EVOLUȚIA DATORIEI GLOBALE ÎN PERIOADA 2014-2023
October 22, 2023 | GEOPOLITICĂ | No Comments
Emilian M. Dobrescu
Datorii nivel 2014 și 2019
Datoria globală a statelor lumii a atins pragul de 286% din PIB-ul mondial la sfârşitul lui 2014, potrivit unui studiu al McKinsey Global Institute[1]. Guverne, gospodării, companii, instituţii financiate, toată lumea trăieşte pe datorie, iar cifrele cresc într-un ritm ameţitor, iar ritmul de îndatorare este mai rapid decât ritmul de creştere economică. În termeni absoluţi, datoriile întregii lumi au crescut cu 57.000 de miliarde de dolari între 2007 şi 2014, şi au ajuns la pragul de 200.000 de miliarde de dolari.
Datoria publică și privată a statelor lumii a ajuns la 286% din PIB în 2014, faţă de 269% în 2007. Doar datoria publică a crescut cu 25.000 de miliarde de dolari şi “va continua să crească în numeroase ţări, având în vedere fundamentele economice actuale” spun cei de la McKinsey. “În loc să reducă din datorii, toate marile economii ale lumii se îndatorează şi mai tare. Raportul dintre datorie şi PIB a crescut faţă de 2007, iar asta presupune noi riscuri pentru stabilitatea financiară şi ar putea afecta creşterea economică globală” se arată în raport.
Datoria Japoniei, ţară care deţine recordul global în termeni absoluţi, a urcat de la 234% din PIB la 258% din PIB în 2019. Dar îngrijorările vin din China. În termeni nominal, datoria a crescut, în intervalul amintit, de la 7.000 de miliarde de dolari la 28.000 de miliarde de dolari, ajungând la 282% din PIB, ca urmare a împrumuturilor acordate sectorului bancar reglementat (aşa numitul “shadow banking”) dar şi a speculei imobiliare. Cel mai mare pericol vine însă de la faptul că datoriile companiilor chineze au ajuns la finalul lui 2019 la 125% din PIB-ul celei de-a doua economii a lumii, egalând aproape rivalul său economic principal, SUA. Germania şi Franţa au trecut prin default de câte 8 ori fiecare începând cu anul 1800, afirmă economiştii Carmen Reinhart şi Kenneth Rogoff în cartea “This time is different” (De data asta este diferit). În timp ce Germania a fost suficient de mare şi de importantă strategic pentru a primi ajutor, default-ul de obicei nu se încheie cu bine pentru ţările mici. Germania a încetat unilateral să mai achite scadenţele datoriei pe termen lung la 6 mai 1933, la numai trei luni după ce Adolf Hitler a fost instalat în postul de cancelar[2]. Neplata datoriilor l-a ajutat pe Hitler să-şi consolideze forţele, după ani de instabilitate politică în care Republica de la Weimar s-a luptat cu îndatorarea ridicată. Datoria uriaşă a Germaniei ca urmare a reparaţiilor de război a declanşat hiperinflaţie, blocaje politice şi de finanţare şi a adus naziştii la putere, iar ulterior default-ul. Germania, cu o datorie de 132 miliarde mărci aur pentru reparaţii de război şi cu interdicţia de a exporta în ţările învingătoare din Primul Război Mondial, a trecut prin mai multe default-uri începând din 1922. Republica de la Weimar a amânat plăţi, a oprit transferuri, a reformat moneda şi a şters datorii, obţinând o serie de concesii de la creditori, înainte ca naziştii să respingă în totalitate obligaţiile în 1933. Situaţia datoriilor Germaniei a fost clarificată abia în 1953, printr-un acord care efectiv a amânat plăţile până după reunificarea Germaniei. Statele Unite, dornice să transforme Germania într-un bastion împotriva comunismului, au exercitat presiuni pentru acordarea de facilităţi Germaniei. Guvernul de la Berlin a finalizat în octombrie 2003 rambursările la obligaţiuni de 150 de milioane de euro emise pentru a finanţa plata reparaţiilor de război. În 1790, SUA au amânat până în 1801 plata dobânzilor la obligaţiuni preluate de statul federal. În 1935, Curtea Supremă a decis că statul federal poate respinge cererile pentru plata în aur la obligaţiuni care dădeau posesorilor acest drept. În 1979, Trezoreria a întârziat plata a 122 milioane de dolari din cauza unor probleme tehnice. Un default al SUA azi, cea mai mare economie a lumii, riscă să genereze consecinţe devastatoare la nivel global, cu prăbuşiri pe burse din Brazilia până în Elveţia şi blocarea pieţei de 5.000 de miliarde de dolari a datoriei emise de Trezoreria SUA. Argentina a intrat de cinci ori în default începând din 1951, iar în 2001 a stabilit un nou record pentru cea mai mare restructurare de datorie din Istorie până atunci. Recordul a fost doborât de Grecia în 2012. Investitorii care deţin obligaţiuni ale Argentinei se judecă încă cu statul din America de Sud. Grecia a trecut prin 7 situaţii de default începând din secolul al XIX-lea. Nu cunoaștem un economist care să răspundă până acum la întrebarea de mai sus.
