EUROPENIZARE ÎN CHINGILE MONDIALIZĂRII

June 21, 2021 | GEOPOLITICĂ, UE | No Comments

Emilian M. Dobrescu

Cele mai mari economii din Zona Euro au înregistrat o creștere a economisirii cu 387 miliarde de euro în 2020, iar estimările Oxford Economics urcă surplusul de economii personale la 840 miliarde de euro până la începutul anului 2022. Economiștii și oficialii responsabili de politicile publice vor să înțeleagă modul în care consumatorii europeni se vor comporta după pandemie, mai ales că nivelul economisirii a crescut în parte datorită restricțiilor impuse asupra călătoriilor și divertismentului, iar unele salarii au fost protejate de stat în perioada de carantină. O creștere a consumului ar putea duce la o relansare economică mai accelerată.

Regulile de disciplină bugetară impuse statelor membre UE, care nu se mai aplică din luna martie 2020, rămân suspendate și în 2022, a anunţat Comisia Europeană[1]. Asta înseamnă că statele nu trebuie să se încadreze în deficitul bugetar de maxim 3% din PIB și, ca urmare, pot împrumuta cât vor de pe piețele internaționale. Lucrurile se vor schimba în 2023, deoarece Comisia se așteaptă că la începutul acelui an economiile statelor membre să revină la nivelurile de dinainte de pandemie.

Anul infrastructurii feroviare

Anul 2021, declarat de UE Anul transportului feroviar, dă startul în Europa unor investiții de amploare ce ar trebui să aibă ca efect transferarea, până în 2030, a 30% din transportul rutier de mărfuri pe distanţe de peste 300 km către alte moduri de transport, cum ar fi transportul pe calea ferată sau pe căile navigabile[2]. Printre țintele stabilite pentru eficientizarea și decarbonizarea transporturilor europene figurează triplarea lungimii reţelei feroviare de mare viteză (peste 250 de km/ oră), până în 2030, precum și finalizarea unei rețele europene de mare viteză și transferarea pe calea ferată a majorității transportului de călători pe distanţe medii.

Cele mai rapide trenuri de marfă există în Irlanda, unde se atinge o medie de 80 de km/h. Transporturile internaționale au o viteză mai mare decât cele domestice în Cehia, Slovacia și Belgia, în timp ce în Franța, Danemarca și Portugalia, de exemplu, situația este inversă – circulă mai rapid transporturile feroviare interne. România se plasează sub media UE sau la finalul clasamentelor la toți indicatorii de performanță.

Certificatul digital Covid-19

Eurodeputații au votat în sesiunea plenară la Strasbourg, din 9 iunie 2021, certificatul digital al UE privind Covid-19, care va facilita călătoriile europene[3]. Noile reglementări referitoare la certificatul digital au fost aprobate cu 546 de voturi favorabile, iar 93 de voturi au fost împotrivă, în timp ce 46 de eurodeputați s-au abținut.

Sistemul va intra în vigoare de la 1 iulie 2021 pentru o perioadă de 12 luni. Certificatul va fi emis sub forma unui cod QR pe un suport de hârtie sau în format digital. Documentul arătă fie că persoana a fost vaccinată, fie s-a vindecat în urma infectării, precum și dacă a obținut recent un rezultat negativ la testul Covid.

Certificatul mai are de trecut etapa adoptării oficiale de către Consiliul UE, iar apoi va fi publicat în Jurnalul Oficial al UE; odată cu implementarea certificatului, țările Uniunii Europene nu vor mai putea impune restricții de călătorie suplimentare posesorilor de certificate, cum ar fi carantina, autoizolarea sau testarea, “cu excepția cazului în care măsurile menționate sunt necesare și proporționale pentru protecția sănătății publice”.

Comerțul on-line

Aflat în expansiune accelerată de la declanșarea pandemiei de COVID-19, comerțul on-line este și sub vizorul autorităților europene, în încercarea de a determina dacă acesta contribuie corespunzător din punct de vedere fiscal[4]. În acest scop, la nivel european a fost adoptată o nouă directivă – DAC 7, care, printre altele, vizează platformele de comerț electronic, respectiv comercianții care vând prin intermediul acestora. Conform noii reglementări, operatorii acestor platforme vor fi obligați să raporteze informații referitoare la vânzările intermediate prin intermediul platformei către autoritățile fiscale. Directiva trebuie aplicată de toate statele membre ale Uniunii Europene (UE) începând cu 1 ianuarie 2023 și, deși pare că mai este mult Timp până atunci, cei vizați trebuie să se pregătească de acum, pentru că demersurile de implementare nu sunt simple.

