Emilian M. Dobrescu

            Anul European al Tineretului

            Pe teritoriul UE, tinerii reprezintă 16% din totalul populaţiei, cu toate că în categoria „tineri” au fost trecute și grupele de vârstă cuprinse între 15-29 de ani[1]. Tinerii sunt puţini şi, de asemenea, destul de vulnerabili: îmbătrânirea populației țărilor Europei indică faptul că vor fi necesare politici demografice diferite în viitor.

            Este motivul pentru care instituţiile UE au decis să facă din 2022, Anul European al Tineretului. În UE, doar una din 6 persoane avea vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani, în momentul studiului Eurostat. Cu alte cuvinte, dintr-o populaţie totală de 447,3 milioane de cetăţeni ai UE, doar 73,6 milioane sunt „tineri”. Dintre aceştia, 37,8 milioane sunt bărbaţi (51 la sută) şi 35,8 milioane sunt femei (49 la sută).

            Avatarurile policii fiscale

          Reacționând la consecințele economice ale invaziei ruse din Ucraina, Comisia Europeană a anunțat pe 23 mai 2022, amânarea aplicării regulilor sale fiscale cu încă un an, până în 2024[2]. Scopul amânării este de a oferi guvernelor statelor membre posibilitatea de a-i sprijini pe cei mai afectați de creșterea prețurilor la energie și de a crește investițiile publice necesare tranziției verzi. „Economia noastră se confruntă cu un al doilea șoc extern în doi ani”, a declarat cu acest prilej comisarul european pentru Economie, Paolo Gentiloni: „Este evident că Uniunea nu a ieșit încă din perioada de recesiune economică severă și de aceea am ajuns la concluzia extinderii clauzei generale de salvare din Pactul de Stabilitate și Creștere Economică și pe parcursul anului 2023”. Comisia cere statelor membre să adopte politici fiscale prudente, arătând că pachetele mari de stimulente nu sunt justificate în situația actuală.

            Regulile fiscale ale UE impun ca deficitele guvernamentale să rămână sub 3% din PIB, iar nivelul datoriei publice sub 60% din PIB. Statele membre cu un nivel al datoriei de peste 60% sunt obligate să revină în ținta stabilită în cel mult 20 de ani (sic!!!).

            Decizia de a prelungi aplicarea clauzei generale de salvare încă un an ridică o parte din presiunea de a găsi un acord pe tema controversată din punct de vedere politic a reformei regulilor fiscale. Procesul de reformă a fost reluat în toamna anului 2021, cu scopul de a avea noi reguli în vigoare pentru anul fiscal 2023. Cu regulile fiscale suspendate încă un an, guvernele statelor membre vor avea mai mult Timp să găsească un compromis cu privire la această reformă. Limitarea cheltuielilor curente în paralel cu creșterea investițiilor este unul dintre principiile cel mai des citate referitor la căile de reformă a regulile fiscale.

            Capitale Culturale Europene

              În 2022, au fost stabilite trei Capitale Culturale Europene: Esch-sur-Alzette din Luxemburg, Kaunas din Lituania și Novi Sad din Serbia. Asocierea în acest program a unui oraș extracomunitar, adică Novi Sad, este o noutate. Capitala provinciei Voivodina ar fi trebuit să fie CCE în 2021, alături de Timișoara, dar, din cauza pandemiei, titulatura s-a amânat pe 2022, respectiv 2023. Novi Sad este ușor accesibil din România…

Cheltuielile UE pentru acțiune climatică

Cheltuielile pentru acțiune climatică în bugetul UE 2014-2020 „nu au fost la fel de mari pe cât s-a raportat” în documentele oficiale, se arată într-un raport al Curții de Conturi Europene, dat publicității la finalul lunii mai 2022[3]: Curtea susține că Uniunea Europeană și-a ratat cu aproximativ șapte puncte procentuale obiectivul de a cheltui cel puțin 20% din buget pentru acțiunile climatice. Comisia Europeană, care gestionează și implementează bugetul UE, a raportat anterior că s-au cheltuit 216 miliarde de euro pentru acțiunile climatice în perioada bugetară 2014-2020. În realitate, cheltuielile relevante pentru climă sunt de cca 13% din bugetul UE – sau 144 de miliarde de euro – față de 20% raportate, se arată în raportul citat: „Nu toate cheltuielile raportate legate de climă din bugetul UE au fost de fapt relevante pentru acțiunea climatică”, a declarat Joëlle Elvinger, membr al Curții de Conturi Europene care a condus auditul. Raportarea se face „înainte ca banii să fie efectiv cheltuiți”, ceea ce înseamnă că cifrele sunt „umflate de fondurile neutilizate sau nedistribuite”, a explicat aceasta. Mai mult, „metodologia de urmărire a cheltuielilor pentru climă ia în considerare doar impactul pozitiv potențial asupra climei și nu urmărește impactul potențial negativ al măsurilor care servesc altor obiective ale UE”, a adăugat ea.

Dând drept exemplu agricultura ecologică, Joëlle Elvinger a spus că cifrele Comisiei ignoră potențialele dezavantaje ale acesteia, cum ar fi scăderea productivității agricole și creșterea importurilor de cereale din țări cu reguli de mediu mai puțin stricte; cele mai mari supraevaluări de cheltuieli pentru climă au fost identificate la capitolul politica agricolă – 60 de miliarde de euro. Similar, contribuția la climă a cheltuielilor în domenii precum transportul feroviar, electricitatea și biomasa a fost, de asemenea, supraevaluată, au spus auditorii…

În bugetul actual, Uniunea Europeană s-a angajat să cheltuiască cel puțin 30% din bani pentru acțiunile climatice, o țintă care crește la 37% atunci când vine vorba de fondul de redresare al UE de 800 de miliarde de euro, adoptat în contextul pandemiei. Însă auditorii și-au exprimat „îngrijorarea cu privire la fiabilitatea” raportării climatice în perioada actuală, spunând că „majoritatea problemelor identificate pentru 2014-2020 rămân în continuare”… În cadrul fondului de 800 de miliarde de euro, Comisia va calcula în avans contribuțiile la cheltuielile climatice, pe baza costurilor estimate stabilite în planurile naționale. Dar verificarea conformității va fi dificilă, a avertizat Curtea, spunând că există un „risc de denaturare a cheltuielilor climatice” semnificativ în raport cu sumele bugetate.

          Dependența de Materiile Prime de Importanță Critică (CRM)

          Tranziția UE către neutralitatea climatică nu ar trebui să înlocuiască dependența de combustibilii fosili cu dependența de alte materii prime, avertizează Parlamentul European în Rezoluția privind Strategia privind Materiile Prime de Importanță Critică (CRM)[4]: documentul abordează și controversata problemă a exploatărilor de CRM, pe care oficialii UE o evită în discuțiile despre economia verde.

            Strategia industrială pentru Europa 2020 conține în varianta actualizată 137 de produse și materii prime (reprezentând 6 % din valoarea totală a mărfurilor importate în UE) utilizate în ecosisteme sensibile de care UE este foarte dependentă – cele mai multe, în industriile energointensive și în ecosistemele de sănătate, precum și alte produse necesare pentru sprijinirea transformării verzi și digitale. Aproximativ 52% din aceste produse sunt importate din China. Numărul de CRM stabilit în 2021 de către UE este de 30.

            La finalul anului 2021, UE asigura următoarele CRM astfel: a) doar 1% din materiile prime pentru fabricarea de turbine eoliane; b) mai puțin de 1% pentru bateriile cu litiu finite; c) mai puțin de 1% din pilele de combustie; d) doar 2% din materiile prime relevante pentru robotică; e) doar 1% din asamblajele fotovoltaice pe bază de siliciu. În schimb, alte țări se află în situația următoare în fața UE: a) China aprovizionează UE cu pământuri rare în procent de 98%; b) Turcia asigură 98% din stocul UE de borat[5]; c) Africa de Sud furnizează 71% din necesarul de platină, 92% din necesarul de iridiu, 80% din cel de rodiu și 93% din cel de ruteniu al UE.

            Tehnologiile cheie pentru care UE trebuie să-și dezvolte lanțurile valorice, pentru a-și atinge obiectivele de competitivitate, independență și reducere a poluării sunt tehnologii de înaltăfinețe, cum sunt cele pentru producerea de bateriile cu litiu-ion, pentru fabricarea celulelor de combustie, a turbinelor eoliene, motoarelor cu tracțiune electrică, tehnologia fotovoltaică, robotica, dronele (UEV), imprimarea 3D și o gamă largă de tehnologii digitale și dispozitive medicale.

            Analizele realizate la comanda Comisiei Europene arată că numai pentru bateriile vehiculelor electrice și stocarea energiei, UE va avea nevoie de până la de 18 ori mai mult litiu și de 5 ori mai mult cobalt în 2030, față de acum. Pentru anul 2050, estimările indicăun consum de aproape 60 ori mai ridicat de litiu și de 15 ori mai mult cobalt, comparativ cu nivelul actual al aprovizionării pentru întreaga economie a UE.

            În 2010, Beijingul a direcționat resurse uriașe către industria sa fotovoltaică, iar acum cei mai mari 10 producători mondiali de panouri solare sunt parțial chinezii. Similar, China este hotărâtă să devină lider global în domeniul vehiculelor electrice, iar până în prezent a reușit să se impună pe piața bateriilor litiu-ion, folosite pentru autovehiculele electrice.

            După ce a pierdut războiul fotovoltaicelor, UE a decis să se impună în domeniul bateriilor litiu-ion, în care speră să devină până în 2025 al doilea producător mondial, după China. În 2018, UE a lansat Planul de acțiune pentru baterii, astfel încât să poată concura rivalii asiatici. Știind că nu pot învinge China la preț, europenii s-au concentrat pe dezvoltarea unor baterii mai ecologice și mai eficiente: astfel, în 2021 s-a investit în bateriile litiu-ion de două ori mai mult în UE (cca 25 miliarde euro), decât în China, conform vicepreședintelui Comisiei Europene pentru relaţii interinstituţionale şi prognoză, Maros Sefcovic.

            Pentru anii 2020 -2030, în Europa a fost anunțată lansarea a aproape 30 de unități de producție de mare capacitate (gigafactories, după denumirea dată de Tesla unității sale din Germania unde se vor produce și autovehicule și baterii); în afară de Gigafactory Tesla din Germania, SUA mai au doar două alte unități de producție de baterii. Dacă ritmul actual va continua, în 2030 UE și SUA vor avea doar 10 gigafactories, iar în același an în China vor exista 140 de fabrici de baterii pentru autoturismele elctrice….

            Strategia UE solicită să se analizeze mai în profunzime posibilitățile de aprovizionare din statele europene bogate în CRM (vezi mai jos, Serbia și Ucraina). În afara acestor țări, eurodeputații consideră necesară o cooperare mai strânsă cu principalii furnizori internaționali din Balcanii de Vest, Europa de Est, Africa etc, și cer Comisiei să apeleze la forurile internaționale pentru a limita restricțiile instituite de unele state la exportul CRM-urilor.

            Gazele din Federația Rusă

            Costurile refacerii stocurilor de gaze naturale ale UE pentru iarna 2022-2023 vor putea fi cu cel puțin 40 de miliarde de euro mai mari decât pentru iarna 2021-2022, la care se adaugă incertitudinile de pe piață, datorate întreruperii livrărilor rusești[6].

            Prețurile de referință la gaze, în mai 2022, au crescut cu aproape 300% față de nivelurile de acum un an, din cauza nesiguranței livrărilor ca urmare a războiului Rusiei din Ucraina. Gigantul energetic rus Gazprom a anunțat pe 12 mai 2022 că nu va mai exporta gaze Europei  prin conducta Yamal. Federația Rusă exporta cca 40% din necesarul de gaze al UE. Deși încasa mari sume pe exportul de gaze, Rusia s-a decis, totuși, să riposteze împotriva sancţiunilor Europei prin reducerea livrărilor, îngreunând reumplerea depozitelor: „Iarna va fi dificilă fără gazele ruseşti. Cheia este să umplem cât mai mult posibil depozitele în Timpul verii”, a declarat Guy Smith, director de comercializare a gazelor naturale şi GNL la compania Vattenfall.

            Comisia Europeană a solicitat operatorilor de stocare a gazelor să umple depozitele la cel puţin 80% din capacitate, până la 1 noiembrie 2022. Atingerea ţintelor cerute de Comisie nu va fi ieftină, având în vedere preţurile mari, ceea ce înseamnă că volumul de gaz care trebuie achiziţionat va costa de aproximativ 4 ori mai mult decât ar fi fost în aceeaşi perioadă a anului 2021.

            „Luând ca punct de plecare sfârşitul lunii aprilie 2022, volumul total de gaze introdus în depozite de la începutul lunii mai până la sfârşitul lunii octombrie 2022 trebuie să atingă 52,5 miliarde de metri cubi. Costul va fi în jur de 58 de miliarde de euro, luând în calcul un preţ de aproximativ 105 de euro/MWh”, a declarat Leon Izbicki, asociat la European Natural Gas la Energy Aspects. Aceeaşi cantitate de gaze ar fi costat doar 14 miliarde de euro, la preţuri de aproximativ 25 de euro/MWh în mai 2021. În 10 mai 2022, depozitele de gaze ale Europei erau pline în proporţie de aproape 38%, în creştere faţă de 26% la 21 martie, potrivit Gas Infrastructure Europe.

            Unele state membre, dependente de gaze au mers şi mai departe: Germania şi Italia vor ca depozitele lor să fie pline în proporţie de 90% până la 1 noiembrie 2022. În România, nivelul minim obligatoriu pentru „fiecare furnizor este de minimum 30% din cantitatea de gaze naturale necesară consumului clienţilor finali din portofoliu”, spune un comunicat ANRE (?! – sic)… Gazele păstrate în depozite reprezintă de obicei aproximativ un sfert din combustibilul folosit în Europa în Timpul iernii, când cererea este mare.        

            Comisia Europeană a declarat că urgenţele de aprovizionare imediată au prioritate faţă de reumplerea stocurilor, o decizie foarte greșită după părerea naostră… Posibilitatea unor reduceri semnificative a livrărilor este în creştere. Bulgaria şi Polonia deja nu mai primesc gaze ruseşti. Gazprom nu mai livrează prin conducta Yamal, după ce Ucraina a oprit tranzitul gazelor ruseşti printr-un punct de tranzit major, într-un teritoriu deţinut de Federația Rusă. Nici unele filiale ale furnizorului de gaze Gazprom Germania, care a fost plasat sub tutela autorităţii germane de reglementare în domeniul energiei la începutul acestui an, nu mai primesc gaze…

            Litiul din Serbia

            Mii de sârbi au blocat pe 4 decembrie 2021, şosele, autostrăzi şi artere urbane, într-un nou protest la adresa guvernului şi a proiectului companiei anglo-australiene Rio Tinto de exploatare a unei mine de litiu: numeroşi manifestanţi s-au adunat pe principalul pod al capitalei Belgrad, scandând „Rio Tinto, pleacă de pe râul Drina!” şi purtând lozinci cu mesaje precum „Stop investitorilor, salvaţi natura!” sau „Pentru pământ, apă şi aer”. Demonstranții au acuzat guvernanții că au modificat Legea referendumului şi pe cea a exproprierii, în beneficiul investitorului.

            Compania Rio Tinto a anunțat că dorește să investească 2,4 miliarde de dolari în acest proiect de exploatare a zăcământului din regiunea Loznica. Conform planului prezentat de companie, exploatarea litiului ar putea aduce Serbiei un profit anual direct de 627 milioane de dolari şi va genera 885 milioane de dolari în sectoarele conexe.

            Ucraina – parteneriatul strategic cu UE

            Vicepreședintele CE Maroš Šefčovič și prim-ministrul Ucrainei, Denys Shmyhal, au semnat în iulie 2021 un memorandum ce stă la baza parteneriatului strategic privind materiile prime, prin care Ucraina a devenit parte a lanțului european al materiilor prime critice și a Alianței europene a bateriilor.

            „Sunt 30 de materii prime critice, iar 21 dintre acestea se află în Ucraina, care extrage, de asemenea, 117 din 120 de minerale utilizate la nivel global (…) Vorbim despre litiu, cobalt, mangan, pământuri rare – toate sunt în Ucraina”, a declarat în acel moment vicepreședintele Šefčovič. În cadrul acestui parteneriat, UE va ajuta Ucraina să elaboreze un cadru legal privind mineritul corespunzător normelor europene și, de asemenea, să realizeze o strategie de reducere a emisiilor de carbon și a unei foi de parcurs pentru decarbonizarea mineritului, a extracției și a prelucrării materiilor prime.

          Inflația cea mai mare din ultimii 30 de ani

            Inflația din Germania a urcat la 3,1% în 2021, potrivit calculelor institutului Ifo[7]: după recorduri negative în 2020, prețurile au crescut vertiginos în 2022. În Germania, vestea că avansul a fost cel mai ridicat din ultimele trei decenii a dus la o creștere a costurilor de împrumut.

            Inflația a atins cote record și în Marea Britanie, unde a sărit la 5,4% în decembrie 2022, cel mai ridicat nivel din ultimii 30 de ani, punând presiune pe veniturile gospodăriilor și pe Banca Angliei de a majora dobânzile.

Creșterea anuală mare a indicelui prețurilor de consum a reflectat creșteri pe scară largă ale costului majorității bunurilor și serviciilor și a depășit din nou previziunile economiștilor.

            Eurostat a confirmat pe 20 ianuarie 2022 datele privind inflația aferentă lunii decembrie 2021: prețurile au crescut cu 5% în Zona Euro, respectiv cu 5,3% în UE. Cele mai scăzute rate anuale ale inflației au fost înregistrate în Malta (2,6%), Portugalia (2,8%) și Finlanda (3,2%). Cele mai mari rate anuale au fost înregistrate în Estonia (12,0%), Lituania (10,7%) și Polonia (8,0%).

            Modificarea Tratatelor europene

            Ziua de 9 mai 2022 a marcat finalul Conferinței privind viitorul Europei, declanșată în marie 2021[8]: raportul final a fost prezentat la Strasbourg, președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, președintei Parlamentului European, Roberta Metsola, și președintelui francez Emmanuel Macron, a cărui țară deținea președinția de șase luni a Consiliului UE.

            Printre cele 49 de propuneri ale raportului se numără și modificarea Tratatelor europene, cea mai sensibilă dintre schimbări referindu-se la eliminarea dreptului de veto; preşedintele francez Emmanuel Macron a susţinut apelul la convocarea unei Convenţii pentru a discuta revizuirile la Tratatele care guvernează Uniunea Europeană. Liderul de la Elysee a spus că este de acod  cu „această reformă instituţională”.

            Conferința privind viitorul Europei a fost lansată cu mare fast în martie 2021, în încercarea de a răspunde la întrebarea: cum să oferim cetățenilor un cuvânt de spus cu privire la modul în care ar trebui să funcționeze UE. De atunci, „comitete de cetățeni” au fost convocate în întreaga UE pentru a avansa soluții și idei, iar factorii de decizie politică s-au reunit în mod regulat pentru sesiuni plenare la Strassbourg.

            O modificare a Tratatelor europene ar fi eliminarea dreptului de veto al statelor membre pentru anumite domenii de politică sensibile, cum sunt: sănătatea, impozitele, apărarea și viitorii membri. În lipsa dreptului de veto, deciziile în domenii esențiale s-ar putea lua cu majoritate calificată – 15 din cele 27 de state membre votează pentru, dacă reprezintă mai mult de 65% din populația UE de 450 de milioane de cetățeni. Acest format favorizează însă, deciziile susținute de cele două țări cele mai populate ale UE, Germania și Franța, și ridică, evident, obiecții în rândul statelor mai mici; de aceea, Emmanuel Macron și Ursula von der Leyen se numără printre susținătorii schimbării Tratatelor europene; președinta Comisiei Europene a declarat că este de acord cu modificarea Tratatelor UE pentru eliminarea votului în unanimitate în decizii-cheie, „dacă va fi necesar”.

            Plenul Parlamentului European a solicitat Comisiei pentru afaceri constituționale să pregătească propuneri de reformare a Tratatelor UE, care ar avea putea avea loc prin intermediul unei convenții, în conformitate cu articolul 48 din Tratatul pentru Uniunea Europeană.

            Un grup de 12 țări membre UE adună sprijin pentru un document de poziție care critică în special ideea modificării tratatelor UE: Danemarca, Polonia, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Slovenia, Suedia, România, Bulgaria, Republica Cehă și Malta sunt între semnatari: „Deși nu excludem nici o opțiune în această etapă, nu susținem încercările premature de a lansa un proces de modificare a Tratatelor. Avem deja o Europă care funcționează. Nu trebuie să ne grăbim cu alte reforme instituționale pentru a obține rezultate”, arată documentul. Din punct de vedere tehnic, nu există obligație pentru UE să adopte vreuna dintre propuneri.

            Moneda digitală euro

            Pe 9 februarie 2022, Comisia Europeană a anunțat că intenționează să propună, la începutul anului 2023, un proiect de lege pentru moneda digitală euro[9]. Proiectul va servi drept bază legală pentru activitatea curentă a Băncii Centrale Europene (BCE) privind versiunea virtuală a monedei unice europene. Băncile centrale din întreaga lume dezvoltă bani virtuali pentru a se asigura că moneda clasică nu este subminată de popularitatea în creștere a criptomonedelor: „Dacă nu satisfacem această cerere, atunci alții o vor face. În calitate de colegislatori, veți juca un rol cheie în orice modificări aduse cadrului legislativ al UE necesar pentru introducerea unui euro digital”, afirma Fabio Panetta, membru al Comitetului executiv al BCE, în fața Parlamentului European la mijlocul lunii noiembrie 2021.

            BCE efectuează în prezent experimente interne cu moneda euro digital și se așteaptă să înceapă să lucreze la un prototip începând cu 2023. Guvernatorii Zonei Euro vor decide apoi dacă ”minarea” de euro digital merită efortul și astfel, moneda virtuală ar putea fi gata până în 2025, cel mai devreme. Acest calendar este adaptat procesului legislativ al UE: proiectul Comisiei va trebui să treacă prin negocieri în Consiliul UE și în Parlament înainte de a deveni lege. Băncile care participă la proiect se tem că, în cazul unei crize financiare, deponenții ar putea să-și transforme foarte simplu depozitele clasice în moneda digitală susținută de BCE, în ceea ce descriu a fi un posibil ”exod în online”.

            Deși Consiliul guvernatorilor BCE este cel care va da ultimul cuvânt cu privire la necesitatea adoptării euro digital, factorii de decizie din cadrul Comisiei și din întreaga Europă sunt deja convinși de necesitatea acestui proiect. În 2021, Germania și Franța au cerut BCE să accelereze procesul, pe fondul temerilor că Zona Euro ar putea rămâne în urmă. Banca Populară Chineză și-a început demersurile către yuanul digital încă din 2014. Ministerul de Finanțe al Indiei s-a angajat să aibă o versiune virtuală a rupiei în cursul lui 2022. Președintele Eurogrupului, Paschal Donohoe, a pus de asemenea, euro digital pe agenda sa de lucru, urmând ca ideea să fie discutată de miniștrii de finanțe din UE.

            Noua normalitate

            Marea Britanie va implementa un program pilot, în care săptămâna de lucru va fi de patru zile în loc de cinci[10]. 30 de companii s-au înscris în acest program, care se va derula pe parcursul a șase luni. Programul va fi inițiat în iunie 2022. Fiecare companie le va plăti angajaților salariul normal, iar în schimb, angajații vor trebui să lucreze la 100% productivitate, în 80% din timpul disponibil.

            Fiecare companie va fi monitorizată de un angajator care deja a implementat acest sistem, iar cercetători de la Univertitățile din Cambridge și Oxford vor urmări productivitatea și starea de bine a angajaților.

            Microsoft Japonia a declarat că a observat o creștere de 40% a productivității și costuri mai mici, când a făcut acest test al săptămânii de lucru de patru zile, în 2019. Suporterii modelului afirmă că ar aduce și economii în procesul de recrutare, de vreme ce angajații mai fericiți ar fi mai puțin înclinați să-și părăsească locurile de muncă.

            Totodată, sistemul ar putea avea beneficia și asupra mediului înconjurător: studiile efectuate în Marea Britanie arată că săptămâna de lucru de patru zile ar reduce amprenta de carbon cu 21,3%.

            Și în Islanda s-a făcut un test-pilot de acest fel la care au participat 2.500 de angajați ai sectorului public, în perioada 2015-2019. Rezultatele au fost de mare succes, starea de bine a angajaților a crescut semnificativ, iar de atunci 80% din personal fie și-a redus orele de lucru, fie va putea să facă acest lucru, după negocieri între sindicate și angajatori.

            Și în Spania și Scoția s-au realizat teste privind săptămâna de patru zile, în Timp ce divizia Unilever din Noua Zeelandă a anunțat că va începe un test-pilot care va dura 12 luni. Dar, nu toată lumea este încântată de idee, mulți cred că productivitatea ar putea să scadă, iar tranziția la acest sistem ar putea fi prea costisitoare.

