REPUBLICA BELARUS: UN STAT ARTIFICIAL ÎNTREȚINUT…

Emilian M. Dobrescu

100.000 de persoane forțate să plece în exil

Cel puțin 100.000 de oameni și-au părăsit țara în perioada 2020-2022, din cauza fricii, a represiunii și presiunii judiciare împotriva vocilor disidente[1]: potrivit unei statistici efectuate pe 21 martie 2023 de către serviciile Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Volker Türk, nu mai puțin de 1.459 de persoane au fost reținute în mod arbitrar pentru „acuzații motivate de considerente politice. În februarie 2023, cel puțin 2.416 de persoane au fost condamnate pentru extremism, inclusiv pentru încălcări grave ale ordinii publice, insultarea președintelui țării și incitarea la discordie socială”, a declarat Nada Al-Nashif, Înaltul Comisar adjunct al Națiunilor Unite pentru drepturile Omului. În fața Consiliului pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite, ea a descris un climat de teroare care nu cruță nici presa: „Majoritatea presei independente a fost declarată extremistă de către autorități, așa cum s-a întîmplat recent cu Asociația Jurnaliştilor din Belarus (BAJ)”, a adăugat doamna Al-Nashif.

Potrivit unui bilanţ întocmit în februarie 2023, numărul ONG-urilor dizolvate a ajuns la 797, iar 432 de organizaţii şi-au închis porţile pentru a evita urmărirea penală. În acest context, în decembrie 2022, Comisia de experți a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) pentru aplicarea convențiilor și recomandărilor a cerut Minsk-ului să renunțe la politica sa de distrugere a mișcării sindicale independente și să reducă la tăcere vocile libere ale muncitorilor: Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului (OHCHR) a declarat că a documentat „o persistență a practicilor larg răspândite și sistematice de tortură și rele tratamente împotriva persoanelor din cauza opoziției lor reale sau aparente față de guvern. Unele dintre încălcările drepturilor Omului documentate pot constitui, în continuare, crime împotriva Umanității, având în vedere caracterul lor intenționat îndreptat, larg și sistematic împotriva populației civile, definit prin opoziția reală sau aparentă a acesteia față de guvern și pretenția sa de legitimitate electorală”, a confirmat șeful adjunct al Drepturilor Omului al Națiunilor Unite.

În ultimii ani, Minsk-ul și-a intensificat arsenalul represiv. Potrivit ONU, modificările legislative recente fac posibilă ierderea cetățeniei de către o persoană condamnată pentru „participare la activități extremiste sau pentru lezarea gravă a intereselor Republicii Belarus”, insultarea președintelui, participarea la revolte în masă sau deteriorarea proprietății publice. Pentru OHCHR, noțiunea de „extremism” este definită prea larg în legislația națională, ceea ce a permis deschiderea multor dosare penale de către biroul procurorului general: „Aceste amendamente, care autorizează în linii mari represiunea abuzivă și deschid ușa apatridiei, ar trebui abrogate”, a spus doamna Al-Nashif.

Pe iulie 2022, codul de procedură penală a fost modificat pentru a permite procese în lipsă, făcând posibilă astfel judecarea activiștilor politici din străinătate: „Sfera de aplicare a pedepsei cu moartea a fost extinsă și în 2022 pentru a include actele de terorism în sens larg, adică a acelor acte care nu sunt considerate, conform standardelor internaționale, infracțiuni foarte grave”, a adăugat ea, menționând că un proiect de lege semnat pe 9 martie 2023, extinde în continuare pedeapsa cu moartea la „trădarea împotriva statului”.

Raportul OHCHR îndeamnă guvernul Republicii Belarus să elibereze imediat toți prizonierii condamnați politic, precum și alte persoane deținute în mod arbitrar și de a pune capăt tuturor celorlalte încălcări ale drepturilor Omului în curs, inclusiv represiunii sistematice a societății civile, a presei independente, a grupărilor de opoziție și a sindicaliștilor. Confruntat cu această situație sumbră, descrisă de serviciile Înaltului Comisar, Volker Türk, reprezentantul Minskului notează că țara sa „trăiește și se dezvoltă în ciuda presiunii și isteriei exercitate de un anumit număr de țări occidentale și de așa-zisa expertiză OHCHR care, ”de ani de zile a produs rapoarte părtinitoare despre țara mea, dintre care unul este prezentat astăzi. Republica Belarus își menține stabilitatea în ciuda sancțiunilor impuse de o serie de țări occidentale și a provocărilor regulate care vizează destabilizarea situației și atragerea Belarusului într-un conflict armat”.

