Has the “Great Game” between the West and China already begun?

By IFIMES

The International Institute for Middle East and Balkan Studies (IFIMES)[1] from Ljubljana, Slovenia, regularly analyzes developments in the Middle East, the Balkans and around the world.  After seventeen months of the Russian military invasion on Ukraine, IFIMES made an analysis of the “Great Game” between the West and China. We bring the most important and interesting parts of the extensive analysis “2023 Ukraine Crisis: Has the ‘Great Game'[2] between the West and China already begun?” 

Historians and geopolitical experts usually seek major shifts to understand and explain the developments in the world, believing they will find answers in any major military-political development. The shifts in the last century included a number of major events, each of which was considered a “milestone” towards a new phase in international relations. 

Maybe the most prominent of all the events were the terrorist attacks of 11 September 2001 on the United States of America, which constituted the first foreign attack on US soil since the Japanese attack on Pearl Harbor (US port on Hawaii’s island of Oahu). The wars in Afghanistan and Iraq, with major human losses, followed. However, they did not inform the geopolitical situation in the world in the 21st century, which remained the same as we knew it since the dissolution of the Soviet Union in the early nineties of the 20th century- dominance of the West in the decision making processes at the global level, despite the Russian and Chinese opposition to certain issues. Namely, it was only limited opposition, as seen in the case of the war in Iraq. 

It seems that the Russia-Ukraine war or the “Ukraine Crisis” is the development which in its deepest sense has an attribute of a “milestone” because of the political, economic, diplomatic and military repercussions it will have in the future. After almost 17 months since the outbreak of the war, some parameters that could have a major effect on the future mainstream in international relations are starting to emerge. Most important of these parameters include:

1. Maybe the most notable fact that is a result of this war is the failure of the West to stop Russia through diplomatic and military pressures. This is something that is happening for the first time. Namely, the two sides had not come into direct conflict during the Cold War, as they have now in Ukraine.
2. The war has opened the path for creation of the Eurasian pole, intensive Russia-China coordination and the silent joining of the alliance by India. In a couple of years this alliance will become the center of the world, thanks to its economic, human and military potential. China will lead the alliance and Beijing will not find a better historical opportunity from the one offered by the Russia-Ukraine war to demonstrate to the world its true power on the international scene.
3. The world has started to discover the possibility of global economic activity without using the US dollar as the currency. In conjunction with the major powers in Asia, India and China, Russia has essentially launched the start of trade exchange that is based on national currencies, preferring to have the Chinese gold Yuan backed by gold, unlike the dollar.
4. The West has revealed the level of decline of its influence in the world. Namely, it expected that the countries in its orbit and the countries believed to be within their historic sphere of influence would publicly condemn Russia’s attack on Ukraine. However, the stance of majority of African, Asian and Latin American states was reduced to a vote in the UN General Assembly on condemnation of Russia, which is a non-binding vote, while they refrained from clear condemnation of Russia and called for a dialogue, negotiations and preservation of territorial integrity of Ukraine.

Russia-Ukraine war is a milestone in the shift from unipolar to multipolar world 

In 1947, in his doctrine US President Harry S. Truman defined the concept of a bipolar world, which he dived into two parts, the communist world on one side and the liberal world on the other[3].

The dissolution of the Soviet Union and end of Cold War led to the collapse of bipolar world, in favor of a new, changeable and unstable situation, which could be called “post-bipolar” world. According to Bertrand Badie[4]., French sociologist, the United States were not able to impose their hegemony because of the accelerated development, both economic and military,  of China and other countries in the world, including Russia as the successor of the Soviet Union, which has regained influence in global politics. 

Multipolar world essentially means US, China and Russia. However, reality shows that these countries were not able to pull other countries in the world into their orbit. Firstly the US war in Iraq and its ultimate failure to achieve its goals and then the war in Afghanistan with similar results and the humiliating withdrawal where the harbingers of the end of what some experts call the “unipolar world”. Such a development incited China to increase its global influence, particularly through the new economic alliances it had established with Africa and Central Asia. 

The results of this war show that the US, which was on the path to lose control over Western Europe and even over NATO, (when French President Emmanuel Macron called it clinically dead[5]), are now on the path to impose their economic and military policy in Europe. They managed to quickly restore the spirit and strength of the decaying body of NATO. The transatlantic alliance has strengthened because of the Russian threat, the economic (natural gas) and military threats by Russia and the possible employment of nuclear weapons. 

What we see now and after all the months of the war, is the return of America, which is a real pole with all the means of control and hegemony -supported by some richest and most powerful countries in the world, such as the EU, Japan, South Korea and Australia. 

Historical development of confrontation between Washington and Beijing

Beijing cannot be satisfied with being second to Washington, just as Washington cannot accept not to be number one. Pierre Grosser[6], French historian of international relations, concluded his book, which was published this year under the titled “The Other Cold War? The US-China Confrontation” with this observation. Grosser actually emphasized that the war in Ukraine was an unexpected opportunity that Taiwan seized to elevate its level of combat readiness against any similar attack by China. Just as the Korean War had saved Chiang Kai-shek’s regime in Taiwan, because Truman’s administration had decided at the time to protect Taiwan from a Chinese attack, the Ukraine war has saved Taiwan again as the possible threats of aggression by China are decreasing.

The development of relations between the United States and the People’s Republic of China can be divided into three historical phases. The hostility phase between 1949 and 1972, then the phase of development of closer relations ranging from the historic visit by President Richard Nixon[7] to Beijing to the role of China in the financial assistance to the West after the 2008 crisis. The third phase, which we have entered, starts with the arrival of Xi Jinping to power in Beijing in 2012. In this phase China has entered into a competition with America for global hegemony. American administrations have started to pay attention to the spread of the power of China, which is no longer industrial or commercial in its essence, but has extensively expanded to include military and technological aspects as well. Upon arrival of Joseph Biden to power in 2021, the US administration begun to create a network of new alliances with countries surrounding China, with the aim to  suppress its growing role and power in the region of the Indian and Pacific Oceans. In example, the AUKUS[8] alliance established with Australia and Great Britain, and the Quad[9] alliance with Japan, Australia and India. 

Over the past two decades, US documents on national security warned of the escalation, the significant threat from China and existence of far smaller threats from Russia. The document titled  “Interim National Security Strategic Guidance“[10], issued by Biden’s administration in March 2021, includes only two references to Russia as a challenger power that constitutes a challenge for the United States. At the same time, the document contains 15 references to China, all within the framework of required preparations to address the threats, as China has become the only challenger able to link the economic, diplomatic, military and technological power, and is therefore a challenge for the US policy. 

The most serious consequences of the Russia-Ukraine war are the dramatic changes in the structure and dynamics of global relations. This is confirmed by the warnings of US security and intelligence services that China and Russia present the biggest threat to the interests of the US, particularly China in the long run- as they are forming anti-American and anti-Western alliances. 

During its almost 40-year rise, China avoided strategic surroundings by reducing its global ambitions and maintaining cordial relations with the United States. However, this phase ended since Beijing became more aggressive in the South China Sea and the Taiwan Strait. The United States have abandoned the constructive interaction and pursue a new restraining policy. Washington conducted the largest maritime expansion and missile proliferation in the past 30 years, introduced strict import duties on goods from China unprecedented in the post-World War II era and enforced major restrictions on foreign investments. All these measures were aimed against Beijing. 

Response of Chinese policy 

China’s diplomacy applies ancient Chinese wisdom according to which successes of wars are measures by results. Majority of wars being wages are not decided on the battlefield but at the negotiation table. 

Sun Tzu, famous Chinese soldier and strategist who lived 2,500 years ago, offered advice and wisdom on “strategy of waging a war”. In his famous book titled “The Art of War”[11] he wrote “To win one hundred victories in one hundred battles is not the acme of skill. To subdue the enemy without fighting is the acme of skill.”

However, the most important advice offered by Sun Tzu and an advice by which the Chinese diplomacy strictly abides is related to avoiding actions based on wrong assessments, which cause losses and failure in achievement of the goals of the war. “If you know the enemy and know yourself, you need not fear the result of a hundred battles. If you know yourself but not the enemy, for every victory gained you will also suffer a defeat” Sun Tzu noted. Specifically, his standards imply that waging a war is a result of failure of deterrence. 

History is full of wars with disastrous results. They were based on wrong assessments, caused enormous devastation and did not achieve their goals. Examples include the arrogance and “superiority” of Hitler’s Nazism and its catastrophically wrong assessments in Europe, particularly the opening of the Russian Front, which led to attrition of his forces and his ultimate defeat, as well as the defeats of America in Vietnam, Afghanistan and Iraq, where prolonged wars with enormous material and human losses were fought.

Current China-Russia relations

China and Russia have never defined the nature of their mutual relations nor did the two countries ever pursue the same communist ideology- not during the Soviet Union period or after its dissolution and the rise of Vladimir Putin in Russia. As a result, their alliance has had neither a solid nor fragile character. In fact, big and intensive competitiveness between China and Russia at various levels on the global market, and particularly in Central Asia countries, which had been a part of the Soviet Union once, is noticeable. 

The two sides have partner relations, which are unbalanced and heterogeneous. While the two countries have no ideological connection, there is a common vision of international relations aimed at elimination of the Western influence in the world. On the other side, the relationship between Beijing and Moscow is not a “marriage of interest”, and there are “many points of convergence” among them. China has to some extent similar views as Russia when it comes to the existing tensions with the United States and NATO. However, it is evident that China does not see Russia as an “ally,” but only as a “partner”. 

Russia and China are not in the same situation because of the subordinate position of Russia, which is isolated and under the sanctions imposed by the West. As a result, because of its limited options, it is left with China alone to partner with. 

Currently, China is stronger than Russia and its interests are more comprehensive and diverse. Beijing’s goal is to maintain an understanding with Moscow at the strategic level and oppose American power, without needing to provide its support at the tactical level. Namely, as it benefits from access to global markets, China wants to avoid sanctions and build relations with other countries in the world without any restrictions. 

China’s support to Putin could be detrimental to its economy bearing in mind the hostilities between Russia and the West, and it still needs the economic and technological exchange with the West. 

China has made it clear to Russia that entering into an alliance with any party would limit its freedom of maneuver in foreign policy. Specifically, entering an alliance implies undertaking of commitments as a result of what it could be forced to militarily intervene in a war, and in no way does China want to be engaged in something of the kind.

Apart from spreading its power in East Asia, through economic and diplomatic mechanisms China is currently also expanding its area of interest to the Middle East, Africa and Latin America. 

Chinese policy of de-escalation

The last thing on China’s mind is a war with the US and an attack on Taiwan. It can draw lessons from the current Putin’s war in Ukraine, which has entered its seventeenth month without achieving strategic successes- conquering Ukraine, toppling of the Ukraine’s Government and installation of a puppet regime in Kiev that would be under the control of Russia.  As a result of the Russian military invasion, Ukraine has moved closer to the West, while the cohesion within NATO has increased. President Putin has become the best promotor of the Alliance as NATO’s border with Russia has doubled with Finland’s membership and Sweden’s pending integration into the Alliance, after the two countries had abandoned their multi-decade policy of military neutrality. Even Switzerland, which takes pride in its military neutrality and continues to refuse to join the regional alliances such as the EU and NATO, participates in the introduction of sanctions against Russia. 

Ljubljana/Washington/Brussels/Beijing, 11 July 2023                                                         

Footnotes:
[1] IFIMES – The International Institute for Middle East and Balkan Studies (IFIMES) from Ljubljana, Slovenia, has a special consultative status with the Economic and Social Council (ECOSOC)/UN since 2018. It is also the publisher of the international scientific journal European Perspectives.
[2] The “Great Game” was a rivalry between the 19th-century British and Russian Empires over influence in Asia, primarily in Afghanistan, Persia, and later Tibet. The two colonial empires used military interventions and diplomatic negotiations to acquire and redefine territories in Central and South Asia, link: https://reviews.history.ac.uk/review/1611
[3] The Truman Doctrine is a framework US foreign policy plan for stopping the spread of communism in the World, link: https://history.state.gov/milestones/1945-1952/truman-doctrine
[4] Bertrand Badie (born in 1950) is a French politologist, international relations expert and professor emeritus. He is one of the most renown French international relations experts, link:  www.semanticscholar.org/paper/New-Perspectives-on-the-International-Order%3A-No-in-Benazzo/9536dd2cde9cc59db4274a1011fae7bd4ec691ff
[5] The Economist: NATO is becoming brain-dead, link: www.economist.com/europe/2019/11/07/emmanuel-macron-warns-europe-nato-is-becoming-brain-dead
[6] Pierre Grosser: L’autre guerre froide ? La confrontation États-Unis Chine, link:  https://boojum.fr/lautre-guerre-froide-la-peur-cette-mauvaise-conseillere
[7] President Nixon’s trip to China in 1972 ended twenty-five years of isolation between the United States and the People’s Republic of China (PRC), link: www.nixonlibrary.gov/nixons-trip-china
[8] AUKUS: The Trilateral Security Partnership Between Australia, U.K. and U.S., link:  www.defense.gov/Spotlights/AUKUS/
[9] Quadrilateral Security Dialogue www.dfat.gov.au/international-relations/regional-architecture/quad
[10] The Interim National Security Strategic Guidance, link: www.whitehouse.gov/wp-content/uploads/2021/03/NSC-1v2.pdf
[11] Art of War: Top Ten Teachings of Sun Tzu Still Used in Modern Military and Daily Lives, link:   https://edubirdie.com/examples/art-of-war-top-ten-teachings-of-sun-tzu-still-used-in-modern-military-and-daily-lives/

Emilian M. Dobrescu

          Albinele sălbatice din Europa

            Cercetătorii nu credeau că albinele pot supraviețui ca animale sălbatice în Europa, dar au descoperit că în unele regiuni încă există albine sălbatice[1]: într-un studiu început în octombrie 2019, biologii Benjamin Rutschmann și Patrick Kohl, de la Julius-Maximilians-Universität Würzburg (JMU) din Bavaria (Germania), arată că albinele sălbatice încă mai există în regiunea Galiției din nord-vestul Spaniei. Rutschmann și Kohl sunt doctoranzi la Chair of Animal Ecology and Tropical Biology din cadrul JMU, în grupul profesorului Ingolf Steffan-Dewenter; ei au început studiul din Galiția la sugestia colegului lor spaniol Alejandro Machado. Acesta din urmă observase roiuri de albine ocupând interiorul stâlpilor de electricitate goi pe dinăuntru și viețuind acolo. Pentru a afla dacă regiunea ar putea susține o întreagă populație de colonii de albine sălbatice, cercetătorii le-au căutat pe o suprafață în interiorul a 136 de kilometri de stâlpi goi de electricitate și au descoperit că 214 stâlpi de electricitate găzduiesc colonii de albine sălbatice.