Activitățile vizate de noua directivă sunt: a) închirierea de bunuri imobile (rezidențiale, comerciale); b) prestarea de servicii personale; c) vânzarea de bunuri și închirierea oricăror mijloace de transport. În aceste cazuri, operatorul platformei digitale va trebui să colecteze și să verifice anumite informații cu privire la activitățile desfășurate de către vânzătorii activi pe platformă și să transmită anual, până la data de 31 ianuarie a anului următor, către autoritățile fiscale din țara sa, veniturile obținute din vânzări.

Nu vor fi raportate toate vânzările online, ci, doar acelea intermediate printr-o platformă digitală (aplicație mobilă sau website), prin care un vânzător este pus în contact cu un cumpărător. Vânzările de produse proprii prin intermediul unei aplicații sau website, dezvoltate de respectivul comerciant nu intră în sfera de aplicabilitate a directivei; pentru a simplifica raportarea, s-au introdus o serie de excepții pentru anumite activități și pentru unii vânzători sau chiar praguri valorice sub care veniturile obținute nu trebuie raportate.

Operatorii din comerțul on-line trebuie să țină cont de faptul că, pentru a asigura colectarea și verificarea informațiilor necesare raportării, cel mai probabil cadrul contractual trebuie modificat, partenerii, notificați, iar sistemele IT, adaptate să permită colectarea informațiilor și monitorizarea veniturilor. În aceste condiții, cei vizați trebuie să întreprindă, în perioada următoare, acțiuni precum modificarea și comunicarea noilor clauze contractuale cu vânzătorii, efectuarea de proceduri de due diligence pentru colectarea și verificarea datelor despre vânzători, implementarea de proceduri interne pentru gestionarea viitoare a acestor acțiuni (colectarea de date, verificarea acestora și a valabilității lor), monitorizarea veniturilor obținute de vânzători prin intermediul platformei, raportarea către autorități, acțiuni de efectuat în cazul în care vânzătorul nu oferă informațiile solicitate.

Pe de altă parte, inclusiv în cazul comercianților care operează prin intermediul platformelor apar consecințe. Este de așteptat ca autoritățile fiscale să verifice veniturile declarate de operatori, pentru a identifica dacă s-au colectat toate impozitele relevante. Astfel, la nivel operațional, colaborarea cu operatorul de platformă va deveni una și mai strânsă, devenind un partener de afaceri important. În concluzie, comerțul online ar trebui să contribuie semnificativ la bugetul de stat în viitor, iar noua directivă de raportare este un prim pas în această direcție. Este important ca operatorii de platforme să fie pregătiți să răspundă acestor provocări.

Dublul standard la alimente

Aproximativ 9% din produsele prezentate ca fiind aceleaşi în întreaga UE au în realitate o compoziţie diferită, deși ambalajul este același, iar 22% au o compoziție diferită, deși ambalajul este similar, arată a doua analiză comparativă realizată de Comisia Europeană referitor la dublul standard la alimente[5]. Un al doilea studiu despre dublul standard la alimente și-a propus să stabilească dacă diferențele de compoziție determină diferențe de gust. Acest studiu a constatat că diferenţele de gust dintre produsele alimentare nu urmează un model geografic, după opinia Autorității Naționale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). Rezultatele celui de-al doilea studiu demonstrează că diferenţele senzoriale sunt clar vizibile acolo unde există diferenţe mari în compoziţia produsului; diferenţe senzoriale au fost găsite la 10 din cele 20 de produse testate, se precizează în comunicatul ANPC.

În cadrul studiului au fost evaluate 1.380 de mostre din 128 de produse alimentare diferite, provenite din 19 state membre UE. Acest eşantion nu este, însă, reprezentativ pentru marea diversitate de produse alimentare de pe piaţa UE, notează ANPC. Concluziile celui de-al doilea studiu sunt următoarele: a) 23% din produse aveau partea din faţă a ambalajului şi compoziţia identice; b) 27% dintre produse indicau, prin aspectul diferit al părţii din faţă a ambalajului, faptul că în diferite ţări ale UE compoziţia lor era diferită; c) 9% din produsele prezentate ca fiind aceleaşi în întreaga UE aveau în realitate o compoziţie diferită: partea din faţă a ambalajului era identică, dar compoziţia produselor era diferită; d) 22 % din produse erau prezentate în mod similar, dar aveau o compoziţie diferită: partea din faţă a ambalajului era similară, însă compoziţia produselor era diferită. Diferenţa de compoziţie a produselor testate nu constituie neapărat o diferenţă în ceea ce priveşte calitatea produsului.

