Emilian M. Dobrescu

            Datorii nivel 2014 și 2019

Datoria globală a statelor lumii a atins pragul de 286% din PIB-ul mondial la sfârşitul lui 2014, potrivit unui studiu al McKinsey Global Institute[1]. Guverne, gospodării, companii, instituţii financiate, toată lumea trăieşte pe datorie, iar cifrele cresc într-un ritm ameţitor, iar ritmul de îndatorare este mai rapid decât ritmul de creştere economică. În termeni absoluţi, datoriile întregii lumi au crescut cu 57.000 de miliarde de dolari între 2007 şi 2014, şi au ajuns la pragul de 200.000 de miliarde de dolari.

Datoria publică și privată a statelor lumii a ajuns la 286% din PIB în 2014, faţă de 269% în 2007. Doar datoria publică a crescut cu 25.000 de miliarde de dolari şi “va continua să crească în numeroase ţări, având în vedere fundamentele economice actuale” spun cei de la McKinsey. “În loc să reducă din datorii, toate marile economii ale lumii se îndatorează şi mai tare. Raportul dintre datorie şi PIB a crescut faţă de 2007, iar asta presupune noi riscuri pentru stabilitatea financiară şi ar putea afecta creşterea economică globală” se arată în raport.

Datoria Japoniei, ţară care deţine recordul global în termeni absoluţi, a urcat de la 234% din PIB la 258% din PIB în 2019. Dar îngrijorările vin din China. În termeni nominal, datoria a crescut, în intervalul amintit, de la 7.000 de miliarde de dolari la 28.000 de miliarde de dolari, ajungând la 282% din PIB, ca urmare a împrumuturilor acordate sectorului bancar reglementat (aşa numitul “shadow banking”) dar şi a speculei imobiliare. Cel mai mare pericol vine însă de la faptul că datoriile companiilor chineze au ajuns la finalul lui 2019 la 125% din PIB-ul celei de-a doua economii a lumii, egalând aproape rivalul său economic principal, SUA.                Germania şi Franţa au trecut prin default de câte 8 ori fiecare începând cu anul 1800, afirmă economiştii Carmen Reinhart şi Kenneth Rogoff în cartea “This time is different” (De data asta este diferit). În timp ce Germania a fost suficient de mare şi de importantă strategic pentru a primi ajutor, default-ul de obicei nu se încheie cu bine pentru ţările mici. Germania a încetat unilateral să mai achite scadenţele datoriei pe termen lung la 6 mai 1933, la numai trei luni după ce Adolf Hitler a fost instalat în postul de cancelar[2]. Neplata datoriilor l-a ajutat pe Hitler să-şi consolideze forţele, după ani de instabilitate politică în care Republica de la Weimar s-a luptat cu îndatorarea ridicată.               Datoria uriaşă a Germaniei ca urmare a reparaţiilor de război a declanşat hiperinflaţie, blocaje politice şi de finanţare şi a adus naziştii la putere, iar ulterior default-ul. Germania, cu o datorie de 132 miliarde mărci aur pentru reparaţii de război şi cu interdicţia de a exporta în ţările învingătoare din Primul Război Mondial, a trecut prin mai multe default-uri începând din 1922. Republica de la Weimar a amânat plăţi, a oprit transferuri, a reformat moneda şi a şters datorii, obţinând o serie de concesii de la creditori, înainte ca naziştii să respingă în totalitate obligaţiile în 1933. Situaţia datoriilor Germaniei a fost clarificată abia în 1953, printr-un acord care efectiv a amânat plăţile până după reunificarea Germaniei.               Statele Unite, dornice să transforme Germania într-un bastion împotriva comunismului, au exercitat presiuni pentru acordarea de facilităţi Germaniei. Guvernul de la Berlin a finalizat în octombrie 2003 rambursările la obligaţiuni de 150 de milioane de euro emise pentru a finanţa plata reparaţiilor de război. În 1790, SUA au amânat până în 1801 plata dobânzilor la obligaţiuni preluate de statul federal. În 1935, Curtea Supremă a decis că statul federal poate respinge cererile pentru plata în aur la obligaţiuni care dădeau posesorilor acest drept. În 1979, Trezoreria a întârziat plata a 122 milioane de dolari din cauza unor probleme tehnice. Un default al SUA azi, cea mai mare economie a lumii, riscă să genereze consecinţe devastatoare la nivel global, cu prăbuşiri pe burse din Brazilia până în Elveţia şi blocarea pieţei de 5.000 de miliarde de dolari a datoriei emise de Trezoreria SUA.                Argentina a intrat de cinci ori în default începând din 1951, iar în 2001 a stabilit un nou record pentru cea mai mare restructurare de datorie din Istorie până atunci. Recordul a fost doborât de Grecia în 2012. Investitorii care deţin obligaţiuni ale Argentinei se judecă încă cu statul din America de Sud. Grecia a trecut prin 7 situaţii de default începând din secolul al XIX-lea. Nu cunoaștem un economist care să răspundă până acum la întrebarea de mai sus.

