Prof. Emilian DOBRESCU

Atentat terorist împotriva Ambasadei Cubei în SUA

Declarația Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Cuba (e-mail de la Ambasada Cbei în România, 27 septembrie 2023): în noaptea de 24 septembrie 2023, un atac terorist a avut loc împotriva facilităților Ambasadei Cubei în Statele Unite, când un individ a aruncat două cocktail-uri Molotov de pe trotuar peste gardul perimetral al misiunii diplomatice, care s-au lovit de peretele frontal al misiunii. Nu au fost răniți în randul personalului care se afla atunci la sediul diplomatic. La solicitarea misiunii diplomatice cubaneze, ofițeri ai Serviciului Secret al Statelor Unite s-au prezentat la sediu și au avut acces la facilitățile acestuia pentru a verifica acțiunea violentă săvârșită.

Grupurile anti-cubaneze recurg la terorism din cauza falimentului moral al urii lor împotriva Cubei și a impunității de care cred că se bucură. În mod regulat, în schimburile oficiale dintre Ambasadă și Departamentul de Stat, am avertizat asupra comportamentului permisiv al agențiilor de aplicare a legii Statelor Unite în fața acțiunilor violente, care pot încuraja săvârșirea unor acte de această natură.

Este al doilea atac violent împotriva sediului diplomatic din Washington, după aprilie 2020: în noaptea acelei zile, un individ de origine cubaneză, stând în mijlocul străzii din Capitala SUA, unde se află sediul nostru și folosind o pușcă de asalt, a tras o rafală cu treizeci de cartușe împotriva clădirii. Din fericire, personalul din interiorul clădirii nu a fost rănit cu acea ocazie, dar s-au produs pagube materiale considerabile. După trei ani, făptuitorul încă așteaptă procesul, iar guvernul Statelor Unite a refuzat să clasifice incidentul drept act terorist. Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice stabilește obligația specială a Statelor Unite, în calitate de stat primitor, de a lua toate măsurile adecvate pentru a proteja sediul misiunii împotriva intruziunilor sau deteriorării și pentru a preveni perturbarea sau încălcarea liniștii misiunii.

Ministerul Afacerilor Externe condamnă această acțiune teroristă și speră ca Guvernul Statelor Unite să acționeze în conformitate cu Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice, în interesul de a evita repetarea acestor evenimente. Avertizăm încă o dată asupra mesajului care se transmite cu privire la atitudinea guvernului SUA în fața amenințărilor de acest tip la adresa sediului diplomatic cubanez, dar și la adresa celor misiunilor diplomatice ale altor țări din orașul Washington DC; avertizăm, de asemenea, împotriva standardelor duble folosite de presupusul angajament al guvernului SUA împotriva terorismului.

Declarația Ilenei Núñez Mordoche, director pentru Europa și Canada în Direcția Generală Afaceri Bilaterale a Ministerului cubanez al Afacerilor Externe (MINREX) 

Cuba reiterează poziția istorică fermă împotriva mercenariatului și rolul activ pe care Cuba îl joacă în cadrul Națiunilor Unite în repudierea acestei practice (declarație comunicată prin e-mail de Secretariatul Ambasadei Cubei în România, pe 19 septembrie 2023, orele 11:20).  Legile cubaneze sunt explicite în ceea ce privește clasificarea infracțiunilor de trafic de persoane, contrabandă de migranți și mercenariat.

Cuba reiterează, de asemenea, că nu face parte din conflictul de război din Ucraina. De asemenea, având în vedere detectarea unei rețele de trafic de ființe umane care operează din Rusia pentru a include cetățeni cubanezi care locuiesc acolo, și chiar unii din Cuba, în forțele militare care participă la operațiuni de război din Ucraina, tentativele de această natură au fost neutralizate, iar procedurile penale au fost inițiate împotriva persoanelor implicate în aceste activități.

Discursul susținut de Miguel Mario Díaz-Canel Bermúdez, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cuba și președinte al Republicii Cuba, la Summitul privind Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (New York, 18 septembrie 2023)(textul este o traducere având la bază versiunea în limba spaniolă, primită de la Președinția Republicii Cuba și a fost difuzat prin e-mail de Secretariatul Ambasadei Cubei în România, pe 19 septembrie 2023, orele 11:22)

Domnul Președinte,

Am onoarea să vorbesc în numele Grupului celor 77 + China.

Revizuirea la jumătatea perioadei a Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă are loc într-un moment extrem de critic, în care țările în curs de dezvoltare se confruntă cu provocări multiple și o ordine economică nedreaptă, care perpetuează inegalitățile și sărăcia.

Rapoartele întocmite de Secretarul General al ONU conțin cifre care reflectă o realitate destul de sumbră. Chiar înainte de pandemia de COVID-19, lumea a deviat deja de la calea către atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD).

Vom ajunge în 2030 cu 575 de milioane de oameni care trăiesc în condiții de sărăcie extremă. Până atunci, abia o treime dintre țări va reuși să reducă la jumătate nivelul național de sărăcie. Nu vom elimina foamea, așa cum am convenit. Dimpotrivă, în prezent, 735 de milioane de oameni suferă de foamete cronică, o cifră mai mare decât cea înregistrată în 2015. În acest ritm, niciunul dintre cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă nu va fi atins, iar mai mult de jumătate dintre obiectivele convenite nu vor fi îndeplinite.

Conștient de situația actuală, Grupul celor 77 + China au acordat prioritate maximă acestui eveniment, cu scopul de a plasa din nou dezvoltarea durabilă în centrul agendei internaționale și de a oferi impulsul politic necesar pentru a accelera implementarea Agendei 2030.

Tocmai cu acest spirit, Grupul celor 77 + China s-a angajat în procesul de negociere a unei declarații politice, pentru a crește și accelera implementarea unor acțiuni și măsuri concrete, inovatoare, transformatoare și ambițioase, care să garanteze atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă. În acest context, Grupul a condus un apel global pentru o reformă urgentă a arhitecturii financiare internaționale, care a fost împărtășită de un număr mare de lideri și personalități din întreaga lume. Acest apel a fost susținut pe scară largă de Secretarul General, care a îndemnat acest Summit să corecteze nedreptățile istorice care stau la baza sistemului financiar internațional, pentru a oferi celor mai vulnerabile țări și oameni oportunități mai bune într-un viitor mai bun.

Trebuie să continuăm să apărăm rolul Adunării Generale în dezbaterea acestor probleme, dacă vrem să ne asigurăm că vocea fiecărei națiuni este auzită și luată în considerare, după caz, în dezbaterea unor probleme atât de importante legate de guvernanța globală. Acest apel presupune și existența unei mai bune arhitecturi globale a datoriei suverane cu participarea Sudului, care să facă posibilă aplicarea unui tratament echitabil, echilibrat și orientat spre dezvoltare. Costul ridicat al împrumuturilor împiedică țările în curs de dezvoltare să investească în Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. În prezent, 25 de națiuni din Sudul planetei dedică peste 20% din veniturile guvernamentale doar pentru serviciul datoriei.

În același timp, este nevoie urgentă de o recapitalizare promptă și considerabilă a Băncilor Multilaterale de Dezvoltare, astfel încât acestea să își poată îmbunătăți radical condițiile de creditare și să poată face față nevoilor financiare ale Sudului. În acest sens, îndemnăm comunitatea internațională să urmărească și să susțină propunerea Secretarului General de „Stimul pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă” pentru țările în curs de dezvoltare, cu scopul (obiectiv) de a crește pe scară largă un preț accesibil privind finanțarea pe termen lung pentru dezvoltare și alinierea fluxurilor financiare la Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. De asemenea, îndemnăm țările dezvoltate să-și onoreze, în sfârșit, angajamentele încă neîndeplinite legate de Asistența Oficială pentru Dezvoltare.

Excelențele Voastre,

Agenda privind schimbările climatice trebuie aplicată în întregime, în conformitate cu Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice și Acordul său de la Paris, apărând principiul egalității și responsabilităților comune, dar diferențiate, precum și capacitățile acestora.

Este esențial să stabilim obiective mai ambițioase în domenii precum atenuarea, adaptarea și mijloacele de realizare a acestora, precum și să concretizăm furnizarea și mobilizarea resurselor de către țările dezvoltate pentru a combate schimbările climatice și, în același timp, pentru a ne confrunta cu provocări privind dezvoltarea: îndemnăm cu tărie țările dezvoltate să-și îndeplinească promisiunile în acest domeniu.

Eforturile țărilor în curs de dezvoltare de a implementa Agenda 2030 trebuie susținute și prin acțiuni concrete în ceea ce privește transferul de tehnologie și formarea resurselor umane, precum și cooperarea Nord-Sud, pentru a promova industrializarea și investițiile în calitate, fiabilitate și durabililitate în infrastructura rezistentă.

Sistemul de comerț internațional trebuie, de asemenea, reformat și trebuie create lanțuri de aprovizionare durabile care să contribuie la realizarea obiectivelor globale prin promovarea creșterii economice orientate spre export în țările în curs de dezvoltare. În acest scop, tratamentul special, dar diferențiat pentru țările în curs de dezvoltare, ca principiu multilateral, trebuie consolidate: unilateralismul și protecționismul, inclusiv protecția și restricțiile comerciale unilateral sunt incompatibile cu acordurile Organizației Mondiale a Comerțului și trebuie eliminate prompt.

Este cazul țărilor care suferă impunerea unor măsuri coercitive unilaterale, care constituie o încălcare gravă a scopurilor și principiilor Cartei Națiunilor Unite. Aceste măsuri împiedică serios eforturile țărilor afectate de a atinge obiectivele și dezvoltarea durabilă în general. Comunitatea internațională, inclusiv sistemul Națiunilor Unite, trebuie să continue să respingă ferm impunerea unor astfel de măsuri și să lucreze pentru eliminarea lor necondiționată.

Excelențele Voastre,

Cererile menționate mai sus au fost formulate de mai multe ori de către liderii din Sud, iar lipsa de progres nu trebuie pusă pe seama absenței soluțiilor. Există acțiuni, dar, este nevoie urgentă este voința politică de a nu lăsa cu adevărat „pe nimeni în urmă” și de a depăși una dintre cele mai complexe crize pe care le-a trecut Umanitatea în Istoria modernă. Aceasta ar fi cea mai bună contribuție a noastră la viitorul comun pe care trebuie să-l construim împreună! Vă ulțumesc foarte mult (Aplauze).

SUMMIT-UL ȘEFILOR DE STAT ȘI/SAU GUVERNE G-77 + CHINA, Havana, Cuba, 15 și 16 septembrie 2023 (difuzat prin e-mail de Secretariatul Ambasadei Cubei în România, pe 19 septembrie 2023, orele 11:28)

DECLARAȚIA DE LA HAVANA PRIVIND „PROVOCĂRI ACTUALE DE DEZVOLTARE: ROLUL ȘTIINȚEI, TEHNOLOGIEI ȘI INOVAȚIEI”

Noi, șefii de stat și de guvern ai țărilor membre ale Grupului celor 77 + China, ne-am întâlnit la Havana, Cuba, pe 15 și 16 septembrie 2023, în cadrul Summitului Grupului privind provocările actuale de dezvoltare: Rolul științei, tehnologiei și inovației, convinși de necesitatea imperativă de a acționa împreună, reafirmăm deplina noastră aderență la spiritul, principiile și obiectivele Grupului celor 77 + China; de asemenea, ne reafirmăm angajamentul de a consolida unitatea și solidaritatea Grupului pentru a-și atinge obiectivele și pentru a-și consolida rolul în contextul internațional actual. Ratificăm respectul deplin pentru scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite și ale dreptului internațional. Regretăm profund pierderea de vieți omenești și de proprietăți în urma recentelor fenomene naturale care au afectat Libia și Marocul. Transmitem sincerele noastre condoleanțe popoarelor și guvernelor respective, precum și familiilor și prietenilor victimelor din ambele națiuni.

Constatăm cu profundă îngrijorare că principalele provocări generate de ordinea economică internațională inechitabilă actuală pentru țările în curs de dezvoltare au ajuns astăzi la cea mai acută expresie datorită, printre altele, a efectelor negative persistente ale pandemiei de COVID-19, în ciuda faptului că OMS a ridicat urgența de sănătate publică de interes internațional (PHEIC) din cauza COVID-19; tensiuni geopolitice; măsuri coercitive unilaterale și crize multiple actuale, inclusiv crize economice și financiare; fragilitatea perspectivelor economice globale; creșterea presiunii asupra alimentelor și a energiei; deplasarea oamenilor; volatilitatea pieței; inflația; ajustarea monetară; povara tot mai mare a datoriei externe; creșterea sărăciei extreme; creșterea inegalităților în interiorul și între țări; și efectele negative ale schimbărilor climatice, pierderii biodiversității, deșertificării, furtunilor de nisip și praf și ale degradării mediului, precum și decalajele digitale, fără nici o foaie de parcurs clară pentru a aborda aceste probleme globale.

