MONDIALIZARE: PROCESE ȘI FENOMENE URGENTE, CRITICE ȘI INSURMONTABILE

Emilian M. Dobrescu

            La finalul celui de-al doilea deceniu și începutul deceniului al treilea din secolul al XXI-lea, Omenirea se confruntă cu situații, care de care mai uluitoare și dezastruoase, care ne fac să gândim cât de insuficient au fost folosite până acum cunștiințele tehnologice și spirituale pe care Civilizația Umană actuală le-a acumulat în evoluția ei multimilenară.

            În loc să evoluăm spre bine, să parcurgem pași pozitivi, ne îndreptăm către creșterea alarmantă a număruui de sinucideri, precum și către catastrofa vieții pe acest Pământ nu numai prin nesăbuința față de evoluția climatică și a fenomenelor de biodiversitate, ci și prin numărul mare de persoane aflate în foamete excesivă sau în pragul foametei și numărul foarte mare, în continuă creștere de deplasați și refugiați în fața atrocităților sociale și a războiaelor locale.

            Alte situații vin să sporească parcă fenomenele menționate mai sus: nimeni nu știe și nici nu poate calcula precis unde va duce impozitarea corporațiilor planetare și cu ce efecte pentru civilizația umană actuală, nici cum va fi rezolvată creșterea prețului unor materii prime esențiale pentru civilizația tehonologică actuală, dar și evoluțiile încă imprevizibile pe piața mondială a muncii, cele privind reculul grav al drepturilor umane pe Terra, precum și cele privind siguranța alimentelor consumate de cetățenii planetei noastre…  

            Acord istoric privind impozitarea marilor corporații

            G 7, grupul celor mai bogate țări ale planetei, a ajuns pe 5 iunie 2021 la un acord pentru stabilirea unui impozit global minim de cel puțin 15%, care să fie aplicat marilor corporații[1]. Reforma ar urma să limiteze capacitatea marilor corporații de a-și muta profiturile în paradisuri fiscale pentru a scăpa de taxe: „Vom asigura o coordonare adecvată între aplicarea noilor reguli fiscale internaționale și eliminarea tuturor impozitelor pe servicii digitale și a altor măsuri similare relevante pentru toate companiile”, au anunțat miniștrii de finanțe din G7, grup care include SUA, Marea Britanie, Canada, Franța, Germania, Japonia, Italia.

            Giganții din domeniul tehnologiei, precum Amazon și Google, ar putea fi printre companiile afectate de această măsură, care ar putea aduce miliarde de dolari în taxe către guverne, pentru a achita datoriile făcue în timpul crizei COVID. Acordul G7, care a fost obținut după două zile de negocieri, va determina alte țări să urmeze acest model, subiectul urmând să fie din nou discutat și, probabil, aprobat la reuniunea G20, care va avea loc luna viitoare.

            Reforma vine în contextul în care guvernele lumii ating niveluri record de împrumuturi din cauza pandemiei de coronavirus. SUA au amenințat cu impunerea de bariere tarifare punitive pentru Marea Britanie și alte țări europene, ca represalii după ce acestea au impus, recent, taxe pe servicii digitale asupra companiilor americane. Acordul administrației Biden asupra taxei globale de 15% este menit să înlocuiască decizii unilaterale, adoptate de exemplu de state membre UE în relația cu companii americane, prin crearea de acorduri internaționale general valabile și aplicabile. Statele Unite propun ca acest impozit unitar și global să fie aplicat celor mai mari 100 de companii din lume. Problema UE (în special) este ca unele dintre marile companii digitale, de exemplu Amazon, au adoptat un model de business care nu le califică în acest top 100.

          Cererea de metale esențiale

            Cererea de metale esențiale pentru tehnologiile energetice verzi va crește de circa 4 ori până în 2040, față de 2020, până la circa 27 milioane de tone,  potrivit unui scenariu de dezvoltare sustenabilă elaborat de Agenția Internațională pentru Energie (IEA)[2]. Mai mult, cererea ar urma să crească de șase ori, până la circa 43 de milioane de tone în anul 2040, ca să se atingă obiectivul Acordului de la Paris de zero emisii nete de gaze de seră în 2050. Presiunile asupra piețelor și guvernelor lumii vor spori proproțional, mai ales că ritmul previzibil de creștere al cererii este mai rapid decât cel de creștere a ofertei.

            Într-un scenariu care să permită atingerea țintelor Acordului de la Paris, producția de energie curată va acoperi 40% din cererea de cupru și de metale rare, 60 – 70% din cererea de nichel și cobalt și aproape 90% din cererea de litiu, în următoarele două decade. Nevoia mare de cuprul în toate domeniile energetice este cea mai cunoscută.

            Cobaltul, grafitul, litiul, manganul și nichelul, sunt cruciale pentru performanța, longevitatea și densitatea energetică a bateriilor electrice (cantitatea de energie electrică pe care o pot stoca pe centimetru cub sau pe kg), fie că sunt folosite la deplasare, fie pentru stocare de energie: mai puțin se știe că nichelul și zirconiul sunt necesare pentru electrolizoarele care vor produce hidrogenul în care se pun atâtea speranțe. Iar metalele rare sunt esențiale pentru magneții permanenți vitali pentru turbinele eoliene și pentru mașinile electrice.

            Mașinile electrice au detronat electrocasnicele din poziția de cel mai mare consumator de litiu și vor detrona și siderurgia până în 2040. Dar, o mașină electrică are nevoie de 6 ori mai multe minerale decât una clasică.

            Cererea riscă să dezechilibreze piețele metalelor necesare pentru energia curată, de la aparent banalul cupru, până la exoticele „pământuri rare”, având în vedere că: a) producția multora dintre mineralele critice pentru tranziția verde este concentrată geografic, iar importanța strategică a subiectului a declanșat noi planuri ale SUA și UE; b) trei țări controlează trei sferturi din producția globală de litiu, cobalt și pământuri rare. Republica Populară Congo (RPC) și China au produs 70% respectiv 60% din producția de cobalt și de pământuri rare în 2019. Australia vine în urmă; c) capacitatea de procesare a minereurilor este de asemenea concentrată. China are 35% din cea a nichelului, 50 – 70% din cea a cobaltului și aproape 90% din cea a pământurilor rare; d) China controlează capacități și în Australia, Chile și în RPC, unde a investit masiv; e) durata actuală a proiectelor noi de exploatare și procesare este prea lungă față de stringența nevoilor; f) IEA spune că durează peste 16 ani pentru a ca un proiect minier să ajungă de la explorare la producție; g) noi constrângeri de piață vor apărea în cazul în care companiile așteaptă să se contureze foarte clar un deficit de minerale ca să investească; h) calitatea minereurilor exploatate este în declin – exemplul la îndemână este scăderea cu 30% în 15 ani a calității minereului de cupru  din Chile – cel mai important din lume; i) paradoxul poluării în scopul obținerii mineralelor necesare energiei verzi; j) exploatarea și procesarea minereurilor pun mari probleme de mediu, pentru că folosesc multă apă, de exemplu. Dacă presiunile de mediu vor fi foarte mari, se va renunța la zăcămintele sărace, ceea ce va duce la scăderea ofertei; k) producția de minerale este la rândul său expusă la riscurile climatice. Peste 50% din producția de litiu și de cupru este concentrată în regiuni cu mare deficit de apă, cum sunt cele din Australia, China și Africa. UE își propune, de pildă, ca 80% din cererrea de litiu să vină din surse europene, până în 2025.