            Datoria întregii lumi nivel 2018

            Datoria globală se poziţionează la exor­bitanta sumă de 243,2 trilioane de dolari la finalul anului 2018, arată ultimul raport Global Debt Monitor de la Institute of International Finance (IIF)[3].

            Potrivit sursei citate, raportul dintre datoria globală şi produsul intern brut global a ajuns la 317,4%, în trimestrul al patrulea din 2018, de peste trei ori mai mare decât valoarea tuturor produselor şi serviciilor, de la 317,9% în trimestrul al treilea şi 318,3% în primele trei luni din anul anterior. Gradul maxim de îndatorare, de 321,8%, s-a înregistrat în trimestrul trei din 2016. De menţionat că încetinirea creşterii datoriei globale şi stabilizarea subsecventă a coincis cu ciclul Fed (Federal Reserve) de creştere a cos­tului cu creditul şi a venit în condiţiile în care economiile asiatice, în principal China, şi cele din zona euro şi-au temperat avansul, potrivit unui raport al Fondului Monetar Internaţional (FMI) publicat în 2019.

            După temperarea din 2018, datoria globală şi-a reluat tendinţa ascendentă în contextul în care măsurile de stimulare din China au continuat: băncile chineze au creditat economia țării lor cu 865 miliarde de dolari numai în primul trimestru din 2019, de peste patru ori PIB-ul României!)…  IIF a mai constatat în raportul său că datoria totală din Statele Unite, cea mai mare economie a lumii, şi-a continuat tendinţa de creştere şi în 2018. Avansul anual a fost de 2,9 trilioane de dolari, cel mai mare din 2007 încoace, iar soldul datoriei a depăşit 68 de trilioane de dolari. Datoria guvernamentală a reprezentat peste 40% din această creştere.

            În general, nivelurile ridicate ale datoriei sporesc riscul unor viitoare crize, deoarece atât sectorul public, cât şi cel privat devin vulnerabile la modificările de dobândă (în practica curentă, în special cele ale Fed-ului, mare parte din datoria globală fiind denominată în dolari), şi la aşteptările privind viitorul economiei, arată Institutul Britanic pentru Dezvoltare (ODI). Problema dobânzilor a devenit acută mai ales în rândul economiilor emergente, unde datoria guvernamentală a atins un nou record, de 50% din PIB, potrivit raportului IIF, care mai arată că redirecţionarea tot mai multor bani către plata dobânzilor poate avea efecte negative puternice asupra sustenabilităţii acestor economii dat fiind că investiţiile publice ajung să fie amânate sau anulate.

            Datoria întregii lumi – nivel 2019

          Datoria globală a atins la finalul lui 2019, un nou record istoric, de peste 270.000 de miliarde de dolari (datoria din sectorul non-financiar se apropie de 200.000 de miliarde de dolari, iar datoria guvernamentală este pe cale să depăşească 70.000 de miliarde de dolari), potrivit estimărilor publicate de Institute of International Finance (IIF), care nu anticipează vreun semn de scădere[4]. Potrivit sursei citate, suma este echivalentă cu circa 32.500 de dolari pentru fiecare dintre cei 7,7 de miliarde de locuitori ai planetei, fiind de peste 3,2 ori mai mare decât producţia economică mondială anuală.

            Datoria totală a gospodăriilor, guvernelor şi a sectoarelor corporative financiare şi non-financiare a crescut cu aproximativ 9.000 de miliarde de dolari în primele trei trimestre ale anului 2019. Pe pieţele mature, datoria totală este de peste 180.000 de miliarde de dolari, respectiv de 383% din PIB-ul combinat al ţărilor. Pe pieţele emergente, nivelul datoriei este dublu comparativ cu 2010, de 72.000 de miliarde de dolari, generată în mare parte de creşterea cu 20.000 de miliarde de dolari a datoriei corporative.

