SCIMBĂRILE CLIMATICE ÎNCHISTATE ÎN GÂNDIREA REVOLUTĂ
March 27, 2020 | GEOPOLITICĂ | No Comments
Emilian M. Dobrescu
Gândirea revolută este o gândire care și-a încheiat cursul. Schimbările climatice vor modifica major planeta noastră în următorii ani pentru că noi, Oamenii, nu suntem capabili să le înțelegem și, astfel, să le atenuăm.
Pe baza înregistrărilor climatice din vara lui 2019, Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) a solicitat ca acest an să fie inclus în Top 5 al celor mai călduroşi ani din Istoria recentă. O scurtă trecere în revistă a fenomenelor naturale extreme înregistrate în 2018 și 2019 îi determină pe specialişti să susţină că avem motive reale de îngrijorare.
Fenomenele naturale extreme au afectat în anii 2018 și 2019 numeroase regiuni locuite de pe Pământ, unele localităţi fiind distruse parţial şi chiar în totalitate de incendii, cutremure, valuri tsunami sau inundaţii, care au lăsat în urmă numeroase victime şi sinistraţi.
Anul climatic 2018
Anul 2018, care ocupă locul al patrulea în topul celor mai călduroşi înregistraţi vreodată pe Terra, a adus o serie de condiţii meteorologice extreme, o caracteristică majoră a modificărilor climatice, conform unui raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU). Astfel, sezonul ciclonic a fost deosebit de activ în Pacificul de Nord-Est, unde energia ciclonică acumulată a fost cea mai mare înregistrată, de la debutul monitorizărilor din satelit. În Europa, unul dintre valurile de frig cele mai marcante din aceşti ultimi ani, a fost înregistrat pe întregul continent, la sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie 2018, fiind urmat de o căldură şi o secetă excepţionale, care au provocat zeci de decese şi uriaşe incendii de pădure, precum cele din Scandinavia.
Totodată, astfel de fenomene au avut un impact semnificativ asupra agriculturii, ecosis-temelor şi infrastructurii, potrivit OMM. În Grecia, aproape 100 de persoane au fost ucise în cele mai devastatoare incendii de vegetaţie din ultimii ani, iar temperatura a depăşit 40 de grade Celsius.
Peste 1.200 de locuinţe au fost distruse de flăcări. Suedia a înregistrat cea mai călduroasă lună iulie din ultimii 250 de ani, situaţie ce a provocat o schimbare geografică majoră: piscul sudic al masivului Kebnekaise din zona arctică a scăzut doar în luna iulie cu 14 centimetri pe zi şi a fost depăşit în înălţime de vârful nordic al aceluiaşi masiv, care a devenit cel mai înalt punct din Suedia, cu o altitudine de 2.096,8 metri. De asemenea, această ţară a fost afectată şi de importante incendii de pădure în iulie 2018, inclusiv unele izbucnite dincolo de Cercul Arctic.
Temperaturile maxime extreme pentru regiunile nordice au făcut ca în Norvegia să se înregistreze valori neobişnuite, iar în Laponia, un loc caracterizat de prezenţa zăpezii şi a frigului, termometrele au indicat în iulie 33 de grade Celsius. În Japonia, zeci de persoane au murit din cauza temperaturilor extreme, care în anumite regiuni au atins valori record de 41,1 grade Celsius în oraşul Kumagaya, la 60 de kilometri nord-vest de Tokyo.
Statul american California, care se confruntă cu o secetă cronică de mai mulţi ani, a fost afectat de incendii violente. “Camp Fire”, care a izbucnit în noiembrie 2018, a făcut cel puţin 85 de victime, a fost cel mai devastator din istoria acestui stat. În urma incendiului, localitatea montană Paradise, o comunitate cu o populaţie de peste 27.000 de locuitori, situată la aproximativ 280 de kilometri de oraşul San Francisco, a fost complet distrusă.
Canicula a fost resimţită intens şi în Spania, Italia, Franţa şi Portugalia, unde s-a înregistrat un record istoric: 45,2 grade Celsius, în Alvega. Totodată, Germania a avut parte de cea mai severă secetă din ultimii peste o sută de ani, iar vara aceasta a fost a doua cea mai călduroasă din istoria înregistrărilor meteorologice, începute în 1881. De asemenea, incendiile de vegetaţie au distrus sute de mii de hectare şi în alte zone ale lumii, precum Argentina, Indonezia, Australia, Orientul Îndepărtat Rus şi provincia canadiană Columbia Britanică.