          Asociația Jurnaliștilor din Belarus (AJB)

            A fost distinsă cu Premiul Mondial pentru Libertatea Presei UNESCO, Guillermo Cano 2022, la recomandarea unui juriu internațional format din profesioniști media. Ceremonia de premiere a avut loc pe 2 mai 2022, la Punta Del Este (Uruguay), cu ocazia Zilei Mondiale a Libertății Presei[2]. Sub tema „Jurnalism in the Digital Influence”, conferința a examinat impactul erei digitale asupra libertății de exprimare, a siguranței jurnaliștilor, a accesului la informații și confidențialitate.

            Asociația Jurnaliștilor din Belarus (AJB) a fost înființată în 1995 ca o asociație neguvernamentală a lucrătorilor mass-media, cu scopul de a promova libertatea de exprimare și jurnalismul independent în Belarus. Reunește peste 1.300 de jurnaliști asociați și este membru al Federației Internaționale a Jurnaliștilor (IFJ) și al Federației Europene a Jurnaliștilor (EFJ). În august 2021, în urma unui raid al poliției în birourile sale din Belarus, Curtea Supremă a Belarusului a dispus dizolvarea acestei organizații, la cererea Ministerului Justiției.

            „Timp de 25 de ani, Premiul UNESCO/Guillermo Cano, în vaoare de 25.000 de euro, a atras atenția la nivel mondial asupra curajul jurnaliștilor din întreaga lume care dau dovadă de sacrificiu de sine în căutarea adevărului și transparenței; încă o dată, exemplul lor ne inspiră și ne reamintește de importanța de a ne asigura că jurnaliştii, oriunde s-ar afla, pot lucra liber și în siguranță”, a declarat directorul general UNESCO, Audrey Azoulay.

            Premiul Guillermo Cano recunoaște contribuțiile remarcabile la apărarea sau promovarea libertății presei, în special în fața pericolului; premiul poartă numele de la Guillermo Cano Isaza, un jurnalist columbian asasinat la 17 decembrie 1986, la Bogota (Columbia), în fața birourilor ziarului său, El Espectador.

            Criza post-electorală 2020

            Cel puțin 37.000 de persoane au fost reținute din mai 2020 până în mai 2021 în Belarus în legătură cu criza postelectorală în urma renumirii președintelui Alexandru Lukașenko, a declarat șeful ONU pentru drepturile Omului într-un raport care detaliază „încălcările drepturilor Omului comise cu deplină impunitate”[3]. Aceste persoane au fost plasate în detenție, mai multe dintre ele în detenție administrativă pentru o perioadă de până la 15 zile, potrivit unui raport publicat pe 9 martie 2022 la Geneva, de Oficiul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR). Din cele 37.000 de detenții, peste 13.000 de persoane au fost reținute în mod arbitrar doar pentru perioada care a început cu 9 august 2020 – începutul săptămânii dinainte de alegeri și în săptămâna care a urmat. Potrivit situațiilor analizate și a aproape 150 de discuții cu martori, raportul adaugă că în Timpul acestor „arestări aleatorii”, forțele de securitate au arestat pe toți cei care au ajuns la îndemâna lor, în plus, indivizi neidentificați au suprimat violent demonstrațiile, „creând astfel o atmosferă de frică și anarhie”.

            Potrivit biroului Înaltului Comisar Michelle Bachelet, folosirea pe scară largă a forței inutile și disproporționate a încălcat în mod repetat drepturile Oamenilor; tortura și abuzul au fost, de asemenea, „răspândite și sistematice”, multe persoane fiind vizate pentru opoziția lor reală sau percepută față de guvern. Analiza OHCHR a constatat că indivizii au fost vizați într-un model consecvent de arestare, detenție – inclusiv lipsa comunicării cu ei – tortură sau rele tratamente. Au fost confirmat și acte de viol și violență sexuală, bazată pe gen și negarea sistematică a dreptului la un proces echitabil și la un proces echitabil. În plus, 969 de persoane au fost reținute la sfârșitul anului 2021 din motive care pot fi considerate politice și mai multe persoane au fost condamnate la pedepse de 10 ani închisoare sau mai mult. Începând cu 4 martie 2022, această cifră a crescut la 1.084, în special în legătură cu reprimarea manifestațiilor după referendumul care a permis reconsiderarea statutului non-nuclear al Belarusului: „Acțiunile pe scară largă și susținute ale autorităților, care vizează zdrobirea disidenței și suprimarea societății civile, a presei independente și a grupurilor de opoziție, protejând în același timp pe autorii acestor acte, indică o situație de impunitate totală în Belarus”, a spus Michelle Bachelet.

