Oameni a unui coronavirus ce infectează lilieci. NIH a descris drept un „rezultat neașteptat” al cercetării finanțate, cercetare realizată în parteneriat cu lnstitutul de Virusologie din Wuhan.

            NIH a mai transmis oficial că EcoHealth Alliance a încălcat termenii contractului de finanțare prin care organizația era obligată să raporteze orice cercetare care duce la o creștere de 10 ori mai mare a unui patogen viral. Agenția americană a făcut aceste precizări pe baza unui raport pe care afirmă că l-a primit de la EcoHealth Alliance în luna august 2021, la aproximativ doi ani după ce acesta ar fi trebuit depus. Pe de altă parte, EcoHealth Alliance a transmis într-un comunicat remis presei că „aceste date au fost prezentate în raportul nostru din aprilie 2018, de îndată ce ne-au fost aduse la cunoștință”:

scrisoarea NIH și o analiză anexată acesteia sublinază în mod repetat că cercetările finanțate cu fonduri americane nu ar fi putut duce la izbucnirea pandemiei de COVID-19, date fiind diferențele genetice dintre coronavirusul SARS-CoV-2 și coronavirusurile asupra cărora au fost efectuate aceste cercetări.

            Directorul NIH, dr. Francis Collins, a afirmat într-un comunicat din 18 octombrie 2021 că agenția pe care o conduce vrea să „lămurească lucrurile” în privința cercetărilor realizate EcoHealth Alliance’s, adăugând că orice afirmații potrivit cărora acestea ar fi putut duce la izbucnirea pandemiei de COVID-19 sunt „demonstrabil false”. Comunicatul remis de EcoHealth Alliance afirmă de asemenea că datele științifice demonstrează că cercetările sale nu ar fi putut duce la izbucnirea pandemiei, precizând că ONG-ul „lucrează îndeaproape cu NIH pentru a răspunde la ceea ce noi credem că este o neînțelegere cu privire la cerințele de raportate legate de grant și ceea ce au arătat datele noastre”. Însă scrisoarea NIH, venită după luni de zile în care Congresul de la Washington a cerut mai multe informații, pare să arate că cel mai important institut științific din SUA nu a fost transparent în ceea ce privește cercetările periculoase pe care le-a finanțat și pe care nu le-a monitorizat adecvat. În loc să ajute la elucidarea originilor COVID-19, NIH s-a învârtit în cerc, apărându-și sistemul de granturi și propriile judecăți științifice împotriva unui val tot mai mare de întrebări: „Este doar un nou capitol dintr-o poveste tristă de monitorizare inadecvată, ignorare a riscurilor și lipsă de sensibilitate față de importanța transparenței”, afirmă dr. David Relman, microbiolog la Universitatea Stanford. „Dată fiind natura delicată a acestor cercetări, este greu de înțeles de ce NIH și EcoHealth nu au explicat încă numărul de nereguli din raportarea acestui grant”, adaugă acesta. Mai multe investigații făcute publice în SUA în ultimele luni, unele dintre ele detaliind conflicte de interese între finanțarea unor cercetări controversate din domeniul virusologiei și tentativele unor agenții americane de a identifica originile pandemiei, ilustrează o imagine tot mai tulburătoare.

            La începutul lunii septembrie 2021, site-ul The Intercept a publicat peste 900 de pagini ale unor documente legate de cercetările făcute de EcoHealth Alliance pe care le-a obținut în urma unui proces intentat NIH pentru încălcarea legii privind accesul liber la informațiile publice. Însă un document lipsea, un al cincilea și ultim raport privind progresele înregistrate de EcoHealth Alliance, document pe care ONG-ul trebuia să îl depună în 2019, la expirarea grantului pe care l-a primit. NIH a inclus acest raport în scrisoarea trimisă Congresului american pe 20 octombrie 2021. Raportul vorbește de un „experiment limitat”, după cum este descris și în scrisoare, în care șoareci de laborator au fost infectați cu un virus modificat care „s-au îmbolnăvit mai grav” decât cei infectați cu unul natural.

            Scrisoarea nu a menționat însă de cercetări „gain of function”, un termen care în SUA a devenit sinonim cu controversele privind originea pandemiei. Acest tip de cercetări controversate – care presupun manipularea unor patogeni pentru a deveni mai infecțioși, cu scopul de a măsura periculozitatea lor pentru Oameni – au divizat inclusiv comunitatea științifică. Un sistem de monitorizare, creat în 2017 de autoritățile din SUA le cere agențiilor federale americane să evalueze cu atenție orice cercetări care își propun creșterea infecțiozității unui patogen față de oameni. Purtătorul de cuvânt al doctorului Fauci a declarat pentru Vanity Fair că cercetările făcute de EcoHealth Alliance nu intră în categoria respectivă întrucât „nu exista o așteptare rezonabilă ca ele să ducă la o creștere a infecțiozității sau virulenței în rândul Oamenilor”.

            Pe de altă parte, Alina Chan, o biologă din Boston și autoare a cărții „Viral: The Search for the Origin of COVID-19”, afirmă că NIH se află „într-o poziție foarte dificilă”: „Ei au finanțat la nivel internațional studii care să ajute la înțelegerea unor patogeni noi și la luarea unor măsuri de prevenție față de aceștia. Însă ei nu aveau cum să știe ce viruși au fost colectați, ce experimente au fost realizate și ce accidente ar fi putut avea loc”, spune Chan. În contextul în care Oamenii de știință nu se pot pune de acord asupra originilor pandemiei, o altă dezvăluire făcută în septembrie 2021 a arătat că EcoHealth Alliance intenționa să efectueze exact tipul de cercetări care ar fi putut duce în mod accidental la izbucnirea pandemiei.

SUA azi

Paul Craig Roberts, 82 de ani, fost adjunct al secretarului Trezoreriei SUA spune[18]: “Ne înțelegeam cu americanii de culoare, erau parte din familiile albilor din clasa de mijloc. Pe vremea aceea nu existau electrocasnice care să-ți facă treaba: hainele erau spălate manual și uscate pe frânghie, mâncarea se pregătea de la zero, cu produse nechimice. Dacă mama era plecată, șefa era Carrie, o negresă, nu noi, “albii privilegiați”: Carrie stătea cu noi la masă și dacă avea probleme financiare pe care nu le putea gestiona, părinții își mobilizau puținele resurse pentru a o ajuta. Am crescut în Atlanta fără să-mi fie frica de negri; acum lucrurile nu mai stau așa în Atlanta, mulți locuitori pleacă din oraș.

Nu s-au deteriorat doar relațiile dintre rase, totul s-a stricat. America de azi nu mai are nici o legătură cu America în care am crescut. Desigur, replica la modă astăzi este că am crescut în perioada „privilegiului albilor”. De fapt, am crescut într-o comunitate în care oamenii aveau alte roluri și erau judecați după performanțe. Performanța implica și comportamentul moral. Daca aveai moralitate, aveai o slujbă bună și te țineai de cuvânt, erai respectat. Punct.

Acum, dacă nu ești vreun „progresist” care să se lege de genul pronumelor și dacă nu crezi că albii din clasa muncitoare sunt „rasiști sistemici”, ești anulat, ești ostracizat. Albii sunt demonizați de alți albi, iar celui demonizat nu i se permite să se apere: orice „persoană de culoare” poate să-și distrugă șeful, colegul de la serviciu, profesorul de la facultate sau decanul, spunând că s-a simțit „insultat”.

În SUA de azi mai sunt foarte puțini oameni liberi – mai sunt liberi doar cei care nu sunt dependenți de presă și de angajator; până și acești puțini americani liberi sunt în pericol, câtă vreme exprimarea nemulțumirilor a ajuns să fie catalogată de administrația Biden drept „terorism intern”.

Presa vorbește pe o singură voce, iar aceasta este vocea denunțării celor care pun sub semnul întrebării linia discursivă dominantă. În America, sistemul apără greșelile și lăcomia birocraților din sănătate aliați cu Big Pharma, iar presa apără discursul sistemului de criticile venite din partea oamenilor de știință, cărora nu li se acordă tribună; prin urmare, publicul este informat doar de vocile propagandei care susține interesele materiale și creșterea autorității guvernului asupra cetățenilor.

Consecințele sunt dezastruoase: pandemia a adus o mulțime de restricții care au distrus afaceri și oameni. În politica externă au fost create antagonisme care pot duce la războaie dezastruoase cu Iranul, China și Rusia; inițiativa administrației Biden de a-i defini pe susținătorii lui Donald Trump drept teroriști interni poate duce la război civil.

Ce mi se pare cel mai descurajant în SUA este că, după toate minciunile – asasinarea președintelui Kennedy, asasinarea lui Robert Kennedy, asasinarea lui Martin Luther King, asasinarea liderilor străini care au refuzat să accepte politica SUA, războiul din Vietnam, 11 septembrie (2001 – n.n.), armele de distrugere în masa ale lui Saddam Hussein, armele chimice ale lui Assad, rachetele iraniene, invazia rusă în Ucraina, alegerile din 2020, asaltul asupra Capitoliului și restul, americanii continuă să se uite la CNN, să asculte National Public Radio, să citească The New York Times și The Washington Post, continuând astfel să se adapteze la elitele conducătoare prin acceptarea spălării creierului. Un popor atât de impasibil nu poate supraviețui. O Americă spălată pe creier și un Occident spălat pe creier nu pot fi patrii ale libertății”.

