Emilian M. Dobrescu

21 de curiozitățí despre această țară

            1. Noua Zeelandă este situată în Cercul de Foc al Oceanului Pacific, cea mai întinsă și mai activă zonă vulcanică de pe Terra, concentrând 62% dintre vulcanii activi existenți în prezent[1]. În nordul țării se află nu mai puțin de 16 vulcani subacvatici, iar unul dintre cele mai mari orașe ale țării, Auckland, este ridicat pe un câmp presărat cu 53 de vulcani; în Auckland, ultima erupție s-a petrecut în urmă cu aproximativ 600 de ani.

            2. În orice parte a Noii Zeelande te-ai afla, nu vei fi niciodată la o distanță mai mare de 128 km de mare. Astfel, nu este surprinzător că una din trei gospodării din Auckland deține o barcă.

            3. Locul cu cel mai lung nume din lume se află în această țară. Este vorba de dealul Taumatawhakatangihangakoauauotamateapokaiwhenuakitanatahu, din regiunea Hawke’s Bay. Această denumire spune o întreagă poveste într-un singur cuvânt: este vorba de povestea lui Tamatea, un șef de trib și explorator cunoscut – pe când trecea prin zonă, Tamatea și oamenii săi au fost implicați într-o bătălie în urma căreia fratele șefului de trib a fost omorât. Îndurerat, Tamatea a rămas o vreme în acel loc și în fiecare dimineață mergea pe colină pentru a cânta la Kouau, un soi de flaut maori. Numele dealului se traduce prin propoziția „denumirea care indică dealul pe care Tamatea, șeful de trib puternic și renumit, a cântat un cântec de jale la flaut în memoria fratelui său”.

            4. Potrivit organizației Transparensy International, Noua Zeelandă este țara cu cel mai mic nivel al corupției din lume (la egalitate cu Danemarca).

            5. Noua Zeelandă are trei limbi oficiale: engleza, maori și limbajul neozeelandez al semnelor, folosit de persoanele cu deficiențe de auz.

            6. În 1893, Noua Zeelandă a devenit prima țară care a acordat femeilor dreptul de a vota.

            7. Strada Baldwin, din orașul Dunedin, este cea mai abruptă stradă din lume: are 350 m lungime și o înclinație de 35%, înălțându-se cu un metru peste nivelul mării la fiecare 2,8 m de drum.

            8. Celebra trilogie „Stăpânul inelelor” a fost filmată în Noua Zeelandă: cele trei filme au adus bugetului țării aproximativ 200 de milioane de dolari. Guvernul neozeelandez chiar a creat în 2001, temporar, un ”minister al Stăpânului inelelor”. Preluat de ministrul Energiei de la acea vreme, misiunea ministerului era să se asigure că țara câștigă atât la capitolul imagine, cât și financiar de pe urma filmărilor.

            9. În Noua Zeelandă există mai multe formații de cântăreți la cimpoi decât în orice altă țară din lume, inclusiv Scoția.

            10. Pista aeroportului Gisborne este tăiată de-a curmezișul. De aceea, de multe ori, fie trenul, fie avionul trebuie să oprească pentru a lăsa celălalt mijloc de transport să treacă.

            11. Singurele mamifere originare din Noua Zeelandă sunt liliecii, restul mamiferelor care trăiesc aici fiind introduse de populația maori și de europeni.

            12. Aici există mai multe specii de pinguini decât în orice alt loc de pe planetă.

            13. Kiwi, o pasăre care nu poate zbura, este simbolul național al Noii Zeelande. Oul păsării kiwi este unul dintre cele mai mari din lume, raportat la dimensiunea păsării-adult. Un ou reprezintă aproximativ 20% din dimensiunea corpului femelei.

            14. Kea, o altă pasăre originară din Noua Zeelandă, este renumită pentru inteligența și curiozitatea ei. Dar, această pasăre le provoacă și multe neplăceri neozeelandezilor deoarece obișnuiește să fure ștergătoarele de parbriz și cauciucurile care izolează geamurile mașinilor, pe care le roade. De asemenea, păsării îi place să scotocească prin gențile lăsate nesupravegheate.

            15. Aici nu există șerpi de uscat.

            16. În Noua Zeelandă trăiește weta gigantică (Deinacrida), cea mai grea insectă din lume: creatura, care arată ca un gândac, este înrudită cu greierii. Poate cântări peste 70 de grame și este mai grea decât o vrabie. Fiind atât de grea, nu poate să zboare și nici să sară.

            17. Tot aici se găsește și un melc uriaș carnivor. Creatura face parte din specia Powelliphanta și se hrănește cu râme și uneori cu alți melci.