            Datoria Chinei se apropie rapid de 310% din PIB, fiind una dintre cele mai ridicate de pe pieţele emergiente. Datoria guvernamentală a Chinei creşte la rândul său cu cel mai rapid ritm anual de după 2009, arată IIF, în timp ce datoria gospodăriilor şi datoria bugetului general se află la un maxim istoric de 55% din PIB.

            Îndatorarea creşte în toate regiunile lumii. Raportul dintre datoria gospodăriilor şi PIB a atins un nivel record în Belgia, Finlanda, Franţa, Liban, Noua Zeelandă, Nigeria, Norvegia, Suedia şi Elveţia. Raportul dintre datoria corporativă din sectorul non-financiar şi PIB a atins niveluri record în Canada, Franţa, Singapore, Suedia, Elveţia şi Statele Unite. Raportul dintre datoria guvernamentală şi PIB a atins la rândul său un maxim istoric în Australia şi Statele Unite. Datele IIF se bazează pe datele Băncii pentru Reglemente Internaionale şi ale FMI, precum şi pe date proprii.

            O altă tendinţă posibil riscantă este mărimea datoriei în “valută grea” a pieţei emergente, respectiv datorii vândute într-o monedă importantă, cum este dolarul, care pot deveni greu de plătit dacă o criză ar afecta moneda locală. Această datorie a atins 8.300 de miliarde de dolari în trimestrul trei al anului 2019, cu 4.000 de miliarde mai mare comparativ cu acum 10 ani. Datoria în dolari reprezintă peste 85% din această creştere.

          Datoria întregii lumi – nivel 2023

Un indicator ce măsoară gradul de îndatorare la nivel mondial a crescut în trimestrul doi din 2023 până la nivelul record de 307.000 miliarde de dolari, în pofida majorării dobânzilor, care au redus creditarea bancară, iar creșterea a fost condusă de piețe precum SUA și Japonia, se arată într-un raport al Institutului Internațional pentru Finanțe (IIF), cel mai mare grup de lobby al sectorului financiar (https://cursdeguvernare.ro/datoria-globala-a-atins-nivelul-record-de-307-000-miliarde-de-dolari.html, postat pe 25 septembrie 2023).

Datoria mondială a crescut cu 10.000 de miliarde de dolari în perioada aprilie-iunie 2023 și cu 100 miliarde de dolari în ultimul deceniu, 2013-2023. Cea mai recentă majorare a dus la creșterea raportului datorie/PIB pentru al doilea trimestru consecutiv, la 336%. Înainte de 2023, raportul datorie/PIB a scăzut timp de șapte trimestre. Creșterea economică mai lentă și evoluția prețurilor au afectat gradul de îndatorare la nivel mondial, se arată în raportul IIF: „Creșterea bruscă a inflației a fost principalul factor care a dus la scăderea semnificativă a raportului datorie/PIB în 2022 și 2023. Presiunile asupra prețurilor și a salariilor se moderează, dar până la finalul anului 2023 raportul datorie/PIB va depăși 337%”.

Peste 80% din recenta majorare a datoriei vine de la țările dezvoltate, cel mai semnificativ avans fiind înregistrat de SUA, Japonia, Marea Britanie și Franța. În rândul statelor emergente, cel mai semnificativ avans vine de la marile economii: China, India și Brazilia. 

Datoria SUA

Cea mai îndatorată țară din lume este SUA, a cărei datorie a trecut pentru prima dată în 2023 pragul de 33.000 miliarde de dolari. Acest lucru este evidențiat de informațiile publicate de Departamentul Trezoreriei americane (https://cursdeguvernare.ro/datoria-globala-a-atins-nivelul-record-de-307-000-miliarde-de-dolari.html, postat pe 25 septembrie 2023): în baza de date de pe site-ul Ministerului de Finanțe, în coloana „total datorie publică”, la data de 18 septembrie 2023, este listată suma de 33,04 trilioane de dolari. Aceasta este o cifră record a datoriei publice americane. La 16 iunie 2023, aceasta a depășit pragul de 32.000 de miliarde de dolari.