Precipitaţiile abundente, care au căzut într-un interval scurt de timp în unele zone de pe glob, au provocat importante viituri şi alunecări de teren, soldate cu mii de decese, sute de mii de sinistraţi şi pagube materiale însemnate. Printre regiunile cele mai afectate în 2018 de inundaţii, s-a numărat vestul Japoniei. Nici India nu a fost ocolită de inundaţii şi alunecări de teren catastrofale, numărul deceselor provocate de muson fiind de ordinul sutelor. Cele mai afectate au fost statele Uttar Pradesh şi Kerala. Bilanţul publicat la sfârşitul lunii august al inundaţiilor din Kerala, cele mai grave pe care le-a suferit în ultimul secol acest stat din sudul Indiei, au indicat 445 de morţi.
În luna ianuarie 2018, ciclonul Ava a lovit Madagascar provocând 51 de decese şi lăsând în urmă mii de sinis-traţi. La sfârşitul lunii aprilie, cel puţin 34 persoane din Rwanda au fost ucise de torenţi şi de fulgere în urma furtunilor. Circa 150 de persoane au murit în Kenya, în inundaţiile produse în sezonul ploios, la acest bilanţ adăugându-se cel puţin 47 de victime ale ruperii barajului Solai în urma precipitaţiilor abundente.Crucea Roşie a anunţat la începutul lunii septembrie 2018, că inundaţiile grave care au afectat Coreea de Nord, au lăsat în urmă cel puţin 76 de morţi şi mii de sinistraţi.
Inundaţiile catastrofale înregistrate în luna septembrie 2018 în sud-estul Statelor Unite, provocate de trecerea furtunii Florence, au lăsat în urmă circa 50 de morţi şi pagube materiale estimate la mai multe miliarde de dolari. Intemperiile care au afectat tot în luna septembrie Nigeria, au provocat moartea a circa 200 de persoane, după ce în iulie, cel puţin 49 de persoane şi-au pierdut viaţa în urma inundaţiilor din nord-vestul ţării.
Cutremurele au provocat în 2018 mii de victime şi pagube materiale de amploare. Seismele cu cel mai semnificativ impact au fost înregistrate într-o serie sumbră în Indonezia, un arhipelag cu 17.000 de insule şi insuliţe, care se află în zona vulcanică numită Cercul de Foc al Pacificului.
Mii de persoane au fost evacuate în urma erupţiilor vulcanice. Vulcanul Fuego (“Vulcanul de Foc”) din Guatemala, situat la aproximativ 50 de kilometri de capitala ţării, a înregistrat în 2018 mai multe erupţii, soldate cu cel puţin 190 de morţi. O altă serie de erupţii de mare impact au fost cele ale vulcanului Kilauea din Hawaii. Lava ejectată de acesta a acoperit un perimetru de 34,7 kilometri pătraţi din suprafaţa insulei, distrugând peste 700 de locuinţe, determinând evacuarea mai multor mii de rezidenţi şi rănind mai multe persoane. Activitatea vulcanului Kilauea a marcat cea mai îndelungată erupţie fără întrerupere înregistrată vreodată în zona joasă East Rift, a acestui vulcan. Un număr important de erupţii, au fost înregistrate şi în Indonezia, pe insulele Sumatra, Java, Bali – principala destinaţie turistică a ţării – şi Sulawesi. De asemenea, un vulcan din Indonezia, cunoscut drept “copilul” legendarului Krakatau (sau Krakatoa), a erupt în iulie. Printre alţi vulcani care s-au trezit la viaţă în 2018, se numără Mayon din Filipine, Kusatsu Shirane, Shinmoe şi Io din Japonia, Turrialba din Costa Rica, Manaro Voui din arhipelagul Vanuatu, dar şi Etna, situat pe insula italiană Sicilia.
“Apartheidul climatic”
Potrivit unui expert ONU, lumea se confruntă cu un “apartheid climatic”; pe de o parte cei bogaţi se pot adapta mai bine la încălzirea globală şi, pe de cealaltă parte, cei săraci suportă ce este mai rău[1].
Raportorul special al Naţiunilor Unite privind sărăcia extremă şi drepturile omului, Philip Alston, a avertizat într-un nou raport că “schimbările climatice ameninţă să anuleze progresul din ultimii 50 de ani (…) în materie de reducere a sărăciei”. Raportul a fost prezentat la începutul lunii iunie 2019 în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva și se bazează pe cercetări care prevăd că schimbările climatice ar putea lăsa 140 milioane de persoane fără adăpost în ţările în curs de dezvoltare până în 2050.
“În mod pervers, în timp ce săracii sunt responsabili doar pentru o mică parte din emisiile globale, ei sunt cei care vor plăti preţul schimbărilor climatice şi care au cea mai mică capacitate de a se proteja”, a declarat Philip Alston, care a mai adăugat: “Riscăm să vedem scenariul unui «apartheid climatic» în care oamenii bogaţi plătesc pentru a scăpa de caniculă, de foame şi de conflict, în timp ce restul lumii este lăsat să sufere”. Expertul ONU a subliniat faptul că, în pofida avertismentelor repetate cu privire la ameninţările pe care le reprezintă schimbările climatice, această problemă rămâne “o preocupare marginală”. El a criticat în special Biroul Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului pentru că nu a acordat atenţie şi resurse suficiente acestei probleme. Raportorii speciali sunt experţi independenţi care nu vorbesc în numele ONU, ci comunică Naţiunilor Unite rezultatele cercetărilor lor.
