by Büsra Öztürk

In the vibrant city of Istanbul, the Future Leaders Executive Program welcomed a distinguished guest, one of the most successful head of government of the Nordic world in decades: H.E. Kjell Magne Bondevik, the former Prime Minister of Norway. With a deep understanding of the interconnectedness of ethics, religion, and politics, Bondevik shared his invaluable insights on the relevance of ethical principles in a successful political career.

Kjell Magne Bondevik is a Lutheran priest and former politician. Since 2006, he is leader of the Oslo Centre for Peace and Human Rights. Excellency Bondevik served as the State secretary from October 1972 to August 1973, at the Office of the Prime Minister, and as the  Councillor of State from June 1983 to May 1986 (Chief of the Ministry of Church and Education). He was appointed deputy to the Prime Minister from October 1985 to May 1986. He served as the Norway’s Minister of Foreign Affairs from October 1989 to November 1990. Finally, Excellency Bondevik got the Prime Minister office from October 1997 to March 2000, and from October 2001 to October 2005.

Drawing from his profoundly rich professional and personal journey, Bondevik emphasized three fundamental values that are essential for political leaders to uphold. Firstly, he highlighted the significance of human dignity, which serves as the foundation for human rights as enshrined in the UN Human Rights Declaration. Recognizing the inherent worth of every individual is crucial in shaping policies that promote equality and justice.

Secondly, Bondevik emphasized the commandment of love; highlighting the importance of fostering a sense of compassion and empathy in political leadership. The principle of loving one’s neighbour as oneself holds relevance in private but even more in public domain including the realm of politics, where understanding and cooperation are essential for the well-being of society.

Moreover, Bondevik’s experience as a member of the standing committee on Finance equipped him with valuable skills that he successfully utilized during his tenure as Prime Minister. He stressed the significance of compromise, communication, and coordination—the three C’s—for effective coalition cooperation. Respecting and collaborating with individuals from different political parties is vital in fostering constructive governance.

Human Rights should never be a poster child for empty promises

Reflecting on his own choices and moral convictions, Bondevik recounted an instance where he declined an invitation from former leaders George W. Bush and Tony Blair to join the military intervention in Iraq. He cited two reasons for his decision: a political concern regarding the absence of a UN mandate and the violation of international law, as well as an ethical perspective on the necessity of exhausting peaceful means before resorting to the use of force. He pointed out the injustice of the situation, highlighting those subsequent investigations found no evidence of weapons of mass destruction in Iraq.

Looking towards the future, Bondevik expressed his concern about the possibility of a war between Russia and the rest of the world, emphasizing the importance of diplomatic efforts and peaceful resolutions. While he believes that democracy is the most suitable political system for all nations, he stressed that it cannot be imposed on countries. True democracy extends beyond free and fair elections and includes the fair treatment and inclusion of minority groups. Creating platforms for meaningful dialogue between leaders and the people is vital for fostering a thriving democratic society.

H.E. Kjell Magne Bondevik’s participation in the Future Leaders Executive Program provided an invaluable opportunity for emerging leaders to gain insights into the intersection of ethics and politics. His experiences and wisdom shed light on the essential values and principles that can guide aspiring leaders on their path to success, ensuring a more inclusive, compassionate, and just future.

As the event draw to a close, H.E. K.M. Bondevik and President of ICYF, Taha AYHAN (as a principal host to the event) jointly expressed what all participants had already concluded throughout the day: that the Future Leaders Executive Program offers a unique setting and the winning narrative. Excellency Bondevik and President Taha both agreed that this particular format – in which an established experience meets the new passions, drives, rhythms and colours through cross generational leaders’ talks – represents a once-in-a-lifetime opportunity for emerging leaders from verities of environments: the state, intergovernmental, and corporate sectors of all meridians.

The mesmerising ship of insights and wisdom gets a full swing sail once again. Its spring semester closing port of call awaits before too long, with a serving Prime Minister of Montenegro, Mr. Abazovic, and the International Liberal President, Ms. Al Haité (on 23^rd and 24^th June).  

Büsra Öztürk

MA in Political Science | MA in Communication Sciences and Journalism | Research Fellow at OSCE | former Teaching assistant at the Department of Government in Vienna | Student of Law (focusing on Intl Human Rights and Humanitarian Law). Ms. Öztürk is the IFIMES Information Officer that follows the Austrian political affairs as well as the Intl FORAs based in Vienna.

Emilian M. Dobrescu

Banca Centrală Europeană (BCE)

Dobânda de referință era încă 0 (zero) în 2021…

Consiliul guvernatorilor BCE a decis pe 22 iulie 2021 că rata dobânzii la operaţiunile principale de refinanţare, ca şi ratele dobânzilor la facilitatea de creditare de ultimă instanță şi la facilitatea de depozit vor rămâne nemodificate la nivelurile de 0,00%, respectiv de 0,25% şi de minus 0,50%.

Guvernatorii BCE „se așteaptă ca ratele dobânzilor de referință să rămână la nivelurile actuale sau la niveluri inferioare până când va vedea că inflaţia se apropie de 2% cu mult înainte de orizontul său de proiecţie şi consideră că progresele privind creşterea inflaţiei de bază sunt suficient de avansate pentru stabilizarea la 2% pe termen mediu.

Totodată, Programul Principal de Achiziții de active (APP) va continua în același ritm de 20 de miliarde de euro lunar, ca și cel de achiziții de urgență legat de pandemia coronavirus (PEPP, cu o anvelorpă totală de 1.850 mld. euro), cel puțin până în martie 2022. „Pandemia continuă să provoace incertitudini privind creșterea inflației și trebuie să conservăm condițiile favorabile de finanțare pentru toate sectoarele economiei în această perioadă – este esențial să transformăm impulsul actual de creștere a inflației într-o creștere durabilă, pentru a contracara impactul negativ al pandemiei”, a declarat Christine Lagarde, președinte a BCE, după sedința de politică monetară a băncii.

            Potrivit comunicatului de presă din 28 octombrie 2021, Consiliul Guvernatorilor BCE a decis că rata dobânzii la operaţiunile principale de refinanţare şi ratele dobânzilor la facilitatea de creditare marginală şi la facilitatea de depozit vor rămâne nemodificate la nivelurile de 0,00%, 0,25% şi, respectiv, minus 0,50%[1]. ”În sprijinul ţintei sale simetrice a inflaţiei de 2% şi în concordanţă cu strategia sa de politică monetară, Consiliul guvernatorilor anticipează menţinerea ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE la nivelurile actuale sau la niveluri inferioare până când va observa că inflaţia atinge nivelul de 2% mult înainte de sfârşitul orizontului său de proiecţie şi de o manieră durabilă pentru restul orizontului de proiecţie şi consideră că progresele realizate la nivelul inflaţiei de bază sunt suficient de avansate pentru a fi în concordanţă cu stabilizarea inflaţiei la nivelul de 2% pe termen mediu; aceasta poate implica, de asemenea, o perioadă tranzitorie în care inflaţia se situează moderat deasupra ţintei”, a subliniat BCE.

Politica BCE

Aflată pe 3 noiembrie 2022 la Riga (Letonia), pentru a ține o conferință pe problem bancare, Christine Lagarde, președinta BCE, a recunoscut că BCE a fost „influențată de consecințele” acțiunii Fed pe piețele financiare[2]: „Nu suntem la fel și nu putem progresa nici în același ritm sau sub același diagnostic al economiilor noastre”.

Christine Lagarde a accentuat rolul unui alt instrument de politică monetară, reducerea deținerilor de eurobonduri, cumpărate în vremea în care se căuta creșterea inflației (prea mică până nu demult, pentru a semnala o creștere economică), prin infuzia de lichidități.

„Suntem pregătiți să ne adaptăm toate instrumentele în cadrul mandatului nostru pentru a ne asigura că inflația revine la ținta noastră pe termen mediu: în acest context, în decembrie 2022 vom prezenta principiile cheie pentru reducerea deținerilor de obligațiuni achiziționate în cadrul portofoliilor noastre de politică monetară”, a conchis președinta BCE.

          Băncile din umbră sau sectorul non-bancar  

            Sectorul non-bancar reprezintă în 2023 jumătate din activele întregului sistem financiar mondial şi trebuie mai strâns reglementat, pentru protejarea stabilităţii sale, arată un studiu realizat de economiştii FMI.

            La rândul ei, BCE a avertizat că riscurile tot mai mari pe care le prezintă așa-numitele „bănci din umbră” – fondurile speculative, administratorii de active, fondurile de pensii și asigurătorii – care au făcut ca reglementările UE să fie „tot mai insuficiente” pentru a preveni declanșarea unei crize de lichidități mai ample în urma unor noi șocuri pe piețele financiare[3]. Luis de Guindos, vicepreședintele BCE, a declarat că există „riscuri sporite pentru sistemul financiar” din partea băncilor din umbră, care rămân mai puțin reglementate decât băncile tradiționale. „Interconectarea dintre sectorul financiar bancar și cel nebancar rămâne ridicată, ceea ce sporește posibilitățile de contagiune”, a subliniat de Guindos, adăugând că sectorul nebancar este expus în special la creșterea ratelor dobânzilor și la scăderea prețurilor activelor.

            În ciuda turbulențelpr bancare din SUA și Elveția, BCE este mai preocupată de riscurile generate de băncile din umbră: sectorul nebancar a crescut rapid în deceniul 2012-2022, mai ales după criza globală din 2008, furnizând în 2022 26% din creditele acordate companiilor nefinanciare din Zona Euro, față de numai 15% în 2008. Activele totale ale sectorului nebancar din Zona Euro au crescut de peste două ori în perioada 2008-2022, ajungând la 31 de miliarde de euro. Această sursă alternativă de finanțare este în avantajul debitorilor corporativi, iar elaborarea de norme pentru funcționarea adecvată a sectorului non-bancar nu a ținut pasul cu riscurile în creștere ale sectorului.

            ”Băncile din umbră” colaborează cu băncile mici, care dețin 70% din totalul împrumuturilor imobiliare comerciale, a căror creștere a fost mai mult decât triplată după 2021…

          Creșterea ratei economisirii în yuani

Aproape o treime din băncile centrale ale lumii intenţionează să includă yuanul, moneda națională a Chinei, în rezervele lor, confirmând puterea celei de a doua cea mai mare economii a lumii, respectiv a monedei acesteia[4]. 30% dintre băncile centrale intenţionează să îşi mărească deţinerile de yuani în următoarele 12-24 de luni, față de nivelul de doar 10% cât era în 2020, potrivit sondajului anual „Global Public Investor”, publicat de institutul de cercetări OMFIF din Londra. Pe de altă parte, 20% dintre băncile centrale intenţionează să-şi reducă deţinerile de dolari în următoarele 12-24 de luni, iar 18% vor să le diminueaze pe cele în euro. Ponderea dolarului în rezervele internațioale a  scăzut la sfârșitul lui 2020 la cel mai redus nivel după 1995. Totodată, circa 14% din băncile centrale vor să îşi reducă deţinerile de datorii suverane din Zona Euro, intenție pusă mai ales pe seama dobânzilor negative ale Băncii Centrale Europene.

Numai 59% dintre băncile centrale ar folosi mai mult de 30% din rezervele lor în eventualitatea unui şoc valutar grav, în timp ce 45% dintre fondurile de pensii investesc în aur, cu mult peste proporţia de 30% din sondajul pentru anul 2020.

Tendința de creștere a influenței yuanului este sigură, în ciuda confuntărilor dintre guvernele occidentale şi China. Influența ar putea fi puternică mai ales în Africa, unde aproape jumătate dintre băncile centrale intenţionează să îşi mărească rezervele de yuani.

Pe de altă parte, 75% dintre băncile centrale consideră că politicile monetare au o influenţă excesivă pe pieţele financiare. Totuși, doar 40% dintre băncile centrale cred că aceste politici trebuie să fie regândite în mod activ.

            Top of Form

Bottom of Form

Băncile centrale, fondurile suverane şi fondurile publice de pensii controlează active record de 42.700 de miliarde de dolari; rezervele băncilor centrale au crescut ăn 2020 cu 1.300 de miliarde de dolari, la un nou maxim de 15.300 de miliarde de dolari.

Euro digital

Banca Centrală Europeană (BCE) a lansat cel mai important proiect al său de la introducerea monedei europene: euro digital[5]. Proiectul a început cu o fază de evaluare, urmată de teste. Dacă evaluarea și testarea decurg bine, euro digital ar putea ajunge pe piață în 2025, oferind oamenilor un nou mijloc de plată.

„O Europă suverană are nevoie de soluţii de plăţi inovative şi competitive”, este de părere ministrul german al Finanţelor, Olaf Scholz. Euro digital va lăsa gospodăriile şi companiile să depună în mod direct această monedă într-un cont deschis la banca centrală – acțiune care până acum era rezervată doar băncilor comerciale: banii sunt protejaţi împotriva oricărui risc de pierdere.

            Băncile centrale vor să aducă stabilitatea în lumea foarte speculativă a monedelor digitale, ale căror cotaţii au înregistrat fluctuaţii semnificative în ultimul an. „Un euro astăzi trebuie să valoreze un euro mâine, în numerar sau digital”, subliniază BCE.

Integrarea/ignorarea riscurilor climatice

            Băncile centrale și autoritățile de supraveghere financiară trebuie să găsească instrumentele analitice, metodele și datele potrivite pentru a integra riscurile climatice în activitatea lor, în conformitate cu responsabilitățile lor, potrivit declarațiilor guvernatorului Mugur Isărescu, la o conferință organizată pe 25 februarie 2021 de Banca Națională  a României (BNR) și Banca Europeană de Investiții (BEI)[6].

            Guvernatorul BNR a numit trei dintre căile prin care se poate face integrarea riscurilor climatice: 1. evaluarea expunerii sectorului financiar la riscurile climatice, cu includerea unor criterii legate de climă în testele de stres; 2. asigurarea că băncile construiesc strategii de afaceri și cadre de gestionare a riscului de credit corespunzătoare pentru a face față riscurilor legate de climă și, 3. conștientizarea crescândă privind riscurile și oportunitățile pentru economie și sectorul financiar care decurg din evoluția schimbărilor climatice.

            ”La nivelul Uniunii Europene există consensul privind faptul că relansarea după actuala criză coronavirus trebuie să fie sustenabilă. Pactul Verde European (Green Deal) și fondurile Next Generation oferă o oportunitate unică de a aloca și transforma resursele pentru economia tot mai verzi și mai digitală. Trebuie să fructificăm această oportunitate”, a menționat cu acest prilej Guvernatorul BNR.

            Nici o bancă mare din Zona Euro nu întrunește obiectivele Băncii Centrale Europene (BCE) de management al riscurilor climatice, potrivit unei analize publicate pe 22 noiembrie 2021 de către BCE[7]. Analiza vine în contextul în care banca centrală a Zonei Euro se pregătește de executarea celui mai amplu test de stres privind riscurile climatice din istorie: BCE și-a prezentat așteptările legate de administrarea riscurilor climatice și de mediu în 2020, dar băncile par lente în a le incorpora, reglementatorii europeni solicitând în repetate rânduri accelerarea ritmului de implementare. ”Băncile au făcut primii pași către încorporarea riscurilor legate de climă, dar nici una nu este nici măcar aproape de a îndeplini toate obiectivele de supraveghere”, se arată în comunicatul BCE. Doar o treime dintre bănci au în vigoare planuri care sunt cel puțin în linii mari adecvate, iar jumătate dintre acestea nu vor fi încheiat implementarea planurilor până la sfârșitul anului 2022, reiese din datele centralizate de BCE.

            Băncile au făcut progrese în privința solicitărilor BCE legate de organele de conducere, de apetitul la risc și de management al riscului operațional; au eșuat însă în zone precum raportarea internă, managementul lichidităților și testele de stres, spun oficialii băncii centrale. Mai puțin de o cincime din băncile importante din Zona Euro au dezvoltat indicatori-cheie de risc pe care să-i monitorizeze. După cum era de așteptat, băncile care au concluzionat că nu sunt expuse unor riscuri semnificative derivate din evoluțiile climatice și de mediu s-au prezentat și mai prost. BCE plănuiește o revizie în detaliu a în prima jumătate a anului 2022, când va avea loc și testul de stres. Riscul climatic va trebui încorporat ”treptat” în cerințele de capital, ceea ce indică faptul că și creditorii care nu s-au conformat de loc până acum vor fi forțați în cele din urmă să-și consolideze pozițiile de capital.

            Monte dei Paschi di Siena

Guvernul de la Roma a salvat de la faliment Monte dei Paschi în 2017, dar trebuia să-și vândă în 2021 participația conform regulilor UE[8]. Au fost analizate mai multe opțiuni inclusiv divizarea băncii și vânzarea ei pe bucăți, dar și prelungirea termenului limită până la care guvernul italian trebuie să iasă din acționariatul Monte dei Paschi, au dezvăluit surse care au dorit să-și păstreze anonimatul.

Discuțiile cu privire la o posibilă preluare a Monte dei Paschi de către UniCredit au fost înghețate la începutul anului 2021 pe fondul schimbării guvernului și numirii unui nou CEO la UniCredit. În paralel, Monte Paschi avea un deficit de capital de 2,5 miliarde de euro și a avertizat că ar putea fi nevoită să amâne planurile destinate strângerii de fonduri.

O ultimă opțiune a fost solicitarea prelungirii termenului limită, stabilit de UE pentru finalul anului 2021, până la care autoritățile de la Roma trebuie să iasă din acționariatul Monte dei Paschi.

