POLITICA DE APĂRARE COMUNĂ A UE

Emilian M. Dobrescu

            17 proiecte de apărare europeană comună

            Pe 7 martie 2018, 25 de state membre UE au aprobat la Bruxelles, o istă de 17 proiecte în cadrul Cooperării Structurate Permanente (CSP), pactul în domeniul Apărării adoptat în decembrie 2017[1]. Cele trei state care nu participă la CSP sunt Regatul Unit al Marii Britanii, care s-a retras din Uniunea Europeană, Danemarca şi Malta. Marea Britanie a respins totdeauna ideea unei integrări europene în domeniul Apărării. Proiectele aprobate de către miniştrii Apărării ai celor 25 de state membre UE sunt:

1. Centrul de Comandă Medicală, lider de proiect Germania.
2. Sistemul European de Comunicații Securizate (ESSOR), lider de proiect Franța.
3. Rețeaua de hub-uri logistice europene și suport operațional, lider de proiect Germania.
4. Mobilitate militară, lider de proiect Olanda.
5. Centrul de antrenamente pentru misiuni UE (EU TMCC), lider de proiect Germania.
6. Centrul de certificare a pregătirii armatelor europene, lider de proiect Italia.
7. Funcțiunea operațională energetică (EOF), lider de proiect Franța.
8. Capacitatea de dislocare a pachetului de ajutor în caz de dezastru militar, lider de proiect Italia.
9. Sisteme (semi) autonome maritime pentru operațiuni de deminare (MAS MCM), lider de proiect Belgia.
10. Supraveghere și protecție maritimă și portuară (HARMSPRO), lider de proiect Italia.
11. Reforma sistemelor de supraveghere maritimă, lider de proiect Grecia.
12. Platforma comună de informare amenințări cibernetice și răspuns rapid, lider de proiect Grecia.
13. Echipe de reacție rapidă cibernetică și asistență mutuală, lider de proiect Lituania.
14. Sisteme strategice de comandă și control a operațiunilor și operațiilor, lider de proiect Spania.
15. Vehicol blindat pentru infanterie/Vehicol de asalt amfibiu/Vehicol cu blidaj ușor, lider de proiect Italia.
16. Sprijin indirect de artilerie (EuroArtillery), lider de proiect Slovacia.
17. Centrul de operațiuni pentru răspuns la crize (EUFOR CROC), lider de proiect Germania.

      România participă la următoarele proiecte: Centrul de Comandă Medicală, Sistemul European de Comunicații Securizate, Mobilitate militară, Echipe de reacție rapidă cibernetică și asistență mutuală.

            Armata modulară

            Uniunea Europeană are în vedere crearea unei forţe militare comune de până la 5.000 de militari până în 2025 pentru a interveni într-o serie de crize şi fără să se bazeze pe Statele Unite, potrivit unui proiect de plan strategic (vezi mai jos, Busola Strategică)[2]: capacitatea de desfășurare rapidă a UE ar trebui să fie alcătuită din componente terestre, maritime şi aeriene care ar putea fi schimbate în orice forţă permanentă, în funcţie de criză, potrivit Busolei Strategice. Miniştrii de externe şi ai apărării din UE au dezbătut pe scurt planul la Bruxelles, şi urmează să continue discuţiile cu intenţia convenirii unui document final până în martie 2022.

            La două decenii după ce liderii UE au fost de acord pentru prima dată să înfiinţeze o forţă de 50.000-60.000 de militari, dar pe care nu au reuşit să o operaţionalizeze, proiectul de strategie a şefului diplomaţiei europene, Josep Borrell, este cel mai concret efort de a crea o forţă militară de sine stătătoare care să nu se bazeze pe activele SUA.

            „Avem nevoie de mai multă rapiditate, soliditate şi flexibilitate pentru a ne îndeplini întreaga gamă de sarcini militare de gestionare a crizelor”, se spune în proiectul de plan strategic denumit Busola Strategică. „Trebuie să fim capabili să răspundem la ameninţări iminente sau să reacţionăm rapid la o situaţie de criză, de exemplu o misiune de salvare şi evacuare sau o operaţiune de stabilizare într-un mediu ostil”, se arată în proiect. Nu toate cele 27 de state membre ale UE ar trebui să participe, dar aprobarea oricărei desfăşurări ar necesita un consens.