Ne exprimăm, de asemenea, îngrijorarea profundă cu privire la îmbolnăvirea, decesul și perturbarea socio-economică continuă și devastările cauzate de pandemia de COVID-19, care a exacerbat și mai mult inegalitățile puternice în și între țări și regiuni, cu un impact disproporționat asupra țărilor în curs de dezvoltare. Această situație subliniază urgența consolidării solidarității globale și a cooperării internaționale cu țările în curs de dezvoltare și a sprijinului pentru acestea pentru a preveni, pregăti și răspunde la pandemii și alte urgențe de sănătate, ținând cont de lecțiile învățate din pandemia COVID-19.

Subliniem necesitatea urgentă a unei reforme cuprinzătoare a arhitecturii financiare internaționale și a unei abordări mai incluzive și mai coordonate a guvernanței financiare globale, cu un accent mai mare pe cooperarea între țări, inclusiv prin creșterea reprezentării țărilor în curs de dezvoltare în procesul decizional pentru politicile globale și în forurile de elaborare, care vor contribui la îmbunătățirea capacităților țărilor în curs de dezvoltare de a accesa și dezvolta știința, tehnologia și inovarea.

Reiterăm convingerea fermă că toate statele și părțile interesate trebuie să se dedice colectiv realizării dezvoltării globale și cooperării „câștig-câștig” pentru dezvoltarea științifică și tehnologică, bazată pe consultări ample, contribuții comune și beneficii comune, ceea ce poate aduce enorme beneficii pentru toate țările și toate părțile lumii în construirea unei comunități cu un viitor comun pentru umanitate.

Respingem impunerea de legi și reglementări cu impact extrateritorial și toate celelalte forme de măsuri economice coercitive, inclusiv sancțiuni unilaterale împotriva țărilor în curs de dezvoltare, și reiterăm necesitatea urgentă de a le elimina imediat. Subliniem că astfel de acțiuni nu numai că subminează principiile consacrate în Carta Națiunilor Unite și în dreptul internațional, dar constituie și un obstacol serios în calea progresului științei, tehnologiei și inovării și pentru realizarea deplină a dezvoltării economice și sociale, în special în țările în curs de dezvoltare. 

În plus, subliniem că măsurile coercitive unilaterale au impact negativ și devastator asupra exercitării drepturilor omului, inclusiv a dreptului la dezvoltare și a dreptului la hrană; astfel de măsuri împiedică, de asemenea, accesul țărilor afectate la asistență medicală, ajutor umanitar, precum și provizii și active deținute la nivel național.

Respingem monopolurile tehnologice și alte practici neloiale care împiedică dezvoltarea tehnologică a țărilor în curs de dezvoltare. Statele care dețin monopol și dominație în domeniul Tehnologiilor Informației și Comunicațiilor (TIC), inclusiv internetului, nu trebuie să folosească progresele TIC ca instrumente pentru a reține și suprima dezvoltarea economică și socială legitimă, precum și tehnologia altor state. Facem apel la comunitatea internațională să promoveze un mediu deschis, echitabil, incluziv și nediscriminatoriu pentru dezvoltarea științifică și tehnologică.

Observăm cu îngrijorare că, la jumătatea implementării Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, lumea, în special țările în curs de dezvoltare, rămân departe de a atinge Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. Mai observăm că știința, tehnologia și inovarea au fost identificate ca factori de transformare pentru a accelera progresul în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă și că implementarea lor strategică ar putea rezolva și minimiza diferențele dintre obiective și ținte și recunoaștem că transferul de tehnologie pentru dezvoltarea țărilor va fi esențială pentru a intensifica și accelera punerea în aplicare a Agendei 2030.

Subliniem rolul important al științei, tehnologiei și inovării ca piloni, facilitatori și catalizatori pentru a sprijini creșterea susținută, incluzivă și durabilă, accelerând implementarea integrală a Agendei 2030 și a Agendei de acțiune Addis Abeba și, în acest context, reafirmăm necesitatea de a lua decizii politice la toate nivelurile pentru a crea un mediu internațional propice dezvoltării științei, tehnologiei și inovării și luarea în considerare, în primă instanță, a cunoștințelor științifice disponibile și a inovării, precum și utilizarea și promovarea de abilități și cunoștințe locale.

Reafirmăm Agenda 2005 de la Tunis pentru Societatea Informațională, care a recunoscut nevoile speciale și specifice de finanțare ale țărilor în curs de dezvoltare și promovăm o aliniere strânsă între procesul Summit-ului Mondial privind Societatea Informațională și Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, subliniind contribuțiile transversale ale tehnologiilor informației și comunicațiilor la îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, în special eradicarea sărăciei în toate formele și dimensiunile ei, și observând că accesul la TIC a devenit, de asemenea, un indicator și o aspirație de dezvoltare în sine.

De asemenea, solicităm o aliniere strânsă între procesul Summit-ului mondial privind societatea informațională și Agenda de acțiune de la Addis Abeba și alte rezultate ale proceselor interguvernamentale relevante, inclusiv Pactul global digital și Summit-ul viitorului, ce va fi organizat de ONU în 2024. Suntem de acord să lucrăm pentru o poziție puternică și concertată a G-77 și a Chinei pentru a ne asigura că are loc procesul de revizuire generală a Summit-ului mondial pentru societatea informațională (WSIS+20); Pactul global digital și Summit-ul viitorului contribuie, printre altele la atingerea dezvoltării durabile și la închiderea decalajului digital dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare.

Reiterăm că Agenda de la Tunis, Declarația de principii și Planul de acțiune de la Geneva stabilesc principiile directoare ale cooperării digitale. Recunoaștem oportunitatea pe care o oferă știința, tehnologia și inovația pentru ca toți oamenii să se bucure deplin de toate drepturile omului, inclusiv dreptul la dezvoltare. Îndemnăm la obținer ea de progrese în incluziunea digitală, precum și la atingerea egalității de gen și a împuternicirii tuturor femeilor și fetelor și la consolidarea accesului și participării lor depline, echitabile și semnificative în aceste domenii, inclusiv participarea femeilor la procesele științifice și tehnologice, ca o modalitate de a elimina decalajul digital de gen, de a aborda riscurile și provocările derivate din utilizarea tehnologiilor și de a garanta că beneficiile acestora sunt disponibile pentru toată lumea, inclusiv pentru femei și fete.

Suntem de acord asupra necesității de a investi mai mult în știință, tehnologie și inovare și de a lansa inițiative la toate nivelurile pentru dezvoltarea resurselor umane în aceste domenii. Subliniem importanța formulării de strategii care să vizeze combaterea exodului de creiere, a resurselor umane specializate pregătite în țările din Sud. Suntem de acord să promovăm în continuare interesul tinerilor pentru studiile științifice, inclusiv în sfera educațională.

Ne reafirmăm angajamentul față de colaborarea științifică deschisă și echitabilă și recunoaștem contribuția importantă a științei deschise la dezvoltarea de soluții pentru a aborda provocările globale; în acest sens, încurajăm luarea de măsuri pentru promovarea încorporării dovezilor științifice în procesele de elaborare a tuturor tipurilor de politici.

Recunoaștem contribuțiile importante pe care cunoștințele produse de activitățile de cercetare și inovare le pot aduce la elaborarea unor politici publice mai bune, precum și necesitatea de a consolida colaborarea și schimburile între factorii de decizie și comunitățile științifice și tehnologice în acest scop.  

Încurajăm promovarea managementului guvernamental, bazat pe știință și inovare, atât la nivel național, cât și la nivel local, precum și includerea acestei perspective în strategiile naționale de dezvoltare ca elemente integrale și transversale.  De asemenea, solicităm consolidarea ecosistemelor de știință și inovare, care conectează guvernele naționale și locale, sectoarele public și privat, mediul academic, centrele de cercetare și societatea civilă, ținând cont de legislația și contextele naționale.  

Ne exprimăm disponibilitatea de a sprijini extinderea modelelor de știință deschisă la toate nivelurile, pentru a garanta accesul cetățenilor la rezultatele cercetării și la informații științifice, astfel încât știința și cunoașterea să fie la îndemâna tuturor; pledăm pentru dezvoltarea și utilizarea științei, tehnologiei și inovației într-un mod etic și responsabil, precum și pentru consolidarea și extinderea infrastructurii pentru cercetare și dezvoltare. Recunoaștem că drepturile de proprietate intelectuală ar trebui să contribuie la promovarea inovației tehnologice în moduri care să promoveze bunăstarea socială și economică, ținând cont de legile naționale și îndemnăm la aplicarea, acolo unde este cazul, a flexibilităților consacrate în obligațiile legale internaționale relevante privind proprietatea intelectuală. 

Recunoaștem contribuția științei la dezvoltarea de tehnologii și soluții inovatoare pentru a avansa către modele de producție și consum mai durabile. În acest context, îndemnăm ca țărilor în curs de dezvoltare să li se asigure mijloacele necesare de implementare pentru a-și consolida capacitățile științifice și tehnologice. Mai observăm necesitatea de a crește gradul de conștientizare cu privire la dezvoltarea durabilă și stilurile de viață, în conformitate cu angajamentele cuprinse în Agenda 2030; în acest sens, ne angajăm să promovăm în continuare legături strânse și parteneriate între factorii de decizie politică.

Recunoaștem contribuția științei, tehnologiei și inovației la dezvoltarea industrială a țărilor în curs de dezvoltare și ca sursă fundamentală de creștere economică, diversificare economică și adăugare de valoare. Facem apel la promovarea noilor cercetări, dezvoltarea și transferul tehnologiilor necesare și accesul la tehnologiile existente în domeniile alimentației și nutriției, sănătății, apei și salubrității și energiei, pentru a contribui la eradicarea sărăciei sub toate formele și dimensiunile ei, precum și pentru realizarea unei creșteri economice susținute, incluzive și echitabile a bunăstării umane și dezvoltării durabile.

Remarcăm rolul central al guvernelor, cu contribuția activă a părților interesate din sectorul privat, a societății civile, mediului academic și instituțiilor de cercetare, în crearea și susținerea unui mediu favorabil la toate nivelurile, inclusiv a cadrelor de reglementare și guvernanță care să permită, în conformitate cu prioritățile naționale, promovarea științei, inovării, a antreprenoriatului și diseminarea cunoștințelor și tehnologiilor, în special către microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii, pentru obținerea unei diversificări industriale și a unei valori adăugate la produsele de bază.

Subliniem importanța cercetării și dezvoltării și a transferului de tehnologie în sfera sănătății umane, ținând cont de creșterea numărului de boli transmisibile și netransmisibile, emergente și reemergente, inclusiv a factorilor lor de risc. Facem apel la comunitatea internațională și la organismele relevante ale sistemului Națiunilor Unite să ia măsuri urgente pentru a promova accesul nestingherit, în timp util și echitabil al țărilor în curs de dezvoltare la măsuri, produse și tehnologii legate de sănătate, necesare pentru a aborda pregătirea și răspunsurile actuale și viitoare pentru prevenirea pandemiilor. Aceasta include finanțarea, consolidarea sistemelor de sănătate, dezvoltarea capacităților, asigurarea durabilității lanțurilor de aprovizionare, transferul de tehnologie și know-how pentru fabricarea locală și regională și producția de medicamente, vaccinuri, terapii, diagnostice, tehnologii de sănătate și alte produse de sănătate în țările în curs de dezvoltare.

            Recunoaștem rolul științei, tehnologiei și inovației în identificarea și abordarea provocărilor generate de schimbările climatice, ale căror efecte afectează în mod disproporționat țările în curs de dezvoltare. Recunoaștem că toate barierele tehnologice limitează adaptarea la schimbările climatice și punerea în aplicare a contribuțiilor determinate la nivel național ale țărilor în curs de dezvoltare. În acest sens, reiterăm necesitatea de a oferi un răspuns eficient la amenințarea urgentă a schimbărilor climatice, în special printr-o finanțare sporită, transfer de tehnologie și dezvoltarea capacităților bazate pe nevoile și prioritățile țărilor în curs de dezvoltare.