Pe baza noii metodologii elaborate, autorităţile naţionale competente sunt de acum înainte în măsură să efectueze analize de la caz la caz pentru a detecta practicile înşelătoare interzise în temeiul legislaţiei UE privind protecţia consumatorilor. Testarea produselor din studiu s-a bazat pe o metodologie armonizată, elaborată de către Centrul Comun de Cercetare în cooperare cu statele membre; această metodologie permite eşantionarea, testarea şi interpretarea datelor în termeni comparabili în întreaga UE. Toate statele membre ale UE au fost invitate să colecteze informaţii cu privire la compoziţia produselor alimentare selectate oferite pe pieţele lor.

Nouăsprezece state membre ale UE au transmis informaţii cu privire la 113 produse de marcă şi 15 produse sub mărci proprii ale distribuitorilor. Într-o primă etapă, această analiză se bazează pe informaţiile care apar pe etichetele produselor şi pe aspectul părţii din faţă a produselor: comisarul european pentru educaţie, cultură, tineret şi sport, responsabil cu Centrul Comun de Cercetare al CE, Tibor Navracsics, s-a declarat îngrijorat de faptul că aproape o treime din produsele testate aveau o compoziţie diferită, deşi erau comercializate sub mărci similare.

„Unii europeni au senzaţia că produsele alimentare de marcă pe care le cumpără sunt diferite, posibil inferioare, faţă de cele disponibile în alte ţări. Comisia şi-a invitat oamenii de ştiinţă să contribuie la evaluarea obiectivă a amplorii acestui fenomen pe piaţa unică. Rezultatele sunt mixte: pe de o parte, mă bucur că nu s-a găsit nicio dovadă a unui decalaj între est şi vest în ceea ce priveşte compoziţia produselor alimentare de marcă, dar, pe de altă parte, mă îngrijorează constatarea că până la o treime din produsele testate aveau o compoziţie clar diferită, deşi erau comercializate sub mărci identice sau similare”, a comentat oficialul european, citat în comunicatul ANPC, care preia comunicatul Comisiei Europene.

Fondul European de Relansare (REF)

Pe 15 iunie 2021, UE a primit un volum total al cererilor de peste 107 miliarde de euro la prima sa emisiune de obligaţiuni, prin care încearcă să strângă 10 miliarde de euro pentru finanţarea REF[6]. Noile obligaţiuni UE, care ajung la maturitate pe 4 iulie 2031, vor avea un randament de 0,06%, cu două puncte de bază sub nivelul de referinţă. Obligaţiunile pe zece ani lansate sunt primul pas dintr-un program care prevede vânzarea de obligaţiuni în valoare de până la 800 de miliarde de euro în cadrul REF, care prevede acordarea de granturi şi împrumuturi statelor membre până în 2026.

Acest program de emisiuni de obligaţiuni vine după succesul înregistrat de programul vizând emiterea de obligaţiuni în sprijinului schemei de susţinere a şomajului parţial SURE, un program de sprijin diferit care a fost lansat în octombrie 2020 şi a presupus emiterea unor obligaţiuni în valoare de 90 miliarde de euro. Volumul total al cererilor primite pe 15 iunie 2021 a fost mai mic decât cererile record în valoare de 145 de miliarde de euro pe care UE le-a primit la prima emisiune de obligaţiuni pentru schema SURE, dar mai mare decât cele înregistrate la ultimele tranzacţii SURE.

Conform estimărilor Comisiei Europene, în 2021 ar urma să fie emise obligaţiuni în valoare de până la 80 de miliarde de euro pentru finanţarea REF. În total, până la 30% din obligaţiunile pentru REF ar urma să fie emise prin intermediul aşa-numitelor “obligaţiuni verzi”, care vor finanţa doar cheltuieli cu impact pozitiv asupra mediului, ceea ce ar urma să dea un impuls semnificativ pieţei în creştere rapidă a obligaţiunilor verzi.

Fondul European pentru Tranziție Justă

Pe 7 iunie 2021, Statele membre ale Uniunii Europene au aprobat Regulamentul de instituire a Fondului pentru Tranziție Justă, al cărui buget de 17,5 miliarde euro va sprijini trecerea la economia verde a unor regiuni UE puternic poluatoare[7]. Fondul pentru Tranziţie Justă va finanţa proiecte ce vor reduce costurile socio-economice pentru comunităţile din întreaga UE care depind în mare măsură de combustibilii fosili sau de sectoare industriale cu emisii ridicate de gaze cu efect de seră şi care au nevoie să-şi diversifice economia locală.