            Busola Strategică este documentul UE cel mai apropiat de o doctrină militară, asemănător Conceptului strategic al NATO, care stabileşte obiectivele alianţei. Esenţial pentru UE, Joseph Borrell doreşte ca statele membre să se angajeze să „furnizeze active asociate şi factori strategici necesari”.

            Din 2007, UE a menţinut grupuri de luptă de 1.500 de militari, dar acestea nu au fost niciodată folosite, în ciuda eforturilor de a le disloca în Ciad şi Libia. Împărţirea grupurilor de luptă în unităţi mai mici le-ar putea face mai flexibile şi mai dislocabile: „Folosirea modulelor ne va oferi o mai mare flexibilitate pentru a ne adapta forţa la natura crizei… Acest lucru este esenţial dacă dorim să depăşim obstacolele cu care ne-am confruntat în trecut”, se arată în proiectul Busola Strategică.

            Avertismentul Agenției Europene pentru Apărare

            Statele Uniunii Europene ar trebui să cumpere arme în comun pentru a reface stocurile după ce au aprovizionat Ucraina aflată în război cu Federația Rusă, a declarat şeful agenţiei de apărare a blocului european, care a avertizat că Statele Unite s-ar putea să nu fie întotdeauna capabile să protejeze Europa de ameninţări[3]: “Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei demonstrează deficienţele noastre în materie de înzestrare”, a declarat Jiri Sedivy, directorul executiv al Agenţiei Europene pentru Apărare (EDA).      EDA se află în discuţii cu firmele europene de armament pentru a stimula producţia, precum şi cu diferite ţări, pentru a se asocia ca să cumpere echipamente şi muniţie. “Ceea ce este important este ca noi, Uniunea Europeană, să fim capabili să devenim un furnizor credibil de securitate, pentru protejarea cetăţenilor”, a mai spus oficialul.

            “Statele Unite vor fi inevitabil angajate în regiunea Asia-Pacific şi nu vor fi capabile să furnizeze unele dintre elementele esenţiale, cum ar fi transportul aerian strategic, avioanele de recunoaştere, rachetele ghidate cu precizie şi apărarea aeriană”, a mai arătat directorul EDA, care a subliniat, de asemenea, că ameninţarea terorismului şi a statelor eşuate din Orientul Mijlociu sau Africa de Nord este în creştere.

            Europa a avut o abordare fragmentată în materie de apărare, ţările echipându-şi în mare parte armatele pe cont propriu, ceea ce a dus la un mozaic de arme şi echipamente incompatibile. Războiul din Ucraina a pus Europa în faţa celei mai mari provocări din ultima generaţie, expunând diviziuni profunde în ceea ce priveşte modul de a aborda Federația Rusă.

            Cheltuielile europene în domeniul apărării au depăşit pentru prima dată 200 de miliarde de euro în 2021, în creştere cu 6% faţă de anul 2020, cea mai mare creştere de când regiunea a început să stimuleze cheltuielile militare în 2015, după anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia. Fără ajutorul SUA, UE ar avea dificultăţi în a se apăra singură, neavând informaţii, avioane de recunoaştere şi apărare antirachetă cu rază medie de acţiune şi nici nave amfibii şi submarine, potrivit unui raport din 2020 al Parlamentului European.

            Busola Strategică

          Busola Strategică este documentul de strategie militară al Uniunii Europene, care evidențiază pentru prima dată amenințările cu care se confruntă blocul european și tratează modul de gestionare a crizelor, dezvoltarea capacităților de apărare, precum și parteneriatele care sunt menite să „stabilizeze o viziune strategică comună pentru securitatea și apărarea UE în următorii 5-10 ani”[4].

 

            Autonomia strategică și cooperarea cu NATO

            Conceptul de autonomie strategică, obiectivul UE de a acționa independent în politica sa externă și de securitate, apare o singură dată în strategia de 28 de pagini: „Recentele schimbări geopolitice ne amintesc că UE trebuie să-și asume urgent mai multă responsabilitate pentru propria sa securitate, acționând în vecinătatea sa și dincolo, cu parteneri ori de câte ori este posibil, și singură atunci când este necesar”, se arată în proiectul de strategie.