Recunoaștem că TIC sunt un catalizator și un factor cheie al dezvoltării durabile, reafirmăm viziunea de a construi o societate informațională incluzivă, centrată pe oameni și orientată spre dezvoltare. Solicităm comunității internaționale și organismelor relevante ale sistemului Națiunilor Unite să ia măsuri urgente pentru a reduce decalajele digitale și inegalitățile în generarea de date, infrastructură și accesibilitate în și între țări și regiuni, precum și între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, acordând o atenție specială celor mai săraci și celor mai vulnerabili. Facem apel la crearea condițiilor necesare pentru a oferi țărilor în curs de dezvoltare o conectivitate accesibilă și fiabilă.

Observăm cu profundă îngrijorare disparitățile existente între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare în ceea ce privește condițiile, posibilitățile și capacitățile de a produce noi cunoștințe științifice și tehnologice. Facem apel la comunitatea internațională, la Sistemul Națiunilor Unite și la Instituțiile Financiare Internaționale să sprijine eforturile țărilor din Sud, care vizează dezvoltarea și consolidarea sistemelor naționale de știință, tehnologie și inovare. Îndemnăm țările dezvoltate să mobilizeze urgent mijloace de implementare precum transferul de tehnologie, asistența tehnică, dezvoltarea capacităților și finanțarea, prin resurse noi, suplimentare și previzibile în raport cu nevoile țărilor în curs de dezvoltare în acest domeniu.

Recunoaștem că nu ar trebui impuse restricții asupra accesului țărilor în curs de dezvoltare la materialele, echipamentele și tehnologiile legate de TIC pentru a menține dezvoltarea durabilă; recunoaștem în continuare importanța de a ajuta țările în curs de dezvoltare să abordeze provocările și oportunitățile legate de utilizarea internetului și a comerțului electronic pentru a-și dezvolta, printre altele, capacitățile lor de comerț internațional.

Susținem promovarea și implementarea politicilor de inovare specifice și direcționate, menite să stimuleze creșterea economică durabilă și crearea de noi oportunități de angajare pentru generațiile actuale și viitoare.

Reiterăm rolul crucial al Asistenței Oficiale pentru Dezvoltare în sprijinirea nevoilor de dezvoltare ale țărilor din Sud și insistăm asupra necesității urgente ca țările dezvoltate să-și îndeplinească angajamentul istoric în acest sens.

Subliniem importanța consolidării cooperării Nord-Sud, inclusiv a îndeplinirii angajamentelor privind Asistența Oficială pentru Dezvoltare pentru a sprijini nevoile de dezvoltare ale țărilor din Sud. În același timp, suntem de acord să continuăm să lucrăm la dezvoltarea științei și tehnologiei în țările în curs de dezvoltare prin consolidarea cooperării Sud-Sud, care este necesară pentru a ne optimiza potențialul și a ne completa resursele și expertiza, oferind în același timp căi viabile pentru a aborda provocările comune ale țărilor în curs de dezvoltare și, printre altele, să accelerăm progresul în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă.

De asemenea, încurajăm promovarea proiectelor și programelor de cooperare în trei, care vizează îmbunătățirea accesului țărilor în curs de dezvoltare la resurse mai multe și mai bune pentru implementarea inițiativelor tehnice și științifice. Recunoaștem faptul că, cooperarea în trei are ca scop facilitarea, sprijinirea și consolidarea inițiativelor Sud-Sud, prin furnizarea, printre altele, de finanțare, dezvoltarea capacităților, transfer de tehnologie și alte forme de sprijin, la cererea țărilor în curs de dezvoltare, în conformitate cu principiile a cooperării Sud-Sud, şi de care trebuie să beneficieze ţările din Sud. Recunoaștem că ar trebui luat în considerare un cadru tehnologic internațional, inclusiv Digital Global Compact, în conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, care să ofere țărilor în curs de dezvoltare acces preferențial la tehnologii avansate relevante, să le dezvolte capacitățile productive, să pună capăt restricțiilor discriminatorii și să se concentreze pe cercetarea globală și dezvoltare privind progresele științifice relevante pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă.

Recunoaștem rolul parteneriatelor cu mai multe părți interesate pentru stimularea investițiilor strategice pe termen lung în sprijinul dezvoltării științei, tehnologiei și inovării în țările în curs de dezvoltare, inclusiv prin finanțare inovatoare; ratificăm decizia noastră de a relua activitatea Consorțiului de Știință, Tehnologie și Inovare pentru Sud (COSTIS) și îndemnăm membrii Grupului să evalueze și să elaboreze strategii care să garanteze funcționarea eficientă a acestuia.

Suntem de acord ca miniștrii noștri și Înaltele Autorități pentru Știință, Tehnologie și Inovare să se întâlnească periodic, după caz, pentru a face bilanțul rolului științei, tehnologiei și inovării în agendele de dezvoltare aprobate la Națiunile Unite și pentru a consolida cooperarea Sud-Sud în aceste domenii. Îndemnăm comisiile, agențiile, fondurile și programele regionale ale Națiunilor Unite, în special PNUD, UNESCO, UNCTAD, UNIDO, ITU și Oficiul Națiunilor Unite pentru Cooperare Sud-Sud, în cadrul mandatelor lor respective, să depună eforturi suplimentare pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare în consolidarea cadrelor instituționale și a politicilor publice legate de știință, tehnologie și inovare.

Suntem de acord să solicităm Președintelui Adunării Generale să convoace, în contextul celei de-a optzecea sesiuni a Adunării Generale a Națiunilor Unite, o reuniune la nivel înalt privind știința, tehnologia și inovarea pentru dezvoltare, concentrându-ne în special pe măsurile care ar trebui adoptate pentru a satisface nevoile țărilor în curs de dezvoltare în aceste domenii. Ne reafirmăm angajamentul de a implementa măsurile concrete cuprinse în această Declarație la nivel național și internațional. Am convenit să declarăm 16 septembrie, “Ziua Științei, Tehnologiei și Inovării în Sud”.  

Ne exprimăm recunoștința Guvernului Republicii Cuba, Președinte al Grupului celor 77 și Chinei, pentru organizarea și dezvoltarea acestui Summit. Avem încredere că această întâlnire va da tonul acțiunilor noastre în aceste vremuri de provocări enorme și ne va permite să avansăm spre realizarea aspirațiilor noastre legitime de dezvoltare.  

Prof. Dr. Anis H. Bajrektarevic

The international community should rather energetically and urgently work on a new social contract to tackle new technologies and their disruptive potentials. It is particularly related to artificial intelligence (AI) that must be deployed safely and in conformity with a globally shared ethical standard.

Deepfake, dark web, polarising contents, swarms of bots are expanding all over the cyberterritory. Just recall the events that are still shaking western hemisphere: The 2016 US Presidential elections and Brexit vote are still surrounded with a controversy. Their outcome is frequently connected with an alleged leak of personal data from a world’s leading social platform to an Analytic agency to reportedly manufacture voters’ choices. On the other side, the state (and non-state) actors have deployed huge quantities of motion-tracking and facial-recognition cameras to commodify continuous streams of intimate data about citizens, ostensibly to prepare them for a bonus-malus behavioural grading system. 

The bold and commercially promising alliance between the AI and data-ified society has switched most of the contents of our societal exchanges towards the cyberspace. These new masters are already reshaping the very fabric of our realities.

No wonder, our common anxieties are on a rise; Are we losing control to an algorithmic revolution of nanorobots? Is the AI escaping our traditional modes of understanding and collective action? Confidence in our national governance and global stewardship is at breaking point. Popular revolts will follow.

Simultaneously, the AI-powered nano-, geo bio- and info- technologies will tend to weaken, rather than to enforce, global and regional governance mechanisms. The UN and similar regional multilateral settings do face a wide range of interconnected challenges. Let us briefly elaborate on some. 
 

The AI and Deepfake 

The AI is essentially a dual-use technology. Its mighty implications (either positive or negative) will be increasingly hard to anticipate, frame and restrain, or mitigate and regulate.

The so-called Deepfake is a good example. Presently, the advanced algorithmic AI programs have reached the stage to easily alter or even manufacture audio and video images by creating impersonations which are practically identical to its original. Deep-learning facial recognition algorithms can already, with an astonishing accuracy, copy eye-motion, trace and simulate variety of facial expressions or even synthesize speech by analysing breathing patterns in combination with a movement of tongue and lips.  

Once released by a state or non-state actor, such artificial interventions could be easily maliciously utilised for a wide range of impacts: political campaigns, racketeering, peer pressures and extortive mobbing. It is not hard to imagine such a fake video triggering public panic (e.g., if displays non-existent epidemics or cyberattack), mass demonstrations (e.g., if portrays a high-ranking official in bribing scene or similar grave crime), or forged security incidents that may provoke serious international escalations.

The ever-growing number of actors and their increasing capacitation to influence citizens with doctored simulations could pose the long-lasting detrimental implications for the UN and other International FORAs dealing with peace and security. By corroding the very notion of truth and of a mutual confidence between citizenry and their state as well as among states, the Deepfakes may turn to be the largest disruptive force to our global governing system.
 

The AI and human predictability 

Due to advancements in the Internet of Things (IoT), the AI is already bridging and coupling with a range of other technologies, especially with the metadata provided by the Bio-tech. These mergers pose a significant challenge for global security. Driven by the lucrative commercial prospects or by state security considerations, the AI systems around the world are largely programmed towards the predictability of human behaviour. Quite at reach, they already have accurate and speedy analytics of urban traffic patterns, financial markets, consumer behaviour, health records and even our genomes.

These – still unregulated – AI technologies are increasingly able to channel our behavioural and biological data in a quite novel and rather manipulative ways, with implications for all of us. Neither this spares the youngest among us. For instance, the i-Que boys’ robot or Cayla girls’ doll transmit voice and emotional data of kids interacting with them (of everyone in their 10 meters proximity radius) and send it back to their manufacturers via the Cloud. This feature led the European authorities to examine automated toys closely and conclude that it violates basic principles of consumer and privacy protection. Similar dolls are still in extensive use all over Arab world and Asia where consumer protection awareness is s/lower or less organised than in the EU.

In several OECD countries, the deployment of the court rooms’ emotional analysis is seriously discussed. In such a scenario, the powerful algorithmic biometrics would measure a level of remorse when witnesses are testifying, and audio-video materials are presented. If once operable, that would be than easily extended by granting corporate (and state) entities to utilise different types of biometrics in assessing the job applicants. 

That may furtherly tempt some outcast regimes to force biometric bracelets upon part or even entire populations, and have a real-time and accurate measuring of the popular support they enjoy. (Such bracelets are already heavily advocated in some OECD countries for the prison population, especially for re-convalescent inmates charged with blood delicts.)

Finally, if the humans’ individual or group behaviours can be monitored, hoovered, processed and hence, altered, who (or what) will be a driver of electability – be it of a change or status quo preservation – people or algorithms? If the entire biometrics, emotional data and past behaviouristic history (meta) of all parliamentarians, all political parties’ protagonists, top military and the key business people is hackable by the national or foreign state or non-state actors – than the sense of democracy, military affairs, security and esp. human rights will be changed beyond recognition. Most probably, beyond return, too. 

If the AI has such a potential to penetrate – and even steer – individual and group human behaviours, it inevitably disrupts a very notion of human rights as embedded in the UN Human Rights Charter, as well as of peaceful coexistence, security, prosperity and equality among states as stipulated by the OUN Charter. 

New means of social and biometric control will inevitably necessitate us to revisit and reimage the framework currently in place to monitor and implement the Universal Declaration of Human Rights. Notion of independence and inalienable right to economic development, too. This will require a concerted effort from regional developmental FORAs and the UN as universal multilateral system to anticipate and adjust. 
 

The AI: Theatre for future conflicts 

Since it reduces jobs in their numbers, configurations and intensities due to automation, the AI is excellently suited for the countries in demographic transition (decline), rather than for the booming demographics of Muslim world, sub-Saharan Africa and of (non-Fareast) Asia. Dramatic shrinking in domestic labour conjecture and forthcoming shift in global manufacturing dependences will especially hit hard the global south. Often enveloped in the ‘wait-and-see’ stance, the Global south traditionally has a low trust-rate between its citizenry and government. 

Logically, the ‘promise of the AI’ to sway large regions and their populations is so immediate and mesmerising, that it already puts its main drivers to a fierce competition. Accelerating competition (with such a disruptive technology) in absence of cooperation (as the best tool to build and maintain confidence) or comprehensive regulation is only one step from a conflict.  

