Category: RUSIA

Home / Category: RUSIA

Emilian M. Dobrescu

Alianța cu China

În mijlocul vuietelor conflictului dintre Israel și Hamas și al tulburărilor economice,  la al treilea forum Belt and Road (BRI) de la Beijing (China), din 18-19 octombrie 2023 a fost făcută o declarație răsunătoare de unitate și alianță strategică (A Tale of Two Giants: Putin-Xi Meeting Emphasizes Strategic Partnership (msn.com)): întâlnirea de la acest forum dintre președintele rus Vladimir Putin și președintele chinez Xi Jinping nu numai că a subliniat parteneriatul înfloritor dintre cele două națiuni, dar a reliefat imaginea vie a unei schimbări tectonice în echilibrul global al puterii.

În timp ce puterile occidentale și-au sporit sancțiunile asupra Rusiei, Moscova și-a îndreptat privirea spre Est, găsind în China nu numai un aliat stategic, dar și un partener economic și militar formidabil. Întâlnirea dintre Putin și Xi a avut ca scop aprofundarea cooperării și discutarea problemelor presante ale cooperării practice bilaterale, precum și ale politicii globale. Dincolo de declarațiile oficiale și retorica diplomatică, această întâlnire a fost o afișare simbolică a sprijinului Chinei pentru Rusia, un mesaj clar pentru lumea întreagă.

În centrul discuției a fost inițiativa BRI, promovată de China, un proiect colosal care încearcă să remodeleze comerțul și politica globală prin conectarea țărilor Asiei și Europei care participă la o rețea de drumuri și căi ferate, centrale electrice și porturi interconectate, pe cele două continente. Președintele Xi, care a creat BRI în urmă cu un deceniu, a portretizat Noul Drum al Mătăsii ca pe o alternativă la ordinea mondială condusă de SUA și a criticat sancțiunile unilaterale ale SUA și aliaților săi, rivalitatea geopolitică din present și politica blocului aliat împotriva Rusiei.

Xi și Putin au avut 42 de întâlniri în ultimii 10 ani, o dovadă a prieteniei lor personale strânse și a viziunii comune pentru țările lor: președintele rus a lăudat progresul și succesul Chinei, declarând obiectivul de a crește volumul comerțului dintre Rusia și China la 200 de miliarde de dolari, un obiectiv despre care crede că va fi atins până la sfârșitul anului 2023. Pe de altă parte, președintele Xi, a subliniat necesitatea implementării acordurilor semnate și a intensificării cooperării strategice.

Într-o lume din ce în ce mai definită de diviziuni și rivalități, alianța dintre Rusia și China este o reamintire clară a faptului că tabla de șah globală este în continuă evoluție. Întâlnirea dintre Putin și Xi nu numai că evidențiază aprofundarea parteneriatului strategic dintre cele două țări, dar subliniază și importanța Inițiativei BRI în strategia globală a Chinei. Este o narațiune a două națiuni, legate de interese reciproce și ambiții comune, care își croiesc propria cale într-o ordine mondială în continuă schimbare…

Chestiuni de cooperare strategică

Pe 19 septembrie 2023, Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului Securităţii Rusiei,un aliat apropiat al lui Putin, a declarat că “Rusia este angajată în dezvoltarea progresivă şi consolidarea relaţiilor ruso-chineze”, adăugând că cele două puteri au un “parteneriat cuprinzător şi o cooperare strategică” (Putin și Xi se pregătesc să se întâlnească în octombrie la Beijing, conform anunțului făcut de Moscova (stiripesurse.ro)): în ziua menționată, Nikolai Patruşev s-a întâlnit la Moscova cu Wang Yi, ministrul afacerilor externe al Chinei, pentru a discuta chestiuni de securitate strategică în cadrul celei de-a 18-a runde de consultări de acest gen între partea rusă şi cea chineză; precedentele negocieri ruso-chineze privind securitatea strategică au avut loc în septembrie 2022, în China.

Nikolai Patruşev şi Wang Yi au continuat să se întâlnească şi în alte formate: în luna iulie 2023 s-au întâlnit în marja summitului BRICS de la Johannesburg, unde au discutat despre aprofundarea cooperării şi a interacţiunii ruso-chineze în formate multilateral; tot atunci, cei doi oficiali au făcut un schimb de opinii cu privire la situaţia din regiunea Asia-Pacific, subiect pe care l-au abordat şi în cadrul întâlnirii din 19 septembrie 2023.

Pe 18 septembrie 2023, Wang Yi s-a întâlnit cu ministrul rus de externe Serghei Lavrov, căruia i-a reafirmat angajamentul Chinei faţă de o abordare paşnică în discuţiile cu Ucraina şi disponibilitatea Beijingului de a juca un “rol constructiv” în rezolvarea politică a conflictului.
Lavrov a subliniat rolul Rusiei în calitate de preşedinte prin rotaţie al BRICS, exprimându-și dorinţa de a lucra cu gigantul asiatic pentru impulsionarea dezvoltării acestui mecanism de cooperare.

Vizita lui Wang Yi la Moscova urmează unei întâlniri pe care a avut-o cu consilierul pentru securitate naţională al SUA, Jake Sullivan, în Malta, pe care Casa Albă a calificat-o drept “sinceră şi constructivă”.

 

”Dar, cine sunteți voi?”

Pe 5 octombrie 2023, Vladimir Putin a rostit un nou discurs la Cubul de Discuții Valdai din stațiunea Soci (https://www.stiripesurse.ro/putin-a-rabufnit-la-adresa-occidentului-dar-cine-sunteti-voi-ce-drept-aveti-sa-avertizati-pe-cineva-misiunea-rusiei-este-sa-construiasca-o-noua-lume_3094874.html): ”Auzim mereu din partea liderilor occidentali “Trebuie”, “Aveţi obligaţia”, “Vă avertizăm serios”. Dar cine sunteţi voi? Ce drept aveţi să avertizaţi pe cineva? Probabil ar fi timpul să renunţaţi la această aroganţă, să nu vă mai comportaţi în acest mod cu lumea întreagă. Ar fi timpul să renunţaţi la această gândire, rămasă din epoca domniei coloniale. Acea epocă s-a terminat demult şi nu se va mai întoarce vreodată.

Toată lumea îşi dă seama că în sistemul internaţional în care domneşte arbitrariul (…) oricine poate fi atacat pentru simplul motiv că el sau ţara sa nu este pe placul hegemonului, care şi-a pierdut simţul măsurii şi, aş spune, simţul realităţii. Din nefericire, trebuie să admitem că omologii noştri din Occident şi-au pierdut simţul realităţii. Noi am încercat mereu şi încercăm în continuare să oferim soluţii care ţin cont de interesele tuturor, dar interlocutorii noştri din Occident par să fi uitat complet de concepte precum reţinerea rezonabilă, compromisul, disponibilitatea de a renunţa la ceva pentru a ajunge la un rezultat acceptabil pentru toată lumea. Ei sunt cu adevărat obsedaţi de un singur lucru: să-şi atingă interesele cu orice preţ. Dacă aceasta este alegerea lor, hai să vedem ce va rezulta din asta!

Noi suntem confruntaţi în principal cu sarcina de a construi o nouă lume, o lume multipolară: ofensiva rusă în Ucraina nu este un conflict teritorial, ci, un eveniment care trebuie să determine principiile pe care va fi fondată noua ordine mondială. Războiul din Ucraina a fost provocat de Occident, întrucât Statele Unite sunt un hegemon care se consideră deţinătorul adevărului absolut pe Planetă. Nu noi am început aşa-numitul război în Ucraina. Dimpotrivă, noi încercăm să-l încheiem, iar armata ucraineană a pierdut circa 90.000 de soldaţi numai de când a lansat contraofensiva din vara lui 2022; Europa poate ajuta Ucraina, dar pe seama propriei sale economii şi a cetăţenilor europeni: acum, situaţia economică în UE este mai dificilă decât în SUA, iar multe companii îşi mută afacerile din Europa către SUA. Dar vor găsi bani să ajute Ucraina, îi vor imprima…

În urma sancţiunilor occidentale, economia rusă poate susţine financiar efortul pentru conflictul din Ucraina, trecând în prezent prin schimbări structurale. Au fost depăşite problemele generate de sancţiuni, deşi există în continuare unele provocări”.

Noul spărgător de gheață atomic

Pe 26 ianuarie 2024, preşedintele Vladimir Putin a dat startul lucrărilor la un nou spărgător de gheaţă atomic (Preşedintele rus Vladimir Putin dă startul construcţiei unui nou spărgător de gheaţă atomic (stiripesurse.ro)): evenimentul a avut loc la şantierul naval Sankt Petersburg, de la Marea Baltică, iar nava se va numi Leningrad – numele oraşului în perioada sovietică. Spărgătorul de gheaţă cu propulsie nucleară construit de compania Rosatom va avea peste 170 m lungime şi va putea face faţă unui strat de gheaţă gros de până la trei metri.

”Va trebui să acţioneze pe ruta maritimă din nord, să participe la cele mai importante programe de explorare şi cercetare în Arctica şi să asigure transportul de mărfuri”, a declarat Putin în discursul rostit pe şantier, pe o vreme închisă. El a adăugat că numele Leningrad reprezintă ”un nou omagiu”, adus curajului locuitorilor în faţa asediului german din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Intrarea în funcțiune a acestui vas urmează să contribuie la supremaţia Moscovei în regiunea arctică, unde Rusia se confruntă cu poziția altor puteri, în special ale Chinei, şi cu ale rivalilor occidentali, printre care şi Statele Unite.

Rusia este singura ţară din lume care dispune de o flotă de spărgătoare de gheaţă atomice; în ultimii ani au fost lansate încă trei nave de acest tip, iar un altul, lung de peste 200 m, urmează să fie disponibil în 2027. Spărgătoarele de gheaţă sunt ncesare pentru a deschide drumul petrolierelor şi navelor pentru transportul gazelor, care livrează producţia în special din Siberia.

Aşa-numita “rută maritimă din nord” între Atlantic şi Pacific este mai uşor navigabilă în condiţiile topirii gheţii din cauza schimbărilor climatice. Directorul general al Rosatom, Aleksei Lihaciov, a declarat că pe traseul arctic a fost déjà livrată în 2023 o cantitate “record” de 36 de milioane de tone de mărfuri…

O nouă ordine mondială

Pe 27 noiembrie 2023, în salutul său adresat participanților la forumul internațional Primakov Readings, președintele rus Vladimir Putin a declarat următoarele (https://www.stiripesurse.ro/vladimir-putin-anunta-o-noua-ordine-mondiala-se-formeaza-un-sistem-nou_3154111.html): „Este evident că modelul globalizării, care a fost format în mare măsură de statele occidentale – în mod natural, pentru propriile interese – și-a depășit utilitatea și se află într-o criză profundă. Se formează un sistem nou, mai echitabil și mai democratic de relații internaționale, menit să răspundă nevoilor majorității mondiale.

Un anumit grup de țări, obișnuite să domine lumea, nu se dă în lături de la nimic pentru a-și menține influența slăbită, practică șantajul fățiș și presiunea coercitivă. O astfel de politică destabilizatoare a provocat atât situația de criză din jurul Ucrainei, cât și escaladarea tragică a conflictului palestiniano-israelian”.

 

Războiul din Ucraina

Rusia a cheltuit 167 de miliarde de dolari cu invazia din Ucraina, iar ucrainenii au distrus echipamente ruseşti în valoare de aproximativ 34 de miliarde de dolari din 22 februarie 2022 și până la 24 august 2023, potrivit unui material Forbes Ucraina, realizat pe baza datelor publicate de Statul Major General al Forţelor Armate ale Ucrainei (https://cursdeguvernare.ro/cheltuielile-rusiei-razboi-167-miliarde-dolari.html): totalul nu include cheltuielile de apărare ale Rusiei, care nu sunt legate de război şi nici pierderile economice ale Rusiei ca urmare a multiplelor sancţiuni internaţionale. Cele mai importante categorii de cheltuieli au fost: a) aprovizionarea armatei – 51,3 miliarde de dolari; b) salariile militarilor – 35,1 miliarde de dolari; c) despăgubirile acordate familiilor celor căzuţi la datorie – 21 miliarde de dolari. După ce rubla s-a depreciat în raport cu valutele străine, cheltuielile bugetare per soldat au scăzut semnificativ, de la 200 de dolari pe zi la 120 de dolari pe zi, potrivit Forbes.

Rusia a cheltuit aproape 5.600 de miliarde de ruble pentru apărare în prima jumătate a anului 2023, ceea ce depăşeşte deja întregul buget federal de apărare al Rusiei planificat pentru 2023. Moscova a fost nevoită să dubleze bugetul apărării la aproape 10.000 de miliarde de ruble (105 miliarde de dolari) sau o treime din întregul buget pentru anul 2023. Războiul din Ucraina pune o presiune tot mai mare asupra finanțelor Rusiei – Moscova dublează ținta pentru apărare din 2023 la peste 100 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă o treime din totalul cheltuielilor publice.

În prima jumătate a anului 2023, Rusia a cheltuit pentru apărare cu 12% (600 de miliarde de ruble), mai mult decât cele 4,98 de miliarde de ruble (54 de miliarde de dolari) pe care le viza inițial pentru 2023. Cheltuielile pentru apărare în primele șase luni ale anului 2023 s-au ridicat la 5,59 trilioane de ruble, 37,3% dintr-un total de 14,97 trilioane de ruble cheltuite în perioada respectivă, arată documentul. Planul bugetar al Rusiei prevede 17,1% din totalul fondurilor cheltuite pentru „Apărarea Națională”. Producția militară a impulsionat o redresare puternică a producției industriale, iar analiștii spun că aceste contracte de stat din domeniul apărării au fost un motor cheie în redresarea economică a Rusiei, care a ajuns la o creștere a PIB-ului în 2023, după o contracție de 2,1% în 2022. Documentul mai arată că Rusia a cheltuit aproape 1.000 de miliarde de ruble pentru salariile militarilor în primul semestru din 2023, cu 543 de miliarde de ruble mai mult decât în aceeași perioadă a anului 2022.

Revendicarea unui mare teritoriu arctic

La începutul lunii decembrie 2023, președintele rus Vladimir Putin a revendicat 1,2 milioane de kilometri pătrați în Arctica, într-o competiție acerbă pentru resurse între marile puteri mondiale (https://www.stiripesurse.ro/vladimir-putin-polul-nord-rusia_3167327.html, postat pe 11 decembrie 2023): acțiunile sale trebuie văzute într-un context mai larg, unul în care Rusia a revenit în jocul internațional și vrea să răstoarne dominația Statelor Unite la nivel mondial.

Principalele sale obiective par a fi colonizarea Arcticii și a Polului Nord. Este un proiect care se pregătește de mai bine de 20 de ani; zona este practic neexploatată, fiind ultima zonă de tip „El Dorado” de pe planet: subsolul ei este plin cu petrol, gaze, pământuri rare și minerale prețioase precum aurul, uraniul și cuprul, iar odată cu încălzirea globală și topirea gheții oceanului, aceste bogății sunt acum mai accesibile.

În această revendicare a unor teritorii arctice, Rusia are deja un avans. De ani de zile, Rusia a fost echipată cu spărgătoare de gheață gigantice cu propulsie nucleară, care au fost folosite pentru a ajuta la navigarea în apele înghețate din jurul Polului Nord. În plus, Federația Rusă a investit în Arctica în proiecte industriale extraordinare.

Un astfel de proiect este o imensă uzină de prelucrare a gazelor; un alt proiect este construcția unei incredibile centrale nucleare plutitoare destinată să furnizeze energie la Pevek, un mic port izolat la nord de Cercul Polar nordic. Acestea sunt doar câteva exemple de proiecte emblematice ale Rusiei, în cucerirea în scopuri economice a Arcticii.

Pentru Moscova, această politică implică și militarizarea regiunii. NATO a reacționat prin trimiterea unui mesaj ferm președintelui rus: ”Alianța Atlantică a adunat recent o armată de 35.000 de oameni în Norvegia pentru a arăta că poate respinge în orice moment o eventuală invazie rusă”… Unde dai și unde crapă…

Solicitări referitoare la inteligența artificială

Pe 7 septembrie 2023, Vladimir Putin a cerut Guvernului Federației Ruse să accelereze dezvoltareași ”să se asigure, până în 2030, de punerea în practică a măsurilor vizând susținerea activităților centrelor de cercetare în domeniul inteligenței artificiale” (Putin anunță investiții masive în Inteligența Artificială. A fost lansată o cursă nebună pentru `suveranitate tehnologică` (stiripesurse.ro)): acest anunț al Kremlinului vine în momentul în care statul rus își întărește influența asupra sectorului digital și al tehnologiilor de vârf.

Președintele rus a recomandat o serie de măsuri care trebuie instituite: a) deblocarea de fonduri federale pentru susținerea cercetării, în special în ce privește algoritmii de învățare automată; b) promovarea ”marilor modele de limbaj” – roboții conversaționali – și a ”supercalculatoarelor”; c) ”să accelerarea introducerii tehnologiilor IA” în întreprinderile publice, iar societățile care doresc să obțină subvenții de la bugetul de stat vor avea ”obligația” să utilizeze inteligența artificială; d) începând din 2024, un modul numit ”Sisteme de IA” este obligatoriu în cadrul programelor de învățământ superior; e) atingerea ”suveranității tehnologice” acum când sancțiunile internaționale împotriva Rusiei o împiedică să aibă acces la softuri străine și la componente precum semiconductoarele.

În aprilie 2023, Sber, unul din liderii ruși ai noilor tehnologii, a lansat propriul robot conversațional, intrând în cursa mondială pentru aceste instrumente, create pornind de la IA, care promite să revoluționeze un evantai larg de profesii.

Emilian M. Dobrescu

Acordul privind transportul cerealelor și alte înțelegeri

          Ucraina şi Rusia sunt ambele țări exportatoare de cereale. Rusia a renunţat la acst acord în iulie 2023, la un an după ce a fost intermediat de ONU şi Turcia pentru a combate criza alimentară globală. Exporturile de cereale şi îngrăşăminte ale Rusiei nu fac obiectul sancţiunilor occidentale, dar Moscova a spus că restricţiile privind plăţile, logistica şi asigurările au reprezentat o barieră în calea transporturilor (https://www.stiripesurse.ro/rusia-poarta-deschisa-spre-banii-din-intreaga-lume-o-banca-ar-putea-avea-acces-la-sistemul-swift-in-urmatoarele-zile_3061813.html, postat pe 10 septembrie 2023): o cerere cheie a Rusiei a fost reconectarea Băncii Agricole Ruse, Rosselkhozbank, la sistemul internaţional de plăţi SWIFT; acesta a fost întrerupt de Uniunea Europeană în iunie 2022, după invazia Rusiei în Ucraina din februarie 2022.

            Oficialii ruși au arătat că exporturile de cereale se confruntă cu obstacole şi nu ajung să fie suficiente cerealele ucrainene plecate către ţările care au nevoie de ele, în temeiul Acordului de la Marea Neagră. Ucraina a exportat aproape 33 de milioane de tone metrice de cereale în 2022, pe baza acordului privind transportul cerealelor despre care ONU a spus că a fost în beneficiul statelor sărace, ajutând la scăderea preţurilor alimentelor cu peste 20% la nivel global. Antonio Guterres a subliniat patru măsuri pe care Naţiunile Unite le-ar putea facilita pentru a îmbunătăţi exporturile de cereale şi îngrăşăminte ale Rusiei, în încercarea de a convinge Moscova să revină la acordul care a permis exportul sigur de cereale ucrainene prin Marea Neagră. El i-a spus ministrului de externe rus că ONU este gata să treacă imediat la toate măsurile, ”pe baza înţelegerii clare a faptului că realizarea lor va duce la revenirea Federaţiei Ruse în Iniţiativa Mării Negre şi la reluarea completă a operaţiunilor”.

            O scrisoare de la ONU, din 8 septembrie 2023, anunță Rusia că o filială a Băncii Agricole Ruse (RAB) din Luxemburg poate aplica imediat la SWIFT pentru a permite în mod eficient accesul ei la sistemul internaţional de plăţi, în termen de 30 de zile. SWIFT a confirmat că banca este eligibilă să solicite aderarea şi accesul la SWIFT pentru tranzacţii cu alimente şi îngrăşăminte, pe baza statutului său actual de emitent de titluri de creanţă”, a declarat secretarul general al ONU, Antonio Guterres, ministrului rus de Externe Serghei Lavrov, încă din 28 august 2023.