Datoria întregii lumi nivel 2018
Datoria globală se poziţionează la exorbitanta sumă de 243,2 trilioane de dolari la finalul anului 2018, arată ultimul raport Global Debt Monitor de la Institute of International Finance (IIF)[3].
Potrivit sursei citate, raportul dintre datoria globală şi produsul intern brut global a ajuns la 317,4%, în trimestrul al patrulea din 2018, de peste trei ori mai mare decât valoarea tuturor produselor şi serviciilor, de la 317,9% în trimestrul al treilea şi 318,3% în primele trei luni din anul anterior. Gradul maxim de îndatorare, de 321,8%, s-a înregistrat în trimestrul trei din 2016. De menţionat că încetinirea creşterii datoriei globale şi stabilizarea subsecventă a coincis cu ciclul Fed (Federal Reserve) de creştere a costului cu creditul şi a venit în condiţiile în care economiile asiatice, în principal China, şi cele din zona euro şi-au temperat avansul, potrivit unui raport al Fondului Monetar Internaţional (FMI) publicat în 2019.
După temperarea din 2018, datoria globală şi-a reluat tendinţa ascendentă în contextul în care măsurile de stimulare din China au continuat: băncile chineze au creditat economia țării lor cu 865 miliarde de dolari numai în primul trimestru din 2019, de peste patru ori PIB-ul României!)… IIF a mai constatat în raportul său că datoria totală din Statele Unite, cea mai mare economie a lumii, şi-a continuat tendinţa de creştere şi în 2018. Avansul anual a fost de 2,9 trilioane de dolari, cel mai mare din 2007 încoace, iar soldul datoriei a depăşit 68 de trilioane de dolari. Datoria guvernamentală a reprezentat peste 40% din această creştere.
În general, nivelurile ridicate ale datoriei sporesc riscul unor viitoare crize, deoarece atât sectorul public, cât şi cel privat devin vulnerabile la modificările de dobândă (în practica curentă, în special cele ale Fed-ului, mare parte din datoria globală fiind denominată în dolari), şi la aşteptările privind viitorul economiei, arată Institutul Britanic pentru Dezvoltare (ODI). Problema dobânzilor a devenit acută mai ales în rândul economiilor emergente, unde datoria guvernamentală a atins un nou record, de 50% din PIB, potrivit raportului IIF, care mai arată că redirecţionarea tot mai multor bani către plata dobânzilor poate avea efecte negative puternice asupra sustenabilităţii acestor economii dat fiind că investiţiile publice ajung să fie amânate sau anulate.
Datoria întregii lumi – nivel 2019
Datoria globală a atins la finalul lui 2019, un nou record istoric, de peste 270.000 de miliarde de dolari (datoria din sectorul non-financiar se apropie de 200.000 de miliarde de dolari, iar datoria guvernamentală este pe cale să depăşească 70.000 de miliarde de dolari), potrivit estimărilor publicate de Institute of International Finance (IIF), care nu anticipează vreun semn de scădere[4]. Potrivit sursei citate, suma este echivalentă cu circa 32.500 de dolari pentru fiecare dintre cei 7,7 de miliarde de locuitori ai planetei, fiind de peste 3,2 ori mai mare decât producţia economică mondială anuală.