Canicula marină
Lupta cu poluarea şi schimbările climatice este una foarte dură şi se dă pe mai multe fronturi. În zona mai puţin vizibilă au loc adevărate drame, unele specii dispar pentru totdeauna de pe această planetă, iar altele sunt ameninţate cu dis-pariţia[2]. Canicula marină, tot mai deasă şi tot mai severă, reprezintă o ameninţare mult mai mare la adresa coralilor decât se estimase anterior, deoarece pot provoca moartea subită a acestor vieţuitoare, conform concluziilor unui nou studiu. Un impact nerecunoscut anterior al schimbărilor climatice asupra recifelor de corali a fost relevat printr-un studiu realizat de un grup de oameni de ştiinţă australieni, publicat în jurnalul Current Biology.
Temperaturile ridicate la nivelul apei sunt responsabile de albirea coralilor. Acest fenomen deteriorează algele calcaroase microscopice, organisme vii care le oferă energie şi le conferă culorile vibrante. Echipa de cercetători a declarat însă, că a putut demonstra în premieră că valurile de caniculă marină declanşează totodată decesul determinat de căldură al coralilor. Specialiştii au descoperit că, în aceste condiţii, scheletele coralilor încep să se deterioreze în doar câteva săptămâni.
Prin urmare, vieţile multor vieţuitoare marine, care depind de corali pentru a se adăposti, sunt, de asemenea, în pericol. Potrivit studiului, o creştere a temperaturii cu o jumătate de grad Celsius la nivelului oceanului modifică nivelul mortalităţii la corali în timpul fenomenului de albire. Oamenii de ştiinţă au sugerat că evenimentele de mortalitate severă determinate de valurile de caniculă, care provoacă mai multe daune directe ecosistemului, ar trebui să fie tratate ca un fenomen biologic distinct de albirea coralilor.
După un val de căldură marină, scheletul este “imediat supradezvoltat de creşterea rapidă a algelor şi bacteriilor”, a declarat Bill Leggat, coautor al studiului şi profesor asociat la Universitatea din Newcastle (Marea Britanie). Consecinţele acestui proces de colonizare rapidă sunt devastatoare nu doar pentru ţesutul animal, ci şi pentru scheletul ce rămâne în urmă, care se erodează rapid şi este slăbit.
Recorduri de caniculă în 2019
Noi recorduri de temperaturi ridicate au fost înregistrate din Europa şi până la Polul Nord, în primele șase luni ale anului 2019, potrivit serviciilor meteorologie ale țărilor membre UE[3]. Caniculele repetate sunt un simptom fără echivoc al încălzirii planetei, în pofida faptului că oamenii de ştiinţă sunt adesea reticenţi în a atribui modificărilor climatice vreun eveniment meteorologic extrem anume. Luna iunie 2019 a fost cea mai caldă înregistrată vreodată în lume – record care se explică prin canicula excepţională înregistrată în Europa, cu o temperatură medie înregistrată cu 2 grade Celsius mai mare decât cea normală, potrivit Serviciului European Corpernicus care măsoară modificările climatice.
America de Sud a cunoscut, de asemenea, cea mai caldă lună iunie a sa, potrivit Agenţiei Atmosferice Americane (NOAA). În plus, Europa a înregistrat două canicule în mai puţin de o lună – prima deosebit de precoce, la sfârşitul lui iunie, iar a doua foarte puternică în iulie 2019. În primul episod canicular a fost spulberat recordul absolut al Franţei la căldură, de 46 grade Celsius înregistrate la 28 iunie 2019 la Verargues, în sud. Precedentul record era de 44,1 grade Celsius, fiind înregistrat în 2003. În al doilea episod, temperaturile au rămas sub acest prag, dar nivelul de 40 grade Celsius – care era depăşit în mod excepţional în Franţa în urmă cu doar o jumătate de secol – iar acum fost depăşit în numeroase oraşe, inclusiv la Paris, unde s-a înregistrat un record de 42,6 grade Celsius, faţă de 40,4 grade Celsius în 1947. Multe alte ţări europene au întrecut recordurile absolute de canuculă – uneori în mai multe rânduri – Germania (42,6 grade Celsius), Belgia (41,8 grade Celsius) şi Olanda (40,4 grade Celsius). “Din 2015, vedem valuri de căldură extremă care au loc anual undeva în Europa, fie în Europa de Sud, fie în Europa de Nord”, a comentat Robert Vautard, un climatolog la Laboratoire des Sciences du Climat et de l’Environnement.