            18. În Noua Zeelandă a existat o specie de păsări gigantice, numite moa; acestea au dispărut acum aproximativ 600 de ani, la două secole de la sosirea Oamenilor pe insulă. Păsările moa aveau 3,6 m înălțime și cântăreau aproximativ 230 kg – odată cu ele a dispărut și vulturul lui Haast, care se hrănea cu păsări moa.

            19. Pionierul chirurgiei plastice, Harold Gillies, a fost neozeelandez. La fel și fizicianul Ernest Rutherford, primul Om care a divizat atomul, considerat părintele fizicii nucleare. Tot Rutherford a descoperit protonul. Pentru munca sa, a primit în 1908 Premiul Nobel pentru chimie.

            20. Edmund Hillary, primul om care a ajuns pe vârful Everetst era neozeelandez, nu britanic, așa cum se crede în general. Hillary s-a născut la 20 iulie 1919, în Auckland.

            21. În Oceanul Pacific, la cca 3.000 km de coasta de est a Noii Zeelande, se află Point Nemo sau „cimitirul navelor, rachetelor și stațiilor spațiale”; aici sunt depozitate peste 260 de vehicule spațiale scoase din uz, printre care stația sovietică MIR.

 

”Am învins din nou virusul”

            Pe 5 octombrie 2020, premierul Jacinda Ardern a anunţat ridicarea restricţiilor dispuse la Auckland pentru a combate al doilea val epidemiologic, afirmând că ţara sa „a învins din nou virusul. Primul val de coronavirus a fost foarte probabil complet pus sub control la sfârşitul lunii mai 2020 în urma unei izolări stricte la nivel naţional. Iar arhipelagul a înregistrat apoi o remarcabilă serie de 102 zile fără contaminare locală” [2].

            Un nou focar epidemiologic a fost descoperit în august 2020, în cel mai mare oraş al ţării, ceea ce a determinat autorităţile să dispună pentru cei un milion şi jumătate de locuitori din Auckland noi măsuri de izolare care au durat trei săptămâni, până la începutul lui septembrie 2020. Pentru că nici un nou caz nu a mai fost confirmat în acest mare oraş de 12 zile, de la 23 septembrie 2020, primul ministru Jacinda Ardern a afirmat că epidemia este acum sub control şi le-a mulţumit locuitorilor care au fost nevoiţi să suporte o nouă izolare: ”Locuitorii din Auckland şi neozeelandezii s-au ţinut de un plan care a funcţionat de două ori. Ei au învins din nou virusul”, a afirmat lidera laburistă.

            Jacinda Ardern a adăugat că, începând de pe 30 septembrie 2020, seara, nivelul de alertă de la Auckland a fost redus la 1, ca în restul ţării: acesta înseamnă că s-au ridicat toate restricţiile în privinţa adunărilor publice.

          Bicicleta care merge pe apă

            În 2018, prototipul unei hidrobiciclete realizate de compania Manta5, din Noua Zeelandă, a adunat 350 de milioane de vizionări în social media[3]. Și mai impresionantă a fost performanța reușită în 2021, la Consumer Electronic Show (CES), unde hidrobicicleta a fost numărul 1 pe Google în topul căutărilor referitoare la CES 2020.

            Manta5 XE-1 este o bicicletă cu motor electric al cărui nivel de putere poate fi reglat. Cadrul este din aluminiu folosit în aviație, iar flotabilitatea este asigurată de folii din fibră de carbon asemănătoare celor folosite de ambarcațiunile cu pânze care participă la America’s Cup. Cu XE-1, un ciclist bine antrenat poate atinge pe apă o viteză maximă de 22 km/h, în condițiile unei autonomii de 4,5 ore. 

            Hidrobicicleta are masa 31 kg și costă 7.990 de euro. Potrivit companiei producătoare, Manta5, înființate în 2011 de omul de afaceri Guy Howard-Willis, acesta a avut un vis (la propriu) în care mergea pe apă pe o bicicletă, senzația fiind aceeași ca la mersul pe teren accidentat cu un mountain bike. Guy și-a transformat visul în realitate: „De la bun început, mi-am dorit ca hidrobicicleta să lanseze un nou sport acvatic. Poți face curse cu hidrobicicleta, și dacă poți face curse cu ea, atunci este un produs competitiv, și dacă e competitiv, ar putea da naștere unei noi discipline olimpice. Acolo vreau să ajungem, la Olimpiadă”, spune Howard-Willis, care este fondatorul Torpedo7, cel mai mare retailer cu articole sportive pentru activități în aer liber din Noua Zeelandă.