            Raportul OHCHR mai concluzionează că amploarea și caracteristicile încălcărilor identificate, caracterul lor larg răspândit și sistematic, necesită o evaluare suplimentară a probelor disponibile din perspectiva dreptului penal internațional aplicabil: acesta este în special cazul în ceea ce privește detențiile arbitrare în masă din 9 până în 14 august 2020. În fața acestei represiuni asupra Oamenilor, Înaltul Comisar atacă autoritățile din Belarus pentru că nu și-au onorat obligațiile de stabilire a responsabilităților. Mai rău, guvernul a urmat „o politică activă” prin intimidare, în special împotriva avocaților. „Impunitate totală”, a adăugat doamna Bachelet. Raportul menționat solicită investigații independente prompte și eliberarea tuturor deținuților: „Evaluarea nu numai că evidențiază încălcările aduse drepturilor persoanelor care au încercat să-și exercite drepturile fundamentale, dar a evidențiat și incapacitatea victimelor de a avea acces la justiție”, a concluzionat șeful ONU pentru drepturile Omului.

Guvernul recunoaște

Aproximativ 200 de cetățeni belaruși fac parte din batalioanele naționaliste ucrainene, a anunțat ministrul adjunct al afacerilor interne din Belarus, Gennady Kazakevich[4]: „Potrivit rapoartelor, în rândurile batalioanelor naționaliste din Ucraina se află aproximativ 200 de cetățeni belaruși, participanți la acțiunile de protest din 2020, care au comis diferite tipuri de infracțiuni și au reușit să scape de instanță și de anchetă”, a declarat șeful adjunct al Ministerului Afacerilor Interne pe site-ul departamentului.

Pe 6 iunie 2022, liderul opoziției din Belarus, Svetlana Tihanovskaia, care se află în Polonia, a făcut o declarație potrivit căreia cel puțin 1.500 dintre compatrioții săi luptă de partea forțelor armate ale Ucrainei: „A fost organizat un batalion. Acum are 1.500 de luptători. De fapt, el nu este singur, se află în diferite orașe subordonate armatei ucrainene”, a declarat Tihanovskaia într-un interviu acordat ziarului Corriere della Sera. „Acum, unii urmează cursuri de formare în alte țări, nu pot să spun unde”, a adăugat ea.

Liderul Republicii Belarus, Alexander Lukașenko, a subliniat în repetate rânduri că țara sa nu este implicată în conflictul din Ucraina, el fiind un apropiat al președintelui Vladimir Putin…

          Opțiuni…

          Președintele Belarusului, Alexander Lukașenko, a declarat pe 3 decembrie 2022 că Occidentul încă ia în considerare „opțiuni pentru continuarea ostilităților în Ucraina”, ceea ce va însemna că operațiunea militară specială a armatei ruse va continua[5]: “Ei caută cum să continue războiul și atunci operațiunea specială nu se va opri”, a spus Lukașenko la o întâlnire cu ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu.

            Alexander Lukașenko a mai spus că ”oponenții Rusiei nu se grăbesc să negocieze. Dacă vor să lupte până la capăt, fie că este un ucrainean, polonez sau chiar mercenar, ei bine, e treaba lor, este dreptul lor și nu cred că oponenții sunt pregătiți pentru negocieri, cu drepturi depline. Republica Belarus este pregătită însă să facă totul conform unui acord deschis și real privind finalul conflictului. Nnici Rusia, nici Belarus nu au vrut și nici nu-și doresc acest război”…

          Teama de represiune

            Frica de represiune a determinat zeci de mii de cetățeni belaruși să fugă în străinătate, a declarat un expert independent al ONU în drepturile Omului[6]: „Din 23 mai 2021 și de la aterizarea forțată la Minsk a unui avion de linie, cu unicul scop de a aresta un dizident care se afla la bord, oponenții au simțit că nu se pot simți în siguranță nicăieri”, a declarat d-na Anaïs Marin, raportorul special al ONU pentru situația drepturilor Omului în Belarus. Potrivit acesteia, incidentul cu avionul de linie somat să aterizeze la Minsk, care a șocat comunitatea internațională, ilustrează voința autorităților de la Minsk „de a pune capăt oricăror forme de disidență”, a adăugat ea în Timpul unui discurs în fața Consiliului pentru Drepturile Omului, la Geneva (Elveția). În aceste condiții, alegerea oferită în prezent belarușilor care nu împărtășesc opiniile liderilor lor se rezumă la trei variante: supunere, ceea ce înseamnă autocenzură; rezistența, care îi expune arestării sau fuga pentru cei care reușesc să plece din țară: „Este o formă de purificare care amintește de cele practicate de regimurile totalitare”, a regretat expertul independent ONU.