            Antonio Guterres a spus că, din punct de vedere operaţional, ONU vede filiala RAB din Luxemburg ca acţionând ca un intermediar între instituţiile financiare globale şi RAB din Moscova. Filiala ar putea face schimb de mesaje pe SWIFT cu băncile globale. Apoi ar putea transmite acele mesaje către RAB din Moscova prin sistemul de mesagerie rusesc numit SPFS: ”SWIFT a confirmat deja că un proces accelerat de aplicare ar putea fi posibil, reducând timpul pentru acces efectiv la 30 de zile”, a scris Guterres, care a a mai anunțat că o facilitate de asigurare co-sponsorizată de ONU pentru exporturile de alimente şi îngrăşăminte ruseşti poate fi finalizată cu Lloyd’s of London şi un alt asigurator principal pentru a fi ”gata de operaţionalizare în 4-6 săptămâni. Facilitatea va furniza produse de asigurare cheie pentru exporturile de alimente şi îngrăşăminte ruseşti, începând cu asigurarea mărfurilor şi, potenţial, extinzându-se pentru a include şi cocă de făină şi P&1. Naţiunile Unite sprijină creşterea numărului de participanţi pe piaţă cu scopul final de a reduce costurile de asigurare pentru exportatorii ruşi”. Directorul general al Lloyd’s, John Neal, a declarat pe 7 septembrie 2023, că Lloyd’s este în discuţii cu Naţiunile Unite pentru asigurarea transporturilor de cereale din Ucraina, în cazul în care acordul cu cereale la Marea Neagră poate fi reînviat…

            A patra măsură prezentată de secretarul general al ONU, Antonio Guterres a fost dorinţa ONU de a explora în continuare modalităţi de a facilita accesul în porturile UE pentru navele ruseşti care transportă produse agricole: ”A avut loc deja un angajament cu Comisia Europeană şi cu autorităţi portuare selectate din Germania, Belgia, Spania, Ţările de Jos pentru a evalua starea actuală. ONU poate ajuta la clarificarea procesului de autorizare pentru diferite porturi din UE şi poate colabora cu omologii ruşi pentru obţinerea autorizaţiilor/permiselor înainte de plecarea în curse maritime către porturile respective, dacă este necesar”.

Două discuții private între șefii serviciilor secrete

            În noiembrie 2022, William Burns s-a întâlnit cu Serghei Narîjkin la Ankara (Turcia), ca să avertizeze Rusia în legătură cu consecințele pe care țara va trebui să le suporte dacă, în conflictul din Ucraina, va apela la armament nuclear…

Pe 30 iunie 2023, majoritatea marilor mass-media americane au relatat că șeful Agenției Centrale de Informații (CIA), William Burns i-a telefonat şefului Serviciului de Informaţii Externe al Rusiei (SVR), Serghei Narâșkin, după rebeliunea de 24 de ore condusă la 24 iunie 2023 de şeful grupului paramilitar rus Wagner, Evgheni Prigojin, pentru a-l asigura că Statele Unite nu au fost implicate.

            Convorbirea lui Burns, un fost diplomat deseori însărcinat să transmită mesaje mai delicate în Rusia și în alte țări, se înscrie într-o strategie mai largă a Casei Albe, menită să semnaleze lui Putin și apropiaților săi că Statele Unite nu au jucat nici un rol în demersul lui Prigojin și nu urmăresc o agravare a tensiunilor din Rusia. În plan privat, oficialii americani afirmă că nu doresc să îi ofere Kremlinului nici un motiv ca să pună vina revoltei și a consecințelor ei pe umerii inamicilor externi ai Rusiei. Mesajul directorului CIA a fost următorul (Au scurs în presă abia acum – Șeful CIA a sunat de urgență la Moscova după insurecția armată a Wagner (stiripesurse.ro), postat pe 3 iulie 2023): “Statele Unite nu au fost implicate, este o problemă internă a Rusiei”.

            Alte detalii pe tema conversației, care a avut loc după ce Prigojin a oprit brusc marșul spre Moscova al forțelor sale, nu au fost precizate. Casa Albă a mai menționat: “Nu vom face nici un fel de precizări despre discuții diplomatice la nivel individual”.

Tot în cursul lunii iunie 2023, înaintea rebeliunii lui Prigojin, William Burns a făcut o vizită neanunțată în Ucraina pentru discuții cu președintele Volodimir Zelenski și cu oficiali ai serviiilor ucrainene de informații, după cum a informat un oficial American: ”directorul CIA s-a întâlnit cu omologi ai serviciilor ucrainene de informații și cu președintele Volodimir Zelenski, reafirmând hotărârea Statelor Unite de a face schimb de informații ca să ajute Ucraina să se apere împotriva agresiunii ruse”.

            Având în spate o carieră diplomatică de 32 de ani, în care se include și perioada de timp când a fost ambasador la Moscova, William Burns a fost deseori interlocutorul preferat al lui Joe Biden în discuțiile sale despre Rusia. Încă din noiembrie 2021, Biden l-a trimis la Moscova, unde Burns a discutat cu Putin pe o linie telefonică securizată în timp ce acesta se afla la Soci, stațiunea preferată a lui Vladimir Putin de pe malul Mării Negre. Burns i-a spus președintelui rus că SUA cred că el se pregătește să invadeze Ucraina și că, dacă va face acest lucru, va trebui să facă față unor sancțiuni dure.

              Pe 12 iulie 2023, Serghei Narâșkin, declara următoarele: ”partea principală a discuției noastre s-a axat pe problemele și evenimentele legate de Ucraina. Ne gândim, discutăm ce să facem în legătură cu Ucraina”. Mai mult, în aceeași declarație, Narîșkin spune că există posibilitatea unei a doua întâlniri, față în față, cu directorul CIA, după cea care a avut loc la Ankara cu trei luni înainte de declanșarea invadării Ucrainei, într-o încercare a SUA și a aliaților săi de a-l convinge pe Vladimir Putin să renunțe la declanșarea războiului.

 

Finalizarea războiului din Ucraina

Ministrul chinez de externe și consilierul lui Joe Biden s-au întâlnit pe 16 și 17 septembrie 2023 în Malta și au avut discuţii „sincere, de fond şi constructive”, a declarat Casa Albă (Se coace marele plan pentru Ucraina? Emisarul Chinei a plecat spre Rusia după negocieri cu SUA (stiripesurse.ro)): ”cei doi au discutat aspecte-cheie din relația bilaterală SUA – China, probleme de securitate globală și regională, războiul Rusiei împotriva Ucrainei și relațiile China – Taiwan, printre alte subiecte”, a informat Casa Albă. O înaltă responsabilă a executivului american, sub protecţia anonimatului, a precizat că reuniunea a durat în total 12 ore, pe parcursul a două zile. Pe de altă parte, în aceste discuţii din Malta, China şi Statele Unite s-au angajat să “desfăşoare consultări” în anumite domenii, în special privind “evoluţiile în domeniul politic şi de securitate din Asia-Pacific”, potrivit sursei de la Casa Albă.

Wang Yi, șeful diplomației chineze, a plecat apoi pe 18 septembrie 2023 în Rusia, unde a rămas patru zile pentru discuții „pe teme de securitate”. Într-un briefing, Ministerul rus de Externe a indicat că Wang Yi și secretarul Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov, îşi vor “concentra eforturile pe consolidarea colaborării pe scena internaţională. Va avea loc un schimb detaliat de opinii asupra problemelor legate de soluţionarea situaţiei din Ucraina, precum şi a modalităţilor de asigurare a stabilităţii şi securităţii în regiunea Asia-Pacific”, a indicat un purtător de cuvânt.

Aliaţi de lungă durată, China şi Rusia laudă adesea parteneriatul lor “nelimitat” şi cooperarea lor economică şi militară care urmează să se intensifice. Legăturile dintre Beijing şi Moscova s-au strâns şi mai mult de la invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022, pe care China a refuzat să o critice. China a căutat să se poziţioneze ca o parte neutră în războiul din Ucraina, oferind în acelaşi timp Rusiei, din ce în ce mai izolată pe scena internaţională, un sprijin diplomatic şi financiar crucial.

Incidentul din septembrie 2022

Un pilot rus a încercat în septembrie 2022, să doboare un avion de supraveghere al armatei britanice după ce a crezut că are permisiunea de a trage (Un pilot a fost aproape să provoace un război între Rusia și NATO. Povestea unui episod mai puțin cunoscut, deasupra Mării Negre (stiripesurse.ro), postat pe 14 septembrie 2023): Rusia a susţinut atunci că incidentul a fost cauzat de o “defecţiune tehnică”, iar Londra a acceptat public explicaţia rusă, dar în septembrie 2023, trei surse occidentale de rang înalt din domeniul apărării au declarat că interceptări ale comunicaţiilor ruseşti realizate chiar din avionul vizat de atac oferă o versiune cu totul diferită faţă de de cea oficială. Avionul britanic – cu un echipaj de până la 30 de persoane – efectua o misiune de supraveghere deasupra Mării Negre, în spaţiul aerian internaţional, la 29 septembrie 2022, când s-a întâlnit cu două avioane de vânătoare ruseşti SU-27: unul dintre piloţii ruşi a tras două rachete în avionul RC-135 Rivet Joint al Forţelor Aeriene Regale (RAF). Prima rachetă şi-a ratat de fapt ţinta, şi nu a fost vorba de o defecţiune, aşa cum s-a afirmat la momentul respectiv.

Comunicaţiile interceptate arată că unul dintre piloţii ruşi a crezut că a primit permisiunea de a ţinti avionul britanic, în urma unei comenzi ambigue primite de la o staţie rusă de la sol. Cu toate acestea, cel de-al doilea pilot rus nu a crezut acest lucru. Acesta a protestat şi şi-a înjurat tovarăşul de zbor atunci când pilotul a tras prima rachetă. Avionul Joint Rivet are senzori pentru a intercepta comunicaţiile, iar echipajul RAF a putut asculta incidentul ce ar fi putut duce la moartea lor.

Ministerul Apărării de la Londra a transmis că nu va face publice detalii despre aceste comunicaţii. Răspunzând la aceste noi dezvăluiri, un purtător de cuvânt al Ministerului britanic al Apărării a declarat: “Intenţia noastră a fost întotdeauna de a proteja siguranţa operaţiunilor noastre, de a evita escaladarea inutilă şi de a informa publicul şi comunitatea internaţională”.

Când cele două avioane SU-27 ruseşti se apropiau de avionul de spionaj al RAF, ele au primit o comunicare de la staţia lor de control de la sol. O sursă occidentală a declarat că vorbele pe care le-au auzit au fost ceva de genul “Aveţi ţinta”. Acest limbaj ambiguu a fost interpretat de unul dintre piloţii ruşi ca fiind permisiunea de a trage. Discuţiile llibere par însă să arate un grad ridicat de neprofesionalism din partea piloţilor, au declarat sursele. Pilotul rus a lansat o rachetă aer-aer. A fost lansată cu succes, dar nu a reuşit să se fixeze pe ţintă. A fost vorba despre o ratare, nu despre o defecţiune. Surse din ministerul britanic al Apărării au declarat că între cei doi piloţi ruşi a izbucnit apoi o ceartă. Pilotul celui de-al doilea SU-27 nu a crezut că i s-a dat permisiunea de a trage. Acesta şi-ar fi înjurat camaradul, întrebându-l ce crede că face. Cu toate acestea, primul pilot a lansat încă o rachetă. La vremea respectivă, s-a spus că cea de-a doua rachetă a căzut pur şi simplu de pe aripă – ceea ce sugerează fie că arma a funcţionat defectuos, fie că lansarea a fost anulată.

Într-o declaraţie făcută în faţa parlamentarilor la 20 octombrie 2022, secretarul apărării al SUA Ben Wallace, a spus că a fost un “angajament potenţial periculos”, dar a acceptat explicaţia Rusiei, spunând: “Nu considerăm că acest incident constituie o escaladare deliberată din partea ruşilor, iar analiza noastră este de acord că s-a datorat unei defecţiuni”. Cu toate acestea, o scurgere de informaţii secrete a dezvăluit că armata americană a vorbit despre ceea ce s-a întâmplat în termeni mai duri: într-o serie de documente, publicate online de Jack Teixera, tânărul care lucra la o bază aeriană a Gărzii Naţionale din SUA şi care a scurs pe internet documente secrete, în prezent fiind arestat, acelaşi incident este descris ca fiind ”un incident în care avionul britanic era cât pe ce să fie doborât. Incidentul a fost mult mai grav decât a fost descris iniţial şi ar fi putut constitui un act de război”.

Este posibil să existe mai multe motive pentru care Ministerul Apărării din Marea Britanie a fost reticent în a oferi toate detaliile. În primul rând, Regatul Unit nu ar fi dorit să facă publică amploarea activităţilor sale de colectare de informaţii şi detaliile comunicaţiilor interceptate. Mai important, nici una dintre părţi nu a dorit o escaladare – una care putea atrage un membru NATO într-o confruntare militară cu Rusia. Dar incidentul arată, încă o dată, cum o greşeală şi un calcul greşit al unei singure persoane pot declanşa un conflict mai amplu.

Nu este însă prima dată când un pilot rus vizează, din nesăbuinţă, un avion NATO în spaţiul aerian internaţional: în martie 2023, un avion rusesc a doborât o dronă americană de supraveghere fără pilot, care zbura, de asemenea, deasupra Mării Negre. În urma acelui incident, pilotul rus a primit o medalie, dar majoritatea experţilor sunt de acord că a fost mai degrabă noroc decât îndemânare sau discernământ.

După septembrie 2022, în ciuda faptului că a fost cât pe ce să aibă un avion doborât, forţele aeriene britanice au continuat să efectueze zboruri de supraveghere deasupra Mării Negre. De la incident, însă, aceste zboruri de supraveghere ale RAF au fost escortate de avioane de vânătoare Typhoon, înarmate cu rachete aer-aer. Marea Britanie este singurul aliat NATO care efectuează misiuni cu echipaj uman deasupra Mării Negre.

Ipoteză privind Istoria Europei de Est după 1989

O explicație a paradoxurilor Istoriei europene după decembrie 1989, pe care o dau ca autor al acestui articol, stă în înțelegerile, încă secrete ale fostei Uniuni Sovietice (reprezentate de Mihail Gorbaciov) și ale SUA (reprezentate de George Bush tatăl), semnate la Malta, în 3 decembrie 1989 și valabile timp de 50 de ani, deci până în decembrie 2049…

Dacă SUA, cu concizia ei bine cunoscută a decis trimiterea la lada de gunoi a Istoriei a Imperiului Austro-Ungar, înainte și după încheierea – așa cum a fost încheiat prin Tratatele de Pace de la Paris – a Primului Război Mondial, tot la fel, după 100 de ani, SUA s-a înțeles cu fosta URSS și cu continuatoarea ei de drept și de facto, Federația Rusă, cum să facă jocurile în Europa (de Est), acum la începutul secolului al XXI-lea, iar Istoria curge așa cum este înscrisă în aceste protocoale secrete de la Malta, de care am uitat prea repede noi europenii și noi, românii.

Principalele întâmpări ale anilor scurși după 1990 stau sub aceste înțelegeri de la Malta, din decembrie 1989: cine și câtă influență are în Bulgaria, în România și în celelalte țări ale Europei Centrale și de Est în perioada la care neferim. Dacă serviciile secrete și oamenii politici ar acorda mai mult atenție procentelor de influență americană și rusă pentru țările din Europa Centralăși de Est, stabilite la Malta din 1989, am înțelege mai repede cum a curs Istoria și pentru cine în acești 33 de ani care au trecut din cei 50 pentru care este valabil încă Tratatul sovieto (ruso) – american de la Malta.

Deci, din păcate, după mai bine de 100 de ani de la scrierea și petrecerea Istoriei la începutul secolului al XX-lea, ea se repetă în spirală, acum la începutul secolului al XXI-lea, inclusiv pentru țara noastră: de aceea, de 33 de ani, suferim influențele celor două imperii defuncte între timp – Țarist și Austro-Ungar – dar, a căror influență se prelungește și azi prin țările care le continuă istoric – Austria, Federația Rusă și Ungaria…

Opinia lui Adrian Sârbu

„Eu cred că nu o să intrăm în Schengen prin nici un fel de lobby al nostru… (Adrian Sârbu, teorie incendiară: ‘Nu vom intra în Schengen decât atunci când Putin și Xi vor primi ceva de la America, de la UE’ (stiripesurse.ro), postat pe 15 septembrie 2023): Europa are niște probleme pe care nu poate să le rezolve și sunt clare: primul lucru e problema războiului în care Europa se află și se face că nu se află. Domnul Scholz, într-un an și jumătate, nu a avut cum să cheltuiască 100 de miliarde: 100 de miliarde i-au dat voie americanii. Germania a primit, în ziua de 26 februarie 2022, duminică, dreptul de a se reînarma, drept care i-a fost tăiat în 1946 și de a deveni liderul militar al Europei. Asta a primit, ăsta a fost mesajul cu suta de miliarde, că trebuia să fie 100 de miliarde pe an. Cred că austriecii sunt niște speakeri ai lui Putin și că noi și bulgarii nu vom intra în Schengen decât în momentul în care Putin și Xi primesc ceva de la americani și de la UE, în așa fel încât Putin să fie obligat să renunțe la strategia lui de a ajunge prin România, Bulgaria și Serbia la Marea Adriatică, deci de a-și crea un punct de sprijin în Marea Mediterană… Dacă Putin nu obține ce vrea sau nu e obligat să se limiteze la mai puțin decât vrea, noi nu intrăm în Schengen și Ucraina va fi ocupată integral, va fi oferită o bucată Ungariei, o bucată Poloniei, ca să le închidă gura. Nouă nu ne dă nimic, Bucovina rămâne tot acolo și culoarul – noul Drum al Mătăsii – va fi de la Moscova la Budapesta, de la Budapesta la Belgrad și de acolo până în Grecia jos și se va întâlni cu infrastructura pe care o fac chinezii pornind din Grecia. Astăzi Putin e mai puternic decât în 24 februarie 2022, azi e mai puternic în relația cu toți adversarii”.

SSI – comentariu al NASA                                

În primele zile ale războiului din Ucraina, în februarie 2022, NASA şi Agenţia Spaţială Rusă (Roscosmos) au confirmat dorinţa lor de a continua să colaboreze la bordul Stației Spațiale Internaționale (SSI), în pofida tensiunilor dintre Moscova şi Washington.

Pe 23 iunie 2023, administratorul NASA, Bill Nelson, a reafirmat într-o conferință de presă că Statele Unite şi Rusia vor continua să colaboreze pe SSI în pofida invaziei ruse din Ucraina. Relaţiile profesionale dintre astronauţii americani şi cosmonauţii ruşi aflaţi la bordul SSI, precum şi legăturile dintre centrele de control ale misiunilor spaţiale din Houston şi Moscova nu se vor schimba şi vor continua „fără nici o problemă. Revenirea pe Terra a astronautului american Mark Vande Hei, alături de cosmonauţii ruşi Anton Şkaplerov şi Piotr Dubrov la bordul unei capsule ruseşti Soyuz, programată pe 30 martie 2023, s-a desfăşurat conform planurilor”, a adăugat administratorul NASA.

 

Emilian M. Dobrescu

Economia

Ucraina se pregăteşte să vândă mari companii de stat, inclusiv de utilităţi şi uzine metalurgice, la preţuri mici, pentru a-şi consolida bugetul dependent de ajutoare şi pentru a pune capăt, pe de altă parte, deceniilor de practici postcomuniste de corupţie şi proastă gestionare, care au subminat economia[1]: dacă măsura va fi aprobată de Parlament, Ucraina ar putea câştiga peste 400 de milioane de dolari, în cel mai bun caz, prin vânzarea companiilor de utilităţi şi a celor siderurgice, precum şi a unui producător de îngrăşăminte şi a unui producător de insulină. Alte 190 de milioane de dolari pot veni din închirierea de terenuri agricole, a declarat Rustem Umerov, şeful Fondului Proprietăţii de Stat din Ucraina (PSFMU), într-un interviu acordat Bloomberg. El a recunoscut că puţini Oameni ar vrea să investească într-o ţară aflată în război, dar i-a îndemnat pe potenţialii investitori să se gândească la Ucraina ca la o investiţie de viitor, ce s-ar putea dovedi de 20 de ori mai profitabilă decât pare în prezent.

Printre companiile ce ar putea fi privatizate se numără producătorul de amoniac Odeski Priportovi Zavod, producătorul de titan United Mining şi Uzina de titan-magneziu de la Zaporojie, producătorul de insulină Indar şi producătorul de energie Centrenergo PJSC.

În Timp ce Guvernul se aşteaptă să obţină 6 miliarde de hrivne (162 de milioane de dolari) din vânzarea companiilor de stat în 2023, Rustem Umerov spune că ar putea obţine o sumă potenţial de patru ori mai mare dacă planurile de vânzare şi de leasing vor merge mai departe. Acest lucru depinde de Parlament, care trebuie mai întâi să aprobe legislaţia pentru a permite privatizarea companiilor mari şi închirierea terenurilor agricole deţinute de stat. Deputaţii sunt împărţiţi în două tabere – pro şi contra. În cazul în care Parlamentul nu reuşeşte să adopte legile necesare, alternativa ar fi ca statul să se orienteze către societăţi mixte cu alte companii de stat pentru a uşura povara asupra finanţelor publice.

          Logica militară prevalează

            Afluxul de echipamente militare în Ucraina a prezentat tot Timpul un risc de escaladare și deturnare a armelor, a avertizat pe 8 februarie 2023, în fața Consiliului de Securitate, Înaltul Reprezentant al Națiunilor Unite pentru Afaceri de Dezarmare, Izumi Nakamitsu, care a cerut încetarea atacurilor asupra zonelor locuite[2]: referindu-se la „tragica aniversare” a începerii ofensivei militare a Rusiei în Ucraina începând cu 24 februarie 2022, care „a provocat suferințe nespuse poporului ucrainean și a creat repercusiuni în întreaga lume”, doamna Nakamitsu a detaliat asistența militară primită de Ucraina din partea mai multor guverne.

            Izumi Nakamitsu a raportat astfel „transferul de arme și muniție convențională grea, vehicule de luptă de infanterie, capacități de apărare aeriană, sisteme de artilerie de mare calibru, vehicule aeriene de luptă fără pilot și rachete, precum și arme de calibru mic”, la care mai recent s-au adăugat „din ce în ce mai importante sisteme moderne” precum tancurile de luptă. Potrivit Înaltului Reprezentant pentru Afaceri de Dezarmare al ONU, alte state au transferat arme, cum ar fi dronee de luptă, către forțele armate ruse pentru a fi utilizate în Ucraina, precum și arme convenționale puternice, cum ar fi rachetele de artilerie.