            În prezent, Manta5 se află în expansiune în Europa și SUA și se pregătește de listare la bursă pentru sfârșitul lui 2021, ținta de venituri pentru anul 2023 fiind de 300 de milioane de dolari.

          Cea mai gravă recesiune economică în 2020

            Este prima recesiune din Noua Zeelandă de la crizele financiare mondiale din 1987 și 2008[4]. În 2020, PIB-ul țării a scăzut cu 12,2% între aprilie și iunie, odată cu blocarea și închiderea frontierelor. Deși guvernul speră că răspunsul său la pandemie va duce la o recuperare rapidă, economia va fi probabil o problemă cheie la alegerile din octombrie 2020, care au fost amânate după o creștere neașteptată a cazurilor Covid-19 în luna august.

            Purtătorul de cuvânt al Stats NZ, Paul Pascoe, a declarat că măsurile implementate începând cu 19 martie 2020 au avut un impact imens asupra unor sectoare ale economiei: ”Industriile precum comerțul cu amănuntul, cazare și restaurante, precum și transporturile au înregistrat scăderi semnificative ale producției, deoarece acestea au fost cel mai direct afectate de interdicția internațională de călătorie și de blocarea strictă la nivel național”, a spus el.

            Premierul Jacinda Ardern a declarat că succesul în suprimarea virusului va contribui probabil la recuperarea perspectivelor economice. Unii economiști prezic, de asemenea, o recuperare rapidă, din cauza răspunsului puternic al Noii Zeelande la virus. “Ne așteptăm ca scăderea record a PIB-ului trimestrial din iunie să fie urmată de o creștere record în trimestrul din septembrie 2020“, a declarat economistul principal al Westpac, Michael Gordon.

            Gestionare exemplară a pandemiei de Covid-19

            La începutul lunii august 2020, oficialități din domeniul Sănătății au anunțat că Noua Zeelandă a marcat 100 de zile fără transmitere comunitară a coronavirusului[5]. Cele 23 de cazuri active de Covid-19 în ţară au fost detectate la frontieră şi sunt tratate în centre de izolare, fără a avea vreo treabă cu cetățeni țării. Noua Zeelandă are 1.569 de cazuri confirmate şi suspecte de Covid-19 şi 22 de decese asociate coronavirusului.

            Primul caz “importat” de coronavirus, cunoscut în Noua Zeelandă, a fost înregistrat la 26 februarie, iar ultima transmitere comunitară a fost detectată la 1 mai. Țara şi-a închis graniţele pentru toată lumea, cu excepţia rezidenţilor şi a cetăţenilor săi, la 19 martie. Carantina la nivel naţional a început la scurt timp, pe data de 25 martie, iar aproape toate companiile au fost închise. Același lucru s-a întâmplat și în cazul școlilor, iar oamenii au fost obligați să stea în case pentru a evita răspândirea coronavirusului. După doar cinci săptămâni,, Noua Zeelandă a început să ridice încet-încet restricţiile, iar pe 8 august 2020, doar graniţele mai erau închise.

            După un an de zile însă, urmând exemplul vecinei sale Australia, Jacinda Ardern, prim-ministrul Noii Zeelande, a declarat că țara intră în lockdown total după ce s-a înregistrat un singur caz de COVID-19 cu varianta Delta[6]. Premierul a spus că toată populația va trebui să rămână în case Timp de trei zile astfel că și afacerile vor fi închise, excepție făcând magazinele esențiale.

            Directorul general al sănătății, Ashley Bloomfield, a spus că este vorba despre un bărbat în vârstă de 58 de ani care nu era imunizat și care călătorise în alte părți ale țării, dar și peste graniță. „Suntem una dintre ultimele țări din lume care au varianta Delta în comunitatea noastră”, a declarat Ardern. „Suntem în măsură să învățăm din experiența din străinătate, ce acțiuni funcționează și ce acțiuni nu funcționează”.

Insula Henderson – paradisul poluat

Această insulă se află aproximativ la jumătatea drumului dintre Noua Zeelandă și Chile[7], un punct minuscul în Oceanul Pacific de Sud, fiind una dintre cele patru insule care alcătuiesc Grupul insular Pitcairn.

În 1789, răzvrătiții de pe vasul HMS Bounty și-au căutat aici un adăpost, stabilindu-se în final pe Insula Pitcairn, situată la aproximativ 190 km de Henderson. Pitcairn este singura insulă locuită din acest grup; pe Insula Henderson nu locuiește nimeni. Oamenii de știință fac aici vizite ocazionale, iar populația de pe Insula Pitcairn este în scădere. Turiștii care vin aici sunt foarte puțini. Totuși, Insula Henderson nu este neatinsă de influența Oamenilor.