Din acest Fond va primi finanțare și România, pentru a deființa exploatările miniere din Valea Jiului și a reconfigura economia zonei. Polonia urmează să beneficieze de cea mai mare parte din Fondul pentru Tranziţie Justă, urmată de Germania şi România. Toate cele trei ţări au regiuni unde mineritul este principala activitate economică. Comisia Europeană a avertizat că regiunea poloneză Bogatynia nu va primi finanţare prin acest Fond dacă Guvernul polonez continuă cu planurile sale vizând menţinerea în activitate a minei Turow până în 2044. Banii din Fondul pentru Tranziţie Justă nu pot fi folosiţi pentru energie nucleară sau combustibili fosili, inclusiv gaze naturale. ”Succesul Pactului Verde european depinde de capacitatea noastră de a atenua consecinţele pentru cei mai afectaţi de decarbonizarea economiei. Fondul pentru Tranziţie Justă oferă un sprijin extrem de necesar întreprinderilor şi lucrătorilor de la nivel local, astfel încât să putem combate schimbările climatice împreună, ca Uniune, fără a lăsa pe nimeni în urmă”, a declarat ministrul portughez al planificării, Nelson de Souza.

Regiunile şi statele membre UE pornesc de pe poziţii diferite în ceea ce priveşte tranziţia climatică şi au capacităţi diferite de a face faţă provocărilor care le aşteaptă. În acest sens, Fondul pentru Tranziţie Justă urmăreşte să prevină adâncirea disparităţilor, investind în teritoriile care trebuie să elimine treptat producţia şi utilizarea cărbunelui, lignitului, turbei şi şistului bituminos sau să transforme industriile extrem de poluante. Finanţarea va fi acordată numai pe baza unor planuri teritoriale pentru o tranziţie justă, care urmează să fie elaborate de statele membre, împreună cu autorităţile locale şi regionale relevante; planurile vor identifica teritoriile cele mai afectate şi nevoile lor de investiţii.

Cuantumul total de 17,5 miliarde euro (la preţurile din 2018) este compus din 7,5 miliarde euro disponibile pentru angajamentul bugetar pentru perioada 2021-2027 şi din 10 miliarde euro din partea Instrumentului de redresare Next Generation EU, disponibili în anii 2021, 2022 şi 2023. Statele membre contribuie, de asemenea, la programele Fondului pentru Tranziţie Justă și pot transfera resurse din cadrul Fondului European de Dezvoltare Regională şi Fondului Social European Plus. În acest mod s-ar putea mobiliza investiţii suplimentare de cca 30 de miliarde de euro; iniţial, Comisia Europeană a propus alocarea a 40 de miliarde de euro necesari Fondului pentru Tranziţie Justă.

Impozitarea echitabilă

Comisia Europeană (CE) a adoptat pe 18 mai 2021 o Comunicare privind o impozitare a întreprinderilor care să fie adaptată secolului al XXI-lea, pentru a promova un sistem robust, eficient şi echitabil de impozitare a întreprinderilor în Uniunea Europeană[8]. Agenda propusă stabileşte o viziune atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, pentru a sprijini redresarea Europei în urma pandemiei de COVID-19 şi pentru a asigura venituri publice adecvate în următorii ani. Scopul ei este să creeze un mediu de afaceri echitabil şi stabil, care să poată stimula o creştere sustenabilă a economiei UE, generatoare de multe locuri de muncă, precum şi să poată consolida autonomia noastră strategică deschisă. Comunicarea CE ţine seama de progresele înregistrate în discuţiile din cadrul G20/OCDE privind reforma fiscalităţii la nivel mondial.

CE va prezentapână în 2023, un nou cadru pentru impozitarea întreprinderilor în UE, care va reduce sarcinile administrative, va elimina obstacolele fiscale şi va crea un mediu mai favorabil întreprinderilor în cadrul pieţei unice. Programul „Întreprinderile din Europa: Cadrul pentru impozitarea veniturilor” (Business in Europe: Framework for Income Taxation – BEFIT) va oferi un cadru unic de reglementare a impozitării întreprinderilor pentru UE, prevăzând o alocare mai echitabilă a drepturilor de impozitare între statele membre. BEFIT va reduce birocraţia, va diminua costurile de conformare, va reduce la minimum posibilităţile de evitare a îndeplinirii obligaţiilor fiscale şi va sprijini locurile de muncă din UE şi investiţiile în piaţa unică. BEFIT va înlocui actuala propunere privind o bază fiscală consolidată comună a societăţilor, care va fi retrasă. Comisia va lansa o reflecţie mai amplă cu privire la viitorul impozitării în UE, care va culmina, în 2022, cu un Simpozion despre fiscalitate având ca subiect “Regimul fiscal în UE în perspectiva anului 2050”.