            Noua președintă a Parlamentului European

            Roberta Metsola a devenit cel mai tânăr președinte al Parlamentului European[11]. După alegerea sa din 18 ianuarie 2022, ea a vorbit despre nevoia consolidării proiectului european. Adresându-se plenului, aceasta a spus: „Îmi doresc ca Oamenii să-și recapete încrederea și entuziasmul pentru proiectul nostru; încrederea că putem să facem spațiul nostru comun mai sigur, mai echitabil, mai just și mai egal. Europa […] este despre noi toți sărindu-ne în ajutor unul altuia, aducând popoarele noatre mai aproape împreună, este despre noi toți cei care apărăm principiile mamelor și taților noștri, care ne-au dus de la cenușa războiului și Holocaustului la pace, speranță și prosperitate”.

            Metsola a declarat că Europa se confruntă cu numeroase provocări, printre care dezinformarea, presiunea externă, necesitatea redresării economice, tranziția verde și digitală: „Modelul nostru european, cu economii și societăți deschise, este unul de care sunt mândră; este un model care trebuie susținut pentru a rezista presiunii la care este supus”, a mai spus ea.

            Roberta Metsola, care a împlinit 43 de ani în chiar ziua alegerii sale, este cel mai tânăr președinte pe care l-a avut Parlamentul vreodată. Ea a vorbit despre nevoia de a implica tinerii în proiectul european: „Pentru a ridica Europa la nivelul promis generației următoare, trebuie să croim ceva și mai puternic, ceva în ton cu vremurile, care să dea motive unui public mai tânăr și mai sceptic să creadă în Europa”.

            Metsola a câștigat majoritatea voturilor deputaților pe 18 ianuarie 2022, într-o competiție la care au participat alte două candidate femei: Alice Kuhnke (Grupul Verzilor/ALE, Suedia) și Sira Rego (Grupul Stângii, Spania). Ea este a treia femeie ajunsă la conducerea Parlamentului European, după Simone Veil care a fost președinte între 1979 și 1982 și Nicole Fontaine (din 1999 până în 2002). În alocuțiunea rostită în plen, Metsola a subliniat angajamentul Parlamentului European pentru diversitate, egalitate de gen și garantarea drepturilor femeilor. Ea și-a exprimat totodată speranța că nu vor mai trece încă 20 de ani până când o altă femeie să preia funcția de președinte al Parlamentului. Roberta Metsola, politician maltez din grupul PPE a intrat în Parlamentul European în 2013.

              Pandemia

Prelungirea valabilității certificatului digital Covid

Pe 6 mai 2022, Parlamentul European a votat prelungirea certificatului digital Covid UE, deschizând astfel calea pentru ca sistemul să fie în vigoare până în vara lui 2023[12]: deputații europeni au votat cu 432 de voturi pentru, 130 împotrivă și 23 de abțineri, pentru a prelungi cu încă 12 luni utilizarea certificatului Covidt UE pentru cetățenii UE. Votul a dat undă verde pentru ca statele membre ale UE să poarte discuții în cadrul Consiliului UE pentru a decide dacă sistemul ar trebui să continue și după 30 iunie 2022.

Începând cu luna februarie 2022, dozele de rapel ale unui vaccin Covid-19 sunt necesare pentru ca Oamenii să fie considerați “complet vaccinați” pe certificatul digital Covid al UE. În prezent, dacă o persoană a primit a doua doză de vaccin cu mai mult de nouă luni în urmă, trebuie să fi primit o doză de rapel pentru a fi considerată complet vaccinată în cadrul sistemului EU Digital Covid Cert. În conformitate cu normele actuale, odată ce o persoană a primit un rapel, certificatul digital Covid UE nu expiră.

Certificatele digitale Covid UE au fost introduse în vara lui 2021 pentru a facilita călătoriile în siguranță și fără restricții în UE; acestea nu mai sunt necesare pentru a călători în Irlanda și în alte câteva țări europene, dar sunt necesare pentru adulți în Portugalia, Italia și Spania.

Viitoarea fază a pandemiei

Într-un comunicat publicat pe 27 aprilie 2022, Comisia Europeană face apel la statele membre UE să-și intensifice eforturile pentru a face față viitoarei „faze” a pandemiei de coronavirus[13]. În ciuda scăderii numărului de cazuri, Comisia dorește cu ardoare ca țările Uniunii Europene să ia noi măsuri „până la toamnă” (toamna lui 2022 – n.n.). Făcându-se că luptă împotriva unei potențiale reveniri a pandemiei, cuvintele-cheie ale Comisiei Europene sunt „pregătire” și „vigilență”, însoțite de un întreg arsenal de măsuri. Cumva trebuie justificată achiziția enormă de vaccinuri demiliarde de euro de la Pfizer…

În ciuda exploziei numărului de cazuri de reacții adverse la vaccinarea cu serul experimental Covid în mai multe țări, Comisia Europeană continuă să se auto-felicite că a „salvat sute de mii de vieți mulțumită vaccinului”…, fără a spune un cuvințel despre efectele secundare ale acestuia. În vreme ce documentul relatează faptul că „numeroase persoane din întreaga lume încă mor de Covid”, Ursula von der Leyen estimează că „trebuie intensificată în continuare vaccinarea Covid și administrarea de doze de rapel, precum și efectuarea de teste țintite”.

Apărătorii fervenți ai vaccinării nu se dau bătuți: trei doze, ba chiar o a patra, ar permite „stimularea sistemului imunitar” – în cazul în care mai există ceva de stimulat după atâtea doze de șoc. Pentru a justifica interesul mai multor doze de ser Covid, într-o notă publicată pe 11 martie 2022, se susține că „imunitatea care protejează de infectare este conferită de o a treia doză de vaccin și/sau o infectare cu varianta Omicron, începe să scadă și va fi, probabil, tranzitorie”. Totodată, Comisia a inițiat o veritabilă strategie de combatere a „teoriilor conspirațoniste” asupra originii virusului, în privința vaccinurilor cu ARN mesager, a eficienței sau ineficienței măștilor și carantinărilor.Vânzarea de vaccinuri ARN mesager rămâne, mai întâi de toate, o adevărată afacere, cu „o capacitate de producție de 3-4 miliarde de doze pe an”, după cum a subliniat Thierry Breton, comisar european pentru piața internă. Comisia Europeană a anunțat, de asemenea, că intenționează să investească în refacerea sistemelor de sănătate. În Timp ce starea psihologică a poplației și, mai ales, a copiilor a fost pusă la grea încercare pe tot parcursul crizei sanitare,Comisia anunță că dorește să lupte „împotriva formelor prelungite de Covid și a poverii pe care boala o pune asupra sănătății mintale”, accelerând în același timp „digitalizarea în domeniul sănătății”. Dezvoltând principiul „identității digitale europene”, Comisia europeană menționează implementarea de „sisteme de urmărire” pentru a obține „estimări fiabile și reprezentative” ale cazurilor de Covid. „Modul în care Covid-19 va continua să ne influențeze viața în anii viitori depinde foarte multe de deciziile pe care le luăm astăzi, atât în UE cât și pe scena mondială”, adaugă Stella Kyriakides, comisarul european în domeniul Sănătății și Securității alimentare. Polonia a anunțat că nu dorește să plătească noi livrări de vaccinuri, iar Danemarca și-a suspendat campania de vaccinare.

              Politica privind Spațiul Cosmic

          Miniștrii economiei din țările membre UE, reniți la Toulouse (Franța) pe 18-19 februarie 2021 pentru a discuta despre politica spațială, au convenit că blocul comunitar are nevoie de o infrastructură autonomă de sateliți pentru acces la internet de mare viteză, a declarat ministrul francez al economiei, Bruno Le Maire[14]. Deși reprezintă doar o fracțiune infimă din traficul de internet din prezent, care depinde încă în mod covârșitor de o rețea de cabluri submarine de fibră optică, rețelele de sateliți sunt văzute de unii analiști ca o potențială revoluție tehnologică în viitorul pe termen mediu.

            Președintele francez Emmanuel Macron, care a luat cuvântul la eveniment, a declarat că gruparea eforturilor de a construi o constelație de sateliți în mod independent, din proiecte mai avansate, cum ar fi SpaceX a lui Elon Musk, este pentru Europa o „chestiune de suveranitate”. „Cine își poate imagina că, pentru că nu avem propria noastră constelație europeană de sateliți, vom decide de facto să cedăm datele noastre de sănătate sau de trafic pe internet altor puteri, unor actori care nu sunt guvernați de legislația europeană”, a spus Macron, care a mai afirmat că Europa trebuie „să acționeze urgent” pentru a recupera decalajul față de puteri străine precum Statele Unite, China și Rusia.

              Produsul Pan-European pentru Pensii Publice (PEPP)

            Sistemul pan-european de pensii a intrat în funcțiune în martie 2022. Comisia Europeană a început să aplice Regulamentul privind Produsul Pan-European de Pensii Personale (PEPP), adoptat în 2019)[15]. Cetățenii europeni vor putea economisi voluntar în fonduri de pensii din UE, altele decât cele din sistemele naționale, și vor putea beneficia de pensie în oricare din țările membre. Persoanele care economisesc pentru pensie vor avea mai multe opţiuni de a economisi pentru pensie şi se vor bucura de garanţii puternice în materie de protecţie a consumatorilor, potrivit unui comunicat al Comisiei Europene. Produsul Pan-European de Pensii Personale (PEPP) este oferit de o gamă largă de întreprinderi financiare din întreaga UE. Înregistrându-se o singură dată, furnizorii de pensii personale vor fi în măsură să furnizeze PEPP oriunde în UE.

            Viitorii pensionari vor beneficia de avantajele unei concurenţe sporite şi de o transparenţă şi o flexibilitate mai mari în ceea ce priveşte opţiunile de produse. Sistemul vine în completarea sistemelor de pensii publice şi ocupaţionale, alături de sistemele de pensii private existente la nivel naţional; Regulamentul PEPP a fost elaborat împreună cu  Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA), fiind menit să facă disponibile oferte competitive de economisire pentru pensie, sporind posibilităţile furnizorilor de a oferi produse de pensii personale la nivel transfrontalier.

            Furnizorii de PEPP vor beneficia de o piaţă unică reală şi de o distribuţie transfrontalieră facilitată, care le va permite să pună în comun active şi să creeze economii de scară. PEPP urmează să contribuie la canalizarea economiilor către pieţele de capital şi va aduce beneficii în materie de investiţii şi creştere economică în UE: „Sistemul este o parte esenţială a Planului de acţiune al Comisiei pentru consolidarea uniunii pieţelor de capital; venind în completarea pensiilor publice, PEPP răspunde nevoilor generaţiei mai tinere de astăzi şi le permite oamenilor să îşi planifice mai bine viitorul”, a declarat Mairead McGuinness, comisarul pentru stabilitate financiară, servicii financiare şi uniunea pieţelor de capital.

          Sărăcia multidimensională

            Una din cinci persoane se confruntă cu sărăcia multidimensională în regiunea paneuropeană, unde inegalitatea veniturilor se extinde și în multe țări, a declarat pe 25 martie 2022, Comisia Economică pentru Europa a Națiunilor Unite (UNECE)[16]: acest nou raport arată că progresul trebuie să se accelereze pentru a atinge Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) în regiunea paneuropeană. „Cu excepția sărăciei extreme, care este rară în regiune, obiectivele de reducere a sărăciei și a inegalității veniturilor nu sunt pe cale să fie atinse până în 2030”, a declarat Comisia ONU cu sediul la Geneva.

            Potrivit UNECE, una din cinci persoane se confruntă cu sărăcia multidimensională în regiunea paneuropeană (ținta 1.2 a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, ODD), iar inegalitățile de venituri (ținta 10.2) se înrăutățesc în multe țări. Regiunea ONU a UNECE reunește peste cincizeci de țări din Uniunea Europeană (UE), Europa de Vest și de Est din afara UE, Europa de Sud-Est, Comunitatea Statelor Independente (CSI) și America de Nord. „În vreme ce efectele negative ale pandemiei de Covid-19 nu sunt încă reflectate pe deplin în datele disponibile și impactul războiului din Ucraina nu a fost încă evaluat, riscul ca regiunea să nu atingă ODD din Agenda 2030 a ONU nu a fost niciodată mai mare”, a declarat secretarul executiv al UNECE, Olga Algayerova, într-un comunicat.

            Potrivit ONU, Indicele Sărăciei Multidimensionale sau Indicele Sărăciei Multidimensionale (MPI) evaluează diferitele privațiuni cu care se confruntă o persoană în același Timp. Se consideră că o persoană trăiește în sărăcie multidimensională dacă suferă de deficiențe sau privațiuni ilustrate în cel puțin 30% dintre indicatorii care acoperă cele cinci dimensiuni ale bunăstării și anume: educație, condiții de locuire, acces la servicii de bază (apă, electricitate, sistem de salubritate), proprietate și consumul bunurilor. În general, datele disponibile indică faptul că regiunea pane-uropeană trebuie să inverseze tendințele pentru a menține o aprovizionare diversificată cu alimente (ținta 2.5) și pentru a îmbunătăți productivitatea și eficiența agriculturii (ținta 2.a). Cu toate acestea, regiunea este pe cale să atingă țintele pentru mortalitatea maternă (ținta 3.1) și infantilă (ținta 3.2).

            Regiunea paneuropeană este pe cale să atingă doar 26 din cele 169 de ținte ODD, potrivit raportului UNECE 2022. Pentru toate celelalte obiective măsurabile, regiunea trebuie să-și accelereze progresul sau să inverseze tendințele actuale pentru a-și atinge ambițiile până în 2030. „La cinci ani de la adoptarea ODD-urilor, Timpul se scurge pentru a redresa situația”, a declarat în cadrul unui briefing de presă al ONU la Geneva, Jean Rodriguez, șeful Unității Informaționale la UNECE. „Raportul din 2021 a tras un semnal de alarmă pentru ca regiunea să-și intensifice acțiunea colectivă. Dar astăzi, un an mai târziu, raportul nostru arată că progresul a fost prea lent…”, a comentat d-na Algayerova, secretar executiv al UNECE.

              Speranța de viață

          La nivelul Uniunii Europene, speranţa de viaţă la naştere a fost estimată la 80,4 ani în 2020, cu 0,9 ani mai mică decât în 2019, ajungând la 83,2 ani pentru femei şi la 77,5 ani pentru bărbaţi, cu un an mai mică decât în 2019[17]. În ansamblu, între 2002, primul an pentru care datele privind speranţa de viaţă au devenit disponibile pentru toate statele membre ale UE, şi 2020, speranţa de viaţă la naştere în UE a crescut cu 2,8 ani, de la 77,6 la 80,4 ani. Creşterea a fost de 2,4 ani pentru femei şi de 3,2 ani pentru bărbaţi.

            Estimările calculate de Eurostat pe baza datelor din 2020 arată că în majoritatea statelor membre a existat o scădere semnificativă a speranţei de viaţă în 2020. Cele mai mari scăderi ale speranţei totale de viaţă la naştere au fost înregistrate în Spania (-1,6 ani faţă de 2019), urmată de Bulgaria şi Polonia (ambele -1,5 ani), iar apoi Lituania şi România (ambele -1,4 ani).

            Comparând speranţa de viaţă din 2020 cu cea din 2019, aceasta a scăzut cu 1 an sau mai mult în 9 state membre (Belgia, Bulgaria, Cehia, Spania, Italia, Lituania, Polonia, România şi Slovenia), a scăzut cu mai puţin de 1 an în 16 state membre şi a crescut cu o valoare modestă 0,1 ani în Danemarca şi Cipru.

            Există încă diferenţe majore între ţări când se analizează speranţa de viaţă a bărbaţilor şi femeilor – în 2020, speranţa de viaţă pentru femei era încă mai mare decât speranţa de viaţă pentru bărbaţi: cu o diferenţă de gen de 5,6 ani în 2020, femeile nou-născute din UE s-ar putea aştepta, în general, să trăiască mai mult decât bărbaţii, iar acest decalaj a variat substanţial între statele membre ale UE: în 2020, cea mai mare diferenţă privind speranța de viață între sexe a fost în Lituania (10,0 ani) şi cea mai mică în Ţările de Jos (3,4 ani).

              Tranziția verde și digitală a turismului

          Planul Comisiei Europene, privind tranziţia verde şi digitală şi rezilienţa pe termen lung a sectorului turistic, propune operatorilor din domeniu să pună în aplicare măsuri în 27 de domenii[18]; planul a fost creat în comun cu actorii ecosistemului turistic și detaliază acţiunile-cheie, obiectivele şi condiţiile pentru a realiza tranziţia verde a sectorului turistic. Dintre cele 27 de măsuri pentru tranziția verde se remarcă cele care solicită actorilor din ecosistemul turistic: a) să investească în circularitate pentru a reduce consumul de energie şi apă, deşeurile şi poluarea, precum şi pentru a răspunde mai bine cererii tot mai mari de turism durabil; b) să îmbunătăţească practicile de schimburi de date pentru a permite noi servicii turistice inovatoare şi pentru a îmbunătăţi gestionarea durabilă a destinaţiilor; c) să investească în competenţe pentru a asigura disponibilitatea forţei de muncă calificate şi cariere atractive în ecosistemul turistic.

            Comisia va colabora cu părţile interesate pentru a orienta, a sprijini şi a monitoriza progresele tranziţiei. Această cale de tranziţie este prima realizată ca parte a unei acţiuni mai ample anunţate în actualizarea strategiei industriale, publicată la 5 mai 2021, în care Comisia a solicitat ecosistemelor industriale să accelereze transformarea verde şi digitală şi să sporească rezilienţa economiei europene. Dezvoltarea căii de tranziţie pentru turism a început în iunie 2021 cu o consultare a părţilor interesate cu privire la scenariile pentru tranziţia turismului. Au fost organizate mai multe ateliere şi reuniuni ale părţilor interesate pentru a continua schimbul de idei şi pentru a oferi detalii cu privire la propuneri.

            În prezent, CE lucrează la crearea în comun a unor căi pentru mobilitate, construcţii, industriile mari consumatoare de energie şi ecosistemele economiei sociale şi de proximitate. „Numai printr-o strânsă colaborare am reuşit să elaborăm o viziune comună pentru turismul din UE şi să convenim asupra modalităţilor de realizare a acesteia: această cale va stabili agenda pentru turismul european în următorii zece ani – invit astăzi toate părţile interesate să se alăture procesului comun de punere în aplicare”, a declarat comisarul pentru piaţa internă, Thierry Breton.

---

[1] Vezi site-ul Europa e din ce în ce mai bătrână – doar 16% din populaţie are între 15 şi 29 de ani (descopera.ro), postat și vizitat pe 10 ianuarie 2022

[2] Vezi site-ul Comisia Europeană suspendă regulile fiscale și în 2023 (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 23 mai 2022

[3] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/cheltuielile-ue-pentru-actiunea-climatica-au-fost-exagerate-cu-72-de-miliarde-de-euro-curtea-europeana-de-conturi.html, postat și vizitat pe 31 mai 2022

[4] Vezi site-ul Tabloul dramatic al dependenței UE față de materiile prime critice: avertisment al PE (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 7 ianuarie 2022

[5]este izotopul 10 al borului, care se folosește ca un factor ce nu permite reacției nucleare să intre într-o fază necontrolată, ducând la o explozie. Abilitatea de a forma un strat pe suprafețele metalice – această caracteristică a elementului chimic bor, denumită borat, îmbunătățește calitatea produselor, protejându-le de coroziune; sursa: site-ul Caracteristicile elementului chimic bor (taylrrenee.com), vizitat pe 14 ianuarie 2022

[6] Vezi site-ul Stocurile de gaze ale UE ar putea costa cu 40 mld. E mai mult decât iarna trecută (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 15 mai 2022

[7] Vezi site-ul Germania: Inflația din 2021, la cel mai ridicat nivel din ultimii 30 de ani (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 20 ianuarie 2022

[8] Vezi site-ul 13 țări, printre care și România, se opun modificării tratatelor europene (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 9 mai 202

[9] Vezi site-ul Comisia Europeană euro digital: calendarul de apariție (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 9 februarie 2022

[10] Vezi site-ul Săptămâna de lucru de patru zile, noua normalitate? (forbes.ro), postat și vizitat pe 29 ianuarie 2022

[11] EuroNewsletter, nr.#164, 21 ianuarie 2022

[12] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/Parlamentul-European-a-votat-extinderea-Certificatului-Covid-pentru-inca-un-an-de-acum-incolo-174220, postat și vizitat pe 6 mai 2022

[13] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/Comisia-Europeana-anunta-ca-trebuie-sa-ne-pregatim-pentru-urmatoarea-pandemie-de-Covid-174095, postat și viizitat pe 19 aprilie 2022

[14] Vezi site-ul Uniunea Europeană are nevoie de propria rețea de sateliți și „trebuie să acționeze urgent” (descopera.ro), postat și vizitat pe 19 februarie 2022

[15] Vezi site-ul A intrat în funcțiune Sistemul pan-european de pensii: cetățenii UE vor putea alege fonduri de pensii în orice țară (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 23 martie 2022

[16] Vezi site-ul Une personne sur cinq est confrontée à une pauvreté multidimensionnelle en Europe | ONU Info, postat și vizitat pe 25 martie 2022

[17] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/dnews/20047315-speranta-de-viata-a-romanilor-a-doua-cea-mai-mica-din-ue-la-cat-a-ajuns, postat și vizitat pe 9 mai 2022

[18] Vezi site-ul Planul Comisiei Europene pentru tranziție verde și digitală a turismului (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 9 februarie 2022

Emilian M. Dobrescu

            După o decizie internă care a părut pripită multora – anularea Oktoberfest din 2021 – speciliștii germani în domeniile economic și bancar se pronunță cu curaj și în ceea ce privește datoriile contractate de țările membre UE și modul cum recuperarea acestora acestea se repercutează/se va repercuta pe termen scurt (1-2 ani) asupra evoluției inflației în Europa, dar și în SUA, care nu sunt nici ele ferite de riscul creșterii inflației în lipsa unor măsuri de răspuns, de corelare prin intermediul ratei de referință a băncii centrale a statului respectiv, măsură paradigmatică, ce pare să nu mai funcționeze în prezent, în primul rând în SUA, unde stimulentele economice și sociale excesive, par să scape controlului obișnuit prin manevrarea supapei de răspuns a ratei de referință a băncii centrale.

7 miliarde euro împrumuturi de stat

            Germania intenţionează să acorde ajutoare companiilor afectate de războiul din Ucraina, de 100 miliarde de euro[1]: în actuala situaţie, principala problemă a companiilor este să-şi asigure lichidităţile pe termen scurt şi, prin urmare, trebuie să sprijinim firmele şi industriile cu instrumente de credit”, au informat Ministerele germane ale Economiei şi Finanţelor.

            Conform planului, guvernul federal va oferi împrumuturi estimate la şapte miliarde de euro companiilor afectate de războiul din Ucraina, prin intermediul băncii de stat KfW. „Companiile de toate mărimile ar trebui să aibă acces la împrumuturi fără dobândă”, se arată în document.

            Guvernul german va oferi garanţii pentru împrumuturi de până la 100 miliarde de euro pentru a ajuta companiile care au probleme cu lichidităţile din cauza creşterii preţului energiei, iar pentru industriile mari consumatoare de energie intenţionează să subvenţioneze temporar costurile.

400 mii de persoane – cota anuală de imigranți calificați

            Germania are nevoie de aproximativ 400.000 de imigranţi calificaţi pe an pentru a atenua deficitul de forţă de muncă, a declarat pe 24 august 2021, Detlef Scheele, şeful Oficiului Federal pentru Muncă (BA), în contextul crizei din Afganistan, ce ar putea declanșa un nou val de migranți spre Europa[2]: “Pentru mine nu este vorba de azil, ci de imigraţie controlată pentru reducerea deficitului de pe piaţa forţei de muncă. De la îngrijitori la angajaţi care se ocupă de aerul condiţionat şi de sectorul logistic, dar şi din mediul universitar, în toate domeniile va fi un deficit  de forţă de muncă calificată”, a avertizat Scheele; el a refuzat să ia în calcul posibila rezistenţă la migraţie ca o soluţie la problemele de pe piaţa forţei de muncă. “Din cauza evoluţiilor demografice, numărul angajaţilor calificaţi va scădea cu aproape 150.000 în 2021, iar declinul va fi mult mai dramatic în următorii ani. Germania poate rezolva problema doar calificându-i pe cei necalificaţi şi pe cei care şi-au pierdut locurile de muncă din cauza schimbărilor tehnologice, lăsând femeile care lucrează involuntar part-time să aibă o activitate mai îndelungată şi, dincolo de toate acestea, aducând imigranţi în ţară”, a declarat Scheele. Cei care lucrează involuntar part-time sunt cei care ar prefera să aibă program complet, dar nu găsesc locuri de muncă cu normă întreagă.