            „În primul an al investigației noastre am găsit 29 de colonii. La o a doua vizită, în martie 2020, am descoperit că 17 dintre aceste colonii au supraviețuit iernii chiar dacă nu fuseseră nici hrănite și nici tratate împotriva paraziților” spune Benjamin Rutschmann. Există posibilitatea ca roiurile de albine sălbatice să fie descendenții sălbatici ai speciilor străine de albine importate de apicultori. În Germania, după spusele lui Rutschmann, subspecia autohtonă de albine (Apis mellifera mellifera) a fost înlocuită în acest mod cu mult Timp în urmă de subspeciile de import, în primul rând de Albina Carnica (A. m. carnica).

            Analizând modelul nervurilor aripilor, cercetătorii JMU au descoperit că toate coloniile care trăiau în stâlpii de electricitate făceau parte din specia Albinei Iberice, Apis mellifera iberiensis; astfel se poate concluziona că, în Spania, albina a existat simultan atât ca animal sălbatic, cât și ca animal domesticit până în zilele noastre: „Dacă populația de albine sălbatice poate fi stabilă pe termen lung, putem determina acest fapt doar prin intermediul unor ani suplimentari de observație”, spune Patrick Kohl. „După doi ani de studiu și un total de 52 de colonii de albine observate, vedem că aproximativ 40% dintre acestea supraviețuiesc iernii”, a spus și Alejandro Machado, care locuiește în regiune. O analiză a peisajului din jurul stâlpilor de electricitate a arătat că supraviețuirea albinelor melifere din Galiția a depins în mare măsură de cât de naturale sunt împrejurimile. În stâlpii de electricitate înconjurați de tufărișuri, lande sau păduri supraviețuiesc iernii mult mai multe colonii decât în stâlpii poziționați în câmpuri cultivate intensiv.

            În coloniile înconjurate de habitate seminaturale în proporție mai mare de 50%, cel puțin jumătate dintre colonii au supraviețuit iernii; în schimb, în peisajele cu habitat seminatural în proporție mai mică de 25%, unde se găsește o cantitate mică de hrană, probabilitatea de supraviețuire a fost aproape de zero.

            În Galiția, cercetătorii au descoperit contraste puternice între zonele seminaturale învecinate neutilizate sau cu o utilizare tradițională extensivă (lande, crânguri) și suprafețele mari de agricultură intensivă, cu aport ridicat de pesticide și îngrășăminte. „Acest contrast puternic dintre cvasi-natural și deșert agricol a fost cel care ne-a făcut să realizăm că vegetația din jur joacă un rol atât de important în supraviețuirea albinelor”, spune Rutschmann. Studiul arată importanța fundamentală a formelor extensive de utilizare a terenurilor și a restabilirii caracteristicilor peisajului aproape natural, cum ar fi gardurile vii: „Fără habitate suficiente de cuibărit și hrănire, chiar și interzicerea pesticidelor sau oprirea schimbărilor climatice nu vor ajuta insectele”, a concluzionat Patrick Kohl.

          Diferența între albine și viespi, atunci când înțeapă

            „Există aproximativ 20.000 de specii de albine pe glob și nu toate înțeapă”, a declarat Allyson Ray, doctorand în bioștiințe moleculare, celulare și integrative la Penn State University, care mai spune că „există un grup de albine, numite albine fără înțepătură (din specia Meliponini), precum și albinele miniere (familia Andrenidae), care au înțepături, dar sunt atât de mici ca efect, încât sunt în mare parte ineficiente”[2].

            Peste 500 specii de albine fără înțepătură trăiesc, mai ales, în zona celor două tropice: în loc să înțepe, ele mușcă, „și au frecvent intrări elaborate în cuiburi pentru a descuraja invadatorii”, a declarat Nicholas Naeger, biolog la Washington State University, care studiază albinele de peste două decenii. „Albinele de miere mor cel mai adesea ca o consecință a înțepăturii”, spune Allyson Ray. Albinele de miere – din care există aproximativ 10 specii, potrivit lui Nicholas Naeger – nu au tendința de a muri atunci când înțeapă alte insecte sau păianjenii, ceea ce tinde să se întâmple doar dacă albina crede că stupul său este invadat. În general, înțepătura este capabilă să pătrundă exoscheletul relativ subțire al insectei și poate fi extrasă fără a suferi daune; pielea umană este mult mai groasă decât exoscheletul celor mai multe insecte, ceea ce înseamnă că „înțepăturile rămân înțepenite. Atunci când albina zboară după ce a înțepat o persoană, înțepătura rămâne, iar organele intestinului acesteia sunt smulse și detașate, spintecând-o efectiv”, a explicat Ray. Albina, acum cu o gaură în abdomen, „ar putea trăi câteva ore după înțepătură, dar în cele din urmă va ceda în urma pierderii de lichide și a insuficienței organelor interne”, a adăugat Naeger.

            Nicholas Naeger a efectuat cândva cercetări pentru a confirma că albinele sunt incapabile să supraviețuiască după ce au înțepat o țintă umană. Față de ele, bondarii au un înțepător neted și, prin urmare, sunt capabili să înțepe de mai multe ori fără să moară. Alte insecte, cum ar fi viespile, au un înțepător la fel de neted, ceea ce le permite să atace o țintă de mai multe ori fără a muri. „Albinele de miere, ca majoritatea albinelor, sunt timide atunci când sunt departe de stup și nu au nimic de protejat; singurele două moduri semnificative de a face ca o albină să te înțepe sunt să provoci înțepătura prin apucarea sau strivirea albinei, astfel încât aceasta să nu aibă opțiunea de a fugi, sau prin faptul că te apropii prea mult de cuibul său. Un număr semnificativ de înțepături de insecte care sunt puse pe seama albinelor sunt de fapt comise de viespi, care tind să fie mai îndrăznețe și mai agresive decât albinele”, a remarcat Naeger. De asemenea, este demn de remarcat faptul că nu toți membrii speciilor de albine „înțepătoare” au de fapt capacitatea de a înțepa. „Orice albină care înțeapă va fi femelă, deoarece înțepătorul este de fapt un ovipozitor modificat”, sau un organ tubular prin care o insectă femelă își depune ouăle, a adăugat Ray. Albinele femele tind să fie mult mai numeroase decât masculii lor. Potrivit unui studiu din 2019, populația medie de albine are un raport de aproximativ 5 la 1 între femele și masculi.

          Mierea în țara noastră

Președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România (ACA), Ioan Fetea, a spus pe 12 septembrie 2021 că țara noastră importă anual între 3.000 și 6.000 tone de miere, deși România este unul dintre cei mai importanți producători de miere din Europa[3]. „Este un paradox că România importă anual între 3.000 și 6.000 tone de miere, adică aproape 30-35% din consumul intern, cred că în toate țările europene mișcarea mierii este controlată de către agenții economici care sunt implicați în această activitate… Important este și cât se consumă. Noi astăzi încă nu am ajuns să consumăm 800-900 grame de miere anual (pe locuitor n.n.), în țările Uniunii Europene, în Elveția, se consumă peste doua kilograme și chiar mai mult”, a subliniat Ioan Fetea, prezent la Târgul Național al Mierii.

Din păcate, România exporta mai multă miere vrac, decât ambalată, deși este de foarte bună calitate, iar în țară intră multă miere contrafăcută, susține Fetea: „În această piață concurenială existentă astăzi cu privire la mierea contrafăcută și pe care autoritățile nu o identifică, ba că nu avem laboratoare dotate, ba că nu avem bani, acest sector se neglijează, de aceea cerem ANSVSA-ului să ne sprijine mai mult. Să existe controale pe ceea ce intră, să avem o trasabilitate…

România producea, în medie, 22.000 de tone de miere anual, clasându-se pe locul patru în Europa, iar vârful consemnat în urmă cu câțiva ani era de 1,47 milioane de familii de albine. La nivel național, sunt înregistrați în jur de 40.000 de apicultori. Conform statisticilor, românii consumă în fiecare zi 70 de grame de zahăr și 3 grame de miere. Deși în ultimii ani, consumul de miere a înregistrat o creștere de 15%, până la 550 de grame pe locuitor pe an, și în aceste condiții România se află tot la coada clasamentului, la nivel european. Datele relevă că românii consumă de 3-4 ori mai puțină miere comparativ cu cele două kilograme consumate în Germania sau 1,5 kilograme în Olanda și Belgia.

              Tipuri de miere

            Mierea susține imunitatea datorită concentrației mare de zahăr natural, vitamine și săruri[4]: specialiștii în domeniul sănătății au remarcat că înlocuire zahărului cu miere reduce riscului de apariție a diabetului cu aproape 70%. Mierea oferă energie corpului datorită glucozei și fructozei pe care le conține. Acestea se absorb rapid în organism și se transformă în energie, ajutând persoanele care depun efort intens să ducă totul la bun sfârșit. Mierea ajută la repararea ficatului în cazul unor afecțiuni hepatice; în acest fel, ficatul are nevoie de proteine, vitamine și glucide suplimentare, iar mierea este un aliment perfect pe care să îl consumi; totodată ajută și la o digestie sănătoasă și reglează nivelul colesterolului.

            Principalele tipuri de miere sunt următoarele:

            Mierea polifloră obținută din flori din grădini sau de câmp este de culoare aurie, lichidă și are o dulceață aparte datorită polenului florilor; poate fi folosită pentru consumul zilnic și se pot înlocui chiar și dulciurile.

            Mierea de salcâm are o consistență lichidă și un parfum deosebit. Aceasta este mai rară și poate avea un preț ridicat. Se recomandă pentru răceli, gât iritat, precum și dureri de stomac.

            Mierea de tei este aromată și parfumată. Este recomandată împotriva problemelor digestive, afecțiuni urinale sau probleme renale. Ajută în reglarea somnului și are proprietăți afrodisiace.

            Mierea de flori de câmp sau de fâneață are o culoare aurie-roșcată și este mai consistentă. Are acțiune antiinflamatoare și antimicrobiană. Se recomandă consumarea ei în perioadele mai stresante.

            Mierea de brad se găsește destul de rar și este recomandată persoanelor care suferă de acțiuni respiratorii și pulmonare.

            Mierea de rapiță ajută la diminuarea colesterolului și are proprietăți antibacteriene; conține săruri minerale, oligoelemente și ajută la menținerea sănătoasă a pereților vasculari și se recomandă consumarea de persoane care au varice, hemoroizi sau tromboze.

            Mierea de floarea soarelui alungă oboseala, fiind recomandată pentru afecțiunile stomacului; de asemenea, ajută la creșterea imunității mai repede în comparație cu alte tipuri de miere.

            Mierea de Manuka este cel mai scump tip de miere, pe care albinele o produc doar în Noua Zeelandă și Australia, unde crește Manuka, numit și arborele de ceai. Culoarea ei este închisă și are o aromă de zahăr caramelizat.

            Pesticidele reduc speranța de viață a albinelor

            Albinele sunt o parte esențială a multor ecosisteme din lumea întreagă, cel mai important fiind rolul lor în polenizare speciilor de plante[5]: numărul și sănătatea stupilor de albine este pus în pericol de mai mulți factori, printre aceștia numărându-se și pesticidele. Un studiu al Universității Oregon (SUA), a demonstrat că două dintre cele mai folosite mărci de pesticide – Transform și Sivanto – reduc speranța de viață și lasă urme de stres fiziologic asupra albinelor.

            Bunăstarea albinelor este pusă în pericol de expunerea la pesticide, dar și alți factori printre care se numără virușii și căpușele varroa. Și dacă substanțele chimice nu duc la moartea directă a albinelor, există riscul ca aceasta să se transpună în probleme fiziologice, care expun insectele la factorii dăunători prezentați mai sus. „Sugerăm punerea mai multor informații pe etichetele acestor produse și efectuarea mai multe studii pentru a înțelege efectele subletale ale expunerii cronice”, explică dr. Priyadarshini Chakrabarti Basu.

            Cele două pesticide au fost create pentru a acționa împotriva afidelor, insecte care atacă un număr mare de culturi agricole și care pot duce la compromiterea acestor culturi. Cercetătorii explică faptul autoritățile au impus o serie de restricții legate de aplicarea acestor pesticide, de exemplu este interzisă folosirea acestora în perioadele de înflorire a culturilor. „Durata medie de viață a unei albine muncitoare este de cinci până la șase săptămâni în primăvară și vară, deci dacă reducem durata de viață cu cinci până la zece zile, aceasta reprezintă o problemă uriașă. Longevitatea redusă care rezultă din stresul oxidativ ar putea afecta negativ populațiile și, în final, să compromită starea de sănătate a coloniilor”, explică și profesorul Ramesh Sagili.