Plajele virgine ar fi trebuit să fie imaculate, dar sunt pline de gunoi: plase de pescuit și resturi, sticle de apă și bucăți mari de plastic: cercetătorii estimează că aici se află în jur de 38 de milioane de bucăți de plastic, care cântăresc câteva zeci de tone; resturile sunt împrăștiate de-a lungul țărmului – cele mai multe resturi (aproximativ 68%) nici măcar nu sunt vizibile, fiind îngropate în nisip. Fiecare metru pătrat al plajelor de pe Insula Henderson conține între 20 și 670 de bucăți de plastic la suprafață și între 50 și 4.500 de bucăți îngropate la o adâncime de până la 10 cm. În jur de 3.750 de bucăți de resturi sunt aduse pe plaja de nord a insulei în fiecare zi.

Astfel, insula Henderson înregistrează cea mai mare densitate de poluare cu mase plastice din lumea întreagă, aduse/adăpostite/îngămădite aici Curentului Pacific de Sud – un curent oceanic ce se rotește între Australia și America de Sud; are drept graniță Ecuatorul, iar mișcarea sa de rotație adună gunoi și mase plastice din Pacificul de Sud și de la țărmurile continentelor din emisfera sudică, depozitându-le pe țărmul Insulei Henderson[8].

Studiul a fost coordonat de Jennifer Lavers, om de știință la Universitatea din Tasmania, care a stabilit că sursa gunoiului de pe insula Henderson se află în 24 de țări de pe continentele învecinate, Asia, Australia și Amerca de Sud. După ce masele plastice ajung pe insulă, iradierea acestora cu raze solare ultraviolete face ca plasticul să se fărâmițează în sute și chiar mii de bucăți. Unele dintre ele au mai puțin de 2 mm. Bucățile sunt îngropate în nisip și devin parte a solului insulei pentru totdeauna.

Insula Henderson a fost inclusă în patrimoniul UNESCO în 1988: paradoxal, site-ul UNESCO încă descrie insula ca fiind „unul dintre puținele atoluri (insule formate din schelete de corali) din lume a cărui ecologie a rămas neatinsă de prezența Oamenilor”.

Insula vecină Nauru

Este o mică țară insulară situată în Oceanul Pacific, cu o suprafață de doar 21 kmp[9]: este cel mai mic stat din Pacificul de Sud și al treilea cel mai mic stat, după suprafață. Insula a fost locuită timp de cel puțin 3.000 de ani de micronezieni și polinezieni, care au rămas izolați de civilizația occidentală până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când teritoriul a fost anexat și colonizat de către Imperiul German: europenii au descoperit aici zăcăminte de fosfat, iar mica insulă a devenit o mare mină de suprafață, exploatată de puterile coloniale străine. După ce Nauru și-a câștigat independența, în 1968, mineritul s-a intensificat. Însă, după ce cea mai mare parte a fosfatului a fost extrasă, economia insulei s-a prăbușit.

În procesul de exploatare a fosfatului, care era folosit pentru fertilizarea terenurilor agricole din locuri îndepărtate, țara și-a făcut propriul sol infertil. Astăzi, insula este un teritoriu sterp, iar 80% din suprafața ei este acoperită de formațiuni calcaroase ascuțite. Zăcământul de fosfat din Nauru este rezultatul acumulării de excremente de pasăre, numite și guano, pe parcursul a mii de ani, iar acest zăcământ bogat de guano se află aproape de suprafață, fapt care face extracția ușoară.

            Germanii au fost primii care au exploatat aceste resurse, înainte ca drepturile de minerit să fie transferate britanicilor printr-un acord. După Primul Război Mondial, Liga Națiunilor a decis ca Nauru să fie administrată de Marea Britanie, Australia și Noua Zeelandă. Ulterior, a fost înființată Comisia Britanică pentru Fosfat, care a preluat drepturile deexploatare a fosfaților.

După ce Nauru și-a câștigat independența, noul guvern a cumpărat de la Australia drepturile de exploatare, iar economia țării a crescut. Profiturile din activitățile miniere au ridicat venitul pe cap de locuitor al lui Nauru la un nivel foarte înalt. Dar, în Timp ce mineritul înflorea, terenul era distrus în mod sistematic: extragerea fosfatului implica îndepărtarea solului de la suprafață și prelevarea fosfatului de pe coralul antic. Tot ce a rămas după exploatare au fost niște coloane înalte de coral și depresiuni inegale, care nu pot fi utilizate pentru locuire sau agricultură.