            Profiturile băncilor americane

          Profiturile băncilor americane au scăzut cu 36,5% în 2020 față de 2019 din cauza provizioanelor masive, dar industria bancară a dat semne de consolidare în al patrulea trimestru din 2020, pe măsură ce economia americană a început să se recupereze în urma pandemiei[9].  

            Industria bancară a SUA a înregistrat profituri de 147,9 miliarde de dolari în 2020, o scădere față de profiturile record din 2019, potrivit Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare din SUA (FDIC). Profiturile FDIC au crescut cu 9,1% în al patrulea trimestru din 2020, până la 59,9 miliarde de dolari, după reducerea provizioanelor pentru creditele neperformante. Președintele FDIC, Jelena McWilliams, a declarat că noile date arată că, în ciuda scăderii profiturilor, băncile și-au dovedit rezistența pe fondul pandemiei COVID-19.

            De asemenea, președintele Rezervei Federale a SUA (Fed), Jerome Powell, a declarat că banca centrală (Fed) încă dezbate dacă va restabili cerințele de capital mai stricte ale băncilor. Creșterea profitului înregistrată de bănci în al patrulea trimestru din 2020 s-a datorat în principal reducerii rezervelor față de pierderile potențiale; FDIC a declarat că așa-numitele pierderi din provizion au scăzut cu 76,5% la sfârșitul anului 2020, comparativ cu sfârșitul anului 2019, la 3,5 miliarde de dolari, cel mai scăzut nivel din 1995.

            FDIC a observat că o provocare iminentă pentru bănci a fost mediul persistent cu rate de referință scăzute. Băncile au experimentat scăderea veniturilor din dobânzi Timp de cinci trimestre consecutive, iar marja medie a dobânzii nete a rămas la minime record până în al patrulea trimestru din 2020.

Banca Națională a României (BNR) și băncile românești

Rata de referință

Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR), întrunit în şedinţa din 5 octombrie 2021, a hotărât majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,50 la sută pe an, de la 1,25 la sută pe an, începând cu data de 6 octombrie 2021[10]. Apoi, același Consiliu de Administrație a hotărât majorarea aceleiași rate de referință la 1,75 la sută pe an, începând din 10 noiembrie 2021.

Începând cu 6 octombrie 2022, BNR a ridicat rata de referință la 6,25% pe an, din 9 noiembrie 2022 – la 6,75% pe an. iar din aprilie 2023 era de 7% pe an…

Regândirea strategiei și a modelului de business

            În ciuda creșterii puternice a marjelor dobânzilor, mai mult de jumătate dintre băncile din întreaga lume continuă să aibă probleme de profitabilitate și o rentabilitate care se situează sub costul respectiv al capitalului, potrivit celei de-a 12-a ediții a McKinsey Global Annual Banking Review[11]: este și cazul multor bănci din România, care s-ar putea confrunta cu provocări importante în cazul unei perioade viitoare marcată de incertitudine, în care rentabilitatea capitalului propriu la nivel european ar putea scădea sub 6%, conform raportului.

            În acest context, băncile din România vor fi forțate să apeleze la măsuri axate pe reziliență și să-și regândească în mod fundamental modelul de business. Majoritatea urmează, în continuare, modelul de bancă universală dar care, în prezent, generează un ROE (Return On Equity) adecvat de peste 12% doar pentru primele cinci bănci din sistemul bancar românesc. 

            Pe termen scurt, este necesar ca băncile să se pregătească de o perioadă care necesită adoptarea unor măsuri axate pe reziliență (financiară, digitală & tehnologică și organizațională). Pe termen lung, acestea trebuie să investească în priorități strategice care pot îmbunătăți cu adevărat modelul de business și revitaliza profitabilitatea. Deși oportunitățile sunt vaste, de la a concura eficient în zona de online banking până la a finanța proiecte sustenabile sau a oferi servicii adiționale care creează o implicare activă a clienților, efortul poate fi unul semnificativ. La nivel local, peste 85% din jucători trebuie să facă aceste investiții și, totodată, să se concentreze pe viabilitatea modelului lor de afaceri, care se luptă să genereze un ROE peste costul capitalului propriu. În acest sens, rămâne de văzut câte bănci românești vor reuși să se reinventeze și să adopte un model de business care să asigure un avantaj competitiv pe viitor. Băncile românești s-au confruntat cu dificultăți în a atinge un ROE mai mare decât costul capitalului propriu chiar și în anii recenți de creștere.

            Băncile din întreaga lume și-au revenit la nivel accelerat după pandemie, cu o medie de creștere ROE de 12% în 2021. În România, băncile au înregistrat venituri de 130 miliarde de euro în 2021, în creștere cu 12,5% față de 2020, iar profitabilitatea a atins un nivel record, cu un ROE de 13,5% în 2021, depășind media Europei Centrale și de Est cu 4,4%. Propulsat de o creștere puternică a ratelor dobânzilor, ROE în T3 2022 a fost de 16,6% comparativ cu 13,6% în aceeași perioadă a anului 2021, potrivit BNR.

            Totuși, mai mult de jumătate dintre băncile din lume au continuat în 2022 să aibă un ROE care s-a situat sub costul capitalului (9-11% media globală), iar creșterile marjelor de dobânzi au oferit randamente peste costul capitalului pentru doar 35% dintre bănci. Acesta este și cazul multor bănci din România, care au avut dificultăți în a atinge un ROE mai mare decât costul capitalului propriu. În 2023, pe fondul unei perioade de incertitudine economică, băncile din România se vor confrunta cu provocări fundamentale…

”Un eveniment sistemic”

            Andrew Metrick de la Yale University (SUA) și Paul Schmelzing de la Boston College (SUA), au petrecut câțiva ani compilând modalitățile în care guvernele și piețele au răspuns în ultimii 800 de ani, atunci când băncile păreau instabile și anxietatea creștea[12]: din 880 de crize care au afectat 138 de țări, ei au găsit 57 de evenimente similare momentului actual, în care garanțiile guvernamentale și împrumuturile de urgență au fost instrumentele folosite de autoritățile de reglementare pentru a calma apele: „Este un eveniment relativ rar să vezi implementat un astfel de amestec de politici speciale”, spune studiul celor doi.

            ”Puțin peste jumătate din toate cele 880 de crize s-au dovedit a fi sistemice și de amploare, dar dintre cele 57 de episoade istorice similare – care includ turbulențele financiare ale SUA din anii 2008-2009 – aproape 80% s-au dovedit a fi larg răspândite și sistemice – combinația și dimensiunea intervențiilor din martie 2023 sugerează cu tărie că suntem deja în mijlocul unui eveniment sistemic. Nici faptul că din cele 57 de episoade similare cu situația actuală, aproximativ 20% s-au dovedit a fi relativ benigne nu este tocmai de natură să inspire încredere”, a spus Paul Schmelzing.

            Pe de altă parte, potrivit unui sondaj YouGov realizat în SUA la finalul lunii martie 2023, două treimi, adică 66%, dintre americani sunt încrezători că băncile naționale mari sunt în siguranță, iar 68% sunt încrezători că băncile regionale mai mici sunt în siguranță. Aproape 6 din 10 persoane (59%) au spus că o mare parte din vina pentru eșecul Silicon Valley Bank se datorează deciziilor proaste ale directorilor băncii…

---

[1] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/bce-mentine-dobanzile-zona-euro-cel-mai-scazut-nivel-istorie.html, postat și vizitat pe 28 octombrie 2021

[2] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/nu-urmeaza-de-globalizarea-dar-factorii-geopolitici-vor-influenta-lanturile-de-aprovizionare-christine-lagarde-bce.html, postat și vizitat pe 4 noiembrie 2022

[3] Vezi site-ul Gardienii euro trag alarma: băncile din umbră, riscuri pentru sistemul financiar | Ziarul National, postat și vizitat pe 24 mai 2023

[4] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/bancile-centrale-cesc-rezervele-yuan-moneda-china-reduc-in-dolari-euro.html, postat și vizitat pe 22 iulie 2021

[5] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/bce-euro-digital-ar-putea-ajunge-pe-piata-2025-222756, postat și vizitat pe 14 iulie 2021

[6] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/mugur-isarescu-bancile-centrale-3-cai-de-integrare-a-riscurilor-climatice.html, postat și vizitat pe 25 februarie 2020

[7] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/banci-zona-euro-obiective-bce-management-riscuri-climatice.html, postat și vizitat pe 22 noiembrie 2021

[8] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/preluare-bancii-monte-dei-paschi-di-siena-de-catre-unicredit-pare-din-ce-ce-mai-putin-probabila-222895?, postat și vizitat pe 15 iulie 2021

[9] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/pandemia-taiat-365-din-profiturile-bancilor-americane-2020, postat și vizitat pe 24 februarie 2021

[10] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/banca-nationala-romaniei-majorat-rata-dobanzii-de-politica-monetara-la-15-pe-232595, postat și vizitat pe 5 cotombrie 2021

[11] Vezi site-ul McKinsey: Băncile din România vor fi nevoite să își regândească strategia (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 20 decembrie 2022

[12] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/marketwatch-analiza-crizelor-bancare-din-ultimii-800-de-ani-arata-ca-suntem-in-mijlocul-unui-eveniment-sistemic.html, postat și vizitat pe 2 aprilie 2023

Emilian M. Dobrescu

Inteligența artificială ajută la descoperirea de noi pământuri rare

         Elementele pământurilor rare sunt componente cruciale în toate tipurile de produse electronice, de la smartphone-uri și cabluri de bandă largă, la turbine eoliene și mașini electrice[1]: un sistem de inteligență artificială, nou dezvoltat, cu puteri de predicție, ajută la analizarea și interpretarea informațiilor despre pământurile rare. Tipul de inteligență artificială utilizat este învățarea automată. Astfel, un software studiază o bază de date, recunoscând tipare și corelații care îi permit apoi să identifice noi informații pentru respectiva bază de date: „Învățarea automată este foarte importantă, deoarece, atunci când vorbim despre noi compoziții, materialele ordonate sunt bine cunoscute. Cu toate acestea, atunci când adăugați dezordine materialelor cunoscute, este foarte diferit. Numărul de compoziții devine semnificativ mai mare, adesea mii sau milioane de situații și nu poți investiga toate combinațiile posibile folosind teoria sau experimentele”, spune cercetătorul Prashant Singh, de la Laboratorul Ames din cadrul Universității din Iowa (SUA).

            În știința materialelor, ordinea și dezordinea se referă la modul în care particulele sunt aranjate în material, ceea ce influențează în mod direct proprietățile și utilizările materialului respectiv. Modul în care a fost construit modelul înseamnă că pot fi testate rapid sute de permutări, iar apoi poate fi evaluată stabilitatea fiecăreia. Astfel, inteligența artificială ia decizii dacă o combinație de pământuri rare este sau nu viabilă.

            Datele experimentale sunt introduse apoi în sistemul de învățare automată, îmbunătățind și mai mult acuratețea acestuia și reducând șansele de a face greșeli în găsirea unor noi compuși de pământuri rare; modelul este în curs de evaluare și ajustare, înainte de a trece la sarcina de a căuta efectiv acești compuși.

Investițiile americane din Canada

            Pentagonul vrea să mobilizeze fonduri de sute de milioane de dolari pentru a promova exploatarea „made in North America” a metalelor rare, foarte căutate, între care litiu, esențial pentru producerea de baterii pentru mașinile electrice[2]. Această inițiativă arată în ce măsură sectorul minier canadian „se află în centrul unei gigantice bătălii geopolitice” între SUA și China pentru accesul la aceste resurse strategice.

            Înainte de Pentagon, Beijingul era foarte interesat de minele canadiene: în ultimii 10 ani, China a participat la achiziția și la investiții în 89 de companii canadiene legate de sectorul minier. Un exemplu este Neo Lithium, un grup minier canadian, care a fost achiziționat pentru un preț estimat de aproximativ 1 miliard de dolari de către rivalul său chinez Zijin Mining. Această achiziție a fost făcută într-un moment în care tensiunile comerciale dintre Beijing și Washington, principalul aliat al Canadei, erau ridicate. Achiziția Neo Lithium ar fi putut da impresia Chinei că, Canada era foarte favorabilă acestor investiții, în ciuda contextului: pentru Beijing, aceasta a fost o veste foarte bună: un semn că nu toți aliații Washingtonului și-au închis încă porțile pentru majoritatea investițiilor chinezești. Cu atât mai mult cu cât Canada este pe harta mondială a metalelor rare, cum sunt litiul și cobaltul.

            Canada este încă un actor secundar în comparație cu cei mai importanți producători ai acestor resurse, care sunt esențiale pentru fabricarea bateriilor pentru automobilele electrice, pentru anumite soluții de stocare a energiilor regenerabile și pentru o serie de echipamente militare, cum ar fi sistemele de ghidare a rachetelor. Toate acestea sunt sectoare în care China dorește să joace un rol de lider.

            Greii din mineritul metalelor rare sunt China, Rusia și Australia; chiar și țări precum Argentina, Republica Democrată Congo și Filipine produc mai mult decât Canada: dar, Ottawa susține că subsolul Canadei este plin de rezerve care ar putea propulsa țara în rândul marilor furnizori mondiali de litiu, cobalt, nichel și cesiu. Unele provincii canadiene – cum ar fi Ontario – au publicat chiar hărți ale zăcămintelor potențiale care dau impresia unui El Dorado al „pământurilor rare”.

            În cazul metalelor rare, China produce deja peste 70% din bateriile cu litiu din lume. Investițiile chineze în minele din Australia, Republica Democrată Congo, Argentina și Canada arată că Beijingul vrea să controleze lanțul de aprovizionare cu metale rare. Investițiile chinezești în minele canadiene au devenit astfel mult mai controversate: Ottawa a fost prima care a devenit dură cu Beijingul. În octombrie 2021, guvernul lui Justin Trudeau a modificat legea pentru a împiedica companiile legate de stat să investească în grupurile miniere canadiene. Apoi, François-Philippe Champagne, ministrul canadian al Industriei, a ordonat la începutul lunii noiembrie 2021 ca trei grupuri chinezești să iasă din capitalul companiilor miniere canadiene.

            Interesul Pentagonului pentru minele canadiene este, din acest punct de vedere, o investiție preventivă menită să închidă ușa ambițiilor chinezești pentru subsolul nord-american. Pentru a putea face acest lucru, armata SUA poate apela la un fond de 500 de milioane de dolari creat prin planul de investiții pentru climă promulgat de Joe Biden în august 2022. Planul a fost conceput pentru a stimula o industrie nord-americană a metalelor rare, deja esențială pentru tehnologiile care se află în centrul dezvoltării durabile. Casa Albă a invocat Defense Production Act, o lege din 1950 care permite armatei americane să investească direct pentru a-și crește capacitatea de producție, ca și cum ar fi vorba de vreme de război. Un text care îngrijorează și Canada, deoarece face parte de decenii din baza militară industrială a SUA. Pentru moment, este o manevră defensivă pentru a ține China departe de potențialele viitoare mine canadiene. Dar, Pentagonul a cerut Congresului să îi permită să investească direct în operațiuni cu metale rare în Australia și Marea Britanie.

Parteneriat strategic Ucraina – UE în domeniul pământurilor rare

Pe 5 octombrie 2021, Ucraina a aderat la Alianța Europeană a Bateriilor și Materiilor Prime, în vederea dezvoltării în Ucraina a unui întreg lanț valoric de extracție, rafinare și reciclare a mineralelor care să fie conectat la piața UE a mașinilor electrice și echipamentelor digitale[3]. Vicepreședintele Comisiei Europene Maroš Šefčovič a mers în Ucraina, unde a semnat noul Parteneriat strategic în domeniul materiilor prime cu premierul  acestei țări, Denys Shmyhal: “Am decis să deschidem un nou capitol al relațiilor noastre strategice și vom colabora în domeniile materiilor prime și tehnologiilor verzi și digitale”, a spus pe 4 octombrie 2021, Maroš Šefčovič înainte să urce în avionul spre Kiev. Parteneriatul UE – Ucraina în domeniul materiilor prime are o importanță deosebită pentru Kiev în condițiile în care Rusia aproape a finalizat conducta Nord Stream 2 către Germania, iar Kievul va pierde veniturile încasate din tranzitul de gaze către Europa.

Comisia Europeană a sesizat oportunitatea cooperării cu Ucraina în domeniul materiilor prime în condițiile în care UE este dependentă de importurile din China, care furnizează acesteia 95% din elemente extrase din pământuri rare, componente esențiale pentru fabricarea bateriilor de toate tipurile sau a turbinelor eoliene. Pe de altă parte, și Ucraina și-ar asigura o sursă nouă de venituri.

UE a revizuit în septembrie 2020 lista materiilor prime de importanță strategică, listă care conține 30 de materiale, între care pământuri rare, bauxită, litiu și titan. ”Din lista de 30 de materiale esențiale, 21 dintre acestea se găsesc în Ucraina, care extrage 117 dintre cele 120 de minerale utilizate la scară globală. Vorbim de litiu, cobalt, titan, pământuri rare, toate se găsesc în Ucraina, care ne poate fi un partener foarte valoros și care poate consolida noul ecosistem industrial pe care îl construim pe teritoriul Uniunii Europene”, a precizat Maroš Šefčovič.

Comisia Europeană a refuzat să precizeze volumul estimat al comerțului cu materii prime în cadrul acestui parteneriat cu Ucraina, comisarul Šefčovič spunând că volumul depinde de gradul de disponibilitate al partenerilor ucraineni, în special în ceea ce privește respectarea standardelor de mediu, de muncă sau privind drepturile Omului.