          Primul vaccin din lume pentru albine

          La începutul anului 2023, primul vaccin din lume pentru albine a fost aprobat spre utilizare de către Guvernul SUA[6]: aprobarea crește speranțele unei noi arme împotriva bolilor care devastează în mod obișnuit coloniile de albine pe care Omenirea se bazează pentru polenizare. Departamentul de Agricultură al SUA (USDA) a acordat o autorizație condiționată pentru un vaccin creat de Dalan Animal Health, o companie de biotehnologie din SUA, care protejează albinele de boala loca („American foulbrood”): „Vaccinul nostru reprezintă un progres în protejarea albinelor și suntem pregătiți să schimbăm modul în care avem grijă de insecte, impactând producția de alimente la scară globală”, a spus Annette Kleiser, director executiv al Danal Animal Health.

            Vaccinul, care va fi disponibil inițial doar pentru apicultorii comerciali, are ca scop reducerea bolii loca, cauzată de bacteria Paenibacillus larvae, care poate slăbi și ucide stupii. În prezent, nu există niciun leac pentru această boală, care, în unele zone din SUA, este prezentă într-un sfert din stupi, ceea ce obligă apicultorii să distrugă și să ardă toate coloniile infectate, precum și să administreze antibiotice pentru a preveni răspândirea. „Este ceva ce apicultorii pot să recunoască ușor pentru că reduce larvele la o substanță maronie care are o duhoare râncedă”, a declarat Keith Delaplane, entomolog la Universitatea din Georgia, care a încheiat un parteneriat cu Dalan Animal Health pentru dezvoltarea vaccinului.

            Vaccinul funcționează prin încorporarea unei bacterii în lăptișorul de matcă, cel pe care albinele lucrătoare îl dau reginei, care îl ingerează și primește o parte din vaccin în ovare. Larvele de albine în curs de dezvoltare sunt apoi imunizate atunci când eclozează, iar studiile efectuate de Dalan Animal Health sugerează că acest lucru va reduce rata mortalității cauzate de această boală: „Într-un scenariu perfect, reginele ar putea fi hrănite cu un cocktail într-o bomboană pentru regine – zahărul moale și păstos pe care reginele albinelor îl mănâncă în Timpul tranzitului intestinal”, a spus Keith Delaplane.

            Boala Loca este originară din SUA, dar s-a răspândit în întreaga lume: Dalan Animal Health a declarat că descoperirea ar putea fi folosită pentru a găsi vaccinuri pentru alte boli legate de albine, cum ar fi versiunea europeană a bolii. Pe măsură ce au fost comercializate, transportate și folosite în agricultură, albinele au fost expuse la un cocktail compus din diferite boli care, de obicei, distrug un număr mare de colonii și necesită intervenții majore din partea apicultorilor pentru a menține numărul de albine.

            Statele Unite sunt neobișnuit de dependente de coloniile de albine gestionate pentru a susține polenizarea culturilor, cu stupi transportați în mod obișnuit cu camioanele prin țară pentru a poleniza plantele, inclusiv cele sălbatice, din regiunile respective. Acest lucru se datorează faptului că multe specii de albine sălbatice se află într-un declin alarmant, din cauza pierderii habitatului, a utilizării pesticidelor și a crizei climatice.

          Roirea albinelor poate influența vremea locală

            Albinele care roiesc produc atât de multă electricitate încât pot afecta vremea locală, sugerează o descoperire, realizată de cercetători prin măsurarea câmpurilor electrice din jurul stupilor de albine din specia Apis mellifera[7]: cercetarea dezvăluie că albinele care roiesc pot produce la fel de multă electricitate atmosferică, în mod similar unei furtuni obișnuite. Acest lucru poate avea un rol important în direcționarea prafului pentru a modela modele meteorologice imprevizibile; impactul albinelor ar putea chiar să fie inclus în modelele climatice viitoare. Corpurile minuscule ale acestor insecte pot prelua sarcină pozitivă în Timp ce se hrănesc, fie din frecarea moleculelor de aer de aripile care bat rapid (albinele pot bate din aripi de mai mult de 230 de ori pe secundă), fie din aterizarea pe suprafețe încărcate electric; efectele acestor încărcături minuscule se presupuneau anterior a fi la scară mică.

            „Abia recent am descoperit că biologia și câmpurile electrice statice sunt strâns legate și că există multe legături nebănuite care pot exista la diferite scări spațiale, de la microbii din sol și interacțiunile plante-polenizatori până la roiurile de insecte și circuitul electric global”, a declarat Ellard Hunting, biolog la Universitatea Bristol, din Anglia, și prim autor al studiului. Electricitatea statică apare atunci când denivelările microscopice și gropile de pe două suprafețe se freacă una de alta, creând fricțiune. Acest lucru face ca electronii, care sunt încărcați negativ, să sară de la o suprafață la alta, lăsând o suprafață încărcată pozitiv, în timp ce cealaltă suprafață devine încărcată negativ: transferul dintre cele două suprafețe ionizate creează o diferență de tensiune sau gradient de potențial, peste care sarcinile pot sări. Acest gradient de potențial electrostatic, care poate produce un șoc atunci când atingeți clanța ușii după ce ați mers pe un covor, poate încărca și fulgerele, prin frecarea aglomerărilor de gheață din interiorul norilor. Legenda spune că acest fenomen a fost demonstrat de Benjamin Franklin când el și fiul său au înălțat un zmeu în timpul unei furtuni, observând că firul umed al zmeului a condus scântei de la norul de furtună la o cheie atașată la capătul său. Efectele electrostatice apar în întreaga lume a insectelor; ele le permit albinelor să atragă polenul spre ele și îi ajută pe păianjeni să creeze pânze încărcate negativ, care atrag și captează corpurile încărcate pozitiv ale prăzii lor.

            Pentru a testa dacă albinele care roiesc produc modificări considerabile în câmpul electric al atmosferei noastre, cercetătorii au plasat un monitor de câmp electric și o cameră în apropierea mai multor colonii de albine. În cele 3 minute în care insectele au inundat aerul, cercetătorii au descoperit că gradientul potențial de deasupra stupilor a crescut la 100 de volți pe metru. În alte evenimente de roire, oamenii de știință au măsurat efectul până la 1.000 de volți pe metru, făcând ca densitatea de încărcare a unui roi mare de albine să fie de aproximativ șase ori mai mare decât furtunile de praf electrizate și de opt ori mai mare decât un nor de furtună.

            Oamenii de știință au mai descoperit și că norii de insecte mai denși înseamnă câmpuri electrice mai mari, o observație care le-a permis să modeleze și alte insecte care roiesc, cum ar fi lăcustele și fluturii. Lăcustele roiesc deseori la „scară biblică”, au spus oamenii de știință, creând nori groși de peste un kilometrui pătrat, care conținând până la 80 de milioane de lăcuste. Modelul cercetătorilor a prezis că efectul asupra câmpului electric atmosferic al lăcustelor care roiesc a fost uluitor, generând densități de sarcină electrică similare cu cele produse de furtuni.

            Cercetătorii spun că este puțin probabil ca insectele să producă ele însele furtuni, dar chiar și atunci când potențialii gradienți nu îndeplinesc condițiile pentru a produce fulgere, ei pot avea totuși alte efecte asupra vremii: câmpurile electrice din atmosferă pot ioniza particulele de praf și poluanți, modificându-le mișcarea în moduri imprevizibile. Deoarece praful poate împrăștia lumina Soarelui, este important să știi cum se mișcă și unde se instalează acesta pentru a înțelege clima unei regiuni.

[1] Vezi site-ul Albinele pot supraviețui în sălbăticie însă nu este chiar atât de simplu (descopera.ro), postat și vizitat pe 22 februarie 2022

[2] Vezi site-ul De ce mor albinele atunci când ne înțeapă, dar viespile nu? (descopera.ro), postat și vizitat pe 11 iunie 2022

[3] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/romania-importa-35-din-consumul-de-miere-desi-este-unul-dintre-cei-mai-importanti-producatori-din-europa-230079, postat și vizitat pe 13 septembrie 2021

[4] Vezi site-ul Câte tipuri de miere există, de fapt. Care sunt beneficiile acestora (substantial.ro), postat și vizitat pe 24 martie 2022

[5] Vezi site-ul Speranța de viață a albinelor, redusă din cauza expunerii la pesticide (descopera.ro), postat și vizitat pe 23 iunie 2020

[6] Vezi site-ul Primul vaccin din lume pentru albine a fost aprobat în SUA (descopera.ro), postat și vizitat pe 9 ianuarie 2023

[7] Vezi site-ul Roiurile de albine ar putea influența vremea, sugerează un studiu (descopera.ro), postat și vizitat pe 29 octombrie 2022

Emilian M. Dobrescu

            Litiul (din greacă: λίθος lithos, “piatră”) este un element chimic având simbolul chimic Li și numărul atomic 3[1]. Este un metal alcalin de culoare alb–argintie, cel mai ușor metal și cel mai puțin dens. La fel ca toate metalele alcaline, litiul este foarte reactiv, se oxidează rapid în aer umed pierzându-și luciul și înnegrindu-se, fiind din acest motiv păstrat sub un strat de ulei.

            Datorită reactivității sale înalte, litiul nu este niciodată întâlnit sub formă liberă în natură, fiind prezent sub formă de compuși ionici. Este constituent al unor minerale pegmatitice, prezent în apa oceanelor și poate fi obținut din saramuri și argile. Industrial, litiul este un produs electrolitic compus dintr-un amestec de clorură de litiu și clorură de potasiu.

            Litiul este al 33-lea element ca abundență pe Pământ, dar datorită marii lui reactivități este găsit doar sub formă de compus. Litiul se găsește în zăcăminte pegmatitice, dar se poate obține, de asemenea, din apa de mare și argilă combinată cu pământuri rare; la scară industrială, litiul este izolat electrolitic dintr-o mixtură de clorură de litiu și clorură de potasiu. Este un metal moale – are cea mai mică densitate dintre metale.

            Litiul este un material important în fizica nucleară, fiind elementul utilizat în transmutarea heliului în 1932, acțiune care a condus la prima reacție nucleară, iar deuterura de litiu-6 a fost utilizată ca și combustibil de fuziune în armele termonucleare.

            Litiul și compușii săi au multe aplicații industriale vechi, inclusiv fabricarea sticlei termorezistente și materialelelor ceramice, lubrifianților pe bază de litiu, aditivilor utilizați în producția de fier, oțel și aluminiu, bateriilor cu litiu și acumulatoarelor litiu-ion; aceste întrebuințări consumă mai mult de 3/4 din producția mondială de litiu.

            Cantități minuscule de litiu sunt conținute în toate organismele, pentru care elementul nu îndeplinește vreo funcție biologică vitală, din moment ce animalele și plantele pot supraviețui fără acest metal. Ionul de litiu Li+ administrat ca și orice sare a acestui metal s-a dovedit a fi util ca medicament de stabilizare al bolnavilor cu tulburare bipolară, datorită efectelor neurologice ale ionului de litiu Li+ asupra organismului uman.

Este primul metal din Tabelul periodic al elementelor lui Mendeleev, fiind cum am spus mai sus şi cel mai uşor metal, caracteristică preţioasă pentru producătorii de electronice. Litiul este un metal esențial pentru producerea bateriilor destinate telefoanelor mobile, laptopurilor și vehiculelor electrice. Bateriile reîncărcabile se bazează pe greutatea redusă a litiului și pe potențialul său electrochimic ridicat…

          Producția la scară industrială

            Litiul a fost utilizat pentru prima dată în compoziția vaselinei utilizate pentru ungerea motoarelor avioanelor, precum și în alte aplicații similare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial; apoi, cererea de litiu a crescut mult în timpul Războiului Rece pentru producția armelor de fuziune nucleară: izotopii litiului – litiu-6 și litiu-7 – produc tritiu în momentul iradierii cu neutroni, fiind foarte utili pentru producția tritiului și a unei forme de combustibil de fuziune utilizat în interiorul bombelor cu hidrogen, sub forma deuteridului de litiu.

            Litiul a fost mult timp utilizat în scăderea punctului de topire al sticlei și îmbunătățirea comportamentului oxidului de aluminiu: aceste două întrebuințări au dominat piața mondială a litiului până spre mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut. În aceeași perioadă a anilor 90 ai secolului trecut, câteva companii au început extragerea litiului din saramuri, care s-au dovedit a fi surse mai puțin costisitoare decât mineritul subteran sau de suprafață pentru obținerea litiului pur. Dar, cele mai multe exploatări miniere de unde se extrăgea litiu fie s-au închis, fie și-au concentrat activitatea spre alte materiale, deoarece doar pegmatitele pot fi prelucrate la un preț competitiv. Un exemplu în acest sens sunt minele de lângă King Mountain, Carolina de Nord (SUA). 

Dezvoltarea bateriilor pe bază de ioni de litiu a crescut cererea pentru acest metal, care a devenit dominantă după 2007. În urma creșterii cererii de litiu pentru producția de baterii electrice în anii 2000, noi companii și-au dezvoltat tehnicile de extragere a metalului din saramuri, pentru a onora nivelul cererii.

Rezervele mondiale de minereu de litiu

Chile este țara cu cele mai mari rezerve de litiu și al doilea mare producător mondial. Cele mai mari rezerve se găsesc în „triunghiul litiului“, în lacurile saline situate la frontiera dintre statele Argentina, Bolivia și Chile, de o parte şi de cealaltă a Anzilor Cordilieri, în America de Sud. Această zonă are mai mult de jumătate din rezervele mondiale. Resursele sunt exploatate de Argentina şi de Chile, dar nu şi de Bolivia; alţi producători importanţi sunt China, SUA şi Canada; Peru a anunţat descoperirea unui enorm zăcământ de litiu şi de uraniu în regiunea Puno, în apropierea lacului Titicaca. Chile extrage litiu din deşertul Atacama, dintr-unul din cele mai bogate zăcăminte din lume; zăcământul este celebru pentru concentraţia mare şi nivelul redus al impurităţilor.