Exploatările miniere au afectat și viața marină din jurul insulei, deoarece scurgerile de nămol și fosfat au contaminat apele: când zăcământul de fosfat s-a epuizat, trustul care se ocupa de operațiunile de minerit a început să aibă probleme financiare. Trustul a făcut, de asemenea, o serie de investiții proaste (inclusiv în hoteluri în alte țări și în compania aeriană Air Nauru), care nu au generat niciodată profit.

Disperate să găsească o sursă de venit, autoritățile din Nauru au început să vândă pașapoarte cetățenilor străini și să primească refugiați de război pe care alte țări i-au refuzat. Acest lucru a dus la crearea de către Australia, în 2001, a Centrului de detenție Nauru, care este și astăzi o sursă semnificativă de venit și locuri de muncă pentru țară; nu numai solul și economia au fost distruse de minerit. Locuitorii din Insula Nauru, mulți dintre ei obezi, sunt printre cei mai bolnavi din lume, afectați de diabet și hipertensiune arterială; puțini trec de vârsta de 60 de ani.

            Înainte ca țara să-și câștige independența, aici exista o cultură a pescuitului și a agriculturii, iar oamenii se hrăneau cu pește proaspăt, fructe și legume cultivate pe plan local. După ce și-au dat seama că pot face bani mai ușor din extragerea fosfatului, oamenii au abandonat agricultura și au început să importe alimente conservate și congelate. Drept rezultat, Nauru are cele mai mari rate de obezitate și de diabet din lume: 94% dintre locuitorii săi sunt supraponderali, în timp ce 72% sunt obezi. Peste 40% din populație are diabet de tip 2, precum și alte afecțiuni grave, precum boli renale și boli de inimă.

            Insula Nauru mai exportă și acum cantități mici de fosfat, dar veniturile obținute nu sunt suficiente pentru a susține populația: ajutorul străin – în principal din partea Australiei, Taiwanului și Noii Zeelande – este singurul care îi menține pe acești Oameni în viață.

            Interzicerea terapiei de conversie LGBT

Pe 30 august 2021, Parlamentul țării a votat o lege care pedepsește cu până la 5 ani de închisoare practicile care vizează schimbarea orientării sexuale sau identității de gen a unei persoane, cunoscute drept terapie de conversie LGBT[10]. Măsurile propuse urmăresc oprirea acestor practici care „au efecte negative” și „nu funcționează”, a spus ministrul Justiţiei, Kris Faafoi: „Practicile de conversie nu îşi au locul în Noua Zeelandă modernă. Sunt bazate pe convingerea falsă că orientarea sexuală a oricărei persoane, identitatea de gen sau exprimarea genului este greşită şi are nevoie să fie reparată, medicii specialiști, liderii religioși și activiștii pentru drepturile omului sunt, de asemenea, împotriva acestor practici dăunătoare şi cu potenţial de a perpetua prejudecăţile, discriminarea şi abuzul faţă de membrii comunităţii curcubeu”.

Potrivit noii legislaţii, oricine realizează astfel de practici asupra unei persoane cu vârstă mai mică de 18 ani sau asupra uneia care nu are capacitate de decizie poate primi o pedeapsă de până la 3 ani de închisoare. Practicile de conversie care cauzează leziuni grave pot fi pedepsite cu până la 5 ani de închisoare.

Astfel de legi au mai fost adoptate în Canada, Marea Britanie şi Australia; SUA nu au interzis prin lege terapia de conversie, dar unele state, inclusiv California, Colorado, New York, Washington şi Utah, interzic practica aceasta într-o anumită măsură. Cu obiectivul de a schimba orientarea sexuală a unei persoane sau identitatea de gen, terapia de conversie poate include discuţii, hipnoză, şocuri electrice şi tratament post-factum. În cazuri extreme, a fost raportat că poate fi vorba despre exorcism şi „viol corectiv”, în cazul lesbienelor; oprirea terapiei de conversie a fost una dintre promisiunile făcute de prim-ministrul neozeelandez Jacinda Ardern în campania pentru al doilea mandat obţinut în 2020.

Maori și cravata

            Co-președintele Partidului Maori din Noua Zeelandă, Rawiri Waititi a fost dat afară din plenul Parlamentului țării pentru că a refuzat să poarte cravată[11]: „Nu este vorba despre cravate, ci despre identitate culturală”, a spus Waititi la ieșirea din camera Parlamentului. Waititi a insistat că a ales să poarte „ținuta de business maori” în cameră, în timp ce președintele Camerei, Trevor Mallard, a spus că, deoarece acest lucru nu e în conformitate cu codul vestimentar al Parlamentului, nu va fi chemat să vorbească. Waititi și-a a continuat totuși discursul, dar i s-a cerut să părăsească sala.