În ianuarie 2023, plafonul datoriei publice americane, stabilit prin lege la 31.400 de miliarde de dolari, a fost depășit. După aceea, Ministerul de Finanțe al țării a fost nevoit să recurgă la măsuri de urgență pentru a-și continua operațiunile financiare, apoi  administrația americană a îndemnat Congresul să majoreze limita de îndatorare. Republicanii, care controlează Camera Reprezentanților au fost de acord să majoreze plafonul datoriei, dar cu condiția unei reduceri semnificative a cheltuielilor bugetare.

La 3 iunie 2023, președintele SUA, Joe Biden, a semnat un proiect de lege aprobat anterior de Congres pentru creșterea plafonului datoriei naționale. Limita va fi acum atinsă la 2 ianuarie 2025. Inițiativa, care, potrivit șefului statului, a permis evitarea crizei economice și a prăbușirii Statelor Unite, a fost aprobată de Senat la 1 iunie 2023. La 31 mai 2023, Camera Reprezentanților a făcut același lucru. Acordul la care s-a ajuns prevede că în anul fiscal 2024 (care începe în SUA de la 1 octombrie 2023) vor fi alocate 886 de miliarde de dolari pentru apărare, 121 de miliarde de dolari pentru asistența medicală a veteranilor, 637 de miliarde de dolari pentru alte programe care nu țin de apărare.

Cele trei programe de relaxare cantitativă lansate de Federal Reserve, derulate din 2008 până în 2015, au avut ca rezultat creşterea bilanţului celei mai importante bănci centrale din lume de la circa 900 de miliarde de dolari în 2008 până dincolo de 4,5 trilioane în 2015[5].

            Portofoliul de obligaţiuni guvernamentale din bilanţul Federal Reserve a scăzut cu 145 de miliarde de dolari de la începutul lui 2015 până la sfârşitul lunii august 2019, până la 2,095 trilioane de dolari, iar în perioada septembrie-noiembrie 2019 a crescut cu circa 165 de miliarde, până la 2,26 trilioane.

            Datoria publică a SUA era de 1 trilion de dolari în anul fiscal în­cheiat la 30 septembrie 1981, du­pă o creş­tere cu circa 81 de miliarde fa­ţă de anul 1980[6]. Pragul de 2 trilioane a fost depăşit în 1986, cel de 4 trilioane în 1992, iar din 2008 situaţia a scăpat complet de sub control. De atunci nici măcar nu se mai poate vorbi despre creştere exponenţială, ci, despre o creştere super-exponenţială, caracterizată şi de accelerarea ritmului de creştere. Pentru a determina originea fenomenului trebuie să ne întoarcem până în vara anului 1971, când preşedintele Nixon a anunţat eliminarea “temporară” a convertibilităţii dolarului în aur.

            În ultimele două zile ale anului fiscal 2019, care s-a încheiat la 30 septembrie 2019, datoria publică a Statelor Unite a crescut cu 100 de miliarde de dolari, iar pentru întreg anul creşterea a fost de 1,2 trilioane de dolari, după un avans de 1,02 trilioane în anul fiscal precedent. Creşteri mai mari s-au înregistrat doar în cele două mandate ale lui Barack Obama, când media primilor trei ani a fost de 1,39 trilioane de dolari, după o creştere de 1,88 trilioane în anul fiscal 2009, care a fost rezultatul ultimei execuţii bugetare a guvernului condus de George W. Bush

            Valoarea cumulată a datoriei publice din perioada celui de-al Doilea Război Mondial din 1940 până în 1945 a fost de circa 218 miliarde de dolari, iar nivelul total din 1945 a fost de 259 de miliarde. La sfârşitul anului fiscal 2019, datoria publică brută totală a fost de 22,72 trilioane de dolari, pe fondul unei creşteri anuale de 5,6%, conform datelor oficiale. În aceste condiţii, datoria publică a crescut până la 106,5% din PIB, de la 105,4% în 2018. Această dinamică extrem de îngrijorătoare a fost determinată de o creştere a datoriei publice cu 5,6% în ultimele 4 trimestre, în timp ce PIB-ul a crescut cu 4%, ritmuri corespunzătoa­re unei creşteri de 1,2 trilioane de do­lari a datoriei publice şi de 830 de miliarde a Produsului Intern Brut.