            Pe de altă parte, însă, în afară de susținerea investițiilor în capacități noi de producție cât mai diversificate (geografic), IEA contează pe o profilaxie bazată pe: a) inovarea tehnologică de-a lungul lanțului valoric, pentru utilizarea mai eficientă a materialelor, și substituirea celor actuale; b) creșterea reciclării. Aceste două direcții sunt cele pe care mizează foarte  mult strategia UE, unde 50% din necesarul de metale vinde din reciclare; c) decizii politice care să ducă la măsuri pentru îmbunătățirea rezistenței lanțurilor de aprovizionare pentru diferite minerale, dezvoltarea capacităților de răspuns la întreruperile potențiale ale aprovizionării și sporirea transparenței pieței. Măsurile pot include evaluări regulate ale pieței și teste de stres, precum și stocuri strategice în unele cazuri; d) integrarea standardelor superioare de mediu, sociale și de guvernanță; e) consolidarea colaborării internaționale între producători și consumatori prin: 1. furnizarea de date fiabile și transparente; 2. evaluări periodice ale potențialelor vulnerabilități în lanțurile de aprovizionare și ale potențialelor răspunsuri colective și transferul de cunoștințe și dezvoltarea capacităților pentru a răspândi practici de dezvoltare durabilă și responsabilă; 3. consolidarea standardelor de performanță de mediu și sociale pentru a asigura condiții de concurență echitabile.

            Prețurile mineralelor tind să fie volatile, adeseori mai mult decât combustibilii tradiționali, din cauza diferenșei dintre ritmul cererii și cel al ofertei; IEA nu intră în teritoriul strategic al problemei, ci, doar recomandă vigilență factorilor politici, în funcție de date ca acestea de mai sus.

            Cyber Polygon

          Este un eveniment unic de securitate cibernetică, ce combină un exercițiu de formare tehnică reprezentativ în întreaga lume pentru echipele corporative, cu o conferință online la care paticipă oficiali înalți din organizații internaționale și corporații de top[3]. Acest proiect face parte din Platforma Centrului pentru securitate cibernetică al Forumului Economic Mondial. Pe măsură ce lumea devine mai interconectată, viteza de dezvoltare face dificilă evaluarea impactului schimbării. O abordare sigură a dezvoltării digitale astăzi va determina forma viitorului nostru pentru deceniile viitoare. Deținerea abilităților potrivite este esențială pentru protejarea organizațiilor.

            În fiecare an, Cyber Polygon reunește reprezentanți de vârf ai afacerilor globale și agențiilor guvernamentale cu scopul de a colabora la exercițiile tehnice anunțate. Fluxul live atrage milioane de spectatori din întreaga lume.

            Rezultatele din 2020

            120 de echipe din 29 de țări au participat la o instruire tehnică privind securitatea cibernetică în 2020. Spectatorii în direct au ajuns la 5 milioane din 57 de națiuni.

            Un raport cuprinzător cu rezultatele detaliate ale Cyber Polygon 2020 este disponibil pe site-ul https://2020.cyberpolygon.com/results-2020/.

            Rezultatele din 2021

            Discuțiile din timpul conferinței transmise în direct s-au concentrat pe dezvoltarea sigură a ecosistemelor. Odată ce digitalizarea globală s-a accelerat oamenii, companiile și țările devin din ce în ce mai interconectate, securitatea fiecărui element al unui lanț de aprovizionare fiind cheia pentru asigurarea durabilității întregului sistem.

            În Timpul exercițiului tehnic, participanții și-au perfecționat abilitățile practice în atenuarea unui atac țintit în lanțul de aprovizionare asupra unui ecosistem corporativ real.

            Evenimentul a avut loc online pe 9 iulie. Organizațiile care au dorit să se alăture cursului au putut participa manifestânduși interesul pe adresa de e-mail: cyber-polygon@weforum.org

            Deplasați și refugiați

            Potrivit Raportului Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), publicat pe 18 iunie 2021, 82,4 milioane de persoane sunt strămutate intern sau extern în lume, cu o creștere suplimentară de 4% față de cifra record de 79,5 milioane înregistrată la sfârșitul anului 2019[4]. Potrivit Raportului pentru anul 2020 al UNHCR, Global Trends publicat la Geneva, numărul deplasărilor forțate s-a dublat în perioada 2011-2020. „În spatele fiecărui număr este o persoană forțată să fugă de acasă și o poveste despre strămutări, deposedare și suferință. Astăzi, 1% din Omenire este strămutată”, a declarat Înaltul Comisar ONU pentru Refugiați Filippo Grandi.

            Pentru șeful UNHCR, acești Oameni merită atenția și ajutorul comunității internaționale, nu numai sub forma ajutorului umanitar, ci și pentru a găsi soluții la situația lor dificilă. Din cei 82,4 milioane persoane care au nevoie de ajutor, UNHCR sprijină 20,7 milioane de refugiați care îi preocupă pe UNHCR, 5,7 milioane de refugiați palestinieni și 3,9 milioane de venezueleni strămutați în străinătate. Mai general, 2020 reprezintă al nouălea an al creșterii continue a deplasărilor forțate în întreaga lume. Astăzi există de două ori mai mulți oameni dezrădăcinați decât în ​​2011, când numărul total era doar de 40 de milioane. Potrivit UNHCR, aceste cifre arată că, în ciuda pandemiei și a cererii de încetare a focului la nivel mondial, conflictele au continuat să-i alunge pe Oameni din casele lor.

            Deși la apogeul pandemiei în 2020, peste 160 de țări și-au închis frontierele, 99 dintre ele nu au făcut excepții pentru cei care solicită protecție. PAM oferă transferuri în numerar refugiaților din tabăra Dzaleka din Malawi, astfel încât aceștia să poată cumpăra alimente pe piețele locale. Aproape 9 din 10 refugiați sunt găzduiți în țările în curs de dezvoltare O altă lecție din raportul menționat este că două treimi din persoanele strămutate ale lumii în 2020 – inclusiv refugiați, solicitanți de azil și „dezrădăcinați intern” provin doar din cinci țări: Afganistan, Myanmar, Siria, Sudanul de Sud și Venezuela. În ceea ce privește primirea, aproape nouă din 10 refugiați (cca 86% din total) – sunt găzduiți în țările vecine față de zonele de criză și în țări cu venituri mici și medii; țările mai puțin dezvoltate au acordat azil la 27% din totalul deplasaților și refugiaților.