          Telosa – un oraș creat de Marc Lore

            Marc Lore un antreprenor miliardar și fostul CEO al diviziei de e-commerce al gigantului Walmart, vrea să construiască de la zero un oraș guvernat de principiile „capitalismului echitabil”, numit Telosa[19].

            Despre orașul Telosa

            Marc Lore a anunțat în septembrie 2021 intenția de a construi un oraș futurist denumit Telosa (în greaca veche, telos înseamnă „cel mai înalt țel”). Lore, care își descrie viziunea asupra viitorului oraș prin noțiunea de „echitism” (o combinație între echitate și capitalism), spune că locuitorii din Telosa vor ști permanent și cu exactitate unde merg banii din taxe, care vor fi reinvestite în infrastructură – șosele, tuneluri sau poduri. Rezidenții se vor deplasa în vehicule autonome, iar întregul oraș va funcționa pe baza energiei regenerabile. Telosienii au dreptul de a-și construi propriile case și de a le vinde, dar orașul rămâne proprietarul terenului.

            Costurile de dezvoltare a primei faze se ridică la 25 de miliarde de dolari, în Timp ce proiectul finalizat va depăși suma de 400 de miliarde de dolari. Prima fază presupune popularea orașului cu 50.000 de locuitori până în 2030, cei interesați urmând să treacă printr-un proces de selecție axat pe diversitate și incluziune. Criteriile de selecție vor fi elaborate de membrii echipei administrative Telosa și de un grup de voluntari alcătuit din arhitecți, ingineri, economiști și experți în schimbările climatice.

            Finanțarea urmează să fie asigurată de investitori și filantropi, precum și prin granturi guvernamentale, anunță website-ul City of Telosa. Inițiatorul proiectului plănuiește să înființeze un fond de investiții care să susțină startup-urile care ar dori să se relocheze în Telosa.

            Încă nu s-a stabilit unde anume va fi amplasată utopica așezare, dar printre statele care sunt luate în calcul se numără Nevada, Utah, Idaho, Arizona și Texas. Business Insider spune că Telosa este cel mai radical demers de până acum al lui Marc Lore, posesorul unui portofoliu consistent de proiecte antreprenoriale. Telosa, orașul utopic din deșert, ar putea fi locul unde să rodească primele semințe ale capitalismului reformat.

            Despre autorul ideii, Marc Lore

            S-a născut pe 16 mai 1971 în Staten Island, New York (SUA).

            În 2005, Marc Lore a înființat Quidsi, compania care deține site-ul Diapers.com, pe care a vândut-o către Amazon pentru 545 de milioane de dolari. În 2011, a fost numit de Ernst & Young antreprenorul anului, fiind considerat de revista Fortune drept unul dintre cei mai inteligenți Oameni din industria tech; i se mai spune „LeBron James al comerțului online”, fiind proprietarul a două echipe de baschet.

            În 2016 a lansat Jet.com pe care l-a vândut lui Walmart pentru 3,3 miliarde de dolari și un pachet de acțiuni. După ce a fost Timp de patru ani șeful diviziei de e-commerce de la Walmart, Lore și-a anunțat demisia în ianuarie 2021, propunându-și să se focuseze pe elaborarea unei versiuni reformate a capitalismului, în care este inclusă și construcția orașului Telosa.

Vaccinarea în SUA

Cel mai vaccinat stat din SUA s-a confruntat în luna octombrie 2021 cu niveluri record de infectări și de decese în rândul persoanelor vaccinate, pe fondul unei tendințe naționale de eșec al „vaccinului” Covid[20]. Mai mult de trei sferturi dintre decesele atribuite infectării cu SARS‑CoV‑2 în Vermont în septembrie 2021 au fost înregistrate în rândul persoanelor „complet vaccinate”, au dezvăluit autoritățile sanitare din acest stat.Departamentul de Sănătate din Vermont a declarat la începutul lui octombrie 2021 că doar opt dintre cele 33 de decese cauzate de virus în septembrie 2021 au fost înregistrate la persoane nevaccinate. Un purtător de cuvânt al departamentului a declarat că aceste cazuri de infectare la persoane vaccinate pot reflecta o eficacitate insuficientă a vaccinurilor, deoarece cei care au murit, dintre care majoritatea erau în vârstă, au fost probabil „printre primii care au fost vaccinați. În plus față de riscul mai mare de a face forme grave de boală și de a suferi consecințe precum spitalizări și decese, persoanele mai în vârstă din Vermont au fost printre primele care au fost vaccinate”, a spus purtătorul de cuvânt, „și, prin urmare, au avut mai mult Timp pentru a deveni potențiale cazuri de infectare postvaccinare cu aceste manifestări mai grave”.

Până la jumătatea lunii august 2021, numărul infectărilor cu Covid-19 în rândul celor „complet vaccinați” a crecut la aproape 40% din totalul cazurilor, potrivit datelor Departamentului de sănătate publică, iar în septembrie 2021 statul Vermont, care a sărbătorit vaccinarea a 80% din toți rezidenții eligibili, a înregistrat cea mai mare rată de cazuri de Covid-19.

            Alte efecte ale vaccinării

            În statul Maryland, unde circa 85% dintre adulți sunt deja vaccinați cu cel puțin o doză, peste 40% din decesele recente de COVID-19 s-au înregistrat în rândurile celor „complet vaccinați”: „În lunile august și septembrie 2021, peste 40% din persoanele care au murit în Maryland erau complet vaccinate”, a declarat fostul director al CDC, Robert Redfield, acum consilier special al guvernatorului Larry Hogan.

Eșecul campaniei de vaccinare

Farmaciile și guvernele statelor din componența SUA au aruncat cel puțin 15,1 milioane de doze de vaccinuri anticovid de la 1 martie 2021, potrivit datelor guvernamentale[21]. Patru lanțuri naționale de farmacii au raportat mai mult de 1 milion de doze irosite fiecare, potrivit datelor publicate de CDC pe 7 septembrie 2021, ca răspuns la o cerere de documente publice.

Farmaciile Walgreens au raportat cea mai mare risipă dintre toate farmaciile, statele sau alți furnizori de vaccinuri, adică cca 2,6 milioane de doze irosite. CVS Health a raportat 2,3 milioane de doze irosite, în timp ce rețeaua de magazine Walmart a raportat 1,6 milioane, iar Rite Aid a raportat 1,1 milioane.

Texas se află în topul statelor care au irosit dozele – cu 517.746 de doze aruncate, urmat de Carolina de Nord – cu 285.126, Pennsylvania – cu 244.214 doze aruncate și Oklahoma cu 226.163 doze irosite.

FDA nu a aprobat niciodată vaccinul Pfizer

Administrația Americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) nu a aprobat niciodată, de fapt, vaccinul Pfizer-BioNTech disponibil în prezent în Statele Unite, a declarat senatorul republican american Ron Johnson din Wisconsin în emisiunea lui Tucker Carlson de la Fox News[22]:„Aceste ordine (de vaccinare – n.n.) au la bază înșelătoria perpetuată de FDA, conform căreia am avea acum un vaccin aprobat. Nu avem un vaccin aprobat în America. Au făcut-o pentru Comirnaty – este disponibil, cred, în Europa, dar vaccinul Pfizer disponibil în SUA nu este aprobat de FDA – are doar o autorizație de utilizare de urgență”. Senatorul republican a adăugat că a trimis o scisoare către FDA la câteva zile după ce agenția a aprobat vaccinul Covid de la Pfizer sub marca Comirnaty, care este „distinct din punct de vedere legal” de vaccinul Pfizer și care rămâne doar cu autorizația de utilizare de urgență, potrivit FDA.

Un document de informare al FDA pentru vaccinul Pfizer-BioNTech, publicat în august 2021 descria cele două vaccinuri ca fiind „distincte din punct de vedere legal, cu anumite diferențe care nu afectează siguranța sau eficacitatea”, cu mențiunea că vaccinurile „pot fi folosite în mod interschimbabil”. Reprezentanții Pfizer au declarat că aceste deosebiri se referă la diferențele de fabricație, cum ar fi utilizarea unor locații diferite sau materiale de la furnizori diferiți, dar nu și la formulare: „Nu există nici o îndoială că acțiunea FDA va duce la și mai multe impuneri de vaccinare obligatorie și la creșterea presiunii asupra celor care aleg în prezent să nu se vaccineze”, a arătat senatorul Johnson în scrisoarea sa către șefa FDA, Janet Woodcock, datată 26 august 2021 și care mai menționează următoarele: „Există în SUA o cantitate suficientă de vaccin Comirnaty pentru a se garanta că cei care sunt vaccinați în urma acestor ordine vor primi versiunea aprobată de FDA? Sau este mai probabil (sau mai sigur) că aceștia vor fi vaccinați folosind vaccinul administrat conform autorizației de urgență revizuite? Aștept cu interes să primesc un răspuns la acest număr limitat de întrebări până cel târziu pe 30 august 2021. Răspunsurile dv sunt de o importanță vitală pentru americanii care vor fi acum forțați să ia decizii care le pot schimba viața, ca răspuns la obligativitatea impusă de angajatori, de armată și de sistemul de învățământ, declanșată de scrisorile d-voastră din 23 august 2021. Dacă nu există o cantitate suficientă de vaccinuri Comirnaty pentru cei care cedează la constrângerea ordinelor, nu cumva FDA aprobă de facto ordinele de vaccinare care utilizează vaccinurile europene?”