Comisia Europeană a stabilit o serie de reguli în ceea ce privește construcția de baterii, afirmând că Europa dorește să fabrice cele mai ”verzi” baterii din lume. ”Fiecare baterie din UE va deține un pașaport digital, care va preciza originea materialelor utilizate precum și garanția că acestea au fost extrase cu respectarea celor mai înalte standarde etice”, a precizat oficialul european. Noul parteneriat strategic cu Ucraina are atașat un pachet financiar, care include și o suplimentare de 750.000 euro a sumei alocate pentru asistență financiară în 2022.

Întreprinderile și universitățile din Ucraina sunt invitate să aplice direct pentru finanțare în cadrul programului european de cercetare și inovare Horizon Europe, ce are alocări de 125 milioane euro pentru cercetare în domeniul bateriilor și 1 miliard de euro pentru cercetare în domeniul tehnologiilor pentru hidrogen. Banca Europeană pentru Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare au fost solicitate de către Comisia Europeană să deschidă linii de finanțare a întreprinderilor din Ucraina.

          Pământurile rare braziliene

”Appia Rare Earths & Uranium Corp are plăcerea să anunțe că a semnat un Acord de înțelegere cu 3S LTDA și Beko Invest Ltd. pentru a achiziționa o participație de până la 70% în Proiectul PCH, situat în provincia Tocantins a Centurii Fold Brasília, statul Goiás (Brazilia)”[4].

Proiectul Cachoeirinha (Proiectul PCH) este situat în provincia Tocantins din centura de pliere a Brasíliei și se întinde de 17.551,07 ha – terenul de aici este bogat în roci intruzive cu mineralizare anormală a niobiului, unul din pământurile rare foarte cunoscute. Mineralizarea este legată de litologiile alcaline ale Complexului Plutonic Fazenda Buriti și de produsele hidrotermale prezente pe suprafața acestui complex poziționat într-un climat tropical; rezultatele pozitive ale lucrărilor de explorare geochimică efectuate până în prezent indică prezența niobiului în compoziția argilelor din terenul proiectului.

            Iată declarația făcută cu acest prilej de Stephen Burega, președintele Appia: ”Argilele de adsorbție ionică sunt principala sursă de metalelor critice/magneți permanent din pământurile rare disprosiu și terbiu. Astăzi, China controlează în esență toată producția acestor metale, inițial datorită exploatării propriilor câmpuri interne extinse de argile de adsorbție ionică și acum prin controlul acelorași tipuri de formațiuni din Myanmar/Burma, o țară din Asia de sud-est. Producția și utilizarea disprosiului și a terbiului pentru a modifica magneții permanenți din pământurile rare astfel încât aceștia să poată rezista la temperaturi extreme fără pierderi semnificative de rezistență magnetică, se află astfel sub control chinezesc. Cea mai bună speranță pentru producătorii non-chinezi de magneți permanenți de pământuri rare pentru uz militar și civil în medii cu temperatură ridicată este descoperirea și exploatarea argilelor de adsorbție ionică care nu se află sub control chinezesc. Acest lucru s-a întâmplat deja în Brazilia, unde o companie privată americană aduce în producție un zăcământ de argilă ionică. Planul său este de a produce aproximativ 2.000 t de metale rare de bază de neodim și praseodymium și 200 t de disprosiu până la sfârșitul anului 2026. Cea mai presantă nevoie este de disprosiu și terbiu. Această nouă descoperire a unui zăcământ de argilă ionică în Brazilia este unul dintre cele mai importante evenimente pentru aprovizionarea cu pământuri rare non-chineze din ultimii ani”.

            Argilele ionice produc unele dintre cele mai curate pământuri rare critice, grele și ușoare de pe piață, presupunând pentru exploatarea lor o metalurgie simplă și o expunere radioactivă scăzută sau inexistentă.

Termenii și condițiile acordului

Appia are opțiunea de a câștiga 60% din proprietatea țintă prin emiterea unui total de 2,5 milioane de acțiuni comune ale Appia și Beko, după cheltuirea a 10 milioane de dolari pe proprietatea țintă pe o perioadă de cinci ani. Dacă Appia câștigă cei 60% și Beko 40%, sunt obligate în termen de 90 de zile să emită încă 1.250.000 de acțiuni comune. Ulterior, Appia și Beko vor intra într-o asociere în participație în ceea ce privește explorarea și dezvoltarea ulterioară a proprietății țintă, Appia deținând o participație de 70%, iar Beko de 30% în acest joint-venture. La formarea asociației în participațiune, Beko va avea la dispoziție 90 de zile pentru a alege: a) să participe la societatea în comun și să contribuie cu partea sa de cheltuieli sau să lase totul la dispoziția Appia; b) să vândă întreaga sa participație de 30% în societatea în comun, sub rezerva unui drept de prim refuz în favoarea Appia, sau c) să aleagă ca Appia să-și finanțeze partea proporțională de cheltuieli în temeiul societății în comun, sub rezerva dreptului Appia de a fi rambursată cu 150% pentru cheltuielile efectuate de Appia în numele Beko.

Executarea Acordului de asociere va fi urmată de negocierea cu bună credință a documentației formale, inclusiv a unui acord definitiv între părți, care stabilește termenii detaliați ai tranzacției, inclusiv termenii stabiliți în Acordul inițial de înțelegere, precum și alți termeni și condiții obișnuite pentru tranzacțiile de natura și amploarea avute în vedere în prezentul document. Toată documentația trebuie să fie în formă și conținut satisfăcătoare pentru fiecare parte și avocatul respectiv. Structura finală a tranzacției va fi determinată după ce fiecare parte, Appia și Beko, au avut posibilitatea de a lua în considerare toate elementele juridice, fiscale și de valoare mobiliară ale tranzacției pentru a asigura cea mai eficientă structură pentru fiecare dintre părți și deținătorii de titluri de valoare respectivi. Se anticipează ca, la închiderea tranzacției, proprietatea țintă să fie transferată și deținută de o companie braziliană nou încorporată, Appia rămânând să dețină o participație de 70% în contract și Beko deținând o participație de 30%, cu condiția ca Appia și Beko să respecte prezentul document. Joint Venture-ul va fi guvernat de termenii unui acord unanim al acționarilor Appia și Beko, în relația părților la societatea în comun.

Tranzacția este condiționată de îndeplinirea anumitor condiții anterioare, așa cum se obișnuiește pentru tranzacțiile de această natură, inclusiv respectarea regulilor Bursei canadiene de valori mobiliare. În cazul în care acordul definitiv nu a fost executat până la data închiderii, termenii Acordului de înțelegere vor guverna drepturile părților.

Despre Appia Rare Earths & Uranium Corp (Appia)

            Appia este o companie canadiană tranzacționată la bursă în sectorul pământurilor rare și al uraniului. Compania se concentrează în prezent pe delimitarea elementelor critice de pământuri rare de înaltă calitate și a galiului pe proprietatea Lacului Alces, precum și pe explorarea uraniului de înaltă calitate în prolificul bazin Athabasca, pe proprietățile sale Loranger, North Wollaston, Eastside și Otherside. Compania mai deține drepturile de explorare la suprafață pentru 113.837,15 hectare în provincia canadiană Saskatchewan și are, de asemenea, o participație de 100% pentru exploatarea altor 12.545 de hectare cu pământuri rare și depozite de uraniu aflate în componența a cinci zone minerale din jurul lacului Elliot, provincia canadiană Ontario.

            Appia are 130,5 milioane de acțiuni comune restante și 153,8 milioane de acțiuni complet diluate.

            Notă de precauție cu privire la declarațiile anticipative: acest comunicat de presă conține declarații anticipative care sunt de obicei precedate sau urmate de/incluzând cuvintele “crede”, “așteaptă”, “anticipează”, “estimează”, “intenționează”, “planuri” sau expresii similare. Declarațiile anticipative nu reprezintă o garanție a performanței viitoare, deoarece implică riscuri, incertitudini și ipoteze; nu intenționăm și nu ne asumăm nici o obligație de a actualiza aceste declarații anticipative, iar acționarii sunt avertizați să nu se bazeze în mod nejustificat pe astfel de declarații.

            Nici Bursa canadiană de valori mobiliare, nici Autoritatea sa de reglementare a pieței nu își asumă responsabilitatea pentru caracterul adecvat sau exactitatea acestei versiuni.

Penuria de litiu

            Planurile UE de a interzice vânzările de mașini noi pe benzină și diesel până în 2035 înseamnă că cererea de litiu va crește de cinci ori până în 2030, ajungând la 550.000 de tone pe an – mai mult decât dublul celor 200.000 de tone pe care UE speră să le producă din zăcămintele proprii, potrivit Benchmark Mineral Intelligence[5].

            Problema aprovizionării a fost evidențiată de cel mai mare producător de litiu din lume, Albemarle, care a renunțat la planurile de a extrage litiu în Europa după ce nu a reușit să găsească un amplasament viabil din punct de vedere comercial: „Resursele pe care le cunoaștem în Europa nu sunt de înaltă calitate și sunt relativ mici”, a precizat directorul financiar al grupului, Scott Tozier. În 2023, Europa nu produce substanțe chimice pe bază de litiu pentru bateriile autovehiculelor electrice, 44% din oferta mondială provenind din China.

            Deficitul de litiu preconizat pe o piață care suferă deja de penurie la nivel mondial și prețurile ridicate de 62.000 de dolari pe tonă – de peste cinci ori mai mult decât costul mediu de producție, fac din litiu o materie primă de excepție, foarte greu procurat. China care controlează 60% din procesarea globală a litiului, își extinde rapid industria automobilelor electrice și face incursiuni pe piața europeană.

            Francis Wedin, directorul executiv al Vulcan Energy Resources, listată la bursă în Australia, una dintre puținele companii care încearcă să extragă litiu în Europa, a declarat că industria auto din regiune nu va putea să-și electrifice viitorul parc auto fără propriul litiu. Unele grupuri auto europene – Stellantis, Renault sau Volkswagen –  desfășoară proiecte locale, dar succesul este departe de a fi asigurat din cauza proceselor complicate de extracție, dar și a aprobărilor legate de mediu, foarte greu de obținut.

          Poziția Afganistanului

            Afganistanul are mai multe rezerve de pământuri rare, precum lantanul, ceriul, neodimul şi aluminiu, aur, argint, zinc, mercur şi litiu. Valoarea metalelor rare din Afganistan a fost estimată în 2020 la 1.000-3.000 de miliarde de dolari, conform lui Ahmad Shah Katawazai, fost diplomat al ambasadei afgane la Washington. Un articol apărut în publicaţia The Hill  în 2021 a estimat valoarea metalelor rare din Afganistan la circa 3.000 de miliarde de dolari.

            “Ar trebui să existe o iniţiativă internaţională pentru a ne asigura că, în cazul în care o ţară este de acord să exploateze mineralele în numele talibanilor, să o facă numai în condiţii umanitare stricte, în care drepturile omului şi drepturile femeilor sunt respectate”, a declarat Shamaila Khan, director pentru datorii în ţările emergiente la AllianceBernstein, pe 17 august 2021.

            Poziția Chinei

            China domină piaţa pământurilor rare la nivel global: cca 35% din rezervele globale de pământuri rare se află în China, cele mai mari din lume, potrivit Studiului Geologic al Statelor Unite[6]. China are o rezervă de 44 de milioane de tone de pământuri rare, dar prelucrează peste 90% din pământurile rare ale planetei.

            În 2010, ca represalii la un diferend teritorial, China a întrerupt brutal exporturile de pământuri rare către Japonia: companiile de înaltă tehnologie din arhipelag, dependente de vecinul chinez pentru aprovizionare, au fost dur afectate. Pentru a-și proteja resursele amenințate de epuizare, China a stabilit cote de export: SUA, Uniunea Europeană și Japonia au adus dosarul în fața Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), care le-a dat dreptate în 2015.

            China a folosit pământurile rare ca pe o ameninţare în timpul războiului său comercial cu SUA în 2019, când Beijingul a avertizat că va întrerupe aprovizionarea SUA cu aceste materiale. China este, de asemenea, un mare producător minier de pământuri rae, producând annual cca 120.000 de tone sau 70% din totalul pământurilor rarecare se comercializează pe acastă piață într-un an.

            Beijingul a lansat în ultimii ani importante proiecte de pământuri rare în afara Chinei[7]: această strategie este implementată și de grupul Shenghe, care exploatează de la începutul anului 2021 zăcământul Kvanefjeld din Groenlanda, considerat al doilea din lume. Acest grup este, de asemenea, prezent în consorțiul care a permis preluarea exploatării minei din Mountain Pass în Statele Unite, unde o mare parte a producției este destinată exportului spre China.

            Poziția SUA

            SUA a produs doar 15.000 de tone de pământuri rare în 2018, potrivit aceluiași studiu geologic, dar rezervele SUA sunt scăzute în comparaţie cu China: SUA are un total de 1,4 milioane de tone rezervă de pământuri rare.

            SUA au fost puternic dependente de China pentru pământurile rare în 2019, când ţara asiatică exporta 80% din nevoile SUA, potrivit Studiului Geologic al SUA. Semn al vulnerabilității SUA, pământurile rare, ca și medicamentele, au fost excluse din majorările de taxe vamale ale SUA care au vizat cvasitotalitatea produselor chinezești importate în Statele Unite…

            Visul Pentagonului

          Potrivit unor surse apropiate instituției, Pentagonul vizează să-și mărească stocurile de pământuri rare, cobalt şi litiu[8]; pământurile rare sunt convertite în magneţi şi utilizate în arme de nouă generaţie, în constraucția avioanelor F-35 ale Lockheed Martin, precum şi în muniţiile ghidate cu precizie ale Raytheon Technologies.

            Experții în domeniu amintesc faptul că litiul, o componentă cheie folosită la fabricarea bateriilor pentru vehicule electrice, este vital pentru obiectivul Pentagonului de a reduce la zero emisiile flotei de vehicule netactice. La începutul lunii februarie 2022, Departamentele de Stat, Energiei şi Apărării au semnat un acord ce acoperă materialele selectate, precum şi bateriile mari utilizate în reţeaua electrică.

Resursele românești de materii prime critice

      În România, conform datelor publice există următoarele categorii de materii prime critice (https://cursdeguvernare.ro/harta-resurselor-potentiale-de-materii-prime-critice-din-romania.html):

• din categoria resurselor nemetalifere, economic importante, cu rezerve geologice cunoscute și posibilități de exploatare: nisipurile cuarțoase și grafitul;
• din categoria resurselor nemetalifere, economic importante, cu rezerve geologice necunoscute: mineralele de bor, fosforitele;
• din categoria resurselor metalifere economic foarte importante, cu rezerve geologice necunoscute și cu un potențial moderat: cromul, magneziul, germaniu și telurul;
• din categoria resurselor metalifere economic importante, cu rezerve geologice neevaluate și cu un potențial moderat: stibiu (antimoniu), wolfram (tungsten) și pământuri rare (TR).

“Sunt perspective reduse de descoperire a unor resurse de: cobalt, indium, niobium, gallium, minerale din grupa platinei”, se arată în Strategia României pentru Resurse Minerale Neenergetice, orizont 2035; principalii beneficiari ai materiilor prime critice sunt operatorii care activează în domeniul tehnologiilor înalte (aerospațiale, aeronautică, electronică, echipamente medicale, baterii solare, laptop-uri), al tehnologiei semiconductorilor (telefonie mobilă, GPS, internet, fibre optice), al automaticii și electronicii, industriei siderurgice și metalurgice, al preparării minereurilor (prin tehnologii curate), în industria aliajelor, a materialelor refractare și a polimerilor.

În calea explorării și exploatării resurselor de materii prime critice stau investițiile mari necesare (re) deschiderii zăcămintelor și construirii de uzine noi, precum și pierderea know-how-ului și a tehnologiei relevante pentru cercetarea și prelucrarea acestora. Ministerul Economiei a propus realizarea unei baze naționale pentru materii prime critice: “Realizarea evaluării bazei naționale de materii prime critice are o importanță cu totul deosebită, întrucât o astfel de evaluare răspunde necesității de a identifica și exploata resurse de materii prime extrem de valoroase și indispensabile economiei UE, care altfel, ar trebui procurate din alte surse”, se mai arată în Strategia menționată.

---

[1] Vezi site-ul Inteligența artificială ar putea găsi noi compuși prețioși de pământuri rare (descopera.ro), postat și vizitat pe 19 martie 2022

[2] Vezi site-ul Bătălia SUA-China pe metalele rare. Țara în care va descinde Pentagonul / Washingtonul, trezit în pumni de războiul din Ucraina | Ziarul National, postat și vizitat pe 15 noiembrie 2022

[3] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/parteneriat-strategic-ue-ucraina-in-domeniul-metalelor-si-pamanturilor-rare.html, postat și vizitat pe 13 iulie 2021

[4] Vezi site-ul APPIA SIGNS LETTER AGREEMENT TO ACQUIRE UP TO A 70% INTEREST IN A PROSPECTIVE BRAZILIAN RARE EARTHS IONIC CLAY PROJECT – MINING.COM, postat și vizitat pe 10 martie 2023

[5] Vezi site-ul Penuria de litiu: Europa nu are resurse pentru tranziția la vehiculele electrice | Ziarul National, postat și vizitat pe 2 aprilie 2023

[6] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/china-alianta-talibani-exploatare-metalele-rare-afganistan.html, postat și vizitat pe 18 august 2021

[7] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/posibil-raspuns-al-chinei-in-razboiul-comercial-cu-sua-interdictia-exportului-de-pamanturi-rare.html, postat și vizitat pe 22 mai 2019

[8] Vezi site-ul Pentagonul vizează mărirea propriilor stocuri de cobalt și litiu – Forbes.ro, postat și vizitat pe 19 februarie 2022

Emilian M. Dobrescu

           Sufixul ”stan” din numele celor trei țări este un cuvânt care are origini persane și înseamnă pământ, teritoriu. Așadar, prin adăugarea sufixului ”stan” la numele grupului cultural sau etnic aflăm că un anumit pământ/teritoriu le aparține Oamenilor care îl locuiesc. În afară de cel trei țări menționate, mai există încă patru care au sufixul ”stan” în nume: Kazahstan înseamnă pământul (teritoriul) kazahilor, Kârgâzstan – pământul kărgăzilor, Afghanistan – pământul afghanilor și Pakistan – pământul pakistanezilor.