            În ciuda acestor provocări imense, actorii și organizațiile societății civile au dat dovadă de „curaj, rezistență și pacifism exemplar”; pe teren, „persecuțiile împotriva oponenților, a apărătorilor drepturilor Omului, a jurnaliştilor independenţi şi a liderilor asociaţiilor care critică politicile guvernamentale au fost sistematice de zeci de ani în Belarus”. Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât continuă să se deterioreze. Potrivit expertului independent, autoritățile par să fi lansat un atac oficial împotriva întregii societăți civile, vizând Oameni din toate categoriile sociale, fără să cruțe nici o generație sau categorie socio-profesională. De asemenea, au fost loviți personal medical, profesori, studenți, pensionari, muncitori, antreprenori, informaticieni, bloggeri, artiști și chiar persoane implicate în activități de caritate. Pe lângă represiune și intimidare, există represalii, care afectează rudele – părinții, copiii, vecinii, colegii victimelor. Aceștia din urmă sunt, de asemenea, supuși hărțuirii, șantajului și presiunii, într-un mod deosebit de nedrept și crud.

            Raportul prezentat Consiliului pentru Drepturile Omului menționează „numeroasele descinderi ale poliției în sediul mai multor redacții, precum și la locuințele angajaților acestora; aceste descinderi se încheie de fiecare dată cu „sechestrarea de echipamente informatice, reținerea jurnaliștilor și deschiderea de cercetări penale sub pretexte dubioase (acuzații de evaziune fiscală sau organizare de demonstrații neautorizate, de exemplu)”. 24 de jurnalişti au fos trimiși în detenţie pentru că şi-au făcut meseria, chiar și comunitatea universitară a fost vizată: „Aceste măsuri urmăresc să reducă la tăcere toți cei care ar dori să contribuie la dezbaterea publică”, a spus expertul. Această politică represivă îi lovește și pe cei care se mulțumesc să-și exprime o opinie personală, într-un cadru privat sau pe rețelele de socializare. „De acum înainte, simplul fapt de a arăta atașamentul față de simbolurile naționale istorice poate fi considerat un act extremist și expus la urmărire penală”, a deplâns doamna Marin.

            În 2020-2021, peste 35.000 de persoane au fost reținute în mod arbitrar pentru că și-au exercitat dreptul la libertatea de întrunire pașnică sau și-au exprimat solidaritatea cu victimele abuzului: „Mii de Oameni au suferit violențe, bătăi, umilințe și intimidare din partea forțelor de securitate”, a observat raportorul special. „Mi s-a spus despre utilizarea aproape sistematică a torturii sau a altor forme de tratament degradant sau inuman împotriva persoanelor aflate în detenție”, a adăugat doamna Marin, menționând că aceste „încălcări extrem de grave nu au dus la nici o urmărire penală în Belarus, unde justiția sistemului nu reușește să protejeze victimele încălcărilor drepturilor Omului”. Pentru raportorul special, această impunitate persistentă explică de ce abuzurile continuă până în zilele noastre. „Autorii celor mai grave încălcări vor trebui, totuși, să răspundă”, a concluzionat d-na Anaïs Marin, subliniind că „majoritatea drepturilor Omului au suferit un regres clar în Belarus; trebuie remarcat faptul că delegația Belarusului a lipsit în Timpul examinării raportului d-nei Anaïs Marin în fața Consiliul pentru Drepturile Omului.

---

[1] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2023/03/1133527, postat și vizitat pe 22 martie 2023

[2] Vezi site-ul L‘Association des journalistes du Bélarus reçoit le Prix mondial de la liberté de la presse de l’UNESCO | ONU Info, postat și vizitat pe 2 mai 2022

[3] Vezi site-ul Bélarus : plus 37.000 détentions liées à la crise post-électorale de 2020, selon l’ONU | ONU Info (un.org), postat și vizitat pe 9 martie 2022

[4] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/guvernul-de-la-minsk-recunoaste-sute-de-cetateni-din-belarus-lupta-in-ucraina-impotriva-rusilor_2426720.html, postat și vizitat pe 13 iunie 2022

[5] Vezi site-ul Lukashenko says war will continue because West considers options to «continue hostilities» (msn.com), postat și vizitat pe 4 decembrie 2022

[6] Vezi site-ul Peur, exil, prison et harcèlement : comment le Bélarus neutralise ses dissidents (experte indépendante de l’ONU) | ONU Info (un.org), postat și vizitat pe 5 iulie 2021