Senatorul Ron Johnson i-a spus lui Tucker Carlson că FDA nu a răspuns la întrebările sale. „De ce mint practic poporul american? – aceasta este o întrebare serioasă,care trebuie pusă”, a spus el, adăugând că „ne distrugem sistemul de sănătate cu aceste ordine de vaccinare”.Administrația Biden s-a folosit în mod repetat de aprobarea acordată de FDA produsului Comirnaty pentru a impune obligativitatea vaccinării împotriva Covid-19. „Dintre cei aproape 80 de milioane de americani eligibili care nu s-au vaccinat, mulți au spus că așteaptă aprobarea din partea Food and Drug Administration (FDA). 

[1] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/cinci-scenarii-despre-cum-va-arata-lumea-in-2040-raport-al-consiliul-national-de-securitate-al-sua.html, postat și vizitat pe 12 aprilie 2021

[2] Vezi site-ul 5G-ul amânat pentru a doua oară în SUA. Administrația Aviatică Federală a constatat că afectează traficul avioanelor. Se cer noi STUDII | ActiveNews, postat și vizitat pe 2 ianuarie 2022

[3] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/pentagonul-buget-de-715-miliarde-de-dolari-pentru-2022-216632, postat și vizitat pe 29 mai 2021

[4] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/cea-mai-grava-pandemie-istoria-sua-covid-ucis-mai-multi-americani-decat-gripa-spaniola-din-1918-1919.html, postat și vizitat pe 21 septembrie 2021

[5] Vezi site-ul Rata inflației din SUA a atins 7%, cel mai ridicat nivel din ultimii 40 de ani – Forbes.ro, postat și vizitat pe 13 ianuarie 2022

[6] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/restructurare-cia-china-mission-center-unitate-speciala.html, postat și vizitat pe 7 octombrie 2021

[7] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/Esecul-administratiei-Biden-9.300-de-migranti-haitieni-se-ingramadesc-sa-treaca-granita-in-Texas.-Autoritatile-sunt-coplesite.-VIDEO-169365, postat și vizitat pe 17 septembrie 2021

[8]  Vezi site-ul Serviciile Secrete SUA: Fraude de 100 mld. dolari din fondurile COVID-19 (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 23 decembrie 2021

[9] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/joe-biden-implinit-79-de-ani-237817, postat și vizitat pe 21 noiembrie 2021

[10] Vezi site-ul Turnul înclinat din San Francisco – Forbes.ro, postat și vizitat pe 16 ianuarie 2022

[11] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/document-manipulari-genetice-la-institutul-de-virusologie-din-wuhan-sub-standarde-de-securitate-aplicabile-cabinetelor-dentare-raport-in-congresul-sua.html, postat și vizitat pe 4 august 2021

[12] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/Senatorul-american-Ron-Johnson-Datele-din-Israel-arata-ca-84-dintre-noile-cazuri-de-infectari-Covid-provin-de-la-persoane-vaccinate-anti-Covid.-Fauci-a-finantat-experimente-la-Wuhan-si-ar-trebui-urmarit-penal-adauga-senatorul-Rand-Paul-168411, postat și vizitat pe 4 august 2021

[13] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/raport-secret-al-serviciilor-de-informatii-sua-despre-originea-sars-cov-2-virusul-fost-scapat-din-laborator-215589, postat și vizitat pe 24 mai 2021

[14] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/jpmorgan-chase-se-pregateste-pentru-o-eventuala-intrare-incapacitate-de-plata-sua-231688, postat și vizitat pe 29 septembrie 2021

[15] Vezi site-ul România Muncitoare, 15 mai 2021

[16] Vezi site-ul https://www.federalreserve.gov/mediacenter/files/FOMCpresconf20210922.pdf, postat și vizitat pe 22 septembrie 2021

[17] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/agentia-pentru-cercetari-medicale-a-sua-admite-ca-a-finantat-cercetari-la-institutul-de-virusologie-din-wuhan.html, postat și vizitat pe 25 octombrie 2021

[18] Vezi site-ul https://www.cotidianul.ro/o-tara-spalata-pe-creier-nu-poate-fi-patria-libertatii/, postat și vizitat pe 2 mai 2021

[19] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/telosa-orasul-capitalismului-echitabil-234422, postat și vizitat pe 21 octombrie 2021

[20] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/76-dintre-decesele-recente-de-Covid-din-Vermont-au-fost-ale-unor-persoane-complet-vaccinate-169882, postat și  vizitat pe 9 octombrie 2021

[21] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/Esecul-campaniei-de-vaccinare-anticovid-din-SUA-15-milioane-de-doze-aruncate-la-gunoi-169127, postat și vizitat pe 7 septembrie 2021

[22] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/FDA-nu-a-aprobat-niciodata-cu-adevarat-vaccinul-Covid-de-la-Pfizer-a-declarat-senatorul-Ron-Johnson-in-emisiunea-lui-Tucker-Carlson-169899, postat și vizitat pe 9 octombrie 2021

Read More
By admin

Afghanistan: No Peace without a Clear Vision

July 25, 2021 | GEOPOLITICĂ, SUA | No Comments

Prof. Dr. Djawed Sangdel

Peace is the absence of war, while war is the absence of peace! A negotiated peace in Afghanistan presents a number of challenges. The duration of the war over several decades has created a number of situations, that requires an in-depth examination in light of the peace negotiations that took place between the United States and the Taliban leading to the signing of an agreement without inputs from the Afghan government in spite of their being a strategic partner of the United States.

The war has been a very costly undertaking both in financial and human terms.

On the human side, there has been a large number of civilian casualties and a flow of both internal refugees and those that have fled to neighbouring countries, Iran, and Pakistan in particular. Will the conditions of peace allow their return and what employment possibilities will they find? In particular will the professionals and corporate managers of the diaspora return?

On the financial side, the income of the Government of Afghanistan is too meagre to finance the rebuilding of the country. Will the United States and other major donors such as the World Bank contribute in a significant way to assist in this momentous effort?

Afghanistan’s geographic position has attracted major powers in the past. How will the country still be viewed as a masterpiece in the Great Game, and will it continue to be subject to constant instability?  Corruption may well prove to be one of the most important barriers to development. What policies can be put in place to reduce, or eliminate, corruption? What process will be put in place to disarm both the Taliban and the other armed groups to prevent a civil war?

Why do powerful countries always easily achieve their goals in Afghanistan? The answer is simple, because some leaders are ready to do anything to gain power by asking for the support of these countries. In order to be able to bring political stability to Afghanistan, it is essential and indispensable that the Afghan leaders come to an understanding among themselves in order to have internal stability. As soon as they manage to put this in place, they will have moral authority over powerful countries with a specific, clear, and lasting purpose for Afghanistan. Presently its political leaders are ready to negotiate in an aggressive, competitive, egocentric, and defensive manner to have the power in order to remain in their current positions without worrying about the interests of the country or the people.

Often, we hear that Afghanistan is a strategically positioned country. Of course, Afghanistan is well placed, but our analysis is different: we believe that something else is more important than that situation. Afghanistan is a weaker country in the region with leaders who are only interested in political power, with a lack of global vision for the development of the nation:  this is the reason why every powerful country achieves its goals very easily across Afghanistan, according to its wishes. At any time, they may abandon Afghanistan. At the same time, Afghanistan faces major economic and development challenges. Although the country is rich in natural resources, gas, minerals, and oil (estimated at over a trillion dollars), insecurity, war, lack of infrastructure, weak leaders, have limited the possibilities of finding and extracting these resources and Afghanistan is still among the poorest countries in the world.

Each country has its advantages and disadvantages, but Afghanistan has two major drawbacks that need to be addressed:

1) Very weak leaders or leaders by accident, who think only of their personal interests and who settle in power for life.

2) As mentioned above, Afghanistan is the weakest country in the region.

Every leader, when he comes to power, forgets his real job, which is to create enduring systems and values ​​for today, tomorrow and the day after, and at least reduce existing problems and use their power to serve the people and the country, instead of monopolizing this power for personal interests.

On the contrary, unfortunately, when a leader comes to power, he increases the problem because he thinks traditionally, and above all he puts his relatives in the most important positions, without looking at their qualifications, because competence is less important than relational confidence.

Although there are very qualified people, but since they do not belong to the ethnicity of the political leaders, and share their point of view, thinking more for the country than their private interests, such kind of people have very little place in the mind of these leaders.

Today, politics in Afghanistan is becoming like a business, and everyone is doing politics … However, the real job is still abandoned, because the vast majority of the People no longer trust the Politicians, and even the real ones, those Politicians who want to change something for their country.

Before having to manage peace, they must understand why we are at war. The war in Afghanistan has five dimensions:

1. A leadership crisis, meaning that the Afghan leaders do not agree with each other and look at power sharing.

2. Certain countries of the region, and more particularly Pakistan, are very involved in Afghanistan, which they destabilise.

3. Major powers, too, have their own agendas on the region.

4. Certain countries support terrorism and extremist groups.

5. The negotiation process must be led not by politicians, but by neutral Afghan experts.

Therefore, we make the following recommendations:

  1. Encourage the leaders to have a government in which no single ethnic group monopolizes power. There should be one president and four vice-presidents. Each two years a rotation of the president would be put in place. The entire mandate would be limited to ten years. This would allow power sharing that would prevent having one ethnic group monopolising power through a rotation system of two years as President.     