            Evitați escaladarea și deturnarea armelor

            Dna Nakamitsu a remarcat că afluxul masiv de arme în orice situație de conflict armat sporește temerile de escaladare și că măsurile de prevenire a potențialei deturnări a unor astfel de arme și muniții sunt esențiale pentru redresarea post-conflict și securitatea regională, precum și pentru prevenirea conflictelor în alte regiuni. În conformitate cu standardele internaționale, orice transfer de arme și muniție ar trebui, a spus ea, să includă evaluări ale riscurilor înainte de transfer și verificări după expediere, cum ar fi inspecții la fața locului și auditări ale utilizatorilor finali. Prevenirea deturnării necesită, un schimb de informații între statele importatoare, de tranzit și exportatoare, o contabilitate adecvată, protejarea armelor și munițiilor și controale la frontieră: „Transparența în domeniul armamentului este o măsură crucială de consolidare a încrederii, care poate servi la reducerea tensiunilor și ambiguităților dintre statele membre”, a declarat Izumi Nakamitsu amintind că Registrul armelor convenționale al Națiunilor Unite și Tratatul privind comerțul cu arme rămân instrumente cheie în această privință. Ea a încurajat statele membre să participe la aceste mecanisme de transparență, deoarece „comportamentul previzibil și transparent al statelor poate reconstrui încrederea reciprocă și poate ajuta la prevenirea conflictelor”.

            Doamna Nakamitsu a dorit, de asemenea, să reafirme responsabilitatea tuturor părților implicate în conflict de a proteja civilii și infrastructura civilă. Deplângând bilanțul, probabil mai mic decât realitatea, a 18.657 de victime civile, inclusiv 7.110 morți și 11.547 răniți în Ucraina de la începutul ofensivei ruse, ea a confirmat Consiliului de Securitate că majoritatea civililor morți și răniți sunt victime ale explozivilor armelor, inclusiv artileria grea, precum și a sistemelor de lansare a rachetelor multiple.

            Izumi Nakamitsu a descris efectele conflictului asupra infrastructurii și serviciilor civile esențiale, precum și consecințele lor umanitare directe: „case, școli, drumuri și poduri distruse, grave distrugeri asupra spitalelor și instituțiilor sanitare. Perturbarea apei, gazelor, încălzirii și electricității cauzate de atacurile rusești asupra infrastructurii energetice agravează criza umanitară din Ucraina. Aceste atacuri constituie o escaladare inacceptabilă a războiului, iar civilii plătesc cel mai mare preț pentru că principiile umanitare trebuie respectate și „trebuie luate toate măsurile posibile pentru a evita sau, în orice caz, pentru a minimiza victimele civile și deteriorarea infrastructurii civile”.

            Interzicerea folosirii armelor explozive în zonele populate

            Izumi Nakamitsu a reiterat apelul neechivoc al Secretarului General al ONU, António Guterres, adresat părților în conflict de a se abține de la utilizarea armelor explozive în zonele populate, un ecou al declarației politice adoptate de ONU în noiembrie 2022, de către 80 de state privind întărirea protecției civililor împotriva acțiunilor militare: „Reiterez apelul meu către statele membre să pună în aplicare această declarație, care este un pas important în eforturile noastre de a proteja mai bine civilii. Atacurile împotriva civililor și a infrastructurii civile trebuie să înceteze”.

            Constatând pierderile imense și devastările din Ucraina din perioada februarie 2022 – februarie 2023 și perspectivele de pace care „continuă să se diminueze”, Înaltul Reprezentant pentru Afaceri de Dezarmare al ONU a recunoscut că „perspectiva unei soluții negociate pare în prezent subțire atât Timp cât logica militară actuală continuă să prevaleze” și a cerut Adunării Generale să susțină o soluționare pașnică. „O escaladare și prelungirea ulterioară a conflictului ar duce doar la și mai multe suferințe insuportabile, iar transferul de echipament militar în sprijinul Ucrainei nu trebuie să deraieze aspirația la pace a tuturor națiunilor lumii”.

          OZN-uri la Kiev

Un raport publicat la finalul lunii februarie 2023 de Oamenii de știință de la Observatorul Astronomic din Kiev (MAO), a descris „un număr semnificativ de obiecte a căror natură nu este clară”, inclusiv mai multe așa-numite „fantome” care păreau complet negre pe Cer și păreau să treacă prin atmosferă cu o viteză de până la 53.000 km/h – aproximativ de două ori mai rapid decât o rachetă balistică intercontinental[3]: autorii raportului au descris aceste obiecte fantomă ca fiind UAP – denumirea preferată de comunitatea științifică pentru obiectele zburătoare neidentificate, sau OZN-uri – fără a încerca să excludă explicații mai evidente, cum ar fi sateliții, dronele sau rachetele rusești. Raportul MAO despre obiectele zburătoare neidentificate (OZN) care au zburat pe Cerul Ucrainei a fost respinse oficial de către Academia Națională de Științe a Ucrainei (NASU), citându-se „erori semnificative” în metodele și rezultatele raportului: „Prelucrarea și interpretarea rezultatelor au fost efectuate la un nivel științific necorespunzător și cu erori semnificative în determinarea distanțelor față de obiectele observate”, a scris un grup de oameni de știință de la NASU, într-o declarație dată publicității.

Echipa de la NASU a adăugat că raportul „nu a îndeplinit cerințele profesionale pentru publicarea rezultatelor cercetării științifice”; în raportul lor, cercetătorii de la Observatorul Astronomic din Kiev au analizat observațiile asupra unor obiecte ciudate, care se mișcă rapid, detectate de unul dintre cele două observatoare din apropierea Kievului. Echipa de la MAO a dedus distanța, dimensiunea și viteza acestor obiecte pe baza cantității de lumină de fundal pe care fiecare dintre ele părea să o blocheze, concluzionând că multe dintre obiectele misterioase aveau aproximativ dimensiunea unui avion, dar se deplasau prin atmosferă cu viteza unei nave spațiale. „Autorii nu oferă argumente care să susțină că printre UAP-urile observate s-ar putea afla fenomene naturale sau obiecte artificiale de origine extraterestră”, au scris cercetătorii de la  NASU.


[1] Vezi sitte-ul Măsuri disperate în economia ucraineană: Guvernul de la Kiev scoate la vânzare mari companii de stat pentru a face rost de bani – Știri de ultimă oră | Stiripesurse.ro, postat și vizitat pe 21 aprilie 2023

[2] Vezi site-ul Ukraine : la logique militaire repousse le règlement du conflit, avertit une haute responsable de l’ONU | ONU Info, postat I vizitat pe 8 februarie 2023

[3] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/ozn-uri-fantoma-pe-cerul-ucrainei-oamenii-de-stiinta-de-la-observatorul-astronomic-din-kiev_2811185.html, postat și vizitat pe 28 februarie 2023

Emilian M. Dobrescu

100.000 de persoane forțate să plece în exil

Cel puțin 100.000 de oameni și-au părăsit țara în perioada 2020-2022, din cauza fricii, a represiunii și presiunii judiciare împotriva vocilor disidente[1]: potrivit unei statistici efectuate pe 21 martie 2023 de către serviciile Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Volker Türk, nu mai puțin de 1.459 de persoane au fost reținute în mod arbitrar pentru „acuzații motivate de considerente politice. În februarie 2023, cel puțin 2.416 de persoane au fost condamnate pentru extremism, inclusiv pentru încălcări grave ale ordinii publice, insultarea președintelui țării și incitarea la discordie socială”, a declarat Nada Al-Nashif, Înaltul Comisar adjunct al Națiunilor Unite pentru drepturile Omului. În fața Consiliului pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite, ea a descris un climat de teroare care nu cruță nici presa: „Majoritatea presei independente a fost declarată extremistă de către autorități, așa cum s-a întîmplat recent cu Asociația Jurnaliştilor din Belarus (BAJ)”, a adăugat doamna Al-Nashif.

Potrivit unui bilanţ întocmit în februarie 2023, numărul ONG-urilor dizolvate a ajuns la 797, iar 432 de organizaţii şi-au închis porţile pentru a evita urmărirea penală. În acest context, în decembrie 2022, Comisia de experți a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) pentru aplicarea convențiilor și recomandărilor a cerut Minsk-ului să renunțe la politica sa de distrugere a mișcării sindicale independente și să reducă la tăcere vocile libere ale muncitorilor: Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului (OHCHR) a declarat că a documentat „o persistență a practicilor larg răspândite și sistematice de tortură și rele tratamente împotriva persoanelor din cauza opoziției lor reale sau aparente față de guvern. Unele dintre încălcările drepturilor Omului documentate pot constitui, în continuare, crime împotriva Umanității, având în vedere caracterul lor intenționat îndreptat, larg și sistematic împotriva populației civile, definit prin opoziția reală sau aparentă a acesteia față de guvern și pretenția sa de legitimitate electorală”, a confirmat șeful adjunct al Drepturilor Omului al Națiunilor Unite.

În ultimii ani, Minsk-ul și-a intensificat arsenalul represiv. Potrivit ONU, modificările legislative recente fac posibilă ierderea cetățeniei de către o persoană condamnată pentru „participare la activități extremiste sau pentru lezarea gravă a intereselor Republicii Belarus”, insultarea președintelui, participarea la revolte în masă sau deteriorarea proprietății publice. Pentru OHCHR, noțiunea de „extremism” este definită prea larg în legislația națională, ceea ce a permis deschiderea multor dosare penale de către biroul procurorului general: „Aceste amendamente, care autorizează în linii mari represiunea abuzivă și deschid ușa apatridiei, ar trebui abrogate”, a spus doamna Al-Nashif.

Pe iulie 2022, codul de procedură penală a fost modificat pentru a permite procese în lipsă, făcând posibilă astfel judecarea activiștilor politici din străinătate: „Sfera de aplicare a pedepsei cu moartea a fost extinsă și în 2022 pentru a include actele de terorism în sens larg, adică a acelor acte care nu sunt considerate, conform standardelor internaționale, infracțiuni foarte grave”, a adăugat ea, menționând că un proiect de lege semnat pe 9 martie 2023, extinde în continuare pedeapsa cu moartea la „trădarea împotriva statului”.

Raportul OHCHR îndeamnă guvernul Republicii Belarus să elibereze imediat toți prizonierii condamnați politic, precum și alte persoane deținute în mod arbitrar și de a pune capăt tuturor celorlalte încălcări ale drepturilor Omului în curs, inclusiv represiunii sistematice a societății civile, a presei independente, a grupărilor de opoziție și a sindicaliștilor. Confruntat cu această situație sumbră, descrisă de serviciile Înaltului Comisar, Volker Türk, reprezentantul Minskului notează că țara sa „trăiește și se dezvoltă în ciuda presiunii și isteriei exercitate de un anumit număr de țări occidentale și de așa-zisa expertiză OHCHR care, ”de ani de zile a produs rapoarte părtinitoare despre țara mea, dintre care unul este prezentat astăzi. Republica Belarus își menține stabilitatea în ciuda sancțiunilor impuse de o serie de țări occidentale și a provocărilor regulate care vizează destabilizarea situației și atragerea Belarusului într-un conflict armat”.

          Asociația Jurnaliștilor din Belarus (AJB)

            A fost distinsă cu Premiul Mondial pentru Libertatea Presei UNESCO, Guillermo Cano 2022, la recomandarea unui juriu internațional format din profesioniști media. Ceremonia de premiere a avut loc pe 2 mai 2022, la Punta Del Este (Uruguay), cu ocazia Zilei Mondiale a Libertății Presei[2]. Sub tema „Jurnalism in the Digital Influence”, conferința a examinat impactul erei digitale asupra libertății de exprimare, a siguranței jurnaliștilor, a accesului la informații și confidențialitate.

            Asociația Jurnaliștilor din Belarus (AJB) a fost înființată în 1995 ca o asociație neguvernamentală a lucrătorilor mass-media, cu scopul de a promova libertatea de exprimare și jurnalismul independent în Belarus. Reunește peste 1.300 de jurnaliști asociați și este membru al Federației Internaționale a Jurnaliștilor (IFJ) și al Federației Europene a Jurnaliștilor (EFJ). În august 2021, în urma unui raid al poliției în birourile sale din Belarus, Curtea Supremă a Belarusului a dispus dizolvarea acestei organizații, la cererea Ministerului Justiției.

            „Timp de 25 de ani, Premiul UNESCO/Guillermo Cano, în vaoare de 25.000 de euro, a atras atenția la nivel mondial asupra curajul jurnaliștilor din întreaga lume care dau dovadă de sacrificiu de sine în căutarea adevărului și transparenței; încă o dată, exemplul lor ne inspiră și ne reamintește de importanța de a ne asigura că jurnaliştii, oriunde s-ar afla, pot lucra liber și în siguranță”, a declarat directorul general UNESCO, Audrey Azoulay.

            Premiul Guillermo Cano recunoaște contribuțiile remarcabile la apărarea sau promovarea libertății presei, în special în fața pericolului; premiul poartă numele de la Guillermo Cano Isaza, un jurnalist columbian asasinat la 17 decembrie 1986, la Bogota (Columbia), în fața birourilor ziarului său, El Espectador.

            Criza post-electorală 2020

            Cel puțin 37.000 de persoane au fost reținute din mai 2020 până în mai 2021 în Belarus în legătură cu criza postelectorală în urma renumirii președintelui Alexandru Lukașenko, a declarat șeful ONU pentru drepturile Omului într-un raport care detaliază „încălcările drepturilor Omului comise cu deplină impunitate”[3]. Aceste persoane au fost plasate în detenție, mai multe dintre ele în detenție administrativă pentru o perioadă de până la 15 zile, potrivit unui raport publicat pe 9 martie 2022 la Geneva, de Oficiul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR). Din cele 37.000 de detenții, peste 13.000 de persoane au fost reținute în mod arbitrar doar pentru perioada care a început cu 9 august 2020 – începutul săptămânii dinainte de alegeri și în săptămâna care a urmat. Potrivit situațiilor analizate și a aproape 150 de discuții cu martori, raportul adaugă că în Timpul acestor „arestări aleatorii”, forțele de securitate au arestat pe toți cei care au ajuns la îndemâna lor, în plus, indivizi neidentificați au suprimat violent demonstrațiile, „creând astfel o atmosferă de frică și anarhie”.

            Potrivit biroului Înaltului Comisar Michelle Bachelet, folosirea pe scară largă a forței inutile și disproporționate a încălcat în mod repetat drepturile Oamenilor; tortura și abuzul au fost, de asemenea, „răspândite și sistematice”, multe persoane fiind vizate pentru opoziția lor reală sau percepută față de guvern. Analiza OHCHR a constatat că indivizii au fost vizați într-un model consecvent de arestare, detenție – inclusiv lipsa comunicării cu ei – tortură sau rele tratamente. Au fost confirmat și acte de viol și violență sexuală, bazată pe gen și negarea sistematică a dreptului la un proces echitabil și la un proces echitabil. În plus, 969 de persoane au fost reținute la sfârșitul anului 2021 din motive care pot fi considerate politice și mai multe persoane au fost condamnate la pedepse de 10 ani închisoare sau mai mult. Începând cu 4 martie 2022, această cifră a crescut la 1.084, în special în legătură cu reprimarea manifestațiilor după referendumul care a permis reconsiderarea statutului non-nuclear al Belarusului: „Acțiunile pe scară largă și susținute ale autorităților, care vizează zdrobirea disidenței și suprimarea societății civile, a presei independente și a grupurilor de opoziție, protejând în același timp pe autorii acestor acte, indică o situație de impunitate totală în Belarus”, a spus Michelle Bachelet.

            Raportul OHCHR mai concluzionează că amploarea și caracteristicile încălcărilor identificate, caracterul lor larg răspândit și sistematic, necesită o evaluare suplimentară a probelor disponibile din perspectiva dreptului penal internațional aplicabil: acesta este în special cazul în ceea ce privește detențiile arbitrare în masă din 9 până în 14 august 2020. În fața acestei represiuni asupra Oamenilor, Înaltul Comisar atacă autoritățile din Belarus pentru că nu și-au onorat obligațiile de stabilire a responsabilităților. Mai rău, guvernul a urmat „o politică activă” prin intimidare, în special împotriva avocaților. „Impunitate totală”, a adăugat doamna Bachelet. Raportul menționat solicită investigații independente prompte și eliberarea tuturor deținuților: „Evaluarea nu numai că evidențiază încălcările aduse drepturilor persoanelor care au încercat să-și exercite drepturile fundamentale, dar a evidențiat și incapacitatea victimelor de a avea acces la justiție”, a concluzionat șeful ONU pentru drepturile Omului.

Guvernul recunoaște

Aproximativ 200 de cetățeni belaruși fac parte din batalioanele naționaliste ucrainene, a anunțat ministrul adjunct al afacerilor interne din Belarus, Gennady Kazakevich[4]: „Potrivit rapoartelor, în rândurile batalioanelor naționaliste din Ucraina se află aproximativ 200 de cetățeni belaruși, participanți la acțiunile de protest din 2020, care au comis diferite tipuri de infracțiuni și au reușit să scape de instanță și de anchetă”, a declarat șeful adjunct al Ministerului Afacerilor Interne pe site-ul departamentului.

Pe 6 iunie 2022, liderul opoziției din Belarus, Svetlana Tihanovskaia, care se află în Polonia, a făcut o declarație potrivit căreia cel puțin 1.500 dintre compatrioții săi luptă de partea forțelor armate ale Ucrainei: „A fost organizat un batalion. Acum are 1.500 de luptători. De fapt, el nu este singur, se află în diferite orașe subordonate armatei ucrainene”, a declarat Tihanovskaia într-un interviu acordat ziarului Corriere della Sera. „Acum, unii urmează cursuri de formare în alte țări, nu pot să spun unde”, a adăugat ea.

Liderul Republicii Belarus, Alexander Lukașenko, a subliniat în repetate rânduri că țara sa nu este implicată în conflictul din Ucraina, el fiind un apropiat al președintelui Vladimir Putin…

          Opțiuni…

          Președintele Belarusului, Alexander Lukașenko, a declarat pe 3 decembrie 2022 că Occidentul încă ia în considerare „opțiuni pentru continuarea ostilităților în Ucraina”, ceea ce va însemna că operațiunea militară specială a armatei ruse va continua[5]: “Ei caută cum să continue războiul și atunci operațiunea specială nu se va opri”, a spus Lukașenko la o întâlnire cu ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu.

            Alexander Lukașenko a mai spus că ”oponenții Rusiei nu se grăbesc să negocieze. Dacă vor să lupte până la capăt, fie că este un ucrainean, polonez sau chiar mercenar, ei bine, e treaba lor, este dreptul lor și nu cred că oponenții sunt pregătiți pentru negocieri, cu drepturi depline. Republica Belarus este pregătită însă să facă totul conform unui acord deschis și real privind finalul conflictului. Nnici Rusia, nici Belarus nu au vrut și nici nu-și doresc acest război”…

          Teama de represiune

            Frica de represiune a determinat zeci de mii de cetățeni belaruși să fugă în străinătate, a declarat un expert independent al ONU în drepturile Omului[6]: „Din 23 mai 2021 și de la aterizarea forțată la Minsk a unui avion de linie, cu unicul scop de a aresta un dizident care se afla la bord, oponenții au simțit că nu se pot simți în siguranță nicăieri”, a declarat d-na Anaïs Marin, raportorul special al ONU pentru situația drepturilor Omului în Belarus. Potrivit acesteia, incidentul cu avionul de linie somat să aterizeze la Minsk, care a șocat comunitatea internațională, ilustrează voința autorităților de la Minsk „de a pune capăt oricăror forme de disidență”, a adăugat ea în Timpul unui discurs în fața Consiliului pentru Drepturile Omului, la Geneva (Elveția). În aceste condiții, alegerea oferită în prezent belarușilor care nu împărtășesc opiniile liderilor lor se rezumă la trei variante: supunere, ceea ce înseamnă autocenzură; rezistența, care îi expune arestării sau fuga pentru cei care reușesc să plece din țară: „Este o formă de purificare care amintește de cele practicate de regimurile totalitare”, a regretat expertul independent ONU.

            În ciuda acestor provocări imense, actorii și organizațiile societății civile au dat dovadă de „curaj, rezistență și pacifism exemplar”; pe teren, „persecuțiile împotriva oponenților, a apărătorilor drepturilor Omului, a jurnaliştilor independenţi şi a liderilor asociaţiilor care critică politicile guvernamentale au fost sistematice de zeci de ani în Belarus”. Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât continuă să se deterioreze. Potrivit expertului independent, autoritățile par să fi lansat un atac oficial împotriva întregii societăți civile, vizând Oameni din toate categoriile sociale, fără să cruțe nici o generație sau categorie socio-profesională. De asemenea, au fost loviți personal medical, profesori, studenți, pensionari, muncitori, antreprenori, informaticieni, bloggeri, artiști și chiar persoane implicate în activități de caritate. Pe lângă represiune și intimidare, există represalii, care afectează rudele – părinții, copiii, vecinii, colegii victimelor. Aceștia din urmă sunt, de asemenea, supuși hărțuirii, șantajului și presiunii, într-un mod deosebit de nedrept și crud.