Inițiativa C+C5

În perioada 18-19 mai 2023, s-a desfășurat în orașul Xian, din nord-vestul Chinei, summit-ul China-Asia Centrală, cele cinci țări participante din Asia central fiind Kazahstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Kârgâzstan și Turkmenistan[1]. Summit-ul „C+C5” este văzut ca o misiune condusă de Beijing pentru a stimula cooperarea strategică cu Asia Centrală, o zonă aflată tradițional sub influență rusească. Cele cinci țări din Asia Centrală, care au participat la summit-ul din China au făcut parte din fosta Uniune Sovietică și au fost mult Timp considerate zone cheie ale sferei de influență a Rusiei în epoca post-Război Rece.

Dar, aceste cinci state s-au ferit să sprijine deschis agresiunea Moscovei în Ucraina – tot o fostă republică sovietică. Sancțiunile occidentale împotriva Rusiei și schimbările geopolitice globale au creat, de asemenea, un vid economic în regiune pe care Beijingul încearcă să-l umple prin planul său de investiții, Belt and Road. Asia Centrală a câștigat o importanță din ce în ce mai mare din cauza depozitelor sale bogate de resurse naturale și a proximității cu provincia vestică a Chinei, Xinjiang.

Regiunea Xinjiang, în principal musulmană, a fost parte a străvechiului Drum al Mătăsii și s-a bucurat în mod tradițional de legături strânse cu Asia Centrală. În 2022, comerțul dintre China și țările din Asia Centrală a atins 70,2 miliarde de dolari, un nivel record; investițiile străine directe ale Chinei în cele cinci țări au fost de aproape 15 miliarde de dolari la sfârșitul anului 2022, potrivit Ministerului Comerțului din China. De la lansarea sa, acum aproape 10 ani, proiectul Belt and Road al Chinei a susținut în regiune proiecte majore de infrastructură – căi ferate, autostrăzi, centrale electrice și conducte de gaze naturale.

             Tadjikistan

            Interzis la distracție

            Situat în Asia Centrală, Tadjikistanul este, probabil, singurul stat din lume unde sărbătorirea zilei de naștere în afara casei familiei îți aduce o amendă serioasă[2]. În martie 2019, a atras atenția cazul vedetei locale Firuza Khafizova, care a fost amendată cu 5.000 de somoni (aproximativ 480 de euro, echivalentul a patru salarii medii), fiindcă și-a sărbătorit ziua de naștere în compania prietenilor, în afara casei. Potrivit legii tradițiilor și obiceiurilor din Tadjikistan, sărbătorirea zilelor de naștere oriunde altundeva în afară de intimitatea cercului familial este strict interzisă, iar cei care încalcă această lege riscă amenzi uriașe.

            Oricât ar suna de ciudat, legea chiar este respectată și autoritățile folosesc pozele și filmările de pe platformele sociale ca dovezi împotriva celor acuzați că o încalcă. În cazul Khafizovei, procurorii au folosit împotriva sa o filmare pe care ea însăși o publicase pe Instagram. Filmarea arăta cum Firuza Khafizova petrecea cu prietenii într-un restaurant și cum cânta cu ei pe scenă, o încălcare flagrantă a legii locale privind tradițiile, sărbătorile și obiceiurile – a fost nevoită să plătească o amendă de 5.000 de somoni pentru greșeala ei.

            Cetățenii și-au exprimat nemulțumirea pe platformele sociale în ceea ce privește această lege ciudată, numind-o un amestec al statului în viața intmă a oamenilor, însă procurorii au apărat aceste restricții bizare, susținând că sunt în interesul publicului. Procurorii consideră că interzicerea sărbătorilor publice încurajează cetățenii să-și cheltuiască banii pe nevoile familiilor lor și nu pe organizarea de petreceri extravagante.

De asemenea, interdicția este considerată ca fiind o cale de a reduce datoriile acumulate de unii oameni atunci când organizează petreceri extravagante.

            Legea tradițiilor și obiceiurilor a fost introdusă în 2007 și modificată în 2017; în 2021 acest act normativ permite statului să impună limite stricte în privința numărului oaspeților și a felurilor de mâncare permise la nunți, înmormântări, botezuri și zile de naștere și reglementează durata unor astfel de evenimente. Legea a devenit o sursă de amuzament în Vest, însă activiștii pentru drepturile omului din Tadjikistan susțin că este o unealtă prin care autoritățile intervin în viețile private ale oamenilor și le restrâng drepturile și libertățile.

            În trecut au mai existat cazuri asmănătoare cu cel al Firuzei Khafizova: de exemplu, în 2015, un bărbat a fost amendat cu 4.000 de somoni (380 de euro) după ce a postat pe Facebook o poză cu el însuși la o cafenea, în fața unui tort. Potrivit documentelor de la Curtea Supremă din Tadjikistan, numai în 2018, 648 de oameni au fost amendați pentru că au încălcat această lege – cuantumul amenzilor emise în aceste cazuri se ridică la 3 milioane de somoni (285.000 de euro).

            Vaccinare obligatorie

            Guvernul Tadjikistanului, țară cu o populație de 9,3 milioane de locuitori, a decretat pe 3 iulie 2021, vaccinarea anticoronavirus obligatorie pentru toate persoanele de peste 18 ani, la doar o săptămână după începerea campaniei naționale, pe 25 iunie 2021[3]:„Vaccinarea împotriva coronavirusului este obligatorie pentru cetățenii de peste 18 ani”, se menționează într-un comunicat difuzat sâmbătă de comitetul guvernamental tadjik, creat pentru a stopa propagarea COVID-19, a informat din Dușanbe agenția rusă Interfax.

            În Tadjikistan sunt folosite în prezent două vaccinuri anticoronavirus: AstraZeneca (anglo-suedez) și CoronaVac (chinezesc, cunoscut și ca Sinovac). Administrarea acestora este gratuită și imposibil de refuzat. Potrivit datelor oficiale, fosta republică sovietică a înregistrat până în prezent 13.548 de cazuri confirmate de Covid-19 și 92 de decese asociate bolii.

             Turkmenistan

               Despre această țară se vorbește foarte puțin la știri[4]. Turkmenia sau Turkmenistan – este o țară din Asia mijlocie. Are o suprafață dublă față de cea a României și o populație de numai șase milioane de locuitori. Este înconjurat numai de țări musulmane: Afganistan, Iran, Kazahstan și Uzebkistan; coasta Mării Caspice se întinde pe o lungime de 1.768 km.

               Este o republică prezidențială, în Asia Mijlocie, fiind a patra țară din lume, după rezervele de gaze naturale, unica țară ex-sovietică, care solicită viză de intrare pentru toți cetățenii celorlalte țări ex-sovietice. Turkmenistan este cea mai neutră țară din toate țările membre CSI.

               A avut un lider care a fost comparat adeseori cu Kim Jong-Un, din Coreea de Nord. Președintele Saparmurat Niiazov plănuia să creeze/poate chiar a creat o „epocă de aur” a Turkmenistanului, iar în 1991 a dat startul edificării Așhabadului.

               Așhabad – capitala țării

               Acest oraș este renumit pentru frumusețea, curățenia și clădirile sale impunătoare. Funcționarii de stat, primesc apartamente gratuite de la stat sau le pot cumpăra pe credit acordat pe o perioadă de 30 de ani cu dobândă de 1%. Astăzi, capitala Turkmenistanului este în mare parte un oraș fantomă, în principal din pricina culturii izolaționiste a conducerii țării, fiind unul din locurile cele mai puțin vizitate din lume.

               Cea mai reprezentativă construcție se află în centrul orașului și este o statuie a primului președinte turkmen – Saparmurat Niiazov – turnată din aur pur. Așhabad, mai este supranumit Dubaiul Caspicii, fiind orașul cu cele mai multe edificii de marmură din lume – la o suprafața de aprox 4,5 milioane mp are 543 de clădiri realizate din marmură.

               Economia

               Industria, agricultura, sistemul energetic și infrastructura rutieră, aparțin statului. Turkmenistan exportă în principal gaze naturale și produse petroliere. O altă ramură a industriei locale, este cea a bumbacului. O pereche de blugi de bumbac, aici costă 2 dolari.

            Interzicerea termenului cornavirus

            Autoritățile din Turkmenistan susțin că pe teritoriul țării nu există nici un caz de infectare cu coronavirus[5]. Dar, dacă se întâmplă să rostești cuvântul „coronavirus” în timp ce aștepți autobuzul în capitală, la Așhabad, sunt șanse mari să fii arestat. Aceasta, din cauza faptului că Turkmenistanul, condus din 2006 de către Gurbangulî Berdîmuhamedov, a interzis folosirea cuvântului „coronavirus”, potrivit organizației media Reporteri fără Frontiere. Citând rapoarte publicate de Chronicles of Turkmenistan (una dintre puținele surse independente de știri din această țară restrictivă și al cărei site nu poate fi accesat din Turkmenistan), organizația pentru libertatea presei spune că guvernul lui Berdîmuhamedov a interzis ziarelor și televiziunilor controlate de stat să scrie sau să rostească în emisie cuvântul „coronavirus”. Mai mult, a fost ordonată eliminarea oricărei referiri la virus din broșurile distribuite în spitale și în școli.

            Corespondenții Radio Europa Liberă din Așhabad relatează că ofițerii de poliție îmbrăcați în haine civile pot aresta și persoanele care poartă măști pe față sau discută în public despre pandemie. „Arestează turkmenii pentru orice discuții despre virus, se ascultă conversațiile telefonice, discuțiile Oamenilor din stațiile de autobuz, din autobuz”, a relatat un jurnalist de la Radio Azatlyk. Cetățenii turkmeni au acces doar la informații din țara lor despre epidemia de coronavirus, în Timp ce, potrivit autorităților, până în prezent, nu a fost detectat nici un caz în Turkmenistan.

            Președintele, cunoscut și sub titulatura de „părinte protector”, a ordonat pe 13 martie 2020 ca spațiile publice să fie dezinfectate, ca măsură de protecție, cu o plantă numită ”iarbă tătărească”. Situat pe ultimul loc în clasamentul mondial al libertății presei, Turkmenistan este una dintre cele mai închise țări din lume: guvernul controlează toate mijloacele de informare în masă autohtone. Puținii Oameni care au acces la internet pot accesa doar versiuni cenzurate ale știrilor.

            Istorie

            În secolul al VIII-lea, triburile nomade Oghuz, care vorbeau o limbă din familia turcică, au migrat din Mongolia spre Asia Centrală[6]. După ce s-au islamizat, triburile și-au luat numele de turkmeni. De-a lungul Istoriei, ele au înființat diferite confederații militare, în special cu uzbecii: în 1881, după măcelul de la Geok Tepe, țarii ruși au cucerit teritoriul ocupat de turkmeni: lupta s-a soldat cu peste 10.000 de morți turkmeni, iar Turkmenistan și Uzbekistan au fost anexate Imperiului Rus. În 1924 a fost înființată Republica Socialistă Sovietică Turkmenă. În 1948, un cutremur de 7,3 grade pe scala Richter a provocat moartea a cca 100.000 de turkmeni și a distrus aproape complet capitala țării.

            Dictatorul comunist Saparmurat Niyazov a continuat să conducă țara și după declararea independenței în 1991, până la moartea lui în 2006. Comunismul a fost schimbat în naționalism și un extrem cult al personalității lui Niyazov. La următoarele “alegeri” Niyazov a fost “ales” președinte pe viață și așa a rămas, în pofida numeroaselor atentate la viața lui, sprijinite mai ales de statul vecin, Uzbekistan. Regimul condus de el a fost comparat cu regimul nord-coreeanului Kim Il Sung, caracterizat prin totalitarism și cult al personalității duse la extrem.

            Moartea subită a lui Niyazov în 2006 a produs un vacuum politic, care a fost până la urmă umplut de fostul său dentist, politician începător, Gurbanguly Berdymukhamedov. Acesta a emis câteva legi de liberalizare și privatizare a economiei, a permis oficializarea mai multor partide politice și a aprobat acordarea de pensii la cca 100.000 de turkmeni vârstnici, care pe vremea lui Niyazov nu aveau nici un sprijin financiar; dar, cu Timpul și el a promovat cultul personalității.

               Obiceiuri și nivel de trai

               Turkmenii sunt unicul popor din regiune, care nu consumă carne de cal. Pentru ei, acest animal este sacru. Deși salariul unui cetățean de rând, este de aprox. 300 de dolari pe lună, ei nu achită electricitatea, gazele, apa, telefonul sau alte facilități.

               Lunar, fiecare turkmen are dreptul să primească 120 de litri de benzină. Dacă acei 120 de litri ce îi revin lunar unui cetățean, nu îi sunt suficienți, la benzinării, un litru de benzină costă 20 de cenți. Stațiile de autobuz din Ashgabad, sunt amenajate în formă de încăperi cu aer condiționat și televizoare.

               Din cauza culturii izolaționiste a conducerii țării, Turkmenistanul este una dintre cele mai puțin vizitate țări din lume.

            Poarta/Porțile Iadului

            Craterul Darvaza, supranumit și Poarta Iadului, este un teren bogat în zăcăminte de gaz natural situat în Turkmenistan[7]. Situl a fost identificat în 1971 de inginerii sovietici, care credeau că solul este bogat în zăcăminte de petrol. Inginerii au început forajele preliminare, dar în scurt Timp au avut o surpriză neplăcută. Terenul s-a surpat, înghițind utilajele de foraj, iar din crater au început să iasă cantități uriașe de gaz.

            De teama poluării, inginerii au hotărât să dea foc craterului. Deși toată lumea se aștepta ca gazul să ardă în câteva săptămâni, și acum la 51 de ani de la aprindere, focul arde în continuare. Craterul are un diametru de 70 de metri și nu dă semne că incendiul se va potoli în curând.

            Deși craterul a devenit o atracție turistică, președintele țării, Gurbanguly Berdymukhamedov a cerut cabinetului său să găsească o modalitate de a închide „Porțile Iadului”. Viceprim-ministrul Turkmenistanului „a fost însărcinat să adune Oameni de știință și, dacă este necesar, să atragă consultanți străini și să găsească o soluție pentru stingerea incendiului”.

            Președintele

            Gurbanguly Berdymukhamedov, președintele țării din 2006, este renumit pentru dragostea sa pentru aur și arhitectura de marmură; liderul autocrat se află într-o frenezie a construcțiilor, concentrându-se în primul rând pe capitala Așhabad, dotată cu clădiri guvernamentale gigantice noi, monumente și alte realizări arhitecturale de excepție.

            Una dintre cele mai notorii este statuia uriașă de aur a unui câine ciobănesc turkmen, rasa preferată a lui Berdymukhamedov și unul dintre simbolurile oficiale ale țării.

            Președintele iubește atât de mult câinii încât a scris o carte despre ei, pe care a oferit-o cadou președintelui rus Vladimir Putin și a stabilit o sărbătoare națională în cinstea câinelui.

            Turismul și presa

            Turismul este încă o industrie relativ mică în Turkmenistan: numărul de vizitatori străini anuali înainte de pandemie a fost estimat la câteva zeci de mii.

            Noul aeroport modern din Așhgabad, cu un terminal gigant în formă de pasăre, a fost deschis în 2006. Proiectul a costat 2,3 miliarde de dolari și avea ca obiectiv creșterea vizibilității internaționale a Turkmenistanului.

            Potrivit indexului anual al libertății presei mondiale, întocmit de grupul Reporteri fără frontiere, Turkmenistanul ocupă locul 178 din 180 de țări din lume pentru cenzura mass-media.

            Ziua Mamei

            Totla inițiativa președintelui țării, din 2009, Ziua Internațională a Femeii se numește Ziua Mamei și a început să fie sărbătorită doar după anul 2008 – sărbătoarea femeilor a fost amânată la 21 martie (ziua echinocțiului de primăvară), combinată cu Navruz – sărbătoarea națională de primăvară și numită Ziua Națională a Primăverii și a Femeii.

            În ianuarie 2008, președintele Turkmenistanului, Gurbanguly Berdymukhamedov a modificat Codul Muncii și a ”întors” sărbătoarea în ziua de 8 martie.

            Uzbekistan

          Necesitatea anchetării manifestațiilor violent oprimate

            Michelle Bachelet, Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, a cerut Uzbekistanului să efectueze fără întârziere o anchetă independentă și transparentă asupra evenimentelor de la început de iulie 2022 din Republica Autonomă Karakalpakstan, care au dus la moartea a cel puțin 18 persoane[8]. Potrivit Procuraturii Generale din Uzbekistan, 18 persoane au fost ucise și 243 au fost rănite, dintre care 94 grav, în Timpul ciocnirilor dintre protestatari și forțele de securitate din orașul Nukus, iar identitatea celor uciși nu a fost încă stabilită.    