This proposal would definitely solve the power problem while also allowing for government savings of time and money.

  • The United States should intervene in Pakistan to force a peace process between Pakistan and Afghanistan. Pakistan has been a major destabiliser in the region by harbouring terrorists and using them as their second army as indicated by several international sources. Should this problem not be solved, it would become, sooner or later, a global threat for democracy and humanity. It would not be a good inheritance for the future world leaders.

President Joe Biden mentioned that the United States would again lead the world. We strongly believe that the above issue should be a priority, failing what, it may be too late to bring peace to the region and worldwide. The United States should avoid countries that back terrorism and, particularly, those actions that kill children and humanitarian workers.

  •  As a major power, the presence of the United States in Afghanistan could develop a strong relationship, instead of a partnership, just as the United States has done in other countries, providing its presence in the area is of interest. This would be a break from the present situation in which the Afghan population lacks a clear understanding of its position. Should the United States develop a mutually beneficial relationship, the Afghan population would strongly support it.  A complete departure before peace puts in danger democracy, women, and children not only in Afghanistan but also worldwide.
  •  The United States, as a powerful country, should sanction all countries, or groups and persons, that support terrorism. As an example, economic sanctions banning the purchase of military material should be implemented. Doing so in Pakistan would be a good starting point.
  • The negotiation process cannot be done by people that are thirsty for power and have no vested interest in peace as they hold power. We would suggest that the negotiation process be led by neutral experts with politicians and the civil society backing-up them.

We are certain, if the United States takes into consideration the five points mentioned above, the peace process will be successful and lead to stability in the area. If there is no peace in Afghanistan, there will be a major threat in the area in the region and in the world. Afghanistan is the first line of defence against terrorism not only for themselves, but also for the entire world.

About the Author

Prof. Dr. Djawed Sangdel, professor of Leadership and Entrepreneurship 

President of Swiss UMEF UNIVERSITY – GENEVE

July 19, 2021

Read More
By admin

Dan Dungaciu: Și totuși, China! De ce vine Biden în Europa sau de ce Crimeea nu e Taiwan-ul…

June 21, 2021 | GEOPOLITICĂ, RUSIA, SUA, UE | No Comments

Președintele american Joe Biden. Sursa: Politico.

Joe Biden se află în primul său turneu de politică externă, în Europa. De ce, atunci, un material despre China? Pentru simplu motiv că vizita președintelui american pe bătrânul continent, inclusiv întâlnirea cu președintele rus, Vladimir Putin, se leagă, fatal, de provocarea numărul unu a Americii, dar și a Occidentului. Anume, China (de notat că primele deplasări ale Secretarului de stat Anthony Blinken și a Secretarului apărării Lyoyd Austin au fost în… Asia).

Aceasta este cea mai bună grilă de lectură care ne permite să înțelegem resorturile acestei vizite și singura aptă să dea seama despre evoluțiile globale. Axa Washington – Beijing va (re)modela lumea, inclusiv relațiile SUA-UE/NATO și SUA-Rusia.

Cu consecințe strategice evidente, inclusiv asupra regiunii noastre.

„Imperiul Răului” se întoarce? De la Wagner la… Mitică Dragomir

Să o luăm pe rând. La început, după venirea la Casa Ablă a noii administrații, s-a crezut și s-a sperat, mai ales în regiunea noastră, că așa numita „întoarcere a Americii” (“America is back!”) se va reflecta impetuos și urgent inclusiv la nivelul relației cu Federația Rusă. Tocmai pentru că Joe Biden nu este Donald Trump, s-a sperat că nu va fi nici pe dosarul rus (nu că Trump ar fi făcut concesii, nu a făcut, doar că nu îl interesa confruntarea). Altminteri spus, nu va fi dispus atât de lesne la negocieri și nici la un „reset” – cel care a ștampilat irepresibil și deloc măgulitor moștenirea de politică externă a administrației Obama – Biden.

Și semnele păreau inițial bune. Mesaje tăioase, dorință de revanșă și de sancționare a Rusiei. Moscova simte schimbarea de atmosferă, e derutată și răspunde mârâind, arătându-și colții, ca un dulău care își simte amenințată zona de confort. Miza principală în regiune era și este, pentru toată lumea, Ucraina și atitudinea administrației Biden față de aceasta. Kievul profită și el și ridică mizele, Moscova reacționează, Marea Neagră se aglomerează și lumea vorbește chiar de război. Vorbește degeaba. Lucrurile se detensionează rapid, navele americane nu mai vin, Rusia se retrage și Kievul înțelege, încă odată, că nimeni nu va face un război în regiune pentru el – cu excepția Rusiei!

Epopeea wagneriană a bătăliei anunțate între „Imperiul Răului” (versiunea putiniană) și – prin recul – „Imperiul Binelui” (versiunea Biden), se termină brusc și atinge note hilare. Cei doi președinție se gratulează reciproc în emisiuni televizate cu atribute nemaiauzite într-un dialog la acest nivel, nici măcar în Războiul Rece. Biden îl cataloghează pe Vladimir Putin drept „criminal”; iar acesta îi răspunde a doua zi făcându-l „senil” (în mai multe cuvinte, e drept). Dar nici asta nu contează, căci cei doi se ceartă precum domnii Becali și Mitică Dragomir: „nu ne-am certat. El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreață, dar nu ne-am insultat!”.

Nici cei doi președinți nu s-au insultat, se pare, și, după o solicitare telefonică a președintelui american, decid să se întâlnească, după ce Moscova, pentru ochii publicului, strâmbase un pic din nas. Secretarul de Stat Blinken – un admirabil „consilier de pace” obligat să funcționeze, uneori nu foarte convingător, în vreme de război – și Ministrul de Externe Lavrov rezolvă detaliile la Reykiavik și cei doi șefi de stat se pregătesc pentru întâlnirea din 16 iunie 2021 din Elveția. Cireașa de pe tort – nu bomboana de pe colivă! – a turneului european al celui de-al 46-lea președinte american.

Ce urmează? La 35 de ani de la celebra întâlnire Reagan-Gorbaciov de la Reykjavík, care „a privit dincolo de orizont” şi a schimbat soarta lumii, evident că nu va fi aşa ceva acum, aşa cum nu va fi nici precum întâlnirea Bush-Putin de acum 20 de ani, când preşedintele american a văzut prin ochii lui Putin, „sufletul rus”… Va fi, însă, cu toate tensiunile aferente şi cu tot „deja-vu”-ul ei, o întrevedere care, cel puţin pentru o etapă, va fixa liniile roşii ale unei confruntări militare dincolo de care nu va merge nici Moscova nici Washington-ul – în rest, „disputele” pot continua. Care vor fi acelea şi cine şi ce preţ va plăti, nu ştim.

Ce trebuie să înțelegem de aici? Un singur lucru, dureros pentru mulți. Administrația Biden nu a deschis primul dosarul rus pentru că e cel mai complex, ci pentru că… e cel mai simplu de rezolvat. Mai simplu decât cel iranian, retragerea trupelor americane din Afganistan (și câtă Chină se va instala în loc!) sau cel al Coreei de Nord.

Ca să nu mai vorbim de China.

Miza periplului european sau de ce Rusia nu e China

Foto: 20 mai 2021. Ministrul de externe rus Sergey Lavrov se întâlnește cu Secretarul de Stat american Antony Blinken in Reykjavik. Sursa: Russia Briefing.

Așa trebuie citit și dosarul european. Mai puțin un dosar strategic, cât mai ales un dosar tactic. Și iată de ce.

Pe 6 iunie, Joe Biden publica la rubrica „Opinii” din The Washington Post un articol doctrinar, preambul la periplul european, care subsumează toate temele pe care președintele american le va aborda în Europa. Articolul se intitulează „My trip to Europe is about America rallying the worldʹs democracies” („Periplul meu în Europa este despre America care raliează democrațiile lumii”).

Este ca un discurs scris înainte, bază a tuturor declarațiilor, replicilor sau mesajelor pe care Joe Biden le va transmite.

Despre ce e vorba? Iată aici liniile principale, care configurează un soi de „doctrină Biden” la 100 de zile de investitură:

  1. Moștenirea lui Trump se vede din plecare: orice demers de politică externă trebuie început cu aserțiuni despre politica internă americană. După Donald Trump, Administrația Biden nu își mai permite să neglijeze evoluțiile interne, care devin barometrul și măsură a eficacității oricărui demers de politică externă (ceea ce s-a numit „politica externă pentru clasa mijlocie”). Articolul prezidențial urmează rețeta și ne vorbește despre succesele fără precedent ale administrației sale: lupta cu pandemia, creșterea numărului de locuri de muncă, creșterea salariului mediu etc.
  2. Lumea lui Joe Biden nu se mai împarte între „patrioți” și „globaliști”, precum Lumea lui Donald Trump, ci între „democrații” (UE, NATO, G-7 etc.) și „autoritarisme” (China și Rusia). America merge în Europa nu doar pentru a spune asta, ci și pentru a ralia în spatele ei puternic democrațiile lumii. Să fie limpede: indiferent că vorbim despre Covid 19, criză climatică sau „acțiunile nocive ale guvernelor chinez și rus” („harmful activities of the governments of China ans Russia”), Statele Unite ale Americii „trebuie să conducă lumea de pe poziții de putere” („The United States must lead the world from a position of strengh”). Ca să fie clar pentru toată lumea.
  3. Rusia nu este China. În pofida obstinație cu care se reptă, ca o alinare tardivă, mai ales în Est, formula „China și Rusia”, ca și cum cele două vin la pachet, realitatea este un pic alta. Pentru Washington și administrația Biden, Rusia NU este China. Și articolul președintelui este clar din punctul acesta de vedere, în ciuda faptului că – o dată! – le citează în același timp. China este invocată mai des și mai strategic. Rusia este o problemă care trebuie rezolvată prin discuții la cel mai înalt nivel, China este o mare provocare. Rusia poate deranja America și pe aliații ei, China îi poate învinge, într-o primă măsură, tehnologic și ca nivel de dezvoltare. Și asta nu trebuie să se întâmple.
  4. Bătălia viitorului e cu China și nu e doar o bătălie ideologică. Nu e vorba doar despre valențe morale, ci și tehnologice. Democrațiile trebuie să învingă și la acest capitol. Și Biden o spune explicit, respectiv să fie capabile să să ofere o alternativă la „infrastructura fizică, digitală și de sănătate” a Chinei. De aceea America are nevoie de aliații ocidentali (EU, G7 etc.), care să livreze rezultate concrete în aceste vremuri schimbătoare. Întrebarea e dacă se poate.