            Mai mult, creşterea explozivă a datoriei publice din ultimii 10 ani a avut loc pe fondul celei mai îndelungate perioade de expansiune economică din Statele Unite. După cum arată analistul Simon Black, creşterea puternică a datoriei publice a avut loc “în cei mai buni ani din punct de vedere al performanţei financiare din istoria SUA”. Avansuri majore s-au înregistrat pentru profiturile corporaţiilor, pentru indicii bursieri şi venitul personal, în timp ce rata şomajului s-a menţinut în jurul minimului din ultimii 50 de ani, iar toate acestea au însemnat şi venituri bugetare mai mari. În opinia lui Simon Black, cheltuielile cu dobânzile au reprezentat factorul determinant principal al acestei dinamici. În anul fiscal 2019, acestea s-au ridicat la circa 540 de miliarde de dolari, după cheltuieli de 359 de miliarde în 2012, 402 miliarde în 2015 şi 458 de miliarde în anul fiscal 2017.

            Datorii europene

            Potrivit FMI, datoria brută guvernamentală a Greciei a atins 182% din PIB în 2013. Pentru Italia, cifra era 123%, pentru Irlanda: 119%, Portugalia: 124% și pentru Japonia: 245%, Statele Unte: 112%, Marea Britanie: 93%. Dacă la datoriile guvernamentale adăugăm datoriile private enorme acumulate de gospodării și de corporațiile financiare și nonfinanciare, poverile nu au precedent în Istorie: Japonia: 512% din PIB, Marea Britanie: 507%, Franța: 346%, Italia: 314%, Statele Unite: 279%, Germania: 278%[7].

            Sistemul TARGET2 cuantifică în cadrul Băncii Centrale Europene (BCE) soldurile dintre țările membre UE. De exemplu, soldul pozitiv al Germaniei a scăzut până la 919,7 miliarde de euro în aprilie 2019, de la 941,3 miliarde în martie 2019, în timp ce soldul negativ al Italiei a crescut cu aproape 7 miliarde de euro, până la 481,5 miliarde[8]. Cu alte cuvinte, Italia datorează creditorilor circa 481 de miliarde de euro, în timp ce Germania are de colectat datorii de circa 920 miliarde de euro. Nimeni nu a întrebat însă contribuabilul german dacă ar vrea să ofere credite de 920 de miliarde de euro prin intermediul sistemului TARGET2, nu a existat niciun vot în Bundestag.

            Profesorul Philip Turner, fost oficial în cadrul BIS (Bank for International Settlements), este depărere că “soldurile din sistemul TARGET2 reprezintă împrumuturi care nu au fost aprobate de niciun guvern şi care ascund dezechilibrele fundamentale din sistemul Zonei Euro”. Cel mai dur verdict vine, însă, din partea profesorului german Hans-Werner Sinn, un veteran în rândul criticilor sistemului TARGET2, care susţine de mai mulţi ani că “dezechilibrele din TARGET2 nu se auto-corectează, în ciuda afirmaţiilor Bundes­bank”, iar “creditul existent nu va fi recuperat niciodată. Regimul TARGET2 reprezintă o minciună sistematică prezentată poporului german”.

            Niall Ferguson, faimosul istoric englez, arată că în calculele efectuate de economiști că nu agăsit prea multă rigoare conceptuală și se raliază celor doi profesori de mai sus când susține: “Sistemul actual este, ca s-o spunem pe șleau, farudulos. Nu există bilanțuri oficiale, exacte și făcute publice în mod regulat. Datoriile enorme sunt pur și simplu ascunse. Nici măcar declarațiile actuale privind veniturile și cheltuielile nu sunt de încredere. Nici o afacere legitimă nu și-ar putea continua astfel activitatea…[9].

            Valurile datoriei globale

            Au fost patru valuri ale datoriilor în ultimii 50 de ani, conform unui studiu al Băncii Mondiale, publicat în decembrie 2019, iar trei dintre acestea s-au încheiat prin crize puternice pentru economiile emergente[10]. În lucrarea cu titlul “Valurile globale ale datoriilor: Cauze şi consecinţe” se arată că valoarea datoriilor acumulate în cele patru valuri a ajuns, la nivel global, până la circa 230% din PIB la sfârşitul anului 2018, în condiţiile în care datoriile guvernamentale cumulate au depăşit 82% din PIB, iar datoriile sectorului privat au fost de aproape 145%.

            Primul val al acumulării datoriilor a început în 1970 şi a fost urmat de valul pornit în 1990. Pentru al treilea val, care a început în 2002, timpul de “aşteptare” s-a redus cu aproape jumătate, iar perioada s-a comprimat din nou până la al patrulea val, care a început în 2010. Această evoluţie arată că “randamentul” datoriilor a înregistrat o degradare accelerată. Creşterea datoriilor a fost deosebit de puternică în special la nivelul economiilor emergente şi a condus la atingerea unui nou record în 2018, echivalentul a circa 55 de trilioane de dolari, respectiv 165% din PIB-ul cumulat al acestor economii.