Datoria totală a gospodăriilor, guvernelor şi a sectoarelor corporative financiare şi non-financiare a crescut cu aproximativ 9.000 de miliarde de dolari în primele trei trimestre ale anului 2019. Pe pieţele mature, datoria totală este de peste 180.000 de miliarde de dolari, respectiv de 383% din PIB-ul combinat al ţărilor. Pe pieţele emergente, nivelul datoriei este dublu comparativ cu 2010, de 72.000 de miliarde de dolari, generată în mare parte de creşterea cu 20.000 de miliarde de dolari a datoriei corporative.
Datoria Chinei se apropie rapid de 310% din PIB, fiind una dintre cele mai ridicate de pe pieţele emergiente. Datoria guvernamentală a Chinei creşte la rândul său cu cel mai rapid ritm anual de după 2009, arată IIF, în timp ce datoria gospodăriilor şi datoria bugetului general se află la un maxim istoric de 55% din PIB.
Îndatorarea creşte în toate regiunile lumii. Raportul dintre datoria gospodăriilor şi PIB a atins un nivel record în Belgia, Finlanda, Franţa, Liban, Noua Zeelandă, Nigeria, Norvegia, Suedia şi Elveţia. Raportul dintre datoria corporativă din sectorul non-financiar şi PIB a atins niveluri record în Canada, Franţa, Singapore, Suedia, Elveţia şi Statele Unite. Raportul dintre datoria guvernamentală şi PIB a atins la rândul său un maxim istoric în Australia şi Statele Unite. Datele IIF se bazează pe datele Băncii pentru Reglemente Internaionale şi ale FMI, precum şi pe date proprii.
O altă tendinţă posibil riscantă este mărimea datoriei în “valută grea” a pieţei emergente, respectiv datorii vândute într-o monedă importantă, cum este dolarul, care pot deveni greu de plătit dacă o criză ar afecta moneda locală. Această datorie a atins 8.300 de miliarde de dolari în trimestrul trei al anului 2019, cu 4.000 de miliarde mai mare comparativ cu acum 10 ani. Datoria în dolari reprezintă peste 85% din această creştere.
Datoria întregii lumi – nivel 2023
Un indicator ce măsoară gradul de îndatorare la nivel mondial a crescut în trimestrul doi din 2023 până la nivelul record de 307.000 miliarde de dolari, în pofida majorării dobânzilor, care au redus creditarea bancară, iar creșterea a fost condusă de piețe precum SUA și Japonia, se arată într-un raport al Institutului Internațional pentru Finanțe (IIF), cel mai mare grup de lobby al sectorului financiar (https://cursdeguvernare.ro/datoria-globala-a-atins-nivelul-record-de-307-000-miliarde-de-dolari.html, postat pe 25 septembrie 2023).
Datoria mondială a crescut cu 10.000 de miliarde de dolari în perioada aprilie-iunie 2023 și cu 100 miliarde de dolari în ultimul deceniu, 2013-2023. Cea mai recentă majorare a dus la creșterea raportului datorie/PIB pentru al doilea trimestru consecutiv, la 336%. Înainte de 2023, raportul datorie/PIB a scăzut timp de șapte trimestre. Creșterea economică mai lentă și evoluția prețurilor au afectat gradul de îndatorare la nivel mondial, se arată în raportul IIF: „Creșterea bruscă a inflației a fost principalul factor care a dus la scăderea semnificativă a raportului datorie/PIB în 2022 și 2023. Presiunile asupra prețurilor și a salariilor se moderează, dar până la finalul anului 2023 raportul datorie/PIB va depăși 337%”.
Peste 80% din recenta majorare a datoriei vine de la țările dezvoltate, cel mai semnificativ avans fiind înregistrat de SUA, Japonia, Marea Britanie și Franța. În rândul statelor emergente, cel mai semnificativ avans vine de la marile economii: China, India și Brazilia.