În 2021, producția mondială de litiu a crescut cu 21% față de 2020, în Timp ce consumul global de litiu a crescut cu 33%, conform U.S. Geological Survey. În 2022, prețul de vânzare al acestui aur alb, cum mai este supranumit, a crescut de 5 ori! – toate aceste fenomene s-au întâmplat pentru că vânzările de vehicule electrice s-au dublat în anu 2021, la aproape 7 milioane de unități și au crescut puternic și în anul 2022.

În anii și deceniile care vin, cererea de litiu va crește constant, grație utilizării lui în industria bateriilor electrice dar și în aeronautică și exporarea Spațiului Cosmic.

Repartiția rezervelor pe țări

Bolivia ocupă primul loc pentru cele mai mari rezerve de litiu cu 21 de milioane de tone, urmată de Argentina – cu 17 milioane de tone, Chile – cu 9 milioane de tone, Australia – cu 6,3 milioane de tone, China cu – 4,5 milioane de tone, Congo –  cu 3 milioane de tone, Germania cu 2,5 milioane de tone și pe locurile nouă și zece, Canada și Mexic cu 1,7 milioane de tone fiecare, coform raportărilor US Geological Survey.

Cehia

            Cehia deține cca 3% din resursele mondiale de litiu, marea majoritate fiind situate aproape de granița cu Germania[2]: experții spun că depozitele din zona Cínovec, regiune bazată pe exploatarea cărbunelui, ar putea conține cele mai mari depozite de litiu din Europa.

            Litiul, unul dintre materialele critice, este crucial pentru producția bateriilor autovehiculelor electrice, precum și în alte tehnologii care vizează energia regenerabilă: „Este o șansă de a atrage noi investitori în regiune, de a îmbunătăți nivelul de trai și de a crea mii de locuri de muncă; avem posiibilitatea de a crea un centru de energie modernă și resurse regenerabile într-o regiune care odată era vestită pentru cărbune”, a spus Petr Fiala, politician și politolog ceh, prim-ministru al Republicii Cehe din noiembrie 2021 și lider al Partidului Civic Democrat din 2014.

            Zăcământul de litiu-staniu Cinovec este situat în Munții Krusne Hory, care formează granița naturală între Cehia și Germania. Zăcământul este situat într-o regiune minieră istorică, la 100 km distanță de Praga, în apropierea instalațiilor industriale și chimice din inima Europei, cu accesibilitate pentru marii producători de autovehicule electrice. Republica Cehia și landul german Saxonia au semnat un memorandum de cooperare pe proiecte strategice, inclusiv extracția de materii prime, precum litiul. Exploatarea de adâncime de la Cínovec este pregătită de Geomet, o companie deținută majoritar de Severočeské doly, care aparține companiei energetice ČEZ Group. Studiul final de fezabilitate, care răspunde la întrebările de bază legate de posibilitățile de producție de litiu la Cínovec, trebuie să fie gata până la finalul lui 2023, iar exploatarea efectivă ar putea începe la sfârșitul anului 2026. ČEZ discută în prezent cu primarii din satele din jur despre viitorul mineritului din zonă: minereul de litiu va fi extras de la 200 până la 500 m sub pământ, unde va fi și zdrobit parțial. Prelucrarea ulterioară va avea loc în apropierea depozitului.

Chile

Pe 21 aprilie 2023, preşedintele de stânga al statului Chile, Gabriel Boric, a anunţat că va naţionaliza industria litiului pentru a stimula economia şi a proteja mediul înconjurător: controlul asupra vastelor operaţiuni de litiu din această țară sud-americană va fi transferat de la giganţii industriali SQM şi Albemarle, către o companie deţinută de statul chilian, iar viitoarele contracte pentru explotarea minereurilor de litiu din Chile vor fi emise pentru parteneriate public-privat, cu controlul statului.

”Guvernul nu va pune interzice contractele actuale, dar speră că firmele în cauză vor fi deschise la ideea participării statului înainte de expirarea acestor contracte de exploatare!”, a apreciat Babriel Boric, fără a menţiona companiile Albemarle şi SQM, primul respectiv al doilea mare producător mondial de litiu. Contractul SQM ar urma să expire în 2030, iar cel al Albermarle în 2043; SQM, cunoscut în mod oficial sub denumirea Sociedad Quimica Y Minera de Chile, şi Albemarle aprovizionează cu litiu companii precum Tesla Inc, LG Energy Solution Ltd şi alţi producătorii de baterii pentru vehiculele electrice[3].

Decizia preşedintelui chilian reprezintă o nouă provocare pentru producătorii de vehicule electrice care se străduiesc să-şi asigure aprovizionarea cu materialele necesare pentru fabricarea bateriilor electrice, într-un moment în care din ce în ce mai multe ţări se străduiesc să-şi protejeze resursele naturale. 

India

            Compania indiană de reciclare a bateriilor Attero Recycling Pvt intenţionează să investească un miliard de dolari în perioada 2022-2027 pentru a construi fabrici de reciclare a bateriilor litiu-ion în Europa, SUA şi Indonezia, într-un moment în care cererea pentru litiu-ion a explodat la nivel global pe fondul tranziţiei la vehiculele electrice: “Există cantităţi mari de deşeuri de baterii litiu-ion care sunt disponibile pentru ca noi să le reciclăm”, a declarat directorul general de la Attero, Nitin Gupta, într-un interviu. Până în anul 2030, aproximativ 2,5 milioane de tone de baterii litiu-ion vor ajunge la finalul ciclului de viaţă, iar în 2023 există capacităţi de reciclare pentru doar 700.000 de tone de deşeuri de baterii. “Bateriile litiu-ion devin omniprezente pentru că sunt utilizate în echipamente electronice şi vehicule electrice”, a adăugat Nitin Gupta.

            Reciclarea bateriilor uzate este crucială pentru aprovizionarea cu litiu, un metal rar a cărui disponibilitate redusă ameninţă tranziţia mondială la energia verde prin intermediul vehiculelor electrice. Oferta limitată de litiu nu ţine pasul cu cererea astfel că preţul bateriilor, care reprezintă în medie 50% din costul unui vehicul electric, este în creştere rapidă. Costurile mari cu bateriile fac vehiculele electrice inaccesibile pentru marea masă a consumatorilor pe pieţe precum India, care este deja în urma altor state, cum este China, în tranziţia la vehiculele electrice.

            Graţie unor investiţii de un miliard de dolari, grupul indian Attero vrea să recicleze peste 300.000 de tone de deşeuri de baterii litiu-ion pe an în 2027, a spus Nitin Gupta. Una dintre viitoarele fabrici de reciclare a început să funcţioneze în Polonia la finalul lui 2022, în Timp ce o o altă fabrică ar urma să demareze activitatea în statul american Ohio în trimestrul al treilea al anului 2023. O a treia fabrică ar urma să devină operaţională în Indonezia în primul trimestru din 2024.

            De asemenea, expansiunea facilităţilor de producţie va ajuta Attero să asigure 15% din cererea mondială de cobalt, litiu, grafit şi nichel, a apreciat Gupta. Attero reciclează toate tipurile de baterii litiu-ion şi apoi exportă producţia de litiu spre fabricile pentru celule de baterii din India, iar printre clienţii săi se numără constructorii auto Hyundai Motor Co., Tata Motors Ltd. şi Maruti Suzuki India Ltd. Potrivit directorului de la Attero, mineritul de metale rare în locul obţinerii lor ca urmare a reciclării bateriilor second-hand poate provoca pagube mediului, în condiţiile în care pentru extragerea unei tone de litiu este nevoie de 1,89 milioane litri de apă… 

Mexicul a naționalizat depozitele sale de litiu în 2022; rezervele sale de litiu ale țării sunt situate în zăcăminte de argilă greu de extras, ceea ce face ca producția sa să fie costisitoare și neprofitabilă[4].

Pentru a profita pe deplin de bogăția sa de litiu, Mexicul are nevoie de o politică industrială cuprinzătoare, pentru a-și promova și crește lanțul valoric al litiului. În prezent, Mexicul are deja un avantaj comparativ față de alte țări, precum Bolivia, Chile sau Argentina. Este al cincilea cel mai mare producător de piese auto din lume și este de așteptat ca fabricile mexicane să înceapă în curând asamblarea vehiculelor electrice în cantități masive. În Mexic, există concesiuni de exploatare a litiului întinse pe 94.740 ha, iar altele sunt în procedura de obținere a autorizațiilor, care reprezintă alte 527.000 ha din teritoriul național, potrivit datelor Sistemului Comprehensive Mining Economy System (SINEM). Concesiunile actuale au fost acordate de guvernele anterioare, în Timp ce permisele pentru noi concesiuni sunt suspendate din cauza politicii președintelui López Obrador de a nu acorda concesiuni.

O altă problemă – cum aminteam mai sus – este că rezervele țării se găsesc în zăcăminte de argilă greu de extras, care sunt foarte scumpe și dificil de extras. Fernando Alanis, președintele CAMIMEX, a explicat că litiul din Mexic are o concentrație de doar 0,001 la sută pe tonă și, pentru a-l aduce la un procent necesar pentru fabricarea bateriilor electrice (30 la sută), costul și energia utilizată sunt foarte mari. Alanis a explicat că există diferite tipuri de zăcăminte de litiu: în rocă, în sare și în argilă. Depozitele în rocă se găsesc în general în Australia și SUA, reprezintă 26% din producția globală de litiu și conțin în general 5% litiu pentru fiecare tonă de rocă; zăcămintele în sare se găsesc în principal în Argentina, Chile și Bolivia și reprezintă 74% din producția mondială. Pentru fiecare tonă extrasă, concentrația de litiu este de 0,001%. În fine, depozitele de argilă au doar 0,001% litiu pe tonă, și, de asemenea, extracția lor este foarte costisitoare și consumă multă energie. Ca urmare, ultimele două tipuri de zăcăminte nu pot fi exploatate profitabil cu actuala tehnologie; ultimul tip de depozit este cel pe care Mexicul îl are în Sonora și Zacatecas.

Autoritățile mexicane au anunțat că nu vor mai practica naționalizarea producției țării, deoarece înțeleg că au nevoie de sectorul privat pentru a putea impulsiona industria litiulu: un proiect de lege pentru reglementarea pieței litiului în Mexic va fi prezentat Congresului în septembrie 2023. Mulți lideri cheie în minerit au cerut guvernului să nu se concentreze doar pe o singură resursă, deoarece Mexicul are oportunități mai bune și mai multe cu alte minerale. „Viitorul mineritului din Mexic este litiul? Nu chiar… Viitorul industriei miniere din Mexic constă în sprijinirea tuturor cercetărilor necesare pentru extragerea tuturor metalelor pe care le are țara”, a declarat Sergio Almazán, președintele Asociației minierilor, inginerilor, metalurgiștilor și geologilor din Mexic.

SUA

SUA era primul producător mondial de litiu între sfârșitului anilor ’50 și mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut; atunci, depozitele de litiu din SUA erau estimate a fi de 42.000 tone de hidroxid de litiu.           

Minereul de litiu din SUA este conținut într-o singură mină din Nevada și, de aceea, SUA – un producător mondial important de baterii electrice se bazează pe importuri. Există însă planuri de a deschide mai multe mine în state precum California și Carolina de Nord pentru a ajuta SUA să-și atingă obiectivele de aprovizionare cu acest minereu strategic.

            În 2023, SUA importă majoritatea litiului pe care-l folosesc pentru producția de baterii electrice, din țări precum Argentina, Chile, China și Rusia. Administrația Biden a stabilit în 2023 un plan pe 10 ani pentru a stimula mai multe întreprinderi miniere interne să producă minereul de litiu, strict necesar pentru fabricarea bateriilor cu litiu. „Există o cursă pentru a capta piața. Consolidarea și întărirea competitivității SUA în inovarea și producția avansată a bateriilor elecrice este vitală”, se precizează în Planul pentru 2021 al Consorțiului Federal pentru Bateriile Avansate[5].

            Utilizarea litiului

            Litiul în economie

            Litiul și compușii săi au câteva aplicații industriale, incluzând fabricarea sticlei și a ceramicii termorezistente, precum și a aliajelor cu mare rezistență și greutate redusă folosite în aeronautică; de puțin Timp, litiul își joacă cel mai important rol al său în economie și societate – pentru fabricarea bateriilor alcaline, utilizate pentru propulsia automobilelor electrice, foarte la modă în acești ani.

Un articol din Nature estimează că ”cererea pentru aplicații auto a litiului va crește cu peste 30% pe an până în anul 2030. Principalii producători de baterii s-au angajat să investească peste 50 miliarde de dolari în perioada 2022-2027 pentru a crește capacitatea de producție a bateriilor litiu-ion, care este de așteptat să depășească 1,2 TWh până în 2030”. Deși analiștii diferă în ceea ce privește previziunile lor cu privire la cât de repede va crește cererea, toți sunt de acord că aceasta va crește de la an la an și este aproape un fapt că bateriile litiu-ion vor domina piața în următorul deceniu.

            Litiul în fizica nucleară

            Litiul are un rol important în fizica nucleară: fisiunea atomilor de litiu a fost prima reacție nucleară efectuată de către Omenire, iar deuteriura de litiu este folosită pentru fabricarea armei termonucleare.

            Litiul în medicină

            În 1859, medicul reumatolog englez Alfred Baring Garrod (1819-1907) a descris prima utilizare medicală a litiului în cadrul tratamentelor reumatice și a gușei, menționând litiul în cadrul depresiei: uratul de litiu este cea mai solubilă sare a acidului uric, fiind utilizată pentru stimularea excreției de acid uric pentru atenuarea gușei.