            Raportul prezentat Consiliului pentru Drepturile Omului menționează „numeroasele descinderi ale poliției în sediul mai multor redacții, precum și la locuințele angajaților acestora; aceste descinderi se încheie de fiecare dată cu „sechestrarea de echipamente informatice, reținerea jurnaliștilor și deschiderea de cercetări penale sub pretexte dubioase (acuzații de evaziune fiscală sau organizare de demonstrații neautorizate, de exemplu)”. 24 de jurnalişti au fos trimiși în detenţie pentru că şi-au făcut meseria, chiar și comunitatea universitară a fost vizată: „Aceste măsuri urmăresc să reducă la tăcere toți cei care ar dori să contribuie la dezbaterea publică”, a spus expertul. Această politică represivă îi lovește și pe cei care se mulțumesc să-și exprime o opinie personală, într-un cadru privat sau pe rețelele de socializare. „De acum înainte, simplul fapt de a arăta atașamentul față de simbolurile naționale istorice poate fi considerat un act extremist și expus la urmărire penală”, a deplâns doamna Marin.

            În 2020-2021, peste 35.000 de persoane au fost reținute în mod arbitrar pentru că și-au exercitat dreptul la libertatea de întrunire pașnică sau și-au exprimat solidaritatea cu victimele abuzului: „Mii de Oameni au suferit violențe, bătăi, umilințe și intimidare din partea forțelor de securitate”, a observat raportorul special. „Mi s-a spus despre utilizarea aproape sistematică a torturii sau a altor forme de tratament degradant sau inuman împotriva persoanelor aflate în detenție”, a adăugat doamna Marin, menționând că aceste „încălcări extrem de grave nu au dus la nici o urmărire penală în Belarus, unde justiția sistemului nu reușește să protejeze victimele încălcărilor drepturilor Omului”. Pentru raportorul special, această impunitate persistentă explică de ce abuzurile continuă până în zilele noastre. „Autorii celor mai grave încălcări vor trebui, totuși, să răspundă”, a concluzionat d-na Anaïs Marin, subliniind că „majoritatea drepturilor Omului au suferit un regres clar în Belarus; trebuie remarcat faptul că delegația Belarusului a lipsit în Timpul examinării raportului d-nei Anaïs Marin în fața Consiliul pentru Drepturile Omului.


[1] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2023/03/1133527, postat și vizitat pe 22 martie 2023

[2] Vezi site-ul L‘Association des journalistes du Bélarus reçoit le Prix mondial de la liberté de la presse de l’UNESCO | ONU Info, postat și vizitat pe 2 mai 2022

[3] Vezi site-ul Bélarus : plus 37.000 détentions liées à la crise post-électorale de 2020, selon l’ONU | ONU Info (un.org), postat și vizitat pe 9 martie 2022

[4] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/guvernul-de-la-minsk-recunoaste-sute-de-cetateni-din-belarus-lupta-in-ucraina-impotriva-rusilor_2426720.html, postat și vizitat pe 13 iunie 2022

[5] Vezi site-ul Lukashenko says war will continue because West considers options to «continue hostilities» (msn.com), postat și vizitat pe 4 decembrie 2022

[6] Vezi site-ul Peur, exil, prison et harcèlement : comment le Bélarus neutralise ses dissidents (experte indépendante de l’ONU) | ONU Info (un.org), postat și vizitat pe 5 iulie 2021

Emilian M. Dobrescu

Austria este unul dintre cele şase state europene care au statut de neutralitate; este stat membru ONU, OSCE, OCDE, OMC. Austria nu este membră NATO, ci membru-partener al Parteneriatului pentru Pace în cadrul NATO, din 1995. Austria a aderat la Uniunea Europeană în 1995 și asemnat Tratatul de la Lisabona în 1997.

Austria urmărește consolidarea cadrului multilateral de cooperare, precum și întărirea autorității ONU. Un rol important în acest sens îl are și faptul că Viena găzduiește peste 20 de organizații internaționale, printre care Secretariatul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), unul dintre sediile ONU – Agenția Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), sediul Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) etc.

Alte priorităţi ale Austriei includ dezvoltarea regiunii Balcanilor de Vest, întărirea rolului Vienei ca loc al dialogului multilateral în domeniul dezarmării, respectarea drepturilor Omului, apărarea democrației și a sistemului de valori occidentale, neproliferarea armelor de distrugere în masă, sprijinirea iniţiativelor pentru stabilitate şi dezvoltare în spaţiul mediteranean şi Orientul Mijlociu, lupta împotriva terorismului internaţional și extremismului, gestionarea provocărilor legate de schimbările climatice și clivajele geopolitice, soluţionarea paşnică a conflictelor. Austria este un important partener economic al Rusiei.

Pe 18 iunie 2015, OMV şi Gazprom au semnat un memorandum neangajant, referitor la proiecte de business, pe termen lung, potrivit unui comunicat al companiei austriece[1]: documentul a fost semnat, la Sankt Petersburg, între şeful Gazprom Alexei Miller şi Manfred Leitner, membru al conducerii OMV. Părţile au agreat să evalueaze posibilitatea ca OMV să devină partener cu gigantul rus în dezvoltarea unui zăcământ de petrol şi gaze din Rusia, pe fondul unui posibil schimb de active, se arată în comunicat, unde se precizează, de asemenea, că cele două companii explorează intenţiile să examineze o posibilă cooperare în proiectul de construcţie a două conducte adiţionale Nord Stream. Restul detaliilor din Memorandum sunt confidenţiale, potrivit comunicatului.

Relația apropiată dintre Austria și Rusia în ciuda izolării Moscovei ca urmare a declanșării de către Vladimir Putin a războiului din Ucraina a făcut obiectul a numeroase analize:

Cazul Reiffeisen Bank International

Pe 22 martie 2023, Alexander Schallenberg a luat apărarea Raiffeisen Bank International, a doua cea mai mare bancă a ţării, criticată pentru că a continuat să facă afaceri în Rusia după invazia din Ucraina, şi a apreciat că nu este rezonabil ca această instituţie bancară să fie singularizată în contextul în care multe alte firme occidentale au procedat similar[2]: „A crede că Rusia va înceta să existe şi că ne putem decupla de ea în toate domeniile este iluzoriu”, a declarat Schallenberg pentru Reuters, adăugând că, şi în cazul în care Austria şi-ar slăbi legăturile cu această ţară, acest lucru „nu s-ar putea întâmpla peste noapte. Dostoievski şi Ceaikovski rămân parte a culturii europene, fie că ne place sau nu. Ea (Rusia – n.n.) va continua să fie cel mai mare vecin al nostru. Va rămâne a doua putere nucleară a lumii”, a spus şeful diplomaţiei austriece.

Austria, care s-a promovat drept o punte între Est şi Vest, transformându-şi capitala, Viena, într-un magnet pentru banii ruseşti, este membră a UE, o alianţă occidentală mai largă care a impus sancţiuni Rusiei după invazia ei în Ucraina în februarie 2022. Dar, Austria importă în continuare gaze ruseşti, deşi a spus că va încerca să reducă această dependenţă în anii următori, remarcă Reuters. Cu toate acestea, unii oficiali austrieci speră într-o încheiere rapidă a războiului şi o revenire la relaţii mai normale cu Rusia, după cum mărturisesc persoane familiarizate cu acest subiect.

Alexander Schallenberg a făcut acest comentariu după ce autoritatea SUA în materie de sancţiuni a lansat o anchetă, mai devreme în 2023 privind afacerile Raiffeisen legate de Rusia, intensificând monitorizarea băncii austriece. Raiffeisen este profund ancorată în Rusia, fiind una din cele două bănci străine dintre cele 13 instituţii sistemice de pe lista Băncii Centrale a Rusiei, ceea ce subliniază importanţa sa pentru economia rusă, care se confruntă cu sancţiuni occidentale drastice. O schemă rusească de amânare a rambursării împrumuturilor de care beneficiază militarii Moscovei trimişi să lupte în Ucraina, la care Raiffeisen a participat, a atras, de asemenea, critici dure din partea investitorilor.

Schallenberg a declarat că este de competenţa Austriei să aplice sancţiuni şi a spus că şi alte bănci occidentale fac afaceri în Rusia: „Companiile austriece trebuie să respecte regulile Austriei, dintre care o parte o reprezintă sancţiunile Uniunii Europene”, a afirmat ministrul austriac, exclamând: „Haideţi să fim realişti!”. „91% dintre companiile occidentale sunt încă în Rusia, făcând ceea ce trebuie: aşteptare, restricţionare, izolarea activelor”, a adăugat el. „Există destule bănci americane, una cu numele Bank of America, prezente în Rusia”, a declarat Schallenberg. „Lista este o Who’s who în lumea bancară occidentală”, a mai spus el.

Chestiunea aderării la NATO a Austriei

Austria a criticat Moscova și s-a alăturat sancțiunilor pe care UE le-a impus Rusiei în urma invaziei Ucrainei. Spre deosebire de Finlanda și Suedia, care au decis să renunțe la pozițiile lor nealiniere în mai 2022, solicitând aderarea la NATO, Austria a rămas angajată față de neutralitatea militară pe care a adoptat-o în 1955, iar această poziție se bucură încă de un sprijin semnificativ în rândul populației.

„Cred că neutralitatea austriacă poate juca încă un rol pozitiv astăzi. Alternativa ar fi aderarea la NATO, dar fiecare politician austriac este foarte conștient de faptul că acest lucru nu este susținut de majoritatea publicului austriac”, spune Ralph Janik, expert în drept internațional și cercetător la Universitatea (privată) Sigmund Freud din Viena..

Au început să se pronunțe personalități austrice, care solicită ca politica externă austriacă să fie reevaluată după războiul din Ucraina: Werner Fasslabend, fost ministru austriac de externe și președinte al Institutului Austriac pentru Politică Europeană și de Securitate, se numără printre puținele, dar proeminentele voci care susțin renunțarea la neutralitate și aderarea la NATO.

Chestiunea neutralității Austriei

Odată cu sfârșitul Războiului Rece în 1990 și aderarea Austriei la UE, neutralitatea austriacă „și-a pierdut funcția”, consideră Werner Fasslabend. În calitate de membru NATO, Austria „ar fi într-o poziție mai bună de a modela politica europeană de securitate și va beneficia de o mai mare securitate”, a spus Fasslabend, admițând că este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple în perioada imediat următoare, având în vedere că este nevoie de modificarea Constituției țării, iar pentru acest lucru trebuie să se pronunțe o majoritate de două treimi din parlamentari.

Situația Austriei pune însă în evidență poziția delicată în care se află o țară europeană care încearcă să-și mențină neutralitatea militară în condițiile actualului război din Ucraina, iar Guvernul austriac se confruntă cu presiuni și tendințe antagoniste: acesta a trebuit să condamne invadarea Ucrainei de către Rusia, și-a redus la o pătrime importul de gaze naturale din Rusia și a aderat la o mare parte din sancțiunile internaționale impuse acesteia și chiar a expulzat opt diplomați ruși despre care se credea că ar fi fost implicați în spionaj la începutul războiului rus împotriva Ucrainei.

Nunta și vizitele la Moscova ale lui Karin Kneissl

Vizita din martie 2019

”Relațiile dintre Rusia și Austria se dezvoltă în mod constant în multe domenii, în ciuda situației complicate din Europa”, a declarat ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, la întâlnirea sa cu şefa diplomaţiei austriece, Karin Kneissl, de la Moscova[3]: ”Reuniunea de astăzi confirmă intensitatea dialogului nostru politic, inclusiv la nivel înalt. Ne-am exprimat aprecierea față de creșterea stabilă a comerțului reciproc, care a sporit  în 2018 cu 42,7%, până la aproape 6 miliarde dolari. În ciuda circumstanțelor nefavorabile, inclusiv a sancțiunilor, investitorii austrieci nu s-au retras de pe piața rusă. Investițiile  bilaterale continuă să crească. Am subliniat rolul pozitiv și eficient al Comisiei mixte ruso-austriece privind cooperarea comercială și economică. Am discutat, de asemenea, punerea în aplicare a celor mai mari proiecte comune, inclusiv extinderea liniei de cale ferată cu ecartament larg de la orașul Kosice în Slovacia până la Viena. Am apreciat înalt cooperarea noastră în domeniul energiei, unde Gazprom și OMV colaborează pentru implementarea unui număr de proiecte de infrastructură”.

Karin Kneissl, membru al Partidul Libertății din Austria (în germană, Freiheitliche Partei Österreichs, FPÖ, de extremă dreapta) a elogiat astăzi  ”relaţiile biaterale tradiţionale excelente” între Moscova şi Viena. ”Noi urmăm principiile Uniunii Europene, dar în acelaşi Timp încercăm să menţinem legături puternice cu Rusia”.

În prmăvara lui 2019, Austria intenţiona să deschidă un consulat general la Sankt Petersburg, al doilea cel mai important oraș din Rusia de nord-vest, şi un consulat onorific la Novosibirsk, în Siberia, a mai spus Kneissl. Preşedintele rus, Vladimir Putin, s-a întâlnit în mod repetat cu şeful statului austriac, Alexander Van der Bellen, şi cu cancelarul Sebastian Kurz în 2018, a mai  precizat Lavrov. 

Vizita amânată la Moscova din decembrie 2019

Cu mai puțin de o lună înainte de a efectua această vizită, Karin Kneissl a fost nevoită să o anuleze, pe fondul unui scandal de spionaj, a scris publicația austriacă Kleine Zeitung[4]: vizita urma să aibă loc pe 2 și 3 decembrie 2018 și să fie dedicată punerii în aplicare a concluziilor „Dialogului de la Soci”. De asemenea, în cadrul vizitei urma să aiba loc Forumul societății civile din Rusia și Austria, anunțat de președintele rus Vladimir Putin în timpul vizitei sale din iunie 2018, la Viena.

Ministerul austriac de Externe l-a convocat pe însărcinatul rus cu afaceri pentru a da explicații în legătură cu cazul colonelului în rezervă. Cancelarul austriac Sebastian Kurtz a decarat că, în această etapă, partea austriacă solicită „informații transparente” din partea Rusiei;  el nu a vorbit despre posibila expulzare a diplomaților ruși în legatură cu scandalul: „Astfel de acțiuni nu vor îmbunătăți relațiile noastre cu Rusia, o astfel de abordare este inacceptabilă”, a declarat cancelarul austriac Sebastian Kurtz, la o conferință de presă specială cu ministrul Apărării în cadrul careia au fost facute publice detaliile scandalului de spionaj cu Rusia.

Ministrul austriac al Apărării, Mario Kunasek, a declarat, la rândul său, că au fost informați despre un spion în randul ofițerilor de rang înalt ai armatei austriece, aflat acum în rezervă, primite de la un serviciu secret al unei țări prietene: după cum s-a raportat anterior, un colonel în rezerva al forțelor armate din Austria a fost reținut sub suspiciunea de activități de culegere de informații în favoarea Rusiei, fiind de 20 de ani spion în solda Moscovei.

Nunta din august 2019

În iunie 2018, Karin Kneissl, încă ministru de Externe al Austriei, l-a invitat la nunta sa pe președintele rus, Vladimir Putin. Liderul de Kremlin a venit în august la acest eveniment, aducându-i în dar o pereche de cercei din aur alb, în valoare de 50.000 de euro. Potrivit publicației austriece Kronen Zeitung[5], cerceii se află acum în seiful țării, iar marea problemă a lui Kneissl a fost că nu a vrut să se despartă de cadoul primit de la Putin.

Compromisul care a fost convenit în octombrie 2019, la câteva luni după ce Karin Kneissl a părăsit funcția de ministru de Externe, a fost un contract de împrumut. Astfel, Kneissl putea păstra cerceii, dar aceștia aparțineau oficial Austriei: Kneissl a semnat contractul de împrumut, dar, evident, a fost extrem de nemulțumită. La solicitarea publicației austriece, Ministerul Afacerilor Externe a precizat cum s-a încheiat disputa asupra cerceilor primiți în dar de Karin Kneissl: nu s-a putut găsi o soluție, motiv pentru care Kneissl s-ar fi retras din contractul de împrumut, care fusese încheiat. Așadar, din februarie 2020, darul lui Putin pentru Kneissl a rămas într-unul dintre seifurile Austriei.

După ce și-a încheiat activitatea ca ministru de Externe al Austriei, în 2019, Karin Kneissl s-a alăturat Consiliului de administrație al Rosneft, companie petrolieră controlată majoritar de guvernul rus. Kneissl a fost al doilea nume important al unui guvern European, care intră în Consiliul de administrație al Rosneft, după fostul cancelar german Gerhard Schroeder. Fosta șefă a diplomației austriece s-a retras din această funcţie abia în luna mai 2022, spre deosebire de alţi înalţi oficiali europeni, care şi-au abandonat imediat posturile pe care le aveau în companiile ruse de stat, după ce Rusia a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022.

”Portavionul spionajului rusesc

În 2021, în plină pandemie, cancelarul austriac de la acel moment, Sebastian Kurz a fost de acord ca vaccinul rusesc, Sputnik V, sau cel chinezesc, Sinopharm, împotriva COVID-19 să fie produse în ţara sa, dacă obţin o autorizaţie de introducere pe piaţă în Uniunea Europeană. Până în februarie 2022, partidele de dreapta din Austrai erau extrem de bine conectate la Kremlin.

În martie 2022, Financial Times scria că Austria poate fi considerată „portavionul” spionajului rusesc[6]: un diplomat aflat în misiune la Viena, intervievat de Financial Times (FT) a apreciat că ministerul austriac al Apărării este practic un departament al GRU, iar serviciul austriac de contraspionaj a fost atât de compromis încât pentru o vreme, nu a mai primit informații de la serviciile simiare din Vest.

Iată cum au evoluat în 2022, relațiile Austriei către Rusia, pe fondul invaziei din Ucraina: a) 11 aprilie 2022: Cancelarul austriac Karl Nehammer a vizitat Rusia, la inițiativa sa, și s-a întâlnit cu Vadimir Putin. A fost primul lider occidental care a făcut acest pas, după atacul Rusiei asupra Ucrainei; b) 13 aprilie 2022: după vizita la Moscova, Nehammer anunță că „deocamdată” nu se poate renunța la gazul rusesc; c) 27 mai 2022: Nehamer vorbește la telefon cu Putin, din nou la inițiativa Austriei, care acceptă să plătească gazele rusești în ruble; Bulgaria și Polonia au refuzat acest lucru; d) august 2022: Austria este împotriva suspendării vizelor pentru cetățenii ruși. Țările baltice și nordice vor ca cetățenii ruși să nu mai fie primiți în Schengen. Poziția Austriei este susținută de Ungaria, Germania și Franța… ; e) septembrie 2022: Austria a lansat o anchetă cu privire la o tentativă a presupușilor oficiali guvernamentali pro-ruși de la Viena de a crea un serviciu de informații în 2018. Efortul nu a reușit. Unii susțin însă că, dacă ar fi devenit operațional, noul serviciu de spionaj din acest stat al Uniunii Europene s-ar fi aflat sub influența Rusiei. Există întrebări dacă ministrul de externe al Austriei de la acea vreme, Karin Kneissl, era conștientă de acest efort…

Susținerea prezenței ruse la reuniunea OSCE de la Viena, 23-24 februarie 2023

Austria a fost criticată puternic pentru acordarea vizelor care le-a permis parlamentarilor ruși aflați sub sancțiuni internaționale să participe la reuniunea de la Viena a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) (https://www.defenseromania.ro/austria-este-criticata-de-pentru-sustinerea-prezentei-ruse-la-reuniunea-osce_621128.html): Moscova a trimis delegați la reuniunea menționată a Adunării Parlamentare a OSCE, inclusiv 15 parlamentari ruși, aflați sub sancțiunile Uniunii Europene, printre care s-a numărat vicepreședintele Dumei de Stat, Piotr Tolstoi, dar și controversatul Leonid Slutsky.

Într-o scrisoare adresată cancelarului Austriei, ministrului de Externe și altor oficiali, 81 de delegați OSCE din 20 de țări, printer care Franța, Canada, Marea Britanie, Polonia și Ucraina, au cerut guvernului austriac să interzică participarea participarea reprezentanților ruși aflați sub incidența sancțiunilor: „Este important să ne amintim că parlamentarii ruși sunt parte integrantă a sistemului de putere și complici la crimele pe care Rusia le comite în fiecare zi în Ucraina. Nu-și au locul într-o instituție însărcinată să promoveze dialogul sincer și dezacordul față de război”.

De remarcat că delegații SUA la Adunarea Parlamentară nu au fost printre semnatarii scrisorii, deși ambasadorul SUA la OSCE, Michael Carpenter, a declarat că delegații ruși „nu sunt persoane care merită să poată călători în țările occidentale”; Carpenter a mai spus că „este la latitudinea guvernului austriac să stabilească dacă va acorda sau nu vize”.

Pe 5 februarie 2023, ministrul de externe Alexander Schallenberg a apărat decizia Austriei de a permite rușilor sancționați să intre în țară, argumentând că este important să se mențină deschise canalele de comunicare cu Moscova, în pofida „atacului brutal al Rusiei împotriva Ucrainei”. Ministerul de Externe austriac a mai insistat că, în calitate de gazdă a sediului OSCE din Viena, este obligat legal să acorde vize reprezentanților națiunilor participante care doresc să participe la întâlnirile de acolo.

          Concluzii

          De-a lungul Timpului, după 1955 când a fost creată, Austria a demonstrat că are o lungă tradiție – imperială – de a face Istorie. Așa că, politica ei externă s-a bazat, tot Timpul, pe înțelegerea interselor vecinilor ei, punând evident mai presus de acestea, propriile interese. La fel face și în prezent… de aceea, apreciem noi, interesele ei naționale, dar și cele în relația cu Rusia, trebuie înțelese în această notă, a bunei înțelgri și a promovării propriului interes național.