The SF-like prospects of ruling ‘AI-race’, thus, are becoming (seemingly) realistic: Powerful state or commercial (technology platforms) actors bitterly competing over our collective data – as a new, cyber currency – to aggregate bio-medical, economic and politico-military supremacy across the globe. The “cyber-colonization” – especially of the global south – is increasingly likely. (Hoovering data without any remuneration and monetising it without any warning, data-collection taxation, or remuneration to its proprietor.) Leaders in the AI field are already capable to globally hoover data, are in possession of storing capacities, and will soon master (quantum) computing powers to process and analyse, and potentially control other countries’ populations and ecosystems. 
 

The answer to AI should be Universal 

Quite disturbingly, our societies are far from prepared for deployment of the AI: Be it philosophically or practically, we are still short of a thorough socio-political, legal or ethical considerations. Moreover, the UN and its Agencies – achitectured 75 years before the emergence of these technologies – are in many aspects poorly equipped to offer comprehensive and timely AI governance. Speed of this technological innovation cycle outpaces any administrative response, even as the technological disruptions are becoming apparent to ever larger number of countries. In the near future, they will increasingly come in unpredictable severities and frequencies, and in hard-to-connect contexts.

The new political trends of autarchic ‘neo-nationalism’ are further trivializing capacity of the multilateral FORAs to play a norm-setting and monitoring-of-compliance role in the global governance of AI. In such a climate, technologically advanced Member States (pressured by their national security or commercial interests) may see little incentive in letting the international FORAs to govern what they perceive as own lucrative and proprietary technology. Thus, collective decision-making mechanisms could sink into the dark of obscure centers of projected power, out of reach or any control.

Having all this in mind, the UN and its Specialised Agencies (including the ITU, UNESCO and UN University), along with variety of regional FORAs hold the answer. That very much includes the developmental segments – especially of global South – such as the African, Asian, Interamerican or Islamic Development Banks as well as regional politico-administrative settings like the OIC, SAARC, ASEAN, AU, to name but few. They have to initiate and navigate their member states, but also participate in steering the world through the universal, OUN bodies. 

Letting the AI train to pass without a collective, collaborative form of governance would be a double irreversible setback: Disruptive dual-use technology along with a digital ownership would be handed over to an alienated few to govern it, while the trust in multilateral system (especially within the developing world) would further deteriorate. 

Such inaction would inevitably raise the level of planetary confrontation to unfathomable proportions (including new forms, unseen so far), and that on two fronts – within societies and between states. Some would do anything to dominate and rule, while others would do anything to escape the iron fist of goo(g)lag.

For the three gravest planetary challenges (technology, ecology, nuclear annihilation), we need an accurate just and timely multilateral approach. In this struggle for relevance, everyone has its own share of historical (generational) responsibility. 

About author:
Anis H. Bajrektarevic is chairperson and professor in international law and global political studies, Vienna, Austria.  He has authored eight books (for American and European publishers) and numerous articles on, mainly, geopolitics energy and technology. Professor is editor of the NY-based GHIR (Geopolitics, History and Intl. Relations) journal, and editorial board member of several similar specialized magazines on three continents. Earlier this year, his 9th book was realised in New York.

This text is based on the Workshop held for the IsDB senior officials. Its content was embargoed for 30 months. 

The views expressed in this article are the author’s own and do not necessarily reflect IFIMES official position.

Ljubljana/Vienna, 16 November 2023    

Footnote:
[1] IFIMES – International Institute for Middle East and Balkan Studies, based in Ljubljana, Slovenia, has Special Consultative status at ECOSOC/UN, New York, since 2018. and it is the publisher of the international scientific journal “European Perspectives.”
 

Emilian M. Dobrescu

            Datorii nivel 2014 și 2019

Datoria globală a statelor lumii a atins pragul de 286% din PIB-ul mondial la sfârşitul lui 2014, potrivit unui studiu al McKinsey Global Institute[1]. Guverne, gospodării, companii, instituţii financiate, toată lumea trăieşte pe datorie, iar cifrele cresc într-un ritm ameţitor, iar ritmul de îndatorare este mai rapid decât ritmul de creştere economică. În termeni absoluţi, datoriile întregii lumi au crescut cu 57.000 de miliarde de dolari între 2007 şi 2014, şi au ajuns la pragul de 200.000 de miliarde de dolari.

Datoria publică și privată a statelor lumii a ajuns la 286% din PIB în 2014, faţă de 269% în 2007. Doar datoria publică a crescut cu 25.000 de miliarde de dolari şi “va continua să crească în numeroase ţări, având în vedere fundamentele economice actuale” spun cei de la McKinsey. “În loc să reducă din datorii, toate marile economii ale lumii se îndatorează şi mai tare. Raportul dintre datorie şi PIB a crescut faţă de 2007, iar asta presupune noi riscuri pentru stabilitatea financiară şi ar putea afecta creşterea economică globală” se arată în raport.

Datoria Japoniei, ţară care deţine recordul global în termeni absoluţi, a urcat de la 234% din PIB la 258% din PIB în 2019. Dar îngrijorările vin din China. În termeni nominal, datoria a crescut, în intervalul amintit, de la 7.000 de miliarde de dolari la 28.000 de miliarde de dolari, ajungând la 282% din PIB, ca urmare a împrumuturilor acordate sectorului bancar reglementat (aşa numitul “shadow banking”) dar şi a speculei imobiliare. Cel mai mare pericol vine însă de la faptul că datoriile companiilor chineze au ajuns la finalul lui 2019 la 125% din PIB-ul celei de-a doua economii a lumii, egalând aproape rivalul său economic principal, SUA.                Germania şi Franţa au trecut prin default de câte 8 ori fiecare începând cu anul 1800, afirmă economiştii Carmen Reinhart şi Kenneth Rogoff în cartea “This time is different” (De data asta este diferit). În timp ce Germania a fost suficient de mare şi de importantă strategic pentru a primi ajutor, default-ul de obicei nu se încheie cu bine pentru ţările mici. Germania a încetat unilateral să mai achite scadenţele datoriei pe termen lung la 6 mai 1933, la numai trei luni după ce Adolf Hitler a fost instalat în postul de cancelar[2]. Neplata datoriilor l-a ajutat pe Hitler să-şi consolideze forţele, după ani de instabilitate politică în care Republica de la Weimar s-a luptat cu îndatorarea ridicată.               Datoria uriaşă a Germaniei ca urmare a reparaţiilor de război a declanşat hiperinflaţie, blocaje politice şi de finanţare şi a adus naziştii la putere, iar ulterior default-ul. Germania, cu o datorie de 132 miliarde mărci aur pentru reparaţii de război şi cu interdicţia de a exporta în ţările învingătoare din Primul Război Mondial, a trecut prin mai multe default-uri începând din 1922. Republica de la Weimar a amânat plăţi, a oprit transferuri, a reformat moneda şi a şters datorii, obţinând o serie de concesii de la creditori, înainte ca naziştii să respingă în totalitate obligaţiile în 1933. Situaţia datoriilor Germaniei a fost clarificată abia în 1953, printr-un acord care efectiv a amânat plăţile până după reunificarea Germaniei.               Statele Unite, dornice să transforme Germania într-un bastion împotriva comunismului, au exercitat presiuni pentru acordarea de facilităţi Germaniei. Guvernul de la Berlin a finalizat în octombrie 2003 rambursările la obligaţiuni de 150 de milioane de euro emise pentru a finanţa plata reparaţiilor de război. În 1790, SUA au amânat până în 1801 plata dobânzilor la obligaţiuni preluate de statul federal. În 1935, Curtea Supremă a decis că statul federal poate respinge cererile pentru plata în aur la obligaţiuni care dădeau posesorilor acest drept. În 1979, Trezoreria a întârziat plata a 122 milioane de dolari din cauza unor probleme tehnice. Un default al SUA azi, cea mai mare economie a lumii, riscă să genereze consecinţe devastatoare la nivel global, cu prăbuşiri pe burse din Brazilia până în Elveţia şi blocarea pieţei de 5.000 de miliarde de dolari a datoriei emise de Trezoreria SUA.                Argentina a intrat de cinci ori în default începând din 1951, iar în 2001 a stabilit un nou record pentru cea mai mare restructurare de datorie din Istorie până atunci. Recordul a fost doborât de Grecia în 2012. Investitorii care deţin obligaţiuni ale Argentinei se judecă încă cu statul din America de Sud. Grecia a trecut prin 7 situaţii de default începând din secolul al XIX-lea. Nu cunoaștem un economist care să răspundă până acum la întrebarea de mai sus.

            Datoria întregii lumi nivel 2018

            Datoria globală se poziţionează la exor­bitanta sumă de 243,2 trilioane de dolari la finalul anului 2018, arată ultimul raport Global Debt Monitor de la Institute of International Finance (IIF)[3].

            Potrivit sursei citate, raportul dintre datoria globală şi produsul intern brut global a ajuns la 317,4%, în trimestrul al patrulea din 2018, de peste trei ori mai mare decât valoarea tuturor produselor şi serviciilor, de la 317,9% în trimestrul al treilea şi 318,3% în primele trei luni din anul anterior. Gradul maxim de îndatorare, de 321,8%, s-a înregistrat în trimestrul trei din 2016. De menţionat că încetinirea creşterii datoriei globale şi stabilizarea subsecventă a coincis cu ciclul Fed (Federal Reserve) de creştere a cos­tului cu creditul şi a venit în condiţiile în care economiile asiatice, în principal China, şi cele din zona euro şi-au temperat avansul, potrivit unui raport al Fondului Monetar Internaţional (FMI) publicat în 2019.

            După temperarea din 2018, datoria globală şi-a reluat tendinţa ascendentă în contextul în care măsurile de stimulare din China au continuat: băncile chineze au creditat economia țării lor cu 865 miliarde de dolari numai în primul trimestru din 2019, de peste patru ori PIB-ul României!)…  IIF a mai constatat în raportul său că datoria totală din Statele Unite, cea mai mare economie a lumii, şi-a continuat tendinţa de creştere şi în 2018. Avansul anual a fost de 2,9 trilioane de dolari, cel mai mare din 2007 încoace, iar soldul datoriei a depăşit 68 de trilioane de dolari. Datoria guvernamentală a reprezentat peste 40% din această creştere.

            În general, nivelurile ridicate ale datoriei sporesc riscul unor viitoare crize, deoarece atât sectorul public, cât şi cel privat devin vulnerabile la modificările de dobândă (în practica curentă, în special cele ale Fed-ului, mare parte din datoria globală fiind denominată în dolari), şi la aşteptările privind viitorul economiei, arată Institutul Britanic pentru Dezvoltare (ODI). Problema dobânzilor a devenit acută mai ales în rândul economiilor emergente, unde datoria guvernamentală a atins un nou record, de 50% din PIB, potrivit raportului IIF, care mai arată că redirecţionarea tot mai multor bani către plata dobânzilor poate avea efecte negative puternice asupra sustenabilităţii acestor economii dat fiind că investiţiile publice ajung să fie amânate sau anulate.

            Datoria întregii lumi – nivel 2019

          Datoria globală a atins la finalul lui 2019, un nou record istoric, de peste 270.000 de miliarde de dolari (datoria din sectorul non-financiar se apropie de 200.000 de miliarde de dolari, iar datoria guvernamentală este pe cale să depăşească 70.000 de miliarde de dolari), potrivit estimărilor publicate de Institute of International Finance (IIF), care nu anticipează vreun semn de scădere[4]. Potrivit sursei citate, suma este echivalentă cu circa 32.500 de dolari pentru fiecare dintre cei 7,7 de miliarde de locuitori ai planetei, fiind de peste 3,2 ori mai mare decât producţia economică mondială anuală.

            Datoria totală a gospodăriilor, guvernelor şi a sectoarelor corporative financiare şi non-financiare a crescut cu aproximativ 9.000 de miliarde de dolari în primele trei trimestre ale anului 2019. Pe pieţele mature, datoria totală este de peste 180.000 de miliarde de dolari, respectiv de 383% din PIB-ul combinat al ţărilor. Pe pieţele emergente, nivelul datoriei este dublu comparativ cu 2010, de 72.000 de miliarde de dolari, generată în mare parte de creşterea cu 20.000 de miliarde de dolari a datoriei corporative.