Datoria SUA
Cea mai îndatorată țară din lume este SUA, a cărei datorie a trecut pentru prima dată în 2023 pragul de 33.000 miliarde de dolari. Acest lucru este evidențiat de informațiile publicate de Departamentul Trezoreriei americane (https://cursdeguvernare.ro/datoria-globala-a-atins-nivelul-record-de-307-000-miliarde-de-dolari.html, postat pe 25 septembrie 2023): în baza de date de pe site-ul Ministerului de Finanțe, în coloana „total datorie publică”, la data de 18 septembrie 2023, este listată suma de 33,04 trilioane de dolari. Aceasta este o cifră record a datoriei publice americane. La 16 iunie 2023, aceasta a depășit pragul de 32.000 de miliarde de dolari.
În ianuarie 2023, plafonul datoriei publice americane, stabilit prin lege la 31.400 de miliarde de dolari, a fost depășit. După aceea, Ministerul de Finanțe al țării a fost nevoit să recurgă la măsuri de urgență pentru a-și continua operațiunile financiare, apoi administrația americană a îndemnat Congresul să majoreze limita de îndatorare. Republicanii, care controlează Camera Reprezentanților au fost de acord să majoreze plafonul datoriei, dar cu condiția unei reduceri semnificative a cheltuielilor bugetare.
La 3 iunie 2023, președintele SUA, Joe Biden, a semnat un proiect de lege aprobat anterior de Congres pentru creșterea plafonului datoriei naționale. Limita va fi acum atinsă la 2 ianuarie 2025. Inițiativa, care, potrivit șefului statului, a permis evitarea crizei economice și a prăbușirii Statelor Unite, a fost aprobată de Senat la 1 iunie 2023. La 31 mai 2023, Camera Reprezentanților a făcut același lucru. Acordul la care s-a ajuns prevede că în anul fiscal 2024 (care începe în SUA de la 1 octombrie 2023) vor fi alocate 886 de miliarde de dolari pentru apărare, 121 de miliarde de dolari pentru asistența medicală a veteranilor, 637 de miliarde de dolari pentru alte programe care nu țin de apărare.
Cele trei programe de relaxare cantitativă lansate de Federal Reserve, derulate din 2008 până în 2015, au avut ca rezultat creşterea bilanţului celei mai importante bănci centrale din lume de la circa 900 de miliarde de dolari în 2008 până dincolo de 4,5 trilioane în 2015[5].
Portofoliul de obligaţiuni guvernamentale din bilanţul Federal Reserve a scăzut cu 145 de miliarde de dolari de la începutul lui 2015 până la sfârşitul lunii august 2019, până la 2,095 trilioane de dolari, iar în perioada septembrie-noiembrie 2019 a crescut cu circa 165 de miliarde, până la 2,26 trilioane.
Datoria publică a SUA era de 1 trilion de dolari în anul fiscal încheiat la 30 septembrie 1981, după o creştere cu circa 81 de miliarde faţă de anul 1980[6]. Pragul de 2 trilioane a fost depăşit în 1986, cel de 4 trilioane în 1992, iar din 2008 situaţia a scăpat complet de sub control. De atunci nici măcar nu se mai poate vorbi despre creştere exponenţială, ci, despre o creştere super-exponenţială, caracterizată şi de accelerarea ritmului de creştere. Pentru a determina originea fenomenului trebuie să ne întoarcem până în vara anului 1971, când preşedintele Nixon a anunţat eliminarea “temporară” a convertibilităţii dolarului în aur.