            Codul vestimentar cere ca toți bărbații să poarte cravată în plenul Parlamentului. Cu toate acestea, Waititi a decis să poarte în schimb un colier „pounamu”ori, care face parte din cultura maori. Nu este prima dată când Waititi este expulzat din camera de dezbatere a parlamentului din Noua Zeelandă din cauza refuzului său de a respecta codul vestimentar. Anul trecut, co-președintele partidului Maori a fost rugat să plece din același motiv. Waititi a descris anterior cravatele drept „un laț colonial”: în primul său discurs în fața parlamentului, Waititi a spus în maori: „Ia-mi lațul de la gât, ca să-mi cânt cântecul”.

            Noul vechi premier

            Jacinda Ardern a obţinut încă un mandat de prim-ministru al Noii Zeelande,  Partidul pe care l-a reprezentat, Laburist, câştigând alegerile parlamentare desfăşurate în această ţară pe 16 octombrie 2020[12]: rezultatele după numărarea a 98% din voturi arată că Partidul Laburist deţine 64 dintre cele 120 de locuri în forul legislativ şi a format singur guvernul. Partidul Naţional (opoziţia de centru-dreapta) a obţinut doar 27% din sufragii, ceea ce înseamnă 35 de mandate parlamentare.

            Pachetul ”Vacanțe surpriză”

            La începutul toamnei lui 2020, Air New Zealand a lansat programul “Mystery Breaks”, unde călătorii plătesc o taxă fixă ​​pentru a rezerva un pachet întreg de vacanţă la care află destinația abia cu două zile înainte de plecare[13].

            Vacanţele supriză care încep de la 422 de dolari, permit călătorilor să aleagă din trei niveluri – Great, Deluxe sau Luxury – locurile unde doresc să călătorească, dar şi cele în care nu sunt interesaţi să meargă. Compania aeriană zboară către 20 de destinaţii din Noua Zeelandă.

            Noua Zeelandă a reuşit să învingă coronavirusul, dar rezidenţii nu pot călători în afara ţării, cu excepţia câtorva state australiene, fără a intra în carantină sau a lua alte măsuri de securitate la întoarcere. 

            Pasărea tuturuatu

            Este o pasăre endemică din Noua Zeelandă, fiind cunoscută pentru atitudinea ei prietenoasă[14]: această trăsătură, precum și faptul că își amplasează cuiburile pe pământ, o fac extrem de vulnerabilă în fața prădătorilor. Păsările tuturuatu supraviețuiesc pe aceste meleaguri îndepărtate ale Terrei de la 1880, de când sunt cunoscute într-o colonie izolată situată pe Insulele Chatham, aflate la 650 km de Noua Zeelandă.

            O colonie de astfel de păsări a fost introdusă cu succes în 2007 și pe Insula Mana, din apropiere de coasta Insulei de Nord. Însă, doar câțiva ani mai târziu, un singur șobolan a distrus jumătate din populația coloniei, iar restul păsărilor au murit la scurt Timp din cauza unor „complicații”. După dezastrul din 2007, grupurile de conservare au evitat să mai reintroducă aceste păsări până când situația cu rozătoarele nu a fost rezolvată. În aprilie și mai 2020 au încercat din nou, transportând 29 de păsări tinere pe insulă, care au necesitat chiar aprobare guvernamentală din cauza restricțiilor de călătorie impuse de pandemia de coronavirus.

            Păsările au fost marcate cu brățări colorate, dar nu au fost monitorizate: în iulie 2020 întreaga populație a dispărut din nou, ori fiind ucisă de prădători, ori zburând spre continent. ”Sincer nu știm ce le face să plece. Poate o singură pasăre a decis să zboare spre continent și restul au urmat-o – poate fi vorba despre un comportament aleatoriu, dar nu suntem siguri”, a spus liderul grupului de recuperare, Dave Houston.

            O echipă specială de recuperare a fost stabilită pentru a captura din nou câteva exemplare din ultimii supraviețuitori ai unui stol de păsări pe cale de dispariție. Acestea au dispărut fără urmă de pe o insulă lipsită de prădători din Noua Zeelandă, în timpului carantinei impuse din cauza pandemiei de coronavirus. Mai există doar 250 de păsări „tūturuatu” în sălbăticie…

 

          Săptămâna de lucru de 4 zile

            La începutul lunii decembrie 2020, Compania Unilever a anunțat că va testa până în decembrie 2021 săptămâna de lucru de patru zile în Noua Zeelandă, angajații putând alege zilele în care lucrează și cele în care vor să fie liberi[15]. Cei 81 de mebri ai staff-ului Unilever din Noua Zeelandă vor primi salariul integral, iar efectele noii măsuri vor fi monitorizate de  Universitatea de Tehnologie din Sydney (Australia). Dacă procesul decurge bine, compania a anunțat că ar putea decide implementarea la scară largă a săptămânii reduse de lucru.