            Statistici necruțătoare

            În 2020, pentru al șaptelea an consecutiv, Turcia a găzduit cea mai mare populație de refugiați din lume (3,7 milioane), urmată de Columbia (1,7 milioane, inclusiv venezuelenii strămutați în străinătate), Pakistan (1,4 milioane) și Uganda (1,4 milioane). Dintre țările bogate, Germania a primit pe teritoriul său 1,2 milioane de refugiați.

            Solicitanții de azil reprezintă 4,1 milioane de persoane, iar 48 ​​de milioane de persoane au fost strămutate intern. Pe măsură ce oamenii au continuat să fugă peste granițe, alte milioane au fost strămutați intern. În principal, cauzat de crizele din Etiopia, Sudan, țările saheliene, Mozambic, Yemen, Afganistan și Columbia, numărul persoanelor strămutate intern a crescut în 2020 cu peste 2,3 milioane.

            În 2020, copiii cu vârsta sub 18 ani au reprezentat 42% dintre persoanele strămutate forțat; după estimările UNHCR, aproape un milion de copii s-au născut ca refugiați numai între 2018 și 2020. Tragedia atâtor copii născuți în exil ar trebui să fie un motiv suficient pentru a face mult mai mult pentru a preveni și a pune capăt conflictelor și violenței. Doar cca 3,2 milioane de persoane strămutate intern și 251.000 de refugiați s-au întors la casele lor în cursul anului 2020, ceea ce reprezintă o scădere a celor două statistici cu 40% și, respectiv, cu 21%, comparativ cu 2019. Doar 34.400 de refugiați au fost relocați în 2020, cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani, ca urmare a numărului limitat de locuri de reinstalare și a efectelor pandemiei Covid-19.

            Confruntată cu aceste noi recorduri în mișcările de populație, UNHR îndeamnă liderii mondiali să-și dubleze eforturile pentru a promova pacea, stabilitatea și cooperare, dar și pentru a opri și iniția inversarea tendinței de creștere bruscă a deplasărilor cauzate de violență și persecuție în ultimii 10 ani pe mapamond. Soluțiile impun liderilor din întreaga lume și Oamenilor influenți să lase deoparte diferențele, să pună capăt unei abordări egoiste a politicii și să se concentreze pe prevenirea și soluționarea conflictelor, precum și pe respectarea voinței politice de a rezolva conflictele și de a evita persecuțiile care îi obligă pe oameni să fugă din casele lor.

            Drama sinuciderilor

            Peste 700.000 de persoane s-au sinucis în 2019, ceea ce înseamnă unul din 100 de decese care au avut loc pe mapamond în anul respectiv, o constatare care a determinat OMS să elaboreze noi linii directoare pentru a ajuta țările să-și îmbunătățească prevenirea și îngrijirea aferentă în astfel de cazuri[5]. “Nu putem – și nu trebuie – să ignorăm sinuciderea”, a declarat pe 17 iunie 2021 directorul general al OMS, dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, subliniind că “orice sinucidere este o tragedie”. Potrivit șefului OMS, este cu atât mai important să acordăm atenție prevenirii sinuciderii, dat fiind că tocmai am trăit luni lungi de pandemie Covid-19 și că mulți factori de risc pentru sinucidere – pierderea locului de muncă, dificultățile financiare și izolarea socială – sunt încă foarte prezenți. OMS este preocupat astăzi în mod clar modalitatea de a intensifica eforturile de prevenire a sinuciderii”.

            O principală cauză de deces în lume

            Sinuciderea rămâne una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial, conform ultimelor statistici ale OMS, cuprinse în raportul „Suicidul în lume în 2019”, în care se arată că în fiecare an mor mai mulți Oameni din cauza sinuciderii decât din cauza HIV, malariei, cancerului de sân, războiului sau omuciderilor. În rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani, sinuciderea este a patra cauză de deces după accidentele rutiere, tuberculoza și violența interpersonală.

            Statisticile privind sinuciderea variază de la țară la țară, de la regiune la regiune și după gen: de peste două ori mai mulți bărbați decât femei mor prin sinucidere. Ratele sinuciderilor la bărbați sunt, în general, mai mari în țările cu venituri mari (16,5 cazuri care se sinucid la 100.000 persoane). Pentru femei, cele mai ridicate rate de sinucidere se găsesc în țările cu venituri medii mici (7,1 la 100.000). Rata sinuciderilor pe continente este următoarea: Africa (11,2 la 100.000), Europa (10,5 la 100.000) și Asia de Sud-Est (10,2 la 100.000) – mai mare decât media mondială (9,0 la 100.000) în 2019.

            Regiunea Mediterana de Est are cea mai mică rată de sinucidere de pe glob (6,4 la 100.000). La nivel global, rata sinuciderilor scade, cu excepția SUA, unde este în creștere Ratele sinuciderilor au scăzut din 2000 până în 2019, rata globală scăzând cu 36%, cu un declin variind de la 17% în regiunea mediteraneană de est, la 47% în regiunea europeană și 49% în regiunea Pacificului de Vest. În SUA, ratele au crescut cu 17% în aceeași perioadă.

            Chiar dacă unele țări acordă prioritate prevenirii sinuciderii, prea multe încă nu își asumă acest angajament: doar 38 de țări au o strategie națională de prevenire a sinuciderii: OMS apreciază că eforturile – pentru atingerea măsurii din cadrul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) – reducerea ratei globale a mortalității prin sinucidere cu o treime până în 2030, trebuie intensificate considerabil.

            Pentru a sprijini țările în eforturile lor, OMS a lansat pe 17 iunie 2021 îndrumări cuprinzătoare pentru punerea în aplicare a recomdărilor sale în Ghidul „Prețuiește Viața pentru a preveni sinuciderea”. Ghidul se bazează pe patru strategii: 1. limitarea accesului la mijloacele de sinucidere, cum sunt armele de foc și cele mai periculoase pesticide; 2. instruirea mass-media pentru prezentarea mai responsabilă a sinuciderilor înregistrate; 3. promovarea abilităților psihosociale la adolescenți; 4. identificarea, evaluarea și monitorizarea oricrei persoane cu gânduri suicidare și/sau comportament suicidar, într-un stadiu incipient.

            Recomandările OMS

            Intoxicația cu pesticide reprezintă aproximativ 20% din toate sinuciderile, iar interdicțiile la nivel național pentru folosirea pesticidelor extrem de periculoase, cu toxicitate acută, s-au dovedit a fi rentabile.