În ultimele două zile ale anului fiscal 2019, care s-a încheiat la 30 septembrie 2019, datoria publică a Statelor Unite a crescut cu 100 de miliarde de dolari, iar pentru întreg anul creşterea a fost de 1,2 trilioane de dolari, după un avans de 1,02 trilioane în anul fiscal precedent. Creşteri mai mari s-au înregistrat doar în cele două mandate ale lui Barack Obama, când media primilor trei ani a fost de 1,39 trilioane de dolari, după o creştere de 1,88 trilioane în anul fiscal 2009, care a fost rezultatul ultimei execuţii bugetare a guvernului condus de George W. Bush
Valoarea cumulată a datoriei publice din perioada celui de-al Doilea Război Mondial din 1940 până în 1945 a fost de circa 218 miliarde de dolari, iar nivelul total din 1945 a fost de 259 de miliarde. La sfârşitul anului fiscal 2019, datoria publică brută totală a fost de 22,72 trilioane de dolari, pe fondul unei creşteri anuale de 5,6%, conform datelor oficiale. În aceste condiţii, datoria publică a crescut până la 106,5% din PIB, de la 105,4% în 2018. Această dinamică extrem de îngrijorătoare a fost determinată de o creştere a datoriei publice cu 5,6% în ultimele 4 trimestre, în timp ce PIB-ul a crescut cu 4%, ritmuri corespunzătoare unei creşteri de 1,2 trilioane de dolari a datoriei publice şi de 830 de miliarde a Produsului Intern Brut.
Mai mult, creşterea explozivă a datoriei publice din ultimii 10 ani a avut loc pe fondul celei mai îndelungate perioade de expansiune economică din Statele Unite. După cum arată analistul Simon Black, creşterea puternică a datoriei publice a avut loc “în cei mai buni ani din punct de vedere al performanţei financiare din istoria SUA”. Avansuri majore s-au înregistrat pentru profiturile corporaţiilor, pentru indicii bursieri şi venitul personal, în timp ce rata şomajului s-a menţinut în jurul minimului din ultimii 50 de ani, iar toate acestea au însemnat şi venituri bugetare mai mari. În opinia lui Simon Black, cheltuielile cu dobânzile au reprezentat factorul determinant principal al acestei dinamici. În anul fiscal 2019, acestea s-au ridicat la circa 540 de miliarde de dolari, după cheltuieli de 359 de miliarde în 2012, 402 miliarde în 2015 şi 458 de miliarde în anul fiscal 2017.
Datorii europene
Potrivit FMI, datoria brută guvernamentală a Greciei a atins 182% din PIB în 2013. Pentru Italia, cifra era 123%, pentru Irlanda: 119%, Portugalia: 124% și pentru Japonia: 245%, Statele Unte: 112%, Marea Britanie: 93%. Dacă la datoriile guvernamentale adăugăm datoriile private enorme acumulate de gospodării și de corporațiile financiare și nonfinanciare, poverile nu au precedent în Istorie: Japonia: 512% din PIB, Marea Britanie: 507%, Franța: 346%, Italia: 314%, Statele Unite: 279%, Germania: 278%[7].
Sistemul TARGET2 cuantifică în cadrul Băncii Centrale Europene (BCE) soldurile dintre țările membre UE. De exemplu, soldul pozitiv al Germaniei a scăzut până la 919,7 miliarde de euro în aprilie 2019, de la 941,3 miliarde în martie 2019, în timp ce soldul negativ al Italiei a crescut cu aproape 7 miliarde de euro, până la 481,5 miliarde[8]. Cu alte cuvinte, Italia datorează creditorilor circa 481 de miliarde de euro, în timp ce Germania are de colectat datorii de circa 920 miliarde de euro. Nimeni nu a întrebat însă contribuabilul german dacă ar vrea să ofere credite de 920 de miliarde de euro prin intermediul sistemului TARGET2, nu a existat niciun vot în Bundestag.
Profesorul Philip Turner, fost oficial în cadrul BIS (Bank for International Settlements), este depărere că “soldurile din sistemul TARGET2 reprezintă împrumuturi care nu au fost aprobate de niciun guvern şi care ascund dezechilibrele fundamentale din sistemul Zonei Euro”. Cel mai dur verdict vine, însă, din partea profesorului german Hans-Werner Sinn, un veteran în rândul criticilor sistemului TARGET2, care susţine de mai mulţi ani că “dezechilibrele din TARGET2 nu se auto-corectează, în ciuda afirmaţiilor Bundesbank”, iar “creditul existent nu va fi recuperat niciodată. Regimul TARGET2 reprezintă o minciună sistematică prezentată poporului german”.