            Şi Institutul Economic german (IW) a avertizat că Germania se va confrunta în următoarele decenii cu un deficit de forţă de muncă calificată. Dacă se va menţine nemodificată vârsta de pensionare şi nu va exista o creştere a imigraţiei controlate, afacerile germane ar putea pierde unul din opt angajaţi calificaţi, fără a ţine cont şi de efectele pandemiei de coronavirus, în cea mai mare economie europeană, avertizează IW. Studiul analizează perspectivele pieţei muncii din Germania după ce generaţia născută după al Doilea Război Mondial (baby-boom) se pensionează.

            Dacă reglementările privind pensionarea nu se modifică şi imigraţia este la un nivel scăzut, cel mai rău scenariu, atunci 4,2 milioane de angajaţi calificaţi (12%) vor ieşi de pe piaţa forţei de muncă până în 2040. Dacă reglementările privind imigrarea sunt schimbate şi vârsta de pensionare creşte, numărul angajaţilor calificaţi cu vârsta între 20 şi 69 de ani rămâne aproape stabilă în următorii ani, arată studiul IW.  Cercetătorii IW apreciază că economia germană ar trebui să se pregătească pentru schimbări structurale deoarece din ce în ce mai mulţi oameni aleg educaţia academică în locul formării profesionale, astfel încât în viitor compoziţia forţei de muncă calificate va fi diferită.

            Anularea Oktoberfest 2021

            Deși numărul persoanelor vaccinate a crescut în Germania în lunile martie și aprilie 2021, organizatorii Oktoberfest consideră că riscul de infecție ar fi prea mare la acest eveniment[3]. Astfel, premierul landului Bavaria, Markus Soeder și primarul din Munchen, Dieter Reiter, au anunțat pe 3 mai 2021, spre dezamăgirea celor aproximativ 6 milioane de băutori de bere care vizitează anual Oktoberfest, că au decis anularea evenimentului.

                        Orașul Munchen a organizat pentru prima oară Oktoberfest în 1810, eveniment care a marcat nunta Prințului Ludwig – viitorul Rege Ludwig I – cu Prințesa Therese de Saxonia-Hildburghausen. De la acea dată, Octoberfest a fost anulat de 23 de ori în istoria sa de 210 ani – în Timpul războiului cu Franța lui Napoleon, în perioada celor două războaie mondiale sau în Timpul epidemiilor de holeră din perioada 1881-1896.

            Cea de-a 187-a ediţie și a 188-a ediție Oktoberfest din anii 2020 și 2021, au fost anulate din cauza pandemiei de coronavirus, după 70 de ani de organizare neîntreruptă. Oktoberfest atrage aproximativ 6 milioane de vizitatori în oraşul Munchen în fiecare an, din care mulţi sunt turişti veniţi din străinătate. Mulţimi mari de oameni se formează de asemenea în afara corturilor şi pe străzile oraşului, iar în acest context, spaţiul de 1,5 m impus pentru păstrarea distanţării sociale, potrivit restricţiilor în vigoare în prezent pe teritoriul Germaniei, va fi imposibil de respectat. Anularea Oktoberfest din 2021 și 2021, a dus la pierderi în economia landului Bavaria de câte un miliard de euro anual. 

            Auf Wiedersehen, Angela! 

            „Aș dori să vă încurajez ca, în viitor, să priviți lumea și din perspectiva altor Oameni” – acestea au fost cuvintele cu care Angela Merkel și-a încheiat discursul pe care l-a ținut pe 2 decembrie 2021, seara, la ceremonia militară de retragere din funcție[4]. Desfășurată la lumina torțelor, ceremonia, numită „Grosser Zapfenstreich”, este cel mai înalt onor militar pentru un civil. Într-un discurs scurt și serios, Merkel le-a mulțumit germanilor și le-a cerut să se apropie de viață cu o „inimă luminoasă”, precum și să fie optimiști cu privire la viitorul țării lor.

            Playlistul cerut de Merkel pentru această ceremonie a fost și el interesant: prima melodie a fost un hit punk din RDG-ul anilor 1970, interpretat de Nina Hagen, la modă pe când cancelara avea 20 de ani. A urmat un imn religios și un vals.

            Willkommen, Olaf! Mandatul Angelei Merkel s-a încheiat pe 8 decembrie 2021, după 16 ani în fruntea Germaniei (ca idee, nici nu apăruse iPhone-ul pe atunci), succesorul ei fiind liderul SPD, Olaf Scholz, care va conduce o alianță unică, din care, alături de social-democrați, mai fac parte liberalii de la FDP și Verzi: liderul liberal, Christian Lindner, a primit portofoliul finanțelor, iar ecologista Annalena Baerbock – pe cel al externelor.

          Avertismentul Deutsche Bank

            Inflaţia ar putea fi o problemă care nu va dispărea, fiind mai probabil să persiste şi să conducă la o criză în anii viitori, potrivit unui avertisment al economiştilor Deutsche Bank[5].

            Într-o estimare care depăşeşte cu mult consensul autorităţilor şi al Wall Street, Deutsche Bank a emis un avertisment dur, potrivit căruia concentrarea pe măsurile de stimulare şi respingere a temerilor legate de inflaţie se va dovedi a fi o greşeală, dacă nu pe termen scurt, atunci pentru 2023 şi dincolo de acesta. Analiza face referire în special la Rezerva Federală a Statelor Unite şi a politicii sale care tolerează inflaţia ridicată de dragul unei redresări complete şi incluzive. Potrivit Deutsche Bank, intenţia Fed de a nu înăspri politica monetară până când inflaţia nu va accelera în mod durabil va avea un impact grav.

            Principala problemă pe care o abordează specialiștii Deutsche Bank este ”în ce măsură avansul recent al prețurilor este un fenomen trecător sau o evoluție de durată, cu implicații critice asupra sănătății economiei mondiale. Oricum ar fi, inflația crește, iar decidenții politicilor economice și monetare urmează să se confrunte cu cea mai dificilă bătălie a ultimilor 40 de ani”, se arată în raportul citat[6]. Raportul argumentează că politica macroeconomică din SUA, dar și din alte țări se confruntă cu cea mai mare ”schimbare de paradigmă” din ultimele patru decenii. Temerile privind inflația s-au estompat în rândul factorilor de decizie politică, iar datoria suverană a crescut cu peste 100% din PIB în țările puternic industrializate, ”niveluri de linie roșie”, ”inimaginabile acum un deceniu”, scriu economiștii germani. După criza financiară globală din 2007-2008, nivelul ridicat și în creștere al datoriei suverane a devenit o preocupare-cheie a factorilor de decizie: inflația care a rămas constant scăzută, precum și costurile de finanțare scăzute ale datoriilor publice tot mai mari au determinat ca un număr tot mai mare de economiști să devină din ce în ce mai relaxați în ceea ce privește nivelurile de datorie pe care țările le-ar putea susține. În mod obișnuit, politica monetară este constrânsă de evoluția inflației și a datoriilor publice, însă această legătură dispare treptat, notează specialiștii Deutsche Bank.

            În SUA, Rezerva Federală (Fed) obișnuia să crească ratele dobânzii atunci când prognoza că inflația indică o creștere a prețurilor peste obiectivul instituției. Acum, în schimb, oficialii Fed au precizat că banca centrală nu va acționa preventiv, preferând să aștepte ca inflația să depășească obiectivul înainte de a majora dobânzile. Această schimbare de paradigmă crește toleranța la inflație, într-o perioadă în care stimulii fiscali sunt la un nivel fără precedent, avertizează autorii raportului.

            Analiștii Deutsche Bank susțin că decidenții politicii fiscale și monetare din SUA corectează ”excesiv” greșelile făcute în 2008, când pachetul de stimulare a economiei a fost insuficient, rezultând o lungă perioadă de revenire și recuperare. Ajutorul acordat în prezent se ridică la 5.000 de miliarde de dolari, fără a fi luat în calcul pachetul pe infrastructură, echivalentul a 25% din PIB-ul SUA. Deficitul bugetar al SUA este probabil să fie de aproximativ 3.000 de miliarde de dolari, aproximativ 14-15% din PIB atât în ​​2020, cât și în 2021. În comparație, deficitul din 2009 a fost de 1.800 de miliarde de dolari, care echivalau atunci cu 10% din PIB. Ultima dată când guvernul federal american a înregistrat deficite similare ca procent din PIB a fost în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

            Raportul specialiștilor Deutsche Bank anticipează că economia se va supraîncălzi în 2022, ducând la o creștere semnificativă a prețurilor. Autorii își fac griji că Fed va acționa prea încet pentru a controla inflația și că, atunci când o va face, va rezulta într-o perturbare a piețelor financiare și a economiei mai mare decât dacă ar fi acționat mai devreme. Printre efectele probabile se numără o ”recesiune semnificativă” și un ”lanț de suferință financiară în întreaga lume, în special pe piețele emergente”, se arată în document. Dând exemple din istoria recentă, raportul indică faptul că Fed nu a reușit să realizeze o aterizare ușoară a economiei ori de câte ori a urmărit înăsprirea monetară după ce a permis inflației să depășească 4%. ”Factorii de decizie politică sunt pe cale să intre într-o lume mult mai dificilă decât au văzut de câteva decenii”, concluzionează speciliștii Deutsche Bank.

            Evoluția pandemiei de Covid-19

            Costurile pandemiei Covid-19

            În Germania, costul crizei provocate de coronavirus în 2020 şi 2021 a ajuns la 330 de miliarde de dolari, potrivit institutului ifo din această țară[7]. „Această pierdere corespunde cu 10% din PIB-ul din 2019”, a spus Timo Wollmershäuser, şeful departamentului de Forecasting la ifo.

            Dacă  nu ar fi fost această criză, economia Germaniei ar fi crescut cu câte 1,2% în 2020 şi, respectiv, 2021%. „Aceasta a fost cea mai severă criză economică de la Marea Criză din 1930”, a spus preşedintele ifo, Clemens Fuest. „Guvernul german a luat decizia bună de a încerca să stabilizeze economia. Nu a făcut aceasta prin metoda clasică de politici de stimulare a consumului, ci, prin stabilizarea pieţelor financiare şi furnizarea de măsuri de protecţie pentru angajaţi, freelanceri şi business-uri”, a adăugat acesta.

            Consecinţele acestei crize sunt o datorie publică mai mare, un nivel mai scăzut al educaţiei şi o explozie în digitalizare, care schimbă economia prin work from home şi online retail. În 2020, pandemia COVID a dus la scăderea 4,6% a economiei germane, care, apoi, în 2021 a reușit să  crească cu 2,7%.

            Explozie de cazuri

            La finalul lunii martie 2022, Germania s-a confruntat cu o explozie inexplicabilă a cazurilor Covid, dar și cu un record șocant de decese. Astfel, de la o medie de 250.000 de cazuri la 7 zile, s-au înregistrat peste 1,4 milioane de cazuri într-o singură zi –  29 martie 2022. Cifra reprezintă un record de la începutul pandemiei până în prezent, cel mai mare număr de cazuri fiind de 297.850, înregistrat în 15 martie 2022.

            Recordul în 2020, primul an al pandemiei, a fost atins în 10 decembrie, când s-au raportat 32.734 de cazuri, iar după campania de vaccinare din 2021, cel mai mare număr de cazuri a fost înregistrat în 7 decembrie, 93.000 de cazuri.

            Germania este una dintre țările fruntașe la vaccinare, astfel că 77% din populație este vaccinată cu cel puțin o doză, 76%, cu două doze, iar 59% cu 3 doze. Tot în 29 martie 2022 Germania a raportat și un al doilea record la decese, cu 1.524 de morți într-o singură zi. Primul record în acest sens a fost consemnat în 19 ianuarie 2021, când au decedat 1.734 de oameni.

            Respingerea vaccinării obligatorii

            Pe 11 aprilie 2022, Parlamentul german a respins un proiect de lege care ar fi făcut obligatorie vaccinarea împotriva coronavirusului începând cu vârsta de 60 de ani, ceea ce reprezintă o înfrângere pentru cancelarul Olaf Scholz şi pentru încercarea sa de a obţine un consens între partide pe această temă[8]. Dintre cei 683 de parlamentari care au votat proiectul de lege, 378 au fost împotrivă şi 296 l-au susţinut, printre care Scholz şi ministrul Sănătăţii, Karl Lauterbach, care au părut vizibil dezamăgiţi când a fost anunţat rezultatul în plen.

            Rezultatul a reprezentat o lovitură majoră pentru coaliţia de guvernare formată din Social-Democraţi (SPD), Verzii şi Liberalii din Partidul Liber-Democrat (FDP), care, după luni de dezbateri, nu au reuşit să obţină o poziţie favorabilă nici măcar în rândurile lor pe această temă. „Dacă nimeni nu ar fi fost vaccinat, am fi avut acum o catastrofă fără cusur şi am fi fost în izolare totală – asta trebuie să se înţeleagă”, a spus Karl Lauterbach în Timpul dezbaterii dinaintea votului, reiterând întrebarea sa dacă germanii chiar vor să se obişnuiască cu câteva sute de decese COVIV în fiecare zi.

            Inflația cea mai mare din ultimii 30 de ani

            Inflația din Germania a urcat la 3,1% în 2021, potrivit calculelor institutului Ifo[9]: după recorduri negative în 2020, prețurile au crescut vertiginos în 2022. În Germania, vestea că avansul a fost cel mai ridicat din ultimele trei decenii a dus la o creștere a costurilor de împrumut.

            ”Insula Ciumei”

            În largul coastelor Germaniei, la Marea Baltică, se află o insulă care găzduiește unii dintre cei mai mici, dar și cei mai formidabili dușmani ai Omenirii, printre care Ebola, Nipah, gripa, rabia sau febra din Valea Riftului[10]: acest loc a devenit cunoscut sub numele de „Insula Ciumei”. În mod oficial, însă, se numește Institutul Friedrich Loeffler (FLI), aflat pe insula Riems, în extremitatea nordică a Germaniei, în apropiere de orașul Greifswald. Acesta este un laborator ce are permisiunea de a efectua experimente pe unii dintre cei mai periculoși agenți patogeni cunoscuți de știință. FLI este deosebit de important, deoarece este unul dintre puținele laboratoare care poate efectua studii pe scară largă pe animale, o activitate deosebit de riscantă atunci când este vorba de boli care pot trece de la o specie la alta. Aici, animalele pot fi infectate cu viruși și pot fi folosite pentru a înțelege mai bine modul în care bolile se înrădăcinează, se răspândesc și, cel mai important, cum pot fi prevenite. Singurele alte două facilități din lume în care acest tip de cercetare pe animale este posibil sunt în Winnipeg (Canada) și Geelong (Australia).

            Întreaga insulă este interzisă publicului, fiind accesibilă doar printr-un pod. Unele părți ale insulei prezintă un risc scăzut și conțin instalații tipice de cercetare științifică sau chiar locuințe pentru cercetători, însă anumite zone cu risc ridicat sunt ținute sub un control strict. Orice cercetător care speră să intre și să iasă din aceste facilități cu risc ridicat trebuie să își schimbe hainele și să se supună unui duș dezinfectant. Odată ajunși în interiorul clădirilor, cercetătorii trebuie să poarte un costum de protecție complet, alimentat cu aer filtrat printr-un furtun. Costumul este umflat ca un balon, astfel încât este dificil pentru agenții patogeni să pătrundă în costum în cazul unei rupturi.

            Clădirea laboraturului FLI este complet izolată de lumea exterioară, fiind menținută sub presiune negativă pentru a asigura că aerul circulă spre interior, nu spre exterior. Orice aer sau apă care iese din clădire sunt supuse unei filtrări și sterilizări intense. Pe lângă faptul că găzduiește unele cercetări pe animale, complexul de laboratoare de pe insula Riems se numără printre cele mai vechi facilități de cercetare în domeniul virusologiei de acest tip: institutul a fost fondat de Friedrich Loeffler în 1910 pentru a studia febra aftoasă, o boală virală infecțioasă care afectează bovinele, precum și alte animale crescute la fermă, cum ar fi oile, caprele și porcii.

            FLI a devenit unul dintre principalii pionieri ai cercetării în domeniul febrei aftoase în secolul al XX-lea, dar de atunci și-a extins portofoliul pentru a studia o serie de boli mortale care afectează atât animalele, cât și Oamenii. Printre acestea se numără pesta porcină africană, Ebola, Nipah, boala limbii albastre, rabia, gripa și, bineînțeles, SARS-CoV-2, virusul responsabil pentru COVID-19; cercetătorii analizează aici și boli infecțioase mai puțin cunoscute specifice peștilor, moluștelor, crustaceelor și albinelor.

            Insula Mainau

            Pe cel mai mare lac din Alpi, Bodensee, aflat la granița dintre Germania, Elveția și Austria, se află insula Mainau, transformată în grădină botanică. Primele atestări ale insulei Mainau datează din anii 3000 î.Hr.[11]; de atunci, a urmat o istorie îndelungată, cu implicaţii ale Ordinului Cavalerilor Teutoni şi Războiului de 30 de ani. Insula – deși administrativ aparține Germaniei – este proprietatea fundației Lennart Bernadotte, creată de contele Bernadotte de Wisborg, prinț al Suediei.

            Primele culturi de plante rare au fost înfiinţate aici de către electorul Nikolaus Esterházy, în anul 1827, după ce a cumpărat mica insulă Mainau și a plantat numeroase specii de plante rare. El a fost urmat de Marele Duce Friedrich I (1853), de asemenea un mare iubitor al naturii şi cel care a început efectiv dezvoltarea parcului: a plantat arboretum-ul din zonele înalte şi un număr impresionant de conifere, a înfiinţat grădina italiană, terasele din jurul castelului baroc din 1740 şi grădina de trandafiri.

            În secolul al XX-lea, insula a fost în proprietatea a numeroase familii regale şi ducale, până în 1932, când prinţul Lennart Bernadotte a preluat administrarea insulei, găsindu-şi aici o nouă casă. El a renunţat la toate titlurile nobiliare pe care le avea şi la posibila succesiune la tronul Suediei, căsătorindu-se cu Karin Emma Louise Nissvandt, o necunoscută fără titluri nobiliare. După ce Contele Lennart Bernadotte s-a mutat împreună cu soția sa pe insulă, a început amenajarea parcului. Acum se găsesc în acest Spațiu peste 500 de specii de conifere, peste 200 de specii de rododendroni și azalee, peste 500 de specii de trandafiri, 250 de specii de dalii, dar și palmieri, cactuși, agave și bougainvillea. Un alt punct de atracție al grădinii îl reprezintă uriașa cascadă amenajată, unde apa cade de la 30 m înălțime pe trepte străjuite de tuia, de chiparoși și de flori multicolore, pentru a se aduna într-un bazin frumos decorat.

            În zona cascadei sunt câteva desene florale printre care și harta lacului Bodensee, pe care sunt poziționate insulele; ajunși în prejma castelului baroc ne întâmpină aleile mărginite cu hortensii de diferite specii, o adevărată bucurie pentru ochi și suflet. Palatul are în față o peluză și în lateral o capelă. Lângă castel se află și o seră uriașă, cu palmieri superbi, unde este amenajată și o cafenea elegantă. Tot în această zonă este plasată și grădina italiană de trandafiri, desenată geometric, cu alei mărginite de buxus și decorată cu statui și fântâni.

            Printre punctele de atracţie se numără: Casa Fluturilor – un minunat ambient cu vegetaţie tropicală, populat cu peste 25 de specii de fluturi multicolori; culturile de viţă de vie; arboretum-ul cu exemplare impozante de sequoia şi cedru; zona fântânilor arteziene; grădina de trandafiri, dedicată speciilor nobile, vechi şi noi, de Rosa; sera cu peste 20 specii de palmieri, dintre care se remarcă în special un Phoenix canariensis, plantat în 1888 şi ajuns în prezent la peste 15 m înălţime; castelul baroc, care găzduieşte diverse expoziţii şi evenimente periodice; locul de joacă pentru copii şi Ţara Copiilor, un adevărat parc de distracţii pentru cei mici; zona portului; biserica în stil baroc; Turnul Grădinarului, un modern centru de informaţii situat chiar în centrul insulei.

            Neutralitatea climatică

            Pe 24 iunie 2021, Bundestagul (Parlamentul Germaniei) a adoptat noua lege privind protecţia climei, care prevede reguli mai stricte şi stabileşte obiectivul ca ţara să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2045, cu cinci ani mai devreme decât era prevăzut iniţial: ”Vrem să trăim fără emisii de dioxid de carbon în 2045, vrem să avem o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon şi vrem să fim mobili”, a declarat ministrul german al Mediului, Svenja Schulze, în Timpul dezbaterii legii în Bundestag. ”Priorităţile principale trebuie să fie extinderea utilizării energiilor regenerabile şi modernizarea infrastructurii”, a mai spus ea.

            În prezent, Germania trebuie să reducă emisiile de dioxid de carbon cu cel puţin 65% faţă de nivelurile din 1990 până în 2030 şi cu 88% până în 2040. Legislaţia este răspunsul guvernului la o hotărâre judecătorească fără precedent de la sfârşitul lunii aprilie 2021, care a cerut ca Germania să împartă sarcina reducerii emisiilor între generaţiile mai în vârstă şi cele mai tinere. Curtea Constituţională a hotărât că legile ţării privind protecţia climei nu sunt suficient de extinse.

            Poziția Curții de Conturi

            Planul de Redresare și Reziliență (PRR) al UE a fost adoptat de statele membre în decembrie 2020 și mizează pe consolidarea datoriilor statelor membre, un aspect care-i îngrijorează în mod tradițional pe experții financiari germani[12]. PRR se bazează pe noile datorii comunitare de 750 de miliarde de euro, care urmează să fie rambursate în 30 de ani!…

            Germania a atacat prin Curtea sa de Conturi, planul UE de relansare economică post-covid și, mai ales, principiul îndatorării comune prin care este finanțat, reproșând că efectele financiare ale acesteia se vor repercuta asupra generaţiei viitoare: „Este vorba despre o consilidare (punere în comun) a datoriei şi a responsabilităţii, o cotitură. În ceea ce priveşte bugetul federal german, iar aceasta comportă riscuri considerabile”, a arătat preşedintele Curţii de Conturi a Germaniei, Kay Scheller, în raportul prezentat în Parlamentul german.

            Șeful Curții de Conturi al celei mai puternice economii europene se îndoiește că toate țările UE vor plăti proporțional părți din datoria comună, amintind că Germania va plăti cu 65 de miliarde de euro mai mult decât primește de la UE: „Ne putem întreba cine va contribui la ce şi când”, obiectează Kay Scheller, care subliniază că reglementările bugetare ale UE nu se aplică acestei datorii. „Statele membre ar putea, aşadar, teoretic, să se îndatoreze în mod nelimitat la nivelul UE şi să îşi atribuie aceste fonduri sub formă de subvenţii”, avertizează el. Acest plan riscă de asemenea „să reducă precauţia responsabilă şi să slăbească disciplina bugetară. Nu există vreun plan de rambursare constrângător”, îşi exprimă regretul Curtea, care pledează în favoarea încheierii unui acord între statele membre UE cu privire la rambursarea datoriei înainte de cheltuirea banilor.          

            Curtea de Conturi a Germaniei a conchis că fondul de reconstrucţie ar putea slăbi UE şi pune în pericol stabilitatea financiară a Uniunii Economice şi Monetare. „Aceasta alimentează speranţa că noi costuri ale unor crize viitoare să fie, de asemenea, suportate de către comunitatea statelor”, mai avertizează Kay Scheller.

            Primul taxi zburător

            Firma Volocopter din Germania a efectuat pe 21 iunie 2021 primul zbor al taxiului său aerian electric, la un show aviatic de pe aeroportul francez Le Bourget şi are ca obiectiv să ofere servicii de transport la Jocurile Olimpice de la Paris, care vor avea loc în 2024[13].

            Taxiul zburător, care seamănă cu un elicopter mic, a decolat de pe aeroportul Le Bourget de lângă Paris şi a aterizat apoi vertical, după un zbor de trei minute. Vehiculul, care nu a avut pasageri la bord, a zburat circa 500 de metri, cu o viteză de până la 30 km/ oră şi la o altitudine de aproximativ 30 de metri. Taxiul are o capacitate de două persoane şi un compartiment pentru bagaje.

            Reducerea treptată a utilizării cărbunelui

            Guvernul de coaliție din Germania a anunțat pe 25 noiembrie 2021 că tema schimbărilor climatice va fi principala sa prioritate[14]: social-democratul german Olaf Scholz, care i-a succedat doamnei Angela Merkel în funcția de cancelar al Germaniei, a anunțat planuri potrivit cărora 80% din consumul de energie din țară va proveni din surse regenerabile până în 2030. Partidul său, SPD, alături de ecologiştii Verzi şi Liber Democraţi (FDP), intenționează reducerea treptată a utilizării cărbunelui până în 2030 și renunțarea la gazele naturale până în 2040.

            Olaf Scholz a mai declarat că a ajuns la un acord în coaliţie pentru a alcătui un nou guvern care va încerca să modernizeze cea mai mare economie a Europei. Partidul Social Democrat (SPD), ecologiştii Verzi şi Liber Democraţii (FDP) vor să accelereze tranziţia către o economie verde şi digitală, menţinând, în acelaşi Timp, disciplina fiscală, conform pactului de coaliţie. Alianţa politică ce conduce Germania – supranumită „Coaliţia semafor”, după culorile celor trei partide – deţine majoritatea în Camera Inferioară a Parlamentului german.