            Datoria Chinei se apropie rapid de 310% din PIB, fiind una dintre cele mai ridicate de pe pieţele emergiente. Datoria guvernamentală a Chinei creşte la rândul său cu cel mai rapid ritm anual de după 2009, arată IIF, în timp ce datoria gospodăriilor şi datoria bugetului general se află la un maxim istoric de 55% din PIB.

            Îndatorarea creşte în toate regiunile lumii. Raportul dintre datoria gospodăriilor şi PIB a atins un nivel record în Belgia, Finlanda, Franţa, Liban, Noua Zeelandă, Nigeria, Norvegia, Suedia şi Elveţia. Raportul dintre datoria corporativă din sectorul non-financiar şi PIB a atins niveluri record în Canada, Franţa, Singapore, Suedia, Elveţia şi Statele Unite. Raportul dintre datoria guvernamentală şi PIB a atins la rândul său un maxim istoric în Australia şi Statele Unite. Datele IIF se bazează pe datele Băncii pentru Reglemente Internaionale şi ale FMI, precum şi pe date proprii.

            O altă tendinţă posibil riscantă este mărimea datoriei în “valută grea” a pieţei emergente, respectiv datorii vândute într-o monedă importantă, cum este dolarul, care pot deveni greu de plătit dacă o criză ar afecta moneda locală. Această datorie a atins 8.300 de miliarde de dolari în trimestrul trei al anului 2019, cu 4.000 de miliarde mai mare comparativ cu acum 10 ani. Datoria în dolari reprezintă peste 85% din această creştere.

          Datoria întregii lumi – nivel 2023

Un indicator ce măsoară gradul de îndatorare la nivel mondial a crescut în trimestrul doi din 2023 până la nivelul record de 307.000 miliarde de dolari, în pofida majorării dobânzilor, care au redus creditarea bancară, iar creșterea a fost condusă de piețe precum SUA și Japonia, se arată într-un raport al Institutului Internațional pentru Finanțe (IIF), cel mai mare grup de lobby al sectorului financiar (https://cursdeguvernare.ro/datoria-globala-a-atins-nivelul-record-de-307-000-miliarde-de-dolari.html, postat pe 25 septembrie 2023).

Datoria mondială a crescut cu 10.000 de miliarde de dolari în perioada aprilie-iunie 2023 și cu 100 miliarde de dolari în ultimul deceniu, 2013-2023. Cea mai recentă majorare a dus la creșterea raportului datorie/PIB pentru al doilea trimestru consecutiv, la 336%. Înainte de 2023, raportul datorie/PIB a scăzut timp de șapte trimestre. Creșterea economică mai lentă și evoluția prețurilor au afectat gradul de îndatorare la nivel mondial, se arată în raportul IIF: „Creșterea bruscă a inflației a fost principalul factor care a dus la scăderea semnificativă a raportului datorie/PIB în 2022 și 2023. Presiunile asupra prețurilor și a salariilor se moderează, dar până la finalul anului 2023 raportul datorie/PIB va depăși 337%”.

Peste 80% din recenta majorare a datoriei vine de la țările dezvoltate, cel mai semnificativ avans fiind înregistrat de SUA, Japonia, Marea Britanie și Franța. În rândul statelor emergente, cel mai semnificativ avans vine de la marile economii: China, India și Brazilia. 

Datoria SUA

Cea mai îndatorată țară din lume este SUA, a cărei datorie a trecut pentru prima dată în 2023 pragul de 33.000 miliarde de dolari. Acest lucru este evidențiat de informațiile publicate de Departamentul Trezoreriei americane (https://cursdeguvernare.ro/datoria-globala-a-atins-nivelul-record-de-307-000-miliarde-de-dolari.html, postat pe 25 septembrie 2023): în baza de date de pe site-ul Ministerului de Finanțe, în coloana „total datorie publică”, la data de 18 septembrie 2023, este listată suma de 33,04 trilioane de dolari. Aceasta este o cifră record a datoriei publice americane. La 16 iunie 2023, aceasta a depășit pragul de 32.000 de miliarde de dolari.

În ianuarie 2023, plafonul datoriei publice americane, stabilit prin lege la 31.400 de miliarde de dolari, a fost depășit. După aceea, Ministerul de Finanțe al țării a fost nevoit să recurgă la măsuri de urgență pentru a-și continua operațiunile financiare, apoi  administrația americană a îndemnat Congresul să majoreze limita de îndatorare. Republicanii, care controlează Camera Reprezentanților au fost de acord să majoreze plafonul datoriei, dar cu condiția unei reduceri semnificative a cheltuielilor bugetare.

La 3 iunie 2023, președintele SUA, Joe Biden, a semnat un proiect de lege aprobat anterior de Congres pentru creșterea plafonului datoriei naționale. Limita va fi acum atinsă la 2 ianuarie 2025. Inițiativa, care, potrivit șefului statului, a permis evitarea crizei economice și a prăbușirii Statelor Unite, a fost aprobată de Senat la 1 iunie 2023. La 31 mai 2023, Camera Reprezentanților a făcut același lucru. Acordul la care s-a ajuns prevede că în anul fiscal 2024 (care începe în SUA de la 1 octombrie 2023) vor fi alocate 886 de miliarde de dolari pentru apărare, 121 de miliarde de dolari pentru asistența medicală a veteranilor, 637 de miliarde de dolari pentru alte programe care nu țin de apărare.

Cele trei programe de relaxare cantitativă lansate de Federal Reserve, derulate din 2008 până în 2015, au avut ca rezultat creşterea bilanţului celei mai importante bănci centrale din lume de la circa 900 de miliarde de dolari în 2008 până dincolo de 4,5 trilioane în 2015[5].

            Portofoliul de obligaţiuni guvernamentale din bilanţul Federal Reserve a scăzut cu 145 de miliarde de dolari de la începutul lui 2015 până la sfârşitul lunii august 2019, până la 2,095 trilioane de dolari, iar în perioada septembrie-noiembrie 2019 a crescut cu circa 165 de miliarde, până la 2,26 trilioane.

            Datoria publică a SUA era de 1 trilion de dolari în anul fiscal în­cheiat la 30 septembrie 1981, du­pă o creş­tere cu circa 81 de miliarde fa­ţă de anul 1980[6]. Pragul de 2 trilioane a fost depăşit în 1986, cel de 4 trilioane în 1992, iar din 2008 situaţia a scăpat complet de sub control. De atunci nici măcar nu se mai poate vorbi despre creştere exponenţială, ci, despre o creştere super-exponenţială, caracterizată şi de accelerarea ritmului de creştere. Pentru a determina originea fenomenului trebuie să ne întoarcem până în vara anului 1971, când preşedintele Nixon a anunţat eliminarea “temporară” a convertibilităţii dolarului în aur.

            În ultimele două zile ale anului fiscal 2019, care s-a încheiat la 30 septembrie 2019, datoria publică a Statelor Unite a crescut cu 100 de miliarde de dolari, iar pentru întreg anul creşterea a fost de 1,2 trilioane de dolari, după un avans de 1,02 trilioane în anul fiscal precedent. Creşteri mai mari s-au înregistrat doar în cele două mandate ale lui Barack Obama, când media primilor trei ani a fost de 1,39 trilioane de dolari, după o creştere de 1,88 trilioane în anul fiscal 2009, care a fost rezultatul ultimei execuţii bugetare a guvernului condus de George W. Bush

            Valoarea cumulată a datoriei publice din perioada celui de-al Doilea Război Mondial din 1940 până în 1945 a fost de circa 218 miliarde de dolari, iar nivelul total din 1945 a fost de 259 de miliarde. La sfârşitul anului fiscal 2019, datoria publică brută totală a fost de 22,72 trilioane de dolari, pe fondul unei creşteri anuale de 5,6%, conform datelor oficiale. În aceste condiţii, datoria publică a crescut până la 106,5% din PIB, de la 105,4% în 2018. Această dinamică extrem de îngrijorătoare a fost determinată de o creştere a datoriei publice cu 5,6% în ultimele 4 trimestre, în timp ce PIB-ul a crescut cu 4%, ritmuri corespunzătoa­re unei creşteri de 1,2 trilioane de do­lari a datoriei publice şi de 830 de miliarde a Produsului Intern Brut.

            Mai mult, creşterea explozivă a datoriei publice din ultimii 10 ani a avut loc pe fondul celei mai îndelungate perioade de expansiune economică din Statele Unite. După cum arată analistul Simon Black, creşterea puternică a datoriei publice a avut loc “în cei mai buni ani din punct de vedere al performanţei financiare din istoria SUA”. Avansuri majore s-au înregistrat pentru profiturile corporaţiilor, pentru indicii bursieri şi venitul personal, în timp ce rata şomajului s-a menţinut în jurul minimului din ultimii 50 de ani, iar toate acestea au însemnat şi venituri bugetare mai mari. În opinia lui Simon Black, cheltuielile cu dobânzile au reprezentat factorul determinant principal al acestei dinamici. În anul fiscal 2019, acestea s-au ridicat la circa 540 de miliarde de dolari, după cheltuieli de 359 de miliarde în 2012, 402 miliarde în 2015 şi 458 de miliarde în anul fiscal 2017.

            Datorii europene

            Potrivit FMI, datoria brută guvernamentală a Greciei a atins 182% din PIB în 2013. Pentru Italia, cifra era 123%, pentru Irlanda: 119%, Portugalia: 124% și pentru Japonia: 245%, Statele Unte: 112%, Marea Britanie: 93%. Dacă la datoriile guvernamentale adăugăm datoriile private enorme acumulate de gospodării și de corporațiile financiare și nonfinanciare, poverile nu au precedent în Istorie: Japonia: 512% din PIB, Marea Britanie: 507%, Franța: 346%, Italia: 314%, Statele Unite: 279%, Germania: 278%[7].

            Sistemul TARGET2 cuantifică în cadrul Băncii Centrale Europene (BCE) soldurile dintre țările membre UE. De exemplu, soldul pozitiv al Germaniei a scăzut până la 919,7 miliarde de euro în aprilie 2019, de la 941,3 miliarde în martie 2019, în timp ce soldul negativ al Italiei a crescut cu aproape 7 miliarde de euro, până la 481,5 miliarde[8]. Cu alte cuvinte, Italia datorează creditorilor circa 481 de miliarde de euro, în timp ce Germania are de colectat datorii de circa 920 miliarde de euro. Nimeni nu a întrebat însă contribuabilul german dacă ar vrea să ofere credite de 920 de miliarde de euro prin intermediul sistemului TARGET2, nu a existat niciun vot în Bundestag.

            Profesorul Philip Turner, fost oficial în cadrul BIS (Bank for International Settlements), este depărere că “soldurile din sistemul TARGET2 reprezintă împrumuturi care nu au fost aprobate de niciun guvern şi care ascund dezechilibrele fundamentale din sistemul Zonei Euro”. Cel mai dur verdict vine, însă, din partea profesorului german Hans-Werner Sinn, un veteran în rândul criticilor sistemului TARGET2, care susţine de mai mulţi ani că “dezechilibrele din TARGET2 nu se auto-corectează, în ciuda afirmaţiilor Bundes­bank”, iar “creditul existent nu va fi recuperat niciodată. Regimul TARGET2 reprezintă o minciună sistematică prezentată poporului german”.

            Niall Ferguson, faimosul istoric englez, arată că în calculele efectuate de economiști că nu agăsit prea multă rigoare conceptuală și se raliază celor doi profesori de mai sus când susține: “Sistemul actual este, ca s-o spunem pe șleau, farudulos. Nu există bilanțuri oficiale, exacte și făcute publice în mod regulat. Datoriile enorme sunt pur și simplu ascunse. Nici măcar declarațiile actuale privind veniturile și cheltuielile nu sunt de încredere. Nici o afacere legitimă nu și-ar putea continua astfel activitatea…[9].

            Valurile datoriei globale

            Au fost patru valuri ale datoriilor în ultimii 50 de ani, conform unui studiu al Băncii Mondiale, publicat în decembrie 2019, iar trei dintre acestea s-au încheiat prin crize puternice pentru economiile emergente[10]. În lucrarea cu titlul “Valurile globale ale datoriilor: Cauze şi consecinţe” se arată că valoarea datoriilor acumulate în cele patru valuri a ajuns, la nivel global, până la circa 230% din PIB la sfârşitul anului 2018, în condiţiile în care datoriile guvernamentale cumulate au depăşit 82% din PIB, iar datoriile sectorului privat au fost de aproape 145%.