            Avansul de la nivelul economiilor emergente a fost determinat de dinamica extraordinară a datoriilor private din economiile emergente, care au depăşit 116% din PIB în 2018, după o creştere de peste trei ori faţă de 1990. După cum se arată în raportul Băncii Mondiale, primul val s-a încheiat prin criza datoriilor din America Latină din anii “80, al doilea prin criza financiară din Asia din anii “90, iar al treilea prin criza financiară globală din 2007-2009.

            O consecinţă importantă a creşterii accelerate a datoriilor, mai ales când are loc atât la nivelul sectorului public, cât şi a celui privat, este aceea că “urmează declinuri prelungite ale veniturilor per capita şi investiţiilor după declanşarea crizei”. Autorii raportului subliniază că “economiile emergente şi în curs de dezvoltare sunt mult mai vulnerabile în prezent în comparaţie cu ultima criză” (2007-2009), deoarece “75% dintre ele au deficite bugetare, datoriile în valută ale companiilor sunt mult mai mari, iar deficitele externe sunt de patru ori mai mari decât cele din 2007”.

            Într-un tabel al crizelor financiare, publicat în studiul citat mai sus, România apare cu o criză bancară sistemică (1998), o criză valutară (1996) şi o criză a datoriilor suverane (1982). Numele ţării noastre mai este amintit într-o secţiune dedicată crizei financiare globale, unde se arată că a suferit o contracţie economică severă, alături de Bulgaria, Croaţia, şi Ucraina: “Bulgaria, Croaţia şi România au mai fost expuse şi unor puternice dezechilibre valutare şi de maturitate la nivelul sectorului bancar”, iar “Letonia, Ungaria şi România au adoptat programele FMI în faţa presiunilor fiscale şi valutare”.

            Concluzii

            Economiile dezvoltate – faimoasele G-7 – reprezintă cca 35% din PIB-ul brut global, iar economiile emergente cca 60% din aces indicator. O criză larg răspândită în economiile emergente ar avea ca efect contagiunea economiilor dezvoltate, la fel o criză izbucnită ca aceea din 2008-2014 într-o singură economie dezvoltată – atunci a fost SUA, care a contaminat apoi lumea întreagă.

            Supoziţia că ciclul economic actual şi-a atins apogeul a pătruns în vocabularul reprezentanţilor instituţiilor financiare mondiale şi, implicit, în rapoartele acestora. De exemplu, potrivit unui raport al mai sus-menţionatei BIS, “ciclul financiar şi-a atins punctul de maximum – vârful ciclului – datoria în dolari este ridicată, deficitele de cont curent sunt mari, iar amortizoa­rele de rezerve valutare sunt reduse”. Totuşi, trebuie menţionat că politicile pro-ciclice în economiile semnificative au avut ca efect prelungirea expansiunii. Într-un raport al FMI din 2019, guvernele țărilor lumii au fost sfătuite să-şi ”reducă datoriile şi să refacă amortizoarele în faţa riscurilor în creştere”.

            Deşi tendinţa globală este rostogolirea datoriilor, iar nivelurile ridicate ale datoriilor nu reprezintă un semn al unui inevitabil dezastru, iresponsabila epocă a “banilor ieftini” a conectat sistemul financiar la tiparniţa băncilor centrale doar pentru a-l menţine în viaţă, în urma atacului de cord din 2008. Aceasta pare să simbolizeze perfect sistemul falimentar de dezvoltare bazat pe credit şi lipsa de soluţii a factorilor de decizie.

            Tot Niall Ferguson, propune o metodă mai simplă: “Bilanțurile sectorului public pot și ar trebui să fie astfel întocmite încât datoriile (cheltuielile) guvernelor să fie comparabile cu cheltuielile pentru consum și/sau investițiile acestora. Asfel s-ar limpezi diferența dintre deficitele din care sunt finanțate investițiile și deficitele din care est finanțat consumul curent… Și, mai presus de orice, ar trebui pregătite rapoarte pe generații în mod regulat, pentru a clarifica implicațiile intergeneraționale ale politicii curente”[11].