            În Ghidul „Prețuiește Viața pentru a preveni sinuciderea”, OMS mai recomandă: a) restricționarea accesului la armele de foc; b) reducerea dimensiunii pachetelor de droguri; c) instalarea barierelor în locuri unde este posibil ca potențialul sinucigaș să se arunce în gol.

            Modul cum mass-media descrie o sinucidere poate duce la creșterea numărului de sinucideri prin imitație – mai ales dacă prezentarea se referă la o persoană celebră sau descrie metoda sinuciderii: Ghidul „Prețuiește Viața pentru a preveni sinuciderea” sugerează că mass-media trebuie să prezinte și cazuri de recuperare cu succes a persoanelor care au experimentat probleme de sănătate mintală sau au avut gânduri de sinucidere.

            OMS recomandă, de asemenea, să se colaboreze cu rețelele sociale pentru a se îmbunătăți conștientizarea problemei sinuciderii și a protocoalelor pentru recunoașterea și eliminarea conținutului dăunător din aceste protocoale.

            Sprijinul acordat adolescenților

            Adolescența (10-19 ani) este o perioadă critică pentru dobândirea de abilități socio-emoționale, cu mai mult de jumătate din problemele de sănătate mintală care apar înainte de vârsta de 14 ani, potrivit organizației. Ghidul „Prețuiește Viața pentru a preveni sinuciderea” propune o varietate de măsuri, inclusiv programe de promovare a sănătății mintale și de combatere a agresiunii; acestea includ legături către servicii de sprijin și protocoale clare pentru cei care lucrează în școli și universități atunci când este identificat riscul de sinucidere.

            Detectarea timpurie, evaluarea, gestionarea și urmărirea se aplică persoanelor care au încercat să se sinucidă sau care sunt percepute a fi expuse riscului de sinucidere. O încercare de sinucidere anterioară este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru o viitoare sinucidere, spune OMS. Lucrătorii din domeniul sănătății ar trebui să fie instruiți pentru identificarea timpurie, evaluarea, gestionarea și urmărirea, spune organizația. Grupurile de sprijin pentru potențialii sinucigași, aflați în suferință pot completa sprijinul oferit de serviciile de sănătate, iar serviciile de criză ar trebui să fie disponibile și pentru a oferi sprijin imediat persoanelor aflate în dificultate acută. Noile direcții includ exemple de intervenții de prevenire a suicidului care au fost implementate în lume, în țări precum Australia, Ghana, Guyana, India, Irak, Republica Coreea, Suedia și Statele Unite. Aceste exemple pot fi utilizate de oricine este interesat în implementarea activităților de prevenire a sinuciderii, fie la nivel național sau local, atât în sectoarele public, cât și privat.

            “În Timp ce o strategie națională cuprinzătoare de prevenire a sinuciderii ar trebui să fie obiectivul final al tuturor guvernelor, angajarea în prevenirea suicidului prin diferite intervenții poate salva vieți și preveni suferința care îi copleșește apoi pe cei rămași în urmă – persoanele îndurerate de sinuciderea unei persoane dragi”, spune specialistul OMS în prevenirea sinuciderii, dr. Alexandra Fleischmann.

          Femeile – actori cheie în conservarea naturii și a durabilității

            În întreaga lume, femeile joacă un rol esențial în gestionarea resurselor naturale și sunt actori cheie în conservarea biodiversității și adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora. Congresul Uniunii Internațioanle pentru Conservarea Naturii (IUCN), care s-a desfășurat la Marsilia (Franța) între 3-11 septembrie 2021a recunoscut și a celebrat aceste femei lideri și apărători ai naturii și a permis desfășurarea a 122 de sesiuni despre drepturile omului și guvernanța echitabilă. Reflecțiile de mai jos ale membrilor IUCN se concentrează pe rolul femeilor în menținerea diversității culturale și contribuția lor la conservarea naturii și dezvoltarea durabilă.

            „Prin urmare, acest Congres ne-a permis să stabilim noi parteneriate și să ne consolidăm capacitățile în timpul sesiunilor de partajare și formare”, a spus  Laurette Rasoavahiny, președintele Comitetului tehnic al Consiliului de administrație al Fundația Tany Meva.

            „Unul dintre cele mai interesante lucruri care au fost constatate la Congresul Mondial de Conservare a Naturii, organizat de IUCN este o mai bună înțelegere … a legăturilor dintre sănătatea mediului și reproducere” – David Johnson, Director General, Margaret PykeTrust.

            Rolul esențial al femeilor în conservarea culturii și naturii indigene a fost ilustrat de Sônia Guajajara – coordonator executiv, coordonarea organizațiilor indigene din Amazonul brazilian (COIAB), care a spus: ”Femeile indigene joacă un rol vital în menținerea simultană a culturilor și naturii tradiționale, natura fiind necesară pentru supraviețuirea culturii. Sônia Guajajara, femeie lider și activistă indigenă a subliniat necesitatea conservării naturii pentru a include și oamenii care trăiesc în ecosisteme și a-i ajuta se concentreze doar asupra ecosistemelor.

            Rolul femeilor ca ambasadore ale oceanului în districtele de coastă ale Mozambicului a fost subiectul abordat de Teresa Tsotsane – Manager de subzistență, Asociația pentru Apărarea Mediului (AMA): ”Impactul schimbărilor climatice și al vulnerabilităților socio-economice creează provocări pentru comunitățile de coastă dependente de resursele marine, iar femeile sunt afectate în mod deosebit. Proiectul Zona de Protecție Împuternicită Local (LEAP), implementat de AMA, permite femeilor să se implice în gestionarea și restaurarea resurselor naturale de coastă ale Mozambicului, ceea ce le permite să fie buni manageri pe plan economic.

            Ana María Acosta și Elizabeth Riofrío, reprezentante ale Fundației EcoCiencia, Brazilia s-au referit în prezentarea lor la consolidarea capacităților femeilor indigene de a atenua presiunile asupra pădurii tropicale amazoniene. Implicarea locuitorilor din bazinul Amazonului în guvernarea resurselor naturale ale biomului este esențială pentru a menține sustenabilitatea, cultura și mijloacele de trai. EcoCiencia a dezvoltat inițiative de conservare împreună cu femeile apaținând națiunii Waorani, inclusiv producția durabilă de cacao și bambus, sprijinindu-le astfel familiile și modul lor de viață, contribuind în același Timp la conservarea pădurilor.

