Evoluții geopolitice actuale între realitate și emoții

Moto: “Mi s-a părut de mai multă vreme, de ani de zile,

că umblă prin Europa armate fără uniforme“.

Mircea Diaconu – europarlamentar român

Corneliu PIVARIU

 Trimestrul doi al anului 2019, care abia s-a încheiat, a fost marcat de evoluții geopolitice importante, care vor avea consecințe pentru viitorul relațiilor internaționale și a tensiunilor/conflictelor în reașezarea noilor centre de putere mondială și regională, precum și în evoluția viitoare a procesului de globalizare.

Asistăm la dezvoltarea unor forme și metode mai noi, comparativ cu perioada de până la sfârșitul secolului XX, pentru asigurarea realizării unei noi ordini mondiale și continuarea procesului de globalizare, acțiuni în care statele nu mai dețin permanent un rol primordial, în care entități supranaționale se manifestă tot mai evident ca actori importanți în noua evoluție a situației geopolitice globale și regionale.

Astfel, în acest scop sunt folosite unele teme cu largă priză la mase, cum ar fi lupta împotriva corupției, edificarea statului de drept (o formulare asupra căreia nici cel puțin în interiorul Uniunii Europene nu s-a ajuns la o definiție unanim acceptată, precum și folosirea sistemului de justiție pentru atingerea unor obiective politice), drepturile minorităților (care sunt împinse să ajungă la o discriminare atât de pozitivă încât  să lezeze drepturi fundamentale ale majorității), migrația populației, manipularea sistemului de educație pentru punerea lui pe alte baze care să uniformizeze populațiile, fără a mai ține cont de istorie, tradiții, alte valorile perene ale umanității, aplicarea dublului standard, folosirea unei vaste rețele de ONG-uri, create în timp, pentru atingerea unor scopuri cu totul altele decât cele declarate, folosirea platformelor de socializare și a dezvoltării mijloacelor de comunicare pentru a dezvolta emoții, care să ia locul adevărului, până la atingerea obiectivelor propuse,  etc.

O trecere succintă în evidență a situație actuale o găsim excelent redată de către prof. Anis Bajrektarevic[1]: “scăderea economică; recesiunea planurilor și inițiativelor; ignorarea sistematică a cerințelor pentru o dreptate fiscală și monetară pentru toți; criza Euro; Brexit și iredentismul în Marea Britanie, Spania, Belgia, Franța, Italia și Danemarca; continuarea instabilității în teatrul Euro-Mediteraneean (criza datoriilor în Europa de Sud, țări ridiculizate și controlate, alături de state eșuate în toată zona MENA); terorismul; relațiile cu Rusia la cel mai scăzut nivel istoric, împreună cu cea mai mare cădere a relațiilor trans-atlantice cu Trump; influxul refugiaților predominant musulmani din Levant, într-un număr și o configurație fără precedent de la exodurile din Al Doilea Război Mondial; în consecință, creșterea partidelor de extremă-dreaptă care, prezentând mesaje reductive și comparații, exploatează teama altora, amplificând preocupările privind  locurile de muncă și justiția socială; șomajul generațional și anxietățile socio-culturale, în ricoșeu cu războiul comercial Sino-american… Fundamentele esențiale ale Europei sunt zguduite”.

Lupta împotriva corupției este un țel nobil dar, atunci când este deturnată în scopuri politice și economice își pierde virtuțile de asanare a societății și devine o armă redutabilă în atingerea acestor scopuri. De altfel, se pare că cei mai căutați sunt corupții și nu corupătorii, uitând prea des că fără corupători nu ar exista nici corupți. Conform unor date publice[2], companii de prim rang din țări ca SUA, Franța, Germania, Olanda, Suedia, Belgia, Luxemburg, Elveția, ș.a, afectează zeci de state ale lumii în care, pentru a obține beneficii financiare de miliarde de dolari, oferă mită. Numai amenzile pe care le-au primit companii din aceste țări însumează aproape 11 miliarde de dolari, în afară de amenzile  de alte zeci de miliarde de dolari primite de diferite bănci de renume din aceste țări, iar aceasta este numai partea vizibilă a aisbergului. Bănci de primă mărime din Europa sunt descoperite că au spălat sute de miliarde de dolari pentru Rusia, numai în ultimii circa zece ani.