Și președintele american ne dă el însuși răspunsul, în finalul articolului din The Washington Post: „Eu cred că răspundul este da. Și în această săptămână, în Europa, noi avem șansa să o și demonstrăm”.

Ce vedem acum ce le poate sta în cale.

Alaska 2021 – momentul în care, pentru China, s-a surpat oficial supremația morală a Americii

Foto: întâlnirea americano-chineză din Alaska (SUA), 18 martie 2021.

Cel mai relevant episod diplomatic pentrecut după instalarea administrației Biden la Casa Albă a fost, de departe, întâlnirea americano-chineză din Alaska petrecută la 18 martie 2021 (foto mai sus; întâlnirea completă aici).

Întâlnirea a fost un veritabil șoc. Atât de puternic, încât publicații precum Foreign Affaires sau Foreign Policy nu au scris nimic despre el. Niciun cuvânt, ca și cum evenimentul nici nu s-a petrecut.

Și totuși, s-a întâmplat, oricât de suprarealist a părut scenariu, de la un punct încolo.

Inițial, negocierile trebuiau începute, cum se face de obicei, cu o întrevedere protocolară în fața presei, care urma să dureze 10 minute, dar care s-a prelungit, șocant pentru toată lumea, cu peste o oră.

Iată filmul evenimentelor. Față în față au stat reprezentanții cei mai înalți ai politicii externe ale celor două state: Secretarul de Stat, Antony Blinken, și Consilierul prezidențial de securitate, Jake Sullivan, din partea americană, și Directorul Biroului Comisiei Centrale pentru politică externă, Yang Jiechi, și Ministrul de Externe chinez, Wang Yi, din partea chineză.

Toată lumea se pregătea, cum spuneam, pentru un salut protocolar, sub lumina reflectoarelor.

Primul a luat cuvîntul, conform programului, Antony Blinken. Dincolo de politețuri, a început relativ apăsat, un pic cam prea apăsat, ca și cum ar fi vorbit pentru publicul intern și Fox News, exprimându-și îngrijorările despre „acțiunile Chinei” în Xinjiang, Hong Kong și Taiwan, atacurile de tip cyber asupra Americii și șantajul sau coerciția economică asupra aliaților Americii din regiune: „fiecare din aceste acțiuni amenință ordinea bazată pe reguli care menține stabilitatea globală”. Jake Sullivan a continuat în același ton, dar mai ponderat.

Au trecut primele cinci minute ale părții americane. După care a urmat la cuvânt șeful delegației chineze, Yang Jiechi. A vorbit neîntrupt 16 minute, făcând din sarcina traducătoarei o misiune extrem de dificilă („merită o mărire de salariu”, a replicat Blinken, după ce oficialul chinez s-a oprit). Dincolo însă de modul exemplar în care s-a achitat de sarcină traducătoarea chineză, trebuie precizat că, cei care au înțeles mesajul din chineză, au recunoscut că originalul suna și mai dur decât traducerea engleză! Și care oricum a sunat dur!

În esență, cel mai înalt diplomat al Chinei a pus pe masă toate acuzațiile la adresa Americii pe care chinezii le aveau, probabil, de mult în minte, dar pe care le-au exprimat public pentru prima dată la un asemenea nivel.

Și merită reamintite aici, ca să știm ce va urma. Inutil să le comentăm, căci ele trebuie privite nu ca „adevăruri”, ci ca o expresie a faptului că Beijingul nu mai recunoaște, nici de formă, supremația morală a Vestului în general și a Americii, în special:

  1. Lecțiile politice ale Americii nu au niciun rost. Nu există sisteme politice perfecte și cu valoare universală. Statele Unite „au democrația în stilul Statelor Unite, iar China are democrația în stil chinezesc”. Și nu ține „doar de poporul american, ci și de oamenii lumii, să evalueze modul în care s-au descurcat Statele Unite în avansarea propriei democrații”.
  2. Cât despre acuzațiile de agresiune, China transmite semnalul că nu ea, ci America este vinovată de intervenții în forță și agresiune: „Nu credem în invadarea prin folosirea forței sau în răsturnarea altor regimuri prin diferite mijloace sau în masacrarea oamenilor din alte țări, deoarece toate acestea ar provoca doar tulburări și instabilitate în această lume. Și până la urmă, toate acestea nu au servit bine Statelor Unite”.
  3. America trebuie să înceteze exportul de democrație: „Credem că este important ca Statele Unite să își schimbe propria imagine și să înceteze să avanseze propria democrație în restul lumii. Multe persoane din America au puțină încredere în democrația de acolo și au opinii diferite cu privire la guvernul Statelor Unite. În China sau America, conform sondajelor de opinie, liderii Chinei au sprijinul larg al poporului chinez”.
  4. Orice tentativă de agresiune la adresa Chinei va avea efecte contrare: „Nici o încercare de a distruge sistemul Chinei nu va ajunge nicăieri. Faptele au arătat că astfel de practici ar conduce doar poporul chinez să se adune mai strâns în jurul Partidului Comunist din China și să lucreze ferm pentru obiectivele pe care ni le-am propus”.
  5. America se comportă agresiv, incită la tensiuni și face presiuni pe alte state: „În ceea ce privește unele probleme regionale, cred că problema este că Statele Unite au exercitat jurisdicția și au întins prea mult securitatea națională prin utilizarea forței sau a hegemoniei financiare și acest lucru a obstrucționat activitățile comerciale normale. În plus, SUA au convins, de asemenea, unele țări să lanseze atacuri asupra Chinei”.
  6. Cât despre Xinjiang, Tibet și Taiwan, „acestea reprezintă o parte inalienabilă a teritoriului Chinei”. China se opune ferm intervenției SUA în afacerile interne ale Chinei. „Ne-am exprimat ferma noastră opoziție față de o astfel de interferență și vom lua cele mai ferme măsuri ca răspuns”.
  7. China nu primește lecții de la America căci, „așa cum au arătat ultimele evenimente”, America are probleme cu „drepturile omului” la ea acasă: „În ceea ce privește drepturile omului, sperăm că Statele Unite se vor descurca mai bine în viitor. China a făcut progrese constante în ceea ce privește drepturile omului, iar faptul este că există multe probleme în Statele Unite pe această temă este recunoscut și de SUA… Iar provocările cu care se confruntă Statele Unite în domeniul drepturilor omului sunt adânci. Nu au apărut doar în ultimii patru ani, precum Black Lives Matter…”
  8. China nu agresează pe nimeni. „Majoritatea covârșitoare a întreprinderilor americane din China au spus că mediul de afaceri al Chinei este bun și nimeni nu i-a forțat să rămână în China. Ei fac profit în China și văd oportunități imense aici. De aceea stau în China”.
  9. În ceea ce privește atacurile cibernetice, „indiferent dacă vorbim despre capacitatea de a lansa atacuri cibernetice sau tehnologiile care ar putea fi implementate, Statele Unite sunt campioane în acest sens. Nu poți da vina în această chestiune pe altcineva”.
  10. America nu reprezintă lumea: „Statele Unite în sine nu reprezintă opinia publică internațională și nici lumea occidentală. Indiferent dacă este judecată în funcție de scara populației sau de tendința lumii, lumea occidentală nu reprezintă opinia publică globală. Deci… SUA nu este lumea. Reprezintă doar guvernul Statelor Unite. Nu cred că majoritatea covârșitoare a țărilor din lume ar recunoaște că opinia Statelor Unite ar putea reprezenta opinia publică internațională, iar aceste țări nu ar recunoaște că regulile făcute de un un număr mic de oameni ar servi drept bază pentru ordinea internațională”.

În acelați ton iritat, chiar dacă mai scurt, a vorbit și ministrul de externe chinez:

  1. Discursul de deschidere al oficialilor americani „nu ar trebui să fie modul în care cineva ar trebui să-i întâmpine pe oaspeții săi și ne întrebăm dacă aceasta este o decizie luată de Statele Unite de a încerca să obțină un anumit avantaj în relațiile cu China. Dacă da, este un calcul greșit greșit și reflectă doar vulnerabilitatea și slăbiciunea din interiorul Statelor Unite”.
  2. China îndeamnă partea americană „să abandoneze pe deplin practica hegemonică de a interveni în mod deliberat în afacerile interne ale Chinei. Aceasta a fost o problemă de lungă durată și ar trebui schimbată. Statele Unite și-au escaladat așa-numitele sancțiuni asupra Chinei cu privire la Hong Kong, dar poporul chinez este revoltat de această ingerință gravă în afacerile interne ale Chinei, iar partea chineză este ferm opusă acestor măsuri și nu le va tolera”.