În primul semestru din 2019, canicule intense au avut loc, de asemenea, în Australia, India, Pakistan şi în anumite zone din Orientul Mijlociu, potrivit Organizaţiei Meteorologice Mondiale (OMM), care precinizează alte episoade în timpul verii din emisfera nordică. La jumătatea lui iulie 2019, mercurul a atins 21grade Celsius la Alert, cel mai nordic loc locuit pe planetă, situat la mai puţin de 900 de kilometri de Polul Nord, stabilind un “record absolut” de căldură în această staţiune. Precedentul record (20 grade Celsius) s-a înregistrat în iulie 1956, însă, din 2012, în mai multe zile s-au înregistrat temperturi cuprinse între 19 şi 20 grade Celsius în această staţiune situată la malul Oceanului Arctic. Ultimii patru ani au fost cei mai calzi înregistraţi vreodată pe planetă, potrivit ONU.
Anul 2018 s-a clasat pe locul patru între cei mai calzi ani ai Terrei, cu o temperatură medie la suprafaţa globului cu aproximativ 1grad Celsius mai mare decât în epoca preindustrială. Cu +1,2 grade Celsius, anul 2016, marcat de influenţa unui puternic El Nino este, pentru moment, anul cel mai cald, urmat de 2015 şi 2017. Potrivit NOAA, perioada ianuarie-iunie din 2019 a fost a doua cea mai caldă din istoria măsurătorilor, la egalitate cu perioada ianuarie-iunie 2017 şi în faţa perioadei ianuarie-iunie 2016.
“OMM estimează că 2019 ar urma să intre în top 5 al anilor cei mai calzi, iar 2015-2019 va fi perioada de cinci ani consecutivi cea mai caldă înregistrată vreodată”, a anunţat într-un comunicat Johannes Cullmann, directorul Departamentului Climă şi Apă din cadrul organizaţiei. În plus, pentru a înţelege mai bine impactul încălzirii globale şi a ritmul topirii gheţarilor din Himalaia, oamenii de ştiinţă au realizat un studiu în care au folosit imagini capturate din satelit pe parcursul ultimilor 40 de ani, de când a început să se folosească această tehnologie. Printre imaginile la care cercetătorii au dobândit acces se numără şi cele din proiectul secret la vremea respectivă KH-9 Hexagon, derulat în perioada anilor 70-80 a secolului trecut. Imaginile le-au permis oamenilor de ştiinţă să observe evoluţia a aproximativ 650 de gheţari, acoperind o suprafaţă de aproximativ 2.000 de kilometri. Pe baza aceloraşi imagini au putut fi generate modele 3D care să reflecte evoluţia gheţarilor, pentru a se putea observa cum s-a modificat elevaţia acestora.
Toate imaginile obţinute astfel au fost corelate cu istoricul temperaturilor pentru a se vedea în ce măsură este responsabilă încălzirea globală pentru topirea gheţarilor. Astfel, s-a constat că ritmul de topire a ghețarilor din perioada 2000-2016 (51 de centimetri pe an) este de două ori mai mare decât cel din perioada 1975-2000. De asemenea, există o legătură clară şi directă între ritmul de topire şi creşterea temperaturilor. Aceasta chiar dacă au existat şi factori minori care au contribuit la topire, precum precipitaţiile şi funinginea. Concluziile studiului, împreună cu imaginile din satelit, pot fi folosite în sprijinul măsurilor de limitare a poluării şi a acţiunilor care determină creşterea temperaturilor.
Retragerea SUA din Acordul privind schimbările climatice
SUA au refuzat la summit-ul G20 de la Hamburg din 2017 să-şi dea acordul pentru partea declaraţiei comune care susţine Acordul de la Paris[4]. În final, americanii şi-au oferit susţinerea pentru comunicat, specificând însă că nu sunt de acord cu secţiunea privind schimbările climatice.
La reuniunea G20 din 2018, președintele SUA Donald Trump a încearcat să îi convingă pe aliaţi să i se alăture în opoziţia faţă de acord, iar preşedintele francez Emmanuel Macron a avertizat că mai degrabă şi-ar folosi dreptul de vot privind comunicatul final decât să permită modificarea secţiunii privind schimbările climatice. La reuniunea G20 din 2019, preşedintele american Donald Trump a pus, din nou, presiune pe unii dintre liderii G20 să nu îşi respecte angajamentul de a implementa Acordul de la Paris privind schimbările climatice. Trei oficiali importanţi din delegația SUA au declarat că Trump a încercat să îi convingă pe liderii Arabiei Saudite, Braziliei, Turciei şi Australiei să renunţe la angajamentul țărilor lor de a respecta Acordul de la Paris. La rândul său, “Preşedintele Macron a vorbit cu mulţi dintre liderii care ar putea face parte dintre cei care îşi limitează ambiţiile privind clima”, a declarat un oficial al Palatului Elysee. Liderii UE doresc ca în comunicat să fie precizat că Acordul de la Paris este “ireversibil” şi că ţările G20 se angajează să îl implementeze, au explicat oficialii.