            Potrivit rapoartelor preliminare, oamenii au murit din cauza rănilor prin împușcare, inclusiv în cap, iar numărul real al victimelor, potrivit Oficiului pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite, ar putea fi mai mare: „Rapoartele pe care le primim indică violențe grave, inclusiv crime, și sunt profund îngrijorătoare”, a spus Michelle Bachelet, care a cerut autorităților să exercite cea mai mare reținere. Ea a cerut, de asemenea, ca autorii acestor fapte să fie trași la răspundere și „să se deschidă imediat o anchetă transparentă și independentă cu privire la toate acuzațiile de fapte penale, inclusiv abuzurile din partea forțelor de ordine”.

            Protestele în masă în Republica Autonomă Karakalpakstan, care face parte din Uzbekistan, au început după ce rezidenții au luat cunoștință de amendamentele aduse Constituției Uzbekistanului, cu privire la abolirea autonomiei acestei republici, în special, clauza care privează republica autonomă de dreptul de a se separa de Uzbekistan a stârnit indignare. Pe 2 iulie 2022, președintele uzbec a declarat că guvernul său va abandona acest plan. În urma protestelor violente, guvernul a impus starea de urgență în Karakalpakstan, inclusiv a blocat accesul la internet. Peste 500 de persoane au fost arestate în timpul și după proteste: Oficiul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și-a exprimat îngrijorarea că unul dintre cei arestați a fost deja acuzat de „conspirație pentru preluarea puterii și schimbarea ordinii constituționale” și riscă până la 20 de ani de închisoare.

            „Oamenii nu ar trebui să fie trasi la răspundere penală pentru exercitarea dreptului lor”, a spus doamna Bachelet. Ea a reamintit, de asemenea, că Uzbekistanul face parte din Pactul pentru Drepturile Civile și Politice, un document care oferă tuturor dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la întrunire pașnică și de a participa la viața publică. „Toți deținuții trebuie să aibă acces la un avocat și dreptul lor la un proces complet și echitabil trebuie respectat”, a adăugat Înaltul Comisar.

            D-na Bachelet a cerut guvernului să restabilească imediat internetul în Karakalpakstan, menționând că astfel de măsuri nediscriminatorii afectează drepturile unui număr mare de Oameni, inclusiv privarea acestora de dreptul la libertatea de exprimare și de informare. Înaltul oficial a mai reamintit autorităților că toate restricțiile legate de starea de urgență trebuie să respecte dreptul internațional, să fie adoptate doar atunci când este necesar, să fie proporționale și nediscriminatorii.

          Orașul Samarkand

            Samarkand este unul dintre cele mai vechi orașe ale Asiei Centrale[9]. Cunoscut drept Maracanda în secolul al IV-lea î.Hr., orașul era capitala Sogdiana și a fost capturat de Alexandru cel Mare în anul 329 î.Hr. Orașul a fost mai apoi condus de turcii din Asia Centrală (în secolul al VI-lea d.Hr.), arabi (în secolul al VIII-lea), samanizii din Iran (între secolele al IX-lea și al X-lea), precum și diverse popoare turcice (între secolele al XI-lea și al XIIIlea), înainte să fie anexat de dinastia Khwārezm-Shāh (la începutul secolului al XIII-lea) și distrus de cuceritorul mongol Ginghis Han în 1220. După ce s-a revoltat împotriva conducătorilor săi mongoli în 1365, Samarkand a devenit capitala imperiului Timurid, care a transformat orașul în cel mai important centru cultural și economic din Asia Centrală.

            Samarkand a fost cucerit de uzbeci în 1500 și a devenit parte din hanatul Bukhara; până în secolul al XVIII-lea, orașul trecuse printr-un declin, iar între anii 1720 și 1770 a fost nelocuit; doar după ce a devenit o capitală provincială a Imperiului Rus în 1887 și un centru feroviar, orașul s-a recuperat din punct de vedere economic.

            Pentru scurt Timp, între 1924 și 1936, Samarkand a fost capitala Republicii Sovietice Socialiste Uzbece; Samarkand de astăzi este alcătuit dintr-un oraș vechi care datează din vremuri medievale și o secțiune nouă construită după cucerirea rusească a zonei în secolul XIX.

            Planul orașului vechi include străzi care se îndreaptă spre centru pornind de la șase porți din zidurile lungi 8 kilometri din secolul XI. Zidurile și porțile au fost distruse după ce orașul a fost capturat de ruși, însă planul din perioada medievală este încă păstrat. Orașul vechi conține unele dintre cele mai importante monumente ale arhitecturii din Asia Centrală, între secolele al XIV-lea și al XX-lea, inclusiv numeroase clădiri care datează din Timpul în care Samarkand era capitala imperiului Timurid; orașul vechi a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în 2001.

            Secțiunea mai nouă și rusească a orașului Samarkand, a cărei construire a început în 1871, s-a extins considerabil în timpul perioadei sovietice, iar clădirile publice, locuințele și parcurile au fost reconstruite; există teatre uzbece și rusești, o universitate fondată în 1933 și instituții de studii superioare pentru agricultură, medicină, arhitectură și comerț.

            Samarkand și-a dobândit importanța comercială în vremurile antice și medievale datorită faptului că se afla la intersecția rutelor comerciale dintre China și India; odată cu apariția căilor feroviare în 1888, Samarkand a devenit un important centru pentru exportul de vin, fructe uscate și proaspete, bumbac, orez, mătase și piele. Industria de astăzi a orașului este bazată în principal pe agricultură, fructe, vin, piele, îmbrăcăminte și încălțăminte, precum și tutun. De asemenea, producția de părți de automobile, tractoare și echipamente de cinema este importantă din punct de vedere economic.

---

[1] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/summit-ul-cc5-cinci-presedinti-din-asia-centrala-la-masa-cu-xi-jinping.html, postat și vizitat pe 9 mai 2023

[2] Vezi site-ul https://incredibilia.ro/in-tadjikistan-e-ilegal-sa-sarbatoresti-ziua-de-nastere-in-public/, postat și vizitat pe 26 mai 2019

[3] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/Tadjikistanul-fosta-republica-sovietica-da-tonul-la-vaccinarea-obligatorie-anti-Covid.-Tuturor-cetatenilor-peste-18-ani-li-se-impune-sa-si-faca-vaccinul-AstraZeneca-sau-cel-chinezesc-167770, postat și vizitat pe 4 iulie 2021

[4] Vezi pesite-ul http://calatorul.net/dar-voi-stiti-cum-e-viata-turkmenistan/, site vizitat pe 4 noiembrie 2017

[5] Vezi site-ul https://incredibilia.ro/turkmenistan-coronavirus/, pistat și vizitat pe 1 aprilie 2020

[6] Vezi site-ul https://baabel.ro/2021/02/o-tara-uitata-din-centrul-asiei/, postat și vizitat pe 11 februarie 2021

[7] Vezi pe site-ul https://incredibilia.ro/7-greseli-banale-dezastre/, postat și vizitat pe 12 iunie 2019

[8] Vezi site-ul Bachelet demande à l’Ouzbékistan d’enquêter sur des manifestations violemment réprimées  | ONU Info (un.org), postat și vizitat pe 5 iulie 2022

[9] Vezi site-ul Samarkand, un important centru cultural și economic din Asia Centrală (descopera.ro), postat și vizitat pe 20 decembrie 2021

Emilian M. Dobrescu

          Burundi: necesitatea ajutorului umanitar

          Peste un milion de persoane au nevoie de asistență de urgență în Burundi, a anunțat pe 3 aprilie 2023 Agenția Națiunilor Unite pentru Afaceri Umanitare (OCHA), în Timpul lansării oficiale la Bujumbura a Planului de Răspuns Umanitar pentru 2023, a cărui aplicare necesită 194,2 milioane de dolari[1]: potrivit acestui Plan încheiat între guvern și OCHA, aproximativ 1,5 milioane de oameni au nevoie de asistență umanitară în 2023, din care 1,1 milioane sunt dintre cei mai vulnerabili. Mobilizarea resurselor rămâne o provocare. ONU avertizează că lipsa de finanțare ar putea avea „consecințe grave”, lăsând populațiile vulnerabile expuse riscurilor climatice, bolilor și riscurilor de protecție și punând în pericol eforturile de repatriere și mijloacele de trai. „Întreruperea ciclului de epidemii va fi dificilă fără un răspuns de urgență în sănătate și un acces sporit la apă, canalizare și igienă”, insistă OCHA.

            „Răspunsul nostru umanitar pentru Burundi în 2023 este rezultatul unei analize aprofundate a nevoilor și provocărilor cu care se confruntă cele mai vulnerabile populații”, a declarat într-un comunicat de presă, John Agbor, coordonator rezident interimar al Națiunilor Unite în această țară din Africa de Est: „Împreună, cu Guvernul, partenerii umanitari și de dezvoltare, putem lucra pentru soluții durabile de îmbunătățire a calității vieții acestor populații și pentru a construi un viitor mai rezilient. Cu toții suntem uniți de o cauză comună: salvarea de vieți și să nu lăsăm pe nimeni în urmă”.

            Planul de Răspuns pentru 2022 a fost finanțat în proporție de până la 50%. Burundi este foarte vulnerabilă la schimbările climatice, iar dezastrele naturale au dus la strămutări interne semnificative. În 2021 și 2022, diverse șocuri, inclusiv pandemia de Covid-19, focarele de boli și războiul din Ucraina, au exacerbat nevoile umanitare existente, afectând populațiile vulnerabile, cum ar fi refugiații și persoanele strămutate în interiorul țării. Împreună cu Guvernul, OCHA conduce planificarea răspunsurilor necesare încă din 2016 pentru a satisface nevoile de salvare a vieții populațiiei afectate. Întreruperea ciclului de epidemii va fi dificilă fără un răspuns de urgență în sănătate și un acces sporit la apă, canalizare și igienă.

            Pentru a răspunde crizei umanitare din Burundi, OCHA consideră că, coordonarea acțiunilor este esențială. În acest sens, agențiile ONU continuă să sprijine echipa umanitară de țară, partenerii umanitari și guvernul prin furnizarea de evaluări ale nevoilor, monitorizare și raportare. „Promovarea unui răspuns bine finanțat și a întoarcerii demne a refugiaților va continua să fie, de asemenea, o prioritate”, a spus OCHA.

            În 2022, aproape 675.000 de persoane au primit ajutor umanitar, 70% din ținta inițială. Potrivit OCHA, această realizare este rezultatul eforturilor comune ale partenerilor umanitari, Guvernului din Burundi și donatorilor. Cu toate acestea, este important de menționat că deficitul de finanțare rămas a fost semnificativ, la aproape 50% din necesar, având un impact negativ asupra volumului asistenței oferite.

          Libia: încălcarea repetată a drepturilor Omului      

          Din cauza violenței pe scară largă din partea actorilor armați, a impasului politic în curs și a restricțiilor tot mai mari asupra spațiului civic, situația drepturilor Omului continuă să se deterioreze în Libia, a declarat pe 3 aprilie 2023, șeful biroului libian pentru drepturile Omului[2]: Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Volker Türk, a vorbit la analiza activității misiunii independente de stabilire a faptelor privind Libia, înființată de Consiliul pentru Drepturile Omului în iunie 2020; pe 31 martie 2023, Misiunea și-a încheiat operațiunile, predând arhivele și dovezile pe care le-a colectat Oficiului ONU pentru Drepturile Omului. Potrivit domnului Türk, este esențial ca, comunitatea internațională să-și dubleze eforturile pentru a-i trage la răspundere pe cei responsabili pentru încălcările din trecut: „Trebuie să continuăm să monitorizăm realitatea de pe teren pentru a preveni alte încălcări ale drepturilor Omului. Autoritățile libiene, grupurile armate și traficanții de persoane nu ar trebui să presupună că ochii comunității internaționale au părăsit acum Libia”, a spus Türk.

            În raportul său final, Misiunea de stabilire a faptelor din Libia a recomandat ca Oficiul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului „să stabilească un mecanism separat și autonom, cu un mandat permanent de monitorizare a încălcărilor grave ale drepturilor Omului în Libia, în vederea sprijinirii eforturilor de reconciliere ale populațiilor Libiei și ajutând autoritățile libiene să realizeze cu responsabilitate, o justiție în această perioadă de tranziție”. Dl Türk a recomandat Misiunii de stabilire a faptelor în Libia să dezvolte fără întârziere un plan de acțiune pentru drepturile Omului și o foaie de parcurs cuprinzătoare, orientată către victime, privind justiția tranzițională și responsabilitatea care trebuie să fie manifestate. ”Oficiul ONU pentru Drepturile Omului se angajează să colaboreze îndeaproape cu autoritățile în acest sens”, a mai spus Türk. Subliniind importanța organizării de alegeri naționale și a realizării unei păci durabile în Libia, domnul Türk și-a exprimat profunda îngrijorare față de intensificarea represiunii asupra societății civile, conform unui decret guvernamental care declară ilegale toate organizațiile naționale și internaționale ale societății civile, înregistrate după 2011.

             „Reglementările societății civile ar trebui să respecte drepturile fundamentale ale libertății de întrunire și asociere și nu să înăbușe și să incrimineze munca celor care lucrează pentru un viitor bazat pe drepturi pentru Libia”, a argumentat șeful ONU pentru drepturile Omului. La rândul său, șeful Misiunii de constatare a faptelor petrecute în Libia a subliniat că situația din Libia rămâne „foarte gravă”. Încălcările continuă fără încetare, iar libertățile fundamentale și situația drepturilor Omului s-au deteriorat.

            După cum a menționat deja în raportul său, Misiunea de constatare a faptelor a găsit motive rezonabile să sublinieze crimele împotriva Umanității, comise împotriva libienilor și migranților în întreaga Libie, în contextul privării de libertate a cetățenilor: „Regretăm că aceste crime continuă să fie comise până astăzi”, a declarat Mohamed Auajjar, președintele Misiunii de constatare a faptelor privind Libia. Misiunea spune că a documentat și găsit numeroase cazuri de detenție arbitrară, omor, tortură, viol, înrobire, sclavie sexuală și dispariție forțată, confirmând practica acestor situații, răspândită în Libia. În evaluarea dovezilor privind tratamentul migranților, misiunea a concluzionat că există motive rezonabile să se creadă că sclavia sexuală, ca act suplimentar subiacent al crimelor împotriva Umanității, a fost comisă împotriva migranților.

            Absorbția rapidă, profundă și continuă a grupurilor armate și a liderilor acestora în structurile și instituțiile afiliate statului, inclusiv în Forțele Armate Arabe Libiene, și răspândirea ideologiilor conservatoare manifestate în Libia sunt chestiuni de îngrijorare semnificativă pentru Misiune. Anchetatorii independenți ai ONU au constatat, de asemenea, că autoritățile de stat și entitățile afiliate, cum ar fi aparatul de descurajare a crimei organizate și a terorismului, Forțele Armate Arabe Libiene, Agenția pentru Securitate Internă și Aparatul de Sprijin pentru Stabilitate, împreună cu liderii lor, au fost implicați în mod repetat în mai multe încălcări și abuzuri legate de respectarea drepturilor Omului.

          Republica Democatică Congo: degradarea situației în estul țării

            Pe 29 martie 2023, reprezentantul ONU în Republica Democratică Congo (RDC) a avertizat Consiliul de Securitate al ONU că situația de securitate din estul acestei țări s-a „deteriorat considerabil” în ultimele luni și că situația umanitară de acolo este „din ce în ce mai dramatică”[3]: conștientă de deteriorarea situației, o delegație a Consiliului de Securitate al ONU a vizitat RDC în perioada 9-12 martie 2023, pentru a arăta solidaritatea și mobilizarea Națiunilor Unite în fața provocărilor de securitate, electorale și structurale din această țară. „Escaladarea conflictului cu M23 și activismul persistent al altor grupuri armate, în special ADF, Zair și CODECO, pentru a numi doar câteva, continuă să provoace suferințe intolerabile populațiilor civile”, a observat Reprezentantul Special al secretarul general pentru RDC, Bintou Keita, în fața celor cincisprezece membri ai Consiliului de Scuritate.

            Doamna Keita, care este și șefa Misiunii Națiunilor Unite în RDC (MONUSCO), a subliniat că în provinciile Kivu de Nord, Kivu de Sud și Ituri, sute de mii de Oameni au fugit de abuzurile grupurilor armate și de ciocnirile dintre M23 și Forțele Armate ale RDC (FARDC) dar și între CODECO și ZAIR: „În special în Kivu de Nord, ciocnirile dintre M23 și FARDC au forțat 900.000 de oameni să se mute în fața ostilităților. Nevoile umanitare, deja imense în RDC, continuă să crească. Această criză umanitară rămâne una dintre cele mai neglijate din lume. Populațiile strămutate pe care le-am vizitat trăiesc în condiții extrem de precare”, a prezentat situația. În acest context, d-na Keita a pledat pentru mobilizarea resurselor necesare implementării Planului de răspuns umanitar pentru 2023 în sumă de 2,25 miliarde de dolari. Ea a condamnat, de asemenea, obstacolele continue în calea accesului umanitar, inclusiv atacul asupra unui elicopter al Serviciului Aerian Umanitar al Națiunilor Unite (UNHAS), din februarie 2023, care a forțat Programul Alimentar Mondial (WFP) să suspende temporar zborurile în zonele de conflict. Ea a cerut tuturor părților implicate în conflict „să respecte dreptul internațional umanitar și să faciliteze accesul umanitar persoanelor vulnerabile oriunde s-ar afla”.