Mama tuturor crizelor

            Nouriel Roubini, profesor de economie al Universității New York – poreclit „Dr. Doom” din cauza prognozelor sale economice sumbre și care a prezis criza economică din 2008 – avertizează într-un editorial publicat de The Guardian că economia globală riscă acum să se confrunte cu ”mama tuturor crizelor”[6]. În aprilie 2021, Nouriel Roubini avertiza că politicile monetare și fiscale extrem de permisive, combinate cu o serie de șocuri negative ale ofertei, ar putea avea ca rezultat o stagflație în stilul anilor 1970 (inflație ridicată alături de o recesiune): inflația neașteptată din anii 1970 a eliminat valoarea reală a datoriilor nominale la rate fixe, reducând astfel poverile datoriei publice ale multor economii avansate.

            În timpul crizei financiare 2007-2008, ratele ridicate ale datoriilor private și publice au provocat o criză severă a datoriilor, dar recesiunea care a urmat a dus la inflație scăzută, dacă nu chiar deflație.

            Astăzi ne confruntăm cu ceea ce a fost mai rău din ambele crize: ratele datoriilor sunt mult mai mari decât în anii 1970, iar un amestec de politici economice slabe și șocuri negative ale ofertei amenință să alimenteze inflația, stabilind toate condițiile pentru ”mama tuturor crizelor”. Politicile monetare și fiscale lejere continuă să alimenteze bulele de active și de creditare.

            Inflația din 2021-2022 este deja alimentată de cererea imensă, iar prețurile cresc și din cauza unor presiuni asupra ofertei, precum implementarea unor politici protecționiste, destrămarea unor lanțuri de distribuție globale și a atacurilor cibernetice asupra unor elemente cheie de infrastructură. Guvernele din întreaga lume vor avea probleme cu gestionarea datoriilor, salvarea băncilor, companiilor și acordarea de asistență financiară gospodăriilor dacă piața se prăbușește și economia globală intră din nou în recesiune.

            Roubini afirmă că băncile centrale se află într-o situație imposibilă din această cauză: dacă umblă la planurile de relansare economică riscă un val de falimente însă dacă vor continua pe aceeași linie riscă să alimenteze o inflație de două cifre. Semnele de avertizare sunt deja evidente, iar la un moment dat boom-ul de astăzi se va lovi de o pierdere bruscă de încredere și revenirea la politici monetare mai stricte va declanșa prăbușirea.

          Piața muncii

          Criza forței de muncă creată de pandemia COVID-19 este departe de a fi terminată, iar creșterea ocupării forței de muncă este insuficientă pentru a compensa pierderile suferite, până cel puțin în 2023, potrivit unei evaluări a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), instituție specializată a Organizației Națiunilor Unite (ONU)[7]. Conform raportului OIM, se așteaptă ca șomajul global să se ridice la 205 milioane de persoane în 2022, depășind cu mult nivelul de 187 de milioane din 2019. Această cifră corespunde unei rate înalte a șomajului de 5,7%, care a fost observată ultima dată în 2013.

            Cele mai afectate regiuni din prima jumătate a anului 2021 au fost America Latină, Caraibe, Europa și Asia Centrală. Pierderile estimate în privința orei de lucru au depășit 8% în primul trimestru și 6% în al doilea trimestru, comparativ cu pierderile înregistrate la nivel global, de 4,8% și 4,4% la sută în primul și respectiv al doilea trimestru. Se preconizează că redresarea globală în privința ocupării forței de muncă va accelera în a doua jumătate a anului 2021, cu condiția să nu se înrăutățească situația globală a pandemiei. Dar, acest lucru se va produce în mod inegal, din cauza accesului la vaccinuri și a capacității limitate a majorității economiilor în curs de dezvoltare și emergente de a sprijini măsuri puternice de stimulare fiscală. În plus, calitatea locurilor de muncă nou create se va deteriora, cel mai probabil, în acele țări.

            „Recuperarea după COVID-19 nu este doar o problemă ce ține de sănătate. Daunele grave provocate economiilor și societăților trebuie depășite și ele. Fără un efort deliberat pentru a accelera crearea de locuri de muncă decente, pentru a sprijini membrii cei mai vulnerabili ai societății și pentru recuperarea celor mai afectate sectoare economice, efectele pandemiei ar putea persista ani de zile”, a declarat directorul general al OIM, Guy Ryder: „Avem nevoie de o strategie cuprinzătoare și coordonată, bazată pe politici centrate pe Om și susținută de acțiuni și finanțare – nu poate exista o recuperare reală fără o recuperare a locurilor de muncă decente”, a mai punctat Ryder.

            169 milioane de migranți caută de lucru

            Numărul lucrătorilor migranți internaționali din întreaga lume a crescut cu 3% între 2017 și 2019 pentru a ajunge la 169 de milioane de oameni, spune un nou raport al OIM, dat publicității la finalul lunii iunie 2021[8]. Intitulat ”Estimările globale ale lucrătorilor migranți: concluzii și metodologie”, raportul arată că, în 2019, lucrătorii migranți internaționali reprezentau aproape 5% din forța de muncă globală. Mulți migranți lucrează adesea în locuri de muncă temporare, informale sau neprotejate, supunându-i pe aceștia unui risc mai mare de nesiguranță, concedierilor și condițiilor de muncă degradate.

            Criza Covid-19 a intensificat vulnerabilitatea migranților pentru muncă, în special în ceea ce privește lucrătoarele migrante care au salarii reduse și calificare redusă, au acces limitat la protecția socială și au mai puține șanse de a utiliza diferite forme de a fi susținute. „Pandemia a evidențiat natura precară a situației lor. Lucrătorii migranți sunt deseori primii disponibilizați, întâmpină dificultăți în accesul la tratament medical și sunt deseori excluși din măsurile luate pentru a răspunde la Covid-19”, subliniază Manuela Tomei, directorul Departamentului pentru condiții de muncă și egalitate al OIM.

            Peste două treimi din lucrătorii migranți internaționali sunt concentrați în țările cu venituri ridicate: dintre cei 169 de milioane de lucrători migranți internaționali, 63,8 milioane, adică 37,7% din total, se află în Europa și Asia Centrală. Există 43,3 milioane milioane de lucrători migranți (reprezentând 25,6% din total) în America de Nord. Astfel, Europa, Asia Centrală și America de Nord găzduiesc 63,3% din lucrătorii migranți. Statele arabe și Asia-Pacific găzduiesc fiecare câte 28,5% din toți lucrătorii migranți. În Africa, există 13,7 milioane de lucrători migranți, reprezentând 8,1% din totalul acestora.

            Dintre lucrătorii migranți, 99 de milioane sunt bărbați, iar 70 milioane – femei; Femeile migrante se confruntă cu bariere socio-economice mai mari ca lucrătorii migranți. Emigrează mai des ca membri ai familiei însoțitori din motive care diferă de cel al găsirii unui loc de muncă. Este posibil să se confrunte cu discriminarea pe criterii de gen la locul de muncă și să nu aibă soluții, ceea ce le face dificilă concilierea vieții profesionale cu viața de familie.