            Înaintea Unilever, și compania neozeelandeză Perpetual Guardian, ce oferă consultanță privind gestionarea averilor, a derulat un experiment similar. Procesul a fost încununat de succes, iar firma a decis să treacă permanent la săptămâna de lucru de patru zile. Și alte companii mari de la nivel mondial s-au aliniat trendului. De exemplu, în 2019, filiala din Japonia a Microsoft a decis să închidă birourile în fiecare zi de vineri din august, oferind o zi liberă în plus angajaților.

            Rezultatele au fost încurajatoare: deși Timpul petrecut la muncă s-a redus semnificativ, productivitatea – măsurată ca volum de vânzări pe angajat – a crescut cu aproape 40% față de aceeași perioadă a anului 2018, a anunțat compania. Ca urmare, Microsoft a anunțat că derula în Japonia un nou experiment de acest gen și a cerut și altor companii să se alăture inițiativei. Săptămâna de lucru de patru zile este considerată o modalitate de a îmbunătăți echilibrul între viața profesională și viața personală a angajaților. Unele companii au decis să reducă programul de lucru pentru a reduce nivelul de stres la care sunt supuși salariații în Timpul pandemiei.

            Sărbătoarea națională 

            Anual, pe 6 februarie, în Noua Zeelandă este aniversată semnarea Tratatului de la Waitangi dintre băștinașii Māori și coloniștii britanici: Tratatul stipula înființarea postului de guvernator britanic în Noua Zeelandă, recunoștea propietatea populației Māori asupra pământurilor și bunurilor sale și acorda băștinașilor Māori egalitatea de drepturi față de cetățenii britanici.

            Versiunile în engleză și limba Māori sunt semnificativ diferite și deci nu există consens cu privire la articolele convenite de fapt: din punctul de vedere britanic, tratatul acordă Regatului Unit suveranitatea asupra Noii Zeelande, iar guvernatorului îi acordă dreptul de a conduce țara; în rândurile Māorilor, Tratatul a fost interpretat în mai multe modalități dintre care multe erau în conflict cu interpretarea britanică. După semnarea de la Waitangi, un număr de copii ale Tratatului au circulat în Noua Zeelandă și au fost semnate de mulți alți șefi de trib.

            Până în anii 1970, Tratatul a fost în general ignorat de tribunale și de parlamente, deși el apărea în istoria Noii Zeelande ca un act de generozitate din partea Coroanei: după semnarea Tratatului, Māori au făcut apel la Tratat, fără prea mare succes, pentru dreptul de proprietate asupra pământului sau pentru compensații pentru pierderea pământului și pentru tratamente inechitabile din partea statului. Din anii 1960, Māori au început să atragă atenția asupra nerespectării Tratatului și istoriografia din perioada următoare a pus accentul pe problemele de traducere.

            În 1975, a fost înființat Tribunalul Waitangi, comisie permanentă de anchetă însărcinată cu cercetarea încălcării tratatului de către Coroană sau de către reprezentanții acesteia și cu propunerea unor eventuale rectificări; astăzi, acest tratat este considerat actul fondator al Noii Zeelande ca țară; în ciuda acestui fapt, el este adesea subiectul unor dezbateri aprinse.

            Mulți Māori consideră că monarhia britanică nu și-a respectat angajamentele și au prezentat dovezi în fața Tribunalului, în ciuda punctului de vedere contrar al unor membri ai populației non-Māori, care consideră că Māori dau prea multă atenție Tratatului și că se folosesc de el pentru a obține privilegii speciale. Coroana nu este obligată, în majoritatea cazurilor, să aplice recomandările Tribunalului, dar în unele cazuri a acceptat că Tratatul și principiile lui au fost încărcate: ca rezultate ale acestor recomandări, s-au acordat daune de sute de milioane de dolari în bani și bunuri și s-au prezentat scuze oficiale. 