            În anul 1949, John F. J. Cade a menționat carbonatul de litiu în cadrul tratamentelor aplicate pacienților maniaco-depresivi, făcând astfel prima demonstrație a unui proces chimic ce putea fi utilizat pentru a estompa simptomele unei boli psihiatrice. Până în acel moment, singurele medicamente care ar fi avut acest efect ar fi fost narcoticele și drogurile halucinogene; nici o altă substanță nu schimbă fundamentul proceselor patologice declanșate de bolile psihiatrice.

            Cantități mici de litiu se găsesc în apa oceanelor și în unele organisme vii, cu toate că s-a constatat că nu îndeplinește nici o necesitate biologică pentru organismul uman, ajută doar pentru a estompa simptomele unor boli psihiatrice. Efectul neurologic al ionilor de litiu Li⁺ face ca unele săruri de litiu să fie folosite astfel ca medicamente pentru îmbunătățirea stării de spirit a Omului.

            Măsuri de protecție chimică

            Litiul metalic este extrem de inflamabil, exploziv și toxic. Prezintă reacția de autocombustie în contact cu apă, acizi și chiar și atmosfera umedă. Totodată, are rol de agent reducător, care cedează un electron agenților oxidanți activi, ce necesită completarea stratului de valență – astfel, explicându-se reacția chimică violentă care se petrece.

            Litiul trebuie păstrat într-un container cu ulei sau într-un mediu lipsit de aer și umezeală; incendiile cauzate de litiu sunt extrem de dificil de stins; datorită reacției cu apa, care aprinde litiul și mai mult, apa nu poate fi utilizată la stingerea incendiilor produse de litiu, datorită acțiunii sale de catalizator asupra litiului. Un amestec special de substanțe sau nisipul uscat sunt necesare pentru stingerea incendiilor cu litiu.

            Toxicitate

            Litiul este considerat a fi mult mai toxic decât celelalte metale alcaline; cu toate acestea, ingestia unei cantități mici de ioni de litiu este considerată a fi mai puțin dăunătoare atunci când o persoană are o dietă ce include sodiul în doza zilnică normală. Așa cum am arătat mai sus, sărurile de litiu, administrate oral, previn sau diminuează tulburările maniaco-depresive, iar pacienții care urmează tratamente cu litiu trebuie să fie supravegheați riguros, în special cei care folosesc antidepresive.

            Ingerarea unei cantități mai mari de săruri de litiu conduce la intoxicația cu litiu: simptomele acesteia includ amețeală, tremur necontrolat, spasme musculare, vorbire nearticulată, inapetență, vomă și diaree. Intoxicația cu litiu afectează sistemul nervos central; nu se cunoaște un antidot specific pentru otrăvirea cu litiu, iar principala metodă de tratament este menținerea căilor aeriene libere și prevenirea infecțiilor respiratorii.

            Litiul este de așteptat să fie una dintre cele mai solicitate resurse în următorii 50 de ani.

[1] Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Litiu, site vizitat pe 6 iunie 2023

[2] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/cehia-ar-putea-incepe-in-2026-exploatarea-litiului.html, postat și vizitat pe 18 mai 2023

[3] Vezi site-ul https://adevarul.ro/economie/chile-are-de-gand-sa-nationalizeze-industria-2260277.html, postat și vizitat pe 21 aprilie 2023

[4] Vezi site-ul What Is the Potential of Mexico’s Lithium Reserves? (mexicobusiness.news), postat pe 9 septembrie 2022

[5] Vezi site-ul https://adevarul.ro/economie/goana-dupa-aurul-alb-metalul-care-s-a-scumpit-2211570.html, postat și vizitat pe 22 octombrie 2022

Emilian M. Dobrescu

            Coreea de Nord trebuie să înceteze să se izoleze

            Izolarea fără precedent impusă de Republica Populară Democrată Coreea (RPDC) de la izbucnirea pandemiei de Covid-19 a agravat și mai mult suferința poporului său, a avertizat un expert independent al ONU într-un raport prezentat celei de-a 52-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite[1]: Raportorul Special al Națiunilor Unite pentru situația drepturilor Omului în Republica Populară Democrată Coreea, Elizabeth Salmón, a îndemnat comunitatea internațională să acorde o atenție urgentă deteriorării accesului populației din RPDC la hrană, medicamente și îngrijiri medicale. Potrivit expertului independent al ONU, Oamenii au murit înghețati în iarna înregistrată în ianuarie 2023: „Oamenii nu aveau bani pentru a-și încălzi casele sau chiar erau forțați să trăiască pe stradă pentru că și-au vândut casele ca ultimă soluție”, a informat Elizabeth Salmón, profesoară de drept în Peru. Ca răspuns la pandemia de Covid-19, Phenianul a introdus măsuri internaționale de control la frontieră în ianuarie 2020; de atunci, majoritatea personalului internațional al ONU, agențiile umanitare și misiunile diplomatice nu s-au putut întoarce în țară. Acest lucru se întâmplă abia începând din 28 martie 2023…

            Elizabeth Salmón a mai îndemnat guvernul nord-coreean să ia măsuri pentru a oferi hrană celor care au cea mai mare nevoie și să solicite asistența comunității internaționale pentru a realiza dreptul fundamental al tuturor Oamenilor de a nu suferi de foame. Mai pe larg, ea și-a exprimat îngrijorarea cu privire la impactul celor trei ani de închidere a frontierelor asupra populației din RPDC, în special asupra femeilor și a persoanelor care trăiesc în sărăcie, a persoanelor în vârstă, a lipsei adăposturilor, dar și pentru “kkotjebi” (copii fără adăpost). Dna Salmón a remarcat, de asemenea, că numărul evadaților care sosesc în Republica Coreea de Sud a scăzut semnificativ, pentru că din cauza acestor închideri de frontieră, peste o mie de nord-coreeni care au fugit totuși din țară sunt reținuți pe termen nelimitat în China, a remarcat Raportorul Special. În plus, a adăugat ea, cei returnați forțat riscă să fie trimiși în lagărele de prizonieri politici (“kwanliso”), iar pedeapsa lor depinde de faptul dacă autoritățile cred sau nu că intenționează să fugă din nou în Republica Coreea de Sud.

            Este esențial ca repatrierea forțată de către țările terțe să înceteze, în conformitate cu principiul nereturnării, care este o chestiune de drept internațional cutumiar și se aplică și migranților economici ilegali, indiferent de statutul de refugiat, a mai subliniat doamna Salmón. În încheiere, ea a avertizat că actualul impas în ceea ce privește dialogul și diplomația favorizează nu doar deteriorarea situației drepturilor Omului, ci și dezvoltarea programului de înarmare, în special nuclear: „Comunitatea internațională nu poate închide ochii asupra situației pur și simplu, pentru că nu are acces la ea”, a spus ea, solicitând eforturi sporite pentru a se angaja un dialog în acest sens cu liderii RPDC.

            Diplomație și nu izolare

            Pe 17 aprilie 2023, Consiliul de Securitate al ONU a analizat evoluțiile la zi din peninsula Coreea, după primul tir de către Phenian cu o rachetă balistică cu combustibil solid cu câteva zile în urmă[2]: „Diplomația, nu izolarea, este singura cale de urmat”, a spus cu acest prilej secretarul general adjunct al ONU, Khaled Khiari, un oficial înalt al Departamentului pentru Operațiuni de Pace, adăugând că „lipsa de unitate și acțiune în cadrul Consiliului de Securitate nu face nimic pentru a încetini traiectoria negativă a Peninsulei Coreene”. Republica Populară Democrată Coreea (RPDC), cunoscută și sub numele Coreea de Nord, „nu are limite și alte părți sunt forțate să se concentreze pe descurajarea militară”, a spus Khiari, pentru care probleme esențiale ale păcii și securității, cum ar fi viitorul în întreaga peninsulă, trebuie să facă obiectul cooperării. RPDC a anunțat prin agenția sa oficială de presă că noua rachetă a fost testată pe 13 aprilie 2023 pentru a confirma „performanța motoarelor cu combustibil solid de mare tracțiune pentru rachete în mai multe etape”.

            Secretarul general adjunct al ONU a explicat că rachetele cu propulsie solidă nu trebuie alimentate înainte de lansare, ceea ce înseamnă că pot fi lansate mai repede decât rachetele cu propulsie lichidă, iar pregătirile pentru lansare pot fi mai dificil de detectat în timp util. El a reamintit că Secretarul General al ONU a condamnat cu fermitate lansarea acestei rachete balistice cu rază lungă de acțiune, reiterându-și apelurile adresate Phenianului de a renunța imediat la orice acțiune de destabilizare, de a-și respecta pe deplin obligațiile internaționale în temeiul tuturor rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate și a relua dialogul pentru pace durabilă și denuclearizare completă și verificabilă a Peninsulei Coreene.

            Phenianul spune că a atins repere semnificative în cadrul planului său pe cinci ani, inclusiv de la ultima sa informare din 20 martie 2023: planul Coreei de Nord include dezvoltarea de focoase multiple, arme nucleare tactice, un satelit militar de recunoaștere, noi sisteme aeriene fără pilot și un „focos cu alunecare hipersonică și prevede, de asemenea, crearea unei noi rachete balistice cu propulsor solid, cu rază de acțiune intercontinentală, pe care RPDC ar fi reușit să o facă la ultima sa lansare”, a adăugat Khaled Khiari, amintind că rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate interzic „orice tragere folosind instrumente balistice și tehnologia rachetelor. În plus, în conformitate cu planul său pe cinci ani, Phenianul și-a crescut semnificativ activitățile de tragere cu rachete în 2022 și 2023, incluzând peste 80 de trageri folosind tehnologia rachetelor balistice, adică sisteme care implică așa-numitele arme nucleare tactice”.

            Sistemele, testate pe 13 aprilie, 16 martie și 18 februarie 2023, precum și de două ori în 2022, sunt capabile să lovească majoritatea punctelor de pe Pământ, a avertizat Khiari, adăugând că majoritatea vehiculelor de testare a loviturilor sunt fost capabile să lovească țările din regiunea apropiată Coreei de Nord. Salutând angajamentul Consiliului de Securitate pentru o soluție pașnică, cuprinzătoare, diplomatică și politică a situației din Peninsula Coreeană, dl Khiari a oferit câteva sugestii, iar membrii Consiliului de Securitate au analizat posibile opțiuni. El a spus că pașii practici care ar putea reduce tensiunile, „inversa dinamica periculoasă și crea Spațiu pentru explorarea căilor diplomatice”, includ reluarea imdeiată a dialogului între cele două Coreei, care să conducă la pace durabilă și denuclearizare completă în Peninsula Coreeană, precum și la deschiderea canalelor de comunicare, inclusiv în domeniul militar. În acest sens, Khaled Khiari a spus că, începând cu 7 aprilie 2023, Coreea de Nord a încetat să mai răspundă apelurilor de rutină zilnică prin liniile de comunicații intercoreene. „În plus, reducerea retoricii de confruntare ajută la scăderea tensiunilor politice și crează condițiile pentru a explora căi diplomatice: Rămânem în contact strâns cu toate părțile cheie, inclusiv RPDC, și suntem pregătiți să profităm de oportunități ori de câte ori sunt condițiile potrivite pentru a face diferența”, a mai spus Khiari.

            Națiunile Unite sunt pregătite să ajute RPDC să-și satisfacă nevoile medicale și alte nevoi de bază ale populației lor vulnerabile. Salutând întoarcerea diplomaților statelor membre ONU la Phenian pe 27 martie 2023, Khaled Khiari și-a reiterat apelul adresat RPDC de a permite intrarea nestingherită a personalului internațional, inclusiv a coordonatorului rezident al ONU și a proviziilor umanitare, pentru a permite un răspuns rapid și eficient din partea ONU.

            Recunoașterea adevărului privind persoanele dispărute în Coreea de Nord

            Pe 28 martie 2023, Oficiul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) din Seul a solicitat Coreei de Nord să confirme soarta și locul în care se află persoanele care au dispărut sub regimul său, acuzând Phenianul că a încălcat drepturile victimelor și ale familiilor acestora, de câteva decenii[3]: RPDC ar trebui să recunoască că s-a angajat într-o politică de dispariții forțate începând din 1950 și să ia măsuri imediate pentru a pune capăt acestor încălcări, a declarat Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, într-un raport privind disparițiile forțate și răpirile din Coreea de Nord. Acest document descrie în detaliu suferința actuală a victimelor disparițiilor forțate și răpirilor realizate de către RPDC: Potrivit OHCHR, mărturiile adunate în acest raport arată că generații întregi de familii au trăit în durere neștiind soarta soților, părinților, copiilor și a fraților lor – prin urmare, raportul solicită dublarea eforturilor pentru obținerea adevărului, dreptății, reparații și garanții de recuperare a celor dispăruți: „Suferința, durerea și represaliile de-a lungul mai multor generații, pe care familiile au fost nevoite să le îndure sunt sfâșietoare”, a mai declarat șeful ONU pentru drepturile Omului, Volker Türk

            Multe victime ale disparițiilor forțate au fost trimise, deseori pe viață, în lagărele de prizonieri politice, numite “kwanliso” sau în alte locuri de detenție, unde au fost supuse unui regim de izolare și torturii, iar unele persoane au fost executate sumar, fără a fi comunicate vreo informație rudelor, potrivit raportului: „Am aflat că soția și fiul meu fuseseră trimiși separat în diferite lagăre de prizonieri politice. Fiul meu, care era minor, ar fi trebuit să-și încheie pedeapsa de patru ani de închisoare, dar încă habar nu am unde se află. Acest lucru sugerează că el se află încă într-un lagăr politic sau a murit în arest”, a mărturisit o victimă intervievată pentru raport.