Și la fel ar trebui să facă și România, chiar dacă în ultimele sute de ani, noi nu am construit un imperiu, doar ne-m apărat statul național. Dar, cu mult înaintea Austriei, acum peste două milenii, geto-dacii, înaintașii noștri în Istorie, au construit cu un succes imperial, odată cu Imperiului Roman, statul dac centralizat, sub conducerea lui Burebista…


[1] Vezi site-ul https://www.bursa.ro/memorandum-de-cooperare-apropierea-dintre-omv-si-gazprom-tot-mai-stransa-89312724, postat și vizitat pe 19 iunie 2015

[2] Vezi site-ul https://defapt.ro/austria-isi-apara-relatia-cu-rusia/, postat și vizitat pe 23 martie 2023

[3] Vezi site-ul https://financialintelligence.ro/lavrov-relatiile-dintre-rusia-si-austria-se-dezvolta-in-mod-constant-in-multe-domenii-in-ciuda-situatiei-complicate-din-europa/, postat și vizitat pe 12 martie 2019

[4] Vezi site-ul https://www.ziarulnational.md/racire-brusca-a-relatiilor-dintre-viena-si-moscova-ministrul-de-externe-prietena-lui-putin-isi-anuleaza-vizita-in-urma-scandalului-de-spionaj/, postat și vizitat pe 9 noiembrie 2018

[5] Vezi site-ul https://stirileprotv.ro/stiri/international/darul-oferit-de-putin-fostului-ministru-de-externe-al-austriei-la-nunta-ei-un-adevarat-motiv-de-scandal.html, postat și vizitat pe 17 martie 2022

[6] Vezi site-ul https://defapt.ro/analiza-relatiile-prea-stranse-ale-austriei-cu-rusia-cancelarul-nehammer-vizita-la-moscova-in-plina-invazie-a-ucrainei-financial-times-austria-portavionul-agentilor-moscovei/, postat și vizitat p 6 ddecembrie 2022

By IFIMES

The Russian invasion of Ukraine began on February 24, 2022. A year after the start of the war, the mystery surrounding its course is more intense than ever. In the first six months of the war Russia had the initiative, and the key questions were when, where and what kind of success it would achieve in attacks on the 2,500 kilometer long frontline. In the next five months, Ukraine took the initiative, and analysts tried to predict the location and possibilities of future counterattacks. It is difficult to predict what might happen and who will advance. Both sides are preparing for new attacks and face increasing losses on the battlefield, while expecting new reinforcements in weapons and manpower.

Russian President Vladimir Putin believes that time is his best ally and that if he continues to destroy Ukraine’s infrastructure and keeps what he has won on the battlefield, he may be able to create the conditions for an end to the war and emerge from it as a relative winner. On the other hand, Ukraine sees time as its enemy, where it must take advantage of the current weakness of Russian forces and the lack of weapons before the arrival of fresh Russian forces, which are mobilized on the battlefield, and before the pace of Russian military production increases. Ukraine is in a race against time, before the Western allies reduce their support for Kyiv for economic and/or strategic reasons, or even force Ukraine to make a partial peace with Russia in which the fate of its territories will be decided.

Western analysts are cautiously optimistic about the development of the situation in Ukraine. So far, the Ukrainians have achieved easy and symbolic victories at the expense of the exhausted Russian army. However, as Russia plans to continue waging war on shorter fronts with larger forces, it will be even more difficult to reclaim every meter of Ukrainian territory occupied by Russian forces. 
 

Changes in American politics


The US, as Ukraine’s biggest ally and donor, is constantly adjusting its strategy for the Ukrainian war. U.S. Secretary of State Anthony Blinken said that the U.S. is committed to helping Ukraine liberate the territories it has lost since February 2022, and not necessarily to regain every centimeter of its occupied territory since 2014. Washington’s goal is the survival of Ukraine as a state capable of defending itself militarily, being politically independent and economically prosperous. Therefore, it does not necessarily include the return of the areas difficult to return under Ukrainian control, such as the Donetsk region or the Crimean Peninsula.

Although these changes in US policy seem to contradict earlier policy, there is a logic to that policy towards war. The US does not want an endless war, because it turns Ukraine into a wasteland and is a burden on the West, economically, militarily and politically. Therefore, the US administration is seeking to help Ukraine increase pressure on Russian forces, and will send additional aid as a means of opening the way for negotiations, after the next round of fighting between the Russians and Ukrainians ends in the spring of 2023.
 

Russian extensive and decisive attacks before the arrival of Western military aid


Military analysts expect a major Russian attack in the spring to break the partial status quo on the fronts, before the promised Western military aid to Ukraine arrives in tanks and possibly planes. Russia used the winter period to reorganize its forces on the ground after the setbacks in Kherson and Kharkiv. Recruiting and sending hundreds of thousands of reservists to the front is the last step before a decisive major offensive. Analysts predict that the potential Russian attack will be on two fronts, in the east where Russia wants to occupy the entire Donetsk region, and in the south especially around the strategic city of Vuhledar. 

The Russian attack will be on several fronts, the goal is to maintain pressure on the Ukrainian forces, which are also preparing to launch a counterattack, in order not to leave them any freedom of action. There will not be a general attack on Ukraine, because Russian President Putin has certainly understood that he is no longer able to occupy the whole of Ukraine and overthrow the government in Kyiv; what is possible is that he will occupy the entire territory of the Luhansk and Donetsk regions.
 

Is the end of the Russian-Ukrainian war in sight in 2023


Uncertainty and preparations for the worst scenario, which is yet to come, are common to all analyses when talking about the prospects of the continuation of the war. Neither side in the conflict has the possibility of military victory and no one has yet managed to force the conflicting parties to sit down at the negotiating table.

What almost all analysts agree on when talking about the perspective of that war in 2023 is the big divergence in the vision of the conflicting parties regarding the end of the war. Russia, as the one who made the decision to start the war, has maximalist demands to stop the armed conflict.

The Russian conditions for stopping the war consist of the following basic demands:

  • Amending the Ukrainian constitution, which would contain a provision on the renunciation of joining any military alliance.
  • Recognition of the sovereignty and independence of the five regions of Crimea, Donetsk, Luhansk, Kherson and Zaporozhye, which joined Russia in 2014 and 2022 as constituent parts of the Russian Federation, and thus the recognition by official Kyiv of the new borders that are emerging between Russia and of Ukraine.
  • The disarmament of Ukraine from heavy weapons and the elimination of “Nazism, nationalism and chauvinism” tendencies there.
  • Constitutional renunciation of the possession and deployment of nuclear weapons and the prohibition of the presence of foreign military bases on its territory.
  • Ensure that the Ukrainian side pays compensation “to all citizens of the Russian Federation, including five new regions, for loss of life, injuries, partial or total destruction of their homes, as well as critical infrastructure, starting from the end of February 2014.”
  • Kyiv to pay all debts and financial, commercial and economic loans borrowed from Russia since 1991 after the collapse of the Soviet Union. 


Ukrainian President Volodymyr Zelensky presented the Ten-Point Peace Plan, which he discussed with US President Joseph Biden, among others, and calls on world leaders to hold a global peace summit based on that plan. Zelensky first announced his formula for peace at the G-20 summit in November 2022, and the plan consists of the following ten conditions[2]:

  • Radiological and nuclear security with a focus on restoring security around Europe’s largest nuclear power plant, the Zaporozhye nuclear power plant in Ukraine, which is currently under Russian control.
  • Food security, including the protection and guarantee of Ukrainian grain exports to the world’s poorest countries.
  • Energy security, focusing on limiting the price of Russian energy resources, and helping Ukraine repair and restore its electricity infrastructure, about half of which has been damaged in Russian attacks.
  • Release of all prisoners and deportees, including prisoners of war and children deported to Russia.
  • The restoration of Ukraine’s territorial integrity and its affirmation by Russia under the UN charter, in a clause that Zelensky said was “non-negotiable”.
  • Withdrawal of Russian forces, cessation of hostilities and restoration of borders between Ukraine and Russia.
  • Justice, including the establishment of a special tribunal to hold war criminals from Russia accountable.
  • Preventing the destruction of the natural environment and the need for environmental protection by focusing on demining and repairing water treatment facilities.
  • Preventing the escalation of conflicts and building a security structure at the Euro-Atlantic level, including guarantees for Ukraine.
  • Confirmation of the end of the war by the signing of the document by all interested parties.


Militarization of Germany in the shadow of the Nazi past


Historically speaking, Germany has played the role of the “sleeping” European giant. It has been reluctant to act as a regional leader, due to its Nazi past. Political analysts, analyzing the policy of German Chancellor Olaf Scholz, believe that it indicates that the Germans are looking for a greater global role in the future and a different role in the struggle for dominance in Europe after a long period of hesitation.

The historical moment when the Russians entered Ukraine can be described as the collapse of the Berlin Wall, because the Germans decided to turn into a European global pillar and it was no longer acceptable for them to hesitate in their attempt to dominate Europe.

In the immediate aftermath of the fall of the Berlin Wall, followed by the collapse of the Soviet Union, Germany turned into the country with the largest economy and demographics in Europe, but suffered many economic problems and challenges arising from the unification, leading The Economist to call it “The sick man of the euro” (1999)[3].

Despite these problems, Germany has become the dominant power in Europe, although it has always emphasized that it will remain a pacified power, relying in its foreign policy on values, which it believes to be unchangeable, such as avoiding the use of military force and supporting European regional integration, Western orientation and multilateral diplomacy. It has also confirmed that the regional role of a united Germany will only be a continuation of the approach established in West Germany after 1949.

Germany continued to play the role of a “sleeping” European giant, unwilling to act as a regional leader due to difficulties in overcoming its Nazi past, because it suffered from structural weaknesses in the sense of high dependence on exports, an increasingly aging population, in addition to a lack of labor force, and “relative” military weakness and unwillingness to increase military expenditures.

After Federal Chancellor Angela Merkel (CDU/EPP) came to power in 2005, Germany began to rise slowly and assume a leading role in Europe. In the decade following 2009 (the start of the euro crisis), the role Germany played in the Greek debt crisis and the intransigence with which it confronted the Greeks and called on them to “temporarily leave the EU, or else submit to its terms”, its influence and power became a reality at the expense of other EU member states, especially France, after the UK left the EU.

Due to the German historical complex, in order not to show dominance, Franco-German cooperation was a kind of modus vivendi in which “France needs Germany to hide its weakness, and Germany needs France to hide its strength” (The Economist 2011)[4].

After the Russian invasion of Ukraine, German Chancellor Olaf Scholz announced the decision to transform Germany into a militarily powerful nation, and the German parliament summarily approved the allocation of 100 billion euros for defense. Germany has committed to allocating 2% of GDP for military expenditures according to NATO requirements. This means that starting this year, Germany will spend around 85 billion euros per year on defense, which positions it in third place in the world after the USA (770 billion), China (254 billion) and ahead of Russia (61 billion). This decision represents a radical shift in German and Western policy, which has prevailed since the end of the Second World War and envisages limiting arming of Germany, as the country that pushed Europe into three major wars in less than a century (the war with France in 1870 and the First and Second World wars). This decision will have major repercussions for Europe and the world, as it changes the balance of power on the “Old Continent” and threatens to return it to the power politics that characterized its modern history.

With this new orientation, the idea of ​​Lebensraum (Living Space), which moved the Germans on the eve of World War II in order to expand and dominate their neighbors, has returned. Lebensraum is a theory, which says that the state is like a living organism; it has its own needs and requirements for life and must expand to meet the needs of its population, if its capabilities exceed its geographical space. This theory was put forward by the German geographer and ethnographer Friedrich Ratzel in his book “Politische Geography 1897”[5], and Adolf Hitler used it to justify German expansionist policy.

Germany’s decision to send 88 Leopard tanks to Ukraine only inflamed the debate about the military status of a united Germany since its unification in 1990. Russian President Vladimir Putin compared Russia’s operation in Ukraine to the fight against Nazi Germany, in a speech marking the 80th anniversary of the end of the bloodiest battle in World War II, the Battle of Stalingrad 1942.

Through the Ukrainian crisis, the US has achieved one of its most important strategic goals in Europe, which is the direct confrontation of Germany with Russia, so that it can devote itself to opposing another, more important threat in the Indo-Pacific region (China) 

Although it is practically impossible for Germany to threaten Europe militarily, Germany’s historical path indicates that it will (economically and militarily) dominate Europe. This is a reality that cannot be ignored and can lead to resistance, which will cause problems within the EU. The question remains, what will be the reaction of France in these new circumstances?

The main question remains: What if there are developments such as economic stagnation (decline in industrial exports and reduced investment… etc.) due to the loss of Russian energy sources and the Russian market for German products? Will Germany return to the idea of ​​living space Lebensraum with sophisticated moves, at least?
 

America’s Strategy: Escalating Conflict to End the War 


The war in Ukraine has entered a new phase in which the American strategy is undergoing radical changes. The fear of a nuclear war is decreasing, and the fear of a long-term war, which will exhaust all allies of Ukraine, is increasing. Therefore, the administration of US President Joseph Biden is increasing its support for Ukraine, hoping that a diplomatic solution to the crisis will later be reached, based on the strategy of “escalation for pacification”. 

The public position of the USA is that diplomacy is the only way to end the war once and for all. Until Russian President Putin changes his position, the best way to improve the prospects for a just and lasting peace is to continue to provide military support to Ukraine, while repeating the words “in accordance with the vision of the Ukrainian president, with the emphasis that the decision to end the war rests with Ukraine“. But, U.S. officials are mulling over what the terms for ending the war might look like when the time comes, far from what President Biden says, that it is up to Ukrainian President Zelensky “to decide how he wants the war to end”. Biden’s statements disregard the fact that without American support the Ukrainian army cannot withstand on the front lines and that the signal to stop the war comes from Washington and Moscow, not from Kyiv.

In early February 2023, the Swiss-German daily newspaper Neue Zürcher Zeitung (NZZ) announced that CIA Director William Burns had secretly traveled to Moscow in January 2023 and that there was a peace proposal presented by the CIA Director on behalf of the White House, offering Russian President Vladimir Putin 20% of Ukrainian territory to end the war. The White House and the CIA responded to the news saying that the information was “completely false”.[6]

At the end of December 2022, the doyen of American diplomacy, Henry Kissinger[7] in an editorial written for the British magazine The Spectator, suggested that Ukraine should establish official ties with NATO, Russia should withdraw from the territory it has conquered since the start of the invasion, and the voice of the people should potentially decide the fate of the territory occupied by Moscow before the current war (Crimea 2014). “I have repeatedly expressed my support for the allied military effort to thwart Russia’s aggression in Ukraine,“ Kissinger wrote and emphasized, “but the time is approaching to build on the strategic changes which have already been accomplished and to integrate them into a new structure towards achieving peace through negotiation.”

In May 2022, Kissinger said the two sides should agree to a “line of demarcation” and a return to the “previous status quo”, essentially asking Ukraine to cede territory including the Crimean Peninsula and parts of the Donetsk region in exchange for peace, adding that the control of those territories will be decided after the cease-fire agreement.

Analysts believe that the American administration expects to reach a critical point in this war when the Russians and Ukrainians realize that there is no winner, and when the Russians are ready to negotiate and not escalate, as well as when the Ukrainians are ready to accept what is offered and possible, and not what they want or deserve. Then the end of the Russian-Ukrainian war will be in sight.

Ljubljana/Washington/Brussels/Kyiv, 15 February 2023                                                                            


Footnotes:
[1] IFIMES – International Institute for Middle Eastern and Balkan Studies based in Ljubljana, Slovenia, has a special consultative status with the Economic and Social Council ECOSOC/UN since 2018.
[2] Proposals for peace by President of Ukraine at the G20 Summit, Bali, Indonesia 15-16.November 2022., link: www.president.gov.ua/en/news/ukrayina-zavzhdi-bula-liderom-mirotvorchih-zusil-yaksho-rosi-79141
[3] The Economist: The sick man of the euro, 03.06.1999., link:  www.economist.com/special/1999/06/03/the-sick-man-of-the-euro
[4] The Economist :Behind the smiles , The meaning of the Franco-German deal to salvage the euro Dec 5th 2011., link:  www.economist.com/charlemagne/2011/12/05/behind-the-smiles
[5] Friedrich Ratzel: An edition of Politische Geographie (1897), link: https://onlinebooks.library.upenn.edu/webbin/book/lookupid?key=ha100364821
[6] Joe Biden Offered Vladimir Putin 20 Percent of Ukraine to End War, link:  www.newsweek.com/joe-biden-vladimir-putin-ukraine-territory-end-war-nzz-report-1778526   
[7] Henry Kissinger: How to avoid another world war, link:  www.spectator.co.uk/article/the-push-for-peace/

 

Emilian M. Dobrescu

Ajutorul militar primit

Conform unui studiu realizat de Institutul Kiel, Ucraina a primit de la Occident pentru apărare în primele şapte luni de război 41 miliarde de dolari ajutor militar, cât aproape bugetul Rusiei pentru apărare pe un an întreg[1]. Potrivit reprezentantului permanent al Ucrainei la ONU, Serhiy Kislitsa, acesta este cu 14% mai puţin decât bugetul militar al Rusiei. Datele oferite de Institutul de Economie Mondială de la Universitatea din Kiel estimează că volumul asistenţei militare străine primite de Ucraina în raport cu bugetele de apărare ale statelor aliate depăşeşte pragul de 50%.

Potrivit cercetătorilor de la Institutul de Economie Mondială, Letonia rămâne lider, oferind asistenţă Ucrainei, în valoare de 41% din cheltuielile sale militare. Primele zece țări europene care au oferit ajutor militar includ şi Estonia, Lituania, Polonia, Luxemburg, Cehia, Slovacia, Slovenia, Marea Britanie şi Norvegia. România este la coada acestui clasament, alaturi de Austria, cu doar 0,1% din bugetul apărării alocat Ucrainei. Polonia a transferat 15%, Estonia 37%, iar Bulgaria de 4 ori mai mult ca noi, adică 0,4% din bugetul pt armată.

În ceea ce priveşte volumele absolute de asistenţă militară acordată Ucrainei, Statele Unite conduc cu o marjă uriaşă, iar valoarea totală a asistenţei lor militare se ridică la aproape 20 de miliarde de euro, alţi 30 de miliarde fiind alocaţi pentru 2023. Pe locul doi se află Uniunea Europeană, care a alocat diverse asistenţe în valoare de 29 de miliarde de euro, inclusiv pentru programele umanitare.

Suma de 41 de miliarde de euro, acordați ca ajutor military în primele șapte luni de război este de 7,6 ori mai mare decât întregul buget militar al Ucrainei pentru anul 2022.

De la începutul războiului în Ucraina, Kievul a reuşit să-i alunge pe ruşi din nordul ţării, unde a câştigat bătălia pentru Kiev, din est după ce a eliberat Harkovul, dar şi din vestul  Mării Negre, după ce a eliberat Insula Şerpilor. Din frontul deschis de Rusia pe 24 februarie 2022, de 2.500 km, cele două armate se bat acum pe o linie de 500 km. Armata rusă a trecut la apărare, doar forţele de mercenari Wagner mai duc lupte ofensive în Doneţ, pe direcţia localităţii Bahmut, în timp ce Ucraina se concentrează la sud, pe ofensiva din Herson.

Cu toate acestea, războiul este departe de a se fi încheiat, de la jumătatea lunii octombrie frontul s-a stabilizat, aproape 100.000 de rezervişti mobilizaţi de Federația Rusă au ajuns la unităţile din Ucraina şi alţi 200.000 sunt în centrele de pregătire sau pe drum, iar viitoarea bătălie pentru oraşul Herson, capitala regiunii cu acelaşi nume, va testa abilitatea Ucrainei de a continua acţiunile ofensive.

La începutul lunii decembrie 2022, Polonia a blocat un nou ajutor de 18 miliarde de dolari acordat Ucrainei de UE[2]: statele membre ale UE plănuiau să adopte pachetul de măsuri pe 14 decembrie 2022, dar Polonia a cerut o prelungire a termenului.  Pachetul de sprijin de 18 miliarde de euro are ca scop să ajute Ucraina să plătească serviciile publice esenţiale, să menţină stabilitatea macroeconomică şi să restabilească infrastructura critică distrusă de atacurile ruseşti. 

          Poligon de încercare

            În spatele cantităților uriașe de armament trimise de Occident în Ucraina se mai ascunde și altceva decât ambiții geopolitice[3]: Ucraina a devenit un „laborator” pentru armele occidentale, iar războiul le-a oferit SUA și aliaților săi oportunitatea de a vedea cum se comportă armele lor într-un conflict real cu o mare putere, cum este Rusia; o sursă aflată la curent cu informațiile din Occident pe acest subiect a declarat pentru CNN: „Evident, (Ucraina) este un laborator militar din toate punctele de vedere, deoarece nici unul dintre aceste echipamente nu a mai fost folosit până acum într-un război între două țări industriale dezvoltate. Este un test în condiții de luptă reală”.

            În iulie 2022, ministrul ucrainean al Apărării, Alexei Reznikov, își oferise în mod cinic țara ca ”poligon de ăncercare” pentru producătorii de arme occidentali: „Suntem interesați să testăm sisteme moderne în luptă împotriva inamicului și invităm producătorii de arme să-și testeze noile produse aici”.