            În ceea ce privește relațiile UE-NATO, se face referire la viitoarea Declarație comună UE-NATO, prezentată drept element-cheie pentru cooperarea viitoare. Documentul abordează îngrijorările unor state membre ale UE din Europa de Est, care privesc NATO ca principalul lor furnizor de securitate.

            Strategia militară europeană se axează pe cooperarea strânsă a statelor membre UE în operațiunile de gestionare a crizelor, în dezvoltarea capacităților militare, prin derularea de exerciții și legiferarea conceptului de mobilitate militară: începând cu 2022, UE intenționează să avanseze un dialog dedicat pe teme de securitate și apărare cu SUA.

            Proiectul mai precizează că UE rămâne „deschisă să coopereze cu Regatul Unit în domeniul securității și apărării” și se angajează, de asemenea, să consolideze dialogurile cu Balcanii de Vest, vecinătățile de est și de sud, țări din Oceanele Indian și Pacific, precum și din America Latină.

            Strategia mai presupune extinderea prezențelor maritime a UE în zonele de interes, începând cu Oceanele Indian și Pacific, care ar include exerciții maritime cu partenerii regionali Japonia, Coreea de Sud, India, Indonezia și Vietnam.

            Evaluarea amenințărilor

            Elaborată de către Serviciul diplomatic al UE (SEAE) în colaborare cu agențiile de securitate naționale, prima parte a noului plan militar al UE este menită să acopere riscurile și tendințele de securitate din bloc și din întreaga lume. Pe lângă o listă descriptivă a amenințărilor regionale cu care se confruntă blocul, Rusia și China figurează predominant în document: „Acțiunile Rusiei în vecinătatea noastră comună și în alte teatre contrazic viziunea UE asupra lumii și a intereselor sale”, se arată în proiect, adăugând totuși că „strategia UE urmărește angajarea Rusiei în cooperări pe probleme specifice”, cum ar fi clima.

            Mai mulți diplomați UE au afirmat că amenințarea Rusiei ar fi trebuit mai bine precizată prin includerea amenințărilor militare și a ocupației, aprovizionarea UE cu energie și acțiuni hibride. Potrivit proiectului de strategie milatraî a UE, China este descrisă drept „un partener, un competitor economic și un rival sistemic”, care este „din ce în ce mai mult implicat în tensiunile regionale. În ciuda asertivității tot mai mari a Chinei, vom continua să cooperăm în domenii de interes reciproc, cum ar fi combaterea pirateriei, a climei și a securității”, se arată în proiect. Într-o referire la diviziunile interne dintre statele membre despre cum să se ocupe cel mai bine de Beijing, documentul avertizează că acest lucru ar „necesita o unitate puternică” a întregului bloc european.

            Agențiile naționale de informații vor revizui analiza amenințărilor UE cu o frecvență de „cel puțin odată la fiecare 5 ani, începând din 2025 sau mai devreme dacă contextul strategic și de securitate în schimbare o impune”.

 

            Capacitatea de reacție rapidă

            În urma crizei din Afganistan, statele membre UE au discutat în cursul verii lui 2021, idei pentru crearea unei forțe de intervenție și despre posibilitatea ca aceasta să fie constituită pe bază de cooperare militară ad-hoc între statele membre UE interesate. Potrivit proiectului, forța este menită să „răspundă la amenințări iminente sau să reacționeze rapid la o situație de criză, de exemplu, o misiune de salvare și evacuare sau o operațiune de stabilizare într-un mediu ostil”.

            Comanda și controlul forței militare ar aparține fie unui cartier general național prestabilit sau unui organism din cadrul Statului Major Militar al UE (EUMS); grupurile de luptă deja existente ale UE nu au fost niciodată folosite în teren din cauza disputelor privind finanțarea și a reticenței unor state de a le desfășura.

 

            Problema unanimității în decizii

            În prezent, orice operațiune militară care ar implica grupurile de luptă europene are nevoie de decizie unanimă de a le desfășura. Pentru a evita procesul dificil de luare a deciziilor, proiectul propune „aranjamente mai flexibile”. Asta înseamnă că o decizie ar putea fi luată de o coaliție de state dornice și capabile să intervină.