            Pentru ONU, aceste dispariții forțate constituie o încălcare profundă a multor drepturi, iar responsabilitatea revine statului nor-coreean. Prin urmare, Națiunile Unite solicită RPDC să recunoască aceste încălcări și să ia măsuri pentru a rezolva aceste cazuri. „Aceste povești profund tragice de vieți zdrobite de răpiri și dispariții forțate necesită măsuri de stat”, a adăugat Türk. Raportul OHCHR, bazat pe interviuri cu dezertori, foști răpiți și rude ale victimelor, detaliază disparițiile, inclusiv detențiile arbitrare în Coreea de Nord și răpirea cetățenilor din Coreea de Sud, Japonia și alte țări.

            Investigați aceste crime

            Înaltul Comisar și-a exprimat hotărârea de a colabora cu guvernul nord-coreean pentru a rezolva problemele bine documentate privind drepturile Omului: „Victimele au dreptul la adevăr și dreptate, la despăgubiri și la garanții de recuperare. Chiar și în cazurile vechi de zeci de ani, nu ar trebui să lăsăm situația neschimbată pentru a căuta responsabilitatea, transparența și a oferi despăgubiri”, a adăugat Turk.

            Phenianul a respins în mod repetat acuzațiile de încălcare a drepturilor Omului și a criticat investigațiile ONU cu privire la situația sa, spunând că este un truc de a se amesteca în afacerile sale interne. În 2014, o Comisie de anchetă a Națiunilor Unite privind situația drepturilor Omului în RPDC a concluzionat că natura sistematică și răspândită a răpirilor și a disparițiilor forțate constituie crime împotriva Umanității. Prin urmare, raportul solicită comunității internaționale să continue să sprijine eforturile de investigare a crimelor internaționale comise în Republica Populară Democrată Coreea: acesta indică faptul că cei responsabili ar trebui aduși în fața justiției în instanțe naționale sau internaționale, în special pe baza principiilor recunoscute ale jurisdicției universale sau extrateritoriale. De asemenea, solicită statelor în cauză să sprijine eforturile pentru a garanta victimelor accesul efectiv la justiție și să pună în aplicare programe cuprinzătoare de reparații.

            Simularea unui “atac de amploare maximă”

            Forţele armate sud-coreene şi americane au început pe 25 mai 2023 cele mai mari exerciţii de tragere din istoria cooperării militare bilaterale, simulând un “atac de amploare maximă” din partea Coreei de Nord[4]: cca 2.500 de militari din SUA și Coreea de Sud au participat la primele acţiuni din cadrul exerciţiilor de cinci zile, la Pocheon, în apropierea frontierei dintre cele două Coreei. Au fost implicate tancuri, obuziere şi avioane de vânătoare: “Exerciţiul a demonstrat capacitatea şi pregătirea armatei noastre de a reacţiona puternic la ameninţările nucleare şi cu rachete ale Coreei de Nord şi la un atac de amploare maximă”, arată un comunicat de presă al ministerului Apărării din Coreea de Sud.

            Presa de stat din Coreea de Nord a informat pe 20 mai 2023 cum conducătorul de la Phenian, Kim Jong Un, a aprobat ultimele pregătiri pentru lansarea primul satelit militar de spionaj al ţării. Kim a susţinut că satelitul este necesar pentru contracararea ameninţărilor americane şi sud-coreene. Unii analişti consideră că satelitul va îmbunătăţi capacitatea de supraveghere a Coreei de Nord, permiţând lovirea mai precisă a unor ţinte în caz de război.

            Imagini obţinute recent de sateliţi comerciali au indicat progrese la o nouă rampă de lansare de la staţia nord-coreeană de sateliţi, cu activitate la “un nou nivel de urgenţă”, probabil în vederea lansării, a arătat grupul de monitorizare 38 North cu sediul în SUA.

            Forțele americane și sud-coreene au efectuat în prima parte a anului 2023 mai multe exerciţii, inclusiv aeriene şi maritime, cu participarea unor bombardiere B-1B ale SUA, după o perioadă în care speranţele în diplomaţie şi restricţiile legate de epidemia de COVID-19 au dus la restrângerea multor manevre militare.

            Zona Demilitarizată

            Cele două Corei se află tehnic în război, după armistiţiul din 1953, despărţite fiind printr-o Zonă Demilitarizată (DMZ) de 4 km lăţime şi 250 km lungime[5]: DMZ este, în pofida numelui său, unul dintre cele mai fortificate locuri din lume, înţesată de câmpuri de mine antipersonal şi sârmă ghimpată. Ultimul schimb de focuri între cele două tabere a avut loc în mai 2020, când cel puţin patru gloanţe nord-coreene au atins un post de gardă sud-coreean, în partea centrală a DMZ, antrenând o ripostă a Seulului. Militarii Phenianului au tras, de asemenea, într-un transfug, în 2017, însă atunci Sudul nu a replicat…

            Pe 28 ianuarie 2023, patru gloanţe reale au fost trase, din greşeală, în Timpul unui exerciţiu, la frontiera cu Coreea de Nord, în provincia Gangwon, declară ofiţeri din cadrul armatei Yonhap: toate gloanţele au rămas la sud de frontieră şi nu au provocat vreo pagubă. Unitatea sud-coreeană a informat imediat Coreea de Nord că aceste focuri de armă au fost neintenţionate şi, de aceea, şi-a sporit atenţia: “Nici un semn particular din Nord nu a fost detectat, iar o anchetă a determinat circumstanţele exacte ale incidentului”.

[1] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2023/03/1133487, postat și vizitat pe 21 aprilie 2023

[2] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2023/04/1134367, postat și vizitat pe 18 aprilie 2023

[3] Vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2023/03/1133717, postat și vizitat pe 28 martie 2023

[4] Vezi site-ul https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/sua-si-coreea-de-sud-efectueaza-exercitii-de-2270168.html, postat și vizitat pe 25 mai 2023

[5] Vezi site-ul Un militar sud-coreean trage din greşeală patru focuri de armă, cu mitraliera, în apropiere de frontiera cu Nordul – Stiri pe surse – Cele mai noi stiri, postatși vizitat pe 29 ianuarie 2023

Emilian M. Dobrescu

            3-5% echivalent din PIB pentru apărare

            Începând din 2023, Polonia va aloca 3% din PIB pentru cheltuielile de apărare, iar ținta finală este de 5%, a anunțat pe 17 iulie 2022, liderul partidului Lege și Justiție (PiS), Jarosław Kaczyński[1]. Polonia cheltuiește acum pentru Apărare 2,4% din PIB, ceea ce înseamnă că a atins deja ținta NATO pentru 2024, așa cum s-a convenit la summitul de la Newport, în 2014. Polonia intenționează să crească în continuare cheltuielile pentru apărare „pentru ca Rusia să nu se gândească să ne atace. Avem nevoie de o armată puternică pentru descurajare”, a spus Jarosław Kaczyński, la un miting de partid la Płock, în centrul Poloniei.

            Atingerea unui procent de 5% din PIB ar propulsa Polonia pe primul loc între statele membre NATO în ceea ce privește alocările pentru Apărare, loc ocupat acum de SUA, care alocă 3,5% din PIB-ul său pentru armată, conform estimărilor NATO. Jarosław Kaczyński nu a oferit detalii despre momentul în care Polonia ar putea atinge ținta de 5% din PIB cheltuieli pentru apărare.

            O creștere substanțială a cheltuielilor pentru apărare ar forța Rusia să concluzioneze că un atac asupra Poloniei ar fi “nerezonabil și sortit eșecului”, crede liderul PiS: „De aici, marile noastre planuri de înarmare. Războiul din Ucraina ne-a arătat că este naiv să credem că Rusia nu va ataca. De aceea, este esențial să tratăm foarte serios securitatea europeană”, a explicat liderul PiS Jarosław Kaczyński. În iunie 2022, comisia parlamentară de apărare și-a dat avizul pozitiv asupra planului financiar al noului Fond de sprijin militar, care se ridică la 4,28 miliarde euro. Veniturile fondului vor proveni din plata sprijinului militar acordat altor țări, din închirierea terenurilor de antrenament, din servicii militare, dar și alte surse, a informat Ministerul polonez al Apărării.

            Cea mai puternică armată terestră din UE

            De la invazia Rusiei în Ucraina, Varșovia a angajat ample cheltuieli militare[2]; urmare a acestui fapt a confirmat un acord cu Coreea de Sud prin care va achiziționa aproape 1.000 de tancuri și peste 600 de obuziere. De asemenea, a convenit să achiziționeze 250 de tancuri Abrams noi și alte 116 folosite, din SUA. Spre comparație, Germania are 266 de tancuri de luptă în serviciu, iar Franța 406, potrivit Global Firepower, care adună date despre puterea forțelor militare.

            Conform noului Act pentru Apărarea Patriei, adoptat în martie 2022, cu larg sprijin parlamentar, Polonia s-a angajat să-și dubleze dimensiunea forțelor armate, până la 300.000 de militari. În mai 2022, Polonia a lansat o nouă formă plătită de serviciu militar voluntar în efortul de a aduce recruți; conform unei evaluări anuale realizate de Institutul Internațional de Studii Strategice în 2021, Turcia avea 355.200 de militari activi, urmată de Franța cu 203.250 și Germania cu 183.500. Ministrul polonez al Apărării, Mariusz Błaszczak a declarat: „Mulțumită acestor investiții în armata poloneză, vom deveni cea mai puternică forță terestră din Europa”. El a arătat cum cheltuielile de Apărare nu numai că vor crește dimensiunea forțelor armate, ci le vor moderniza prin înlocuirea vechilor echipamente post-sovietice.

            De la începutul anului 2022, Polonia a donat Ucrainei peste 240 dintre tancurile sale de producție sovietică, T-72; Ucraina a confirmat că Polonia a furnizat și un număr nespecificat de tancuri PT-91 Twardy, care sunt o versiune îmbunătățită a lui T-72. Polonia este al doilea cel mai mare donator de echipamente militare Ucrainei în 2022, după Statele Unite. Când ministrul Mariusz Błaszczak a vizitat Washingtonul, în aprilie 2022, pentru a discuta despre tranzacțiile cu arme, secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, a promis că SUA vor ajuta „armata poloneză să devină una dintre cele mai capabile din Europa”. Pe lângă semnarea a două acorduri pentru tancurile Abrams, Polonia a semnat sau va semna acorduri cu SUA pentru livrarea de sisteme de apărare aeriană Patriot, lansatoare de rachete HIMARS, avioane de luptă F-35, elicoptere de atac și drone…

100.000 de polonezi uciși

Anual, pe 11 iulie, în Polonia este sărbătorită Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Genocidului comis de naționaliștii Ucraineni asupra cetățenilor celei de-a Doua Republici Poloneze[3]: „Sărbătoarea este asociată cu aniversarea evenimentelor din 11 și 12 iulie 1943, când Armata Insurgentă Ucrainană (UPA) a efectuat un atac coordonat asupra locuitorilor polonezi din cca 150 de orașe din districtele Vladimir, Horochiv, Kovel și Lutsk. Pe 16 august 2022, Ministrul adjunct al Culturii și Patrimoniului Național, Jarosław Sellin, a spus următoarele: “Ei trebuie să recunoască, pentru că acesta este un fapt. Doar un fapt. S-a luat o decizie politică cu privire la purificarea etnică, la asasinarea întregii minorități naționale poloneze care a trăit acolo Timp de secole și acest fapt s-a realizat. Acesta este genocidul, îndeplinește toate semnele distinctive ale definiției genocidului, deci nu există nici o discuție aici. Acesta este un fapt istoric. Mai devreme sau mai târziu, Ucrainenii vor trebui să recunoască acest lucru”…

Șeful adjunct al Ministerului Culturii din Polonia a reamintit că va fi înființat un grup de lucru polono-ucrainean pentru a elabora proceduri care vizează începerea lucrărilor de căutare a gropilor comune din Ucraina, exhumarea cadavrelor, comemorarea morților, construirea cimitirelor sau ridicarea monumentelor: “Din partea poloneză, a fost definită și propusă componența acestui grup, care a fost trimisă Ministerului Culturii de la Kiev. Așteptăm o propunere similară din partea Ucrainei”. Jarosław Sellin a mai subliniat că există o “adevărată ignoranță a cunoașterii” în rândul societății ucrainene cu privire la activitățile UPA, care se datorează în mare parte politicii istorice ucrainene. “Glorificarea UPA datorită faptului că această formațiune a luptat până în 1956 împotriva sovieticilor și vor să-și amintească în primul rând și să uite ce a mai făcut dincolo de asta, adică asasinarea genocidară a polonezilor”. Potrivit acestuia, Ucrainenii “se vor maturiza mai devreme sau mai târziu cu faptul că o parte din tradiția acestei formațiuni militare și a mișcărilor politice naționaliste care au stat în spatele ei este inacceptabilă, merită condamnată”. El a adăugat că sarcina Polonezilor este de a reconstrui o sensibilitate istorică comună la adevăr.

Acțiunea UPA a fost punctul culminant al valului de asasinare și expulzare a Polonezilor din casele lor, care s-a desfășurat la începutul anului 1943, în urma căruia aproximativ 100.000 de Polonezi au fost uciși în Volânia și Galiția de Est. Autorii masacrului au fost UPA – facțiunea lui Stepan Bandera, Armata Insurgentă Ucraineană subordonată acesteia și populația ucraineană care a participat la asasinarea vecinilor polonezi, o acțiune anti-poloneză.

          Canalul spre Marea Baltică

            Pentru a ocoli apele teritoriale ale Rusiei, Polonia a construit și a inaugurat pe 17 septembrie 2022 un canal care îi permite accesul la și de la Elblag, unul din porturile sale de la Marea Baltică, fără să mai ceară voie rușilor[4]. Ca să ajungă în largul mării, navele care părăseau Elblag trebuiau să ocolească o peninsulă aparţinând în parte Poloniei şi în parte Rusiei. Era nevoie de autorizarea Rusiei, ceea ce guvernul de la Varşovia a dorit să evite, în contextul actual al agresiunii rusești împotriva Ucrainei.