            Topul producției energetice

            Cărbunele a înlocuit energia eoliană în topul surselor de producție energetică în Germania, în primul semestru din 2021, din cauza zilelor fără vânt din primăvară[15]. Cărbunele a acoperit 27% din totalul producției față de 21% în semestrul I din 2020, în Timp ce eolienele și-au redus ponderea până la 22%, dintr-un total de 258,9 miliarde de kWH (TeraWh), de la 29%,  potrivit datelor publicate pe 13 septembrie 2020 de Oficiul Federal de Statistică (Destatis). După cărbune şi energia eoliană, gazele naturale au fost a treia cea mai importantă resursă de producţie energetică în Germania, în primul semestru din 2021, cu o pondere de 14,4%, înaintea energiei nucleare, (12,4%).

Împreună cu gazele naturale și cu energia nucleară, cărbunele a asigurat 56% din producția de eledctricitate a Germaniei. Ponderea producției din surse convenționale a fost cu 20,9% mai mare decât în primul semestru al anului 2021 față de perioada similară din 2020, an în care Germania a decis să renunţe complet la cărbune până în 2038 și, până în 2022 – la energia nucleară.

            Reglementările UE mai stricte privind emisiile de gaze de seră vor accelera procesul renunţării la cărbune, care ar fi putea fi finalizat până în 2030, potrivit ministrului german al Mediului, Svenja Schulze. În 2021 obiectivul UE de reducerea emisiilor poluante a fost de cel puţin 55% până în anul 2030, față de ţinta precedentă de 40%.

Deja politica UE a dus la scumpirea explozivă a certificatelor de emisii, astfel încât producția de energie din cărbune „va ieşi forţat de pe piaţă”, a prevestit Svenja Schulze. Pe de altă parte, guvernul german a promis încă din 2021 companiilor energetice germane că vor primi compensații de 4,35 miliarde de euro pentru renunțarea la cărbune, din care mare parte provenite din Fondul european pentru o Tranziție Echitabilă. Acum Svenja Schulze a adăugat că în zonele carbonifere angajaţii vor avea nevoie de „noi slujbe decente”.

            „În 2020, aproximativ 739 de milioane de tone de gaze cu efect de seră au fost emise în Germania, cu 70 milioane de tone, adică 8,7% – mai puţin decât în 2019, cea mai importantă scădere anuală de după reunificarea Germaniei din 1990”, a mai anunţat Ministerul Mediului.

            Triberg im Schwarzwald

            Este un oraș din landul Baden-Wurtenberg[16]. Cele două cartiere care formează orașul se numesc Nußbach și Gremmelsbach. Lângă oraș se găsește cea mai înaltă cascadă din Germania, cu înălțimea de 163 m, unde apa cade în șapte trepte. În perioada Crăciunului, cascada este iluminată de cca 500.000 de becuri. Localitatea deține singurul Muzeu al Pădurii Negre din lume. Calea ferată care înconjoară orașul Triberg, are 37 de tunele și este una dintre cele mai frumoase căi ferate montane din Europa.

            În apropierea cascadei se află un loc de pelerinaj închinat Fecioarei Maria pentru care s-a construit în stil baroc o renumită biserică ce poartă numele ”Maria in der Tanne” (”Maria brazilor”). Legenda spune că în 1644, o fetiță pe nume Barbara Francis a fost vindecată de o boală oculară atunci când și-a spălat ochii la un izvor care curgea în locul unde se află astăzi biserica. Un an mai târziu, se crede că în aceeași primăvară a fost vindecat de lepră, tot aici, Friedrich Schwab. Pentru a-și exprima recunoștința, Friedrich a plasat o mică statuie a Mariei într-o crăpătură de pin, descoperită apoi în 1692 de trei soldați din Tirol; în cele din urmă, aici a fost construită actuala biserică din piatră.

            Localitatea Triberg im Schwarzwald mai este celebră și fiindcă aici se află numeroase ceasuri cu cuc, confecționate manual de artianii locali și puteți admira cel mai mic, dar și cel mai mare astfel de obiect din lume.

            Venitul de bază

          Un ONG din Germania a demarat la 1 iunie 2021 un proiect-pilot privind venitul de bază (Pilotprojekt Grundeinkommen), prin care 122 de cetățeni ar urma să primească 1.200 de euro lunar, timp de trei ani, fără să fie obligați să muncească[17]. Experimentul presupune o investiție de 5,2 milioane de euro, proveniți din donațiile strânse de la circa 150.000 de persoane. În total, participanții la acest experiment vor primi 43.200 de euro, bani ce nu sunt supuși impozitării. Singura obligație a participanților este de a completa o serie de chestionare online pe durata celor trei ani. În plus, ei pot realiza alte activități pentru a-și rotunji veniturile, dacă doresc. Tot în cadrul acestui studiu, alte 1.380 de persoane urmează să completeze chestionare similare, la fiecare șase luni, în schimbul unei indemnizații simbolice.

            Organizația care realizează experimentul se numește Mein Grundeinkommen (Venitul meu de bază) și a început recrutarea voluntarilor încă din august 2020. Interesul a fost enorm, circa 1,5 milioane de oameni de persoane depunând CV-uri. Inițiatorii proiectului sunt de părere că acordarea unui astfel de venit necondiționat ar rezolva o serie de probleme sociale majore și ar reduce semnificativ infracționalitatea: “Testăm ce fac Oamenii când au securitate materială timp de trei ani – cheltuiesc banii sau construiesc rezerve financiare?, nu mai lucrează sau lucrează mai puțin? Devin mai implicați social și donează mai mult?”, a comentat liderul de studiu Jurgen Schupp, de la Institutul German de Cercetare Economică. Ideea acordării unui venit minim a fost experimentată și în Finlanda, cu rezultate nesatisfăcătoare, iar un referendum pe această temă a fost respins în Elveția.

---

[1] Vezi site-ul 100 miliarde euro ajutoare pentru firmele germane afectate de războiul din Ucraina (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 8 aprilie 2022

[2] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/germania-are-nevoie-de-400-000-de-imigranti-calificati-pe-an.html, postat și vizitat pe 24 august 2021

[3] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/germania-anunta-din-nou-anularea-oktoberfest-emiratele-arabe-organizeaza-oktoberfest-dubai.html, postat și vizitat pe 3 mai 2021

[4] Transilvania Reporter, EuroNewletter, #158

[5] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/deutsche-bank-avertizeaza-ca-inflatia-ar-putea-sa-conduca-la-o-criza-grava-urmatorii-ani-217820, postat și vizitat pe 8 iunie 2021

[6] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/avertisment-deutsche-bank-fed-subestimeaza-riscurile-inflatiei.html, postat și vizitat pe 15 iunie 2021

[7] Vezi site-ul Cât a costat pandemia de coronavirus economia Germaniei? (descopera.ro), postat și vizitat pe 20 februarie 2021

[8] Vezi site-ul Vaccinarea obligatorie împotriva COVID-19, respinsă în Parlamentul Germaniei (descopera.ro), postat și vizitat pe 11 aprilie 2022

[9] Vezi site-ul Germania: Inflația din 2021, la cel mai ridicat nivel din ultimii 30 de ani (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 20 ianuarie 2022

[10] Vezi site-ul Ce se întâmplă pe „Insula Ciumei”, locul în care se află cele mai mortale virusuri din lume? (descopera.ro), postat și vizitat pe 17 martie 2022

[11] Vezi site-ul Eutopia (eutopiamall.com), postat și vizitat pe 26 noiembrie 2021

[12] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/curtea-de-conturi-germana-critica-indatorarea-comuna-a-tuturor-membrilor-ue-pentru-planul-de-redresare-post-covid.html, postat și vizitat pe 12 martie 2021

[13] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/compania-volocopter-realizat-primul-zbor-al-unui-taxi-zburator-219578, postat și vizitat pe 22 iunie 2021

[14] Vezi site-ul Viitorul guvern al Germaniei intenționează să reducă treptat utilizarea cărbunelui până în anul 2030 – Forbes.ro, postat și vizitat pe 25 noiembrie 2021

[15] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/carbune-eolienele-topul-productiei-energetice-germania-regenerabile.html, postat și vizitat pe 13 septembrie 2020

[16] Vezi site-ul https://ro.wikipedia.org/wiki/Triberg_im_Schwarzwald, vizitat pe 20 iunie 2021

[17] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/venitul-de-baza-un-ong-din-germania-studiaza-efectele-acordarii-unui-venit-de-1-200-de-lei-pe-luna-fara-nicio-conditie.html, postat și vizitat pe 2 iunie 2021

Emilian M. Dobrescu

          Spre deosebire de Țările de Jos, Regatul Belgiei a adoptat mai multe interdicții autoritare, în stil francez, pe 17 martie 2020: a) interdicția de a conduce, cu excepția cazurilor urgente; b) interdicția de a întâlni mai mult de două persoane; c) interdicția de a intra în a doua lor casă; d) închiderea tuturor instituțiilor de învățământ; e) închiderea tuturor întreprinderilor neesențiale; f) pedepse grele pentru infractori[1]… După 40 de zile de “închisoare belgiană” și “neînchidere olandeză”, cifrele publicate de OMS  – Raportul de situație Covid-19 – permit compararea eficienței în materie de sănătate a măsurilor adoptate pe baza modificării prevalenței (număr de persoane infectate la un milion de oameni) și mortalității la un milion de locuitori. După 43 de zile de “închisoare acasă”, la 29 aprilie 2020, prevalența infecției în Belgia era cu 82% mai mare decât în ​​Țările de Jos (4.084 față de 2.243 cazuri), iar riscul de mortalitate a ajuns în Belgia la 137% (633 decese în Belgia, față de 267 în Olanda).

            Concluzia este una singură: „Măsurile restrictive apar în mod clar ca un eșec deosebit de contraproductiv, atât pentru controlul epidemiei, cât și pentru prevenirea riscului de mortalitate, transformând ceea ce ar fi trebuit să fie doar o epidemie banală într-o adevărată catastrofă pentru sănătate, sistemul social și economic major.

Abaterile sistemului fiscal

În Belgia funcţionează sistemul denumit al “beneficiilor excedentare”, aflat dintotdeauna în vizorul Comisiei Europene. În virtutea unei legi datând din 2004, o filială din Belgia a unei multinaţionale poate deduce din baza sa impozabilă beneficiile ce se presupune că le obţine prin apartenenţă la o structură internaţională (cheltuieli pentru cercetare, beneficii obţinute prin reducerea costului producţiei etc). Este un avantaj de care, însă, nu beneficiază şi întreprinderile belgiene.

Dacă ancheta va scoate la lumină această situaţie, avem de-a face cu o distorsionare de concurenţă”, a explicat Margrethe Vestager, Comisarul european pentru problemele concurenţei. În Belgia există 60 de cazuri în care beneficiile taxabile au fost reduse astfel cu 50 şi chiar 90%. Impozitul aplicat întreprinderilor pur belgiene este de 34%.

Ancheta asupra sitemului fiscal al Belgiei intervine exact în momentul în care a fost anunţată crearea unei comisii de anchetă asupra scandalului Luxleaks, solicitat de grupul Verzilor din Parlamentul European. Un scandal ce poate readuce în actualitate faptul că sistemul impozitelor preferenţiale percepute multinaţionalelor ce se instalau în Luxemburg a dăinuit mulţi ani, în perioada în care fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a deţinut funcţiile de ministru de Finanţe şi de prim ministru al Luxemburgului. Vor avea loc, bineinţeles, audieri publice şi se aşteaptă ca noua comisie creată pentru anchetarea sistemului fiscal belgian să devină un instrument de presiune politică prin denunţarea unor astfel de practici fiscale răspândite în întreaga Europă.

          Atacul cibernetic de amploare

          Pe 4 mai 2021, rețeaua de internet Belnet, care conectează instituțiile de învățământ superior, centrele de cercetare și administrațiile publice din Belgia au fost victima unui atac de tip „denial-of-service” (DoS – atunci când o terță parte încearcă să supraîncarce servere prin trimiterea unor cantități mari de date)[2].

            Aproximativ 200 de organizații au fost afectate, iar mai multe comitete parlamentare au fost anulate: „Datorită situației pandemice unii parlamentari intervin de la distanță prin sistemul Cisco Webex, dar problema cu conexiunea la internet generată de atacul cibernetic nu garantează continuarea dezbaterilor”, a afirmat parlamentul regiunii Valonia-Bruxelles.

            Parlamentarul Wouter de Vriendt din partea Verzilor a spus cu acest prilej următoarele: „Concluziile despre acest atac cibernetic sunt premature. Dar, este important să identificăm acest context sensibil. Negarea sa ar fi naivă”.

          Avatarurile Partidului Islam

Partidul Islam participă din 2012 la alegerile municipale din Belgia[3], iar în 2018 a anunțat deja că vrea să creeze în această țară un stat islamic și să separe bărbații și femeile în mijloacele de transport public: „Scopul nostru este crearea unui Stat Islamic 100%, dar nu înseamnă că vrem ca toată lumea să poarte văl”, a spus fondatorul partidului, Redouane Ahrouch. „Prin stabilirea legii islamice, Sharia, vrem să urmăm calea Profetului și a Coranului”, a adăugat acesta.

Partidul Islam belgian se concentrează în mod clar asupra electoratului musulman conservator și are deja doi membri aleși în consiliul local al Bruxelles-ului în urma alegerilor municipale din 2012. În anul menționat, formațiunea a participat la alegerile municipale pentru 28 de municipalități. Redouane Ahrouch spune că vrea să atingă obiectivele partidului „fără a încălca Constituția belgiană”. Nu este clar cum vrea să facă acest lucru, deoarece o măsură propusă deja de acest partid este de a separa bărbații și femeile în transportul public.

Secretarul de stat al imigrației din Belgia, Theo Francken a afirmat într-o postare pe Twitter, că acest partid „îl dezgustă”: „Un partid politic numit Islam este în ascensiune în Belgia. Ei cer deschis introducerea legii Sharia, care încalcă drepturile Omului. Partidele care promovează Sharia sunt antidemocratice. Aceștia sunt lupi în haine de oaie”,  a comentat politicianul. Alți experți pun ascensiunea Partidului Islam pe faptul că multe partide de stânga cu candidați musulmani și-au pierdut popularitatea în rândul alegătorilor marocani și turci, imigranți în Belgia. 

Cartea a fost declarată “bun esențial”

            Belgia a reintrodus carantina cu izolarea la domiciliu pentru șase săptămâni din 2 noiembrie 2020, dar de data aceasta librăriile au rămas în funcțiune, întrucât autoritățile au decis includerea cărților pe lista “bunurilor esenţiale”[4]. S-a dorit ca recursul la literatură în faţa “angoasei” generate de pandemia de COVID-19 să îi ajute pe belgieni să treacă mai ușor peste izolare. În condiţiile înăspririi restricţiilor datorate pandemiei, librăria Tropismes a fost unul dintre puţinele magazine din Galeriile Regale – un elegant pasaj cu acoperiş din sticlă situat în centrul oraşului Bruxelles – care atrăgea un flux constat de clienţi, în contrast cu magazinele ciocolatierilor din apropiere, afectate de lipsa turiştilor. Spre deosebire de Franţa, guvernul condus de Alexander De Croo a introdus librăriile printre activităţile comerciale care pot “rămâne deschise pentru public atât Timp cât oferă în principal bunuri esenţiale”. “Credem că este esenţial să dezvoltăm o preocupare în ceea ce priveşte sănătatea mintală a tuturor belgienilor. Cultura joacă un rol enorm”, a explicat și vicepremierul belgian Georges Gilkinet.

            Librarii din Bruxelles, care au fost nevoiţi să îşi închidă spaţiile de vânzare Timp de două luni în primăvara lui 2020, s-au declarat mulţumiţi de această decizie a guvernului belgian, amintind că “au adoptat toate precauţiile sanitare posibile”. “În acelaşi fel în care am păstrat deschise magazinele de bricolaj, părea la fel de evident să deschidem ceea ce permite bricolarea prin cuvinte şi gânduri”, a spus Marc El Khadem, specialist al departamentului de ştiinţe umaniste din cadrul librăriei Tropismes. “Cartea corespunde unei nevoi evidente într-o perioadă de angoasă, de incertitudini, care ne fac pe fiecare dintre noi să ne gândim la propria mortalitate, la precaritatea existenţei”, a precizat acesta. În rândul cititorilor “există mai degrabă o dorinţă de meditaţie, decât de evadare”, cu un apetit deosebit pentru eseistică şi filosofie (stoici, în special), a observat acesta. “Cartea reprezintă legătura cu tradiţia, promisiunea unui viitor, dar și revenirea în trecut”, a adăugat Marc El Khadem.

            În această librărie, decorată cu ornamente şi oglinzi datând din secolul al XIX-lea, clienţii au venit în număr mare: “În Belgia, este singura modalitatea de acces rămasă către cultură. Între cumpărăturile de la supermarket şi a te întoarce acasă ca să nu faci nimic … este important să citim!”, a spus Sebastien Decupere, recepţioner în secţiunea educaţie. “Lectura în Timpul perioadei de izolare este esenţială”, a confirmat și François Bellet, un pensionar din Bruxelles, care îşi face rezerve de cărţi pentru luna care urmează. Din punctul său de vedere, decizia de a închide librăriile în Franţa pare de neînţeles: “Este un lucru care demonstrează că celor aflaţi la putere nu le pasă de carte, este o coborâre în infern – mai ales în Franţa, una dintre cele mai literare ţări! Fraternizăm, ne simţim cu totul solidari cu fraţii noştri francezi – şi trişti pentru cititorii de acolo”, a mărturisit Marc El Khadem.

            În alte zone ale oraşului Bruxelles, în cartierul mai puţin populat al instituţiilor europene, Bouquinerie Thomas este o altă librărie care a rămas de asemenea deschisă, dar patronul ei se teme de perspectiva unei penurii de clienţi: “Începând din septembrie 2020, am început să ne revenim, dar de trei săptămâni suntem cădere liberă: birourile clădirilor europene sunt aproape pustii, restaurantele închise, numărul clienţilor şi activitatea au scăzut cu 30-40%”, a constat unul dintre managerii librăriei.

Cel mai mare depozit de ciocolată

              Unul dintre cei mai cunoscuți producători de ciocolată și procesatori de cacao din lume – Barry Callebaut a deschis în octombrie 2021 un nou centru logistic în Lokeren (Belgia)[5]. The Chocolate Box este cel mai mare depozit de ciocolată din lume și cel mai sustenabil, susțin reprezentanții companiei: noul depozit reprezintă cea mai mare investiție pe care cei de la Barry Callebaut au realizat-o în rețeaua operațională: suma investită în The Chocolate Box se ridică la 100 de milioane de euro.

            Situat aproape de autostradă și calea ferată dintre Anvers și Franța și de portul din Anvers, noul centru de distribuție îi va permite producătorului de ciocolată să-și livreze produsele mult mai rapid. Lucrările la depozitul de 60.000 mp s-au desfășurat pe parcursul a doi ani și au inclus și o clădire complet automatizată, de 41 m înălțime, care poate stoca 125.000 de paleți la o temperatură constantă de 18 °C. Mai mult, depozitul a atins cel mai mare scor de sustenabilitate posibil pentru clădirile logistice, fiind distins cu certificatul BREEAM Outstanding. În anul fiscal 2019-2020, Barry Callebaut a raportat o producție medie anuală de 2,1 milioane de tone de cacao și ciocolată.

Crize politice extinse

Între anii 1978-1979 oficializarea unui guvern belgian a durat 106 zile, în 1987- 148 zile, iar în 2007, şapte luni au fost necesare pentru ca executivul oficial belgian să-şi intre în funcţie. În luna iunie 2010, la 289 de zile de la alegerile generale, Belgia nu avea încă guvern, devenind astfel ţara cu cea mai lungă perioadă fără un executiv oficial[6]; în felul acesta, în mijlocul unei atmosfere de indiferenţă, Belgia a depăşit recordul celei mai lungi crize politice, deţinut până în anul respectiv de Irak.

Guvernul interimar al Belgiei, condus de Yves Leterme, un creştin-democrat flamand a reuşit să adopte un buget pentru 2011 şi, în ciuda mandatului său limitat, a trimis avioane de vânătoare belgiene pentru a ajuta la aplicarea rezoluţiei ONU din Libia. Cele mai sumbre scenarii, care au prezis un dezastru economic, din cauza cărora s-a înregistrat o scădere a încrederii investitorilor străini în Belgia, nu s-au materializat. Ţara a rezistat crizei economice mai bine decât majoritatea vecinilor săi europeni.

Noua Alianţă Flamandă, un partid naţionalist, a câştigat clar în regiunea vorbitoare de olandeză a Belgiei, în alegerile naţionale de pe 13 iunie 2010, deschizând astfel calea pentru delegarea mai multor puteri către regiuni. Menţionăm, de asemenea, o victorie a socialiştilor în Valonia, unde se vorbeşte franceza. Alegerile naţionale au fost provocate de decizia liberalilor flamanzi – de la partidul Open-VLD – de a părăsi guvernul în toiul unei dispute între tabăra franceză şi cea flamandă, în legătură cu limitele zonei electorale din jurul capitalei bilingve, Bruxelles. Regele Albert al II-lea i-a cerut primului-ministru Yves Leterme să continue ca premier interimar până la formarea unui nou guvern…

            Eutanasia

            Un raport publicat în iulie 2018 a dezvăluit două decizii extrem de controversate luate de autoritățile belgiene în ceea ce privește eutanasia[7]. Potrivit documentului, doi copii, în vârstă de 9 și 11 ani, bolnavi în fază terminală, au primit injecții letale: băiatul de 9 ani avea o tumoare cerebrală, iar cel de 11 ani suferea de fibroză chistică – primul a primit injecția letală în 2016, iar celălalt, în 2017.

            CFCEE – Autoritatea Belgiană privind Reglementarea Eutanasierii – arată că în Belgia au murit în acest mod 2.028 de oameni în 2016 și alți 2.309 în 2017, deci 4.337 oameni în doi ani: cei mai mulți dintre pacienții eutanasiați aveau vârste cuprinse între 60 și 89 de ani și sufereau de cancer. Raportul a arătat că, în perioada de referință, printre cei eutanasiați s-au numărat și trei minori: cei doi copii menționați anterior și un pacient de 17 ani, care suferea de distrofie musculară Duchenne.

            Luc Proot, membru al CFCEE, crede că decizia de a le permite minorilor să-și sfârșească viața a fost „cea corectă”. Moartea celor trei minori a fost posibilă în baza controversatei Legi privind eutanasia din 2014, adoptată de statul belgian; printre altele, această lege a eliminat toate restricțiile legate de vârstă. Potrivit legii, pentru a se putea lua decizia eutanasiei, copilul trebuie să fie „într-o situație medicală fără speranță, să aibă suferințe constante de nesuportat, care nu pot fi calmate și care îi vor cauza moartea într-un termen scurt”. În plus, este necesară consiliere din partea unui doctor și a unui psihiatru, iar părinții trebuie să-și dea consimțământul. Belgia are una dintre cele mai tolerante politici legate de eutanasie, datorită legislației din 2002, care prevede și „dreptul de a muri”. Trusa de eutanasie este disponibilă de atunci în cele 250 de farmacii ale companiei Multipharma din Belgia, fiind parte componentă a truselor medicilor care practică eutanasia la domiciliul pacienților.

            Autorul acestei legi, Philippe Mahoux, a numit eutanasia „ultimul gest de umanitate”; politicianul a afirmat că acordarea acestei posibilități nu ar trebui să fie subiect de scandal. Belgia este a doua țară europeană care permite eutanasierea minorilor. În Țările de Jos, eutanasierea este permisă doar pentru copiii cu vârsta de peste 12 ani. Permisivitatea legii belgiene a întâlnit o opoziție semnificativă – opozanții legii nu cred în capacitatea unui copil de a lua o decizie atât de importantă. „Nu există, de fapt, nici o unealtă obiectivă disponibilă care să ne poată ajuta să spunem că «acest copil are competența și capacitatea de a-și da consimțământul»“, a declarat profesorul Stefaan van Gool, specialist în cancerul la copii.

            În 2017, un membru al comitetului de eutanasie CFCEE a demisionat, în semn de protest. Demisia a venit după ce o femeie care suferea de demență, dar care nu ceruse eutanasia, a primit injecția letală la cererea familiei. De atunci, 360 de medici și membri ai mediului academic din Belgia și-au unit forțele și au semnat o petiție care cere un control mai strict al eutanasiei pentru pacienții cu probleme psihiatrice; alte cazuri controversate se află și acum în atenția mass-media. Având mulți susținători și mulți oponenți, este clar că în Belgia dezbaterea cu privire la eutanasie nu se va încheia prea curând…

          Interzicerea turismului de o zi

              Mai multe oraşe şi staţiuni balneare de pe litoralul Belgiei au anunţat pe 9 august 2020, interzicerea accesului turiştilor Timp de o zi[8]: măsura s-a aplicat pe perioada valului de caniculă în urma unor incidente cauzate de nerespectarea măsurilor împotriva pandemiei de Covid-19. Decizia a fost luată pentru a garanta securitatea publică, după ce mai multe persoane au fost arestate sâmbătă 8 august 2020 la Blankenberge, în urma izbucnirii unui conflict între turişti pe plajă. Tinerii au refuzat să respecte măsurile de securitate impuse de pandemie, fiind necesară intervenţia Poliţiei.