Niall Ferguson, faimosul istoric englez, arată că în calculele efectuate de economiști că nu agăsit prea multă rigoare conceptuală și se raliază celor doi profesori de mai sus când susține: “Sistemul actual este, ca s-o spunem pe șleau, farudulos. Nu există bilanțuri oficiale, exacte și făcute publice în mod regulat. Datoriile enorme sunt pur și simplu ascunse. Nici măcar declarațiile actuale privind veniturile și cheltuielile nu sunt de încredere. Nici o afacere legitimă nu și-ar putea continua astfel activitatea…[9].
Valurile datoriei globale
Au fost patru valuri ale datoriilor în ultimii 50 de ani, conform unui studiu al Băncii Mondiale, publicat în decembrie 2019, iar trei dintre acestea s-au încheiat prin crize puternice pentru economiile emergente[10]. În lucrarea cu titlul “Valurile globale ale datoriilor: Cauze şi consecinţe” se arată că valoarea datoriilor acumulate în cele patru valuri a ajuns, la nivel global, până la circa 230% din PIB la sfârşitul anului 2018, în condiţiile în care datoriile guvernamentale cumulate au depăşit 82% din PIB, iar datoriile sectorului privat au fost de aproape 145%.
Primul val al acumulării datoriilor a început în 1970 şi a fost urmat de valul pornit în 1990. Pentru al treilea val, care a început în 2002, timpul de “aşteptare” s-a redus cu aproape jumătate, iar perioada s-a comprimat din nou până la al patrulea val, care a început în 2010. Această evoluţie arată că “randamentul” datoriilor a înregistrat o degradare accelerată. Creşterea datoriilor a fost deosebit de puternică în special la nivelul economiilor emergente şi a condus la atingerea unui nou record în 2018, echivalentul a circa 55 de trilioane de dolari, respectiv 165% din PIB-ul cumulat al acestor economii.
Avansul de la nivelul economiilor emergente a fost determinat de dinamica extraordinară a datoriilor private din economiile emergente, care au depăşit 116% din PIB în 2018, după o creştere de peste trei ori faţă de 1990. După cum se arată în raportul Băncii Mondiale, primul val s-a încheiat prin criza datoriilor din America Latină din anii “80, al doilea prin criza financiară din Asia din anii “90, iar al treilea prin criza financiară globală din 2007-2009.
O consecinţă importantă a creşterii accelerate a datoriilor, mai ales când are loc atât la nivelul sectorului public, cât şi a celui privat, este aceea că “urmează declinuri prelungite ale veniturilor per capita şi investiţiilor după declanşarea crizei”. Autorii raportului subliniază că “economiile emergente şi în curs de dezvoltare sunt mult mai vulnerabile în prezent în comparaţie cu ultima criză” (2007-2009), deoarece “75% dintre ele au deficite bugetare, datoriile în valută ale companiilor sunt mult mai mari, iar deficitele externe sunt de patru ori mai mari decât cele din 2007”.
Într-un tabel al crizelor financiare, publicat în studiul citat mai sus, România apare cu o criză bancară sistemică (1998), o criză valutară (1996) şi o criză a datoriilor suverane (1982). Numele ţării noastre mai este amintit într-o secţiune dedicată crizei financiare globale, unde se arată că a suferit o contracţie economică severă, alături de Bulgaria, Croaţia, şi Ucraina: “Bulgaria, Croaţia şi România au mai fost expuse şi unor puternice dezechilibre valutare şi de maturitate la nivelul sectorului bancar”, iar “Letonia, Ungaria şi România au adoptat programele FMI în faţa presiunilor fiscale şi valutare”.
Concluzii
Economiile dezvoltate – faimoasele G-7 – reprezintă cca 35% din PIB-ul brut global, iar economiile emergente cca 60% din aces indicator. O criză larg răspândită în economiile emergente ar avea ca efect contagiunea economiilor dezvoltate, la fel o criză izbucnită ca aceea din 2008-2014 într-o singură economie dezvoltată – atunci a fost SUA, care a contaminat apoi lumea întreagă.