            „Este vorba de a deschide această cale pentru a nu trebui să mai cerem acordul unei ţări care nu ne este prietenoasă”, a declarat preşedintele polonez, Andrzej Duda. Canalul este accesibil, deocamdată, doar navelor mici, dar va permite în final și traversarea de către navele cu lungimea de până la 100 de metri. Lucrări de dragare şi de dezvoltare a diverselor infrastructuri de transport urmează să fie terminate până în septembrie 2023, costul total al proiectului fiind estimat la echivalentul a circa 420 de milioane de euro. Proiectul a suscitat o controversă, în special între susţinătorii noii căi de acces la Marea Baltică şi ecologişti, care au atras atenția cu privire la riscurile pentru fauna şi flora care ar putea fi afectate de evoluţia salinităţii apei din delta respectivă.

            Cărbunele revine la putere

            În noiembrie 2022, rata șomajului a fost de 12%, ceea ce a agravat criza energetică din Polonia, unde un număr disproporționat de mare de gospodării depind în continuare de cărbune pentru a se încălzi, iar Guvernul are probleme în a acoperi necesarul de aprovizionare[5]: invazia din Ucraina și sancţiunile impuse Rusiei de Uniunea Europeană au dus la scăderea drastică a importurilor de cărbune ale Poloniei, ţară unde 37% dintre gospodării folosesc cărbune pentru a se încălzi și 77% din cei 38 de milioane de locuitori folosesc cărbunele pentru încălzire.

            Chiar dacă președintele polonez Andrej Duda și-a asigurat concentățenii că țara mai are cărbune pentru 200 de ani, rezervele s-au diminuat. „Criza actuală ne arată că asta a fost o greşeală”, spune primarul din Walbrzych. Mineritul ilegal nu este ceva nou, pur şi simplu cunoaşte o revenire. Edilii oraşului au început să trimită patrule pentru a verifica zonele care sunt renumite pentru mineritul ilegal.

            Cu ce se încălzesc polonezii

În criza energiei amplificată de războiul din Ucraina, polonezii ard orice pot pentru a se încălzi[6]: din pricina preţurilor ridicate la cărbune şi gaze, polonezii au recurs la alternative mai ieftine pentru a se încălzi, inclusiv ambalajele din plas­tic. Companiile membre ale asocia­ţiei Polish Recycling spun că disponi­bilitatea materiilor prime pentru reciclare este în scădere: „Acest lucru poate fi pus pe seama preţurilor în creştere, pentru că atunci când Oamenii îşi reduc cumpărăturile, generează mai puţine reziduuri. Totuşi, în opinia noastră problema reală este că gospodăriile se încălzesc cu orice pot“, arată Szymon Dziak-Czekan, preşedinte al asociaţiei, care mai spune că norii de fum de deasupra locuinţelor din multe localităţi poloneze pot fi explicaţi doar parţial prin cărbunele de calitate scăzută folosit; un efect similar este produs de arderea materialelor plastice. Programul ”Aer Curat” introduce din 2023 noi reguli mai favorabile pentru proprietarii de locuinţe. Aceştia vor putea aplica pentru o subvenţie de două ori mai mare, cei mai săraci urmând să primească până la 135.000 de forinţi pentru a-şi înlocui boilerele vechi şi a-şi creşte astfel eficienţa energetică a clădirilor. Autoritățile locale acordă un bonus financiar pentru locuinţele foarte bine izolate.

          Contractul de vaccinare cu Pfizer

Polonia a oprit livrările de vaccinuri Covid-19 de care nu mai are nevoie[7]: într-o scrisoare trimisă către Pfizer, Ministerul Polonez al Sănătății argumentează arătând consecințele războiului din Ucraina asupra economiei sale, pentru a renegocia contractual; ministrul Sănătății, Adam Niedzielski a cerut modificări ale termenilor contractelor cu Pfizer pentru vaccinurile Covid-19 pentru a „ușura povara financiară a țării” și a preveni risipa a mii de vaccinuri.

Polonia conduce o coaliție de țări europene care susțin o renegociere a contractelor cu compania farmaceutică din SUA. În martie 2023, Comisia Europeană a autorizat Polonia să-și renegocieze acordul privind livrările de vaccin. Deși ministrul Sănătății recunoaște că eforturile Pfizer au permis producerea rapidă a unui vaccin distribuit pe scară largă cetățenilor europeni, el nu crede că eforturile Pfizer au fost suficiente: ”Profitul în afaceri ar trebui să aibă, de asemenea, limitele sale”, a spus el. Scopul este reducerea numărului de doze livrate în Polonia, deoarece doar o parte din doze au fost folosite, iar unele au trebuit aruncate deoarece expiraseră. „Este total inutil din perspectiva sănătății publice, deoarece majoritatea dintre ele vor fi distruse din cauza duratei lor limitate de valabilitate și a cererii limitate”, se mai arată în scrisoare. Ministrul subliniază că UE nu poate folosi nici măcar dozele în exces pentru a le dona în alte părți ale lumii, pentru că „nici un guvern nu este interesat în prezent să primească donații de vaccinuri Covid-19” .

Polonia a încercat să negocieze contractul de vaccinare cu Pfizer încă din 2022, invocând costurile de găzduire a refugiaților ucraineni drept principalul motiv pentru care țara nu își mai permite vaccinurile pe care le-a comandat în cadrul achiziției comune a UE: Guvernul polonez a încercat să invoce clauza de forță majoră din contractul cu Pfizer, pe care țara „nu are niciun motiv” să o pretindă, a declarat un oficial al Comisiei Europene în mai 2022. Oficialul a spus că războiul din Ucraina nu a schimbat nimic în ceea ce privește nevoile de vaccinare ale Poloniei, „cu excepția […] vaccinării refugiaților”. În scrisoare, domnul Niedzielski acuză Pfizer că nu are bunăvoință de a ajunge la un acord cu Polonia și alte state membre ale UE. Ministrul a spus că Polonia oferă soluții alternative „cu scopul de a ajunge la un consens cu privire la calea de urmat” și a cerut Pfizer să-și prezinte propriile soluții.

Propunerea companiei include reducerea dozelor de vaccin, dar Pfizer cere în continuare țărilor să plătească o taxă de anulare, care este jumătate din prețul unei doze care nici măcar nu a fost produsă, a insistat domnul Niedzielsky: „În ciuda tuturor dorinței mele de a găsi un compromis, Pfizer nu este pregătită să dea dovadă de un nivel satisfăcător de flexibilitate și să facă propuneri realiste care să răspundă la evoluția situației sănătății din Europa”. Potrivit lui Niedzielski, Pfizer vrea să facă bani din fonduri alocate de statele membre UE pentru protecția sănătății publice. În scrisoarea sa, el îi cere Pfizer să-și schimbe abordarea și să se arate pregătită să încheie un acord satisfăcător atât pentru companie, cât și pentru statele client: „Distrugerea vaccinurilor care poartă sigla Pfizer nu va ajuta pe nimeni să pretindă că soluția a fost găsită ”, a conchis ministrul Sănătății.

Polonia nu este singura țară care se confruntă cu stocuri excesive de vaccinuri, și alte țări au făcut presiuni asupra Comisiei să renegocieze contractele: încă din martie 2022, Bulgaria, Polonia, Lituania și Ungaria au cerut Comisiei Europene să renegocieze contractul cu Pfizer în numele statelor membre…

          Creșterea salariului minim

            Pe 14 septembrie 2022, Guvernul polonez a anunțat că salariul minim lunar va crește cu 590 de zloți (125 de euro) în 2023, până la 3.600 de zloți (763 de euro) înainte de impozitare[8]. Aceasta este cea mai mare creștere anuală în termeni absoluți anunțată vreodată în Polonia. Majorarea salariului minim lunar se va face în etape: o creștere cu 480 zloți în ianuarie 2023 și alta, de 110 zloți, în iulie 2023. Când a anunțat creșterea, prim-ministrul Mateusz Morawiecki a declarat că guvernul său „restaurează demnitatea muncii”.

            Potrivit statisticii poloneze, de majorarea salariului minim se vor bucura aproximativ 3 milioane de angajați. Creșterea anunțată este cea mai mare în termeni relativi din 2008, când salariul minim a crescut cu 20,3%. De asemenea, va fi pentru prima dată din 1997 când salariul minim va fi majorat de mai multe ori în același an, lucru care în Polonia se întâmplă doar atunci când inflația este de peste 5%.

            Creșterea propusă de guvern se apropie de așteptările sindicatelor, care au cerut un salariu minim de 3.500 de zloți pentru ianuarie 2023 și de 3.750 de zloți în iulie 2022. Pe de altă parte, angajatorii și-au exprimat dezamăgirea în legătură cu decizia guvernului, subliniind că o astfel de creștere va reprezenta o povară suplimentară pentru afacerile care se luptă deja cu creșterea costurilor, în special cele generate de creșterea prețurilor la energie. O creștere a salariului minim ar putea reprezenta un risc de creștere a presiunilor inflaționiste, în funcție de modul în care piața reacționează. Analiștii de la Pekao Bank, au sugerat totuși că „ultimii ani nu au confirmat temerile că salariul minim în Polonia crește prea repede, ținând cont de scăderea ratelor șomajului” – în iunie și iulie 2022, șomajul în Polonia a fost la cel mai scăzut nivel din 1990, când țara începea tranziția post-comunistă.

            În Polonia, muncitorul necăsătorit are o rată medie netă de impozitare de 24,2% în 2021, comparativ cu media OCDE de 24,6%. Cu alte cuvinte, salariul net al unui muncitor necăsătorit, după impozite și beneficii, este de 75,8% din salariul brut, comparativ cu media OCDE de 75,4%. Cota medie netă a impozitului pentru un angajat căsătorit cu doi copii în Polonia a fost de 0,2% în 2021, comparativ cu 13,1% pentru media OCDE. Aceasta înseamnă că un muncitor căsătorit, cu doi copii, are un salariu net, după impozitare și deducerea beneficiilor familiale, de 99,8% din salariul brut, comparativ cu media OCDE de 86,9%.

          Plaformă modulară pentru automobile electrice

            Grupul chinez Geely Automobile Holdings va furniza companiei ElectroMobility Poland (EMP) o platformă modulară pentru vehicule electrice care va sta la baza gamei sale Izera[9]:  “Polonia joacă un rol important în industria auto europeană și sunt convins că acest acord va permite o tranziție mai rapidă către conducerea electrică, creând oportunități economice mai largi în domeniul electromobilității”, a declarat Daniel Donghui Li, directorul general al Geely Holding Group.

            Izera va utiliza platforma SEA a Geely, au precizat companiile, fiind prima companie din afara grupului Geely care va face acest lucru. Platforma cuprinde elementele mecanice și software care formează baisul mașinii. Primele vehicule vor fi produse la uzina EMP din Jaworzno, în sudul Poloniei…

          Procedura de infringement a Comisiei Europene

          Pe 23 decembrie 2021, Comisia Europeană a lansat o procedură de infringement împotriva Poloniei, după ce Tribunalul constituțional al Poloniei a contestat supremația legislației UE asupra legislației naționale: în urma unor hotărâri pronunțate de Tribunalul constituțional al Poloniei în iulie și octombrie 2021, care au contestat supremația legislației UE asupra legislației naționale, Comisia Europeană (CE) a lansat o procedură de infringement împotriva Poloniei[10]: “Comisia consideră că aceste hotărâri ale Tribunalului Constituțional încalcă principiile generale ale autonomiei, primatului, eficacității și aplicării uniforme a dreptului Uniunii și efectul obligatoriu al hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene”, a transmis CE. Acțiunea în justiție a Comisiei reprezintă o escaladare a conflictului cu Varșovia legat de statul de drept, care a început atunci când partidul eurosceptic PiS, aflat la guvernare în Polonia, a preluat puterea în 2015.

            Comisia Europeană afirmă că instanțele poloneze nu sunt independente de influența politică, fapt pentru care Polonia nu a beneficiat de fondurile de redresare ale UE. Executivul european a mai precizat că a inițiat procedura de infringement și pentru că hotărârile Tribunalului constituțional polonez au privat anumite persoane de dreptul la o protecție judiciară efectivă, prevăzut în Tratatele Uniunii Europene. “De asemenea, Comisia Europeană are îndoieli serioase cu privire la independența și imparțialitatea Tribunalului Constituțional și consideră că acesta nu mai îndeplinește cerințele unui tribunal stabilit anterior prin lege”.

            Guvernul polonez a susținut că acțiunea în justiție este un atac la suveranitatea sa: „Comisia Europeană inițiază proceduri și dorește ca tribunalul constituțional din Polonia să fie subordonat dreptului UE; acesta este un atac la adresa constituției poloneze și a suveranității noastre”, a spus adjunctul ministrului justiției, Sebastian Kaleta.

            Polonia are la dispoziție lunile ianuarie și februarie din 2022 pentru a răspunde la scrisoarea de infringement. Dacă Executivul European nu este satisfăcut de răspunsul statului membru, aceasta poate trimite Poloniei un aviz prin care îi solicită să se conformeze legislației UE și primește o altă perioadă de răspuns de două luni. Ulterior, Comisia Europeană poate da în judecată Polonia la Curtea Europeană de Justiție, care poate impune amenzi zilnice statului membru până când acesta se conformează…

            Opinia lui Jaroslaw Kaczynski

            Liderul partidului de guvernământ din Polonia, Jaroslaw Kaczynski, a afirmat pe 24 decembrie 2021 că Germania încearcă să transforme Uniunea Europeană într-un „al patrulea Reich german” federal[11]: în cadrul unui interviu acordat cotidianului polonez de dreapta GPC, șeful partidului Lege și Justiție (PiS) a declarat că unele țări „nu sunt entuziasmate de perspectiva construirii unui al patrulea Reich german pe temelia Uniunii Europene. Dacă noi, polonezii, am fi de acord cu acest tip de supunere modernă, am fi înjosiți în diferite moduri”, a declarat Kaczynski, în vârstă de 72 de ani, care este și unul dintre cei patru vicepremieri de la Varșovia și fratele geamăn al fostului președinte Lech Kaczynski, ucis de ruși în 2010 într-un accident aviatic la Smolensk, transformat într-un al doilea Katyn pentru Polonia. Curtea de Justiție a UE este folosită ca „instrument” pentru ideile federaliste, a adăugat el.