CE a definit o agendă fiscală pentru anii 2022-2023, cu măsuri care promovează investiţiile productive şi spiritul antreprenorial, care protejează mai bine veniturile naţionale şi care sprijină tranziţia verde şi pe cea digitală. Ea se bazează pe foaia de parcurs ambiţioasă stabilită în Planul de acţiune privind fiscalitatea, prezentat de Comisie în vara lui 2020. Măsurile vor include: asigurarea unei mai mari transparenţe publice prin propunerea ca anumite întreprinderi mari care îşi desfăşoară activitatea în UE să publice cotele lor efective de impozitare (utilizarea abuzivă a societăţilor de tip “cutie poştală” va fi, de asemenea, abordată prin noi măsuri împotriva evitării obligaţiilor fiscale), sprijinirea redresării prin abordarea favorizării finanţării prin îndatorare în detrimentul celei prin capitaluri proprii în cadrul sistemului actual de impozitare a întreprinderilor, care tratează finanţarea prin îndatorare a întreprinderilor într-un mod mai favorabil decât finanţarea prin capitaluri proprii. Această propunere va urmări să încurajeze întreprinderile să îşi finanţeze activităţile prin capitaluri proprii, mai degrabă decât prin împrumuturi.

În contextul pachetului “FitFor55” şi al Pactului Verde European, Comisia va prezenta în curând o revizuire a Directivei privind impozitarea energiei şi a Mecanismului de Ajustare la Frontieră în funcţie de Carbon (Carbon Border Adjustment Mechanism – CBAM).

“Este necesar ca impozitarea să ţină pasul cu economiile şi priorităţile noastre în continuă evoluţie. Regimul nostru fiscal trebuie să sprijine o redresare incluzivă, să fie transparent şi să nu permită evitarea obligaţiilor fiscale. El trebuie să fie eficient pentru toate întreprinderile, indiferent dacă sunt mari sau mici. Astăzi punem bazele unui regim de impozitare a întreprinderilor în Europa, care este adecvat secolului al XXI-lea, ajutându-ne să construim o societate mai echitabilă şi mai sustenabilă”, a afirmat Valdis Dombrovskis, vicepreşedintele executiv pentru o economie în serviciul cetăţenilor. La rândul său, Paolo Gentiloni, comisarul pentru economie, a declarat: “Este momentul ca impozitarea în Europa să fie regândită. Pe măsură ce economiile noastre trec la un nou model de creştere sprijinit de NextGenerationEU, regimurile noastre fiscale trebuie să se adapteze la priorităţile secolului al XXI-lea: reînnoirea relaţiei transatlantice oferă, de asemenea, oportunitatea de a realiza progrese decisive în direcţia unei reforme fiscale globale. Trebuie să depunem eforturi pentru a profita de această oportunitate, asigurând, în acelaşi Timp, faptul că un acord internaţional protejează interesele fundamentale ale Europei. Astăzi, am prezentat modul în care va fi pus în aplicare în UE un acord global, precum şi celelalte măsuri pe care le vom lua în următorii trei ani pentru a spori transparenţa în materie de fiscalitate şi pentru a ajuta întreprinderile, mici şi mari, să se redreseze, să crească şi să investească.

Noul program de cercetare și inovare

Pe 15 martie 2021, Comisia Europeană a adoptat primul plan strategic pentru „Orizont Europa”, noul Program de cercetare şi inovare al Uniunii Europene, în valoare de peste 95 miliarde de euro[9]: planul reprezintă o noutate în cadrul programului „Orizont Europa” şi stabileşte orientările strategice pentru direcţionarea investiţiilor în primii patru ani ai programului (2021-2024).