            “Oricine vine la Blankenberge trebuie să aibă un motiv valabil pentru a i se permite accesul. Prin această măsură, încercăm să restabilim calmul”, a explicat primarul orașului, Daphne Dumery.

              Săptămâna de lucru de patru zile

          De la 1 martie 2022, Belgia a dat undă verde săptămânii de lucru de patru zile, fără a le fi reduse salariile angajaților, în urma unor reforme economice agreate de coaliția aflată la guvernare[9]. Angajații belgieni pot opta pentru zile de lucru mai lungi pentru a beneficia de un weekend de trei zile. Aceștia vor putea alege să lucreze 10 ore pe zi, în loc de 8, și își vor putea schimba programul de lucru de la o săptămână la alta pentru a-și organiza mai bine viața privată; angajatorii pot refuza cererea pentru a restrânge săptămâna de lucru, dar trebuie să-și justifice decizia. 

            Prim-ministrul Belgiei, Alexander De Croo, a spus că țara sa nu oferă același grad de dinamism precum alte state: „După doi ani dificili (2020 și 2021 – n.n.), piața muncii a evoluat; prin acest acord, stabilim punctul de referință al unei economii performante”.

              Se schimbă frontiera cu Țările de Jos

            După ce Belgia a obţinut independenţa faţă de Olanda în anul 1830, frontiera a fost trasată de-a lungul Râului Meuse (Maas)[10]. Dar, în anul 1961, râul a fost lăţit, pentru facilitarea navigaţiei, astfel că ambele ţări au început să aibă teritorii pe malul opus. Singura modalitate de ajungere pe teritoriile respective era pe cale navală. “Nu mai era logic ca acea parte de teren să mai fie a Belgiei”, a explicat un oficial din cadrul Ministerului belgian de Externe.

Belgia şi Olanda au semnat un acord care prevede un schimb de teritorii, frontierele urmând să fie modificate oficial în anul 2018, relatează site-ul agenţiei Reuters.

            Potrivit acordului, fiecare ţară va ceda celeilalte la schimb, suprafeţe nelocuite din zona Râului Meuse (Maas). Belgia va oferi Olandei două peninsule cu suprafaţa de 16 hectare, urmând să primească în schimb doar trei hectare. Suprafaţa Belgiei ar urma să se micşoreze nesemnificativ, iar cea a Olandei să crească puţin după schimbul de terenuri. Linia frontierei a fost modificată oficial din anul 2018.

            Sfidări pentru Europa

            Sub auspiciile Academiei Regale a Belgiei, în ianuarie 2017, a fost editată lucrarea lui Luc Chefneux, “Pourquoi l’innovation? Quels défis pour l’Europe?”[11]. Inovația este adesea prezentată ca un fel de poțiune magică ce trebuie să scoată  societățile noastre din marasm. Dar nu toți Oamenii care utilizează acest cuvânt îi acordă aceeași înțelegere. Lucrarea prezintă conceptul de inovație așa cum este perceput în Europa și care ar trebui să fie rațiunile unei mai bune performanțe europene în materie de inovație în raport cu SUA.

            Evoluția conceptelor și practicilor în ceea ce privește inovația este descrisă  în lucrare până la paradigma actuală a inovației deschise și a diferitelor modalități în care funcționează rețelele de inovație pentru a juca un rol din ce în ce mai mare pentru acumularea de capital. Luc Chefneux apreciază că se poate pune chestiunea fundamentală a inovației pornind de la necesitatea re-industrializării economiei, ca o rațiune majoră de a contribui la soluționarea sfidărilor majore cu care lumea este confruntată în prezent.

            Luc Chefneux este inginer fizician, doctor în științe aplicate, diplomat în economie și gestiune al Universității din Liège. Revenit în 2005 la cercetare și dezvoltare la Grupul ArcelorMittal, a fost director însărcinat cu partenariatele și afacerile europene, are gradul militar de locotenent-colonel în rezervă, profesor invitat la Universitatea din Liège, administrator al Universității din Lorraine și membru al Academiei Regale a Belgiei.

          Zero decese

          Belgia, una dintre cele mai grav lovite țări de pandemia provocată de virusul SARS-Cov-2, a raportat pe 14 iulie 2020, zero decese legate de coronavirus în ultimele 24 de ore, pentru prima dată de la 10 martie 2020[12].

              Belgia, o țară cu 11,5 milioane de Oameni, a raportat atunci un număr total de decese legate de coronavirus de 9.787 persoane; acest lucru înseamnă aproximativ 850 de morți pe milion, cea mai gravă situație din lume! Cel mai mare număr zilnic de decese a fost 343, înregistrat pe 12 aprilie 2020; totuși, Belgia a reușit să reducă numărul de infectări în martie și aprilie 2020 prin aplicarea de măsuri restrictive.

            Din 10 iulie 2020 a devenit obligatorie purtarea măștilor în magazine, cinematografe și muzee. Guvernul belgian nu a introdus măsuri de relaxare, așa cum era discutat să aibă loc din 15 iulie 2020, apoi a reintrodus carantina din 2 noiembrie 2020, datorită numărului foarte mare decazuri de Covid- 19 înregistrate în întreaga țară…

---

[1] Vezi site-ul agoravox.fr, postat și vizitat pe 30 aprilie 2020

[2] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/belgia-fost-victima-unui-atac-cibernetic-originea-atacului-este-inca-necunoscuta-213484, postat și vizitat pe 4 mai 2021

[3] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/externe/Belgia-sau-Belgistan, postat pe 6 aprilie 2018, site vizitat pe 12 aprilie 2018

[4] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/belgia-cartea-devine-bun-esential-pentru-ca-librariile-sa-ramana-deschise-in-carantina.html, postat și vizitat pe 3 noiembrie 2020

[5] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/cel-mai-mare-depozit-de-ciocolata-din-lume-s-deschis-belgia-234574, postat și vizitat pe 23 octombrie 2021

[6] Cătălina Ciocâltan, Criză politică de nivel mondial…, pe site-ul www.EurActiv.co, vizitat pe 30 martie 2011

[7] Vezi site-ul https://incredibilia.ro/copii-eutanasiati-in-belgia/, postat și vizitat pe 9 septembrie 2018

[8] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/mai-multe-statiuni-de-pe-litoralul-belgiei-interzic-turismul-de-o-zi-178055, postat și vizitat pe 9 august 2020

[9] Vezi site-ul Belgienii au aprobat săptămâna de lucru de 4 zile (forbes.ro), postat și vizitat pe 16 februarie 2022

[10] Vezi site-ul http://www.gandul.info/international/moment-istoric-se-schimba-granita-dintre-belgia-si-olanda-16010161, postat și vizitat pe 3 decembrie 2016

[11] Vezi site-ul http://academie-editions.be/accueil/282-pourquoi-linnovation-quels-defis-pour-leurope-.html, postat și vizitat pe 11 ianuarie 2016

[12] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/coronavirus-belgia-raporteaza-zero-decese-pentru-prima-data-din-martie, postat și vizitat pe 14 iulie 2020

Emilian M. Dobrescu

            Pe 9 decembrie 2021, Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, a prezentat priorităţile preşedinţiei franceze a UE, care a început la 1 ianuarie 2022. Unul din obiectivele prioritare este construirea unei „Europe puternice şi suverane”. Țintele președinției franceze sunt setate foarte sus, reformarea Spațiului Schengen, fiind una dintre ele, probabil cea mai ambițioasă. Alte patru idei esențiale din discursul lui Emnanuel Macron au fost: a) apărarea modelului social european; b) inflexibilitatea față de statul de drept; c) reconcilierea ambițiilor climatice cu dezvoltarea economică; d) transformarea digitală. Președinția franceză a Consiliului UE va fi grevată de campania electorală pentru președinția franceză propriu-zisă. Alegerile vor avea loc în 10 aprilie 2022, cu al doilea tur programat pentru 24 aprilie, adică, exact în miezul președinției franceze a Consiliului UE.

            Franța este țara europeană care posedă cele mai multe reactoare nucleare: 58; acestea generează 72% din energia electrică necesară țării, mai mult decât în orice alt stat din lume[1].

            Alegerile prezidențiale din 2022

            O eventuală victorie a extremistei Marine Le Pen în alegerile prezidențiale franceze din 2022 ar transmite în UE o undă de șoc comparabilă cu Brexit[2]. Primul an de pandemie a ridicat-o pe Marine Le Pen pe primul loc în sondaje, întrecându-l astfel președintele Macron. Marine Le Pen, președinte al Partidului Adunarea Națională, conducea în sondaje în toamna lui 2020, cu 27% din intențiile de vot, în Timp ce actualul președinte Macron, a pierdut aproape cinci procente și avea în aprilie 2021, 24% în sondaje.

            Doamna Marine Le Pen, liderul francez de extremă dreapta, caută punți de identitate ideologică cu Boris Johnson și susținătorii Brexit, precum și cu fostul președinte al SUA, Donald Trump: “Nu mai există o ruptură între stânga și dreapta, ci, există o ruptură între globaliști și naționaliști”, a declarat aceasta. Lumea politică franceză vede o posibilă alegere a lui Le Pen ca președinte ca pe un șoc nu numai pentru Franța, ci și pentru restul lumii, la fel cum s-a întâmplat în cazul Brexitului și a  mandatului lui Trump în SUA. “Există multe ingrediente care ar fi la fel – o respingere a elitelor, sentimentul nedreptății, dorința de a prelua controlul asupra destinului țării”, comentează Chloé Morin, analist politic. După preluarea partidului de la tatăl său, Jean-Marie Le Pen, în urmă cu zece ani, Marine Le Pen l-a mutat ideologic mai spre centru, renunțând la antisemitism, dar a rămas ostilă migrației și comerțului liber, criticând UE și lăudându-l pe Vladimir Putin; însă ea nu mai amenință că scoate Franța din UE și că renunță la moneda Euro.

            Printre factorii care au dus la creșterea popularității lui Le Pen se numără și gestionarea ineficientă a pandemiei, Macron ezitând să urmeze sfaturile Oamenilor de știință și să impună o carantină națională. În Timpul pandemiei, în perioada ianuarie 2020-martie 2021, în Franța și-au pierdut viața 96.000 de Oameni; imaginea lui Macron s-a deteriorat, mulți francezi considerându-l un “atotștiutor arogant”, ce și-a îndepărtat publicul care l-a votat în 2017. La aceasta se mai adaugă și rata șomajului în creștere, tot o urmare a pandemiei, precum și atitudinea dezinteresată pentru politica externă.

            În 2017, Le Pen a obținut 21% în primul tur, iar Macron 24%. Au intrat de asemenea împreună în turul al II-lea al alegerilor prezindețiale, unde actualul președinte a obținut o victorie zdrobitorare, cu 66% din voturi. Simulările actuale arată că într-un tur II în 2022, scorul lui Macron ar fi de minimum 47%, dar nu ar putea obține mai mult de 53% în confruntarea cu Marine Le Pen…

            Aprovizionarea cu materii prime critice

            Guvernul francez dorește să-și securizeze aprovizionarea cu materii prime critice, precum nichel, cobalt și litiu și plănuiește să înființeze în acest scop un fond de investiții dedicat dezvoltării industriei miniere[3]: odată cu tranziția globală de la combustibilii fosili către energie electrică, Franța va depinde tot mai mult de materiile prime critice, potrivit unui raport realizat de Philippe Varin, CEO al Grupului Suez și fost președinte al France Industrie.

            Aprovizionarea cu suficiente materii necesare construcției de baterii electrice, spre exemplu, care să respecte totodată și standardele etice și ecologice impuse de Franța devine un punct focal pentru producătorii de mașini. Guvernul francez a făcut presiuni asupra unor giganți precum Renault și Stellantis să producă baterii pe plan local. Ambele companii au luat măsuri pentru asigurarea furnizării pe termen lung a unor metale necesare producției: Guvernul francez a făcut apel la sectorul privat să elaboreze proiecte care ar putea fi susținute de un fond de investiții și care să vizeze consolidarea lanțurilor de aprovizionare. Circa 500 milioane de euro din respectivul fond de investiții ar urma să provină din bani publici.

            Raportul lui Philippe Varin cere dezvoltarea unei uzine de procesare a metalelor pentru baterii la Dunkirk și a unei alta pentru magneți la Lacq, în sudul Franței; raportul avertizează totodată asupra importanței realizării unor stocuri de metale strategice, inclusiv prin investiții în mine.

            Europa, și în special Franța, au mari ambiții în a lua parte la tranziția energetică globală, dar țara depinde în întregime de surse externe pentru aprovizionarea cu aceste materii prime. Principalele state de proveniență a materiilor prime critice sunt Republica Congo și China. Franța va găzdui trei mega fabrici de baterii pentru producția de mașini electrice. Acestea fac parte dintr-un plan mai amplu de construire a 38 de astfel de fabrici în toată Europa.

            Consolidarea relației strategice cu Țările de Jos

            Franța și Țările de Jos își vor aprofunda și consolida relația lor bilaterală cu scopul de a ”apăra valorile comune europene, recunoscând necesitatea unei Europe puternice, capabile să-și promoveze viziunea asupra unei ordini internaționale bazate pe reguli, susținută de standarde și înrădăcinată în cooperarea multilaterală”[4]: pe 31 august 2021, cele două state au hotărât să-și alinieze pozițiile ”pentru a aborda în mod eficient provocările globale cu care se confruntă țările noastre și Uniunea Europeană în ansamblu”. Ca prim semn a ceea ce ar putea realiza acest nou parteneriat, Franța și Țările de Jos au anunțat semnarea unui acord bilateral pentru cooperarea în domeniul tehnologiei cuantice și atragerea de talente internaționale.

            Franța s-a angajat să investească în proiectul tehnologic comun suma de 1,8 miliarde euro, contribuția asumată de Țările de Jos fiind de 3,6 miliarde euro. Președintele Franței, Emmanuel Macron, și premierul Tărilor de Jos, Mark Rutte au luat împreună cina la Paris pe 31 august 2021; cei doi s-au întâlnit la ”La Rotonde”, localul favorit al președintelui Macron, unde a sărbătorit, de exemplu, rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale franceze din 2017. După întâlnirea celor doi lideri a fost emisă o declarație comună despre modul în care cele două țări intenționează să se alinieze politic și vor căuta să protejeze împreună drepturile fundamentale ale Omului.

            În declarație se afirmă: ”Franța și Țările de Jos sunt hotărâte să încurajeze UE să utilizeze fiecare instrument de care dispune pentru a atinge obiectivul drepturilor Omului, care ar trebui utilizat la întregul său potențial: Franța și Țările de Jos sunt deosebit de îngrijorate de subminarea libertății de exprimare, a libertăților academice și a libertății presei de către actorii statali și non-statali. Reafirmăm că este esențial ca fiecare persoană să își poată exprima liber opinia, în limitele legale. Cu sprijinul Țărilor de Jos, Franța va trata protecția valorilor fundamentale ale UE ca pe o chestiune de maximă importanță pe tot parcursul președinției sale a Consiliului Uniunii Europene”.

            Cele două state urmează să-și armonizeze pozițiile externe în baza unor consultări regulate între guvernele Țărilor de Jos și Franței, folosind relația franco-germană ca model. Franța și Germania au dezvoltat un parteneriat solid în mandatele cancelarului Angela Merkel, tandemul fiind unanim recunoscut drept ”motorul Europei”.

            Grupul de lucru pentru persoanele cu descendență africană (WPPAD)

            WPPAD este compus din: doamna Dominique Day (SUA) președinte-raportor în exercițiu, doamna Catherine Namakula (Uganda), doamna Miriam Ekiudoko (Ungaria), doamna Barbara Reynolds (Guyana) ) și domnul Sushil Raj (India)[5].

            În perioada 13-16 decembrie 2021, WPPAD a vizitat orașul Paris pentru a evalua și a înțelege mai bine situația persoanelor de ascendență africană din țară. Această vizită pregătitoare va oferi, de asemenea, sfaturi pentru a ajuta persoanele de ascendență africană și părțile interesate relevante să-și protejeze drepturile Omului și să le sprijine integrarea în efortul de dezvoltare al țării. În Timpul misiunii, experții în drepturile Omului s-au întâlnit cu instituții pentru drepturile omului, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) și o gamă largă de reprezentanți ai societății civile conștienți de contextul dezvoltării economice și sociale; această vizită de lucru a avut ca scop analizarea și înțelegerea potențialelor și obstacolelor existente în realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă specifice persoanelor de origine africană, inclusiv anaizarea experiențelor actuale, care pot apărea din moștenirea colonialismului și a traficului cu africani reduși la sclavie.

            Vizita a fost și o oportunitate pentru a sugera pârghii specifice de dezvoltare pe care statul le-ar putea folosi pentru a promova îmbunătățiri: în acest scop, exercițiul a fost ghidat de directivele operaționale ale grupului de lucru privind includerea persoanelor cu ascendență africană în Agenda 2030. „UNESCO, prin conducerea sa atentă în proiectul „Drumul Sclavului”, a fost un facilitator cheie și o sursă de învățare și cunoștințe în Timpul acestei vizite și a aruncat lumină asupra problemelor moștenite din trecut, care stau la baza actualelor experiențe raportate de persoanele cu ascendență africană”, a declarat Dominique Day, președintele WPPAD.

            Deși Grupul de Lucru nu s-a întâlnit cu reprezentanții guvernului francez, va împărtăși cu acesta observațiile adunate în Timpul acestei vizite în vederea inițierii unui dialog bazat pe angajamentele Franței în materie de drepturi ale Omului. „Franța nu trebuie să piardă o oportunitate economică de a beneficia de potențialul demonstrat al Oamenilor de origine africană; controlul rasial al accesului la oportunități este contrar drepturilor Omului, impune costuri mari de dezvoltare asupra persoanelor de ascendență africană, individual și în ansamblu, și privează Franța de un motor economic dovedit în multiple domenii”, a adăugat Dominique Day. Delegația a salutat eforturile în curs în anumite domenii, menite să facă lumină asupra principalelor obstacole întâmpinate și să creeze rețele care să asigure accesul persoanelor de ascendență africană la mecanismele formale și informale necesare angajării și dezvoltării lor profesionale. Grupul de lucru a împărtășit observațiile preliminare guvernului francez și a propus inițierea unui dialog în cadrul unei alte vizite oficiale în țară.

            Legea privind combaterea islamismului radical

Pe 23 iulie 2021, Adunarea Naţională a Franţei a adoptat după mai multe luni de dezbateri controversata lege privind combaterea islamismului radical şi întărirea principiilor republicane[6]; legea care prevede facilitarea dizolvării asociaţiilor care pun la îndoială valorile franceze, conține mai multe măsuri de prevenire a căsătoriilor forţate şi stabileşte pedepse împotriva discursurilor online care îndeamnă la ură.

Preşedintele Emmanuel Macron şi guvernul său vor să contracareze astfel influenţa islamului radical acolo unde tinerii sunt cel mai vulnerabili – în anumite moschei, în apropierea şcolilor şi în mediul online. Șeful statului francez a anunţat proiectul noii legi în octombrie 2020, când a promis să combată separatismul islamist după o serie de atacuri teroriste ce au costat vieţile a peste 250 de persoane.

“Ne dotăm cu mijloacele de a lupta împotriva celor care folosesc abuziv religia pentru a pune la îndoială valorile Republicii”, a declarat ministrul de interne Gerald Darmanin, iar ex-prim-ministrul Jean Castex a subliniat în mod repetat că legea nu este îndreptată împotriva religiei islamice, criticii spun că în ea există elemente care îi dezavantajează pe musulmani: ”Nu vom pune niciodată semnul egal între islamismul radical şi musulmani, şi cred că musulmanii sunt printre primele victime ale acestei ideologii”, declara Jean Castex într-un interviu pentru Le Monde la sfârşitul anului 2020. Conservatorii, pe de altă parte, consideră legea ca insuficientă.

          Pandemia

            Fără un vaccin propriu contra Covid-19

            Pe 25 ianuarie 2021, în Timp ce al treilea val de pandemie de Covid-19 era în plină desfăşurare în Franța, Christophe d’Enfert, director științific al Institutului Pasteur, a apărut la televiziunea națională pentru a explica modul în care venerabilul institut, numit după pionierul vaccinului Louis Pasteur, a renunțat la cel mai avansat ser ce ar fi putut fi un vaccin împotriva Covid-19[7]. În același Timp, gigantul farmaceutic Sanofi a anunţat că va renunţa la sute de locuri de muncă în Franţa.

            Pentru Christophe d’Enfert, eşecul dezvoltării unui vaccin propriu “pune în discuție capacitatea noastră nu numai de a face cercetări fundamentale la nivel înalt, ci și de a o transforma în inovație”.Eşecul extrem de mediatizat al Franţei de a produce un vaccin propriu a scos în lumina reflectoarelor problemele cu care se confruntă biomedicina în Franța. ”Acesta nu este doar ghinion”, spune Audrey Vézian, sociolog pentru domeniul biomedicinei la CNRS, Centrul Național de Cercetare Științifică din Franța, ci, “arată că ceva nu funcționează în procesul nostru de inovare”.

            Unii experți dau vina pe reducerea fondurilor de cercetare de bază și pe disponibilitatea limitată a capitalului de risc din acest domeniu. Audrey Vézian amintește despre proliferarea de organizații birocratice care risipesc resurse și adaugă confuzie. În plus, Franța are doar trei microscoape crio-electronice (crio-EM), care pot dezvălui structuri moleculare precum cea a coronavirusului, în Timp ce Germania și Regatul Unit au fiecare câte 24 astfel de microscoape. Start-up-urile din biotehnologie, esențiale în inovația farmaceutică, sunt, de asemenea, mai puțin bine finanțate în Franța decât în alte state europene. Finanțarea prin intermediul Băncii Publice de Investiții și reducerile fiscale au fost generoase în primele etape ale dezvoltării afacerilor, iar finanțarea privată a fost prea mică pentru a permite unor companii să crească semnificativ în etapele anterioare.

            Statistici privind pandemia

            În 2020, anul în care COVID-19 și-a făcut masiv apariția și a declanșat limitări ale libertăților publice nemaiîntâlnite până atunci în cea mai mare parte a lumii, doar 2% dintre spitalizările pacienților din Franța au fost atribuite acestei boli și doar 5 la sută dintre pacienții aflați la terapie intensivă au fost pacienți COVID[8]: aceste cifre au fost făcute publice pe 28 octombrie 2021 de către o agenție oficială – Agenția Tehnică de Informare privind Spitalizarea (ATIH), legată de Ministerul francez al Afacerilor Sociale și Sănătății – și au fost aduse în atenția publicului de către Martin Blachier, analist de date și specialist în sănătate publică cu pregătire medicală. 

            Martin Blachier a declarat unui jurnalist de la La Chaîne Parlementaire (LCP), postul public de televiziune al parlamentului francez, că ATIH “gestionează toate sistemele de date din spitale și cunoaște toate spitalizările care au loc pe întreg teritoriul francez, precum și motivul acestora. Când citești acest raport, în primele rânduri afli că în cursul anului 2020, pacienții COVID au reprezentat 5% din totalul pacienților îngrijiți în unitățile de terapie intensivă: când vedeți acest raport al ATIH, putem fi puțin surprinși: “Vorbim despre acest an 2020, în care au existat două închideri. A costat Franța 200 de miliarde de euro și știm că 35% dintre tineri au recunoscut că au avut idei suicidare din cauza acestor închideri și nici măcar nu vorbesc despre întârzierile de învățare și fobiile școlare, care nici măcar nu au fost cuantificate prin studii oficiale”, a spus el. 

În cadrul emisiunii LCP, Blachier a continuat să comenteze raportul oficial, menționând că “în realitate, situația este puțin diferită: este adevărat că aceste spitalizări COVID sunt un pic mai lungi decât spitalizările standard, dar dacă luați în considerare acest factor, pe numărul total de zile de spitalizare, mai puțin de o zi din cinci zile a fost legată de COVID în anul 2020. Și am avut o saturație mai mare în cele câteva săptămâni de vârf al valurilor, dar în orice caz, pe tot anul 2020, aceste două procente de spitalizări sunt foarte, foarte, foarte, foarte departe de imaginea pe care o avem despre ele: adică, că pe tot parcursul anului 2020, secțiile de spital au fost pline până la refuz cu pacienți COVID, iar ceilalți pacienți nu au mai putut să meargă la spital”, a spus el. 

Renault permanentizează tele-munca

            Mii de angajați ai Renault pot putea lucra de acasă trei zile pe săptămână, la cerere, conform Acordului privind munca de la distanță semnat pe 18 iunie 2021 între companie și sindicate[9]. Compania anticipează că 20.000 de angajaţi din Franţa au dreptul să beneficieze de această ofertă de a muncă de la distanţă, cu excepţia celor care lucrează direct în producţie.