            Statele membre UE au la dispoziție anul 2022 să specifice clar modul în care articolul 44 al Tratatului UE le-ar putea permite să planifice și să conducă o misiune sau o operațiune militară în cadrul UE. Un diplomat est-european a declarat că unele țări membre UE doresc să discute cum poate fi îmbunătățit procesul de luare a deciziilor, dar și că „unanimitatea trebuie să rămână principiul călăuzitor”.

            Fondul European de Apărare

          Comisia Europeană a lansat oficial Fondul European de Apărare, dotat cu aproape 8 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027, prima alocare bugetară a UE în Apărare. Fondul are scopul de a co-finanţa proiectele de cooperare între companii de apărare şi consolidării în acest fel a autonomiei europene[5]. „Pentru prima dată, Uniunea Europeană investeşte o parte a bugetului său în apărare”, a declarat comisarul european pentru piaţă internă Thierry Breton. Noul fond este dotat cu 7,95 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027.

            Potrivit lui Thierry Breton, “Fondul European de Apărare este o contribuţie absolut esenţială la o mai mare suveranitate europeană”, Uniunea Europeană trebuind să devină “progresiv un actor al securităţii la nivel mondial”. Fondul este menit să finanţeze, împreună cu statele membre, proiecte de cooperare care promovează inovaţii tehnologice şi se adresează atât marilor grupuri din industria apărării, cât şi micilor întreprinderi şi start-up-uri.

            Acordul politic preliminar pentru crearea Fondului European de Apărare a fost încheiat încă din februarie 2019 de Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană după negocieri tripartite.

            SUA susțin crearea armatei europene

            Oficialii Administraţiei Joe Biden au anunțat pe 21 noiembrie 2021 că susţin planurile Uniunii Europene de consolidare a capabilităţilor strategice și că încurajează înființarea unei armate europene[6]. Preşedintele Joe Biden susţine „în mod absolut” dezvoltarea capabilităţilor militare europene, afirmă Derek Chollet, consilier în cadrul Departamentului de Stat de la Washington. De asemenea, Derek Chollet a exprimat preocupările SUA privind ritmul lent al programelor UE pentru dezvoltarea capabilităţilor militare, avertizând că există riscul apariţiei unui decalaj în raport cu Statele Unite: „Am asistat la multe reuniuni ministeriale în domeniul apărării atât la Pentagon, cât şi la Bruxelles, iar fiecare ministru insista vehement pentru alocarea mai multor fonduri pentru apărare, pentru armate mai capabile. Dar, apoi, toţi aceşti miniştri erau nevoiţi să meargă în parlamentele țărilor lor, la guvernele lor să susţină acele bugete şi nu aveau success”.

            În acest context, oficialul american a precizat că Statele Unite manifestă disponibilitatea de a oferi consultanţă aliaţilor europeni pentru dezvoltarea capabilităţilor militare: „Noi manifestăm disponibilitatea, Statele Unite vor să ofere consultanţă, vrem o Europă mai puternică. Este în interesul SUA ca Europa să aibă capabilităţi militare mai dezvoltate. De aceea, administraţiile SUA, preşedinţii din ambele partide, secretarii Apărării au insistat despre alocarea a 2% din PIB ca standard bugetar pentru apărare. Este important să depăşim discuțiile teoretice”, a concluzionat Derek Chollet…

---

[1] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/pesco-cele-17-proiecte-de-aparare-comuna-la-care-au-aderat-25-de-state-membre-ue.html, postat și vizitat pe 7 martie 2018

[2] Vezi site-ul UE vrea să creeze o armată modulară cu 5.000 de militari, până în 2025, cu care să intervină rapid în crize, fără să se bazeze pe SUA | Digi24, postat și vizitat pe 16 noiembrie 2021

[3] Vezi site-ul Avertismentul agenţiei de apărare UE: SUA nu vor putea proteja tot timpul Europa – Stiri pe surse – Cele mai noi stiri, postat și vizitat pe 17 decembrie 2022

[4] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/busola-strategica-detalii-din-prima-strategie-militara-a-ue.html, postat și vizitat pe 11 noiembrie 2021

[5] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/fondul-european-de-aparare-lansare-oficiala-prima-alocare-bugetara-ue.html, postat și vizitat pe 1 iulie 2021

[6] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/oficial-american-sua-sustin-infiintarea-unei-armate-europene-237842, postat și vizitat pe 21 noiembrie 2021