            Primul val al acumulării datoriilor a început în 1970 şi a fost urmat de valul pornit în 1990. Pentru al treilea val, care a început în 2002, timpul de “aşteptare” s-a redus cu aproape jumătate, iar perioada s-a comprimat din nou până la al patrulea val, care a început în 2010. Această evoluţie arată că “randamentul” datoriilor a înregistrat o degradare accelerată. Creşterea datoriilor a fost deosebit de puternică în special la nivelul economiilor emergente şi a condus la atingerea unui nou record în 2018, echivalentul a circa 55 de trilioane de dolari, respectiv 165% din PIB-ul cumulat al acestor economii.

            Avansul de la nivelul economiilor emergente a fost determinat de dinamica extraordinară a datoriilor private din economiile emergente, care au depăşit 116% din PIB în 2018, după o creştere de peste trei ori faţă de 1990. După cum se arată în raportul Băncii Mondiale, primul val s-a încheiat prin criza datoriilor din America Latină din anii “80, al doilea prin criza financiară din Asia din anii “90, iar al treilea prin criza financiară globală din 2007-2009.

            O consecinţă importantă a creşterii accelerate a datoriilor, mai ales când are loc atât la nivelul sectorului public, cât şi a celui privat, este aceea că “urmează declinuri prelungite ale veniturilor per capita şi investiţiilor după declanşarea crizei”. Autorii raportului subliniază că “economiile emergente şi în curs de dezvoltare sunt mult mai vulnerabile în prezent în comparaţie cu ultima criză” (2007-2009), deoarece “75% dintre ele au deficite bugetare, datoriile în valută ale companiilor sunt mult mai mari, iar deficitele externe sunt de patru ori mai mari decât cele din 2007”.

            Într-un tabel al crizelor financiare, publicat în studiul citat mai sus, România apare cu o criză bancară sistemică (1998), o criză valutară (1996) şi o criză a datoriilor suverane (1982). Numele ţării noastre mai este amintit într-o secţiune dedicată crizei financiare globale, unde se arată că a suferit o contracţie economică severă, alături de Bulgaria, Croaţia, şi Ucraina: “Bulgaria, Croaţia şi România au mai fost expuse şi unor puternice dezechilibre valutare şi de maturitate la nivelul sectorului bancar”, iar “Letonia, Ungaria şi România au adoptat programele FMI în faţa presiunilor fiscale şi valutare”.

            Concluzii

            Economiile dezvoltate – faimoasele G-7 – reprezintă cca 35% din PIB-ul brut global, iar economiile emergente cca 60% din aces indicator. O criză larg răspândită în economiile emergente ar avea ca efect contagiunea economiilor dezvoltate, la fel o criză izbucnită ca aceea din 2008-2014 într-o singură economie dezvoltată – atunci a fost SUA, care a contaminat apoi lumea întreagă.

            Supoziţia că ciclul economic actual şi-a atins apogeul a pătruns în vocabularul reprezentanţilor instituţiilor financiare mondiale şi, implicit, în rapoartele acestora. De exemplu, potrivit unui raport al mai sus-menţionatei BIS, “ciclul financiar şi-a atins punctul de maximum – vârful ciclului – datoria în dolari este ridicată, deficitele de cont curent sunt mari, iar amortizoa­rele de rezerve valutare sunt reduse”. Totuşi, trebuie menţionat că politicile pro-ciclice în economiile semnificative au avut ca efect prelungirea expansiunii. Într-un raport al FMI din 2019, guvernele țărilor lumii au fost sfătuite să-şi ”reducă datoriile şi să refacă amortizoarele în faţa riscurilor în creştere”.

            Deşi tendinţa globală este rostogolirea datoriilor, iar nivelurile ridicate ale datoriilor nu reprezintă un semn al unui inevitabil dezastru, iresponsabila epocă a “banilor ieftini” a conectat sistemul financiar la tiparniţa băncilor centrale doar pentru a-l menţine în viaţă, în urma atacului de cord din 2008. Aceasta pare să simbolizeze perfect sistemul falimentar de dezvoltare bazat pe credit şi lipsa de soluţii a factorilor de decizie.

            Tot Niall Ferguson, propune o metodă mai simplă: “Bilanțurile sectorului public pot și ar trebui să fie astfel întocmite încât datoriile (cheltuielile) guvernelor să fie comparabile cu cheltuielile pentru consum și/sau investițiile acestora. Asfel s-ar limpezi diferența dintre deficitele din care sunt finanțate investițiile și deficitele din care est finanțat consumul curent… Și, mai presus de orice, ar trebui pregătite rapoarte pe generații în mod regulat, pentru a clarifica implicațiile intergeneraționale ale politicii curente”[11].

            Bibliografie folosită

1. Ferguson, Niall, Marele declin. Cum decad instituțiile și mor economiile, traducere de Lucia Popovici, Iași, Polirom, 2014
2. Rechea, Călin, Sistemul de plăţi TARGET2, o capcană fără ieşire pentru băncile centrale din Zona Euro?, în Ziarul Bursa, 10 iunie 2019
3. Rechea, Călin, Valurile datoriilor din ultimii 50 de ani au creat condiţiile pentru furtuna perfectă, în Ziarul Bursa, 23 decembrie 2019
4. *  *  *, SUA ar putea deveni prima ţară occidentală care intră în default după Germania nazistă în 1933, Mediafax, 14 octombrie 2013

[1] Sursa: site-ul www.Economica.net, vizitat pe 8 februarie 2015[2] *  *  *, SUA ar putea deveni prima ţară occidentală care intră în default după Germania nazistă în 1933, Mediafax, 14 octombrie 2013

[3] M.G., Explozia datoriei globale va împovăra pe toată lumea, în Ziarul Bursa, 24 aprilie 2019

[4] A.I., Datoria globală va atinge un nou record, de peste 257.000 de miliarde de dolari, în Ziarul Bursa, 14 ianuarie 2019

[5] Călin Rechea, De ce se învârte tiparniţa Federal Reserve cu cea mai mare viteză din ultimii zece ani?, în Ziarul Bursa, 9 decembrie 2019

[6] Călin Rechea, Datoria publică a Statelor Unite a atins un nou record în anul fiscal 2019, în Ziarul Bursa, 3 octombrie 2019

[7] Niall Ferguson, Marele declin. Cum decad instituțiile și mor economiile, traducere de Lucia Popovici, Iași, Polirom, 2014, p. 48

[8] Călin Rechea, Sistemul de plăţi TARGET2, o capcană fără ieşire pentru băncile centrale din Zona Euro?, în Ziarul Bursa, 10 iunie 2019

[9] Niall Ferguson, Op. cit., p. 54

[10] Călin Rechea, Valurile datoriilor din ultimii 50 de ani au creat condiţiile pentru furtuna perfectă, în Ziarul Bursa, 23 decembrie 2019

[11] Niall Ferguson, Op. cit., pp. 54-55

Emilian M. Dobrescu

          Forumul Economic Mondial (FEM) este o organizație internațională neguvernamentală și de lobby, cu sediul în Cologny, cantonul Geneva (Elveția). A fost fondat la 24 ianuarie 1971, de către inginerul și economistul german Klaus Schwab.      Fundația cu același nume, finanțată în mare parte de cca 1.000 de companii membre – întreprinderi globale, cu o cifră anuală cumulată de afaceri de peste cinci miliarde de dolari SUA – precum și prin subvenții publice, consideră că propria sa misiune este „îmbunătățirea stării lumii prin implicarea afacerilor, politicilor, academicienilor și altor lideri ai societății pentru a modela agendele globale, regionale și industriale”[1].

          2008: Puterea Inovației prin Colaborare

            Forumul Economic Mondial din 2008 – al 38-lea – a fost deschis oficial prin apelurile formulate de co-președinții forumului de a exercita “Puterea Inovației prin Colaborare”, în scopul de a întâmpina problemele de top privitoare la instabilitate economică, schimbările climatice și dezvoltarea echitabilă. Peste 2.500 de persoane din u88 de țări au venit la lucrările forumului, inclusiv 27 șefi de stat și de guvern, 113 miniștri, lideri religioși, lideri media și șefii unor organizații non-uvernamentale.Printre șefii de stat prezenți au fost președintele afgan – Hamid Karzai, președintele Israellui – Shimon Peres, cel pakistanez – Pervez Musharraf, președintele Columbiei – Alvaro Uribe. Alte nume importante care au participat au fost prim-ministrul britanic, Gordon Brown, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, președintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Triche, fondatorul gigantului Microsoft, Bill Gates., miliardarul George Soros, care a făcut senzație declarând că SUA se îndreaptă spre recesiune, dar și alte regiuni, în special Europa, vor fi afectate.

            FEM 2008 și-a început lucrările într-un context umbrit de aceste incertitudini referitoare la consecințele unei eventuale recesiuni în SUA și degringolada piețelor financiare. Planul de relansare propus de președintele american George W. Bush pentru a inlatura spectrul unei recesiuni a fost primit cu scepticism. Problema turbulențelor economice mondiale a dominat reuniunea: astfel, ședința deschisă, la care a participat și secretarul de stat american, Condoleezza Rice, a fost consacrată schimbării climatice și terorismului.

            Cca 60% dintre participanți au fost Oameni de afaceri cu renume, în mare parte membri ai Forumului, adică reprezetanții a cca 1.000 dintre companiile de top ale lumii, din toate sectoarele economice. “Concentrarea pe colaborare și inovație întărește oportunitatea liderilor mondiali de a folosi platforma Forumului Economic Mondial pentru a colabora și a lua inițiativa asupra celor mai stringente probleme ale planetei”, a spus cu acest prilej profesorul Klaus Schwab, Directorul Executiv al FEM…

          2009: Marile puteri s-au acuzat reciproc. Atmosfera a fost sumbră

            China și Rusia au declarat că motivul colapsului financiar este cumulul mare de datorii și au lansat un apel pentru o cooperare globală cu scopul reabilitării sistemului economic mondial[2]: “Sistemul financiar existent a eșuat” a declarat Vladimir Putin în fața liderilor economici și politici adunați la FEM. Potrivit acestuia, cresterea economică s-a bazat pe lăcomie; în Timp ce unii fabricau bani neîncetat și consumau din abundență, alții produceau bunuri ieftine și economiseau. Această critică evidentă la adresa SUA a fost susținută și de premierul chinez, Wen Jiabao, care a declarat că politicile macroeconomice proaste și creșterea nesusținută existente în anumite țări, “caracterizate de economisiri puține și cosum ridicat”, reprezintă principalele motive ale crizei. De asemenea, Wen Jiabao a criticat și “goana oarbă după profit”.

            În ciuda criticilor aduse politicilor economice din Occident, atât China, cât și Rusia s-au declarat susținătoare ale economiei de piață, au respins protecționismul și au lansat un apel pentru ca principalele 20 de economii ale lumii să lucreze împreună la un sistem mondial care să asigure buna funcționare a economiilor de piață și a instituțiilor financiare.

            Președintele de atunci al Băncii Centrale Europene,  Jean-Claude Trichet a susținut și el necesitatea unor reforme majore pentru reabilitarea economiei și a declarat că Grupul celor 20 lucrează bine în privința politicilor economice. Bancherii prezenți la întâlnire nu au avut prea multe de spus, iar cei care au îndrăznit să-și exprime îngrijorarea că politicile guvernului lor îngreunează creșterea economică au fost ignorați sau li s-a amintit de planurile de ajutor economic oferite de guvernul lor. Atmosfera generală a fost una sumbră, iar FMI a anunțat o încetinire semnificativă a creșterii economice în 2009 și a avertizat în privința riscurilor mari de deflație.

          2022: Redresarea economică globală este fragilă și inegală

            Pe 17 ianuarie 2022, la deschiderea FEM, ediția de iarnă, secretarul general al ONU, António Guterres, a cerut comunității de afaceri să contribuie la reducerea inegalităților pentru a evita tulburările și instabilitatea socială. Evenimentul virtual Agenda Davos, care s-a desfășurat în perioada 17-21 ianuarie 2022, a reunit șefi de stat și de guvern, lideri de afaceri și alți lideri pentru a-și împărtăși viziunile pentru anul 2022[3].