            Dintre cei strămutați, Reprezentantul Special a insistat asupra „situației deosebit de precare a femeilor” și a considerat imperativ finanțarea Planului Național de Acțiune pentru Prevenirea Exploatării și Abuzului Sexual pentru a oferi femeilor congoleze o protecție adecvată: „Sunt necesare mai mult de două milioane de dolari pentru a susține activitățile din acest Plan, în special în zonele afectate de intervențiile M23. Printre inițiativele aflate în derulare, salut crearea unui fond de sprijin pentru victime și asistența psihologică pentru femei instituită de OMS”, a spus ea. D-na Keita a explicat membrilor Consiliului de Securitate al ONU că, urmare a răspunsului la aceste imense provocări umanitare și de securitate, MONUSCO „lucrează neobosit în medii ostile pentru a-și îndeplini mandatul”, sprijinind în special guvernul congolez pentru protecția civililor, precum și pentru dezarmare, demobilizarea grupurilor armate și implementarea reformei sectorului de securitate. Ea a subliniat că 2022 a fost unul dintre cei mai mortali ani pentru forțele de menținere a păcii MONUSCO, care operează într-un mediu „din ce în ce mai complex, volatil și periculos”.

            Reprezentanta Specială a reamintit că numai operațiunile militare nu vor fi suficiente pentru a asigura stabilitatea în estul RDC și a salutat eforturile regionale în curs de a găsi soluții durabile la conflict. Ea a cerut Consiliului de ecuritate „să acorde toată greutatea acestor eforturi, încurajând părțile să-și respecte angajamentele și asigurându-se că actorii recalcitranți sunt trași la răspundere”; de asemenea, a observat că tensiunile dintre RDC și Rwanda au crescut constant, ducând la mai multe incidente transfrontaliere, aceste ciocniri prezentând „riscuri grave de escaladare regională”.

            În ceea ce privește alegerile generale, programate pentru 20 decembrie 2023, reprezentantul ONU a lăudat autoritățile congoleze și Comisia Electorală Națională Independentă (CENI) „pentru determinarea lor de a respecta termenele în fața provocărilor logistice, dar mai ales în fața insecurității”. Ea a menționat că în estul RD Congo, violența, ciocnirile, deplasările de populație și zonele aflate sub controlul M23, „constituie obstacole serioase în calea activității de înregistrare a alegătorilor”, iar în vest, organizațiile intercomunitare propagă violența în provincia Mai-Ndombe, fiind veritabile obstacole în calea procesului.

            În parteneriat cu agențiile ONU, MONUSCO sprijină procesul electoral și a răspuns prin transportul a 126 de tone de material electoral pentru Comisia Eelectorală Națională (CEN) în Kivu de Nord, Kivu de Sud și Ituri. Doamna Keita a lăudat eforturile CEN „care încearcă să facă față provocărilor operaționale ale înregistrării alegătorilor prin prelungirea perioadelor de înregistrare și denunțarea discursurilor care instigă la  ură”. D-na Keita a subliniat că procesul electoral rămâne marcat de „o lipsă de încredere îngrijorătoare între principalii actori ai societății civile și opoziție”. Ea și-a reiterat apelul adresat tuturor părților interesate congoleze de a lucra împreună pentru a asigura un proces electoral pașnic, transparent, credibil și incluziv, cu respectarea strictă a Constituției și a legii electorale.

            La finalul ședinței, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o declarație în care condamnă ferm creșterea numărului de atacuri comise de M23 în Kivu de Nord, în primele trei luni din 2023 și progresele înregistrate de acesta din urmă pe teren. Rezoluția cere implementarea deplină și imediată a angajamentelor asumate în favoarea încetării ostilităților, încetarea oricărui proces ulterior contra grupului M23 și retragerea acestuia din toate sectoarele ocupate, așa cum s-a convenit în Procesul Luanda, aprobat de Uniunea Africană. Consilul de Securitate a îndemnat toate părțile din afara RDC să înceteze imediat sprijinirea M23, care se află sub sancțiunile Consiliului pentru a se retrage din țară.

            De asemenea, Consiliul de Securitate și-a exprimat îngrijorarea cu privire la tensiunile care domnesc între RDC și Rwanda și face apel în acest sens la un dialog calm și sporit între cele două țări. De asemenea, condamnă cu fermitate reapariția atacurilor ADF și CODECO împotriva civililor din Ituri și Kivu de Nord, precum și activitățile FDLR. Consiliul de Securitate cere tuturor grupurilor armate ca membrii lor „să se demobilizeze imediat și definitiv, să depună armele, să renunțe la violență, să prevină și să pună capăt încălcărilor comise împotriva femeilor și copiilor și să elibereze copiii recrutați în rândurile lor”. Consiliul de Securitate își reafirmă sprijinul pentru acțiunea regională prin Procesul Nairobi, condus de Comunitatea Africii de Est și Procesul Luanda, care vizează restabilirea încrederii, soluționarea divergențelor prin dialog și continuarea utilizării mecanismelor și organizațiilor subregionale existente. Consiliul își exprimă profunda îngrijorare cu privire la criza umanitară din regiune și solicită statelor membre și organizațiilor internaționale și regionale să răspundă rapid nevoilor umanitare identificate în planul de răspuns umanitar prin contribuții sporite și să se asigure că toate angajamentele asumate sunt onorate pe deplin în termenele prescrise.

            Consiliul de Securitate al ONU condamnă cu fermitate violența continuă și încălcările drepturilor Omului, comise de toate grupurile armate și rămâne profund îngrijorat de escaladarea dezinformării și a conflictelor regionale. În ceea ce privește alegerile prezidențiale și legislative programate pentru 2023, Consiliul încurajează autoritățile congoleze să continue să pună în aplicare, cu sprijinul MONUSCO, a proceselor pașnice, transparente, incluzive și credibile pentru desfășurarea alegerilor naționale din decembrie 2023.

          Mali: misiunea MINUSMA în pericol

            Pe măsură ce situațiile de securitate și umanitare din Mali continuă să se deterioreze, în special în regiunile Ménaka și Centru, Misiunea Națiunilor Unite în această țară (MINUSMA) întâmpină dificultăți în îndeplinirea mandatului său, a avertizat pe 12 aprilie 2023, Reprezentantul Special al Secretarului General pentru Mali, El-Ghassim Wane, prezent la reuniunea Consiliului de Securitate al ONU care a analizat sitiația din Mali[4]: El-Ghassim Wane s-a declarat „depășit” de situația persoanelor strămutate, pe care le-a întâlnit la finalul lunii martie 2023 în Ménaka, în estul Mali, regiune care a fost epicentrul ciocnirilor dintre organizațiile teroriste Statul Islamic din Marea Sahara (EIGS) și Jama’a Nusrat ul-Islam wa al-Muslimin (JNIM), care se luptă  pentru controlul rutelor de aprovizionare. Aflat la fața locului, șeful MINUSMA a putut măsura impactul „devastator” al deplasării populațiilor care l-au implorat să le dea apă de băut… Cu peste 30.000 de persoane strămutate spre Ménaka de la începutul anului 2022 și cu alți aproximativ 2.400 de refugiați la nord de tabăra MINUSMA din Ménaka, situația este „catastrofală”, potrivit opiniei lui El-Ghassim Wane. În acest mediu din ce în ce mai complex, MINUSMA, „cu capacitățile sale limitate”, continuă să contribuie la protecția civililor, la coordonarea cu forțele de apărare și securitate maliene, pe o rază de 15 km în jurul Ménaka. Pe lângă patrulele lor de noapte și de zi, există activități de reconciliere și coeziune socială, menite să dezamorseze tensiunile intercomunale tot mai mari din regiune, a remarcat domnul Wane.

            Pe lângă Ménaka, regiunile Centru și Gao rămân zone în pericol, cu peste 61.000 de persoane strămutate din 2022, tot din cauza violențelor dintre EIGS și JNIM, precum și dintre EIGS și mișcările semnatare ale Acordului pentru Pace și Reconciliere din Mali, la care se adaugă ciocnirile armate din regiunile Mopti și Ségou. Sub presiunea Forțelor de Apărare și Securitate maliene, grupurile extremiste de acolo au crescut utilizarea dispozitivelor explozive improvizate, în Timp ce efectuează atacuri surpriză asupra mai multor secții de poliție de-a lungul principalelor rute de aprovizionare. ”Este important – a observat dl. Wane – ca autoritățile maliene să-și desfășoare operațiunile militare în conformitate cu dreptul internațional umanitar și cu drepturile Omului. La acest punct al discuțiilor, au luat cuvântul mai mulți membri ai Consiliului de Securtate al ONU: Franța, Elveția, Regatul Unit al Marii Britanii și Albania, reprezentantul Albaniei corelând creșterea încălcărilor comise de forțele maliene după asocierea lor cu grupul de mercenari Wagner.

            Reprezentantul Republicii Mali a considerat că încălcările au fost în esență opera unor grupuri teroriste armate. Opunându-se la fel ca și China oricărei „instrumentalizări” a drepturilor Omului „în scopuri politice sau destabilizatoare”, delegația din Mali a respins acuzațiile Franței în masacrul de la Moura, comis în 2022 și a arătat cum Comisia Internațională de Anchetă pentru Mali a învinuit forțele armate franceze pentru abuzuri, în special la Bounty, unde o căsătorie s-ar fi transformat „într-o tragedie națională”, ceea ce, evident, Franța a contestat. Federația Rusă a susținut că ajutorul militar bilateral pe care îl acordă Republicii Mali răspunde unei solicitări din partea autorităților maliene, care au reușit astfel să-și consolideze capacitățile de combatere a terorismului.

            Pentru a asigura siguranța convoaielor sale, Misiunea de pace a ONU în Mali, MINUSMA folosește elicoptere și drone de-a lungul rutelor de (re) aprovizionare. Cu toate acestea, aproximativ 24,1% din autorizațiile pentru acest tip de zbor au fost refuzate, deși acestea se numără printre parametrii esențiali pentru executarea mandatului MINUSMA: pe lângă libertatea de mișcare, „inclusiv pentru mijloacele de informații, supraveghere și recunoaștere esențiale pentru siguranța și securitatea forțelor de menținere a păcii”, operațiunile MINUSMA includ progresul tranziției politice și progresul înregistrat în implementarea Acordului pentru Pace și Reconciliere, marcat în perioada analizată de o „paralizie persistentă”. „Contrar celor transmise, nu există nici o dorință de restricționare a mișcărilor MINUSMA, deoarece cererile neautorizate nu au respectat procedura convenită” cu țara gazdă – a justificat delegația malienă – invitând Misiunea să colaboreze mai strâns cu autoritățile din Mali în viitor…

          Sudanul de Sud: violența ominiprezentă

          Fără o luptă reală împotriva impunității, Sudanul de Sud nu va reuși să stopeze violența omniprezentă și încălcările teribile ale drepturilor Omului, a avertizat pe 3 aprilie 2023, o comisie de anchetă a Națiunilor Unite într-un nou raport care explică în detaliu modul în care autorii celor mai grave crime, inclusiv atacurile pe scară largă asupra civililor și execuțiile extrajudiciare, rămân nepedepsite[5]: în urma prezentării raportului său preliminar de 20 de pagini cu privire la concluziile cheie către Consiliul pentru Drepturile Omului din 7 martie 2023, raportul publicat reflectă detaliat constatările Comisiei pentru Drepturile Omului privind Sudanul de Sud, cu privire la situații emblematice și locurile une au avut loc încălcări ale drepturilor Omului în cursul anului 2022.

            Aceste situații includ atacuri pe scară largă asupra civililor, inclusiv crime, violuri, sclavie sexuală și alte forme de violență sexuală, precum și strămutări în masă, în mai multe regiuni ale țării. În Timp ce guvernul Sudanului de Sud a anunțat crearea unor comisii speciale de anchetă pentru mai multe situații, dar nici una dintre ele nu a dus la tragerea la răspundere a vinovaților, au deplâns anchetatorii ONU, menționând că „membrii guvernului și ai armatei implicați în aceste crime grave sunt încă în funcție. De câțiva ani, constatările noastre au arătat că impunitatea pentru crime grave este un factor cheie al violenței și mizeriei cu care se confruntă civilii din Sudanul de Sud. Am luat decizia de a cerceta mai multe persoane urmărite penal pentru rolul lor în încălcările grave ale drepturilor Omului”. Raportul îl identifică pe guvernatorul statului Unity, Joseph Monytuil și pe generalul-locotenentul Thoi Chany Reat din Forța de Apărare a Poporului Sudanului de Sud printre cei care justifică o anchetă penală în legătură cu crimele extrajudiciare sancționate de stat și comise în Mayom în august 2022. Comisarul regiunii Koch, Gordon Koang, se numără printre cei identificați ca fiind responsabili pentru atacurile pe scară largă asupra civililor din Leer, în februarie și aprilie 2022. Concluziile Comisiei identifică și alte persoane care merită analizate sau investigate în continuare în legătură cu încălcările drepturilor Omului în statele Warrap, Upper Nile, părțile de nord ale statului Jonglei și statul Equatoria.

            „Înlăturarea nedreptății se poate face doar dacă autoritățile naționale se angajează din nou și aderă la valorile și promisiunile acordului de pace”, a susținut unul dintre cei trei membri ai Comisiei, Barney Afako. Raportul evaluează sistemele și inițiativele de justiție din Sudanul de Sud, inclusiv utilizarea recentă de către stat a tribunalelor militare și investigațiilor ad-hoc. De asemenea, raportul descrie și analizează aspecte tematice ale drepturilor Omului, cum ar fi utilizarea copiilor în forțele și grupurile armate, violența sexuală legată de conflict, contextul economic al încălcărilor drepturilor Omului și dispariția spațiului civic din țară. „Solicităm autorităților să efectueze cercetări corespunzătoare asupra presupușilor autori ai infracțiunilor grave, indiferent de gradul sau funcția acestora, să pună în aplicare și să consolideze mecanismele judiciare de tragere la răspundere a acestora”, a conchis unul dintre cei trei membri ai Comisiei pentru drepturile Omului în Sudanul de Sud, Andrew Clapham.

Terorismul

Pe 28 martie 2023, liderii africani la ONU s-au alăturat ambasadorilor pentru a discuta despre cum să combată terorismul și să prevină mai bine extremismul violent prin cooperarea sporită între ONU și organizațiile regionale[6]: dezbaterea a fost condusă de președintele Mozambicului, Filipe Nyusii; țara sa, care a deținut președinția rotativă a Consiliului de Securitate al ONU în martie 2023, luptă de mai bine de cinci ani împotriva unei insurgențe mortale în nord. Secretarul general al ONU și-a exprimat îngrijorarea profundă cu privire la creșterea activității grupărilor teroriste în Sahel și în alte părți ale Africii: „Disperarea, sărăcia, foamea, lipsa serviciilor de bază, șomajul și schimbările neconstituționale ale guvernelor din țările Africii continuă să creeze teren fertil pentru expansiunea progresivă a grupărilor teroriste pentru a infecta noi părți ale continentului. În plus, luptătorii, fondurile și armele circulă din ce în ce mai mult între regiuni și pe tot continentul, pe măsură ce grupurile teroriste formează noi alianțe cu rețelele criminalității organizate și cu grupurile criminale. Ideologiile lor violente sunt răspândite și online – așa cum terorismul separă Oamenii, combaterea lui poate aduce țări împreună în Africa, inclusiv în Sahel, bazinul Lacului Ciad și Mozambic. ONU este alături de Africa pentru a pune capăt acestui flagel. Mai presus de toate, aceasta include continuarea colaborării noastre strânse cu Uniunea Africană (UA), cu organizațiile regionale și subregionale africane”.

Antonio Guterres a mai subliniat că ONU oferă asistență personalizată țărilor africane în domenii precum prevenirea, asistența juridică, investigarea, urmărirea penală, reintegrarea și reabilitarea. Alături de Nigeria, ONU găzduiește viitorul summit african împotriva terorismului și consolidează colaborarea cu privire la inițiative importante de pace; ONU pledează, de asemenea, pentru noi misiuni robuste de aplicare a păcii și operațiuni de combatere a terorismului, conduse de Uniunea Africană, cu mandate din partea Consiliului de Securitate, iar țările africane trebuie să sprijine această activitate vitală. Strategia globală de combatere a terorismului a Națiunilor Unite, adoptată în 2006, trebuie supusă unei noi revizuiri, cea de-a opta, care va marca o „oportunitate crucială” pentru țările membre ONU de a găsi noi modalități pentru a aborda mai eficient condițiile care crează un teren fertil pentru răspândirea terorismului: „Dovezile arată că eforturile de combatere a terorismului, care se concentrează exclusiv pe securitate, mai degrabă decât pe drepturile Omului, dar marginalizarea și excluderea și pot înrăutăți lucrurile”. Noul președinte al Uniunii Africane, președintele Insulelor Comore, Azali Assoumani, a menționat că, deși terorismul există de secole „de la criza libiană din 2011, a explodat cu adevărat, și în special în Africa”: drept urmare, mii de luptători, inclusiv luptători străini, s-au revărsat în Sahel, contribuind la importul grupărilor teroriste pe continent, precum și la „un flux incontrolabil de arme. Astfel, treptat, terorismul a devenit din ce în ce mai răspândit în Africa, de la nord la sud, de la est la vest. Și contagiunea teroristă continuă, răspândindu-se în aproape toate părțile Africii”, a spus arătând că „nu precupețește nici un efort” pentru a se asigura că o inițiativă emblematică a Uniunii Africane de „a reduce la tăcere armele” până în 2030 trebuie să devină realitate.