            Regimul Zelenski și-a văzut dorința împlinită: SUA și aliații lor au mărit semnificativ cantitățile de echipamente militare din ce în ce mai sofisticate și mai scumpe trimise în Ucraina. Drept răspuns, Rusia a început să lovească obiective din infrastructura energetică ucraineană folosind drone kamikaze foarte ieftine, pentru a căror contracarare și doborâre occidentalii sunt obligați să folosească echipamente cu mult mai scumpe. Consecința este că, în ultimele luni, producătorii de arme occidentali s-au dedicat construirii de echipamente care să permită o apărare mai ieftină în fața dronelor kamizaze, au declarat mai multe surse cu care reporterii CNN au discutat.

            Războiul din Ucraina a devenit pentru armata americană o „incredibilă sursă de informații utile despre propriile sisteme”, au mai afirmat sursele. Pentagonul a descoperit de exemplu că lansatoarele de rachete HIMARS sunt foarte eficiente împotriva forțelor ruse, în vreme ce mortierele M777 s-au dovedit mai puțin eficiente și precise decât se aștepta. De asemenea, războiul din Ucraina este mană cerească pentru producătorii de arme și pentru că a fost revitalizată producția unor articole care păreau depășite – cum ar fi rachetele sol-aer Stinger. Raytheon nu mai producea lansatoare și rachete Stinger de ani de zile, însă acum Pentagonul i-a cerut să-și reia producția, în condițiile în care mii de astfel de echipamente sunt trimise în Ucraina.

          Sărăcia ridică necesarul de finanțare

Atacurile Rusiei asupra infrastructurii civile din orașele ucrainene aflate departe de linia frontului complică situația economică a țării, care a înregistrat pe primele trei trimestre din 2022 o creștere de zece ori a sărăciei, a declarat pe 15 octombrie 2022, Arup Banerji, directorul regional de țară al Băncii Mondiale pentru Europa de Est[4]: acesta a mai declarat că restabilirea rapidă a energiei electrice în Ucraina după atacurile rusești pe scară largă din prima jumătate a lunii octombrie 2022 asupra instalațiilor energetice a ridicat riscurile, iar ”dacă acest lucru continuă, perspectivele vor fi mult, mult mai dificile. Pe măsură ce iarna începe să muște cu adevărat… cu siguranță până în decembrie sau ianuarie, și dacă casele nu sunt reparate… ar putea exista un alt val intern de migrație, de persoane strămutate în interiorul țării”.

Președintele Volodimir Zelenski, a declarat donatorilor internaționali că Ucraina are nevoie de aproximativ 55 de miliarde de dolari – 38 de miliarde de dolari pentru a acoperi deficitul bugetar estimat pentru 2023 și alte 17 miliarde de dolari pentru a începe să reconstruiască infrastructura critică, inclusiv școlile, locuințele și instalațiile energetice. Oficialii ucraineni au subliniat că au nevoie de asistență financiară continuă și previzibilă pentru a menține guvernul în funcțiune, în timp ce încep reparațiile critice și reconstrucția. 25% din populație trăiește în sărăcie în 2022, față de puțin peste 2% înainte de război, a spus el, iar numărul săracilor ar putea crește la 55% din populație până la sfârșitul lui 2023.

Directorul general al FMI, Kristalina Georgieva a spus că partenerii internaționali ai Ucrainei s-au angajat deja să aloce 35 de miliarde de dolari sub formă de granturi și împrumuturi pentru Ucraina în 2022, dar că nevoile sale de finanțare rămân “foarte mari” în 2023. Arup Banerji a declarat că Ucraina și-a redus deja planurile bugetare la minimum, fondurile fiind destinate finanțării salariilor și pensiilor, cheltuielilor militare și serviciului datoriei interne.

Bugetul pe 2023 include doar 700 de milioane de dolari pentru cheltuieli de capital, în timp ce costurile de reconstrucție, estimate de Banca Mondială sunt de 349 miliarde de dolari. În cazul în care Ucraina nu va reuși să obțină un sprijin suficient, va trebui fie să tipărească mai mulți bani, într-un moment în care inflația se situează deja în intervalul de 20 de procente, fie să reducă și mai mult cheltuielile sociale.

”Următorul Afganistan”

            Economistul american Jeffrey Sachs a declarat pe 7 noiembrie 2022, pentru postul de televiziune RTP, din Portugalia că Europa s-ar putea alege, în interiorul granițelor sale, cu un ”nou Afganistan”, adică Ucraina, dacă Europa nu își va schimba actuala poziție în privința Rusiei și nu va reveni la masa negocierilor[5]: ”Europa a fost campioană a diplomației. Acum însă ea adoptă doar linia americană: trebuie să-l învingem pe (președintele Rusiei, Vladimir) Putin! Noi nu negociem! Și așa mai departe… O asemenea abordare este foarte periculosă pentru Uniunea Europeană. Înainte ca acest conflict să înceapă, am spus că, dacă SUA vor continua în același spirit, Ucraina se va transforma în următorul Afganistan. Pentru că noi am iubit atât de mult Afganistanul, încât l-am distrus. Este stilul american”.

            Valul de demisii și corupția ucrainiană

            SUA au creat un institut care să monitorizeze și să investigheze eventuale fraude și acte de corupție care ar putea deturna sprijinul poporului american în Ucraina, scrie presa ucraineană[6]: pe 18 ianuarie 2023, pe site-ul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) a apărut documentul „Planul strategic de supraveghere pentru asistența pentru Ucraina”. Documentul amintește că, Congresul SUA a alocat ajutoare în valoare de peste 113 miliarde de dolari pentru a sprijini Ucraina, sprijin care se realizează prin intermediul a 11 organisme și instituții de stat. Textul afirmă că, în supravegherea planificării, Statele Unite caută să „identifice zonele cu cel mai mare risc de fraudă, risipă sau abuz”. În acest scop, a fost creat un Grup de Lucru Interagenții format din organismul de conducere din Ministerul Apărării, Departamentul de Stat și USAID, precum și din alți oficiali guvernamentali.

            Într-un interviu exploziv, la mai puțin de o săptămână de la demisia sa, fostul consilier al lui Zelenski și șef al propagandei de la Kiev a anunțat catastrofa pentru țara sa[7]: pe 21 ianuarie 2023, Alexei Arestovici a acordat un amplu interviu lui Iuri Romanenko pentru canalul You Tube al Grupului de presă ucrainean Alpha Media. În acest interviu el afirmă nu doar că Ucraina are foarte mici șanse să câștige războiul, dar și că ar putea să dispară ca țară: „Acum sunt o persoană neoficială, pot să spun ce vreau. Dacă lumea crede că vom câștiga războiul cu siguranță, eu vreau să spun că este foarte puțin probabil. Din 14 ianuarie, nu mai este așa. Ce credeți, că declarația făcută de președintele Duda al Poloniei despre lunile decisive (care urmează) și că nu se știe dacă Ucraina va supraviețui ca țară, au fost doar niște vorbe în vânt sau spunea despre asta pe baza unor informații?”.

            În 14 ianuarie 2023, data pe care Arestovici și o serie de experți militari o consideră un moment de cotitură al războiului, trupele ruse au cucerit orașul strategic Soledar, care a deschis calea unei ofensive ample spre vest. De atunci, rușii au înregistrat victorii pe toată linia frontului. Tot pe 14 ianuarie a avut loc și tragedia din orașul Dnepr, când o rachetă rusească a căzut peste un bloc de locuințe, ucigând câteva zeci de persoane. Arestovici a dezvăluit că la originea catastrofei s-a aflat o eroare a antiaerianei ucrainene, care a lovit racheta rusă în timp ce se afla deja deasupra orașului și deviindu-i traiectoria. Din cauza acestei declarații care contrazicea flagrant discursul Kievului – că rușii sunt vinovați -, consilierul preziden’ial a fost for’at s[ demisioneze. De atunci, au urmat mai multe evenimente, care indică apariția unor fisuri în cercul de putere de la Kiev și lupte interne la vârf. Chiar interviul din 21 ianuarie 2023 al lui Arestovici este un indiciu al frământărilor mari care au loc în sânul regimului Zelenski. Este pentru prima dată când un personaj important de la Kiev contrazice discursul triumfalist al puterii ucrainene, adoptat fără rețineri de liderii și presa din Occident.

            Fost lucrător în serviciile secrete, fost șef al propagandei regimului de la Kiev și o adevărată eminență cenușie a acestuia, Arestovici este cu mult mai mult decât un fost consilier, frustrat pentru că a fost obligat să demisioneze în urma unei gafe. Nici măcar nu este sigur că declarația sa despre eroarea antiaerienei ucrainene a fost o gafă și dacă ea nu făcea cumva jocurile unuia din cercurile de interese de la Kiev.

            Înainte de începutul războiului, Arestovici era văzut ca un viitor lider – premier sau chiar președinte. Deci un posibil rival pentru Zelenski. În ceea ce privește declarațiile sale explozive din 21 ianuarie 2023, trebuie precizat că Arestovici nu se lansează aiurea în profeții fără bază. Într-un alt interviu din 2019, dat înainte de alegerea lui Zelenski, el avertiza cu o halucinantă seninătate că prețul intrării Ucrainei în NATO este un „război major” cu Rusia: ”o operațiune militară masivă a Rusiei împotriva Ucrainei, deoarece rușii vor trebui să ne distrugă infrastructura, să devasteze tot teritoriul astfel încât (NATO) să nu ne mai dorească… Nu o să reușim (să intrăm în NATO înainte de invazia Rusiei). Ei (rușii) trebuie să o facă înainte ca noi să intrăm în NATO, astfel încât NATO să nu mai fie interesați de noi. Nu ar mai fi interesați din cauza devastării. Cu o probabilitate de 99,99%, prețul intrării noastre în NATO este un război major cu Rusia. Iar dacă nu intrăm în NATO, ne așteaptă o ocupare de către Rusia în următorii 10 sau 12 ani. Aceasta este răscrucea noastră”.

            Interviul a fost acordat înainte de alegerea lui Zelenski ca președinte, de unde rezultă că războiul a făcut parte de la bun început din „mandatul” echipei din spatele președintelui-actor. Mai mult, faptul că, de la alegerea lui Zelenski, în mai 2019,  până la invazia Rusiei, din februarie 2022, Statele Unite și NATO au încurajat permanent intenția de aderare a Ucrainei demonstrează în mod clar că războiul a fost planificat și asumat de Occident.

            Mai mulți oficiali ucraineni din cercul de apropiați ai lui Zelenski și-au anunțat pe 24 ianuarie 2023 demisiile, pe fondul unui scandal de corupție devastator[8]: într-o singură zi au demisionat trei oficiali de rang înalt. Este vorba de ministrul adjunct al Apărării, Vyacheslav Shapovalov, care a demisionat pe fondul unui scandal legat de achizițiile excesive de produse alimentare pentru armata ucraineană. Apoi, adjunctul șefului biroului prezidențial al Ucrainei, Kirilo Timoșenko, a anunțat tot pe 23 ianuarie 2023 că i-a cerut cu o zi înainte președintelui Volodimir Zelenski să-l elibereze din funcție; de asemenea, pe 24 ianuarie 2023, procurorul general adjunct Oleksiy Simonenko a fost demis la ordinul procurorului general, Andrey Kostin.


[1] Vezi site-ul https://monitorulapararii.ro/sunt-doua-lucruri-care-explica-victoriile-uimitoare-ale-ucrainei-impotriva-invaziei-ruse-dorinta-de-lupta-pentru-libertate-si-ajutorul-militar-urias-1-46280, postat și vizitat pe 2 noiembrie 2022

[2] Vezi site-ul https://monitorulapararii.ro/politico-polonia-blocheaza-un-pachet-de-masuri-al-ue-inclusiv-un-ajutor-de-18-miliarde-de-euro-pentru-ucraina-1-46974, postat și vizitat pe 15 decembrie 2022

[3] Vezi site-ul CNN recunoaște: Ucraina este un Poligon de Încercare | ActiveNews, postatși vizitat pe 18 ianuarie 2023

[4] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/banca-mondiala-spune-ca-in-ucraina-saracia-a-crescut-de-zece-ori-din-cauza-razboiului_2607385.html, postat și vizitat pe 17 octombrie 2022

[5] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/Economistul-american-Jeffrey-Sachs-avertizeaza-„Ucraina-se-va-transforma-in-urmatorul-Afganistan-177270, postat și vizitat pe 7 noiembrie 2022

[6] Vezi site-ul Americanilor le-a ajuns și nu îi mai cred pe oamenii lui Zelenski. Măsuri dure de control anticorupție pentru a evita frauda, risipa și abuzul – Stiri pe surse – Cele mai noi stiri, postat și vizitat pe 29 ianuarie 2023

[7] Vezi site-ul Arestovici aruncă Bomba: Este puțin probabil ca Ucraina să câștige Războiul cu Rusia – Ucraina poate să dispară – Războiul a fost planificat – Legătura dintre Război și COVID | ActiveNews, postat și vizitat pe 22 ianuarie 2023

[8] Vezi site-ul Val de demisii în cercul de apropiați ai lui Zelenski. Trei oficiali și-au dat demisia, marți, iar alți 5 urmează să fie demiși în cursul zilei. Scârțâie Șandramaua? | ActiveNews, postat și vizitat pe 24 ianuarie 2023

VA  FI  RĂZBOI. MARE!

February 1, 2023 | GEOPOLITICĂ, MAREA NEAGRĂ, ROMÂNIA, RUSIA, SUA, UE | No Comments

Gl. Mr. (ret) Boris POPESCU

          In decembrie 2019, într-un interviu acordat in Biroul Oval, lui Bob Woodward, jurnalist, scriitor și specialist în domeniul științelor politice, DONALD TRUMP a spus: “Am construit un sistem de arme nucleare pe care nimeni nu l-a mai avut în această țară până acum. Avem echipamente cum n-ați mai văzut și nici n-ați mai auzit până acum. Avem echipamente de care Putin și Xi n-au auzit până acum. Nimeni nu le are – ce avem noi este incredibil.” 

          (Probabil că Einstein, Openheimer, Fermi, Teller și ceilalți contributori la nașterea și perfecționarea armelor nucleare s-ar răsuci în  mormânt de invidie)

          Afirmațiile lui Trump cu privire la potențialul  nuclear american induc ideea că se poate câștiga războiul cu noile tehnologii în materie de armament nuclear. Ideea supremației nucleare americane  a sugerat-o recent și generalul David Petraeus. Întrebat ce s-ar întâmpla dacă Putin va decide să folosească arma nucleara in Ucraina, fostul lider al armatei americane și fost director al CIA a spus: “Doar pentru a oferi o ipoteza – am răspunde cu desfășurarea unui efort NATO, un efort colectiv, care ar elimina toate forțele convenționale  rusești, pe care le putem vedea și identifica pe câmpul de lupta din Ucraina și, de asemenea, în Crimeea, precum și toate navele din Marea Neagră.” Dacă vom corobora declarația acestuia cu ce a spus Trump, în mod sigur, nu este vorba de “science fiction”. Problema  care se pune este legată de  tipul de reacție dintre prima lovitura și cea  de a doua lovitură (în teoria strategiei nucleare  – lovitura de răspuns). În această ipoteză putem vorbi de  “Armaghedon”. Fiindcă există un instinct în consumarea oricărui tip de dramă  – când totul este pierdut … nu mai ai ce să pierzi pentru a te salva. Potrivit principiului acțiune/reacțiune  se produce o creștere a amploarei luptei armate și există, astfel, condiții de extindere a conflictului dincolo de teatrul de război pe care se desfășoară la un moment dat acțiunile militare, iar în cazul utilizării armei nucleare se produce catastrofă. 

           Într-un articol anterior semnalam întâmplarea produsă pe timpul Președintelui Carter, în care s-a concluzionat, în urma unui scenariu produs de Pentagon, ca pierderile de vieți omenești în cazul unui conflict  nuclear între cele două puteri  (SUA/Uniunea Sovietică) ar fi chiar, din faza inițială, de sute de milioane de vieți omenești pentru ambele părți, plus pierderile uriașe în infrastructură. Ideea învingătorului într-un conflict nuclear este iluzorie, iar învingătorii nu se vor deosebi de învinși. Nu există război nuclear limitat, în pofida unor elemente din teoria strategică cu privire la acest tip de conflict. Am auzit un “analist”, la un post de televiziune, vorbind despre consecințele folosirii armelor nucleare tactice, că acestea au efect pe o raza de 2-3 kilometri. Mai mult, un profesor (bănuiesc de fizică-chimie) demonstra că efectul radiațiilor beta și gama  este limitat la un spațiu ce poate fi controlat. 

          Mass-media ne-a adus la cunoștință în luna octombrie, 2022, că F. Rusă și NATO au desfășurat aplicații de amploare strategică ce au avut drept scop verificarea potențialelor nucleare  în care tema uneia din părți a fost “Atac nuclear masiv”, ca răspuns a unui atac nuclear asupra F. Ruse, în timp ce exercițiul NATO, timp de două săptămâni se încheia pe 30 octombrie 2022. Acest fapt ne indică preocuparea excepțională a pregătirii pentru un scenariu posibil în cazul escaladării conflictului din Ucraina.

          Trebuie însă specificat faptul că nu există o statistică oficială  a situației acestui tip de armament decât în evaluări aproximative, spre deosebire de armamentul clasic inventariat de  SIPRI, la Stockholm. La nivel global se estimează că, însumate, cele din dotarea statelor care dețin armament nuclear sunt in jur de 20.000 de încărcături nucleare de diferite calibre (tactice și strategice), din care peste 4.500  sunt menținute în stare operațională, gata oricând să fie utilizate. În privința posesorilor și a capacității acestora există însă controverse. Pe măsură ce noile generații de arme nucleare s-au diversificat, unele dintre efectele produse de acestea s-au diminuat sau amplificat în funcție de principiile de construcție, rezultând mai multe tipuri și efecte. Dar în cazul tuturor, efectele distructive  sunt urmarea reacțiilor  încărcăturilor radioactive  ori o combinație dintre acestea și alte tipuri de muniție sau sisteme de armament. bazate pe principii non –clasice.  Așa a apărut noțiunea de “bombă murdară” – o figura de stil pentru definirea unei asemenea combinații.   

           Ceea ce este însă cert, în momentul de față nu există niciun mijloc de contracarare a efectelor combinate ale armei nucleare. Acestea pot fi diminuate doar pe termen scurt. Apariția Forțelor Spațiale în structura principalelor puteri militare  ale lumii  amplifică capacitatea de manevră și viteza de reacție a sistemelor de arme nucleare, dar nu asigură combaterea totala  a acțiunilor pe timpul operațiilor strategice ale adversarilor.  “Războiul Stelelor” (Inițiativa de Apărare Strategică) a transferat în spațiul cosmic pericolul nuclear. Scutul antirachetă este  însă depășit în momentul de față.  Protecția nu poate fi făcută  când raportul dintre numărul de lovituri pe unitatea de timp și capacitatea de reacție nu sunt concordante.

           Implicarea  UE, a Marii Britanii și a Statelor Unite în conflictul din Ucraina, prin furnizarea de armamente și sprijin  operațional i-au transformat în cobeligeranți. Oficialii ambelor tabere fac presiuni în limbaj literar: ” Veți plăti un preț mare” sau “Riposta va fi decisivă“. Deocamdată, Ucraina, pe lângă drama pe care o trăiește  a devenit și un poligon  experimental  pentru sisteme de armament și tactici hibride.

           In actualele circumstanțe politico-militare sunt ample   dezbateri asupra unor teme circumscrise războiului din Ucraina, precum și a consecințelor  în planul securității globale. În luna octombrie 2022, mai precis în ziua de 16, un post de televiziune l-a avut ca  invitat principal pe generalul C. Degeratu, personalitate de prim rang in domeniul analizelor de securitate. Evident, tema emisiunii a fost despre conflictul din Ucraina. Întrucât aparițiile sale în spațiul public au fost parcimonioase, prezenta acestuia mi-a trezit interes.  Având în vedere că nu mai face parte din structurile instituționale ale statului roman  ,m-am așteptat  să  fiu martor la o analiză de context de securitate  mai larg și dintr-o perspectiva geopolitică și geostrategică globală. Nu a fost sa fie așa.  Am constatat că profilul și tipul de analiză ale acestuia sunt de influencer NATO,  deși experiența și capacitatea  de analiză i-ar fi permis  să fie obiectiv în evaluarea situației. Mă gândesc la modelul unor experți americani proveniți tot din mediul militar care și-au exprimat o atitudine critică asupra cauzelor desfășurării și consecințelor conflictului. Dar, în mass-media din România nimeni nu a avut acces liber la poziții critice și nu au avut curajul, cu excepția lui Ion Cristoiu, iar cine are altă opinie decât cea oficială este etichetat putinist.  Cele din mediul on line sunt de tip folcloric și au un impact redus în rândul celor care gândesc “problema”.   Sesizez opiniile Generalului Degeratu în doua chestiuni: prima, este cea referitoare la utilizarea probabilă a armelor nucleare de către F. Rusă. La întrebarea moderatoarei ce se va întâmpla, răspunsul  a fost că replica Ucrainei  va fi tot cu arme nucleare.  Al doilea răspuns referitor la încetarea conflictului  a fost ca acest conflict nu poate fi oprit cu instrumente diplomatice. Teza lui Clausewitz ca războiul “este o continuare a politicii cu alte mijloace”, predată și însușită în toate școlile de război, ne învață că politicul poate opri războiul. În cazul conflictului din Ucraina  eșecul diplomației  a condus la drama la care asistăm în prezent, iar societatea europeană, în întregul ei, trece prin chinuitoarele servituți cauzate de voința de a continua războiul cu orice preț.  (În urma celor două abordări ale generalului Degeratu  am înțeles că acesta este cel mai informat cetățean român, privind războiul din Ucraina). 