Supoziţia că ciclul economic actual şi-a atins apogeul a pătruns în vocabularul reprezentanţilor instituţiilor financiare mondiale şi, implicit, în rapoartele acestora. De exemplu, potrivit unui raport al mai sus-menţionatei BIS, “ciclul financiar şi-a atins punctul de maximum – vârful ciclului – datoria în dolari este ridicată, deficitele de cont curent sunt mari, iar amortizoarele de rezerve valutare sunt reduse”. Totuşi, trebuie menţionat că politicile pro-ciclice în economiile semnificative au avut ca efect prelungirea expansiunii. Într-un raport al FMI din 2019, guvernele țărilor lumii au fost sfătuite să-şi ”reducă datoriile şi să refacă amortizoarele în faţa riscurilor în creştere”.
Deşi tendinţa globală este rostogolirea datoriilor, iar nivelurile ridicate ale datoriilor nu reprezintă un semn al unui inevitabil dezastru, iresponsabila epocă a “banilor ieftini” a conectat sistemul financiar la tiparniţa băncilor centrale doar pentru a-l menţine în viaţă, în urma atacului de cord din 2008. Aceasta pare să simbolizeze perfect sistemul falimentar de dezvoltare bazat pe credit şi lipsa de soluţii a factorilor de decizie.
Tot Niall Ferguson, propune o metodă mai simplă: “Bilanțurile sectorului public pot și ar trebui să fie astfel întocmite încât datoriile (cheltuielile) guvernelor să fie comparabile cu cheltuielile pentru consum și/sau investițiile acestora. Asfel s-ar limpezi diferența dintre deficitele din care sunt finanțate investițiile și deficitele din care est finanțat consumul curent… Și, mai presus de orice, ar trebui pregătite rapoarte pe generații în mod regulat, pentru a clarifica implicațiile intergeneraționale ale politicii curente”[11].
Bibliografie folosită
- Ferguson, Niall, Marele declin. Cum decad instituțiile și mor economiile, traducere de Lucia Popovici, Iași, Polirom, 2014
- Rechea, Călin, Sistemul de plăţi TARGET2, o capcană fără ieşire pentru băncile centrale din Zona Euro?, în Ziarul Bursa, 10 iunie 2019
- Rechea, Călin, Valurile datoriilor din ultimii 50 de ani au creat condiţiile pentru furtuna perfectă, în Ziarul Bursa, 23 decembrie 2019
- * * *, SUA ar putea deveni prima ţară occidentală care intră în default după Germania nazistă în 1933, Mediafax, 14 octombrie 2013
[1] Sursa: site-ul www.Economica.net, vizitat pe 8 februarie 2015[2] * * *, SUA ar putea deveni prima ţară occidentală care intră în default după Germania nazistă în 1933, Mediafax, 14 octombrie 2013
[3] M.G., Explozia datoriei globale va împovăra pe toată lumea, în Ziarul Bursa, 24 aprilie 2019
[4] A.I., Datoria globală va atinge un nou record, de peste 257.000 de miliarde de dolari, în Ziarul Bursa, 14 ianuarie 2019
[5] Călin Rechea, De ce se învârte tiparniţa Federal Reserve cu cea mai mare viteză din ultimii zece ani?, în Ziarul Bursa, 9 decembrie 2019
[6] Călin Rechea, Datoria publică a Statelor Unite a atins un nou record în anul fiscal 2019, în Ziarul Bursa, 3 octombrie 2019
[7] Niall Ferguson, Marele declin. Cum decad instituțiile și mor economiile, traducere de Lucia Popovici, Iași, Polirom, 2014, p. 48
[8] Călin Rechea, Sistemul de plăţi TARGET2, o capcană fără ieşire pentru băncile centrale din Zona Euro?, în Ziarul Bursa, 10 iunie 2019
[9] Niall Ferguson, Op. cit., p. 54
[10] Călin Rechea, Valurile datoriilor din ultimii 50 de ani au creat condiţiile pentru furtuna perfectă, în Ziarul Bursa, 23 decembrie 2019
[11] Niall Ferguson, Op. cit., pp. 54-55