            Ponderea tinerilor (16-24 de ani) în rândul lucrătorilor migranți internaționali a crescut de la 8,3% în 2017 la 10% în 2019. Această creștere ar putea fi legată de ratele ridicate ale șomajului care există în rândul tinerilor din multe țări. Marea majoritate a lucrătorilor migranți (86,5%) rămân adulți cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani).

            Sectorul serviciilor, principalul angajator al lucrătorilor migranți

             În multe părți ale lumii, lucrătorii migranți internaționali reprezintă o parte semnificativă a forței de muncă locale, contribuind în mod esențial la evoluțiile din societatea și economia țărilor de destinație și îndeplinind funcții esențiale în sectoare critice precum sănătatea, transporturile, serviciile, agricultura și prelucrarea alimentelor.              Conform raportului OIM, menționat mai sus, care se concentrează pe perioada 2017-2019, 66,2% dintre lucrătorii migranți sunt angajați în servicii, 26,7% în industrie și 7,1% în agricultură. Există însă diferențe considerabile de gen între sectoare. Astfel, muncitorii migranți sunt mai prezenți pe scară largă în servicii, ceea ce poate fi parțial explicat de o cerere tot mai mare de muncă pentru servicii de îngrijire, în special în domeniul sănătății și al muncii casnice. Lucrătorii migranți, de sex masculin sunt mai prezenți în industrie: ”Politicile privind migrația forței de muncă vor fi eficiente numai dacă se bazează pe dovezi statistice puternice”, a declarat Rafael Diez de Medina, statistician șef și director al Departamentului de Statistică al OIM – „Acest raport prezintă estimări riguroase, bazate pe metode solide și date fiabile care încorporează surse armonizate complementare; aceste politici pot ajuta țările să răspundă schimbărilor dintre cererea și oferta de muncă, să stimuleze inovarea, dezvoltarea durabilă, precum și transferul și actualizarea competențelor”, a conchis el.

            Reculul grav al drepturilor umane

            Michele Bachelet, șefa Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului al ONU (UNCHR) a denunțat pe 21 iunie 2021, gravele încălcări ale drepturilor Omului în lume, cu ocazia deschiderii celei de-a 47-a sesiuni a Consiliului pentru drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite de la Geneva[9]: “Este o onoare să mă adresez acestui Consiliu cu ocazia celei de-a 15-a aniversări a acestuia – din păcate, aceasta coincide cu o perioadă de grave încălcări ale drepturilor Omului: sărăcia extremă, inegalitatea și nedreptatea sunt în creștere”. Confruntată cu un „spațiu democratic și civic erodat”, doamna Bachelet consideră că generația actuală de lideri mondiali va trebui să găsească o soluție clară pentru a ieși din criza complexă a pandemiei Covid-19 – este vorba despre „trecerea la un viitor incluziv, ecologic, durabil și rezistent sau, altfel, prăbușirea. Pentru a ne reveni din eșecurile grave ale drepturilor Omului pe care nu le-am văzut niciodată încălcate astfel, trebuie să avem o viziune care să ne schimbe viața și o acțiune concertată” pentru a o pune în aplicare”.

            Continuarea încălcărilor drepturilor omului în Tigray (Etiopia)

            Înalta Comisară pentru drepturile Omului a declarat că este foarte îngrijorată de situația din regiunea etiopiană Tigray, de unde vin „informații persistente care arată încălcări grave ale dreptului umanitar internațional, încălcări flagrante ale drepturilor Omului și abuzuri ale civililor de către toate părțile angajate în conflict“. Michele Bachelet și-a exprimat îngrijorarea cu privire la uciderile fără judecată, arestările și detențiile arbitrare, precum și cu privire la violența sexuală exercitată împotriva copiilor și a adulților. Există „indicații credibile” care arată că soldații eritreeni – veniți aici pentru distrugeri din provincia separatistă cu același nume – sunt încă prezenți la Tigray. Forțele Asmara continuă să comită încălcări ale drepturilor Omului și ale dreptului umanitar.

            ONU a estimat că aici trăiesc în condiții precare 350.000 de persoane, care riscă să moară de foame. Pentru Bachelet, situația umanitară este „gravă, existând rapoarte privind refuzul accesului la ajutorul umanitar în unele localități și jefuirea de către soldați a proviziilor de ajutor”. O altă îngrijorare este determinată și de faptul că tensiunile cresc în restul țării: în multe alte părți ale Etiopiei, incidentele alarmante de violență și deplasare etnică și intercomunitară mortală sunt legate de polarizarea crescândă asupra nemulțumirilor de lungă durată.

            “Actuala desfășurare a forțelor militare nu este o soluție durabilă”, a argumentat Bachelet, solicitând “un dialog cuprinzător și multidimensional în toată țara pentru a aborda nemulțumirile exprimate” – funcționarii Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului și ale Comisiei pentru Drepturile Omului din Etiopia realizează o anchetă cu privire la încălcările repetate ale drepturilor Omului în nordul Etiopiei.

            Deteriorarea situației în Ciad și Mali

            Pentru desfășurarea alegerilor libere în Ciad și Mali Tot pe continentul african, șefa UNCHR a declarat că este „profund îngrijorată de recentele schimbări nedemocratice și neconstituționale ale guvernului din Ciad și Mali”. Schimbări care reprezintă în mod inevitabil „o provocare majoră pentru drepturile omului și care au slăbit protecția instituțională a libertăților democratice”. Michele Bachelet mai constată că guvernele de tranziție ale celor două țări și-au afirmat hotărârea „de a respecta obligațiile legale internaționale, în special în domeniul drepturilor Omului. Mă alătur altor actori internaționali pentru a solicita consolidarea luptei împotriva impunității, pentru desfășurarea unor procese de tranziție democratică, pe deplin participativă și incluzivă, inclusiv organizarea de alegeri libere și corecte, preum și pentru o revenire rapidă și deplină la ordinea constituțională atât în ​​Ciad, cât și în Mali“.

            Omucideri, violență sexuală, trafic și răpiri de persoane în Mozambic și Africa de Sud

            Îngrijorarea persistă în Mozambic, în special din cauza „agravării conflictului din nord, cu grave încălcări ale drepturilor Omului de către grupurile armate”: în partea de nord a țării, de limbă portugheză, UNCHR a raportat „uciderea brutală a civililor, violența sexuală și sexistă, traficul, răpirea și exploatarea copiilor, a femeilor și a fetelor, care sunt în mod special vizate”. Cca 800.000 de persoane, inclusiv 364.000 de copii, au fost forțați să-și părăsească casele ca urmare a violenței și să facă față insecurității alimentare în creștere. Rapoartele afirmă, de asemenea, „încălcări grave ale drepturilor Omului, comise de forțele de securitate ale statului și susținute de companiile private de securitate. ”Sunt îngrijorată de lipsa unor mecanisme eficiente de monitorizare și responsabilitate, este important ca toate presupusele încălcări, comise de actori privați sau publici, să fie anchetate și urmărite în justiție și să se adopte măsuri pentru a pune capăt acestor acte”, a spus Michele Bachelet, fosta președintă a statului Chile.