Noul Program de cercetare şi inovare al UE promovează o autonomie strategică deschisă, prin orientarea dezvoltării tehnologiilor, sectoarelor şi lanţurilor valorice digitale, generice şi emergente esenţiale; de asemenea, noul program stabileşte refacerea ecosistemelor şi a biodiversităţii Europei şi gestionarea durabilă a resurselor naturale,

PNRR-urile

Pe 6 mai 2021, cu o zi înaintea summit-ului UE de la Porto (Portugalia), 14 state membre UE și-au depus PNRR-urile (Planurile Naționale de Redresare și Reziliență) pe baza cărora vor obține sumele alocate prin MRR (Mecanismul de Redresare și Reziliență) – fondul european creat pentru a combate efectele economice ale pandemiei[10]. Cele 14 sunt: Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franța, Italia, Letonia, Luxemburg, Austria, Polonia, Portugalia, Slovenia și Slovacia; cele mai puternice două economii ale UE, Germania și Franța și-au prezentat planurile împreună.

România a anunțat prin ministrul de resort, Cristian Ghinea, că va depune propriul PNRR la finalul lunii mai 2021, ceea ce sa- și întâmplat. Decizia României de a întârzia depunerea planului a fost luată după ce Comisia Euopeană a ridicat semne de întrebare pe parcursul discuțiilor informale pe marginea PNRR; în Timpul acestor discuții, România a prezentat un PNRR de 41 de miliarde de euro, la o alocare totală de cca 30 miliarde de euro.

În urma feedbackului de la Bruxelles, din PNRR-ul țării noastre s-au mai „tuns” 11 miliarde de euro. Unul din merele discordiei cu Bruxelles-ul îl constituie construcția de autostrăzi, care nu își are locul într-un instrument financiar menit să susțină reformele în vederea trecerii spre o economie digitală și sustenabilă: alte subiecte sensibile sunt infrastructura de gaz sau de irigații – din același motiv. Asta nu înseamnă că UE nu va susține astfel de proiecte, dar nu prin PNRR, ci, prin mecanismele tradiționale de finanțare, prevăzute în bugetul standard al Uniunii, de care a beneficiat România și în exercițiile financiare 2007-2013, respectiv 2014-2020.

Oficialii europeni care aprobă PNRR-urile țărilor membre UE sunt îngrijorați de evaluarea modului în care Comisia Europeană aprobă planurile naționale de redresare, rol care nu este încă definit[11]. Și Curtea de Conturi Europeană a emis o notă în care își manifesta îngrijorarea cu privire la guvernanță și a recomandat simplificarea procedurilor, în măsura posibilului, pentru a reduce sarcina administrativă și a facilita absorbția. Curtea de Conturi a propus, de asemenea, în octombrie 2020, reconsiderarea calendarului raportării și al evaluării proiectelor implementate prin planurile naționale și definirea unor indicatori adecvați pentru evidențierea realizărilor generale obținute de țările memebre.

Mecanismele de audit și de control ale aplicării PNRR, lăsate în mare parte autorităților naționale, au reprezentat o problemă majoră în cadrul negocierilor dintre Comisie și stalele membre cu privire la planurile de redresare – soluția impusă de Comisie este aceea deconsolidare a mecanismelor ex-post pentru evaluare, control și sancțiuni. „Am dori să subliniem importanța măsurilor eficiente împotriva fraudei și neregulilor pentru a contracara riscurile care decurg din resurse suplimentare semnificative care trebuie cheltuite într-un timp scurt”, a explicat Curtea Europeană de Conturi Europeană la începutul anului 2021.

Comisia se așteapta inițial ca statele membre să-și trimită propunerile până la sfârșitul lunii aprilie 2021, dar termenul recomandat 30 aprilie a fost respectat de numai 6 state membre; ieșită mai greu din faza “negocierilor informale” pe planurile naționale, fază în care aceste planuri au fost aliniate, acolo unde a fost nevoie, la viziunea și obiectivele europene, Comisia Europeană a primit PNRR-urile naționale ale statelor membre până la sfârșitul lunii mai 2021, cu mai mult de o lună mai târziu decât data limită inițială, sau chiar în iunie, cum este cazul Bulgariei. Calendarul oficial arată că etapa “birocratică” continuă: Consiliul are la dispoziție lunile iulie și august 2021 pentru a aproba la rândul său toate cele 27 de planuri de relansare.

Prețul certificatelor verzi

Certificatele de emisii (certficate verzi sau EU Allowance – EUA, permise de emisii alocate companiilor poluatoare) sunt instrumentele prin care Comisia Europeană își bazează politica de descurajare a tehnologiilor poluante[12]. Atunci când companiile poluatoare își depășesc nivelurile admise pot cumpăra certificate în plus de pe piață,de la companiile care și-au modernizat tehnologiile și au emisii poluante sub propriile praguri: „Există o serie de factori care au dus la creşterea preţurilor până la acest nivel: sprijinul politic pentru noile obiective climatice ale UE, cererea solidă din partea investitorilor pe fondul creşterii preţurilor şi estimările analiştilor privind continuarea majorării preţurilor în următorii ani”, a declarat analistul Ingvild Sorhus de la Refinitiv.