            Potrivit unui studiu ONU publicat la începutul primei decade din ianuarie 2022, în ciuda unei reveniri în 2021, redresarea economică globală s-a epuizat, iar previziunile pentru 2022 și 2023 arată ușoare eșecuri, cu o perspectivă dificilă. Pandemia de Covid-19 a exacerbat sărăcia și inegalitatea. „Anii 2020 și 2021 au demonstrat un adevăr simplu, dar dur: dacă lăsăm pe cineva în urmă, până la urmă îi lăsăm pe toți în urmă”, a spus secretarul general al ONU în discursul său la Forum: „Dacă nu reușim să vaccinăm fiecare persoană, dăm naștere la noi variante ale virusului, care se răspândesc peste granițe și paralizează brutal viața de zi cu zi și economiile. Dacă nu reușim să oferim scutire de datorii și finanțare pentru țările în curs de dezvoltare, vom crea o redresare dezechilibrată, care poate trimite la o economie globală interconectată în cădere liberă. Dacă nu reușim să reducem inegalitatea, subminăm progresul economic pentru toată lumea din fiecare țară. Și dacă nu reușim să potrivim retorica climatică cu acțiunea climatică, ne condamnăm să avem un Pământ mai fierbinte, mai instabil, cu dezastre care se agravează și deplasări în masă care crec numeric; în centrul acestor eșecuri se află incapacitatea globală de a sprijini țările în curs de dezvoltare (TCD) atunci când au nevoie. Fără acțiuni imediate pentru a sprijini TCD, inegalitatea și sărăcia se vor agrava: acest lucru va duce la mai multe tulburări sociale și la mai multă violență”, a avertizat el.

            În acest context, António Guterres a cerut comunității de afaceri să-și concentreze atenția pe trei domenii:

1. pandemia trebuie abordată „cu corectitudine și dreptate”: toate țările și producătorii trebuie să prioritizeze furnizarea de vaccinuri prin mecanismul global de solidaritate COVAX și să sprijine producția locală de teste, vaccinuri și tratamente în întreaga lume. „Companiile farmaceutice trebuie să fie solidare cu țările în curs de dezvoltare, împărtășind licențe, know-how și tehnologii, astfel încât să putem găsi cu toții o cale de ieșire din această pandemie”;
2. este necesară reformarea sistemului financiar global, astfel încât să poată funcționa pentru toate țările fără a fi părtinitor. Țările cu venituri mici se confruntă cu cea mai lentă creștere dintr-o generație și „încearcă să se descurce cu bugete naționale îngrozitor de inadecvate”; multe țări cu venituri medii sunt neeligibile pentru reducerea datoriilor, în ciuda creșterii sărăciei și șomajului: „Avem nevoie de un sistem financiar global adecvat scopului, aceasta înseamnă o restructurare urgentă a datoriilor și reforme ale arhitecturii datoriilor pe termen lung. Ajutați guvernele să modeleze un sistem financiar global care să funcționeze pentru toate țările, nu doar pentru câteva țări bogate”;
3. este nevoie de sprijinirea acțiunii reale privind schimbările climatice în TCD; un număr de țări s-au angajat să-și reducă semnificativ emisiile în următorii ani. Dar alte țări se confruntă cu obstacole structurale uriașe. Au un mix energetic care se bazează în mare măsură pe cărbune. „Este în calea progresului pentru noi toți”, a spus șeful ONU. „Au nevoie de ajutor”, a adăugat el, cerând sprijin marilor economii emergente pentru a accelera tranziția. El a pledat pentru crearea de coaliții de țări, instituții financiare publice și private, fonduri de investiții și companii care au cunoștințele tehnologice necesare pentru a oferi sprijin financiar și tehnic specific fiecărei țări care are nevoie de ajutor. Secretarul general a spus că este încurajator să vezi ca sectorul privat să preia conducerea acțiunii climatice, dar a spus că este esențial să facem presiuni asupra guvernelor să o urmeze. De la lupta împotriva pandemiei, până la reformarea sistemului financiar global și acțiunea climatică, „în aceste trei domenii avem nevoie de sprijinul, ideile, finanțarea și vocea comunității globale de afaceri. Nu ne permitem să reproducem inegalitățile și nedreptățile care continuă să condamne zeci de milioane de Oameni la o viață marcată de mizerie, sărăcie și sănătate precară. Trebuie să ne unim – în diferite țări și în sectoare – pentru a sprijini țările care au cel mai mult nevoie de ajutor”, a adăugat el. 

            Pe 24 mai 2022, Henry Kissinger, 98 de ani atunci, fost secretar pentru Securitate Naţională la Casa Albă şi fost secretar de stat al SUA, s-a pronunţat în fața FEM Davos, ediția de vară, pentru încheierea războiului din Ucraina chiar dacă acest lucru presupune ca ţara atacată să cedeze teritorii agresorului[4]. Arhitect al apropierii din anii ’70 între China comunistă şi Statele Unite, Kissinger promovează de ani buni ideea unui „echilibru strategic” între Washington şi regimul autoritar de la Moscova pentru „o mai bună stabilitate globală”. Fostul oficial american de rang înalt este cunoscut pentru relaţia sa apropiată cu Vladimir Putin, fiind un confident de lungă durată al liderului de la Kremlin în chestiuni de securitate şi politică externă. În această ordine de idei, Kissinger spune că ucrainenii ar trebui să dea dovadă de înţelepciune în negocieri, în egală măsură cu eroismul arătat până acum pe câmpul de luptă. La fel ca propagandiştii pro-Kremlin, Kissinger a insinuat ideea precum că Occidentul ar lupta împotriva Rusiei lui Putin şi le transmite liderilor din Vest să nu mai încerce să provoace „o înfrângere zdrobitoare” armatei liderului de la Kremlin, întrucât, susţine el, aceasta ar avea „consecinţe dezastruoase” pentru „stabilitatea pe termen lung a Europei”.   Kissinger a mai spus că Rusia a fost o parte esenţială a Europei timp de 400 de ani şi a fost un garant al structurii echilibrului de putere în momente critice.  În opinia sa, Ucraina trebuie să fie un stat tampon neutru, nu frontiera de est a Europei. „Negocierile trebuie să înceapă în următoarele două luni, înainte de a se produce revolte şi tensiuni care nu vor fi depăşite cu uşurinţă. În mod ideal, linia de separare ar trebui să fie revenirea la status quo ante bellum (starea de dinainte de război, n. n.). ”În cazul continuării războiului dincolo de acest punct, nu ar mai fi vorba despre libertatea Ucrainei, ci despre un nou război, împotriva Rusiei însăşi. Sper că ucrainenii vor egala cu înţelepciune eroismul de care au dat dovadă”.

            Adresându-se FEM, la Davos, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut impunerea unor „sancţiuni maxime” împotriva Rusiei… În opinia sa, Ucraina nu ar fi fost atacată de Putin pe 24 februarie (2022 – n.n.) dacă lumea ar fi răspuns ferm la agresiunile din 2014, când Rusia a anexat Crimeea şi a iscat o rebeliune pro-rusă în Donbas: „Să nu trăiţi cu impresia că Ucraina poate proteja întreaga lume! E momentul în care se decide dacă forţa brută va stăpâni lumea”, a avertizat şeful statului ucrainean, dând de înţeles că orice deschidere arătată faţă de Rusia acum va fi interpretată ca o slăbiciune de către Putin şi va încuraja un nou război în viitor.

            Alte intervenții la FEM 2022

            Stephane Bancel, CEO al Moderna, a recunoscut că nimeni nu dorește vaccinurile și trebuie să arunce 30 de milioane de doze[5]. Concluzia, pentru elite, este că populația este prea numeroasă și de necontrolat pentru tipul de societate bazat pe resurse, cu control total, cerut de tehnocrația distopică.

            David Beasley, directorul executiv al Programului Alimentar Mondial al Națiunilor Unite a explicat că situația alimentară globală era deja proastă înainte de războiul din Ucraina, dar că de atunci situația a escaladat, devenind ceea ce el a numit ”cea mai gravă criză umanitară de după Al Doilea Război Mondial”.

            Leo Hohmann, ziarist american a pus următoarea concluzie de loc optimistă la capătul rememorării traseului macabru al proiectelor Marii Resetări: „Trăim vremuri ciudate și cred că sunt vremurile de sfârșit. Cu toții trebuie să ne concentrăm pe efortul de a ne întări fizic, mental și emoțional pentru ceea ce va urma”. 

            Klaus Schwab          

            A patra revoluție industrială, a explicat Klaus Schwab, președintele Forumului Economic Mondial, va duce la o „fuziune” a identităților fizice, biologice și digitale ale fiecărei ființe umane. Practic, ar fi vorba de începutul unei noi ere, bazată pe transumanism și tehnocrație, ceva asemănător coșmarului din romanul distopic „Brave New World” al lui Aldous Huxley, apărut acum 90 de ani. Dar nu pot ajunge acolo până nu resetează, adică până nu-i omoară pe „cei vechi” pentru a aduce „noul”. Aceasta nu-i include pe ei, pentru că dintre invitați de seamă de la Davos, Soros, de exemplu, a depășit 90 de ani, iar Kissinger – 99 de ani, împliniți pe 27 mai 2022. Schwab a adăugat că „avem mijloacele pentru a îmbunătăți statul în lume, dar sunt necesare două condiții: „Prima este să acționăm ca părți interesate ale comunităților mai mari. Și a doua este să colaborăm”.

            Rajiv Shah, președintele Fundației Rockefeller, a vorbit despre o „ criză alimentară masivă, iminentă”, care se va declanșa în curând și va lovi întreaga lume, fără a cruța nici o țară. Autorul acestei proiectate grozăvii este tehnocrația, care folosește puterea de colectare a datelor și tehnologia avansată de supraveghere și pe care o valorifică masiv în domeniul medical, în mass-media și social media, știință, educație, retail, la nivel militar și de biosecuritate.

            George Soros, miliardarul liberal, a declarat că, cursul Istoriei s-a schimbat dramatic de la ultimul eveniment de la Davos, din ianuarie 2022: “Rusia a invadat Ucraina, iar acest lucru a zdruncinat Europa până în măduva oaselor. Uniunea Europeană a fost creată pentru a preveni un astfel de lucru. Chiar și atunci când luptele se vor opri, așa cum trebuie să se întâmple în cele din urmă, situația nu va reveni niciodată la status quo-ul de dinainte. Într-adevăr, invazia rusă s-ar putea dovedi a fi începutul celui de-Al Treilea Război Mondial, iar civilizația noastră s-ar putea să nu-i supraviețuiască…”. Soros a spus că alte probleme care privesc Omenirea, cum ar fi pandemiile, schimbările climatice și evitarea războiului nuclear, au trebuit să treacă pe plan secund. “De aceea spun că este posibil ca civilizația noastră să nu supraviețuiască”[6]: invazia Rusiei în Ucraina este văzută pe scară largă ca punând tranziția energetică planificată la o răscruce de drumuri. Prețurile la gaze și petrol au crescut brusc, iar piețele energetice mondiale au fost grav destabilizate. Utilizarea cărbunelui a crescut pe măsură ce națiunile occidentale caută cu disperare alternative la gazele rusești.

2023: Cooperare într-o lume fragmentată

            La reuniunea din ianuarie 2023, reprezentanții FEM, prezenți la Davos, au subliniat că riscurile sunt mai interdependente ca niciodată și de natură să se agraveze reciproc, în contextul în care cea mai ”arzătoare” criză care se prefigurează este cea a costului vieții[7]: „Atenuarea integrată și imediată este mai urgentă ca niciodată, deoarece ne confruntăm cu unele dintre cele mai dificile condiții geo-economice dintr-o generație, în care asistăm la tranziția către o eră cu investiții reduse, creștere scăzută și cooperare scăzută, care este în pericol de erodare reziliența și să accelereze celelalte riscuri cu care ne confruntăm”, au avertizat specialiștii. Raportul la care ne referim a subliniat că lumea trebuie să colaboreze mai eficient pentru atenuarea efectelor schimbărilor climatice în următorul deceniu pentru a evita „degradarea ecologică” și încălzirea globală continuă.