            Bibliografie folosită

1. Ferguson, Niall, Marele declin. Cum decad instituțiile și mor economiile, traducere de Lucia Popovici, Iași, Polirom, 2014
2. Rechea, Călin, Sistemul de plăţi TARGET2, o capcană fără ieşire pentru băncile centrale din Zona Euro?, în Ziarul Bursa, 10 iunie 2019
3. Rechea, Călin, Valurile datoriilor din ultimii 50 de ani au creat condiţiile pentru furtuna perfectă, în Ziarul Bursa, 23 decembrie 2019
4. *  *  *, SUA ar putea deveni prima ţară occidentală care intră în default după Germania nazistă în 1933, Mediafax, 14 octombrie 2013

[1] Sursa: site-ul www.Economica.net, vizitat pe 8 februarie 2015[2] *  *  *, SUA ar putea deveni prima ţară occidentală care intră în default după Germania nazistă în 1933, Mediafax, 14 octombrie 2013

[3] M.G., Explozia datoriei globale va împovăra pe toată lumea, în Ziarul Bursa, 24 aprilie 2019

[4] A.I., Datoria globală va atinge un nou record, de peste 257.000 de miliarde de dolari, în Ziarul Bursa, 14 ianuarie 2019

[5] Călin Rechea, De ce se învârte tiparniţa Federal Reserve cu cea mai mare viteză din ultimii zece ani?, în Ziarul Bursa, 9 decembrie 2019

[6] Călin Rechea, Datoria publică a Statelor Unite a atins un nou record în anul fiscal 2019, în Ziarul Bursa, 3 octombrie 2019

[7] Niall Ferguson, Marele declin. Cum decad instituțiile și mor economiile, traducere de Lucia Popovici, Iași, Polirom, 2014, p. 48

[8] Călin Rechea, Sistemul de plăţi TARGET2, o capcană fără ieşire pentru băncile centrale din Zona Euro?, în Ziarul Bursa, 10 iunie 2019

[9] Niall Ferguson, Op. cit., p. 54

[10] Călin Rechea, Valurile datoriilor din ultimii 50 de ani au creat condiţiile pentru furtuna perfectă, în Ziarul Bursa, 23 decembrie 2019

[11] Niall Ferguson, Op. cit., pp. 54-55

Emilian M. Dobrescu

          Forumul Economic Mondial (FEM) este o organizație internațională neguvernamentală și de lobby, cu sediul în Cologny, cantonul Geneva (Elveția). A fost fondat la 24 ianuarie 1971, de către inginerul și economistul german Klaus Schwab.      Fundația cu același nume, finanțată în mare parte de cca 1.000 de companii membre – întreprinderi globale, cu o cifră anuală cumulată de afaceri de peste cinci miliarde de dolari SUA – precum și prin subvenții publice, consideră că propria sa misiune este „îmbunătățirea stării lumii prin implicarea afacerilor, politicilor, academicienilor și altor lideri ai societății pentru a modela agendele globale, regionale și industriale”[1].

          2008: Puterea Inovației prin Colaborare

            Forumul Economic Mondial din 2008 – al 38-lea – a fost deschis oficial prin apelurile formulate de co-președinții forumului de a exercita “Puterea Inovației prin Colaborare”, în scopul de a întâmpina problemele de top privitoare la instabilitate economică, schimbările climatice și dezvoltarea echitabilă. Peste 2.500 de persoane din u88 de țări au venit la lucrările forumului, inclusiv 27 șefi de stat și de guvern, 113 miniștri, lideri religioși, lideri media și șefii unor organizații non-uvernamentale.Printre șefii de stat prezenți au fost președintele afgan – Hamid Karzai, președintele Israellui – Shimon Peres, cel pakistanez – Pervez Musharraf, președintele Columbiei – Alvaro Uribe. Alte nume importante care au participat au fost prim-ministrul britanic, Gordon Brown, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, președintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Triche, fondatorul gigantului Microsoft, Bill Gates., miliardarul George Soros, care a făcut senzație declarând că SUA se îndreaptă spre recesiune, dar și alte regiuni, în special Europa, vor fi afectate.

            FEM 2008 și-a început lucrările într-un context umbrit de aceste incertitudini referitoare la consecințele unei eventuale recesiuni în SUA și degringolada piețelor financiare. Planul de relansare propus de președintele american George W. Bush pentru a inlatura spectrul unei recesiuni a fost primit cu scepticism. Problema turbulențelor economice mondiale a dominat reuniunea: astfel, ședința deschisă, la care a participat și secretarul de stat american, Condoleezza Rice, a fost consacrată schimbării climatice și terorismului.