În ultimele decenii scopul și rolul sistemului financiar s-au schimbat în mod semnificativ, sectorul financiar crescând mai rapid și aducând mai mult profit ca alte domenii. Numai în SUA, ponderea finanțelor în PIB a crescut de la 14% la 21% între 1960 și 2017, în timp ce producția de bunuri a scăzut de la 27% la 11%, iar comerțul de la 17% la 12%. Sectorul financiar are astfel o pondere aproape dublă față de comerț și producție.

Între 1960-2017 sectorul financiar și-a dublat profiturile, de la 17% la 30% din totalul profiturilor, în timp ce profitul producției de bunuri a scăzut cu aproape două treimi, de la 49% la 17%.

Astfel, împreună cu ultimele evoluții din tehnologie, ideologie, instituționale și politică, sistemul financiar penetrează și influențează toate domeniile vieții sociale, specialiștii în domeniu considerând financializarea ca un nou avatar al lumii de azi.

În ceea ce privește migrația, teoriile lansate încă din anii 2000 privind necesitatea unei migrații de masă, pentru a înlocui populația care îmbătrânește, asigurând forța de muncă necesară economiilor europene, sunt confirmate de un studiu din 2018 al Organizației Mondiale a Sănătății care relevă că numărul total al migranților în unele țări europene este de 3-4 ori mai mare decât îl arată documentele oficiale. Acesta ar reprezenta circa 10% din actuala populație a Europei, adică în jur de 91 milioane de oameni, cei mai mulți în Franța -7,9 milioane (12,2%), Germania – 12,1 milioane (14,8%), Spania -5,9 milioane (12,8%), Olanda -2 milioane (12,1%), Suedia 1,7 milioane (17,6%), Elveția 2,4 milioane (29,6%). În ceea ce privește integrarea lor în societate, lucrurile stau cu totul altfel decât sunt prezentate public. Dacă în deceniile anterioare cei veniți căutau, în mare parte, să se acomodeze și adapteze la modul de viață european, grupurile masive de migranți nu au cel mai mic gând să se integreze, dimpotrivă, iar exemplele în acest sens sunt prezentate destul de frecvent în media independentă. Oare Germania este de acord cu poligamia, dacă acceptă refugiați musulmani care și-au adus soțiile și copii și cărora le oferă toate condițiile, inclusiv mijloacele financiare necesare traiului, pentru a se stabili  acolo, chiar dacă nu dau nici un semn că ar dori să se integreze în societate și să aibă un loc de muncă?

În condițiile evoluției complexe a situației internaționale, în Elveția – la Montreux, a avut loc, în perioada 30 mai – 2 iunie 2019, a 67-a reuniune anuală a Grupului Bilderberg, la care au participat circa 130 de persoane din 23 de țări. Grupul Bilderberg  a fost creat în 1954 pentru promovarea dialogului dintre Europa și America de Nord și reunește lideri politici, experți din domenii ca industrie, finanțe, media, militari, academicieni. Circa două treimi din participanți provin din Europa (țările cel mai estice reprezentate sunt Turcia, România, Bulgaria, Finlanda, Estonia) și o treime din America de Nord. Circa 25% sunt personalități politice și guvernamentale, 75% din celelalte domenii. Anul acesta SUA a avut 34 reprezentanți, Marea Britanie – 12, Franța – 8, Germania – 8, Turcia – 5, Bulgaria -1. Din România nu a participat nimeni.

Din cele 11 teme principale de discuții remarcăm: O ordine strategică stabilă; Ce va urma pentru Europa? (un punct separat a fost Brexit); Viitorul capitalismului; Schimbările climatice; China; Rusia; Etica Inteligenței Artificiale.