         

          Vopseaua care înlocuiește panourile solare

            În viitorul apropiat, masivele panouri solare care se montează pe acoperișuri pentru a furniza electricitate vor fi înlocuite de o vopsea specială realizată de cercetătorii din Noua Zeelandă[16]: echipa coordonată de profesorul Nathaniel Davis de la Universitatea Victoria din Noua Zeelandă a realizat o vopsea care are capacitatea extraordinară de a absorbi lumina și de a o transmite mai departe, prin intermediul unor molecule luminiscente. Procedeul este simplu: acoperișul este tratat cu substanța nou descoperită și se montează un sistem de panouri mult mai mici la nivelul jgheaburilor; vopseaua absoarbe lumina și o redirecționează către sistemul de încărcare, transformând energia solară în energie electrică.

            Avantajele sunt numeroase: nu mai este necesară montarea unor panouri de mari dimensiuni, iar costul sistemului implementat de cercetătorii neozeelandezi este mult mai mic – de circa 160 de ori mai ieftin decât metoda folosită în prezent; în plus, vopseaua nu are nevoie de întreținere și are o rezistență de ordinul zecilor de ani. Foarte important, vopseaua inventată de cercetătorii din Noua Zeelandă poate fi integrată și în sistemele actuale de energie solară: „Pe lângă faptul că tehnologia aceasta are un impact deosebit asupra schimbărilor climatice prin folosirea unei energii nepoluante și regenerabile, sistemul nostru va oferi și o reducere substanțială a cheltuielilor dintr-o gospodărie, el fiind capabil să acopere întreg necesarul de curent al unei locuințe”, concluzionează profesorul Nathaniel Davis. Ideea pusă în practică de neozeelandezi nu este nouă, oamenii de știință studiind fenomenul încă din anii ’70, însă, până în prezent, nu a putut fi transformată într-o tehnologie aplicabilă la scară largă.

---

[1] Vezi site-ul https://incredibilia.ro/20-de-curiozitati-despre-noua-zeelanda-a-carei-capitala-sta-pe-53-de-vulcani, postat și vizitat pe 13 decembrie 2020

[2] Vezi site-ul https://evz.ro/prima-tara-din-lume-care-sustine-ca-a-invins-din-nou-virusul-care-a-fost-secretul.html, postat și vizitat pe 5 ocotmbrie 2020

[3] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/bicicleta-care-merge-pe-apa-220511, postat și vizitat pe 27 iunie 2021

[4] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/covid-impinge-noua-zeelanda-cea-mai-grava-recesiune-din-ultimii-ani-183340, postat și vizitat pe 17 septembrie 2020

[5] Vezi site-ul https://www.capital.ro/au-scapat-total-de-covid-prima-tara-in-care-coronavirusul-nu-mai-exista.html, postat și vizitat pe 9 august 2020

[6] Vezi site-ul https://www.kfetele.ro/noua-zeelanda-lockdown-national-dupa-aparitia-unui-singur-caz-de-covid-19-20165010, postat și vizitat pe 17 august 2021

[7] Vezi site-ul https://incredibilia.ro/insula-henderson-paradisul-gunoaielor/, vizitat pe 5 aprilie 2018

[8] Un fenomen similar are loc și în emisfera nordică a Terrei: aici, mase plastice din întreg Pacificul de Nord sunt aruncate pe plaja Kamilo din Insulele Hawaii.

[9] Vezi site-ul https://incredibilia.ro/nauru-minerit-fosfat/?utm_medium=banner&utm_source=onesignal&utm_campaign=pushnotification, postat și vizitat pe 3 octombrie 2020

[10] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/noua-zeelanda-interzice-prin-lege-terapia-de-conversie-lgbt.html, postat și vizitat pe 2 august 2021

[11] Vezi site-ul https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/un-lider-al-partidului-maori-a-fost-dat-afara-din-parlamentul-noii-zeelande-pentru-ca-a-refuzat-sa-poarte-cravata-1449194, postat și vizitat pe 10 februarie 2021

[12] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/jacinda-ardern-obtinut-inca-un-mandat-de-prim-ministru-al-noii-zeelande, postat și vizitat pe 17 octombrie 2020

[13] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/o-companie-aeriana-ofera-zboruri-spre-destinatii-necunoscute-de-turisti, postat și vizitat pe 20 octombrie 2020

[14] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/natura/19410995-o-intreaga-colonie-de-pasari-rare-a-disparut-fara-urma-oamenii-de-stiinta-din-noua-zeelanda-sunt-contrariati, postat și vizitat pe 13 iulie 2020

[15] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/unilever-testeaza-in-noua-zeelenda-saptamana-de-lucru-de-4-zile.html, postat și vizitat pe 2 decembrie 2020

[16] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/vopseaua-care-inlocuieste-panourile-solare-188093, postat și vizitat pe 19 ocotmbrie 2020