Pe 28 martie 2019, președintele Donald Trump a anunțat că Statele Unite se retrag din Acordul de la Paris privind schimbările climatice, încheiat în 2018[5]: “Pentru a-mi îndeplini angajamentul solemn de a proteja America și cetățenii săi, Statele Unite se vor retrage din Acordul de la Paris, dar încep negocieri fie pentru a reintra în Acordul de la Paris, fie pentru o tranzacție întru totul nouă în baza unor prevederi care să fie echitabile pentru Statele Unite, afacerile sale, muncitorii săi, poporul său, contribuabilii săi. Așadar, ieșim. Dar vom începe să negociem și vom vedea dacă putem să facem un acord care să fie corect. Iar dacă putem, va fi grozav, iar dacă nu putem, bine”.
Fostul președinte al SUA Barack Obama a comentat retragerea SUA din Acordul de la Paris privind schimbările climatice, chiar în timpul conferinței lui Donald Trump, spunând că statele care rămân în cadrul acordului vor fi cele care vor avea beneficii în ceea ce privește crearea de locuri de muncă și dezvoltare industrială. Barack Obama și-a exprimat speranța că statele, orașele americane și mediul de business vor interveni pentru a proteja planeta în beneficiul generațiilor viitoare: “Eu cred că Statele Unite ale Americii ar trebui să se afle în frunte. Însă chiar și în absența leadershipului american, chiar dacă această administrație se alătură unei mâini de națiuni care resping viitorul, sunt încrezător că statele noastre, orașele și afacerile noastre vor interveni și vor face și mai mult pentru a deschide calea și a ajuta la protejarea pentru generațiile viitoare a singurei planete pe care o avem”.
În aceeași zi cu declarațiile de mai sus, China a anunțat și ea că intenționează să-și mențină angajamentele în domeniul luptei împotriva modificărilor climatice și “sperăm, de asemenea, să facem acest lucru prin cooperarea celorlalți”, a declarat premierul chinez Li Keqiang, cu câteva ore înaintea deciziei președintelui american Donald Trump cu privire la acest subiect. “Lupta împotriva modificărilor climatice este un consens global și o responsabilitate internațională. China a rămas credincioasă, în ultimii ani, angajamentelor sale și a promovat în mod activ Acordul de la Paris, fiind între primele țări care l-au ratificat”, a adăugat Li Keqiang. Prin vocea primului său ministru, China a anunțat că va coopera cu Uniunea Europeana pentru a apăra Acordul, chiar dacă Statele Unite se vor retrage din el.
Starea de urgență climatică
A fost declarată pe 9 iulie 2019 la Paris de către consiliul Primăriei orașului, după ce capitala franceză a cunoscut un val de căldură fără precedent[6]. La fel ca multe orașe din întreaga lume, cum ar fi New York, Londra și Edinburgh, majoritatea consilierilor de la Paris au votat pentru “urgența climatică”, a declarat adjunctul pentru mediu de la Primăria din Paris, Célia Blauel.
Pentru a combate poluarea și a proteja mediul, va fi creată o “Academie de climă” pentru a “oferi tinerilor și voluntarilor pentru climă un loc participativ și educațional gratuit”. Proiectul vizează formarea și sensibilizarea elevilor pe parcursul școlarizării, astfel încât aceștia să poată trece la “dezvoltarea proiectelor de mediu”. Se va forma, de asemenea, un grup interguvernamental de experți în domeniul evoluției, un “GIEC parizian”. Acesta va fi compus din experți, climatologi, planificatori urbani și sociologi care vor lua parte la elaborarea politicilor publice.
În plus, va fi stabilit un premiu internațional pentru mediu pentru programele de mediu care contribuie la îmbunătățirea climei și a biodiversității. Ceremonia de premiere va avea loc anual pe 12 decembrie, când se aniversează adoptarrea Acordului de la Paris.
Presupunând că actuala generație poate fi ultima care poate schimba clima, în tweetul său, primarul Parisului a subliniat că este un “moment istoric” și că acum este “Timpul pentru acțiune concretă”.
Topirea ghețurilor arctice
În luna august 2019, trei cercetători de la NASA, aflaţi la bordul unui avion, care a efectuat curse deasupra Groenlandei orientale, au lansat mai multe sonde în apele limpezi ale Arcticii, pentru a măsura impactul oceanelor asupra fenomenului de topire a gheţii[7].
Joshua Willis coordonează misiunea Oceans Melting Greenland (OMS), care efectuează începând din 2015 zboruri cu un avion DC3 deasupra acestui teritoriu autonom danez, afectat de încălzirea climei. Cercetătorul american a lansat într-o crevasă arctică o sondă – un cilindru cu lungimea de un metru şi un diametru de câteva zeci de centimetri, echipată cu numeroşi senzori. Odată scufundată, sonda transmite în timp real informaţii despre temperatura şi salinitatea oceanului, traduse în diagrame multicolore pe ecranele cercetătorilor de la NASA.