Într-o analiză dedicată reuniunii din 2019, International Policy Digest menționa că una din cele mai bune caracterizări a Grupului Bilderberg ar putea fi un citat din Joseph Stiglitz: “Cei de la vârf au învățat cum să stoarcă bani de la restul lumii într-un mod de care restul lumii nu este conștient. Asta este adevărata lor inovație. Politica este cea care dă regulile pieței, însă politica a fost monopolizată de elitele financiare care și-au umplut buzunarele.“

Printre alte subiecte discutate se pare că a fost și acela al asigurării că postul de cancelar al Germaniei după Angela Merkel va fi deținut de Annegret Kramp Karrenbauer ( cunoscută ca și sub acronimul AKK). De asemenea nu excludem ca și viitoarea conducere a Uniunii Europene, ce va fi votată la mijlocul acestei luni, să fi fost definitivată tot cu această ocazie. Să nu uităm că Ursula von der Leyen, propusă a fi succesoarea lui Jean Claude Junker, ca președinte al Comisiei Europene, este membră Bilderberg (a și participat la reuniunea din acest an). Nominalizarea ei a trezit un val mare de nemulțumire în Germania, un sondaj recent arată că circa 53% din populație este împotriva acestei desemnări, iar președintele Junker a apreciat că nominalizarea acesteia a fost făcută netransparent. Actualul ministru german al apărării, Ursula von der Leyen, este cunoscută ca un adept al creării unei Armate Europene, iar într-un recent interviu acordat Der Spiegel a făcut apelul la crearea unui super-stat european: “Scopul meu este (realizarea) Statelor Unite ale Europei”… În același timp, primul ministru belgian, Charles Michel, nominalizat să fie următorul președinte al Consiliului European a spus că țările est-europene, opuse preluării migranților, ar trebui să piardă unele din drepturile lor ca membri deplini ai Uniunii. Chiar dacă toți cei patru nominalizați în posturile cheie ale UE  sunt cunoscuți ca adepți ai federalizării Europei, sarcina lor nu este de loc simplă și ușoară iar alegerea lor, numai din țările occidentale trasează o altă linie groasă în Europa, unde noile membre din Est sunt lăsate pe planul doi sau trei. Europa cu mai multe viteze este o realitate și nu un proiect, iar spre visata realizare a Statelor Unite ale Europei nu se va putea ajunge cu tratamente discriminatorii. Este totuși îngrijorătoare o trecută declarație a unui foarte important om de afaceri olandez, care spunea în urmă cu destul timp, că viitorul Europei este o uniune a 75 de state cu 5, 10 milioane de locuitori fiecare. Se pare că dictonul divide et impera și-a găsit o nouă aplicare…

Divizată în lupte interne UE nu este încă în măsură să-și regăsească coeziunea și coerența unei gândiri strategice în perspectivă și pierde – cel puțin în momentul de față – în lupta pentru locul meritat în ierarhia mondială. Probabil în laboratoarele cele mai secrete ale globalizării se dorește experimentarea, în Europa, înainte de a se extinde pe plan mondial, a uniformizării populațiilor, ștergerea particularităților națiunilor și desființarea granițelor naționale. Dacă acest test ar reuși în Europa, are șanse de succes pe plan mondial.

Acesta este cu siguranță încă departe de a se realiza, chiar dacă diferite armate fără uniformă se preumblă prin Europa, dacă cei care doresc această globalizare în beneficiul lor și nu al întregii societăți dispun de enorme mijloace financiare, chiar dacă ingineria socială și Omul 2.0 se prefigurează în Silicon Valley. Ceea ce nu ne omoară ne face mai puternici.

---

[1] Anthropo-geographic inversion and triangular trade – Geopolitical handbooks no.8 in moderndiplomacy.eu

[2] The US Securities and Exchange Commission – Enforcement of the Foreign Corrupt Practices Act