            Noile decizii vor fi aplicate în mai multe etape, începând din septembrie 2021, a anunţat compania, care a adăugat că va oferi sprijin şi training în privinţa muncii de la distanţă. Sistemul hibrid va fi voluntar şi va consta în munca de acasă timp de două zile pe săptămână, a treia zi fiind la latitudinea managerului; grupul concurent Stellantis, producătorul automobilelor Peugeot şi Citroen a stabilit aranjamente similare cu angajaţii francezi.

            Viitorul sistemului de muncă este discutat intens, după ce pandemia de coronavirus a obligat companiile să închidă multe birouri şi a arătat modul în care multe sarcini pot fi realizate de către angajaţi la domiciliul lor.

            Reactoare nucleare

            Pe 12 februarie 2022, preşedintele Emmanuel Macron a anunţat că Franţa va construi şase reactoare nucleare de nouă generaţie (aşa-numitele EPR2), luând în considerare, pe viitor, construirea a încă opt reactoare[10]: „Vremea renaşterii nucleare a venit”, a spus Macron la Belfort, într-un discurs care s-a referit la politica energetică a Franţei până în anul 2050. Preşedintele francez a precizat că gigantul energetic de stat EDF va primi zeci de miliarde euro pentru a construi noi reactoare şi că primul ar trebui să fie operaţional până în 2035.

            Preşedintele Emmanuel Macron a mai subliniat că Franţa nu va închide nici unul dintre reactoarele existente, cu excepţia cazului în care intervin nişte „motive de siguranţă” şi a anunţat crearea unui nou organism interministerial însărcinat cu monitorizarea implementării planului. Înainte de a anunţa noi investiţii nucleare, Macron a insistat că acestea ar trebui să fie complementare investiţiilor sporite în surse de energie regenerabilă.

            Franţa a sprijinit puternic dezvoltarea industriei nucleare în 1980-2020, stârnind supărarea vecinilor, în Timp ce Germania a renunţat treptat la energia nucleară, având preocupări de mediu şi de siguranţă în centrul politicilor aplicate.

          Viteza de circulație în Paris

          Începând cu 30 august 2021, limita de viteză pentru mașini și motociclete va fi redusă de la 50 la 30 km/h în aproape întreaga capitală, cu excepția șoselelor de centură și a câtorva bulevarde[11].

            Primarul Anne Hidalgo și consilierul pentru transporturi, David Belliard, au explicat că această măsură are drept principal scop reducerea zgomotului, adaptarea orașului la schimbările climatice și aducerea în prim-plan a subiectului ecologic: „Trebuie să-i protejăm pe cei mai vulnerabili: pietoni, bicicliști, copii și vârstnici”, a declarat Belliard. Pe Champs Elysées, pe bulevardele Grande-Armée și Foch, precum și pe o altă stradă cu patru benzi, limita va rămâne la 50 km/h.

---

[1] Vezi site-ul https://incredibilia.ro/curiozitate/ce-tara-europeana-are-58-de-reactoare-nucleare/, postat și vizitat pe 17 aprilie 2021

[2] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/franta-marine-le-pen-il-depaseste-in-sondaje-pe-emmanuel-macron.html, postat și vizitat pe 6 aprilie 2021

[3] Vezi site-ul Franța: Fond de 1 mld. de euro pentru securizarea materiilor prime critice (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 12 ianuarie 2022

[4] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/franta-si-tarile-de-jos-noua-alianta-strategica-in-interiorul-ue-proiecte-tehnologic.html, postat și vizitat pe 1 septembrie 2021

[5] Vezi site-ul Des experts de l’ONU sur les personnes d’ascendance africaine en visite en France pour évaluer la situation | ONU Info (un.org), postat și vizitat pe 27 decembrie 2021

[6] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/adunarea-nationala-franceza-adoptat-legea-pentru-combaterea-islamismului-radical.html, postat și vizitat pe 24 iulie 2021

[7] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/de-ce-franta-nu-a-reusit-sa-dezvolte-un-vaccin-anti-covid-pune-in-discutie-capacitatea-noastra-de-cercetare-fundamentala-la-nivel-inalt.html, postat și vizitat pe 24 aprilie 2021

[8] Vezi site-ul Doar 2% din spitalizările înregistrate în Franța în 2020 au fost din cauza COVID. Raport oficial | ActiveNews, postat și vizitat pe 18 noiembrie 2021

[9] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/franta-acord-renault-sindicate-munca-distanta.html, postat și vizitat pe 19 iunie 2021

[10] Vezi site-ul Franța construiește șase reactoare nucleare de ultimă generație. Investiție de zeci de miliarde de euro (descopera.ro), postat și vizitat pe 13 februarie 2022

[11] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/parisul-limiteaza-viteza-automobilelor-la-30-kmh-222397, postat și vizitat pe 10 iulie 2021

Emilian M. Dobrescu

La sfârșitul primului trimestru din 2021, datoria guvernamentală în Zona Euro a depăşit pentru prima dată 100% din PIB, ajungând la 100,5%, de la 97,8% la sfârşitul trimestrului IV din 2020, arată datele publicate de Eurostat[1]. La nivelul întregii Uniuni Europene, datoria guvernamentală s-a ridicat la 92,9% din PIB, de la 90,5% din PIB la finalul trimestrului IV din 2020. Cele mai îndatorate state sunt Grecia (209,3%), Italia (160%) și Portugalia (137,2%). Cel mai puțin îndatorate sunt Estonia (18,5%), Bulgaria (25,1%) şi Luxemburg (28,1%). România avea un nivel relativ redus al datoriei, de 47,7% și una dintre cele mai reduse creșteri trimestriale. 

Agenția Europeană de Pază a Frontierelor (FRONTEX) a numărat în primele 7 luni ale anului 2021, 82.000 de imigranți clandestini care au intrat în UE, cu 59% mai mulți ca în tot anul 2020[2].

Ambasada din Groenlanda

UE încearcă să-și asigurea accesul la pământurile rare din regiunea arctică și să se asigure că are un cuvânt de spus în ceea ce privește stoparea exploatărilor de gaze naturale și țiței. Comisia Europeană a prezentat pe 13 octombrie 2021 documentul intitulat ”Politicile UE în Arctica”, ce prevede că UE urmează să-și deschidă un Birou de reprezentare a Comisiei Europene în Groenlanda, teritoriu autonom aflat sub jurisdicție daneză, ambasada de aici fiind singura conexiune directă pe care o țară UE o are cu Arctica. Motivul pentru deschiderea acestei ambasade la Nuuk (capitala Groenlandei) este nevoia de a îmbunătăți relațiile de cooperare între UE și Groenlanda. Prin Strategia arctică, UE promite să impulsioneze relațiile economice, de cercetare și în domeniul educației cu teritoriul autonom.

Groenlanda a captat public interesul abia după ce, în urmă cu 2 ani, presa americană a relatat despre ideea lui Donald Trump ca SUA să cumpere efectiv acest teritoriu. Inițiativa a fost susținută cu argumente geostrategice militare, ulterior aflându-se că aici sunt mari depozite de pământuri rare, încă neexploatate. „UE va colabora cu partenerii în vederea obținerii unei obligații legale multilaterale de a nu permite dezvoltarea în continuare a rezervei de hidrocarburi în regiunea arctică sau în regiunile învecinate și nici achiziționarea unor astfel de hidrocarburi dacă ar fi produse; vom face presiuni pentru ca petrolul, cărbunele și gazul să rămână în pământ”, se arată în strategie.

          Biblioteca digitală Europeana

          A fost deschisă pe 20 noiembrie 2008 pentru public: la adresa www.europeana.eu, utilizatorii internetului din întreaga lume pot găsi două milioane de cărți, hărți, înregistrări, fotografii, documente de arhivă, tablouri și filme din bibliotecile naționale și instituțiile culturale ale celor 27 de state membre ale UE. ”Europeana” a inaugurat noi modalități de explorare a patrimoniului european: printr-un portal web disponibil în toate limbile UE, amatorii de artă, literatură, știință, politică, istorie, arhitectură, muzică sau cinema pot accesa rapid și gratuit cele mai mari colecții și capodopere din Europa reunite într-o singură bibliotecă virtuală.

            După 2010, Europeana a pus la dispoziție milioane de opere reprezentând bogata diversitate culturală a Europei și a organizat zone interactive pentru comunitățile de persoane interesate de anumite teme. Uniunea Europeană a cheltuit doua milioane de euro pe an pentru aceasta în perioada 2009-2011. Înființarea bibliotecii digitale Europeana a fost susținută printr-o rezoluție adoptată cu majoritate covârșitoare de voturi în Parlamentul European în septembrie 2007: ”Europeana îmbină avantajul competitiv european în domeniul tehnologiilor comunicației și rețelelor cu bogăția patrimoniului nostru cultural”, a declarat José Manuel Barroso, președintele de atunci al Comisiei Europene: ”Europenii vor putea accesa de acum cu ușurință, repede și într-un singur Spațiu incredibilele resurse ale marilor noastre colecții. Europeana este mult mai mult decât o bibliotecă. Este o adevărată forță inspiratoare, un imbold pentru europenii secolului al XXI-lea să se întreacă în creativitate cu unii din cei mai inventivi înaintași, cum ar fi marile personalități ale Renașterii. Închipuiți-vă numai ce posibilități oferă studenților, erudiților, iubitorilor de artă faptul de a avea la dispoziție, de a putea combina și cerceta online comorile culturale ale tuturor statelor membre; se demonstrează astfel cu pregnanță faptul că în centrul integrării europene stă cultura”, a mai spus Barroso.

            Inițiat de Comisia Europeană în 2005, proiectul a fost realizat în strânsă colaborare cu bibliotecile naționale și alte organisme culturale ale statelor membre, precum și cu sprijinul consistent al Parlamentului European: găzduită de Koninklijke Bibliotheek, biblioteca națională olandeză, Europeana este administrată de Fundația pentru Biblioteca Digitală Europeană, care reunește principalele asociații europene de biblioteci, arhive, muzee, arhive audiovizuale și instituții de cultură. Peste 1.000 de așezăminte culturale de pe tot cuprinsul Europei au oferit materiale pentru acest proiect. Muzeele europene, inclusiv Louvre din Paris și Rijksmuseum din Amsterdam, au pus la dispoziție tablouri și obiecte din colecțiile lor în format digital. Arhivele diferitelor state au contribuit cu documente naționale importante, iar Institutul Natțonal al Audiovizualului din Franța a furnizat 80.000 de înregistrări de emisiuni reprezentative pentru secolul al XX-lea, începând cu primele imagini filmate pe câmpurile de luptă din Franța în 1914. Bibliotecile naționale de pe întregul continent participă cu manuscrise și tipărituri, inclusiv exemplare digitale ale unor cărți celebre, care au dăruit lumii noi idei.

            Comisia Europeana a început să lucreze la digitizarea și accesibilitatea online a materialelor culturale încă din anul 2000. În următorii cinci ani, Comisia a cofinanțat proiecte de cercetare și a stimulat o mai bună colaborare între statele membre care doreau să-și pună patrimoniul cultural online la dispoziția celor interesați. 

          Costurile energiei curate

            Europa are nevoie de investiţii de peste 2.000 de miliarde de euro în reţeaua de electricitate până în 2050, pentru a susţine tranziţia energetică și pentru a atinge neutralitatea climatică, arată un raport al  Departamentul de strategie globală din rețeaua PwC[3]. O altă estimare a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Regenerabilă (AIER) arată că pentru a pune pe picioare un sistem care să producă energie din resurse regenerabile până în 2050, sunt necesare investiţii de 13.000 de miliarde de dolari la nivel global doar pentru consolidarea reţelelor de transport şi distribuţie a energiei

            La un calcul bazat pe nivelul actual al PIB-ului mondial și în prețuri actuale, suma ar reprezenta în cele trei decenii (2021-2050) un efort de 0,5% din produsul global în fiecare an. Scopul investiţiilor începe să devină clar şi tangibil, la fel şi beneficiile, dar este nevoie de efort și sprijin. În unele industrii va fi esenţial să se încheie noi alianţe şi să se dezvolte noi modalităţi de colaborare. Raportul PricewaterhouseCoopers arată că, în următorii zece ani, sectoarele de petrol şi gaze, energie electrică şi utilităţi şi industria chimică vor converge şi vor forma sisteme de energie integrate.

            Companiile energetice fac paşi importanţi în direcţia tranziţiei energetice, numai în 2020 fiind alocată o sumă record de 350 miliarde dolari în fonduri de investiţii durabile, mai mult decât dublu faţă de totalul din 2019. Mare parte din aceste fonduri au fost alocate pentru inovare, cercetare, dezvoltare şi tehnologie pentru reducerea costurilor de producţie a energiei regenerabile, stocarea energiei sau producţia de hidrogen verde. AIER arată că până în 2040 sursele regenerabile de energie vor ajunge să reprezinte aproximativ 47% din piaţa energiei electrice, de la nivelul de 29% înregistrat în prezent.

            Prin planificarea strategică a investiţiilor, sursele regenerabile de energie vor ajunge să reprezinte mai mult de 90% din piaţa energiei până în 2050, iar ponderea combustibililor fosili va scădea sub 10%. Tot până în 2050, biomasa şi deşeurile ar putea depăşi combustibilii fosili ca materie primă pentru producerea de energie pentru încălzirea clădirilor, pentru funcţionarea transportului electric şi pentru consumul industrial.

            Stațiile de încărcare pentru mașini electrice

              Zece țări europene, printre care și România, nu au nici măcar o stație de încărcare pentru mașini electrice la 100 de kilometri de drum, arată o analiză a Asociației Constructorilor Europeni de Automobile[4].

            Top 5 țări cu cele mai multe stații de încărcare la 100 km este alcătuit din Olanda (47,5), Luxemburg (34,5), Germania (19,4), Portugalia (14,9), Austria (6,1).

            Top 5 țări cu cele mai puține stații de încărcare la 100 km este format din Lituania (0,2), Grecia (0,2), Polonia (0,4), Letonia (0,5) și Romania (0,5).

          Curtea de Conturi

            Plăţile aferente exercițiului financiar 2020 continuă să fie afectate de prea multe erori, menționează Curtea de Conturi (ECA) în raportul pentru anul 2020, prezentat pe 26 octombrie 2021[5]. Raportul conține și mai multe riscuri şi provocări legate de execuţia şi de buna gestionare financiară a fondurilor UE puse la dispoziţie pentru a răspunde la criza provocată de coronavirus.

            Auditorii atrag atenţia asupra riscului de demarare tardivă a execuţiei fondurilor cu gestiune partajată în perioada financiară 2021-2027, așa cum s-a întâmplat și cu execuţia fondurilor din perioada financiară 2014-2020. Rata de absorbţie de către statele membre a fondurilor structurale şi de investiţii europene (fondurile ESI) a continuat să fie mai mică decât se prevăzuse. Până la sfârşitul anului 2020, ultimul din actualul cadru bugetar pe şapte ani, fusese plătită doar 55% din finanţarea UE aprobată pentru perioada 2014-2020.

            Din această cauză, nivelul angajamentelor restante a crescut, ajungând la 303,2 miliarde de euro până la sfârşitul exerciţiului 2020 (sumă echivalentă cu aproape două bugete anuale). Curtea observă că există diferenţe considerabile de la un stat membru la altul sub acest aspect. În timp ce Finlanda, de exemplu, absorbise 79% din alocarea sa totală până la sfârşitul exerciţiului 2020, cele trei state membre în care rata de absorbţie a fost cea mai scăzută (Italia, Croaţia şi Spania) utilizaseră doar aproximativ 45% din sumele lor angajate. La 1 februarie 2020, Regatul Unit a încetat să mai fie stat membru al UE. Curtea remarcă faptul că, la 31 decembrie 2020, conturile UE prezentau o creanţă netă de 47,5 miliarde de euro datorată de Regatul Unit, în temeiul obligaţiilor reciproce definite în acordul de retragere. 

            Nivelul general al neregulilor în ceea ce priveşte cheltuielile UE a rămas stabil, la 2,7% în 2020. Acest lucru înseamnă peste 4 miliarde de euro în anul bugetar 2020, respectiv 2,7% dintre cele 147,8 miliarde euro reprezentând cheltuielile auditate. În 2020, peste jumătate din cheltuielile auditate (59%) au fost considerate cheltuieli cu risc ridicat, în creştere faţă de 2019 (53%) şi faţă de anii anteriori. Normele şi criteriile de eligibilitate ce reglementează acest tip de cheltuieli sunt adesea complexe, ceea ce creşte probabilitatea producerii de erori.

            Cheltuielile cu risc ridicat continuă să fie afectate de un nivel semnificativ de eroare, estimat la 4% (faţă de 4,9% în 2019) și, la fel ca în 2019, auditorii au ajuns la concluzia că nivelul de eroare din cadrul acestui tip substanţial de cheltuieli este generalizat şi au emis o opinie contrară cu privire la cheltuielile UE aferente exerciţiului 2020.

            În 2020 au fost raportate şase cazuri de suspiciuni de fraudă care au fost identificate în cursul activităţii de audit a Curţii – mai puţine decât în 2019, când au fost raportate nouă cazuri – Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) a deschis anchete pentru toate aceste cazuri: „Având în vedere provocările majore cărora va trebui să le facem faţă în viitor, trebuie să rămânem cu atât mai vigilenţi cu privire la soliditatea financiară a UE”, a declarat preşedintele Curţii de Conturi Europene, Klaus-Heiner Lehne. „În perioada 2021-2027, UE va cheltui mult mai mult decât în perioada de programare anterioară. Cele 27 de state membre au convenit asupra unui program de redresare după pandemia de Covid-19, care va fi finanţat prin emiterea de datorie publică. Această decizie marchează o schimbare majoră în finanţele UE şi antrenează o nevoie evidentă de controale eficace pentru a se verifica cum sunt cheltuiţi banii UE şi dacă sunt obţinute rezultatele preconizate”, a adăugat șeful ECA. Pentru perioada financiară 2021-2027, fondurile pentru răspunsul la Covid-19, provenite din alocarea combinată de fonduri din instrumentul Next Generation EU (NGEU) şi din Cadrul Financiar Multianual (CFM), se vor ridica la 1.824 de miliarde de euro, aproape dublul cheltuielilor din perioada precedentă a CFM.

          Euro –noul design

            Pe 7 decembrie 2021, Banca Centrală Europeană (BCE) a anunțat că va alege un nou design pentru euro până în 2024[6]. Va fi prima mare schimbare adusă bancnotelor de la introducerea lor.

            BCE va crea focus-grupuri pentru a afla opinii de la Oameni din Zona Euro cu privire la posibilele teme pentru viitoarele bancnote. Apoi, un grup consultativ cu câte un expert din fiecare țară din Zona Euro va trimite o listă scurtă cu posibile noi teme; experții provin din domenii precum istorie, științe naturale și sociale, arte vizuale și tehnologie. Consiliul de conducere al BCE va lua decizia finală…

          Global Gateway (Portalul Mondial)

            Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate au lansat pe 1 decembrie 2021 Portalul mondial (Global Gateway), noua strategie europeană menită să dezvolte conexiuni inteligente, curate și sigure în sectorul digital, al energiei și al transporturilor și să consolideze sistemele de sănătate, educație și cercetare din întreaga lume[7]: în valoare de 300 de miliarde de euro, aceasta reprezintă răspunsul european la strategia chineză Belt and Road (Noile drumuri ale mătăsii), un proiect-fanion al președintelui Xi Jinping, lansat în 2013 și în cadrul căruia au fost realizate deja investiții de 140 de miliarde de euro.

            Strategia europeană promovează crearea unor conexiuni durabile și de încredere în beneficiul Oamenilor și al planetei, pentru a face față celor mai presante provocări globale, de la schimbările climatice și protecția mediului la îmbunătățirea securității sanitare și stimularea competitivității și a lanțurilor de aprovizionare globale. Portalul Mondial urmărește să mobilizeze, în perioada 2021-2027, investiții în valoare de până la 300 de miliarde de euro, care să sprijine o redresare durabilă la nivel mondial, ținând cont de nevoile partenerilor noștri și de interesele proprii ale UE.

            „Vom sprijini investițiile inteligente în infrastructuri de calitate, respectând cele mai înalte standarde sociale și de mediu, în concordanță cu valorile democratice ale UE și cu normele și standardele internaționale; Strategia Portalul Mondial ilustrează modul în care Europa poate construi conexiuni mai reziliente cu restul lumii”, a declarat cu acest prilej Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene. Portalul Mondial presupune creșterea investițiilor care promovează valorile democratice și standardele ridicate, buna guvernanță și transparența, parteneriatele egale și infrastructurile verzi, curate și sigure și care catalizează investițiile din sectorul privat.

 

            Cum va funcționa Portalul Mondial

            Prin intermediul unei abordări de tip „Echipa Europa”, Portalul Mondial va reuni UE, statele membre și instituțiile lor financiare și de dezvoltare, inclusiv Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), și va urmări să antreneze sectorul privat pentru a mobiliza investiții care să aibă un impact transformator. Delegațiile UE din întreaga lume, în colaborare cu Echipa Europa la fața locului, vor juca un rol esențial în identificarea și coordonarea proiectelor din cadrul Portalului Mondial care vor fi realizate în țările partenere.

            Portalul Mondial se bazează pe noile instrumente financiare din Cadrul financiar multianual al UE pentru perioada 2021-2027. Instrumentul de Vecinătate, Cooperare pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională (IVCDCI) – „Europa globală”, Instrumentul de Asistență pentru Preaderare (IPA) III, precum și Interreg, InvestEU și programul UE pentru cercetare și inovare Orizont Europa permit UE să mobilizeze investiții publice și private în domenii prioritare, inclusiv în domeniul conectivității. Mai precis, Fondul european pentru dezvoltare durabilă+ (EFSD+), componenta financiară a IVCDCI – Europa Globală, va pune la dispoziție fonduri de până la 135 de miliarde de euro pentru investiții garantate destinate proiectelor de infrastructură în perioada 2021-2027, din bugetul UE se vor acorda granturi de până la 18 miliarde de euro, iar instituțiile financiare și de finanțare a dezvoltării europene au planificat un volum de investiții de până la 145 de miliarde de euro.

            Pe lângă setul său de instrumente financiare, UE analizează posibilitatea de a institui un Mecanism european pentru creditele la export care să completeze mecanismele existente la nivelul statelor membre și să majoreze capacitatea globală a UE în acest domeniu. Mecanismul va contribui la asigurarea unor condiții de concurență mai echitabile pentru întreprinderile din UE pe piețele țărilor terțe, unde acestea sunt nevoite să concureze din ce în ce mai frecvent cu întreprinderi străine care primesc un sprijin considerabil din partea guvernelor lor, facilitând astfel participarea acestora la proiecte de infrastructură.

            UE le va propune partenerilor nu numai condiții financiare solide, oferind granturi, împrumuturi în condiții favorabile și garanții bugetare pentru a reduce riscurile investițiilor și a îmbunătăți sustenabilitatea datoriei, dar va și promova cele mai înalte standarde sociale, de mediu și de gestionare strategică. UE le va oferi asistență tehnică partenerilor pentru ca aceștia să își consolideze capacitatea de a elabora proiecte credibile, care să asigure un bun raport calitate-preț în domeniul infrastructurii.

            Portalul Mondial va investi în stabilitatea și cooperarea internațională și va demonstra modul în care valorile democratice oferă certitudine și echitate investitorilor, durabilitate partenerilor și beneficii pe termen lung Oamenilor din întreaga lume. Aceasta reprezintă contribuția Europei la reducerea decalajului în materie de investiții la nivel mondial, care necesită un efort concertat conform cu angajamentul asumat în iunie 2021 de liderii G7 de a lansa un parteneriat transparent, bazat pe standarde ridicate și valori, în materie de infrastructură, pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare a infrastructurii la nivel mondial.

            UE se angajează să colaboreze cu parteneri cu aceeași viziune pentru a promova investițiile în conectivitatea durabilă. Portalul Mondial și inițiativa Build Back Better World (Construim înapoi – sic! – o lume mai bună a SUA) se vor consolida reciproc. Acest angajament în materie de colaborare a fost reafirmat în cadrul COP26, Conferința Organizației Națiunilor Unite din 2021 asupra schimbărilor climatice, în cadrul căreia UE și Statele Unite au reunit parteneri cu aceeași viziune pentru a-și exprima angajamentul comun de a aborda criza climatică prin dezvoltarea unei infrastructuri curate și reziliente, care să corespundă unui viitor cu un nivel net al emisiilor egal cu zero.

            Portalul Mondial se bazează pe realizările Strategiei UE privind conectarea Europei cu Asia din 2018, pe parteneriatele pentru conectivitate încheiate recent cu Japonia și India, precum și pe planurile economice și de investiții pentru Balcanii de Vest, Parteneriatul estic și vecinătatea sudică. De asemenea, Portalul Mondial este pe deplin aliniat la Agenda 2030 a ONU și la Obiectivele sale de Dezvoltare Durabilă (ODD), precum și la Acordul de la Paris.