          Probabil că în cazul demersurilor politice dinainte de izbucnirea conflictului o singură frază în care se formula imperativ că Ucraina va rămâne neutră  și nu va intra în jocul geopolitic al nimănui ar fi dus la evitarea războiului, iar opțiunile privitoare la apartenenta la sistemele de securitate, în condițiile confruntării globale pentru resurse și piețe ale competitorilor pentru supremație ar fi ieșit din calcul, iar soluția problemei era simplă. Acum, mizele războiului din Ucraina depășesc cu mult aspirațiile poporului ucrainean. Propaganda și-a făcut datoria, iar maestrul războaielor din vremea sa, Napoleon s-a pronunțat astfel: “Războiul este o lecție în care națiunile nu trebuie să riște decât mize mici”. Și azi este valabilă reflecția. Acordurile de la Minsk, deși imperfecte, puteau soluționa, în parte, disputele privind statutul Ucrainei. Cobeligeranții din NATO  însă  s-au mobilizat și au promovat prostituția diplomatica ce a atins paroxismul  – subiectul violului este obligat să vrea să fie violat în continuare. Suntem în pragul unui conflict major, cu niște consecințe incalculabile.  Actualele mișcări de dislocare a unor importante structuri militare pe teritorii vecine Ucrainei, precum și de completare a tehnicii livrate  acesteia,  reprezintă, în fapt, manevrele de realizare a dispozitivului strategic, într-o proiecție a unui plan de operații prin care se vor declanșa  acțiuni de amploare  ale confruntării viitoare cu F. Rusă.  Nimeni nu poate încă să estimeze care va fi raportul real de forțe dintre părțile aflate în conflict, iar dacă se va ajunge la un MARE RĂZBOI, s-ar putea să fie și ultimul.

Așa cum este valabil pentru poate postările pe acest blog, opiniile prezentate reprezintă strict părerea autorului și nu reflectă în mod obligatoriu și opiniile blogului.

by Ambassador Ali Goutali

In view of the dangerous escalation of the conflict in Ukraine and the alarming turn for the worse it took as well as the hysterical war mongering campaign that accompanies it, I deemed it useful to bring some clarifications and personal views concerning this conflict – in addition to the frequent writings on the topic on your pages.

I served for several years as Ambassador of Tunisia to both Russia and Ukraine. Hence, I hold in high esteem the peoples of either of the two. That is why, my point of view is meant to be objective and I am inclined to call earnestly for a rapid diplomatic settlement of this conflict with far-reaching and immeasurable consequences, if it is not quickly contained.

It is first of all worth of notice that this conflict, taking place in Ukraine whose people are being held hostage, is between Russia, which considers it a necessary response to an existential threat and a prelude to the emergence of a new multipolar world order on the one hand and the west under the leadership of the USA on the other. For the latter, beyond the declared objective of defending Ukraine against Russia’s invasion, stakes of this conflict are strategic and decisive for the maintenance of their supremacy and their interests, in a post-Cold War world order which must remain unipolar.

The narrative carefully put forward in the USA and in Europe (officially and in the media) presents Russia as an aggressor country which aims to reconstitute its empire by annexing Ukraine first before invading other European countries. Hence the need to curtail the intentions attributed to Russia and to contain it by all means…

These claims, obviously unsubstantiated, conceal realities that can be summarized as follows:

President Putin has repeatedly stated that Russia respects Ukraine’s sovereignty, but will not tolerate its territory being turned into a bulwark or springboard for possible Western aggression against his country’s territory. Since the fall of the Berlin Wall in the early 1990s, Moscow has not ceased to proclaim loud and clear its opposition to any extension of NATO towards the east towards its borders as well as to the accession of Ukraine to this Organization, considered as an existential red line.

However, despite its (unwritten) commitment to respect this request, NATO has not kept its promise by continuing to expand to the countries of Eastern Europe to include, among others, Poland, Hungary, the Czech Republic (1999), the Baltic countries (2004).. and to grow from 17 to 30 members within it, currently.

In 2008, NATO announced at its summit in Bucharest its intention to integrate Ukraine into this Organization while the USA turned a deaf ear to justified Russian concerns and protests. Such a membership would indeed allow the installation on Ukrainian territory of a NATO anti-missile system as well as its missiles, including nuclear ones, on the border with Russia. Would the US accept Russian military bases with conventional or nuclear missiles on its borders in Mexico or Cuba?! The Monroe doctrine, still in force in the USA, strictly prohibits any deployment of weapons by the great powers in the western hemisphere (the entire American continent).

In 2015, ceasefire agreements sponsored by France and Germany called ”MINSK 1 and Minsk 2 were concluded between Russia and Ukraine. They provide in particular for a status of autonomy for the regions with large Russian population and controlled by pro-Russian separatists in Donbas and a commitment to refrain from integrating Ukraine into NATO. This last condition was quickly rejected by the USA and NATO. President of Ukraine Volodymyr Zelenskyy was later received in Washington in 2021 by newly elected President Joe Biden to assure him of the US’s keenness for Ukraines joining NATO despite the reluctance of France and Germany.

The annexation of Crimea, which has always housed the main Russian naval base, which was part of Russia before being annexed to Ukraine by former Russian President Khrushchev and whose population is mainly Russian, took place in 2014 in response to the coup d’etat by Ukrainian nationalists aided by the West, which overthrew the democratically elected pro-Russian President Viktor Yanukovych. The annexation of this peninsula following a referendum, was to protect the Russian population and preserve the strategic interests of Russia.

The abuses since then against the Russian population in the Donbas by the ultra-nationalist Ukrainian militias are among the reasons that have pushed Russia, one of whose doctrines is the duty to protect the Russians where they are in the world, to annex this region.

This conflict, fueled by the West’s massive military support for Ukraine, is taking place in the context of geopolitical rivalry around a new world order in the making.

The new world order advocated by Russia and its allies (the Brics: Brazil, Russia, India China and South Africa), exalted by the whole planet and fiercely rejected by the West, could be, according to some analysts, either multipolar (with various value, political, cultural and civilizational, economic, financial systems) or tri-polar (USA – Russia – China with their respective allies) or again bipolar (USA and its Western allies on one side, Russia and China with their allies in the East, on the other). No matter the form of the new order, its systems should from Russia’s perspective with the approval of its allies including China, co-exist peacefully and in harmony, supplanting the current unipolar world order deemed unjust and coercive.

In short, Russia favors a Westphalian multipolar world order within the framework of what it likes to call “Sovereign Democracy”. The model of democracy of the West which represents only 12.5% ​​of humanity and only 45% of the world GDP, is considered non-transferable and applicable to all the entire Humanity.

What could be the outcome of this extremely complicated geopolitical imbroglio whose direct and indirect victims include the Ukrainian people in the first place, then the European and Russian peoples as well as the whole planet threatened by the most diverse dangers…?

Most likely, the settlement of the conflict could be neither military nor through sanctions. NATO does not have sufficient military capacity and does not intend to engage directly in an armed confrontation with Russia, which has a strong conventional army and above all the largest nuclear arsenal in the world.

Moreover, a recognized military failure is inconceivable for both sides, as its geopolitical consequences are extremely serious and far-reaching.

The economic sanctions will not have the impact sought by the West, given the multiple assets that Russia has thanks to its immense surface area (1/8 of the surface of the planet) which is full of minerals and natural resources (more 25% of the planet’s natural wealth), its food self-sufficiency as well as in the industrial, defense, medical, technological sectors…

Thus, only negotiations that take into account Russia’s concerns and claims (including Ukraine’s neutral status) and imply guarantees of sovereignty and security demanded by Ukraine could put an end to this conflict and spare the peoples of the region and Humanity untold difficulties and suffering.

In the meantime, and unless “Mandela’s wisdom” to engage in negotiations, perhaps on the initiative and under the aegis of China or the UN (the USA resolutely seeking to weaken Russia and prevent its return as the main geostrategic rival), the World will have to continue to hold its breath and hope that this confrontation does not degenerate into a devastating nuclear conflict or into an all-out world war…

About the author:

Ambassador Ali Goutali served as Ambassador of Tunisia for over 20 years to countries on 4 continents including Russia and Ukraine. He held high ranking posts in Tunisia, particularly as Diplomatic adviser to the President of The Republic, and Director General of the Diplomatic Institute. He is author of a book on decision making in Foreign policy as well as numerous studies on international politics. He lectured in Tunisia and abroad on world politics and is currently senior fellow at numerous national and international research and strategic studies institutions.

He is holder of a Master’s degree and a doctorate in international Relations.

Emilian M. Dobrescu

          Armata Rusă

          La începutul celei de-a treia decade a lunii august 2022, președintele Vladimir Putin a hotărât prin decret mărirea armatei regulate a Rusiei cu 137 de mii de soldați, până la circa 1,15 milioane de persoane (vezi site-ul Putin Orders an Expansion of Russia’s Hard-Hit Armed Forces – The New York Times (nytimes.com), postat pe 25 august 2022). Un indiciu că războiul va fi lung… 

            New York Times scrie că decizia de a spori armata rusă regulată cu 137 de mii de soldați va duce numărul total al militarilor ruși la 1,15 milioane în ianuarie 2023, alături de cei 900 de civili care lucrează pentru Armata Rusă. 

            Semnificația decretului de la Kremlin are mai multe valențe. Rusia a pierdut deja în război 80.000 de militari, pierderi semnificative pe care nu le anticipa și care trebuie compensate… 

          Armistițiu cosmic

          La jumătatea lunii iulie 2022, NASA și Agenția spațială a Rusiei – Rosatom, au  semnat un acord pentru integrarea zborurilor spre Stația Spaţială Internaţională (ISS)[1]: astonauții ruși vor putea zbura acolo cu rachete americane și, viceversa, astronauții americani vor putea folosi rachetele rusești Soyuz.

            Primele zboruri integrate vor avea loc în septembrie 2022, a comunicat NASA. Astronautul american Frank Rubio va fi lansat în Spaţiu împreună cu cosmonauţii ruşi Serghei Prokopiev şi Dmitri Petelin, de la cosmodromul Baikonur din Kazahstan, utilizat de Rusia. În schimb, cosmonauta rusoaică Anna Kikina va decola spre ISS cu o navă SpaceX Crew Dragon de la centrul spaţial Kennedy al NASA, din Florida (SUA), împreună cu doi astronauţi americani. „Acordul este în interesul Rusiei şi al Statelor Unite şi va promova dezvoltarea cooperării în cadrul programului ISS”, a spus Rosatom, adăugând că astfel se va facilita „explorarea Spaţiului Cosmic în scopuri paşnice”.

            NASA și Roscosmos, partenerii principali ai stației spațiale veche de două decenii, au căutat de ani de zile să reînnoiască zborurile de rutină cu echipaj integrat, ca parte a alianței civile de lungă durată a agențiilor. Acordul încheiat acum este una dintre ultimele legături de cooperare dintre Statele Unite și Rusia, pe fondul tensiunilor produse de războiul din Ucraina.

            După finalul programului navetelor spațiale americane în 2011, SUA s-au bazat pe rachetele rusești Soyuz, pentru a trimite astronauți americani la stația spațială până în 2020: atunci, capsula Crew Dragon de la SpaceX (a lui Elon Musk) a resuscitat capacitatea de transport spațial uman a NASA, pentru zborurile de rutină spre ISS din Florida.

            Anna Kikina, singura femeie din echipa astronauților ruși, s-a antrenat la Houston pentru misiunea ISS, cât încă acordul era pe cale de a fi semnat. Cu puțin Timp înainte de anunțarea acordului, președintele Vladimir Putin l-a înlocuit pe șeful Roscosmos, Dmitri Rogozin, cu Iuri Borisov, fost vice prim-ministru și adjunct al ministrului apărării.

            Un armistițiu de doar doi ani

            Rusia spune că se va retrage de la Stația Spațială Internațională (ISS) după 2024 și își va construi propria stație[2]: cosmonauții ruși de pe ISS au afișat pe 25 iulie 2022, steagul Republicii Populare Lugansk. Noul șef al agenției spațiale ruse, Yuri Borisov, a declarat că Roskosmos își va onora toate obligațiile până atunci.

            SUA și Rusia, împreună cu alți parteneri, au lucrat împreună cu succes la ISS din 1998, dar, relațiile s-au înrăutățit de când Rusia a invadat Ucraina, iar Rusia a amenințat anterior că va renunța la proiect din cauza sancțiunilor occidentale împotriva acesteia. ISS – un proiect comun care implică cinci agenții spațiale – se află pe orbită în jurul Pământului din 1998 și a fost folosită pentru a efectua mii de experimente științifice. Este aprobat să funcționeze până în 2024, dar SUA doreau să îl prelungească pentru încă șase ani, cu acordul tuturor partenerilor.

            La o întâlnire cu președintele rus Vladimir Putin, dl Borisov a spus că a fost luată decizia de a renunța la proiect după 2024. „Cred că vom începe să construim o stație orbitală rusă”, a spus Borisov, adăugând că noua stație este prioritatea principală a agenției sale. „Bine”, a răspuns domnul Putin. Nu este imediat clar ce înseamnă decizia pentru viitorul ISS, un oficial înalt al NASA spunând că agenția americană nu a fost informată oficial despre planurile Rusiei.

            Cooperarea pe ISS dintre Rusia și SUA a părut relativ nevătămată de războiul din Ucraina, cele două țări semnând un acord la jumătatea lui iulie 2022 pentru a permite cosmonauților ruși să călătorească la stație cu nave spațiale americane și invers: acordul „promovează dezvoltarea cooperării în cadrul programului ISS”, se arată într-un comunicat al lui Roskosmos. Rușii sunt de acord să aducă astronauții american aflați pe ISS înapoi pe Pământ

            Agenția Spațială Europeană (ESA) și-a încheiat colaborarea cu Roskosmos pentru a lansa un rover pe Marte, iar Rusia a oprit lansările navei sale spațiale Soyuz de pe un loc de lansare al ESA din Guyana Franceză. Uniunea Sovietică și Rusia au o istorie lungă de explorare a spațiului, iar realizări precum lansarea primului om în Spațiul Cosmic în 1961 rămân o sursă de mândrie națională. În întâlnirea sa cu Vladimir Putin, șeful Roskosmos, dl Borisov, a spus că noua stație spațială rusă va oferi Rusiei serviciile spațiale necesare vieții moderne, de exemplu navigația și transmisia de date.

Dezvoltarea relației cu China

                  „Dacă Occidentul dorește să ofere ceva în ceea ce privește reluarea relațiilor, atunci ne vom gândi serios dacă vom avea nevoie sau nu, Rusia trebuie să înceteze să mai fie dependentă în vreun fel de aprovizionarea venită din Occident”, a spus ministrul Serghei Lavrov pe 23 mai 2022[3]. Cu același prilej, el a acuzat țările occidentale că îmbrățișează „rusofobia”, de când Moscova și-a lansat „operațiunea militară specială” în Ucraina, așa cum își definește Kremlinul invazia.          

            Scopul Moscovei este acum de a dezvolta în continuare legăturile cu China. Rusia se va baza „numai pe noi înșine și pe țările care s-au dovedit a fi de încredere și care nu dansează pe muzica altora”, a mai spus ministrul de Externe al Rusiei. „Dacă țările occidentale se răzgândesc, dacă ne propun o formă de cooperare, atunci vom decide la acel moment”, declară Serghei Lavrov.

Eurasia Mare

            Pe 26 mai 2022, preşedintele Vladimir Putin a cerut conturarea unei strategii de dezvoltare a unei „mari asocieri eurasiatice”, care să facă faţă noilor provocări internaționale. Între aceste noi provocări, președintele Rusiei a amintit acțiunile statelor occidentale împotriva țărilor care au „politici independente”: „A sosit momentul să elaborăm o strategie integrală de dezvoltare pentru o mare asociere eurasiatică ce trebuie să reflecte provocările cheie cu care ne confruntăm” și care să facă pașii necesari pentru noi acorduri complementare regulilor Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), a indicat Vladimir Putin. Intervenția sa, prin legătură video, s-a produs la Forumul Economic Eurasiatic, desfășurat la Bişkek, capitala Kîrgîzstanului. Acest forum, a fost premergător summit-ului din aceeași zi al Uniunii Economice Eurasiatice (UEE), care reuneşte Armenia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan şi Rusia.

            La rândul său, președintele kazah Kasim-Yomart Tokaiev, prezent la forum, a apreciat drept posibilă implementarea ambițiosului proiect denumit „Eurasia Mare”, propus de Putin şi care prevede în esenţă sporirea cooperării economice cu China a statelor din această regiune, foste republici sovietice. „Mai devreme sau mai târziu, vom implementa acest proiect… Şi, cum a spus preşedintele rus, Vladimir Vladimirovici, este posibil ca şi alte ţări să ni se poată alătura… Această iniţiativă a preşedintelui rus prevedea iniţial şi posibilitatea participării unor ţări europene la proiectul „Eurasia Mare”; referindu-se la sancţiunile occidentale impuse ţării sale şi Belarusului după agresiunea militară a Rusiei contra Ucrainei, Vladimir Putin a susţinut că acestea au ca scop „izolarea şi slăbirea” ţărilor care dezvoltă „politici independente”, dar pe care „nici un jandarm mondial” nu le va putea opri.

Importuri paralele

Pe 7 mai 2022, Federația Rusă a publicat lista detaliată de bunuri de la producători de mașini, companii de tehnologie și mărci de consum străine, pe care guvernul rus le-a inclus în schema de importuri paralele, menită să protejeze consumatorii de izolarea survenită în contextul sancţiunilor impuse de Occident[4]. În martie 2022, Guvernul rus a anunțat că permite sistemul importurilor paralele, acesta fiind anterior ilegal în Rusia. Mecanismul permite unei companii ruse să cumpere mărfuri de la orice companie din afara Rusiei, inclusiv din țara de origine a mărfurilor, care a achiziționat anterior acele bunuri în mod legal, a declarat o sursă din cadrul ministerului rus al Comerțului.

Lista guvernamentală include bunuri de la toți marii producători auto străini, companii de tehnologie precum Apple și Cisco și o listă lungă de mărci de modă. „Importul paralel nu înseamnă permisiunea de a importa și de a circula mărfuri contrafăcute în Rusia – produsele trebuie să fie legal puse în circulație în țara de import”, a precizat ministerul Comerțului într-un comunicat.

„Volumul importurilor va fi probabil mai mic decât înainte de cele mai recente sancțiuni, deoarece problemele legate de logistică trebuie rezolvate”, a declarat Dmitri Polevoy, șef de investiții la compania de asset management LockoInvest și fost economist șef la Fondul de investiții directe deţinut de statul rus. El a avertizat că producătorii ar putea impune restricții pentru a se conforma sancțiunilor, dar şi că eventualele costuri suplimentare suportate de aceştia va duce, probabil, la creşterea preţurilor.

          Kosmos 2555

            Pe 29 aprilie 2022, de pe cosmodromul Plesetsk (de lângă orașul Mirny, situat în regiunea Arhangelsk, nord-vestul federației Ruse) a fost lansată pe orbită o navă spațială militară secretă, cu ajutorul noii rachete Angara 1.2[5]:încărcătura utilă neidentificată, despre care se presupune că ar fi un nou satelit-radar ultrasecret pentru războiul din Ucraina, a fost lansată de un echipaj spațial de luptă în interesul Ministerului rus al Apărării, conform unui comunicat emis a doau zi, pe 30 aprilie: „De pe Cosmodromul de Testare al Ministerului Apărării al Federației Ruse, Cosmodromul Plesetsk, din regiunea Arhangelsk, echipajul de luptă al Forțelor Spațiale din cadrul Forțelor Aerospațiale (VKS) a lansat cu succes un vehicul de lansare clasa-ușoară Angara-1.2 cu o navă spațială, în interesul Ministerului rus al Apărării”: „S-a reușit și s-a menținut o comunicare stabilă cu nava, iar sistemele sale de bord au operat în condiții normale; după ce nava a fost lansată pe orbită, ofițerii Centrului de Control Spațial au introdus datele în Catalogul Principal al Obiectelor Spațiale. În total, peste 30 de instrumente de măsurare de la sol și peste 50 de echipaje de luptă ale Armatei a 15-a a Forțelor Aerospațiale au fost implicate pentru a asigura lansarea navei cosmice de către Ministerul rus al Apărării”.

            Deși sarcina lui Kosmos 2555 este necunoscută, parametrii săi sunt similari cu cei ai celor doi sateliți de imagistică militară lansați în 2018 și 2021 și cunoscuți sub numele de EMKA-1 și EMKA-2, ceea ce sugerează că și de data aceasta este vorba de un satelit de imagistică.

          Limitarea exporturilor de gaze nobile

            La începutul lunii iunie 2022, Rusia a limitat exporturile de gaze nobile precum neonul, un ingredient cheie pentru fabricarea cipurilor, până la sfârșitul anului 2022[6], pentru a-și consolida poziția pe piață. Limitarea exporturilor Rusiei ar putea agrava criza de aprovizionare de pe piața mondială a cipurilor. Ucraina a fost unul dintre cei mai mari furnizori de gaze nobile din lume până când și-a suspendat producția la fabricile sale din orașele Mariupol și Odesa, în luna martie 2022.