            Niveluri ridicate de nesiguranță și neliniște politică în Haiti

            În ceea ce privește situația din Haiti, Înaltul Comisar și-a exprimat îngrijorarea cu privire la continuarea „tulburărilor politice legate parțial de un dezacord privind organizarea unui referendum privind o nouă Constituție și organizarea alegerilor din septembrie 2021”. Pentru doamna Bachelet, autoritățile haitiene trebuie să garanteze dreptul de vot în condiții de securitate.

            Între Timp, Oamenii se confruntă cu „niveluri ridicate de nesiguranță și dificultăți aparente ale guvernului de a aborda această tendință”. În plus, poliția nu a intervenit într-o serie de ciocniri recente între grupuri criminale în capitala Port-au-Prince, iar în aceste incidente au fost ucise cel puțin 50 de persoane și au fost izgonite din caselelor peste 10.000 de persoane, ceea ce a înrăutățit accesul și așa foarte limitat al acestora la serviciile de bază.

            D-na Bachelet a condamnat cu fermitate atacurile violente comise împotriva Poliției Naționale Haitiene și moartea a 25 de polițiști în ianuarie 2021 și a solicitat autorităților să ia toate măsurile posibile pentru a asigura protecția tuturor haitienilor și pentru a aborda și rezolva cauzele profunde ale violenței.

            Situația din Rusia și Belarus

            Doamna Michele Bachelet a spus că este „consternată de măsurile care subminează în continuare dreptul Oamenilor de a exprima opinii critice și capacitatea lor de a participa la alegerile parlamentare programate pentru luna septembrie 2021 în Rusia”.

            La începutul lunii iunie 2021, un tribunal din Moscova a decis că Fundația Anticorupție condusă de oponentul Aleksei Navalny era o „organizație extremistă” și că ”Fundația pentru Protecția Drepturilor Cetățenilor, care este asociată cu aceasta, precum și rețeaua națională de birouri politice organizate de Navalny erau extremiste”. În aceste condiții, ea a îndemnat autoritățile „să pună capăt practicii arbitrare de etichetare a persoanelor obișnuite, a jurnaliștilor și a organizațiilor neguvernamentale drept extremiști, agenți străini sau „ organizații nedorite “.

            În Belarusul vecin, situația continuă să se deterioreze, cu restricții severe asupra spațiului civic, inclusiv drepturile la libertatea de exprimare, de întrunire pașnică și de asociere. Doamna Bachelet critică astfel „raidurile împotriva societății civile și a mass-media independentă”. În general, presa continuă să primească „numeroase acuzații de arestări și detenții arbitrare, tortură și maltratare”.

            Situația din Hong Kong (China)

            În ceea ce privește China, după un an de la aprobarea unei legi de securitate în Hong Kong, 107 persoane au fost arestate de la 1 iulie 2020, din care 57 de persoane au fost urmărite penal.

            D-an Bachelet a continuă să discute cu statul chinez modalitățile de a efectua o vizită în această țară, inclusiv acces semnificativ în regiunea autonomă uigură Xinjiang. Ea speră că vizita va putea fi realizată în 2021, în condițiile publicării unor rapoarte despre încălcări grave ale drepturilor omului și în această provincie chineză, locuită de o populație musulmană”.

            Tamilii și măsurile guvernamentale care vizează musulmanii din Sri Lanka

            De asemenea, Michele Bachelet și-a exprimat îngrijorarea “cu privire la noile măsuri guvernamentale percepute ca vizând musulmanii și hărțuirea tamililor, în special în contextul evenimentelor de comemorare a persoanelor care au murit la sfârșitul războiului civil srilankez”.

            Stațiunile balneare

          Comitetul Patrimoniului Mondial al UNESCO a recunoscut valoarea universală a 11 stațiuni balneare din Europa considerate bijuteriile hidroterapiei europene foarte la modă între începutul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XX-lea. Cele 11 stațiuni, din șapte țări, înscrise în Patrimoniul Mondial al UNESCO sunt: Bad Ems, Baden-Baden, Bad Kissingen (Germania); Baden bei Wien (Austria); Spa (Belgia); Vichy (Franţa); Montecatini Terme (Italia); Ville de Bath (Marea Britanie); Franzensbad, Karlovy Vary, Marienbad (Cehia).

Comitetul Patrimoniului Mondial al UNESCO a recunoscut valoarea universală a acestor oraşe care, deşi “diferite, s-au dezvoltat în jurul surselor de apă minerală, care au fost catalizatorul unui model de organizare spaţial dedicat funcţiilor curative, terapeutice, recreative şi sociale”. Aceste “ape” şi-au pus amprenta asupra oraşelor respective combinând activităţile în scop terapeutic cu cele de agrement, într-un mediu format din parcuri urbane, dar şi teatre şi săli de concert, de exemplu. Ele au prezentat “un important schimb de idei inovatoare, care au influenţat dezvoltarea medicinei, a balneoterapiei şi a activităţilor de agrement.

“Marile oraşe balneare ale Europei constituie o mărturie excepţională asupra fenomenului termal european care şi-a găsit rădăcinile în Antichitate, dar care a cunoscut apogeul între anii 1700 şi 1930”, subliniază proiectul Declaraţiei de valoare universală, adoptată pe 24 iulie 2021, în cadrul sesiunii anuale, transmise live, a Comitetului Patrimoniului Mondial, aflat sub preşedinţia Fuzhou (China) condusă de Tian Xuejun, vice-ministru chinez al Educaţiei şi preşedinte al Comisiei Naţionale Chineze pentru UNESCO.

Ziua Mondială a Siguranței Alimentelor

            Cu prilejul sărbătoririi celei de-a treia Zile Mondiale a Siguranței Alimentelor – 7 iunie 2021 – ONU a solicitat acțiuni colective în acest domeniu: „Siguranța alimentară este treaba tuturor”, au declarat în comentariile lor șefii OMS și ai FAO, cu ocazia acestei zile. Întrucât Omenirea se confruntă cu provocări globale de securitate alimentară și foamete, directorul general al FAO, Qu Dongyu, a reamintit că siguranța alimentară este o cerință fundamentală pentru alimentele care necesită un proces complex în drumul lor de la ferma unde sunt produse și până la consum: „Trebuie să lucrăm împreună pentru a transforma sistemele agroalimentare pentru o producție mai bună, o nutriție mai bună, un mediu mai bun și o viață mai bună”, a spus el într-un mesaj video pentru ziua respectivă. Siguranța alimentară este esențială pentru realizarea unor sisteme agroalimentare mai eficiente, incluzive, rezistente și durabile, care să ofere alimente sănătoase tuturor, oriunde, spune Qu. „Hrana sigură îi ajută pe Oameni să aibă o viață sigură și un viitor sănătos”, a spus el. FAO colaborează îndeaproape cu membrii săi și cu diferiți parteneri pentru a dezvolta soluții inovatoare, holistice și realizabile de „lanț alimentar” pentru a asigura siguranța alimentară pe teren.