            Proiectele legate de Portalul Mondial vor fi elaborate și puse în aplicare prin intermediul inițiativelor Echipei Europa. Instituțiile UE, statele membre și instituțiile financiare europene vor colabora cu întreprinderile europene, precum și cu guvernele, societatea civilă și sectorul privat din țările partenere. Sub îndrumarea generală a președintei Comisiei, Înaltul Reprezentant/vicepreședintele Comisiei, comisarii pentru parteneriate internaționale, vecinătate și extindere vor continua punerea în aplicare a Portalului mondial și vor promova coordonarea între toți actorii implicați.

          HERA

          Pe 16 septembrie 2021, Comisia Europeană a lansat Autoritatea Europeană pentru Pregătire și Răspuns în Caz de Urgență Sanitară (HERA), înființată cu scopul de a preveni, a detecta și a răspunde rapid la urgențele sanitare de la nivelul UE[8]. HERA va anticipa amenințări și potențiale crize sanitare, prin colectarea de informații și prin consolidarea capacităților de răspuns necesare. Atunci când survine o situație de urgență, HERA va asigura dezvoltarea, producerea și distribuirea de medicamente, de vaccinuri și de alte contramăsuri medicale – cum ar fi mănuși și măști – care au lipsit adesea în prima fază a răspunsului la criza provocată de noul coronavirus.

            HERA este un pilon esențial al Uniunii Europene a Sănătății, anunțată de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în discursul său privind Starea Uniunii 2020 și va completa o lacună în ceea ce privește răspunsul și pregătirea UE pentru situații de urgență sanitară. Activitățile HERA se vor baza pe un buget de 6 miliarde euro din actualul cadru financiar multianual pentru perioada 2022-2027, o parte din suplimentarea NextGenerationEU.

            Alte programe ale UE, precum Mecanismul de redresare și reziliență, REACT-EU, fondurile de coeziune și programul InvestEU, precum și Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională în afara UE, vor contribui de asemenea la sprijinirea rezilienței sistemelor de sănătate. Împreună cu cele 6 miliarde euro alocate prin buget, sprijinul total se va ridica astfel la aproape 30 de miliarde euro în următoarea perioadă de finanțare și chiar mai mult dacă luăm în considerare investițiile la nivel național și în sectorul privat.

            Pentru a asigura o lansare rapidă și pe baza incubatorului lansat în februarie 2021, HERA va fi instituită ca structură internă a Comisiei Europene și va deveni pe deplin operațională la începutul anului 2022. Funcționarea sa va fi reexaminată și adaptată anual până în 2025, când se va efectua o reexaminare completă a acesteia.

          Lăcusta și greierele – alte ingrediente alimentare autorizate

            Pe 13 noiembrie 2021, Comisia Europeană a autorizat introducerea în consumul europenilor a unei a doua insecte, Locusta migratoria (lăcusta călătoare), ca aliment nou[9]; prima insectă autorizată pentru cosumul uman în UE a fost viermele de făină.

            Lăcusta călătoare este disponibilă sub formă congelată, uscată şi pudră, fiind destinat comercializării ca gustare sau ca ingredient alimentar. Această autorizare vine în urma unei evaluări ştiinţifice riguroase efectuate de EFSA, care a concluzionat că lăcusta migratoare este sigură pentru utilizările prezentate de societatea solicitantă. Produsele care vor conţine acest aliment nou vor fi etichetate pentru a informa consumatorii cu privire la potenţialele reacţii alergice. Această autorizare din partea Comisiei este rezultatul unui vot pozitiv, în luna septembrie 2021, din partea statelor membre care au depus o cerere de consum în acest sens.

            Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) a anunțat în ianuarie 2021 că viermele de făină este sigur pentru consumul uman, atât ca atare, cât şi ca aditiv alimentar. Apoi, Comisia Europeană a anunțat pe 4 mai 2021 că utilizarea viermilor de făină galbeni uscați, ca aliment, a fost aprobată de statele membre.

            În diverse studii, Organizaţia ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a identificat insectele ca fiind o sursă de hrană foarte nutritivă şi sănătoasă, cu un conţinut ridicat de grăsimi, proteine, vitamine, fibre şi minerale. Insectele, care sunt consumate zilnic de milioane de Oameni de pe planetă, au fost identificate în cadrul strategiei „De la fermă la consumator” ca sursă alternativă de proteine care ar putea facilita trecerea la un sistem alimentar mai durabil…

            Greierele – a treia insectă pentru consum alimentar în UE

            Pe 15 februarie 2022, oficialii Comisiei Europene au anunțat că instituția europeană a autorizat promovarea greierelui de casă (Acheta domesticus) ca aliment nou în UE[10]; aceasta vine după aprobările emise de oficialii europeni în luna iulie 2021 pentru viermele galben uscat și în luna noiembrie 2021 pentru lăcusta călătoare, acum s-au oferit aprobări pentru consum și pentru greierele de casă. În cazul greierelui de casă, autorizația de consum este valabilă sub formă congelată, uscată și/sau pudră. Această autorizație a Comisiei Europene a fost susținută de statele membre în data de 8 decembrie 2021, după o evaluare amănunțită realizată de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA). Produsele care conțin acest nou aliment trebuie să fie etichetate corespunzător și să menționeze posibilele reacții alergice.

            În ultimii ani, FAO a descoperit că insectele sunt o sursă de alimente hrănitoare și sănătoase cu un conținut bogat de grăsimi, proteine, vitamine, fibre și minerale. În plus, în contextul strategiei „De la fermă la farfurie”, insectele au fost indentificate drept o sursă alternativă de proteine care ar putea facilita tranziția spre un sistem alimentar mai sustenabil.

            Produse din lăcuste

            Burgerii, deserturile şi alte produse din lăcuste ar putea ajunge în supermarketurile europene, după ce EFSA a aprobat introducerea acestora în consumul uman[11]. Aprobarea a venit după ce o formă cu sediul în Olanda a cerut permisiunea de a-şi vinde produsele din lăcuste în țările membre UE. EFSA, care a aprobat lăcustele migratoare ca fiind apte pentru consumul uman, a declarat că insectele vor fi comercializate ca gustare sau ca ingredient alimentar, fie sub formă uscată sau congelată, cu aripile şi picioarele îndepărtate, fie sub formă de pulbere.

            Lăcustele migratoare fac parte de mult Timp din alimentaţia unor locuitori din Botswana, Camerun, Zambia şi alte câteva ţări din Africa Centrală şi de Sud, precum şi din unele ţări din Asia de Sud-Est, cum ar fi Thailanda şi Filipine. În ultimele decenii, a existat o promovare constantă pentru ca mai multe insecte comestibile să fie mâncate de Oameni, deoarece acestea sunt surse bune de grăsimi, proteine şi vitamine. FAO a încurajat consumul pe scară largă de insecte ca sursă de hrană.

            Creşterea insectelor produce mult mai puţine gaze cu efect de seră decât creșterea animalelor de fermă; puțini dintre noi cunosc tradițiile gaatronomice ale unor culturi din întreaga lume, care au inclus insectele ca alimente de bază în alimentaţie de mii de ani. Aprobarea pentru consum de către UE a lăcustei migratoare va fi urmată de alte autorizaţii similare, deoarece mai există nouă cereri pentru insecte, care fac obiectul unei evaluări a siguranţei alimentare de către EFSA.

          Mecanismul pentru Interconectarea Europei

            Statele membre UE pregătesc primul răspuns serios la inițiativa chinezească Belt & Road- proiect major politic și de infrastructură prin intermediul căruia Beijing vrea să conecteze Asia de piețele europene[12]. Pe 7 iulie 2021, Parlamentul European a adoptat programul îmbunătățit „Mecanismul pentru interconectarea Europei” și a acordat noi fonduri pentru proiecte privind transporturile, energia și sectorul digital pentru 2021-2027. Acest programul îmbunătățit, stabilit de comun acord de Parlament și Consiliu în martie 2021, are un buget de 30 de miliarde euro pentru următorii 7 ani, iar Parlamentul afirmă că ”va garanta finalizarea la Timp, până în 2030, a unor proiecte transeuropene esențiale, precum Rail Baltica, infrastructura de alimentare cu combustibili alternativi și introducerea rețelelor 5G pe axele de transport importante”.

            Președintele Chinei a început să promiveze ideea unui ”Drum al mătăsii” contemporan în 2013, astăzi Beijingul afirmând că are în portofoliu proiecte de infrastructură de 2,5 triloane dolari care acoperă 4 continente – Asia, Europa, Africa, America de Sud. ”Mecanismul pentru interconectarea Europei” adoptat de Parlamentul European are o structură bazată pe trei piloni: 1. aproximativ 23 de miliarde euro vor fi alocate proiectelor de transport; 2. 5 miliarde euro sunt alocate proiectelor din domeniul energiei; 3. 2 miliarde euro sunt alocate proiectelor vizând sectorul digital. Circa 10 miliarde euro alocate proiectelor de transport transfrontaliere vor proveni din Fondul de coeziune și vor sprijini țările din Uniune să finalizeze conexiunile de transport despre care s-a stabilit anterior că lipsesc. 1,4 miliarde euro vor contribui la finalizarea accelerată a unor proiecte feroviare transfrontaliere majore care lipsesc. Proiectele beneficiare vor fi selectate de Comisie în condiții concurențiale.

            Parlamentul a aprobat și o serie de norme noi privind Rețeaua Transeuropeană de Transport (TEN-T), agreate cu Consiliul. Acestea simplifică procedurile de acordare a autorizațiilor pentru proiecte legate de TEN-T, pentru a facilita finalizarea lor. Statele membre vor trebui să stabilească un punct de contact pentru promotorul fiecărui proiect și să se asigure că obținerea unei autorizații de demarare a unui proiect nu durează mai mult de patru ani. Programul îmbunătățit „Mecanismul pentru interconectarea Europei” va intra în vigoare după ce noile norme sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; acestea se vor aplica retroactiv de la 1 ianuarie 2021.

            Obiective și priorități pentru biodiversitate

            Parlamentul European (PE) a solicitat o reglementare care să conțină obiective obligatorii referitoare la biodiversitate, prin care să se impună, de exemplu ca 30% din suprafețele terestre și maritime din UE să fie cuprinse în arii protejate[13]. Țintele propuse de PE sunt prezentate în rezoluția referitoare la „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Să readucem natura în viața noastră”. În Europa trebuie mobilizate 20 de miliarde euro pe an pentru măsurile legate de biodiversitate.

            Rezoluția a fost votată în ședința din 8 iunie 2021 cu 515 voturi pentru, 90 de voturi împotrivă și 86 de abțineri: „Astăzi solicităm o lege europeană privind biodiversitatea similară Legii europene a climei. Prin această lege s-ar crea cadrul de guvernanță valabil până în 2050 de protejare a biodiversității, care ar urma să includă obiective obligatorii pentru 2030. Mă bucur că am susținut obiectivele principale ale propunerii Comisiei și crearea unui plan al Uniunii Europene de refacere a naturii pentru a reface cel puțin 30% din suprafețele terestre și maritime din Uniune”, a declarat raportorul César Luena (grupul S&D, Spania), citat în comunicat.

            30% din suprafețele terestre și maritime ale Uniunii trebuie să fie protejate

            Uniunea Europeană are cea mai extinsă rețea de zone protejate din lume. Cu toate acestea, eurodeputații consideră că trebuie elaborat un plan al Uniunii de refacere a naturii. Ei solicită din nou ca cel puțin 30% din suprafețele terestre și maritime ale Uniunii să fie protejate până în 2030. De asemenea, cel puțin o treime din aceste zone, inclusiv toate pădurile primare și seculare care mai există pe teritoriul Uniunii, ar trebui să se afle sub o protecție mult mai strictă. Obiectivele naționale ar trebui să țină seama de diferențele legate de dimensiunea și proporția geografică a zonelor naturale.

            Albinele și alți polenizatori

            Eurodeputații au solicitat revizuirea urgentă a Inițiativei Uniunii Europene privind polenizatorii pentru ca aceasta să includă un cadru ambițios de monitorizare a polenizatorilor la nivelul întregii Uniuni Europene. Cadrul ar urma să prevadă obiective și indicatori clari de oprire a declinului populațiilor de polenizatori, care au un rol esențial pentru mediu și securitatea alimentară. Aceștia subliniază că, pentru a reduce utilizarea pesticidelor, fermierii au nevoie de soluții de protecție a culturilor sigure din punct de vedere ecologic.

            Biodiversitatea în zonele urbane

            Parlamentul Eurpean susține crearea unei platforme europene pentru înverzire urbană, precum și stabilirea unor obiective obligatorii privind biodiversitatea urbană, cum ar fi un procent minim de acoperișuri verzi pe clădirile noi și interzicerea pesticidelor chimice.

            Protejarea speciilor sălbatice

            Eurodeputații consideră că nu trebuie să existe deteriorări ale tendințelor în materie de conservare și că trebuie asigurat un „stadiu corespunzător de conservare” pentru toate speciile și habitatele protejate până în 2030. În plus, cel puțin 30 % dintre speciile și habitatele care nu au un stadiu corespunzător de conservare ar trebui să îl atingă sau să prezinte o tendință pozitivă puternică în acest sens. Conform deputaților, Uniunea Europeană ar trebui să conducă eforturile de a pune capăt comerțului cu specii pe cale de dispariție și cu părți ale acestora.

            UE nu și-a îndeplinit obiectivele de biodiversitate fixate pentru 2020

            Natura este în declin la nivel mondial într-un ritm fără precedent, un milion dintr-un total estimat de opt milioane de specii fiind în pericol de dispariție (conform raportului IPBES).

Din acest motiv, eurodeputații aprobă obiectivele ambițioase ale Strategiei UE privind biodiversitatea de a asigura că, până în 2050, ecosistemele mondiale sunt refăcute, reziliente și protejate în mod adecvat.

            Ținând cont că UE nu și-a îndeplinit obiectivele în materie de biodiversitate pentru 2020 și pentru a le atinge pe cele fixate pentru 2030, europarlamentarii solicită: a) o lege privind biodiversitatea a Uniunii Europene similară cu Legea europeană a climei; b) noua strategie trebuie să abordeze în mod adecvat toți cei cinci factori determinanți pentru schimbare în natură. Aceștia sunt: schimbări privind modul în care folosim suprafețele terestre și maritime, exploatarea directă a organismelor, schimbările climatice, poluarea și speciile alogene invazive; c) adoptarea unui „Acord de la Paris” privind biodiversitatea în cadrul viitoarei conferințe a ONU din octombrie 2021. Acest acord ar trebui să stabilească o serie de priorități în materie de biodiversitate la nivel mondial pentru 2030 și mai târziu.

          Orașele cu cel mai curat aer

          Oraşele Umea (Suedia) şi Tampere (Finlanda) au cel mai curat aer din Europa, potrivit unui clasament realizat la jumătatea lunii iunie 2021 de către Agenţia de Mediu a Uniunii Europene (EEA)[14]. Particulele fine, poluantul cu cel mai mare impact asupra sănătăţii în ceea ce priveşte moartea prematură şi îmbolnăvirile, au fost scăzute și în aerul din Funchal (Madeira), Tallinn (Estonia) şi Bergen (Norvegia).

            Lista calităţii aerului s-a bazat pe o evaluare a datelor din peste 320 de oraşe din Europa, publicată de EEA. Dintre acestea, 127 de oraşe s-au dovedit a avea o bună calitate a aerului, în timp ce 123 au avut o poluare moderată şi 73 au fost clasificate ca având o calitate slabă sau foarte slabă. Majoritatea oraşelor situate în partea inferioară a clasamentului se află în Polonia şi în nordul Italiei.

            Pachetul legislativ ”Fit for 95”

Odată cu lansarea acestuia pe 14 iulie 2021, UE a devenit prima economie din lume care dă startul procesului de legiferare a obiectivului neutralității climatice prin măsuri concrete[15]. Toate familiile politice europene insistă pentru asigurarea unei ”tranziții climatice corecte din punct de vedere social”. Pe de altă parte, marile industrii – auto, aviație și energie – sunt afectate de măsurile propuse și au început deja campanii pentru relaxarea condițiilor care le vor fi impuse: nu tranziția e problema, ci, ritmul ei – care reprezintă costuri atât economice, cât și sociale.

În ceea ce privește reducerea emisiilor de CO2 eliberate de autoturisme și furgonete, pachetul legislativ al Comisiei are ținte semnificative: emisiile de CO2 ar trebui reduse cu 55% până în 2030 și cu 100% până în 2035. Cu amendamentul că, în situația în care Comisia constată că producătorii au mari dificultăți în a atinge ținta de 100%, aceasta poate fi amânată pentru anul 2040, ceea ce înseamnă că într-un orizont cuprins între 14 și 19 ani nu se vor mai vinde autoturisme noi echipate cu motoare cu combustie internă… Termenul este fixat în concordanță cu ciclul de viață al unui autoturism, estimat azi la 15 ani.

Dispariția motorului cu ardere internă era de neconceput în 2018-2019, însă experții estimează că propunerea Comisiei va fi acceptată fără mari controverse. Este drept, anumite state sau grupuri politice din Parlamentul European și-ar dori ca tranziția să fie mai rapidă, în vreme ce altele și-ar dori un ritm mai lent al schimbării, desi majoritatea producătorilor auto europeni au anunțat deja propriile planuri pentru trecerea la motoare electrice până în 2030 sau 2035.

Pandemia Covid-19

Scandalul Pfizer

            Ombudsman-ul european a deschis o anchetă referitoare la refuzul președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, de a nu face publice discuțiile avute cu Pfizer privind achiziționarea a 1,8 miliarde de doze de vaccin[16]; ”anunțul deschiderii acestei anchete a fost făcut de Ombudsman-ul Emily O’ Reilly printr-un comunicat de presă din 16 septembrie 2021. 

            ActiveNews scria încă de pe 25 septembrie: „Șefa Comisiei Europene, Ursula von Der Leyen, a corespondat pe telefon prin sms-uri timp de o luna cu Albert Bourla, CEO-ul Pfizer, despre prețuri și vaccinuri, dar refuză să prezinte sms-urile, conform legii, ba chiar mai mult, susține ca le-a pierdut…: „Refuzul Comisiei Europene de a permite accesul public la mesajele text schimbate între președintele Comisiei și directorul general al unei companii farmaceutice cu privire la achiziționarea unui vaccin COVID-19”, se intitulează articolul publicat de Ombudsman, publicația instituției europene, pe 16 septembrie 2021.

            Reclamantul – Ombudsmanul european – a solicitat Comisiei Europene accesul public la mesajele text și la alte documente referitoare la discuțiile dintre președintele Comisiei și directorul general al unei companii farmaceutice cu privire la achiziționarea unui vaccin COVID-19. Comisia a declarat că nu poate oferi acces la nici un mesaj text, deoarece nu a fost păstrată nici o înregistrare a unor astfel de mesaje. 

            Reclamantul susține că instituția Comisiei Europene are obligația de a înregistra mesajele instantanee referitoare la chestiuni politice sau de politică importante, cum ar fi achiziționarea de vaccinuri COVID-19. Deciziile Ursulei Van der Leyen sunt investigate de Parchetul European.

            Scandalul s-a declanșat după ce NY Times, pe data de 28 aprilie 2021, sub titlul “How Europe Sealed a Pfizer Vaccine Deal With Texts and Calls” (Cum a finalizat Europa o înțelegere pentru vaccinul Pfizer prin SMS și apeluri telefonice), a publicat un articol în care descrie, citând surse interne, că Ursula von der Leyen ar fi purtat discuții directe și personale cu Albert Bourla, CEO-ul Pfizer, pentru încheierea unui nou contract cu Pfizer. Încă din luna iulie 2021, Adrian Pătrușcă a relevat pentru citititoriiActive News Interesele secrete pentru care Ursula von der Leyen vrea să vaccineze toată Europa de 3 ori.

            Pe data de 25 aprilie 2021 Ursula von der Leyen a anunțat public cu mândrie pe Twitter că a încheiat această înțelegere cu Pfizer, în urma căreia angajează UE să cumpere 1.8 miliarde de doze de vaccin, în contextul în care populația Uniunii Europene este de 450 de milioane de oameni.

 

Valabilitatea vaccinului

            Pe 29 noiembrie 2021, Comisia Europeană a propus o perioadă standard de acceptare a certificatelor de vaccinare de 9 luni de la seria de vaccinare primară[17]: potrivit unui comunicat al CE, peste 650 de milioane de certificate de vaccinare au fost emise până la finalul lunii noiembrie 2021.

            Peste 65 % din populația totală a UE a fost vaccinată, dar acest lucru nu este suficient; prea multe persoane nu sunt încă protejate. Pentru ca toată lumea să călătorească și să trăiască în cel mai sigur mod posibil, trebuie să ajungem urgent la rate de vaccinare semnificativ mai ridicate. De asemenea, trebuie să ne consolidăm imunitatea cu ajutorul dozelor de rapel… În același Timp, trebuie să continuăm să îi încurajăm cu fermitate pe toți cetățenii să respecte în continuare măsurile de sănătate publică. Trebuie să purtăm în continuare măștile”, a declarat Stella Kyriakides, comisarul pentru sănătate și siguranță alimentară. Pentru a acorda suficient Timp pentru punerea în aplicare a abordării coordonate, Comisia propune ca aceste actualizări să se aplice de la 10 ianuarie 2022.

            Perioada de 9 luni ia în considerare orientările oferite de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor privind administrarea dozelor de rapel după o perioadă de 6 luni și prevede o perioadă suplimentară de 3 luni pentru a se asigura faptul că campaniile naționale de vaccinare se pot adapta, iar cetățenii pot avea acces la dozele de rapel. Aceasta înseamnă că, în contextul călătoriilor, statele membre nu ar trebui să refuze un certificat de vaccinare eliberat la mai puțin de 9 luni de la administrarea ultimei doze a vaccinării primare. Statele membre ar trebui să ia imediat toate măsurile necesare pentru a asigura accesul la vaccinare pentru acele grupuri de populație ale căror certificate de vaccinare emise anterior se apropie de limita de 9 luni.

            O persoană care deține un certificat digital al UE privind Covid-19 valabil nu ar trebui, în principiu, să fie supusă unor restricții suplimentare, cum ar fi testele sau carantina, indiferent de locul de plecare în UE. Persoanelor care nu dețin un certificat digital al UE privind Covid li s-ar putea cere să facă un test înainte sau după sosire.

            Comisia a propus, de asemenea, să fie realizate actualizări permanente ale hărții UE bazate pe codul de culori, precum și o procedură simplificată de activare a „frânei de urgență. Harta are în principal un scop informativ, dar servește, de asemenea, la coordonarea măsurilor pentru zonele cu un nivel deosebit de scăzut sau deosebit de ridicat al circulației virusului; pentru aceste zone, s-au aplicat norme specifice de călătorie.

Parchetul European

            Pe 1 iunie 2021, Parchetul European, specializat în combaterea criminalității transfrontaliere, a devenit operațional[18]: EPPO „va supraveghea cu ochi de vultur implementarea NextGenerationEU”, adică folosirea fondurilor ce vor finanța planurile naționale de redresare și reziliență, precizează un comunicat comun transmis de trei comisari europeni –  Vera Jourová, Johannes Hahn și Didier Reynders.

            Parchetul European va investiga infracțiuni precum spălarea banilor, corupția și frauda transfrontalieră în materie de TVA. „Numai în 2019, statele membre au raportat fraude care afectează 460 milioane de euro din bugetul UE; acest lucru trebuie să se oprească, cu atât mai mult cu cât COVID-19 ne-a provocat profund economiile și avem nevoie de fiecare euro pentru redresare”, mai menționează comunicatul celor trei comisari europeni.

            Parchetul „va supraveghea implementarea NextGenerationEU, cu ochi de vultur” pentru a se asigura că fondurile vor ajunge la economiille statelor membre și la cetățenii europeni: „Sunt în joc 750 de miliarde de euro în împrumuturi și subvenții”, precizează cei trei comisari, care lansează un apel către statele membre care nu participă încă la Parchetul European să i se alăture: „Suedia și-a exprimat interesul și intenționează să adere la EPPO în 2022. Încurajăm cele patru state membre care au ales să rămână în afară să se alăture”. Din cele 27 de state UE, cinci au decis să nu participe la EPPO: Ungaria, Polonia, Irlanda, Suedia şi Danemarca. EPPO își începe activitatea fără procurorii delegați din Finlanda și Slovenia, cele două țări care nu au făcut nominalizările în timp util.

            Pe lângă doi sau mai mulți procurori europeni delegați, fiecare stat membru participant are și un procuror european la Luxemburg. Regulamentul EPPO prevede că, în circumstanțe excepționale, procurorul european din același stat membru poate înlocui procurorii europeni delegați. Această soluție tranzitorie a permis EPPO să-și înceapă activitatea. Procurorii europeni finlandezi și sloveni din Luxemburg vor investiga eventualele cazuri din Finlanda și Slovenia cu sprijinul autorităților naționale, până când procurorii europeni delegați vor fi pregătiți să își asume funcțiile.