            Specialiștii prezenți la Davov la începutul anului 2023 au mai avertizat că Guvernele se vor confrunta cu „compromisuri” în următorii ani, deoarece provocările societale, riscurile de mediu și riscurile de securitate se vor întrepătrunde în 2023. Cele mai citate riscuri pentru anii 2023-2024 include: dezastrele naturale, confruntarea geoeconomică, erodarea coeziunii sociale, criminalitatea cibernetică pe scară largă, migrația tot pe scară largă și crizele resurselor naturale, alături de schimbările climatice; criminalitatea cibernetică și migrația au fost menționate ca riscuri pe termen lung, iar problemele legate de climă au ocupat primele patru locuri la această categorie. Costul vieții lipsește de pe lista privind provocările pe termen lung…

            Raportul FEM din 30 aprilie 2023, intitulat ”Futurre of Jobs Report” și alcătuit pe baza informațiilor preluate de la 800 de companii, subliniază că, în următorii ani, piața muncii va trece prin schimbări fundamentale: 14 milioane locuri de muncă, ceea ce reprezintă 20% din total, vor dispare până în 2027 la nivel global, adică aproape 3 milioane pe an! În paralel, sectoarele în care se vor crea mai multe locuri de muncă sunt energia verde și inteligența artificială.

Cei 100

Cei 100 de membri cu drepturi depline ai FEM, autonumiți „parteneri strategici” sau ”Oamenii Davosului”, sunt selectați din cele mai mari corporații ale lumii, alături de proprietarii și administratorii acestora[8]. Lista corporațiilor, proprietarilor și administratorilor care fac parte din FEM nu este publică, iar calitatea de membru poate fi dedusă doar indirect. Cu toate acestea, membrii FEM nu acționează singuri; ei au creat în toată lumea diferite grupuri constituite din absolvenți ai programelor de formare ale FEM, care acționează, în general, în conformitate cu politicile și viziunile conducerii FEM. Aceste programe de formare există de peste trei decenii și au avut ca rezultat repartizarea pe tot cuprinsul globului și promovarea rapidă a mai multor mii de agenți operaționali formați de FEM.

În 2017, președintele FEM, Klaus Schwab, a făcut celebra declarație că acești agenți au fost numiți în mod strategic în funcții-cheie în diferite guverne, precum și în roluri influente din industrii importante, precum mass-media, finanțe și tehnologie:  „Lucrul de care suntem foarte mândri este că pătrundem în guvernele țărilor din toată lumea prin intermediul Tinerilor Lideri Globali ai FEM”.

„Omul Davosului” este o sintagmă inventată de fostul director al Centrului pentru Afaceri Internaționale de la Universitatea Harvard, profesorul dr.Samuel Huntington (1927-2008), pentru a defini un grup nou-apărut de elite economice aparținând unei caste sociale „prea puțin preocupate de loialitatea națională, care consideră că granițele naționale sunt niște obstacole – din fericire, pe cale de dispariție – și care văd guvernele naționale ca pe niște reziduuri ale trecutului a căror singură funcție utilă este de a facilita operațiunile globale ale elitei”.

            Membrii FEMsunt împărțiți în trei categorii: Parteneri regionali, Grupuri de parteneri industriali și, cei mai apreciați, partenerii strategici; cotizațiile de membru plătite de corporații și de grupurile industriale finanțează FEM și îi oferă companiei membre acces mai larg și posibilitatea de a contribui la stabilirea agendei.FEM a fost creierul planificării și implementării armonizate la nivel global a închiderilor, restricțiilor, campaniilor autoritare de vaccinare, suprimării opțiunilor de tratament timpuriu, a operațiunii de marginalizare și discreditare a medicilor dizidenți, a cenzurii, propagandei, programelor de control al informațiilor și al gândirii, pe care le-am experimentat cu toții de la sfârșitul anului 2019 încoace. Aceasta este structura organizatorică folosită de cei care au încercat să conducă și să controleze lumea pentru a promova interesele economice și politice ale membrilor lor prin intermediul „Marii Resetări”, aflată în plină desfășurare (așa cum a fost numită și descrisă de președintele lor, Klaus Schwab), exploatând și exacerbând problemele sociale și economice pe care le-au creat în mod artificial și intenționat din momentul în care SARS-CoV-19 a început să se răspândească în întreaga lume…  

Acești Oameni au fost instruiți să creadă într-o formă globalistă de guvernare nealeasă, în care afacerile se află în centrul procesului de management și de luare a deciziilor. Ei au fost formați să promoveze interesele unui guvern transnațional global care reprezintă un parteneriat între sectorul public și cel privat, în care interesele de afaceri ale membrilor FEM prevalează asupra constituției Statelor Unite. FEM consideră că noțiunea de state naționale independente este învechită și trebuie înlocuită cu un guvern global care să controleze totul. Organizația este fundamental antidemocratică, iar viziunile sale sunt atât corporatiste, cât și globaliste, adică un alt mod de a spune că susține fascismul totalitar – fuziunea intereselor mediului de afaceri cu puterea statului – la scară globală. Oamenii aceștia nu reprezintă interesele statului-națiune în care trăiesc, muncesc și pot deține funcții politice, ci, mai degrabă, loialitatea lor este față de viziunea FEM despre un guvern mondial puternic care să domine națiunile și constituțiile acestora. 

Cei 100 sunt recrutați dintre absolvenții de programe FEM și membrii săi implicați în politică și, în special, cei care au fost folosiți de Forum pentru a „pătrunde în guvernele țărilor lumii”: Institutul Malone, în principal dr. Jill Glasspool-Malone și Anita Hasbury-Snogles, în colaborare cu fundația Pharos și Pharos Media Productions din Suedia, a investit sute de ore de muncă în cercetarea bazelor de date disponibile (din trecut și prezent), pentru a întocmi o listă amănunțită a absolvenților a două programe de formare derulate de FEM: Liderii Globali de Mâine ai Forumului Economic Mondial (un program de un an care s-a desfășurat între 1993 și 2003) și Tinerii Lideri Globali (un program de cinci ani, lansat în 2004/2005 și care este încă în desfășurare). Aceste persoane au fost mobilizate în mod intenționat și la nivel internațional ca agenți străini care reprezintă interesele membrilor FEM, pentru a „pătrunde în guvernele țărilor lumii”, precum și într-o varietate largă de sectoare de afaceri importante, precum cel bancar/financiar, în alte sectoare de afaceri (inclusiv sănătate și biotehnologie), în mediul academic și în domeniul sănătății, în mass-media, tehnologie, logistică, artă și cultură, sport, politică și guvern, grupuri de reflecție, telecomunicații, imobiliare, investiții financiare/societăți de investiții, într-o multitudine de organizații neguvernamentale, în domeniul energiei, aerospațial și militar, alimentar și agricol. 

     Opiniile lui Yuval Noah Harari

              Forumul Economic Mondial de la Davos consideră că Oamenii sunt „mâncători inutili” și consideră „creierele și corpurile” ca un produs care poate fi piratat, controlat și aruncat[9]: publicația “Natural News” și alte titluri din presa alternativă americană relatează despre opiniile unuia dintre cei mai virulenți și mai cinici promotori ai transumanismului, unul  din creierele cele mai din frenetice aflate în spatele FEM, autoproclamat profet, care pledează deschis pentru Marea Resetare, pentru distrugerea populației și crearea unui guvern global care să controleze specia umană la nivel biometric. 

            Harari are protectori și susținători de forță, între care Bill Gates, Barack Obama, Mark Zuckerberg și Klaus Schwab, liderul FEM. Harari vorbește despre „ființe umane inutile”, care nu au sens sau scop. Și mai spune că Biblia este cea mai mare știre falsă. Iar Creștinismul este greșit și Oamenii sunt aici, pe Pământ, pentru „nimic. Iisus Hristos este o știre falsă”… Nu crede nici că ar exista „un plan cosmic grozav”, în care Oamenii să aibă un rol de jucat. Harari consideră că Oamenii sunt „mâncători inutili”, care pot fi piratați și manipulați folosind supravegherea digitală plasată inclusiv sub piele, ca cip. Își dorește, de aceea, eliminarea populației după ce se întreabă cu o falsă ingenuitate: „Pentru ce avem nevoie de atât de mulți Oameni?”.

            Yuval Noah Harari vrea să dividă și să manipuleze populațiile umane; după el, lumea intră într-o nouă revoluție industrială, dar produsele nu vor fi bunurile fizice, provocarea cea mai mare a științei, tehnologiei și industriei secolului al XXI-lea va fi „să încercăm să câștigăm controlul asupra lumii din interiorul nostru, să învățăm cum să proiectăm și să producem corpuri, creiere și minți”. Harari spune că acestea ar putea fi „produsele principale” ale economiei secolului al XXI-lea. Și argumentează: „Odată ce știi cum să produci corpuri, creiere și minți atât de ieftine în Africa și Asia de Sud, restul pur și simplu nu mai contează. Cea mai mare întrebare, poate în economie și politică a următoarelor decenii, va fi ce să facem cu toți acești Oameni inutili. Iar dacă tehnologia va asigura că toată lumea este hrănită și hrana nu este problema, o problemă există, totuși: În lume e mai multă plictiseală și n-ai ce să faci cu ei; cum își vor găsi ei un sens în viață, căci practic ei sunt fără sens, fără valoare pe lume”. Harari dă totuși o soluție: prescrie medicamente și jocuri pe calculator ca variante pentru a distra creierul oamenilor inutili.

            Harari ar vrea ca un guvern global să colecteze și să folosească date despre fiecare persoană pentru a învăța cum să producă corpuri, creiere și minți. El spune că datele și biometria vor fi folosite pentru a pirata ființele umane și a reproiecta viitorul vieții umane în sine. „Designul inteligent” nu a existat niciodată și orice noțiune privitoare la un Dumnezeu Creator va fi alungată din societate, pe măsură ce Oamenii devin piratabili și programabili. Harari mai spune că legile selecției naturale și ale biochimiei organice vor fi eliminate și înlocuite cu un viitor transumanist, în care Oamenii vor deveni  animale piratabile, manipulate și controlate. „Avem tehnologia pentru a pirata Oamenii la scară masivă”, iar crizele vor trebui exploatate pentru a asigura mai multă supraveghere în societate, astfel încât „elitele” să poată monitoriza, colecta date și proiecta traiectoria viitoare a vieții umane. 

            În mare parte, această supraveghere va „veni de sub piele”, pe măsură ce datele biometrice devin o cale de manipulare a populațiilor umane. De altfel, spune Harari, există deja capacitatea de a pătrunde adânc în organismul uman pentru a colecta date biometrice și, astfel, elitele au puterea de a reproiecta însăși viața: „Îi vom transforma pe Oameni în zei, iar în situații de urgență, Oamenii au încredere în Oamenii de știință, credulitate care trebuie exploatată: chiar și liderii religioși au încredere în Oamenii de știință, un exemplu în acest sens fiind acțiunile preoților și slujitorilor care își închid bisericile pentru a dovedi că Dumnezeu a murit. În viitor, Oamenii își vor pune încrederea în elita științifică și în guvernul global”, mai spune Yuval Noah Harari…

[1] Vez site-ul forumul economic mondial – Search (bing.com), vizitat pe 1 decembrie 2022

[2] Sursa: www.HotNews.ro, postat și vizitat pe 29 ianuarie 2009

[3] Vezi site-ul Le chef de l’ONU appelle à réduire les inégalités pour éviter les troubles sociaux et l’instabilité | ONU Info (un.org), postat și vizitat pe 17 ianuarie 2022

[4] Vezi site-ul Kissinger duce mesajul lui Putin la Davos: Fostul secretar de stat al SUA spune că este nevoie de pace în Ucraina, chiar dacă Rusia ia teritorii | adevarul.ro, postat și vizitat pe 24 mai 2022

[5] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/opinii/Corneliu-Vlad-La-Davos-globalistii-au-declansat-%E2%80%9Efaza-ucigasa-a-Marii-Resetari.-Cum-vor-elimina-populatia-Planul-lui-Rothschild-Rockeffeler-Schwab-Soros-si-Gates-in-5-puncte-174545, postat și vizitat pe 28 mai 2022

[6] Vezi site-ul https://www.capital.ro/profetia-teribila-a-lui-george-soros-nici-nu-va-imaginati-ce-urmeaza-sa-se-intample.html, postat și vizitat pe 25 mai 2022

[7] Vezi site-ul Raport pentru Davos: Trăim cele mai dificile condiții geo-economice dintr-o generație (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 12 ianuarie 2023

[8] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/Omul-Davosului-Forumul-sau-Economic-Mondial-si-slugile-sale.-Cine-sunt-cei-instruiti-sa-le-slujeasca-autoproclamatilor-stapani-globalisti-Liste-cu-nume-dezvaluite-de-Dr.-Robert-Malone-174234, postat și vizitat pe 8 mai 2022

[9] Vezi site-ul Corneliu Vlad: Oamenii sunt „mâncători inutili”, proclamă ideologul Forumului de la Davos | ActiveNews, postat și vizitat pe 4 mai 2022