            Anual, peste 600 de milioane de oameni se îmbolnăvesc și 420.000 mor după ce au mâncat alimente contaminate, iar copiii sunt cei mai vulnerabili: „Nimeni nu ar trebui să moară după ce mănâncă, acestea sunt decese care pot fi prevenite”, a declarat directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, în mesajul său pentru Ziua Mondială a Siguranței Alimentelor. OMS și FAO sprijină guvernele în eforturile lor de a asigura alimente sănătoase și hrănitoare pentru toți cetățenii: „În același Timp, producătorii agricoli și alimentari trebuie să adopte bune practici, iar întreprinderile să se asigure că alimentele produse de ele sunt sigure. Când siguranța alimentară este îmbunătățită, reducem foamea, malnutriția și mortalitatea infantilă”, a spus dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus. “Drept urmare, copiii lipsesc mai puține zile la școală, adulții își cresc productivitatea, iar presiunea asupra sistemelor de sănătate este redusă. Pentru șefii FAO și OMS, responsabilitatea pentru asigurarea alimentelor sigure, sănătoase și hrănitoare este o responsabilitate colectivă a guvernelor, producătorilor, magazinelor, transportatorilor, restaurantelor și procesatorilor de alimente. Cu toții avem un rol de jucat, iar în perioade de criză, aceasta este mai important ca niciodată”, a mai subliniat dr. Tedros.

            Ziua Mondială a Diversității Biologice

            “Ne confruntăm cu o triplă urgență – pierderea biodiversității, perturbarea climei și creșterea poluării”, a declarat secretarul general al ONU, António Guterres într-o discuție online dedicată Zilei Mondiale a Diversității Biologice[10]: ”Epuizăm resursele mai repede decât natura le poate regenera, iar biodiversitatea planetei noastre scade într-un ritm fără precedent și alarmant, iar presiunile cresc. Nu am atins nici unul dintre obiectivele noastre de biodiversitate convenite la nivel internațional”, a avertizat el.

PRIN CE SE MANIFESTĂ PIERDEREA DIVERSITĂȚII?

• Anual, 10 milioane de hectare de păduri dispar;
• Deșerturile se răspândesc;
• Dioxidul de carbon absorbit de oceane acidifică mările;
• Ecosistemele dispar;
• Oceanele sunt supraexploatate și poluate cu deșeuri de plastic;
• Recifele de corali se albesc și mor;
• Un milion de specii sunt amenințate cu dispariția;
• Zonele umede dispar.

            În perioada 11-24 octombrie 2021, guvernele țărilor lumii, membre ONU, se vor întâlni la Kunming (China) pentru COP15, pentru a finaliza un nou cadru global ambițios pentru biodiversitate care poate proteja natura, a restabili ecosistemele și a reseta relația noastră cu planeta. „Este esențial să reușim – a mai spus domnul Guterres – deoarece „recompensele vor fi enorme” și a reamintit că există deja multe soluții pentru a proteja diversitatea genetică a planetei noastre pe uscat și pe mare, pe care trebuie să le folosim”. Pentru secretarul general al ONU, alegerea de a trăi durabil trebuie să fie accesibilă tuturor, oriunde și trebuie transpusă în politici mai bune care promovează responsabilitatea guvernelor, a întreprinderilor și a persoanelor. Această părere este împărtășită și de președintele cele de-a 75-a Adunări Generale a Națiunilor Unite, Volkan Bozkir, care reamintește că statele au atât resurse, cât și spații politice pentru a face progrese semnificative în domeniul biodiversității: ”Dacă canalizăm capacitățile și resursele în proiecte care stimulează creșterea economică, locurile de muncă și mijloacele de trai, protejând simultan biodiversitatea și natura în ansamblu, atunci nu numai că ne vom recupera, ci vom investi în viitorul nostru”.

            Potrivit lui Antonio Guterres, investițiile și acțiunile de care trebuie să beneficieze natura pot asigura faptul că Omenirea poate beneficia în continuare de dividendele diversității biologice: „Finanțarea publică internațională anuală totală pentru natură este semnificativ mai mică decât subvențiile care cauzează degradarea acesteia”, a arătat el. Trebuie depuse eforturi deliberate pentru a debloca mecanisme inovatoare de finanțare și guvernare, a declarat și președintele Adunării Generale, care a solicitat, de asemenea, prioritizarea parteneriatelor local-național-internaționale pentru a permite schimbul de resurse și capacități. „Și, mai presus de toate, să luăm în considerare valoarea Naturii în procesele noastre de luare a deciziilor”, a spus Bozkir.

            Pe măsură ce lumea se recuperează de pandemia Covid-19 și de consecințele sale socio-economice, ONU solicită integrarea restaurării Naturii în eforturile de „reconstruire mai bună”, prioritizând o recuperare ecologică și prevenind orice altă pierdere a capitalului nostru natural. În caz contrar, realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă până în 2030 va fi pusă în pericol.

---

[1] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/acord-istoric-in-g7-impozit-global-de-minimum-15-pentru-marile-corporatii.html, postat și vizitat pe 5 iunie 2021

[2] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/tabloul-lui-green-deal-in-tabloul-lui-mendeleev-cresterea-cererii-de-metale-vitale-pentru-energia-verde-risca-sa-dezechilibreze-pietele.html, postat și vizitat pe 23 mai 2025

[3] Vezi site-ul https://www.weforum.org/projects/cyber-polygon

[4] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2021/06/1098432, postat și vizitat pe 18 iunie 2021

[5] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2021/06/1098402, postat și vizitatpe 17 iunie 2021

[6] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/nouriel-roubini-prognoza-mama-tuturor-crizelor-poate-lovi-economia-globala.html, postat și vizitat pe 5 iulie 2021

[7] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/organizatia-internationala-muncii-piata-muncii-nu-se-va-redresa-pana-cel-putin-2023, postat și vizitat pe 6 iunie 2021

[8] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2021/06/1099362, postat și vizitat pe 30 iunie 2021

[9] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2021/06/1098592, postat și vizitat pe 21 iunie 2021

[10] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2021/05/1096502, postat și vizitat pe 21 mai 2021