            ”Succesul nostru este o chestiune de credibilitate a Uniunii noastre”, a declarat fosta şefă a Parchetului român anticorupţie, devenită procuror șef al EPPO, într-un discurs în care a subliniat că înfiinţarea acestei instituţii a necesitat ”mai mult de două decenii de discuţii” şi ”negocieri politice dificile”. EPPO – o instanţă supranaţională, al cărui birou central se află la Luxemburg – este însărcinată să ancheteze, să urmărească şi să traducă în justiţie autorii infracţiunilor care aduc artingere bugetului UE având în acest sens o putere europeană fără precedent.

          Pașaportul european de securitate socială

            Începând din 2014, Parlamentul European a solicitat Comisiei Europene, în mai multe rânduri, să introducă o propunere legislativă privind un număr european de securitate socială pentru a crea un instrument digital la nivelul UE pentru coordonarea securității sociale[19]. În Planul de acțiune privind pilonul european al drepturilor sociale, Comisia a anunțat atunci crearea unui proiect pentru a lansa pașaportul european de securitate socială.

            Pe 25 noiembrie 2021, Parlamentul European a solicitat Comisiei Europene să elaboreze o propunere legislativă privind un ”pașaport european de securitate socială” (PESS) înainte de sfârșitul lui 2022, pentru a reduce sarcina administrativă a lucrătorilor mobili. În rezoluția adoptată, eurodeputații îndeamnă Comisia Europeană să accelereze planurile pentru PESS, cu scopul de a facilita transferabilitatea drepturilor de securitate socială pentru lucrătorii mobili.

            PESS va permite verificarea în Timp real a datelor lucrătorilor mobili de către autoritățile naționale ale statului membru în care intenționează să lucreze. PESS va contribui la combaterea fraudei sociale și a muncii nedeclarate, și va facilita, în același Timp, urmărirea și revendicarea drepturilor și a contribuțiilor la asigurările sociale ale lucrătorilor.
            Eurodeputații afirmă că inițiativa PESS ar trebui să aducă beneficii clare pentru toate părțile interesate implicate: lucrătorii mobili, întreprinderile, angajatorii, sindicatele și autoritățile naționale. Aceasta ar trebui să protejeze drepturile lucrătorilor și să facă procedurile administrative mai puțin complicate și mai eficiente; PESS ar trebui să respecte diversitatea sistemelor naționale de securitate socială și să nu devină o condiție pentru exercitarea libertății de circulație.

            Potrivit eurodeputaților, orice schimb de informații prin intermediul PESS ar trebui să fie ghidat de respectarea strictă a normelor UE privind protecția datelor cu caracter personal. Securitatea socială și datele cu caracter personal ar trebui să fie puse doar la dispoziția persoanei și a autorităților naționale competente în cauză și nu ar trebui să fie partajate în alte scopuri decât asigurarea respectării normelor UE în materie de securitate socială.

            Actualul proiect-pilot pentru un pașaport european de securitate socială include doar informații cu privire la securitatea socială a lucrătorilor mobili. Eurodeputații doresc ca PESS să fie extins la alte domenii ale dreptului muncii din UE, cum ar fi asigurările de sănătate și pensiile, și să completeze cartea de identitate electronică europeană și alte inițiative ale UE de digitalizare în domeniul securității sociale; rezoluția a fost adoptată cu 598 voturi pentru, 59 împotrivă și 38 abțineri.

          Raportul 2020 ”Living, working and Covid-19”

            Realizat de Eurofound, raportul arată că 40% din orele plătite, lucrate de angajați au fost efectuate în iulie 2020 de acasă[20].

            În Belgia, peste jumătate din angajați (52%) declarau în luna iulie că lucrează exclusiv de acasă, pondere similară cu cea din Irlanda (47%), Italia (47%), Spania (45%) și Franța (43%). Media europeană a fost de 34%, iar în România a atins de 24% din total. În România, telemunca a fost reglementată în anul 2018, iar în 2020 au fost făcute modificări importante în reglementări, din cauza pandemiei

Potrivit noilor reglementări, activitatea tele-sariatului se poate efectua nu doar de acasă, cum se prevedea anterior, angajatul va putea folosi propriul laptop/echipament pentru desfășurarea muncii cu acordul părților, iar angajatorul nu va mai fi obligat să răspundă pentru condițiile de muncă alese de către tele-salariat.

Solidaritate europeană

La începutul lunii octombrie 2021, România a activat Mecanismul European de Protecție Civilă și un sistem similar euro-atlantic, solicitând ajutor pentru combaterea pandemiei[21]. Mai multe state au sărit imediat în ajutor: Polonia a trimis 50 de concentratoare de oxigen la Spitalul mobil de la Lețcani, Olanda a anunțat că trimite și ea 200 de concentratoare de oxigen, Germania oferă 12.700 de medicamente similare cu Tocilizumab, iar Ungaria s-a angajat să preia 50 de pacienți Covid din România, iar din Italia au sosit 5.200 de doze de anticorpi monoclonali, care fac parte din schema de tratament împotriva Covid-19.

România, Bulgaria și cele trei state baltice, Lituania, Letonia și Estonia, au fost în octombrie 2021 țările europene cele mai afectate de pandemie. Din punct de vedere al mortalității, doar în Bulgaria situația a fost mai gravă decât în țara noastră, în Timp ce, din punct de vedere al incidenței bolii, se înregistrează mai multe cazuri la suta de mii de locuitori doar în cele trei state baltice…

 

SOTEU

Pe 15 septembrie 2021, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen (UVDL), a susținut, discursul anual cu privire la starea Uniunii Europene, prescurtat SOTEU (State Of The European Union). Rezumat al anului precedent și program pentru anul viitor, discursul din fiecare lună septembrie al șefului executivului european marchează momentul „back to school” al eurocraților și este urmărit cu mare interes, mai ales pentru direcțiile de acțiune care sunt trasate. Iată câteva din ideile susținute în SOTEU, care sunt de cea mai mare importanță (în ordine alfabetică)[22]:

Cipuri – se preconizează crearea unei infrastructuri europene de producere a cipurilor folosite în IT, pentru ca piața europeană să nu mai depindă de producția din Asia. Fiind vorba de un proiect european, România va avea rolul său în sistem.

Încălzirea globală: UE contribuie cu 25 de miliarde de euro/an pentru a ajuta țările cele mai puțin dezvoltate și cele mai vulnerabile să combată schimbarea climatică. Angajamentul internațional este de 100 de miliarde de euro, dar acesta nu este îndeplinit, fiindcă alte țări (nenominalizate) nu se achită de obligațiile asumate; UE își propune să-și mărească aportul pentru limitarea încălzirii globale cu patru miliarde de euro anual, până în 2027, „dar sperăm ca și Statele Unite și partenerii noștri să își majoreze contribuția” a spus UVDL.

Portal global: UE va lansa „Global Gateway”, o inițiativă de a construi infrastructură de transport și comunicații în state terțe, concurentă cu „Belt&Road” a Chinei.

Presa – Uniunea Europeană va avea o lege comună pentru protejarea libertății presei: „Trebuie să îi oprim pe toți cei care amenință libertatea presei. Societățile de presă nu sunt întreprinderi comerciale ca oricare altele: independența lor este esențială. De aceea, Europa are nevoie de o lege care să garanteze această independență, iar în 2022 vom prezenta o astfel de lege vizând libertatea presei și aceasta pentru că apărându-ne libertatea presei, ne apărăm în același Timp democrația” a spus UVDL.

Sănătate: UVDL a lăudat succesul programului de vaccinare al UE și a subliniat realizările blocului în ceea ce privește exportul a 700 de milioane de doze de vaccin în 130 de țări din întreaga lume. De asemenea, a promis că UE va livra alte 200 de milioane de doze țărilor cu venituri mici până la mijlocul anului 2022. UE va crea o nouă agenție, în materie de pregătire și reziliență în domeniul sănătății, cu o investiție uriașă, de 50 de miliarde de euro, până în 2027 – Autoritatea Europeană pentru Pregătire și Răspuns în caz de urgență sanitară (HERA), care va anticipa amenințări și potențiale crize sanitare, prin colectarea de informații și prin consolidarea capacităților de răspuns necesare. Atunci când survine o situație de urgență, HERA va asigura dezvoltarea, producerea și distribuirea de medicamente, de vaccinuri și de alte contramăsuri medicale – cum ar fi mănuși și măști – care au lipsit adesea în prima fază a răspunsului la criza provocată de noul coronavirus.

Tinerii au fost una din temele centrale ale discursului: UVDL a anunțat că 2022 va fi Anul European al Tineretului, un an consacrat promovării tinerilor care „trebuie să conducă dezbaterile Conferinței privind viitorul Europei”. Totodată, UVDL a anunțat un program european de mobilitate pentru tineri, pe modelul Erasmus, numit ALMA, care se va adresa tinerilor marginalizați, care întâmpină dificultăți, nu au un loc de muncă, nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare. Practic, vorbim de un Erasmus pentru NEETs (Not in Employment, Education or Training).

Uniunea Apărării – va fi organizat un summit privind apărarea europeană, împreună cu președintele francez Emmanuel Macron, în Timpul președinției franceze a Consiliului la începutul anului 2022. Se prefigurează punerea bazelor unui contingent european de reacție rapidă, operat independent de NATO: „Avem nevoie însă de o Uniune Europeană a Apărării. S-au purtat numeroase discuții cu privire la forțele expediționare, la natura lor și la efectivele de care ar trebui să dispună, dacă ar fi mai potrivit să avem grupuri tactice de luptă sau forțe UE de intervenție: fără îndoială, aceste elemente sunt parte a dezbaterii și, cred, vor fi și parte a soluției la care vom ajunge”.

 

Strategia pentru Arctica

Regiunea arctică are o importanță strategică esențială pentru UE din perspectiva schimbărilor climatice, a materiilor prime și a influenței geostrategice. UE a decis să înființeze un birou al Comisiei Europene în Groenlanda, care va spori vizibilitatea aspectelor legate de Arctica în relațiile externe ale UE. Finanțarea UE este direcționată, de asemenea, către stimularea tranziției verzi în Arctica, în beneficiul populațiilor arctice. Pe 13 octombrie 2021[23], Înaltul Reprezentant și membri ai Comisiei Europene și-au prezentat abordarea pentru o implicare mai puternică a UE pentru o regiune arctică pașnică, durabilă și prosper. Iată ce au spus:  

• Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate/vicepreședinte al Comisiei: „Arctica se schimbă rapid din cauza impactului încălzirii globale, a creșterii concurenței pentru resursele naturale și a rivalităților geopolitice. Aceste evoluții arată că Europa trebuie să-și definească în sens larg interesele geopolitice pentru a promova stabilitatea, siguranța și cooperarea pașnică în Arctica”;
• Virginijus Sinkevičius, comisarul european pentru mediu, afaceri maritime și pescuit: „Încălzirea climatică se produce de trei ori mai rapid în regiunea arctică decât în restul lumii. Topirea gheții și dezghețarea permafrostului în Arctica accelerează și mai mult schimbările climatice și au efecte de domino uriașe. UE și-a asumat angajamentul ca Arctica să fie o regiune sigură, stabilă, durabilă și prosperă – o regiune sigură și stabilă, printr-o cooperare internațională consolidată, durabilă și prosperă, prin asigurarea unei legături puternice între implicarea UE în regiune și politica noastră în domeniul climei, Pactul verde european și dimensiunea sa legată de economia albastră”.

O regiune arctică sigură, stabilă, durabilă, pașnică și prosperă

În calitate de actor economic major, UE are o responsabilitate în ceea ce privește dezvoltarea durabilă la nivel mondial, inclusiv în regiunea arctică, și asigurarea mijloacelor de subzistență pentru locuitorii regiunii, inclusiv pentru popoarele indigene. UE are un impact semnificativ asupra Arcticii prin amprenta pe care o lasă asupra mediului și prin cererea sa de resurse și de produse.

Schimbările climatice reprezintă cea mai mare amenințare cu care se confruntă Arctica și au ajuns într-un punct de criză fără precedent; UE este lider mondial în această luptă și este pregătită să-și îndeplinească pe deplin rolul și să-și asume responsabilitatea globală, prin obiectivul ambițios pe care și l-a stabilit de a deveni neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei până în 2050 și de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 55 % până în 2030, astfel cum se prevede în noua Lege a Climei și în Pachetul de propuneri al Pactului Verde European. Încălzirea climatică în Arctica are un efect imens asupra restului lumii și necesită, ca răspuns, acțiuni urgente de combatere a schimbărilor climatice.

Prin setul său de propuneri legislative, Pactul Verde european se află în centrul implicării UE în Arctica, împreună cu noua abordare a UE pentru o economie albastră durabilă, care se sprijină pe știință, inovare și investiții regionale. UE își va consolida și mai mult implicarea în Arctica, vizând următoarele obiective-cheie:

1. să contribuie la dialogul și cooperarea internațională pașnică și constructivă pentru a se asigura că Arctica rămâne o regiune sigură și stabilă, prin abordarea aspectelor legate de Arctica în cadrul contactelor sale externe, prin intensificarea cooperării regionale și prin monitorizarea și anticiparea provocărilor emergente în materie de securitate;
2. să ia măsuri ferme pentru contracararea impactului de mediu, social, economic și politic al schimbărilor climatice și al degradării mediului. Să consolideze reziliența regiunii arctice, prin intermediul legislației de mediu, prin acțiuni concertate de combatere a emisiilor de negru de fum și a topirii permafrostului și prin apelul la păstrarea petrolului, a gazelelor naturale și a cărbunelui în sol, inclusiv în regiunile arctice;
3. să sprijine dezvoltarea cuprinzătoare, incluzivă și durabilă a regiunilor arctice în beneficiul locuitorilor actuali și al generațiilor viitoare, punând accentul în special pe nevoile populațiilor indigene, ale femeilor și ale tinerilor și investind în locuri de muncă orientate spre viitor, inclusiv în economia albastră.

UE are un interes fundamental în sprijinirea cooperării multilaterale în Arctica. Pe baza valorilor și a principiilor sale, UE va coopera cu toți partenerii și cu toate părțile interesate cheie din regiunea arctică și din celelalte părți ale lumii, având în vedere responsabilitatea comună de a acționa astfel încât regiunea să fie sigură, durabilă, prosperă și pașnică. Acest lucru este în interesul întregii lumi. Politica UE privind regiunea arctică a fost actualizată în mod regulat de la prezentarea acesteia, pentru prima dată, în 2008; în decembrie 2019, prin Concluziile Consiliului European, statele membre au invitat Comisia și Înaltul Reprezentant să continue să pună în aplicare politica UE pentru regiunea arctică și să inițieze un proces de actualizare a acestei politici.

          Taxa vamală pe carbon

            Pe 2 noiembrie 2021, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a anunțat că UE va impune ”în următorii 3 ani” o taxă vamală pe carbon pentru anumite produse provenite din state terțe[24]. O atare măsură ar elimina riscul relocărilor de emisii de carbon prin relocarea producției către state cu o legislație mai permisivă din punct de vedere al emisiilor. Ea a amintit că în UE funcţionează din anul 2005 o piaţă de tranzacţionare a emisiilor de CO2 în cadrul căreia circa 11.000 de fabrici şi 500 de companii aeriene trebuie să plătească pentru fiecare tonă de CO2 emisă peste un anumit prag, iar Comisia Europeană doreşte să extindă această taxare a emisiilor de CO2 pentru a cuprinde de asemenea taxarea emisiilor de carbon rezultate din încălzirea clădirilor şi din transporturile rutiere.

            În 2021, preţul plătit de companiile de pe piaţa europeană este de circa 60 de euro tona de CO2. În plus față de acest preț, Comisia Europeană le-a propus statelor membre ale UE şi Parlamentului European crearea unui sistem de taxare a carbonului pentru anumite produse importate din state terţe: ”Acesta se va aplica iniţial unui număr limitat de produse care prezintă un risc ridicat de relocare a emisiilor de carbon – situaţie în care companiile îşi transferă producţia către ţări cu limite ale emisiilor de carbon mai puţin stricte – precum ciment, fier, oţel, aluminiu, îngrăşăminte sau electricitate”, a precizat şefa Comisiei Europene, care a cerut comunităţii internaţionale să creeze mecanisme de taxare a emisiilor de CO2.

            Acest mecanism mai are nevoie de timp până când să fie generalizat, dar este un instrument pe care UE îl va folosi pentru a exercita presiuni asupra comunităţii internaţionale astfel încât aceasta să taxeze emisiile de gaze cu efect de seră. Von der Leyen a semnalat că acest mecanism va fi testat timp de trei ani înainte de a se începe aplicarea lui şi va fi extins gradual. Marile puteri economice occidentale fac presiuni și promit sprijin financiar către marile economii care nu-și asumă ținta de 1,5 grade Celsius ca diferență maximă față de perioada pre-industrială: China, India, Brazilia și Mexicul sunt printre țările vizate.

          Viața politică

            16 partide populiste europene de dreapta, inclusiv câteva aflate la conducerea unor guverne, au semnat o declarație comună în care anunță că se opun direcției politice UE de construire a unui super-stat[25]: supranumită Adunarea Patrioților Europeni, mișcarea are un aderent și din România: Partidul Național Țărănesc–Creștin și Democrat. Între partidele care au semnat declarația se numără Fidesz, partidul prim-ministrul ungar Viktor Orbán, Partidul Lege și justiție din Polonia, Adunarea Națională din Franța, condus de Marine Le Pen, Partidul Libertății din Austria, partidul spaniol Vox, Liga Italiană și Frații Italiei, partide conduse de Matteo Salvini și, respectiv, Giorgia Meloni.

            Semnatarii declarației comune provin din diferite familii politice, care s-au străduit deseori în trecut să colaboreze, dar au eșuat: „UE devine din ce în ce mai mult un instrument al forțelor radicale care ar dori să realizeze o transformare culturală, religioasă și, în cele din urmă, o construcție a Europei fără națiuni, cu scopul de a crea un superstat european”, afirmă părțile semnatare.

            Cele 16 partide au încadrat declarația lor ca o contribuție la dezbaterea despre viitorul UE, în curs de desfășurare de la începutul anului 2021: „Națiunile europene ar trebui să se bazeze pe tradiție, pe respectul pentru cultura și istoria statelor europene, pe respectul pentru moștenirea iudeo-creștină a Europei și pentru valorile comune care unesc națiunile noastre. Ne reafirmăm convingerea că familia este unitatea de bază a națiunilor noastre. Într-o perioadă în care Europa se confruntă cu o criză demografică gravă, cu rate scăzute ale natalității și cu îmbătrânirea populației, elaborarea politicilor pro-familiale ar trebui să fie un răspuns în locul imigrației în masă”, arată declarația. Nicolas Bay, care conduce delegația Adunării Naționale în Parlamentul European, a declarat că obiectivul manifestului este formarea unui grup mai larg în Parlamentul European „în lunile următoare”. Dar Ryszard Legutko, un europarlamentar PiS, a declarat că nu există „nici o intenție” de a forma un nou grup în Parlamentul European. „Acest lucru nu afectează configurația grupurilor”, a spus Legutko, co-președintele grupului conservatorilor europeni și reformiștilor din Parlamentul European.

          Zidurile UE

          12 state membre au cerut Uniunii Europene să plătească pentru a construi „bariere fizice” menite să oprească migraţia ilegală[26]. Cele 12 state, printre care Austria, Grecia, Ungaria şi Polonia, descriu „o barieră fizică” drept „o măsură eficientă care serveşte interesului întregii UE, nu doar al statelor membre aflate în drumul migranţilor”, potrivit unei scrisori trimise Comisiei Europene: „Această măsură legitimă ar trebui finanţată adecvat cu prioritate din bugetul UE”, se mai precizează în scrisoarea trimisă către Margaritis Schinas, vicepreşedinte al Comisiei Europene, şi către Ylva Johansson, comisar pentru afaceri interne.

Lituania a decis deja să construiască un gard lung de 508 km la graniţa sa cu Belarus pentru a opri valul de imigranți care a lovit Estul Europei. România este singura ţară din zona de Est a UE care nu a semnat scrisoarea.

Migrația ilegală este susținută și de regimul lui Alexander Lukashenko din Belarus. De asemenea, situaţia din Afganistan ar putea duce la un nou val. Comisia pregăteşte modificări ale Codului frontierelor Schengen, deși în prezent nu există reguli clare cu privire la inițiativele pe care statele membre le pot lua în cazul unui flux mare de migranţi ilegali.

---

[1] Vezi site-ul https://www.caleaeuropeana.ro/eurostat-datoria-guvernamentala-in-zona-euro-a-depasit-pentru-prima-data-100-din-pib-in-ue-datoria-guvernamentala-se-situeaza-la-929-din-pib, postat și vizitat pe 22 iulie 2021

[2] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/opinii/Turnul-Babel-european-asteapta-Afganistanul-cu-portile-deschise-168621, postat și vizitat pe 14 august 2021

[3] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/cat-costa-energia-curata-2-000-miliarde-dolari-investitii-necesare-in-europa-pentru-neutralitate-climatica-in-2050.html, postat și vizitat pe 3 iulie 2021

[4] Transilvania Reporter, EuroNewsletter, nr. 147, 10 septembrie 2021

[5] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/curtea-conturi-europeana-cere-gestionarea-corecta-fonduri-combatere-pandemie.html, postat și vizitat pe 26 octombrie 2021

[6] Vezi site-ul https://www.euronews.com/next/2021/12/06/european-central-bank-plans-to-redesign-euro-banknotes, postat și vizitat pe 6 decembrie 2021

[7] Vezi site-ul UE – replică de 300 mld. euro la inițiativa chineză Belt and Road (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 2 decembrie 2021

[8] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/comisia-lanseaza-hera-autoritatea-europeana-pentru-pregatire-si-raspuns-in-caz-de-urgenta-sanitara.html, postat și vizitat pe 16 septembrie 2021

[9] Vezi site-ul Lăcusta, a doua insectă – ingredient alimentar autorizată la consum în UE (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 13 noiembrie 2021

[10] Vezi site-ul UE a autorizat ca aliment a treia insectă: greierele de casă (forbes.ro), postat și vizitat pe 16 februarie 2022

[11] Vezi site-ul Noi produse din lăcuste pot ajunge în magazine după ce Comisia Europeană a aprobat consumul insectelor (descopera.ro), postat și vizitatpe 2 decembrie 2021

[12] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/ue-lanseaza-rivalul-european-al-proiectului-chinezesc-belt-road.html, postat și vizitat pe 7 iulie 2021

[13] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/parlament-ue-tinte-obligatorii-biodiversitate-arii-protejate.html, postat și vizitat pe 9 iunie 2021

[14] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/orasele-cu-cel-mai-curat-aer-din-europa-219144, postat și vizitat pe 17 iunie 2021

[15] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/noul-test-de-stres-al-industriilor-europene-conditiile-si-tintele-sectoriale-de-mediu-impuse-de-comisia-europeana.html, postat și vizitat pe 15 iulie 2021

[16] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/Scandalul-contractarii-de-catre-sefa-Comisiei-Europeane-a-1.8-miliarde-doze-de-vaccin-de-la-Pfizer-a-ajuns-si-in-presa-din-Romania.-ActiveNews-Interesele-secrete-pentru-care-Ursula-von-der-Leyen-vrea-sa-vaccineze-toata-Europa-de-3-ori-169829, postat și vizitat pe 7 octombrie 2021

[17] Vezi site-ul CE propune o perioadă standard de acceptare a certificatelor de vaccinare de 9 luni (descopera.ro), postat și vizitat pe 29 noiembrie 2021

[18] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/parchetul-european-operational-declaratie-comuna-a-3-comisari-ue-eppo-va-supraveghea-cu-ochi-de-vultur-implementarea-nextgenerationeu.html, postat și vizitat pe 1 iunie 2021

[19] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/parlamentul-european-cere-introducerea-rapida-a-pasaportului-european-de-securitate-sociala.html, postat și vizitat pe 25 noiembrie 2021

[20] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/franta-acord-renault-sindicate-munca-distanta.html, postat și vizitat pe 19 iunie 2021

[21] Vezi Transilvania Reporter, Euronewsletter, #152, 15 octombrie 2021

[22] Transilvania Repoter, EuroNewsletter, nr. 148, 17 septembrie 2021

[23] Vezi site-ul https://romania.representation.ec.europa.eu/news/o-implicare-mai-puternica-ue-pentru-o-regiune-arctica-mai-verde-pasnica-si-prospera-2021-10-14_ro, postat și vizitat pe 13 octombrie 2021

[24] Vezi site-ul ”Taxa vamală pe carbon” – soluția anunțată de UE pentru a evita riscul relocării de emisii (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 2 noiembrie 2021

[25] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/populistii-europeni-isi-unesc-fortele-pentru-a-bloca-formarea-superstatului-ue.html, postat și vizitat pe 3 iulie 2021

[26] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/douasprezece-state-membre-cer-uniunii-europene-construirea-de-bariere-fizice-pentru-stoparea-migratiei-ilegale-233129, postat și vizitat pe 9 octombrie 2021