La fel ca schimbările climatice, terorismul este una dintre cele mai grave amenințări la adresa comunității internaționale, a declarat președintele Nyusi al Mozambicului: „Extinderea terorismului este destul de amenințătoare, fiind determinată de factori care variază de la context la context. Pe de o parte, radicalizarea bazată pe variabile identitare alimentate de intoleranță și, pe de altă parte, manipularea factorilor socio-economici au accelerat recrutarea grupărilor teroriste, în special a tinerilor”. Citând Indicele Terorismului Global din 2022, el a spus că aproximativ 48% dintre decesele legate de terorism au avut loc în Africa, în timp ce Sahelul este „noul epicentru” al atacurilor teroriste. Președintele Nyusi a mai spus că țările africane, UA și organizațiile regionale de pe continent – cum ar fi Comunitatea de Dezvoltare a Africii de Sud (SADC), blocul Africii de Vest ECOWAS și omologul său est-african, IGAD – au acumulat ani de experiență în soluționarea conflictelor. O misiune SADC în Mozambic (SAMIM) luptă împotriva teroriștilor în provincia nordică Cabo Delgado de aproape doi ani – un exemplu de „soluție africană la problemele africane” și o abordare care ar putea fi reprodusă în altă parte. „Pentru Mozambic, această experiență este înzestrată cu valoare adăugată, deoarece în prezent luptăm împotriva terorismului combinând eforturile multilaterale regionale SADC cu eforturile bilaterale dintre Mozambic și Rwanda și împreună luptăm cu succes împotriva terorismului”, a spus el.

Președintele Nyusi a prezentat, de asemenea, propuneri pentru revizuirea viitoare a Strategiei globale de combatere a terorismului a ONU, îndemnând țările să creeze un fond care să ajute la promovarea rezistenței comunităților locale, inclusiv prin proiecte de creare de locuri de muncă pentru tineri, în special în Africa și Orientul Mijlociu. Alte recomandări ale sale includ prioritizarea sprijinului pentru soluțiile regionale de combatere a terorismului și promovarea unei abordări holistice care combină securitatea, justiția și intervențiile socio-economice. El a subliniat, de asemenea, necesitatea de a sprijini țările în curs de dezvoltare care nu sunt capabile să răspundă eficient la impactul „schimbărilor climatice și ale altor crize provocate de Om, deoarece sunt împovărate de datorii. Situația face aceste țări din ce în ce mai vulnerabile la extremism, terorism și conflicte violente. Pentru ca aceste țări să iasă din criza actuală, solicităm comunității internaționale să restructureze datoria și să faciliteze accesul la finanțare accesibilă pentru aceste țări cu risc ridicat; în acest scop, sistemul financiar internațional trebuie transformat prin reforma instituțiilor financiare multilaterale”.

---

[1] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2023/04/1133892, postat și vizitat pe 3 aprilie 2023

[2] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2023/04/1133877, postat și vizitat pe 3 aprilie 2023

[3] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2023/03/1133762, postat și vizitat pe 29 martie 2023

[4] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2023/04/1134172, postat și vizitat pe 12 aprilie 2023

[5] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2023/04/1133902?utm_source, postat și vizitat pe 3 aprilie 2023

[6] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2023/03/1133737, postat și vizitat pe 28 martie 2023

Emilian M. Dobrescu

            După devalorizarea monedei naţionale, decisă în 2016 în cadrul unui program al FMI, dificultăţile economice din acestă țară s-au accentuat: inflaţia a crescut puternic, reducând drastic puterea de cumpărare a Egiptenilor.

            În 2022, lira egipteană a continuat să piardă aproape 50% din valoarea sa față de dolar, pe fondul unei creșteri semnificative a populației țării. Din acest motiv, în ciuda creșterii economice, mulți Egipteni consideră că nivelul lor de trai a scăzut de-a lungul anilor. Armata deține un control fără precedent asupra majorității aspectelor guvernării, motiv pentru care forța militară este atât de mare. În ciuda acestor probleme, Egiptul se numără printre cele mai bogate țări din Africa.

            Avioane de luptă din Franța și echipamente militare din SUA

            La finalul lunii aprilie 2021, autoritățile egiptene au semnat un contract cu Franța pentru achiziționarea a 30 de aeronave Rafale[1]. Potrivit ministrului egiptean al Apărării, contractul este finanţat printr-un împrumut care trebuie plătit pe o perioadă de 10 ani. Deși ministrul egiptean al Apărării nu a oferit mai multe detalii despre contract, acesta ar valora 4,5 miliarde de dolari. În decembrie 2020, președintele francez Emmanuel Macron puncta faptul că el nu va condiţiona vânzarea de arme către Egipt, întrucât nu doreşte să afecteze abilitatea Egiptenilor de a lupta împotriva terorismului în regiune.

            Pe 25 ianuarie 2022, Departamentul de Stat al SUA a aprobat două vânzări majore de echipamente militare către Egipt, legate de transportul aerian şi sistemele radar[2]. Decizia survine în ciuda preocupării tot mai mari cu privire la respectarea drepturilor Omului în această țară. Vânzarea a 12 avioane de transport militar cvadrimotoare C-130J Super Hercules şi a echipamentului asociat este estimată la 2,2 miliarde de dolari. Aceste contracte de vânzare survin într-un context în care la Washington tot mai multe voci se fac auzite împotriva tratamentului rezervat opozanţilor politici de către guvernul preşedintelui egiptean Abdel-Fattah al-Sissi. Ţara are cel puţin 60.000 de deţinuţi politici, potrivit ONG-urilor. Pentru anul fiscal 2022, care a început la 1 octombrie 2021, administraţia Biden a menţinut, însă, acelaşi buget ca anul precedent de 1,4 miliarde de dolari pentru asistenţa bilaterală, în mare parte militară, pentru Egipt.

            Autoritatea Canalului Suez (SCA)

            Pe data de 23 martie 2021, nava portconteiner Ever Given, aparținând firmei japoneze de leasing naval Shoei Kisen Kaisha Ltd., a eşuat în diagonală în porțiunea sudică a Canalului Suez și a blocat astfel trecerea a peste 400 de nave, ceea ce a avut un impact global asupra circulaţiei mărfurilor prin acest canal de navigație important al planetei. ”Pentru a debloca canalul am folosit aproximativ 15 remorchere, timp de şase zile, am lucrat 24 de ore pe zi, am folosit două drage etc. Canalul a fost închis Timp de şase zile, ceea ce a cauzat un mare rău. Vom încerca să obţinem încă două remorchere, cu o putere de tragere de peste 200 de tone“, a spus Osama Rabie, preşedintele SCA.

            SCA are în vedere și achiziționarea unor macarale, care să descarce mărfurile aflate la o înălţime de până la 52 metri, a declarat Osama Rabie: ”Procedurile noastre sunt solide, dorim însă să ne îmbunătăţim serviciile”. Autoritatea planifică o posibilă extindere a părţii sudice a canalului: “Există o porţiune de 250 de metri care necesită extindere, poate o vom extinde la 400 de metri“, a spus Rabie.

            Toate cele 422 de nave care erau blocate după eșuarea portcontainerului Ever Given au trecut prin Canalul Suez după 30 martie 2021[3]; incidentul a blocat traficul comercial mondial în valoare de 9 miliarde de dolari pe zi. Un număr de 61 de nave care transportau, de la țiței până la bovine, au trebuit să aștepte până pe 3 aprilie, pentru a tranzita culoarul. 

            Confiscarea navei Ever Given

            La finele lunii martie 2021, nava „Ever Given”, cu o lungime de 400 m, a eşuat pe diagonala Canalului Suez. Preşedintele Autorităţii Canalului Suez, Osama Rabie, a apreciat că pierderile şi pagubele provocate de blocarea navei Ever Given ajung la un miliard de dolari. 

Pe 13 aprilie 2021, Autoritatea Canalului Suez (SCA) a confiscat nava “Ever Given”[4], care a blocat Canalul Suez: ordinul de sechestrare a navei a fost emis de un tribunal din oraşul Ismailia. Egiptul a cerut în instanță firmei care deține nava despăgubiri în valoare de 900 de milioane de dolari.  Suma include pierderile înregistrate de Autoritatea Canalului Suez, costurile de relocare a navei, dar şi pe cele de mentenanţă.

            Ryu Murakoshi, un purtător de cuvânt al companiei care deține nava, a declarat că Shoei Kisen Kaisha Ltd. este în „negocieri privind compensarea”. Cu toate acestea, compania îşi doreşte ca asiguratorii navei să achite jumătate din această sumă. Aceştia au invocat un principiu al legislaţiei maritime, potrivit căruia clienții navei sunt obligați să contribuie la achitarea costurilor, în cazul în care nava se confruntă cu o tragedie sau cu un eşec.

            Barajul Renașterii Naționale (GERD), dar pentru Etiopieni

            Egiptul este în proporţie de 97% dependent de Nil pentru irigaţii şi alimentarea cu apă. Egiptul consideră că barajul etiopian îi va reduce accesul la această resursă vitală, iar

Sudanul se teme că propriile hidrocentrale ar putea fi deteriorate dacă Etiopia trece la umplerea rapidă a GERD. GERD ar putea să devină cea mai mare instalaţie hidroelectrică din Africa, cu o capacitate de cca 6.500 de megawaţi. Etiopia a anunţat în octombrie 2020, că prima fază a operaţiunilor de umplere a GERD a fost încheiată în august 2020, iar energia hidroelectrică produsă de baraj este vitală pentru a răspunde nevoilor energetice ale celor peste 100 milioane de locuitori ai săi.

            Proiectul mega-barajului etopian, lansat în 2011 pentru un cost de patru miliarde de dolari, urmează să dubleze producţia actuală de energie electrică a Etiopiei, la care au acces doar aproximativ jumătate din cei cca 120 milioane de Etiopieni. Etiopia consideră că barajul este esenţial pentru dezvoltarea sa, în Timp ce Egiptul îl consideră o ameninţare existenţială, iar Sudanul a avertizat cu privire la riscuri mari în propria țară pentru viaţa a milioane de persoane. În aceste condiții, Etiopia a început să umple barajul şi a pornit două din cele 13 turbine ale hidrocentralei aferente barajului…

            Și din punct de vedere al mediului, pe lângă consecinţele încălzirii climatice, construcţia de către Etiopia a acestui mare baraj pe Nilul Albastru, afluent al Nilului, reprezintă o ameninţare vitală pentru Egipt: fluviul Nil, ale cărui ape sunt împărţite cu Sudanul şi Etiopia, asigură 97% dintre nevoile de apă ale Egiptenilor – populaţia Egiptului, care este o țară în mare parte ocupată de deșert, trăieşte într-o parte infimă a teritoriului, în principal pe malurile fertile ale Nilului…           

          COP 27

Conferinţa Părţilor la Convenţia Cadru a ONU privind Schimbările Climatice (COP27), care are drept obiectiv să ofere un nou suflu luptei împotriva încălzirii globale, s-a desfășurat între 6-20 noiembrie 2022, la Sharm el-Sheikh, în Egipt[5]: summitul COP27 a reunit reprezentanţi din circa 200 de ţări în încercarea de a se lua măsuri urgente pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, în condiţiile în care impactul încălzirii globale – inundaţii, secete prelungite, incendii – afectează tot mai mult planeta noastră divizată politic şi preocupată de alte urgenţe, precum războiul din Ucraina sau crizele energetice şi alimentare. „Egiptul va depune toate eforturile pentru a reduce aceste crize”, a dat asigurări în deschiderea conferinţei, ministrul de externe egiptean Sameh Shoukry, care prezidează COP27. „Trebuie să fim clari, oricât de dificil este momentul actual, inacţiunea echivalează cu miopie şi nu poate decât să întârzie catastrofa climatică”, a declarat și fostul preşedinte al conferinţei pentru climă COP26 de la Glasgow, Alok Sharma.

Lupta pentru climă este „o problemă de viaţă şi de moarte, pentru securitatea noastră în prezent şi pentru supravieţuirea noastră în viitor. Summitul COP27 „trebuie să pună bazele unei acţiuni mai rapide şi mai curajoase în domeniul climei, acum şi în acest deceniu care va decide dacă lupta pentru climă este câştigată sau pierdută”, a declarant, la rândul său, Secretarul general al ONU, Antonio Guterres. Emisiile de gaze cu efect de seră ar trebui să scadă cu 45% până în 2030 pentru a avea şansa de a limita încălzirea globală la 1,5 grade Celsius faţă de epoca preindustrială, cel mai ambiţios obiectiv al Acordului de la Paris.

Pe agenda COP27 de la Sharm El-Sheikh s-au regăsit teme precum adaptarea la schimbările climatice, mecanismul internaţional pentru pierderi şi daune asociate schimbărilor climatice, finanţarea acţiunii climatice, dezvoltarea şi transferul tehnologiilor, dar şi promovarea egalităţii de gen inclusiv în contextul schimbărilor climatice.

Poziția Chinei

China a devansat SUA care nu mai este poluatorul principal al lumii: emisiile de carbon ale Chinei au fost în 2022 mai mult decât duble decât ale SUA. Și tendința în SUA și Europa este de scădere, dar este de creștere în China. Miezul dilemei este că „Umanitatea nu ar putea rezolva provocarea climatică dacă cei mai mari emițători nici măcar nu pot vorbi între ei”, a declarat Li Shuo, consilier pentru politici globale la Greenpeace Asia de Est.

Președintele chinez Xi Jinping a subliniat în mod constant doctrina Națiunilor Unite conform căreia țările bogate și cele sărace suportă sarcini diferite pentru schimbările climatice.

Poziția României

”Ne vom concentra asupra problemei globale urgente privind schimbările climatice şi asupra luării de măsuri în vederea atingerii obiectivelor climatice colective ale lumii”[6]: în cadrul Summitului, şeful statului român a susţinut Declaraţia Naţională şi a participat la întâlniri multilaterale şi bilateral, care vizează promovarea cercetării şi inovării pentru a susţine acţiunile climatice, securitatea alimentară, comunităţile vulnerabile, adaptarea la schimbările climatice şi răspunsul eficient la situaţii de urgenţă generate de schimbările climatice. De asemenea, preşedintele Klaus Iohannis a co-prezidat alături de prim-ministrul Republicii Cehe, Petr Fiala, un eveniment la nivel înalt pe tema promovării educaţiei privind schimbările climatice, la care au participat şefi de stat şi de guvern din UE şi state partenere, precum şi reprezentanţi ai instituţiilor europene şi ai organizaţiilor internaţionale. Organizată la iniţiativa Preşedintelui României, dezbaterea s-a fundamentat pe demersurile realizate la nivelul Administraţiei Prezidenţiale, care s-au materializat cu lansarea în iunie 2022 a Raportului „Educaţia privind schimbările climatice şi mediul în şcoli sustenabile”.

Poziția SUA

În avanpremierea deschiderii COP27, SUA au lansat ideea că ar fi gata să accepte, în alianță cu UE, să plătească daune țărilor afectate de schimbările climatice, printr-un fond special, dar numai dacă ar plăti și China[7]: în anul 2021, SUA au respins ideea, și din cauza condițiilor puse de chinezi. SUA au rezistat invitației de a se alătura inițiativei „Pierderi și Daune” (”Loss and Damage”), care prevede despăgubiri pentru fenomenele extreme provocate de schimbările climatice în țările sărace. Acum, însă, SUA își propune să mai pună o presiune asupra Chinei: să consimtă că este o țară dezvoltată și nu se mai încadrează în categoria celor în curs de dezvoltare.

Inițiativa „Pierderi și Daune” invocă responsabilitatea morală a țărilor industrializate, care de aproape două secole au fost sursele cele mai importante de poluare; SUA, UE și Marea Britanie sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din excesul de CO2 din atmosferă, potrivit organizației Our World Data. Chestiunea „Pierderi și Daune” a fost una dintre cele mai controversate subiecte de negocieri legate de măsurile pe care țările lumii trebuie să le ia ca să reducă încălzirea globală, înainte ca acesta să ducă la catastrofe ireversibile.

Până acum, se punea problema ca SUA și națiunile industrializate ale Europei să trimită bani țărilor celor mai puțin dezvoltate, care au suferit de pe urma inundațiilor, valuri de căldură, secete, creșterea mării și alte dezastre, agravate de schimbarea climei. La COP27, trimisul special al SUA John Kerry a spus-o explicit: China ar trebui să contribuie cu propriile fonduri la această cauză, „mai ales dacă ei cred că vor continua să continue în următorii 30 de ani cu creșterea emisiilor lor”. SUA și China au avut o comunicare regulată cu privire la politica climatică, până când Beijingul a oprit această colaborare în august 2022, ca o mustrare diplomatică pentru vizita președintelui Camerei Nancy Pelosi în Taiwan.

Poziția UE

Comisia Europeană a solicitat tuturor părților să ia de urgență măsuri pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a respecta angajamentele pe care și le-au asumat în cadrul Acordului de la Paris și al Pactului climatic de la Glasgow, adoptat în 2021 la COP26[8]. Pe 7 și 8 noiembrie 2022, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a reprezentat Comisia Europeană la Summitul liderilor mondiali care a deschis oficial COP27. Între 14 și 18 noiembrie, vicepreședintele executiv Frans Timmermans a condus echipa de negociere a UE, iar Kadri Simson, comisarul pentru energie, Virginijus Sinkevičius, comisarul pentru mediu, afaceri maritime și pescuit și Janusz Wojciechowski, comisarul pentru agricultură, au participat, de asemenea, la evenimente în cadrul COP27. Pe 8 noiembrie 2022, președinta von der Leyen a participat la o masă rotundă a liderilor, pe tema investiției în viitorul energiei unde a prezentat Declarația comună a UE în cadrul unei sesiuni plenare cu președintele Consiliului European. De asemenea, a participat la o serie de evenimente și a semnat declarații bilaterale cu mai mulți parteneri, cu un accent deosebit pe parteneriatele în domeniul forestier și al climei și pe tranziția către o energie curată.