China vorbește așa cum nu a făcut-o poate niciodată. Sentimentul că asiști la ceva inedit, fascinat, dar și periculos, este acut. În timpul discursurilor oficialilor chinezi tensiunea creștea vizibil. Între Blinken și Sullivan au început să circule bilețele. La sfârșitul discursurilor chineze, presa se pregătea, după protocol, să iasă din sală. Secretarul de Stat intervine și le spune explicit să mai rămână. Era evident că întrevederea filmată nu se putea termina așa. Ca imagine, ar fi fost un dezastru. Și diplomații americani au simțit corect asta și, împotriva protocolului ințial, au revenit la microfon. A mai urmat o rundă.

Fără să ajungă al intensitatea și chiar duritatea mesajului chinez – cum spuneam, Blinken nu este un „diplomat de război” sau „de confruntare” -, partea americană ține să riposteze și ea: „Îmi amintesc bine când președintele Biden era vicepreședinte și vizităm China, în urma crizei financiare. Au fost multe discuții, inclusiv cu vicepreședintele de atunci, Xi Jinping. Și vicepreședintele Biden la acea vreme a spus așa: nu este niciodată o idee bună să pariezi împotriva Americii. Și acest lucru este adevărat și astăzi”.

Chinezii preiau și ei microfonul, iar Directorul Biroului Comisiei Centrale pentru politică externă, Yang Jiechi, rezumă ceea ce a mai spus: „Statele Unite nu au calificarea pentru a vorbi cu China dintr-o poziție de forță. Partea SUA nici măcar nu a fost calificată să spună astfel de lucruri nici cu 20 sau 30 de ani în urmă, pentru că nu aceasta este modalitatea de a vorbi poporului chinez. Dacă Statele Unite vor să trateze cu partea chineză, atunci să o facă corect… Poporul chinez nu poate fi sugrumat. Istoria noastră a arătat că cine dorește să sugrume sau să suprime poporul chinez va suferi el daune incomensurabile”.

Cu o depășire de o oră, întrevederea se termină…

Presa internațională, buimăcită, parcă, a ignorat, practic, acest moment care, peste ani, va fi considerat, cu siguranță, un punct de cotitură. În China, însă, jubilația a fost enormă. Posturile de televiziune au discutat zile întregi „momentul istoric” din Alsaka, fermitatea diplomaților și revanșa chineză, iar fotografia lui Yang Jiechi a fost preluată ca status pe rețelele de socializare de milioane de chinezi…

Colosul adormit despre care vorbea Napolean cu mai bine de un secol în urmă, s-a trezit din somn.

America își joacă destinul în Taiwan, nu în Europa

Sursa: Foreign Affaires.

Ridicarea fără precedent a Chinei și asumarea tot mai elocventă, inclusiv la Washington, că viitorul ordinii globale se va desena în jurul relației America-China, ridică enorm mizele. Căci acum Statele Unite continuă dialogul cu Beijingul, își croiesc proiectul și strategia pe China, dar cu conștiința că nu își pot permite să piardă bătălii cu China care pot să fie decisive pentru statutul ei în lume. Cea mai dificilă dintre ele – bătăia pentru Taiwan.

Și intrăm acum într-o logică de foc.

Tentative recente, precum un balon de încercare recent din Foreign Affaires, de a minilmaliza o înfrângere americană în Marea Chinei de Sud sau chiar o pierdere/cedare „calculată” a Taiwanului sunt, în lumina evoluțiilor recente, ridicole. Căci, cu cât se ridică miza Chinei în lume și cu cât semnalele din partea Administrației americane devin tot mai evidente pe această direcție – și devin! – cu atât mai mult orice potențială înfrângere americană în regiune va fi definitivă. Și nu în termeni „fizici”, cât morali, respectiv la nivel de percepție publică. Altminteri spus, o victorie a Chinei în Taiwan, de pildă, fără ca America să poată împiedica asta sau să reacționeze cu aceeași intensitate, ar scoate Statele Unite din fruntea marilor puteri, așa cum, cu un secol în urmă, America detrona Marea Britanie și lua conducerea lumii…

De aici și miza teribilă la care asistăm și grija enormă a Washingtoului de a gestiona dosarul chinez, îngreunat enorm de creșterea militară fără precedent a Beijingului (marina chineză a lansat în ultimii cinci ani 90 de nave și submarine, de patru sau cinci ori mai multe decât are America în Pacificul de Vest) sau de imprevizibilitatea gândirii chineze – va accepta Xi Jingpin să își închei domnia fără diamnatul Taiwan-ului pe ea? Și de aici și relevanța incomparabil mai scăzută a altor dosare care devin, lesne, din această logică, „dispensabile” (conflictul palestiniano-israelian, Ucraina etc.).

Simpul spus, dacă America „pierde” Taiwanul, își pierde supremația. Pe când dacă „pierde” în continuare Crimeea sau Donbas-ul, nu i se întâmplă, pe fond, nimic.

Aici e diferența.

Relațiile Americii cu UE, NATO și Rusia sub semnul Chinei

Am acordat un spațiu mai amplu dosarului chinez, pentru că aici se află cheia evenimentelor la care asistăm astăzi. Și a celor la care vom asista în viitor.

America lui Joe Biden și-a definit competitorul/adversarul și în această direcție converg toate acțiunile de politică externă. Pe fond, nu s-a schimbat nimic între administrația Trump și administrația Biden din acest punct de vedere. Inclusiv revenirea la „virusul chinezesc”, respectiv inițierea unei noi anchete la nivelul serviciilor de informații americane pentru a verifica, încă odată, sursa virusului ucigaș, sau „permisiunea” FaceBook de a vorbi despre virusul pandemic ca o „creație umană” (un episod jalnic al libertății de expresie occidentale!) sunt proba elocventă că Washingtonul își pregătește în rastel toate armele în perspectiva unei confruntări cu China – inclusiv ideea, deja expusă de Donald Trump, că China ar fi vinovată de moartea a 3,5 milioane de oameni ca urmare a producerii și manipulării virusului…

Relația cu UE în cadrul vizitei din aceste zile trebuie citită în aceeași grilă, de aici și concesiile făcute deja Europei, a se citi Germaniei, prin admiterea finalizării proiectului Nord Stream 2. E incomparabil mai bine să ai Germania și Europa alături într-o competiție enormă precum cea cu China, decât alienată din cauza unei mize devenite – prin comparație – minore. Europenii pot beneficia, în plus, de o serie de concesii economice în negocierile care nu se anunță ușoare legate de taxe și tarife, dar orice concesie de acest gen va avea ca preț alinierea strategică la proiectul major american. Joe Biden, cum a spus-o explicit și în textul din 6 iunie, deja menționat, nu a venit în Europa pentru a se așeza la masă alături de europeni: a venit în Europa pentru a se așeza în capul mesei. Și aici nu vor fi concesii. Până la urmă, importantul diplomat american care a spus-o cu subiect și predicat – “Fuck the EU” (Victoria Nuland) -, este astăzi cel de-al treilea om la Departamentul de Stat…

Europa va protesta, se va încrunta, va fi reactivă. Dar în pofida unor nemulțumiri europene, bătălia cu China nu are ca miză doar economia, ci statutul de hegemon al Americii la scară planetară; iar cu așa ceva nu se glumește. Și Bruxelles-ul va înțelege asta, că-i place, că nu.

Cât despre „autonomia strategică” a continentului, despre ea vom auzi tot mai puține de aici înainte sau vom auzi altfel. Președinte Macron va avea dificultăți în a mai vorbi pe același ton, mai ales dacă vine vorba despre China, având ca interlocutor nu un „unilateralist” ca Trump, ci un „multilateralist” precum Biden.

O șansă însă se deschide la nivel NATO, unde dimensiunea europeană va căpăta mai multă amploare („NATO european”) și, poate, consistență (depinde de disponibilitatea finanaciară a statelor membre), tocmai pentru a degreva America de costuri militare și financiare în plus în cazul pivotului real spre China/Asia. Dincolo de faptul că așa numitul „concept strategic” al NATO este vechi de peste 10 ani, când China nici măcar nu apărea pe radarul amenințărilor occidentale… Prin urmare nici alianța nu va fi lipsită de turbulențe și provocări.

În ceea ce privește Rusia, acolo probabil că „autonomia strategică” a Europei se va putea manifesta. Dar și aici „cu voie de la poliție”, căci relația Washington-Moscova, chiar dacă nu va intra într-un „reset”, va rima cu așa ceva. Așa se explică și ridicarea piciorului de pe dosarul Ucraina – care va fi finanțată și înarmată, dar nu atât încât să poate genera „descurajare” pentru Federația Rusă – sau chiar ocultarea (deocamdată cel puțin) a evoluțiilor interne din Federația Rusă (închiderea sub pretextul „extremismului” a organizațiilor lui Alexei Navalny) sau a celor din Belarus. Aviz Republicii Moldova în perspectiva alegerilor parlamentare din 11 iulie!

Nixon a murit. Înapoi la… Nixon?!