Piața certificatelor de emisii de gaze de seră a deschis pe 4 mai 2021 în apropierea prețului maxim istoric de 50 de euro pe tonă echivalent CO2. Analiștii din domeniu se așteaptă ca prețul să crească în anii următoripână spre 90 de euro pe tonă, ca urmare a însăspririi politicii climatice a Uniunii Europene și a tendinței de creștere accentuată a prețului certificatelor verzi declanșată ca urmare a adoptării țintei de atingere a neutralității climatice în UE până în anul 2050 și a pragului de reducere a emisiilor poluante cu cel puţin 55% până în 2030, faţă de nivelul anului 1990.

Totodată, este de așteptat ca „prețul carbonului să crească suficient de mult ca să determine atingerea țintei de zero emisii nete până în 2050” șisă permită producției de hidrogen din resurse regenerabile să devină competitivă comercialcu producția din combustibili fosili, potrivit Lui Mark Lewis, strategul privind sustenabilitatea (climatică) de la BN Parisbas. „Ca urmare, cred că este rezonabil să ne așteptăm la un preț (al certificatelor) de 90 de euro pe tonă până în 2030”, a conchis Mark Lewis. Și Kristalina Georgieva, directoarea generală a FMI, a cerut G20 să adopte un preţ minim pentru dioxidul de carbon, pentru a ajuta la încheierea unui acord pentru stabilirea preţului carbonului, esenţial pentru combaterea schimbărilor climatice.

Țările membre UE domină Raportul Mondial al Fericirii 2020

Pe 19 martie 2021, Finlanda a fost desemnată oficial “cea mai fericită ţară din lume” – al patrulea an la rând, într-un clasament al fericirii în care România se află pe locul 46, între Kazahstan şi Kuwait[13]. În pofida iernilor sale lungi şi unei reputaţii a locuitorilor săi consideraţi prea puţin expansivi, eventual solitari, Finlanda beneficiază de un nivel de trai foarte înalt, de servicii publice performante, de o vastă natură cu păduri şi lacuri şi se clasează totodată foarte bine în privinţa solidarităţii şi în lupta împotriva sărăciei şi inegalităţilor.

Europa domină puternic primele cele mai fericite 10 țări din lume, în care mai intră Olanda, Norvegia, Suedia, Luxemburg şi Austria; Noua Zeelandă apare pe locul nouă, Belgia se clasează pe locul 20, iar Spania şi Italia pe locurile 27 şi, respectiv, 28.

Germania se clasează pe locul 13, Canada pe 14, Regatul Unit pe 17, Statele Unite pe 19, Franţa pe 21, Brazilia pe locul 35, Japonia pe 56, Rusia ocupă locul 77, iar China locul 84, potrivit clasamentului oficial ce cuprinde 150 de ţări, clasament care ponderează datele din perioada 2018-2020.

Autorii studiului realizat sub auspiciile ONU – Raportul Mondial al Fericirii, publicat începând din 2012 – folosesc sondaje Gallup în care Oamenii sunt întrebaţi care le este nivelul fericirii; răspunsurile lor sunt ponerate apoi cu PIB-ul şi indici ai solidarităţii, libertăţii individuale şi corupţiei, în stabilirea unui scor al fiecărui stat din clasament.

Afganistanul este cea mai nefericită ţară din lume, cu un scor de 2,52, urmat de Zimbabwe, Rwanda, Botswana şi Lesotho. India este cea mai prost clasată mare putere, abia pe locul 139.

Printr-o comparare a datelor din 2020 cu cele din anii anteriori, în vederea identificării impactului pandemiei Covid-19, autorii studiului relevă o “frecvenţă a unor emoţii negative semnificativ mai mare” în aproximativ o treime din ţări. În 22 de ţări acest indicator a evoluat pozitiv, iar “în mod surprinzător nu a existat, în medie, un declin al stării de bine în evaluarea pe care o fac Oamenii propriilor vieţi”, se declară uimit John Helliwell, unul dintre autori, citat în studiu. “O posibilă explicaţie este faptul că Oamenii văd Covid-19 ca pe o ameninţare comună şi exterioară, care dăunează întregii lumi şi care a antrenat un mai mare simţ al solidarităţii şi empatiei”, consideră acest expert.