            Exporturile de gaze nobile, pe care Rusia obișnuia să le furnizeze Japoniei și altor țări, vor putea fi făcute doar cu permisiune specială din partea statului până la 31 decembrie 2022, a declarat guvernul rus; măsura oferă oportunitatea de a „rearanja acele lanțuri care au fost acum rupte și de a construi altele noi”, a declarat ministrul adjunct al comerțului, Vasily Shpak. Rusia oferea 30% din aprovizionarea globală cu gaze nobile. Taiwan, principalul producător mondial de cipuri, a impus restricții asupra exporturilor acestui produs în Rusia după ce trupele Moscovei au intrat în Ucraina, pe 24 februarie 2022.

Noua doctrină navală

Pe 31 august 2022, preşedintele Federației Ruse a semnat o nouă doctrină navală ce prezintă Statele Unite ca principal rival al Rusiei şi stabileşte ambiţiile maritime globale ale Rusiei pentru zone cruciale, precum Arctica şi în Marea Neagră[7]: exprimându-se de Ziua Flotei Militare ruse în fosta capitală imperială Sankt Petersburg, fondată de ţarul Petru cel Mare, Putin l-a lăudat pe Petru pentru că a făcut din Rusia o mare putere maritimă şi a crescut poziţia globală a statului rus. După ce a inspectat Marina, Putin a ţinut un scurt discurs în care a promis livrarea a ceea ce el a prezentat drept rachete de croazieră hipersonice unice Zircon, avertizând că Rusia are puterea militară de a învinge orice potenţial agresor. Cu puţin Timp înainte de discurs, el a semnat o nouă doctrină navală de 55 de pagini, care stabileşte obiectivele strategice generale ale Marinei ruse, inclusiv ambiţiile sale de “mare putere maritimă” care se extind asupra întregii lumi.

Principala ameninţare la adresa Rusiei, spune doctrina, este “politica strategică a Statelor Unite de a domina oceanele lumii” şi apropierea alianţei militare NATO de graniţele Rusiei. Rusia îşi poate folosi forţa militară în mod corespunzător situaţiei în oceanele lumii când alte puteri “soft”, precum instrumente diplomatice şi economice, vor fi epuizate, declară doctrina. Putin nu a menţionat conflictul din Ucraina în Timpul discursului său, dar doctrina militară prevede o “cuprinzătoare întărire a poziţiei geopolitice a Rusiei” în Marea Neagră şi Marea Azov. Ea stabileşte Oceanul Arctic ca zonă de o importanţă deosebită pentru Rusia: Arctica este pe cale “să se transforme într-o regiune de concurenţă internaţională, nu doar din punct de vedere economic, ci şi din punct de vedere militar”.

Având în vedere aceşti factori, Rusia îşi va consolida “poziţiile de conducere în exploatarea şi cucerirea Arcticii” şi a zăcămintelor minerale din această parte a lumii şi îşi va asigura “stabilitatea strategică” în zonă printr-o consolidare a potenţialului militar a Flotelor ruse de Nord şi de la Pacific, se precizează în document. În Arctica, Rusia vrea să “dezvolte deplin Ruta Maritimă a Nodului”, denumită şi Trecătoarea de Nord-Est, care leagă Europa de Asia de-a lungul coastei ruse, cu scopul de a o transforma într-o cale “securizată şi competitive, care să funcţioneze tot anul”. Noua doctrină maritimă a Rusiei denunţă voinţa Statelor Unite de a “domina apele mondiale din apropierea infrastructurilor militare ale NATO de frontierele ruse” şi cataloghează aceste evoluţii drept “principalele ameninţări” la adresa Rusiei. Vastul litoral al Rusiei de 37.650 km, care se întinde de la Marea Japoniei până la Marea Albă, include de asemenea Marea Neagră şi Marea Caspică.

          Pandemia

          Redeschiderea

            De la începutul pandemiei în Rusia, în aprilie 2020, peste 800.000 de persoane au murit din cauza coronavirusului sau din cauze legate de COVID-19, țara înregistrând peste 18 milioane de infecții[8]. Rusia s-a grăbit să dezvolte și să lanseze vaccinul său Sputnik V când a lovit pandemia, dar adoptarea acestuia a fost lentă, mulți ruși invocând neîncrederea în autorități și teama de noi produse medicale – cu toate acestea, cca 52% din populație a fost complet vaccinată.

            Pe 1 iulie 2022, autoritățile au declarat că pun capăt tuturor restricțiilor pentru combaterea răspândirii COVID-19, inclusiv obligației de a purta mască, invocând o scădere constantă a deceselor cauzate de virus. Rospotrebnadzor, organul de supraveghere a consumatorilor, a declarat că „suspendă restricțiile introduse anterior, inclusiv regimul măștilor, interzicerea alimentației publice pe timp de noapte și o serie de alte măsuri”; acesta a spus că dinamica virusului a fost în concordanță cu tendințele globale – fără a menționa că pe plan modial există închideri, nu deschideri cauzate de pandemie – și că 93% dintre cazurile confirmate au fost ușoare sau asimptomatice. Cu toate acestea, nu a exclus reintroducerea măsurilor restrictive în cazul în care situația se deteriorează.

          Poziția ambasadorilor unor țări din America de Sud

            Șefii misiunilor diplomatice din Argentina, Brazilia și Venezuela au declarat pe 30 aprilie 2022, la Moscova, că statele lor nu susțin politica de presiune a sancțiunilor desfășurată de Statele Unite și o serie de țări occidentale împotriva Rusiei. Acest lucru a fost prezentat în fața Camerei de Comerț și Industrie (CCI) a Rusiei, la webinarul „Noi oportunități pentru importurile din America Latină și Caraibe”[9]: „Nu sprijinim sancțiunile împotriva Rusiei”, a declarat ambasadorul argentinian la Moscova, Eduardo Antonio Zuain – sancțiunile „sunt lipsite de sens, pentru că au lovit grupul cel mai puțin protejat al populației”.

            Ambasadorul Braziliei la Moscova, Rodrigo Baena Soares, a avut o poziție similară, subliniind că lumea se află într-o situație nouă și Brazilia nu sprijină sancțiunile „pentru că acestea afectează securitatea alimentară”. El a amintit că Brazilia este principalul partener comercial al Rusiei în America Latină, iar cifra de afaceri comercială este de 7 miliarde de dolari, Brazilia furnizează Rusiei soia, porumb, carne și importă îngrășăminte minerale.

            La rândul său, Ambasadorul Venezuelei la Moscova, Carlos Rafael Faria Tortosa, a condamnat, de asemenea, „sancțiunile coercitive unilaterale” impuse Rusiei: „Noi înșine trăim sub sancțiuni, precum Cuba sau Nicaragua, și credem că poporul fratern rus va face față acestor sancțiuni”, a subliniat șeful misiunii diplomatice venezuelene, care a fost citat și de serviciul de presă al ministerului rus de externe. Ambasadorul a spus că din ianuarie 2021 până în ianuarie 2022, 15.000 de turiști din Rusia au vizitat stațiunea de pe insula Margherita și interesul pentru cooperare și turism se menține datorită existenței unui zbor direct Moscova – Caracas – Moscova.

            Sergey Katyrin, șeful Camerei de Comerț și Industrie a Rusiei, a numit webinarul o „întâlnire fără precedent”, la care au participat aproape toți șefii de misiuni diplomatice din America Latină și Caraibe, de la Ecuador și Chile până la Panama și Mexic. „Scopul acestui webinar este de a familiariza afacerile regionale din Rusia cu perspectivele de cooperare și particularitățile lucrului cu țările din America Latină. Astăzi avem o oportunitate unică de a vorbi despre noi înșine, de a stabili contacte directe cu stimații noștri colegi din America Latină și de a obține informații de afaceri actualizate la prima mână” – a subliniat șeful Camerei de Comerț și Industrie a Federației Ruse.

Poziția lui Dmitri Medvedev

Cariera lui Dmitri Medvedev, originar din Sankt Petersburg ca și președintele rus, a fost strâns legată de Vladimir Putin, cu care a lucrat îndeaproape din 1999, mai întâi ca director de campanie, șef al administrației prezidențiale și mai târziu ca prim-ministru. El a fost în fruntea guvernului rus între 2018 și 2020, când Putin a fost reales șef al Kremlinului, dar și între 2012 și începutul lui 2018, când Putin s-a întors la Kremlin.

În vârstă de 56 de ani, Dmitri Medvedev este în 2022 șef adjunct al Consiliului de Securitate Națională al Federației Ruse: „Sunt adesea întrebat de ce postările mele de pe Telegram sunt atât de dure. Răspunsul este că îi urăsc, sunt niște nenorociți și degenerați. Ei vor moartea pentru Rusia. Și atâta timp cât voi fi în viață, voi face totul pentru a-i face să dispară”, a transmis Medvedev. Acest mesaj a fost publicat imediat după un altul cu avertismentul că Rusia este gata să-și extindă ofensiva dacă teritoriul său va fi atacat de rachetele furnizate Ucrainei. „Călăreții Apocalipsei sunt deja pe drum”, Moscova va ataca orașe din vest, lângă UE, dacă Ucraina va folosi rachete furnizate de SUA pentru a ataca Rusia.

            Previziunile lui Medvedeev

            Rusia se confruntă cu un viitor economic incert din cauza măsurilor care au urmat invadării Ucrainei de către Vladimir Putin, fapt care a izolat țara de sistemul financiar mondial[10]. Dimitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, a scris pe 13 mai 2022, pe canalul său de socializare Telegram că efectele sancțiunilor împotriva țării sale vor fi resimțite la nivel internațional. Într-o postare intitulată „Ce se va întâmpla în continuare sau lumea după sancțiunile anti-ruse”, Medvedev a subliniat în 10 puncte cum s-ar putea prăbuși lanțurile de aprovizionare, ar putea crește inflația și ar urma crize alimentare și financiare:

  1. sancțiunile energetice împotriva Rusiei vor duce la prețuri mai mari la combustibilii fosili și vor încetini dezvoltarea economiei digitale;
  2. ar putea exista o „criză alimentară internațională cu drepturi depline”, în care unele țări să se confruntă cu „foamete”;
  3. conflictele militare nerezolvate vor izbucni, vor apărea noi epidemii și instituțiile internaționale care nu au reușit să rezolve „situația din Ucraina”, precum Consiliul Europei, își vor pierde relevanța.

            Dimitri Medvedev a sugerat, de asemenea, că sancțiunile împotriva țării sale ar putea fi stimulentul către o nouă ordine mondială pe care Moscova a declarat anterior că o va saluta; „se vor forma noi alianțe internaționale ale țărilor bazate pe criterii pragmatice mai degrabă decât pe ideologii anglo-saxone. Ca urmare, va fi creată o nouă arhitectură de securitate, ar scoate în evidență „slăbiciunea conceptelor occidentalizate ale relațiilor internaționale, cum ar fi ordinea bazată pe reguli, prăbușirea ideii unei lumi centrate pe America”.

            Într-un discurs, rostit la Kremlin pe 21 februarie 2022, Putin a acuzat SUA și NATO de „dezvoltarea nerușinată a teritoriului Ucrainei ca teatru de operațiuni militare”.

          “Plecarea” din Europa

            Marea Europă capitulează economic și financiar în fața războiului ruso-ucrainean și se predă Statelor Unite ale Americii[11]: Statele Unite vor vinde Europei pe lângă arme și cereale, gaze naturale și petrol. Prețul este mai mare, evident, decât dacă ar fi cumpărat din Rusia și Ucraina. Europa a întors spatele Rusiei și a pus restricții în toate domeniile: cultură, sport, știință, educație, economie și finanțe. Firme cu capital privat și de stat ale Federației Ruse au fost blocate să mai desfășoare activități economice în Europa.

            O altă greșeală este blocarea firmelor europene de a avea activități economice și financiare în Federația Rusă. Scoaterea Rusiei sau blocarea Rusiei în multe organisme internaționale pot produce perturbări catastrofale pentru toată lumea, dar, mai ales pentru Europa. Am scris corect că Rusia va pleca din Europa, nu fizic, ci, economic, sportiv etc. Primul pas l-a făcut Federația de Fotbal, care se pregătește să se înscrie în asociația de profil din Asia. Vor urma, probabil, și alte asociații: în Asia sunt multe țări care nu văd cu ochi buni multe practici ale SUA.

            Statele Unite au impus multe restricții multor state din Asia: China, Corea de Nord, Pakistan, Iran, Arabia Saudită, Afghanistan, Siria. Economic, Rusia poate colabora cu aceste țări și, astfel, să-și poată vinde o parte din produsele brute și finite…

            Prin diferite fonduri de investitii și investitori de origine rusă, România are cca 30% din economie implicată în acest joc politic, cu blocaje economice și financiare. Din zel, autoritățile române respectă tot ce transmit instituțiile europene și blochează tot ce aparține de Rusia: nu mai contează că se vor închide firme, că Oamenii vor fi pe drumuri…

Sectorul financiar – dispute privind pierderile înregistrate

Sectorul financiar al Rusiei ar fi suferit pierderi directe de sute de miliarde de dolari ca urmare a sancțiunilor impuse de SUA și UE de la invazia rusească în Ucraina, relevă Bloomberg, care citează un document intern al Ministerului rus de Finanțe[12]: estimarea a fost inclusă într-o prezentare pentru o reuniune la nivel înalt a oficialilor ruși pe tema răspunsului la sancțiunile occidentale, organizată în august 2022. Potrivit sursei citate, sancțiunile internaționale impuse de la declanșarea războiului au provocat pagube semnificative pe piețele de capital și în sectorul bancar, pe lângă pierderea accesului la rezerve valutare în valoare de 300 de miliarde de dolari, precum și la echipamente și software cheie.

            80% din activele sectorului bancar intră sub incidența sancțiunilor, iar instrumente financiare precum derivatele, operațiunile de hedging, euroobligațiunile și ofertele publice inițiale au „dispărut practic”. Documentul se concentrează pe efectele sancțiunilor asupra sistemului financiar și nu abordează impactul asupra economiei în general: Bloomberg notează că impactul unora dintre sancțiuni s-a atenuat în comparație cu cifrele din prezentarea datată 29 august.

            Pe de altă parte, un studiu al Universităţii americane Yale, prezentat tot în august 2022, arată că impactul sancţiunilor occidentale asupra economiei ruse este mult mai important decât arată datele oficiale: „În ciuda iluziilor de autosuficienţă şi de substituţie a importurilor, producţia internă rusă s-a oprit complet şi nu are capacitatea de a înlocui companiile, produsele şi talentele pierdute”. Companiile care au părăsit ţara „reprezintă aproximativ 40% din PIB-ul acesteia, anulând aproape complet cele trei decenii de investiţii străine”, mai notează autorii acestui studiu.

            Statisticile oficiale ruse arată că în primul semestru din 2022, economia Rusiei a înregistrat o scădere de 0,4% față de aceeași perioadă a anului 2021. Cu toate acestea, FMI și-a îmbunătățit în august 2022, estimarea privind evoluția economiei rusesți de la o scădere de 8,5%, la doar 6%. Pentru 2023, experții FMI estimează o scădere de doar 3,5%.

Singura cosmonaută rusă

Ana Kikina, singura cosmonaută rusă în activitate a declarat pe 26 august 2022 că este pregătită pentru un zbor programat la începutul lunii octombrie 2022 spre Staţia Spaţială Internaţională (ISS) în cadrul unei misiuni ce va fi realizată în comun cu NASA (vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/singura-cosmonauta-rusa-in-activitate-a-declarat-ca-este-pregatita-sa-participe-la-o-misiune-spatiala-internationala_2529345.html, postat pe 26 august 2022).

Anna Kikina, în vârstă de 37 de ani, va participa la zborul programat să aibă loc pe 3 octombrie la bordul unei capsule Crew Dragon, fabricată de compania americană privată SpaceX. Doi astronauţi americani – Nicole Mann şi Josh Cassada – şi un astronaut japonez – Koichi Wakata – vor participa şi ei la această misiune internaţională. Vehiculul va fi lansat de la Centrul Spaţial Kennedy din Florida (SUA): “Sunt pregătită pentru acest zbor. Voi merge în SUA pe 8 septembrie pentru ultima sesiune de antrenament, activităţi pre-lansare şi diverse proceduri”, a declarat Anna Kikina, care este de formaţie inginer, într-o conferinţă de presă difuzată de agenţia spaţială rusă Roscosmos.

Ana Kikina este cea de-a cincea femeie rusă care zboară în Spaţiu în calitate de cosmonaut profesionist şi, totodată, prima cosmonaută din ţara ei care participă la o misiune a companiei americane SpaceX. Întrebată despre atitudinea astronauţilor americani faţă de ea, în contextul tensiunilor diplomatice majore asociate războiului din Ucraina, Anna Kikina a spus că se simte apreciată de colegii ei din Statele Unite: “Sunt foarte fericită să fac parte din acest echipaj”, a spus cosmonauta rusă.

Ultima femeie rusă care a zburat în spaţiu înainte de Anna Kikina este Elena Serova, care a petrecut 167 de zile la bordul ISS în 2014 şi 2015. Fosta Uniune Sovietică este ţara care a trimis în Spaţiu prima femeie din Istoria Omenirii, Velentina Tereşkova, pe 16 iunie 1963, urmată de Svetlana Saviţkaia, prima femeie care a efectuat o ieşire extravehiculară în Spaţiu, în iulie 1984.

În octombrie 2021, Rusia a trimis în spaţiu o actriţă, Iulia Peresild, pentru a filma primul lungmetraj turnat pe orbita Terrei, înaintea unui proiect similar american cu Tom Cruise în distribuţie. Spaţiul reprezintă unul dintre rarele domenii în care Statele Unite şi Rusia continuă să coopereze în pofida tensiunilor diplomatice dintre cele două ţări. Pe 21 septembrie 2022, un astronaut de la NASA, Francisco Rubio, urmează să ajungă pe ISS la bordul unui vehicul rusesc Soyuz alături de doi cosmonauţi ruşi, Serghei Prokopiev şi Dmitri Petelin.

Toxina botulinică de tip B

Ministerul rus al Apărării a anunțat pe 20 august 2022 că Moscova are dovezi ale utilizării de către armata ucraineană împotriva armatei ruse a unor agenți chimici[13]: “Dovezile de terorism chimic din partea regimului de la Kiev vor fi trimise în mod oficial la OIAC (Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice) prin intermediul misiunii permanente a Rusiei”, a precizat Ministerul rus al Apărării într-un comunicat citat de agenția rusă Interfax.

Potrivit Ministerului Apărării al Federației Ruse, la 31 iulie 2022, militarii ruși care executau sarcini în zona așezării Vasilievka, regiunea Zaporojie, au fost transportați la un spital militar cu semne de otrăvire gravă: “În urma examinării, în corpul militarilor a fost depistată o substanță toxică, toxina botulinică de tip B. Pentru a stabili cauza otrăvirii, specialiștii Institutului Principal de Cercetare și Testare a Medicinei Militare al Ministerului rus al Apărării (Sankt Petersburg) au efectuat o analiză suplimentară, care a confirmat fără echivoc prezența unei otrăviri organice de origine artificială – toxina botulinică de tip B. În prezent, Federația Rusă pregătește documente justificative cu rezultatele tuturor analizelor efectuate asupra faptului de terorism chimic realizat de regimul Zelenski. Pe fondul înfrângerilor militare din Donbas și din alte regiuni, regimul Zelenski a autorizat acte de terorism cu otrăvuri chimice împotriva militarilor și civililor ruși”, a preciza Ministerul rus al Apărării.


[1] Vezi site-ul Armistițiu cosmic ruso-american: Acord NASA-Rosatom privind transportul astronauților (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 16 iulie 2022

[2] Vezi site-ul Russia to pull out of International Space Station (msn.com), postat și vizitat pe 26 iulie 2022

[3] Vezi site-ul Serghei Lavrov: Prioritatea Rusiei este dezvoltarea relației cu China (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 24 mai 2022

[4] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/moscova-anunta-o-lista-de-importuri-paralele-dupa-ce-marile-branduri-au-iesit-de-pe-piata-rusa.html, postat și vizitat pe 7 mai 2022

[5] Vezi site-ul Rusia a lansat pe orbită o navă spațială militară secretă, ce ar putea fi folosită în războiul din Ucraina | ActiveNews, postat și vizitat pe 2 mai 2022

[6] Vezi site-ul Rusia a limitat exporturile de gaze nobile, un ingredient cheie pentru fabricarea cipurilor (descopera.ro), postat și vizitat pe 5 iunie 2022

[7] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/noua-doctrina-navala-a-rusiei-discursul-lui-vladimir-putin_2494075.html, postat și vizitat pe 31 august 2022

[8] Vezi site-ul Russia scraps remaining COVID restrictions (msn.com), postat și vizitat pe 1 iulie 2022

[9] Sursa: România Muncitoare, nr. 303, aprilie-mai 2022, pp. 17-18

[10] Vezi site-ul Russia’s Dmitry Medvedev Predicts ‘Collapse of…U.S.-Centric World’ (msn.com), postat și vizitat pe 13 mai 2022

[11] Sursa: România Muncitoare, nr. 303, aprilie-mai 2022, pp. 3-4

[12] Vezi site-ul Rusia – pierderi de sute de miliarde în sectorul financiar din cauza sancțunilor – CursDeGuvernare.ro, postat și vizitat pe 15 septembrie 2022

[13] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/rusia-acuza-ucraina-de-folosire-unor-arme-chimice-militari-rusi-din-zaporojie-otraviti-cu-toxina-botulinica_2521445.html, postat și vizitat pe 20 august 2022

Translate »