”Mulţi oameni cred că gheaţa se topeşte din cauza încălzirii aerului, la fel ca un cub de gheaţă sub acţiunea unui uscător de păr, dar, în realitate, oceanele erodează şi ele gheaţa”, a reamintit Joshua Willis. Într-o perioadă de cinci ani (215-2020), echipa de la Oceans Melting Greenland va compara datele colectate în timpul iernii cu cele primite pe durata verii, obiectivul fiind rafinarea previziunilor referitoare la creşterea nivelului mării.
Groenlanda. Drama climatică
Groenlanda, o insulă cu o suprafaţă de 2 milioane de kilometri pătraţi (de aproape patru ori mai mare decât suprafaţa Franţei), înconjurată de apele Oceanului Arctic, este acoperită cu gheaţă în procent de 85%. Acest teritoriu imens este deosebit de afectat de topirea gheţii arctice, regiune care se încălzeşte de două ori mai repede decât restul planetei. Dacă banchiza de gheaţă ce acoperă soclul continental va dispărea, nivelul oceanelor va creşte cu şapte metri şi va acoperi numeroase insule şi regiuni costiere din lumea întreagă.
La începutul lunii august 2019, cercetătorii NASA au făcut o descoperire îngrijorătoare după ce au survolat un gheţar masiv pentru a vedea cum e asaltat de temperaturile în creştere şi de oceanul care se încălzeşte[8]. În Groenlanda topirea gheţii a atins cifre-record: într-o singură zi, pe 2 august, insula a pierdut 12,5 miliarde de tone de gheaţă: „În Groenlanda există suficientă gheaţă pentru a creşte nivelurile mării cu 7,5 metri, adică o cantitate uriaşă de gheaţă, ceea ce poate fi devastator pentru ţărmurile de pe întreaga planetă, a spus oceanograful Josh Willis, membru al echipei care investighează ritmul topirii gheţarilor la baza NASA din Kulusuk (Groenlanda).
Cercetătorii au survolat gheţarul Helheim, unul dintre cei masivi din Groenlanda, care se topeşte accelerat la marginea estică insulei. Gheţarul Helheim – denumit după tărâmul morţilor în mitologia nordică – este unul impunător, cu o lungime de peste 6 kilometri şi o înălţime apropiată de a Statuii Libertăţii. În partea frontală a gheţarului oamenii de ştiinţă au descoperit un „lac” pe care nu obişnuiesc să-l vadă prea des, în timp ce sondele au transmis informaţii îngrijorătoare: Helheim pluteşte pe ape cu temperatură ridicată, gheţarul având o adâncime de peste 600 de metri. „Este un fapt rar pe planetă să vedem o atare lipsă de variaţie a temperaturii la 700 de metri adâncime. În mod normal avem de-a face cu ape mai reci la o adâncime de circa 100 de metri, doar că în acest caz în partea frontală a gheţarului apa e caldă până la suprafaţă”, a spus Ian Fenty, climatolog la NASA. „Astfel, apele calzi au posibilitatea să ajungă în contact direct cu gheaţa de pe întreaga suprafaţă frontală, accelerând topirea acesteia”.
Gheţarul Heilheim a devenit cunoscut în ultimii ani pentru rapiditatea retragerii sale: „Se retrage cu zeci de metri zilnic”, a spus Willis. Groenlanda este cel mai mare contributor la creşterea nivelurilor mării, la un nivel dublu faţă de Antarctica. Un gheţar masiv precum Helheim, dar şi unii de dimensiuni mai mici pot creşte nivelurile mării cu jumătate de milimetru într-o singură lună. „Un miliard de tone de gheaţă topite aici duc la creşterea nivelurilor mării în Australia, Asia de sud-vest, SUA, Europa”, a mai spus oceanograful.
Insule noi apărute prin topirea ghețarilor arctici
Rusia s-a mai ales cu cinci insule pe fondul topirii gheţarilor, acestea fiind descoperite în urma unor imagini din satelit analizate de o studentă şi unei expediţii navale în Artica[9]. Cu suprafeţe cuprinse între 900 şi 54.500 de metri pătraţi, cele cinci insule sunt situate în largul coastei de nord-est a arhipelagului Novaia Zemlea, care separă Marea Barents de Marea Kara. Ele au fost descoperite în urma unor imagini din satelit şi unei expediţii navale, care au devenit posibile pe fondul retragerii gheţarului Nansen, precizează Ministerul rus al Apărării.
Potrivit comunicatului, cele cinci insule au fost observate prima oară de Marina Migunova, în 2016, pe când analiza imagini din satelit pentru ultimul său curs la o universitate navală. Dar au fost adăugate pe hărţi şi în documentele de navigaţie doar după o expediţie a unor experţi şi efectuarea unor studii topografice.