            În cadrul COP27, echipa de negociere a Comisiei a insistat să fie realizată punerea în aplicare a angajamentelor existente pentru a trece de la nivelul discursurilor ambițioase la acțiuni concrete, inclusiv prin adoptarea unui program de lucru privind atenuarea schimbărilor climatice, cu scopul de a intensifica de urgență nivelul de ambiție privind atenuarea acestora și acțiunile de punere în aplicare conexe în acest deceniu critic. În ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, UE s-a angajat să realizeze progrese clare în vederea atingerii Obiectivului Global de Adaptare (GGA). Referitor la pierderile și daunele produse de schimbările climatice, UE a evidențiat că va căuta soluții eficiente pentru a răspunde nevoilor țărilor vulnerabile din întreaga lume care se confruntă cu efectele schimbărilor climatice. UE a obținut includerea oficială în ordinea de zi a lucrărilor COP27 a unei analize privind prevenirea, reducerea la minimum și gestionarea pierderilor și daunelor, pentru a permite părților să discute cu privire la cea mai bună cale de urmat pentru a facilita accesul rapid la finanțare și pentru a intensifica sprijinul acordat țărilor și comunităților vulnerabile.

            Marea Roșie: posibilă alunecare de teren

            O nouă cercetare a scos la iveală faptul că Marea Roșie ascunde secrete care ar putea pune în pericol comunitățile de pe coasta Egiptului și a Arabiei Saudite[9]. Autorul studiului, Sam Purkis, a descoperit o prăpastie de trei metri lățime și opt metri înălțime, în Strâmtoarea Tiran. „Mi-am dat seama că ceea ce vedeam era rezultatul unei forțe geologice, care spărsese fundul mării”, a explicat Purkis, geolog la Universitatea din Miami (California, SUA). Cercetări ulterioare au arătat că aceasta era opera unei alunecări de teren, care probabil a declanșat valuri de 10 m înălțime, care au lovit coasta egipteană în urmă cu aproximativ 500 de ani.

            Astăzi, pentru acea bucată de pământ, dacă alunecă, modelele sugerează că ar putea declanșa un alt tsunami, de două ori mai mare decât cel precedent; chiar și atunci când au loc cutremure în regiune, rareori generează tsunami-uri de asemenea dimensiuni. „Acea zonă a Egiptului, amenințată de tsunami, precum și Arabia Saudită, care se urbanizează atât de rapid, prezintă anumite pericole, care nu au fost recunoscute până acum, fiind ascunse pe fundul mării, dar trebuie să fie recunoscute, pentru a evita o catastrofă viitoare”, a mai spus Sam Purkis.

            Marea Roșie este o falie care se mărește permanent, ceea ce înseamnă că cele două maluri ale sale se depărtează, pe măsură ce plăcile tectonice care o mărginesc se deplasează încet. Acest lucru face ca regiunea să fie extrem de sensibilă la cutremure, dar descoperirea unei alunecări de teren submarine sugerează că există și alte forțe declanșatoare ale unui tsunami, elemente trecute poate prea ușor cu vederea. Ruperea versanților de-a lungul unor părți a coastei Mării Roșii ar putea fi deosebit de periculoasă în strâmtori sau în alte pasaje înguste, unde un val poate ajunge rapid la țărm. În ciuda faptului că a alunecat doar 30 m, terenul care s-a deplasat acum jumătate de mileniu a provocat valuri puternice care au lovit țărmul în doar câteva minute.

            Dacă, la un moment dat, în viitor, terenul alunecă cu 50 m, modelele arată că primele efecte vor fi resimțite de orașul stațiune egiptean Sharm El Sheikh, care se află la sud-vest: într-un minut și treizeci de secunde, valurile care se vor izbi de țărm aici ar putea ajunge până la 21 m înălțime. Dacă pământul alunecă cu încă 100 m, valurile care vor lovi Sharm El Sheikh s-ar putea întinde pe o înălțime de 35 m. Puțin mai la nord, la Mousa Bay, valurile ar putea atinge o înâlțime 45 m, ajungând pe coastă în mai puțin de trei minute; apoi, după alte câteva minute, coasta saudită de pe cealaltă parte a strâmtorii ar fi afectată, deși cu valuri ceva mai mici – aici, cercetătorii cred că valurile ar putea atinge 15 m înălțime.

            Nu este surprinzător faptul că înregistrările istorice au omis alunecarea de teren subacvatică care a declanșat un tsunami în urmă cu 500 de ani. Nu numai că evenimentul nu a fost marcat de un cutremur, dar linia de coastă pe care se află acum Sharm El Sheikh era doar o bază ocazională pentru pescari la acea vreme, ceea ce înseamnă că puțini oameni ar fi văzut probabil valurile.

            Astăzi, realitatea este foarte diferită. Pantele submarine din largul coastei stațiunii Sharm El Sheikh sunt foarte abrupte: dacă acești pereți alunecă și mai mult în adâncuri, s-ar putea declanșa o undă de valuri care ar putea ajunge cu ușurință până la coasta saudită. Capacitatea de a prezice când va lovi un nou tsunami ar putea salva vieți și infrastructuri, iar alunecările de teren din Marea Roșie trebuie să fie monitorizate constant, susțin cercetătorii.

            Orașul de aur

            Arheologii au anunțat descoperirea unui „oraș de aur”, vechi de 3.500 de ani, în Egipt[10]: ultimul mare succes al egiptologilor datează din 1923, când echipa englezului Howard Carter a găsit sarcofagul faraonului Tutankhamon. Descoperirea recentă este și ea cumva legată de faraonul Tutankhamon. Egiptologii spun că „oraș de aur” a fost construit de bunicul faimosului faraon, faraonul Amenhotep al III-lea, care a domnit în jurul anului 1390 î.Hr.

            Așezarea, descoperită în apropiere de Luxor, era, de altfel, locuită și în timpul lui Tutankhamon; este vorba, spun specialiștii, de cel mai mare oraș antic descoperit în Egipt: săpăturile au scos la iveală brutării, ateliere și locuri de înmormântare în care alături de Oameni sunt îngropate și animale. Echipa de arheologi a crezut inițial că a găsit Templul mortuar al lui Tutankhamon, adică locul în care tânărul faraon a fost mumificat, dar au dat peste un complex mult mai mare. La doar câteva săptămâni de la începerea săpăturilor, au descoperit „formațiuni de cărămizi care mergeau în toate direcțiile; se știa de existența acestui oraș, dar nimeni nu reușise să-i dea de urmă.

            „Multe expediții străine au căutat acest oraș și nu l-au găsit niciodată”, spune comunicatul dat de arheologii egipteni, care au dezgropat un oraș mare, bine conservat, cu ziduri înalte și clădiri pline obiecte folosite odinioară de locuitorii orașului; “Străzile orașului sunt flancate de case… unele dintre zidurile lor au o înălțime de până la trei metri”.

            Primul scop al misiunii a fost datarea așezării, care a fost realizată folosind hieroglifele găsite pe capacele de lut ale vaselor de vin: „Referințele istorice ne spun că așezarea consta din trei palate regale ale regelui Amenhotep al III-lea, precum și centrul administrativ și industrial al Imperiului”, susține echipa condusă de arheologul Zahi Hawass într-un comunicat remis presei.

            În partea de sud a orașului era o brutărie. În această zonă au fost descoperite cuptoare, dar și vase mari de ceramică folosite pentru depozitare. „Din dimensiunea sa, putem afirma că bucătăria era destinată unui număr foarte mare de muncitori și angajați”, explică arheologii.

            La începutul lunii aprilie 2021, echipa arheologilor a lucrat într-o zonă unde presupun că s-ar fi aflat odinioară atât centrul administrativ, cât și locuințele, care par să fie mari și bine amenajate. Această zonă este înconjurată de un zid în zig-zag care avea un singur punct de acces spre zonele rezidențiale. „Intrarea unică ne face să credem că se încerca asigurarea siguranței locuitorilor: Oamenii aveau capacitatea de a controla intrarea și ieșirea din zonele închise de ziduri”, susțin cercetătorii. În interiorul zidurilor orașului au fost găsite și mormintele unor Oameni, dar și ale unor animale, de pildă un taur.

            A treia zonă pare a fi ocupată de atelierele unde se pregăteau cărămizile de lut folosite la ridicarea orașului. În această parte a orașului, experții au descoperit și matrițe mari de turnare pentru fabricarea amuletelor și a obiectelor decorative delicate. “Aceasta este o dovadă suplimentară a activității din oraș: se produceau decorațiuni atât pentru temple, cât și pentru morminte”, susțin arheologii.

            „În toate zonele excavate, misiunea a găsit multe instrumente utilizate într-un fel de activitate industrială, cum ar fi țesutul. „Doar săpăturile ulterioare ale zonei vor dezvălui ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în urmă cu 3.500 de ani. La nord de așezare a fost descoperit un cimitir mare, ale cărui dimensiuni nu au fost încă stabilite. Echipa s-a declarat optimistă că vor fi descoperite vestigii importante, mai ales că au descoperit grupuri de morminte la care se ajunge prin „scări sculptate în stâncă”, o construcție similară cu cele găsite în Valea Regilor.

            Parada de aur a faraonilor

            22 de mumii aparținând unor regi și regine ale Egiptului antic, așa-numita Paradă de Aur a Faraonilor a început pe 3 aprilie 2021, ora 19,30 (ora României)[11]: 22 de mumii regale, 18 ale unor regi şi 4 ale unor regine, au fost transportate de la Muzeul din Cairo, unde au fost adăpostite mai bine de un secol, la sediul noului Muzeu Naţional al Civilizaţiei Egiptene, pe un traseu de 5 km.

            Mumiile au fost transportate în ordinea cronologică a domniilor, fiecare într-un car decorat în stil faraonic ce va purta numele respectivului suveran. Drumul a durat 40 de minute și a fost efectuat sub atenta supraveghere a poliţiei. Un car alegoric al faraonul Seqenenre Taa (secolul al XVI-lea în.Hr.), din dinastia a XVII-a a deschis cortegiul, care a fost închis de carul lui Ramses al IX-lea (secolul al XII-lea în.Hr.) din a XX-a dinastie.

            Înainte de paradă, mumiile au fost plasate în recipiente speciale umplute cu azot, iar în noua reședință, mumiile sunt depozitate în condiții mai moderne: „Controlul temperaturii și umidității este mai bun decât în ​​vechiul muzeu”, a declarat Salima Ikram, profesor de egiptologie la Universitatea Americană din Cairo.

            Cele 22 de mumii au fost expuse publicului larg la noul Muzeu Național al Civilizației Egiptene timp de 15 zile după paradă, fiecare în mod individual, alături de sarcofagele lor, într-un decor care a amintit de mormintele subterane ale regilor şi au fost însoţite de o biografie.

            Blestemul faraonilor

            Numeroase persoane din Egipt au asociat dezastrele din martie 2021 cu un ”blestem” provocat de decizia de a muta mumiile faraonilor: în decurs de o săptămână, Egiptul a fost afectat de blocarea Canalului Suez de o navă-container, un accident de tren care a lăsat în urmă 18 morţi în Sohag (sudul țării) şi decesul a cel puţin 25 de persoane din cauza prăbuşirii unui imobil din Cairo.

            Resursele umane

            În condiţiile în care 29 de milioane de Egipteni au vârsta necesară pentru a munci, şomajul rămâne un vector de puternice tensiuni sociale: milioane de persoane trăiesc din locuri de muncă precare, fără protecţie socială, alimentând economia informală.

            Un egiptean din trei trăieşte sub pragul de sărăcie. Ca majoritatea ţărilor arabe, Egiptul are o populaţie foarte tânără, cu peste 60% dintre cetăţeni în vârstă de sub 30 de ani.

            În paralel cu creşterea demografică, problemele sociale s-au agravat, iar clasele defavorizate au tendinţa de a face mai mulţi copiii, pentru că aceştia sunt percepuţi ca un posibil ajutor material pe termen lung.

            Suprapopularea

            Egiptul a atins pe 10 februarie 2021, pragul de 100 de milioane de locuitori, o creştere demografică care reprezintă o provocare majoră pentru această ţară a cărei populaţie, în mare parte tânără şi săracă, este concentrată pe o mică porţiune de teritoriu şi este dependentă de Nil pentru supravieţuire[12]. Țara arabă cu cea mai mare populaţie, Egiptul este pe locul al 3-lea la scară continentală, după Etiopia şi Nigeria, şi pe locul al 14-lea la nivel mondial.

            În condiţiile în care rata natalităţii a explodat în ultimii 30 de ani, cu o medie de 1,5 milioane de naşteri pe an, Egiptul aproape că şi-a dublat populaţia în ultimii 30 de ani. În 1990, populaţia Egiptului nu era decât de 57 de milioane, un număr aproape identic cu cea a Franţei la momentul respectiv. Acest ritm a încetinit uşor în ultimii ani, rata sporului natural scăzând în 2019 faţă de 2018 de la 1,87% la 1,78%.

            În Egipt se naşte în medie un copil la fiecare 17,9 secunde și chiar dacă autorităţile încearcă să acţioneze împotriva acestei bombe demografice, campaniile de sensibilizare precum „Doi este de ajuns”, lansate în ultimii pentru a reduce rata natalităţii, întâmpină dificultăţi în a-şi arăta roadele. Gomaa Shehata, un egiptean din Cairo în vârstă de 33 de ani care lucrează într-o cafenea, este de puţină vreme tată pentru a doua oară. „Tot ce cer de la viaţă este ca, copiii mei să aibă cu ce se îmbrăca şi să fie sănătoşi”, a spus el, referindu-se la preocupările economice ale egiptenilor.

            În 2017, preşedintele Abdel Fattah al-Sissi a spus că suprapopularea este una dintre principalele două ameninţări pentru ţara sa, alături de terorism. Vineri, în cadrul unei reuniuni a guvernului, prim-ministrul Mostafa Madbuly, a exprimat din nou această îngrijorare. „Creşterea populaţiei este cea mai mare provocare a statului (…), iar asta afectează securitatea naţională”, a afirmat el.

            Populaţiei egiptene din țară i se adaugă cele circa zece milioane de egipteni din diaspora, dintre care majoritatea trăiesc în ţările din Golf, unde s-au stabilit din motive economice, în special după tulburările create de revolta din 2011. Alţii au fost nevoiţi să părăsească ţara după căderea preşedintelui islamist Mohamed Morsi în 2013 şi represiunea la care a trecut guvernul succesorului său, Abdel Fattah al-Sissi. Dacă nu vor fi aplicate politici eficiente de planning familial, Egiptul va avea 120 de milioane de locuitori în 2030, potrivit previziunilor ONU. 

---

[1] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/egiptul-cumpara-aeronave-rafale-de-la-franta-valoare-de-45-miliarde-de-dolari-213310, postat și vizitat pe 4 mai 2021

[2] Vezi site-ul America vinde echipamente militare Egiptului în valoare de 2,2 miliarde de dolari (forbes.ro), postat și vizitat pe 26 ianuarie 2022

[3] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/navele-care-erau-blocate-dupa-esuarea-ever-given-au-trecut-prin-canalul-suez-209784, postat și vizitat pe 4 aprilie 2021

[4] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/egiptul-confiscat-nava-ever-given-si-cere-proprietarilor-despagubiri-de-aproape-1-miliard-de-dolari-211095, postat și vizitat pe 14 aprilie 2021

[5] Vezi site-ul https://blacknews.ro/deschiderea-conferintei-onu-privind-schimbarile-climatice-cop27-la-sharm-el-sheikh/, postat și vizitat pe 6 noiembrie 2022

[6] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/iohannis-la-masa-cu-greii-lumii-administratia-prezidentiala-anunta-angajamente-luate-de-romania-in-lupta-cu-poluarea-si-incalzirea-globala_2643855.html, postat și vizitat pe 7 noiembrie 2022

[7] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/geopolitica-la-cop27-sua-ar-plati-daune-tarilor-vulnerabile-la-efectele-schimbarilor-climatice-dar-sa-plateasca-si-china.html, postat și vizitat pe 6 noiembrie 2022

[8] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/dnews/20213021-ce-masuri-va-cere-uniunea-europeana-la-summitul-cop27-pentru-schimbarile-climatice, postat și vizitat pe 7 noiembrie 2022

[9] Vezi site-ul O alunecare de teren din Marea Roșie, veche de 500 de ani, ar putea declanșa un tsunami devastator (descopera.ro), postat și vizitat pe 3 martie 2022

[10] Vezi site-ul https://evz.ro/descoperire-arheologica-de-senzatie-au-gasit-orasul-de-aur-al-egiptului.html, postat și vizitat pe 9 aprilie 2021

[11] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/egipt-parada-de-aur-a-faraonilor-22-de-mumii-regale-mutate-cu-fast-intr-un-nou-muzeu.html, postat și vizitat pe 3 aprilie 2021

[12] Vezi site-ul https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/egiptul-a-depasit-pragul-de-100-de-milioane-de-locuitori-in-ciuda-masurilor-impotriva-suprapopularii-1258942, postat și vizitat pe 11 februarie 2021