Ce are România de făcut în acest tablou de o complexitate specifică schimbărilor de ordine mondială? Nu să-i plângă de milă Americii, căci nu e cazul, așa cum nu a fost niciodată (vezi aici). În acest moment al tensiunilor dure între SUA și China (o țară care nici nu poate și nici nu trebuie să devină URSS sau Federația Rusă în mentalul românesc!), când ceea ce a început prin prima vizită a  unui președinte american în China, în 1972, pare preistorie, Bucureștiul are nevoie nu de o schimbare de parteneri, nici de ierarhii, ci, cu siguranță, de o schimbare de stil. E nevoie de o nouă stilistică în politica României, căci isteria, monomania, mai cu seamă în relațiile internaționale, nu pot fi niciodată strategii cîștigătoare pe termen lung. Iar în actualul tablou, doldora de nuanțe, e nevoie de calm și de inteligență vizionară, tocmai pentru a fi util partenerului strategic atunci cînd e nevoie și unde e nevoie.

Iar Bucureștiul nu trebuie să meargă prea departe în Istorie pentru asemenea lecții. A începe cu aprilie 1967, momentul primei vizite (neoficiale) în România a viitorului președinte american Richard Nixon ar fi mai mult decât indicat…

Dan Dungaciu este membru în Consiliul de Experți LARICS.

Articol republicat cu acceptul autorului

Read More
By admin

AFTER THE BIDEN-PUTIN GENEVA SUMMIT:OF PRISONER’S DILEMMA AND CONFRONTATIONAL NOSTALGIA

June 19, 2021 | GEOPOLITICĂ, RUSIA, SUA, UE | No Comments

Tomislav Jakić

By: Tomislav Jakić

             Was the, with little expectations, but a lot of combinations and nervousness, awaited summit of the Presidents of America and Russia, a failure? It was not. And can it be described as a success, as a breakthrough from the winter of a renewed Cold War? Again – no! So what was this summit then, what – if anything – did the Geneva meeting bring?

              It was an attempt that could not be written off as a complete failure, it was an indication that – as President Biden said – there is no alternative to face-to-face talks. And it was a hint of hope that the two great powers, one a superpower and the other much more than a regional power, as President Obama mockingly called it, might be able to set out to identify common interests and work together in those areas, as well as find ways and methods. to resolve what is in dispute in their relationship. Where we should not forget the saying  by Lev Tolstoj, quoted during his press conference by President Putin: “In life there is no hope, there is only a promise of hope.”

              And it is that promise of hope, what we can call the only tangible result of the summit which lasted about three and a half hours, instead of the announced five to six. Of course, this will fuel new speculations and different interpretations from those that Biden was tired and lost the concentration, to the one that the participants reached a deadlock but – not wanting to make things even worse, than they already are – simply stopped.

              Of the concrete results, the world has learned only one, just one: two states are returning their ambassadors to their places: the Russian ambassador is returning to Washington, and the American to Moscow. Everything else remained in the domain of what Biden defined, correcting one journalist who aggressively asked him: “And how can you be confident, that . . .?”. He said, namely: “I did not say  I’m confident, but we ‘ll see.” And what we should see is the continuation of talks on the control and hopefully arms reduction (nuclear in the first place), the formation of a working group between the two countries that would deal with the cyber attacks, so-called hacking. Then (and again the announcement!) the possibility of talks on the exchange of arrested American citizens in Russia, ie Russians in America, as well as the approach to the problem in Ukraine based on the agreement from Minsk (confirmed by both presidents!). And what is particularly important: a joint effort to achieve strategic stability.

              About this and only about this, not about the whole meeting, a joint statement by the two Presidents was published: “The extension of the New START agreement demonstrates our commitment to the control of nuclear weapons. Today, we reaffirm the principle that nuclear war cannot be won and that it must never be fought . “It may not seem like much, but it is. Today, it is!    

Both sides agreed, and the two presidents held separate press conferences, that the talks took place in a constructive atmosphere and that there were no threats from either side. Putin described Biden as a sensible and experienced politician, and Biden skillfully avoided journalistic insistence on how he explained to Putin why he called him a killer : “My explanation was good enough for him and that’s enough for me.” On the other hand, the pragmatic Putin indirectly referred to Biden’s statement, quoted so many times, that, looking Putin in the eye at a previous meeting, he concluded that he had no soul. “We do not have to look each other into eyes, searching for the soul, nor do we have to make eternal friendship”, said Putin.

              A confirmation that it was a summit convened with no great expectations is the fact that neither Putin invited Biden to Moscow, nor was Putin invited by Biden to Washington. But, and again, even a little more than nothing, is much, especially when we take into account the circumstances in which the Geneva summit was held and all that happened in previous years.

              Of course, the US side “recited” their compulsory program of complaints regarding Russia’s violations of human rights, including the statement that the deaths in jail of opposition leader Navalny would be “a disaster” for relations of the two countries. In doing so, Biden went a little too far, arguing that the struggle for human rights is something that is part of the American being, “it’s us,” consciously forgetting that the United States from their beginnings until the sixtieth of the last century denied basic human rights, initially even freedom, to all its colored citizens, that the first unit composed of colored Americans enlisted in the U.S. Army only in World War II (but separately from whites) , and that cases of racial discrimination even today happen practically on daily basis. Putin, as it could have been expected, used this at his press conference to counter every question related to the human rights in Russia (what was by CNN, not denying anything of what Putin said, proclaimed as a return to the methods of Soviet propaganda). Too bad no one remembered to ask what the consequences would be and for whom if Julian Assange would die in jail.

              Almost “under the radar” passed a significant concession made by the United States, ie the deviation from their previous position. The intention (however, this is just the announcement) to form a working group of the two countries to deal with the cyber attacks means that in silence the accusations that such attacks were staged by Russia, the Russian secret services, and even Putin himself, were abandoned.

              The atmosphere, not only the one in which the Geneva summit was held, but the one in the Western world, could be deduced the most from the behavior of journalists who were questioning the two presidents. It is neither uninteresting nor unimportant to mention that American journalists could have been present at Putin’s press conference, while Russian journalists were banned from Biden’s. press conference. But it was these American journalists who behaved at both press conferences like barking dogs (which is not to say anything bad about dogs). In their questions they insisted on confrontation, on the continuation of confrontation ( “Have you threatened to use military force ? “, was one of the questions to Biden). One of the most evident examples of pre-prepared questions, no matter what, and certainly regardless of the facts, was the one about Russians demanding that journalists of Radio Liberty (the Russian version of Radio Free Europe) register as “foreign agents “. Putin, namely, previously explained, and it is a matter of common knowledge to anyone who is familiar in the media scene, that it were the Americans who first demanded that Russian journalists in the United States register as foreign agents. Then, and only then did Russia introduce the same for the American journalists working there.

But obviously it is true that what one can do, another cannot do. Along with the sad statement that a large part of the journalists in the West, consciously or not, accepted to be turned into a propaganda weapon of the ruling.

So it is not at all impossible that Biden, although “secured” by the presence of his experts, from the Secretary of State to the Chief of the Joint Chiefs of Staff, as well as with a separate press conference, will experience in America something similar , albeit in a milder form, to what befell Trump after his talks with Putin in Helsinki. Obviously, there are strong forces in the United States (which then influence the behavior in the first place of the Atlantic Pact, but then the European Union too), which are not interested in peace and understanding, which base its existence on confrontation, on the existence of enemies. Real, or imaginary – it doesn’t matter. And obviously there is a propaganda apparatus that serves them. They simply cannot like Biden’s statement that his agenda is not against Russia, but for American people.

But if that statement becomes what will make the summit memorable (in the city of peace, as the Swiss president said while welcoming Biden and Putin), then it is entirely justified to say that the meeting, which was by no means spectacular, which lasted shorter. than it was expected, which did not result in any key breakthroughs in any area, was not in vain. Because, if there is a President in the White House whose program is not to “work against Russia” and if Putin knows that now, then there is a chance that the world will move away from the edge of general chaos into which it is inevitably pushed by the worsening American-Russian relations. Then there is, as Tolstoy would say, a promise of hope.

Author is one of the most influential Yugoslav and Croatian journalists, who is covering the international relations for over 50 years and who served as Foreign policy Advisor to Croatian President Stjepan Mesic (2000. – 2010.).

The first superpowers summit that, Mr. Jakic personally covered was a Carter – Brezhnev meeting in Vienna 1979.

Read More
By admin

Biden-Putin summit, surprising or long-awaited

June 13, 2021 | GEOPOLITICĂ, RUSIA, SUA | No Comments


Ambassador Arben Cici
The White House has prepared for President Joe Biden‘s first international trip since he was elected the 47th President of the United States. He started his first visit in Europe, where the welcoming climate seems, for many reasons, more positive than that to his predecessor, former President Donald Trump, but also more challenging, despite rising expectations. Anyway, this agenda will be not only busy, but also heated, like a geopolitical clash of Summits in Europe. It began with the G-7 Summit, continues on June 11-13 in the United Kingdom, then with the NATO Summit in Belgium, on June 14, and culminates and come to the end with the high-stake meeting with the Russian President Vladimir Putin. 

Russia is not attending either the G-7 or NATO meetings. It was suspended from, in 2014, what was then the G-8 in response to its annexation of Crimea, and similarly, NATO suspended all cooperation with Russia for its ‘aggressive actions’ in Ukraine. 
 