Uragane stopate cu… bombe atomice
Conform unor surse citate de publicaţia americană Axios, preşedintele american Donald Trump ar fi sugerat în mai multe situaţii că armata Statelor Unite ar trebui să lovească cu bombe nucleare uraganele pentru a le opri înainte de a ajunge pe teritoriul american[10]: ”Înţeleg. Înţeleg. Dar de ce nu le lovim cu bombe nucleare?”, informează sursele citate de publicaţia Axios că ar fi spus preşedintele într-o întâlnire cu oficiali de vârf ai agenţiilor de securitate pe tema pericolului uraganelor.
”Se formează în apropiere de coasta Africii, iar în timp ce se mişcă peste Atlantic, aruncăm o bombă în mijlocul uraganului şi asta îl va opri. De ce nu putem face asta?”, ar fi întrebat preşedintele Statelor Unite. Sursele publicaţiei Axios, prezente la întâlnirea respectivă, continuă descrierea scenei cu răspunsul unui oficial la întrebarea lui Trump: ”Vom analiza ce spuneţi”. Preşedintele ar fi ridicat problema şi cu o altă ocazie, într-o conversaţie cu un membru de vârf al administraţiei.
Un alt oficial al administraţiei i-a luat apărarea preşedintelui, conform publicaţiei Axios, spunând: ”Scopul său – de a împiedica unui uragan catastrofal din a lovi teritoriul – nu e greşit. Obiectivul său nu e greşit”. Casa Albă a refuzat să comenteze informaţiile publicate de Axios: ”Nu comentăm discuţiile private pe care preşedintele poate că le-a avut sau poate că nu cu echipa sa pentru securitate naţională”, au transmis responsabili de comunicare ai administraţiei.
Într-un articol publicat în 2019, revista National Geographic atrăgea atenţia asupra popularităţii ideii de a lovi cu bombe nucleare uraganele: ”E un gând atrăgător, mai ales când, în timpul perioadei uraganelor, ne amintim anual cât de distructive sunt aceste fenomene. Acesta este probabil şi motivul pentru care, în fiecare an din ultimele şase decenii, agenţii ale guvernului au primit scrisori de la cetăţeni îngrijoraţi care îndemnau lovituri preventive cu bombe nucleare împotriva uraganelor”. Articolul menţionează că răspunsul dat de Administraţia Naţională a Oceanelor şi a Atmosferei a fost clar: ”N-ar trebui să fie nevoie s-o spunem, dar e o idee foarte proastă”!
Pe 4 septembrie 2019, o insulă din Bahamas cu 50.000 de locuitori era sub apă 70% după ce uraganul Dorian a lovit teritoriul cu o forţă neaşteptată[11]. Sunt multe misiuni de salvare în desfăşurare pe insula Grand Bahama, a anunţat vicepremierul Kevin Peter Turnquest. Porturile şi aeroporturile din Grand Bahama şi din apropierea insulelor Abaco sunt inundate şi distruse, complicând încercările de salvare…
Concluzii. Vremea în 2050
În 2050, clima la Londra va fi asemănătoare cu cea de la Madrid din 2019[12]. La Stockholm va fi ca la Budapesta, la Paris ca la Canberra, iar la Bucureşti ca la Alma-Ata (Kazahstan) sau Bişkek (Kârgâztan), conform unui studiu dat publicităţii pe 10 iulie 2019, studiu care a luat în calcul scenariul cel mai optimist privind încălzirea globală. Clima oraşului Alma-Ata este temperat-continentală. Temperatura medie multianuală a aerului este egală cu 10°C, iar temeratura medie a celei mai friguroase luni (ianuarie) este de −4,7 °C, iar a celei mai călduroase luni (iulie) este de 23,8°C. Îngheţurile încep de obicei pe 14 octombrie şi se termină pe 18 aprilie. De obicei, se menţin pe un termen general de 67 de zile (de pe 19 decembrie până pe 23 februarie). Temperaturi mai mari de 30°C se întâlnesc, în medie, 36 de zile pe an. Așa ar putea fi vremea la Bucureşti, ca în zona montană din sudul Kazahstanului, unde se află situată Alma-Ata.
Schimbările vor fi şi mai radicale în cazul regiunilor tropicale. Oraşe mari precum Kuala Lumpur, Jakarta şi Singapore vor suferi din ce în ce mai des din cauza fenomenelor meteo extreme, conform studiului publicat de revista ştiinţifică Plos One, realizat de o echipă de cercetători de la universitatea ETH Zurich. Aceştia au studiat vremea din 520 de mari oraşe din întreaga lume, luând în calcul 19 variabile, printre care temperatura şi precipitaţiile. Pentru aceste estimări, oamenii de ştiinţă de la universitatea elveţiană au folosit în mod deliberat perspectiva optimistă, adică cea în care emisiile de dioxid de carbon se vor stabiliza până la mijlocul secolului pentru a putea limita creşterea temperaturii medii a globului la 1,4 grade Celsius, în comparaţie cu perioada preindustrială (în iunie 2019, creşterea era de aproximativ +1 grad Celsius).