            Polonia a fost implicată într-un lung diferend cu Uniunea Europeană, în special în ceea ce privește reformele din justiție pe care PiS le-a promovat din 2015 încoace. Polonia a acuzat UE că „ne atacă suveranitatea” și a promis că va lupta împotriva „birocrației” acesteia, după ce Bruxellesul a lansat o acțiune în justiție împotriva țării pentru că ar fi trecut peste normele Uniunii Europene. Mai exact, pentru că Polonia a decis să nu-și încalce sau modifice Constituția pentru a aplica niște norme supra-naționale atunci când acestea contravin legii naționale fundamentale.   

            În declarații difuzate la televiziunea națională, premierul polonez Mateusz Morawiecki, în vârstă de 53 de ani, a declarat că decizia UE reflectă o tendință de „centralism birocratic” la Bruxelles care „trebuie oprită”. Decizia de a demara o acțiune în justiție escaladează o dispută de lungă durată între Varșovia și Bruxelles: UE acuză Polonia că nu se aliniază celor mai recente inovații în domeniul justiției și al drepturilor Omului (care mai nou cuprind „drepturi” pentru homosexuali și „dreptul” femeii de a face pruncucidere), pe când Polonia, țară trecută prin comunism, acuză o prea mare dorință de dominație și centralizare din partea Uniunii. Totodată, cultura creștină romano-catolică majoritară face din Polonia o țară deloc dispusă să facă jocul Comisiei Europene, care a declarat „drepturile LGBT” ca „valori europene”, în Timp ce municipalități din Polonia se declarau „zone libere de LGBTism”, după cum, cu câteva decenii în urmă apăreau primele „zone libere de comunism”.

            Programul de sprijinire a natalității

          Guvernul polonez pregătește o nouă strategie demografică menită să abordeze problema natalității foarte scăzute, una dintre cele mai reduse din Europa[12]. Programul se va baza pe “sprijinirea familiilor”, nu a migrației, a comentat ministrul muncii, familiei și politicii sociale, Marlena Maląg; programul include măsuri pentru a ajuta părinții să combine munca cu viața de familie, precum sprijin locativ și alte stimulente financiare.

            Scopul este de a ajuta Polonia “să scape de capcana fertilității scăzute”, prin creșterea ratei natalității la un nivel care să susțină creșterea populației. “Noua strategie se va baza, așadar, în primul rând pe crearea unei politici sistemice, cuprinzătoare, pro-familie, nu pe încurajarea migrației”, a spus ministrul.

Polonia se confruntă cu un deficit demografic în creștere – populația ar putea scădea la 34 de milioane până în 2030, de la aproximativ 38 de milioane în prezent, potrivit estimărilor. În acest context, țara a atras un număr mare de migranți, mai ales din Ucraina, pentru a acoperi decalajul de forță de muncă. De la venirea la putere în 2015, coaliția națională-conservatoare de guvernământ a implementat o serie de politici “pro-familie”, în special programul său emblematic de alocații pentru copii “500 Plus”.

            La începutul lui 2022, a fost lansată o nouă schemă suplimentară de alocații pentru copii. În cadrul așa-numitului program “capital de îngrijire parentală”, părinții au dreptul la 12.000 de zloți (2.610 euro) pentru fiecare copil născut după primul copil, cu vârsta cuprinsă între 12 și 36 de luni. Potrivit statisticilor Eurostat, numărul mediu de copii născuți per femeie în Polonia a scăzut la 1,44. Aceasta este una dintre cele mai scăzute cifre din Uniunea Europeană și semnificativ sub așa-numitul nivel de înlocuire, de 2,1, nivel la care se consideră că se nasc suficienți copii pentru a susține nivelul actual al populației. Experții notează că pandemia a exacerbat și problemele demografice preexistente ale Poloniei, populația înregistrând o scădere de 200.000 de persoane numai în 2021.

            Reparațiile de război cerute Germaniei

            Pe 18 aprilie 2023, Guvernul polonez a adoptat Rezoluția care vizează reglementarea problemei despăgubirilor cerute Germaniei pentru pagubele provocate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial[13]: suma totală calculată pentru pierderile materiale și demografice suferite se ridică la 1.530 miliarde de dolari. Rezoluția se referă la reparațiile și despăgubirile legate de invazia germană a Poloniei în 1939 și ocuparea ulterioară și a fost calculată de Guvernul Poloniei pentru daunele cauzate de agresiunea și ocupația germană între 1939 și 1945. Rezoluția „confirmă oficial că nici în Timpul Republicii Populare (comuniste) Poloneze și nici după recâștigarea suveranității, în 1989, problema reparațiilor, a despăgubirilor și a altor forme de reparare a prejudiciului cauzat Poloniei și polonezilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial nu a fost pusă în aplicare, soluționată sau închisă în orice fel. Valoarea totală a pierderilor este estimată la 6,22 trilioane zloți sau echivalentul a 1.300 miliarde euro, conform cursului de schimb din 31 decembrie 2021. Această valoare nu reflectă enormitatea distrugerii și este doar un mod economic de cuantificare a pierderilor demografice și materiale”.

            Despăgubirile de război solicitate Germaniei au fost o temă continuă în retorica partidului de guvernământ, Lege și Justiție (PiS), de când a venit la putere în 2015: PiS consideră că Berlinul nu a compensat niciodată Polonia pentru daunele cauzate în Timpul războiului și că ar trebui să facă acest lucru. În 2022, Polonia a trimis o Notă diplomatică la Berlin prin care solicitat despăgubiri de 1,3 trilioane de euro (1.300 miliarde euro) pentru pagubele pe care i le-a comis Germania în al Doilea Război Mondial. Aceeași sumă este specificată și în rezoluția din 18 aprilie 2023 a Guvernului polonez, în baza raportului guvernamental privind pagubele produse de Germania, publicat în septembrie 2022.

            Berlinul a respins continuu cererile de reparație ale Poloniei, susținând că toate pretențiile financiare legate de cel de-Al Doilea Război Mondial au fost soluționate prin Tratatul 2+4 din 1990, care a permis reunificarea Germaniei. În 1953, Guvernul comunist al Poloniei, sub presiunea Uniunii Sovietice, a renunțat la toate pretențiile la reparații de război. Moscova dorea să elibereze Germania de Est, un alt satelit sovietic, de orice răspundere. Autoritățile poloneze susțin că acordul este invalid, deoarece Polonia nu putea negocia o compensație echitabilă în acel moment.

            Ca stat, Polonia nu a primit niciodată compensații financiare semnificative pentru distrugerile cauzate ei de Germania în Al Doilea Război Mondial; Germania a răspuns solicitării reiterând poziția sa conform căreia problema reparațiilor a fost soluționată definitiv în 1953. Guvernul polonez comunist de la acea vreme a renunțat la revendicări materiale la schimb cu acceptul Germaniei de Est legat de preluarea de către Varșovia a unor foste teritorii germane. Germania își mai argumentează poziția prin faptul că nici un guvern polonez post-comunist nu a ridicat problema, iar asta înseamnă o recunoaștere a actului din 1953.

            PiS respinge însă această interpretare cu următoarele argumente: a) cele două țări nu au încheiat niciodată vreun tratat bilateral de pace – obligatoriu din punct de vedere juridic sau un acord de lichidare a efectelor celui de-Al Doilea Război Mondial; b) renunțarea din 1953 nu a fost niciodată ratificată oficial și nici măcar publicată; c) întrucât făcea parte din blocul sovietic, Polonia comunistă nu avea la acea vreme suveranitate internațională, deci i s-a impus ce să accepte

            Rezoluția din 18  aprilie 2023 anticipează comemorarea a 80 de ani de la Revolta evreilor din Ghetoul Varșoviei, cu cermonii la care participă președintele german, Frank-Walter Steinmeier, și cel al Israelului, Michal Herzog: cca 13.000 de evrei au murit în primăvara anului 1943, în încercarea disperată de a se opune deportării populației evreiești din Polonia în lagărele de exterminare, Treblinka și Majdanek. Revolta s-a încheiat după aproape o lună, pe 16 mai 1943, când naziștii au incendiat ghetoul.

            “Ruperea acordurilor cu Comisia Europeană”

            Preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, a anunțat pe 29 august 2022 că “acordurile cu Comisia Europeană au fost rupte”, acuzând instituţia europeană că nu a respectat înţelegerea de a debloca Planul Naţional de Redresare al Poloniei în schimbul desfiinţării camerei disciplinare pentru judecători[14]: după îndelungi negocieri cu Comisia Europeană, guvernul polonez a ajuns la un acord cu aceasta în iunie 2022 – Varșovia a promis să desființeze camera disciplinară pentru judecători, iar Bruxelles să aprobe PNRR-ului polonez, în baza căruia Polonia poate accesa circa 35 de miliarde de euro.

            Preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat ulterior că, în ciuda dizolvării respectivei camere, încă nu există suficiente garanţii care să protejeze judecătorii, anunţând prin urmare că Polonia încă nu poate accesa fondurile alocate prin Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă: “Rezultă că, cuvântul dat nu contează pentru Comisia Europeană, pentru reprezentanţii ei şi nici pentru unii politicieni din instituţiile europene. Aceasta este, din nefericire, o realitate brutală”, a afirmat preşedintele polonez. Andrzej Duda a făcut referire directă şi la un anunţ conform căruia patru asociaţii europene ale judecătorilor au contestat decizia Comisiei Europene de a aproba reforma judiciară prezentată de Polonia în iunie. “Aceasta ar trebui să facă să sune alarma şi în alte ţări europene; aşa cum se poate vedea, cercurile judiciare pur şi simplu doresc puterea”, a mai spus preşedintele Poloniei.

            La rândul său, premierul polonez Mateusz Morawiecki, aflat în vizită la Paris, a făcut referire la amenzile impuse ţării sale de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) în urma disputelor dintre Varşovia şi Bruxelles pe tema reformelor judiciare: “Am citit într-un articol că există două ţări lovite de sancţiuni – Polonia a primit milioane de refugiaţi ucraineni şi, cu toate acestea, este lovită de sancţiuni mai dureroase decât cele împotriva Rusiei”.

            Polonia şi Ungaria, ţări conduse de guverne conservatoare pe care Bruxellesul le acuză că încalcă statul de drept prin limitarea drepturilor comunităţii LGBT, reformele în justiţie sau contestarea întâietăţii dreptului european şi a deciziilor Curţii de Justiţie a UE în faţa dreptului naţional, sunt singurele state membre ale UE care nu beneficiază de efectele planului european de relansare post-pandemie sau, altfel spus, de efectele propriilor planuri naționale de redresare și reziliență, care în realitate presupun mari sume de bani pe care statele membre UE le împrumută de la bănci și care, evident, trebuie apoi restituite cu dobânda de rigoare.

[1] Vezi site-ul Polonia alocă 3% pentru Apărare în 2023, cu țintă de 5% în următorii ani (cursdeguvernare.ro), postat pe 18 iulie 2022

[2] Vezi site-ul Polonia își face cea mai puternică forță armată terestră din Europa – anunț ministrul apărării (cursdeguvernare.ro), postat pe 5 septembrie 2022

[3] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/polonia-ucrainenii-recunoasca-crime-genocid-volania_2516020.html, postat și vizitat pe 16 august 2022

[4] Vezi site-ul Polonia a construit un canal spre Marea Baltică ca să evite apele rusești (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 7 septembrie 2022

[5] Vezi site-ul Mineritul artizanal ia amploare în Polonia ca urmare a crizei energetice (cursdeguvernare.ro), postat ;I vizitat pe 27 noiembrie 2022

[6] Vezi site-ul https://www.descopera.ro/dnews/20257182-sacrificiile-pe-care-le-fac-ungurii-si-polonezii-pentru-a-manca-si-a-se-incalzi, postat și vizitat pe 25 decembrie 2022

[7] Vezi site-ul https://evz.ro/horoscopul-lui-dom-profesor-4-mai-2023-polonia-versus-pfizer.html, postat pe 4 mai 2023, postat și vizitat pe 4 mai 2023

[8] Vezi site-ul Polonia crește salariul minim cu 125 euro din 2023. Cum e taxat salariul (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 15 septembrie 2022).

[9] Vezi site-ul Polonia alege grupul chinez Geely Automobile Holdings pentru o platformă de vehicul electric – Stiri pe surse – Cele mai noi stiri, postat și vizitat pe 17 noiembrie 2022

[10] Vezi site-ul Uniunea Europeană a început o procedură de infringement împotriva Poloniei – Forbes.ro, posta și vizitat pe 23 decembrie 2021

[11] Vezi site-ul Vicepremierul polonez Jaroslaw Kaczynski: Germania vrea să transforme UE în al IV-lea Reich | ActiveNews, postat și vizitat pe 27 decembrie 2021

[12] Vezi site-ul Polonia lansează un program de sprijinire a natalității (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 4 ianuarie 2022

[13] Vezi site-ul https://cursdeguvernare.ro/polonia-insista-germania-trebuie-sa-plateasca-despagubiri-razboi.html, postat și vizitat pe 19 aprilie 2023

[14] vezi site-ul Președintele Poloniei anunță ”ruperea acordurilor” cu Comisia Europeană (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 29 august 2022