Viermele de făină – noul aliment european

„Statele membre au aprobat o propunere a Comisiei Europene care permite utilizarea viermilor de făină galbeni uscați ca aliment nou”, se arată într-un comunicat emis pe 4 mai 2021 de către Comisia Europeană[14]. Conform documentului, această primă autorizare de introducere a insectelor pe piața UE ca alimente noi are loc în urma unei evaluări științifice riguroase efectuate de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (AESA). Noul aliment se poate consuma ca gustare, sub formă de insecte uscate întregi sau ca ingredient al unor produse alimentare, de exemplu sub formă de pudră în produse proteice, biscuiți sau produse pe bază de aluat, transmit reprezentanții CE.

Strategia „De la fermă la consumator” identifică insectele ca sursă alternativă de proteine care poate sprijini tranziția UE către un sistem alimentar mai durabil. Milioane de oameni consumă deja zilnic insecte; conform Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), insectele sunt o sursă alimentară sănătoasă și foarte nutritivă, cu un conținut ridicat de grăsimi, proteine, vitamine, fibre și minerale”, se mai spune în comunicatul CE.

Viermele de făină a devenit prima insectă declarată sigură pentru a fi mâncată de om, a anunțat în luna ianuarie AESA; totuși, cei care au alergii la creveți și la acarieni ar putea reacționa și la această insectă. Europa ar putea produce burgeri, paste, biscuiți, smoothie sau degețele (fingers) din viermi de făină în stadiu de larvă. Tenebrio molitor a devenit prima insectă declarată sigură pentru consum uman la nivel european după ce AESA a luat această decizie în urma unui studiu, la cererea companiei franceze Micronutris, care are ca obiect de activitate producția de insecte pentru consum.

Componentele principale ale acestei insecte sunt proteinele, grăsimile și fibrele, oferind pentru viitor o potențială sursă de mâncare sustenabilă și cu un nivel scăzut de emisii de carbon. Până acum, marii jucători din industria hranei din insecte nu au putut să-și valorifice potențialul din cauza lipsei unei aprobări unitare la nivel european: astfel de produse sunt interzise la vânzare în Franța, Germania, Italia, Spania și în alte țări europene – fără aprobarea AESA, produsele pe bază de insecte nu pot fi vândute nicăieri pe continent. Hrana pe bază de insecte este privită de mult Timp ca soluție pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în industria alimentară.

[1] Transilvania Reporter, EuroNewsletter, #137

[2] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/copy.html, postat și vizitat pe 22 aprilie 2021

[3] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/Marea-Tradare-Europeana-Certificatul-digital-al-UE-pentru-Covid-19-trece-cu-546-de-voturi.-Doar-93-de-voturi-au-fost-impotriva-iar-46-s-au-abtinut-167331, postat și vizitat pe 9 iunie 2021

[4] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/comertul-online-vizat-de-o-noua-directiva-ue-obligatii-de-raportare-suplimentare.html, postat și vizitat pe 13 mai 2021

[5] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/al-2-lea-studiu-privind-dublul-standard-la-alimente-in-ue-31-din-podusele-cu-ambalaje-identice-sau-similare-aveau-o-compozitie-diferita.html, postat și vizitat pe 24 martie 2021

[6] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/cereri-de-peste-107-miliarde-de-euro-la-prima-emisiune-de-obligatiuni-din-fondul-de-relansare-al-ue-218946, postat și vizitat pe 15 iunie 2021

[7] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/fond-tranzitie-justa-acord-final.html, postat și vizitat pe 7 iunie 2021

[8] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/comisia-europeana-propune-agenda-pentru-noua-impozitare-a-intreprinderilor.html, postat și vizitat pe 18 mai 2021

[9] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/comisia-europeana-adoptat-noul-program-de-cercetare-si-inovare-valoare-de-peste-95-miliarde-de-euro-207127, postat și vizitat pe 15 martie 2021

[10] Transilvania Reporter, Euronewsletter, nr. 133, 7 mai 2021

[11] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/noile-probleme-ale-comisiei-europene-cu-pnrr-ul-european-calitatea-mecanismelor-de-control-si-capacitatea-statelor-de-a-atrage-banii.html, postat și vizitat pe 20 mai 2021

[12] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/pretul-certificatelor-verzi-se-poate-dubla-ca-urmare-a-inaspririi-politicii-climatice-a-uniunii-europene.html, postat și vizitat pe 5 mai 2021