Echipa a comparat apoi
rezultatele obţinute pentru marile oraşe pentru ca schimbările anticipate să
poată fi percepute mai tangibil. În 2050, oraşele din emisfera nordică vor
semăna din punct de vedere climatic cu cele care se situează acum faţă de ele
la 1.000 km înspre sud. Cele care se găsesc la Ecuator nu vor resimţi o
încălzire majoră a climei dar, în schimb, vor avea parte de mai multă secetă şi
de ploi. Autorii studiului au ajuns la concluzia că 77% din oraşele planetei
vor suferi schimbări “frapante” ale climei, iar restul se vor confrunta cu “noutăţi”
în domeniul climei. Europa va avea veri şi ierni mai calde, în medie cu 3,5 –
4,7 grade Celsius. Un cercetător belgian care face parte din echipa care a
realizat studiul, Jean-François Bastin, a declarat că nu este sigur că în 2060
în ţara sa mercurul din termometre va mai scădea sub zero, condiţie necesară
pentru activarea seminţelor de grâu…
[1] * * *, Raport: Lumea se confruntă cu un “apartheid climatic”, în Ziarul Bursa, 26 iunie 2019
[2] * * *, Canicula marină, devastatoare pentru corali, în Ziarul Bursa, 12 august 2019
[3] * * *, Fermierii europeni, faţă în faţă cu încălzirea globală, în Ziarul Bursa, 29 iunie 2019
[4] A.P., Donald Trump: “Liderii G20 trebuie să renunţe la măsurile împotriva schimbărilor climatice”, în Ziarul Bursa, 28 iunie 2019
[5] Vezi site-ul https://stirileprotv.ro/stiri/international/donald-trump-presat-sa-nu-retraga-sua-din-acordul-de-la-paris-privind-clima-cand-va-face-un-anunt-oficial.html, vizitat pe 31 martie 2019, orele 6:28
[6] Vezi site-ulhttps://sputnik.md/world/20190710/26796322/Franta-La-Paris-a-fost-anuntata-stare-de-urgenta-climatica.html, postat pe 10 iulie 2019, orele 17:26, site vizitat în aceeași zi, orele 19:15
[7] * * *, NASA cercetează topirea ghețurilor, în Ziarul Bursa, 27 august 2019
[8] Vezi site-ul https://adevarul.ro/tech/stiinta/descoperire-ingrijoratoare-cercetarilor-nasa-survolat-ghetar-masiv-groenlanda-1_5d5b4bdf892c0bb0c6b6dbef/index.html?utm_source=widget&utm_medium=website&utm_campaign=topdesktop, postat și vizitat pe 20 august 2019
[9] Vezi site-ul https://adevarul.ro/international/rusia/rusia-s-a-mai-ales-cinci-insule-studente-1_5d67f39c892c0bb0c616abfc/index.html?utm_source=widget&utm_medium=website&utm_campaign=topdesktop, postat și vizitat pe 29 august 2019
[10] Art. lui Andrei-Văduț Terteleac, vezi site-ul https://adevarul.ro/international/statele-unite/teoria-trump-despre-oprite-uraganele-propusa-intr-o-intalnire-securitate-nationala–nu-lovim-bombe-nuclearen-1_5d634665892c0bb0c6f20acf/index.html, postat și vizitatpe 26 august 2019
[11] Vezi site-ul https://www.businessmagazin.ro/actualitate/o-insula-de-50-000-de-locuitori-este-pe-cale-de-disparitie-a-ajuns-70-sub-apa-18357390, postat și vizitat pe 4 septembrie 2019
[12] Art. Vioricăi Marin, vezi site-ul https://adevarul.ro/international/in-lume/In-2050-vremea-bucuresti-alma-ata-biskek-orase-asia-centrala-1_5d271c6f892c0bb0c6557724/index.html, postat și vizitat pe 11 iulie 2019
Emilian M. Dobrescu este prof. univ. dr., membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România, membru de onoare al Asociației Internaționale Sonnenberg, membru al Asociației Române pentru Clubul de la Roma etc.; întemeietor și organizator al Școlii Academice de Sociologie din România. A fost între 1990-2019, secretar științific al Secției de științe economice, juridice și sociologie a Academiei Române și, respectiv, al Comisiei de istorie economică și istoria gândirii economice a Academiei Române; din anul 2000 este profesor universitar, iar din 2010 – conducător de doctorat în domeniul Economie; este autor și coautor a 145 cărți de specialitate, a participat la peste 300 sesiuni științifice interne și internaționale și a publicat peste 1000 de articole în publicații economice și în reviste științifice indexate în cele mai cunoscute BDI.