The first high-level meeting between the US President and the Russian President, which will take place on June 16 in Geneva, was confirmed simultaneously by both, the White House and the Kremlin. They issued brief statements, without demonstrating a high expectation of this event, somewhat unexpected, due to the strained relations between these two nuclear powers. 

“…The leaders will discuss the full range of pressing issues, as we seek to restore predictability and stability to the U.S.-Russia relationship,” said the White House in a brief statement or the organization of this summit.

Just weeks after being elected President (February 4th), Biden stated in his address to State Department officials, called ‘America is back’ that he would have a very different manner to Russia than his predecessor, Trump. 

‘We intend to discuss the state and prospects of further development of Russian-American relations, problems of strategic stability, as well as topical issues on the international agenda, including interaction in the fight against the coronavirus pandemic and the settlement of regional conflicts’, simultaneously said officially the Kremlin.
  The context of the visit:  
It will be Biden’s first meeting with Putin since taking office but not the very first one between them, including that of 2011, which is remembered for exchanging not at all friendly jokes between them. 

This summit comes almost three years after Putin’s meeting with Trump (and the only one between them) and today’s U.S. officials claim that the Russian President’s meeting with Biden will have to be different from the one in July 2018, during which Trump appeared on Putin’s side and openly denied US revelation of Russian interference in the 2016 election. 

Russia, as the ‘biggest threat’ to U.S. security and its alliances, and former President Trump’s cozy relationship with Putin, were one of Biden’s battle horse weapons during Biden campaign for the White House, no further than last November. 

Last month, the U.S. administration announced that 10 Russian diplomats were expelled and dozens of Russian companies and individuals were sanctioned in response to allegations in the SolarWinds hack and Russian interference in the U.S. presidential election. 

The relations between the two powers are more turbulent than ever. The interviews of the two leaders in recent months, accompanied by accusations against each other, have strained even more these relations, consequence of which, for the first time in 20 years, Russia recalled on Moscow the Russian ambassador to Washington. 

However, the today major global issues and the deep-seated disputes which call, of course, for immediate solutions between the U.S. and Russia, and not only, forced these two leaders to throw back the past of not very friendly relations and of bitter media darts between them, until a few weeks ago. 

‘...We don’t only meet with people only when we agree. It’s important to meet with leaders when we have a range of disagreements, as we do with the Russian leaders’, White House press secretary Jen Psaki said, thus responding to the critics of the organization of this important summit. 
  Possible talking points:   
The agenda has not been made public yet but, according to occasional statements by the White House and the Kremlin, a number of acute issues, which can change radically overnight, will be raised for discussion during this important summit. 

White House National Security Adviser Jake Sullivan and his Russian counterpart Nikolai Patrushev are in charge of preparing the agenda, the pillars and spirit of which were based at the May 19 meeting of the U.S. Secretary of State Antony Blinken with Russian Foreign Minister Sergey Lavrov. The readiness to put on the table all the possible issues for discussion, regardless of whether or not an agreement is reached, was publicly expressed. 

‘I made it clear to President Putin, in a manner, very different from my predecessor, that the days of the United States rolling over in the face of Russia’s aggressive actions — interfering with our election, cyber-attacks, poisoning its citizens — are over’, said Biden, who on April 13th had his first telephone conversation with Putin, called ‘a tense first exchange’ by some comments and diplomatic corridors.

However, the statement of the White House means that the topics that can be discussed are acute, hot, the solution of which requires effort, attention, determination, responsibility, wisdom and the spirit of compromise, for the good and interests of both countries and the worldwide. 

Therefore, when President Joe Biden will meet his Russian counterpart Vladimir Putin on June 16, it will be one of the most watched summits of this year. 

‘… They discussed a number of regional and global issues, including the intent of the United States and Russia to pursue a strategic stability dialogue on a range of arms control and emerging security issues building on the extension of the “New START Treaty”. President Biden made it clear that the United States will act firmly in defense of its national interests in response to such Russia’s actions as cyber intrusions and election interference. President Biden emphasized the United States’ unwavering commitment to Ukraine’s sovereignty and territorial integrity. The President voiced our concerns over the sudden Russian military build-up in occupied Crimea and on Ukraine’s borders, and called on Russia to de-escalate tensions. President Biden reaffirmed his intention to restore a stable and predictable relationship with Russia, in line with U.S. interests, and proposed a summit meeting in a third country in the coming months, to discuss the full range of issues facing the United States and Russia’, the White House said in a statement on April 13th.

In 2014, Russia unliterally annexed Crimea, an important peninsula in the Black Sea that is home to a Russian navy base, resulting in international condemnation and sanctions. Despite this, Russia maintained its position by warning the United States against sending warships to the Black Sea urging U.S. forces to stay away ‘for their own good’.
 
U.S. Intelligence Agencies have concluded that Russia interfered in the 2016 presidential election and that the country was behind recent cyber-attacks (last year) on U.S. companies and software systems. 

The White House officially announced that last year Russian spies sabotaged a tiny piece of computer code buried in a popular piece of software called ‘Solar Winds’, which spread to 18.000 government and private computer networks. The hackers accessed the digital files of the U.S. departments of Justice, State, Treasury, Energy, Commerce and were able to pry into top-level communications, court documents and nuclear information. 

The Biden administration announced sanctions in March against several senior Russian middle-ranking officials, along with more than a dozen other businesses and entities, even for the nearly fatal attack of the Russian Opposition Leader, Alexey Navalny with the nerve agent Novichok and his prisoning, in August 2020. According to the U.K. government, the Russian Secret Service used the same nerve agent for the poisoning of former Soviet spy Sergei Skripal and his daughter in the British city of Salisbury, in 2018.

Suspicions have been publicly raised that Russian agents were offering bounties to Taliban to attack U.S. troops in Afghanistan, which are in the process of returning home, and President Biden has a high sensitivity for the safety and lives of American troops.

Russia has consistently denied all these allegations, so it looks like it will not be an easy summit. The numerous issues on which these two powers have been debated and clashed with each other for a long time are part of not only bilateral concern, but also of global concern.

The result of the successful cooperation between these two countries, taking mutually coordinated measures in the fight against Covid-19 pandemic and the devastating economic, health and social consequences, as well as the substantial debate on climate change, are welcomed by the entire international community. Despite the complexity of the issues and extremely controversial attitudes, areas of cooperation such as the battle against Covid-19, climate change, setting ‘the rules of the game’ for cyber espionage, and minimizing the destabilizing of the U.S. withdrawal from Afghanistan, offer hope and opportunity for agreement and cooperation.

What will most likely be discussed in this summit, will be the controversial issue of the construction of the Nord Stream 2, which caused a conflict up to proposals for sanctions against Germany, one of the most important American allies in Europe. Senior U.S. officials insist that the pipeline threatens European energy security, heightens Russia’s influence and poses risks to Ukraine and Poland in bypassing both countries.

On the other hand, German Chancellor Angela Merkel welcomed the news of the summit commenting: ‘Diplomacy has a chance only if you speak to each other’.

Why Geneva?
 
It is no coincidence that this particular place was chosen for this important summit. President Biden has proposed the summit with Russian President Vladimir Putin to take place in a third country, so that the two can discuss ‘a full range of issues’. Geneva, this rich and very quiet city, on the shores of the lake of Geneva, offers stunning views of the Mont-Blanc peak, the highest peak in Western Europe, is an intriguing background for the summit. 

Geneva is an important center of institutions and multinational international organizations, and the heart of Swiss neutrality.

This city became the main crossroad of diplomacy and intrigue in the post-Cold War years during the Cold War, and the crossroad where Soviet dominated Eastern bloc diplomacy met freely with the Western Capitalism of the American style. 
 
Especially on November 19-20, 1985, Geneva made history when U.S. President Ronald Reagan first met with Soviet President Mikhail Gorbachev, a summit which was considered very important for breaking the ice between East and West and fostering more friendly relations between the two leaders throughout their presidential term.

Recently, this finding of the Biden administration seeks to revitalize the city’s reputation as a center of international diplomacy, distancing itself from the Trump administration, which mainly avoided its globalist institutions like the World Trade Organization and the World Health Organization, organizations in which the Biden administration has seriously re-engaged.
  The importance of the Summit:

Given the recent tensions, the far-flung attitudes of the parties and the general skeptical bilateral climate, there is little confidence that the summit can achieve stunning results.

But trying to restore dialogue and communication in order to achieve ‘predictability and stability’ in relations with Russia is an ambitious and bold goal of the Biden administration.

Even if no significant progress is made in agreeing on the hot issues that can be discussed, both parties will legitimately claim that they have attempted in good faith, efforts to improve relations between them and consequently establish a different climate in international relations.

This meeting will give an important message in the general conflict situation, will contribute to de-escalate the tensions through the establishment of open lines of communication between Washington and Moscow on important global security issues of interest to Russia and the United States, especially in the debate over the control of nuclear weapons.

Nevertheless, everyone agrees that: surprising or long-awaited, this summit will be the most globally attended diplomatic event.

# https://president.al/en/arben-cici-keshilltar-diplomatik/

About the author: 
Ambassador Arben Cici has a long diplomatic carrier; he isresearcher and analyst in the field of international relations especially the issues of the region, author of books and many articles published in Albania and abroad. He is teaching at the University of Tirana and at the Mediterranean University as chair of international relations and diplomacy. He is diplomatic advisor to the President of the Republic of Albania.

Ljubljana/Tirana, 12 June 2021                                                        

Read More
By admin
Translate »