            Cca 60% dintre participanți au fost Oameni de afaceri cu renume, în mare parte membri ai Forumului, adică reprezetanții a cca 1.000 dintre companiile de top ale lumii, din toate sectoarele economice. “Concentrarea pe colaborare și inovație întărește oportunitatea liderilor mondiali de a folosi platforma Forumului Economic Mondial pentru a colabora și a lua inițiativa asupra celor mai stringente probleme ale planetei”, a spus cu acest prilej profesorul Klaus Schwab, Directorul Executiv al FEM…

          2009: Marile puteri s-au acuzat reciproc. Atmosfera a fost sumbră

            China și Rusia au declarat că motivul colapsului financiar este cumulul mare de datorii și au lansat un apel pentru o cooperare globală cu scopul reabilitării sistemului economic mondial[2]: “Sistemul financiar existent a eșuat” a declarat Vladimir Putin în fața liderilor economici și politici adunați la FEM. Potrivit acestuia, cresterea economică s-a bazat pe lăcomie; în Timp ce unii fabricau bani neîncetat și consumau din abundență, alții produceau bunuri ieftine și economiseau. Această critică evidentă la adresa SUA a fost susținută și de premierul chinez, Wen Jiabao, care a declarat că politicile macroeconomice proaste și creșterea nesusținută existente în anumite țări, “caracterizate de economisiri puține și cosum ridicat”, reprezintă principalele motive ale crizei. De asemenea, Wen Jiabao a criticat și “goana oarbă după profit”.

            În ciuda criticilor aduse politicilor economice din Occident, atât China, cât și Rusia s-au declarat susținătoare ale economiei de piață, au respins protecționismul și au lansat un apel pentru ca principalele 20 de economii ale lumii să lucreze împreună la un sistem mondial care să asigure buna funcționare a economiilor de piață și a instituțiilor financiare.

            Președintele de atunci al Băncii Centrale Europene,  Jean-Claude Trichet a susținut și el necesitatea unor reforme majore pentru reabilitarea economiei și a declarat că Grupul celor 20 lucrează bine în privința politicilor economice. Bancherii prezenți la întâlnire nu au avut prea multe de spus, iar cei care au îndrăznit să-și exprime îngrijorarea că politicile guvernului lor îngreunează creșterea economică au fost ignorați sau li s-a amintit de planurile de ajutor economic oferite de guvernul lor. Atmosfera generală a fost una sumbră, iar FMI a anunțat o încetinire semnificativă a creșterii economice în 2009 și a avertizat în privința riscurilor mari de deflație.

          2022: Redresarea economică globală este fragilă și inegală

            Pe 17 ianuarie 2022, la deschiderea FEM, ediția de iarnă, secretarul general al ONU, António Guterres, a cerut comunității de afaceri să contribuie la reducerea inegalităților pentru a evita tulburările și instabilitatea socială. Evenimentul virtual Agenda Davos, care s-a desfășurat în perioada 17-21 ianuarie 2022, a reunit șefi de stat și de guvern, lideri de afaceri și alți lideri pentru a-și împărtăși viziunile pentru anul 2022[3].

            Potrivit unui studiu ONU publicat la începutul primei decade din ianuarie 2022, în ciuda unei reveniri în 2021, redresarea economică globală s-a epuizat, iar previziunile pentru 2022 și 2023 arată ușoare eșecuri, cu o perspectivă dificilă. Pandemia de Covid-19 a exacerbat sărăcia și inegalitatea. „Anii 2020 și 2021 au demonstrat un adevăr simplu, dar dur: dacă lăsăm pe cineva în urmă, până la urmă îi lăsăm pe toți în urmă”, a spus secretarul general al ONU în discursul său la Forum: „Dacă nu reușim să vaccinăm fiecare persoană, dăm naștere la noi variante ale virusului, care se răspândesc peste granițe și paralizează brutal viața de zi cu zi și economiile. Dacă nu reușim să oferim scutire de datorii și finanțare pentru țările în curs de dezvoltare, vom crea o redresare dezechilibrată, care poate trimite la o economie globală interconectată în cădere liberă. Dacă nu reușim să reducem inegalitatea, subminăm progresul economic pentru toată lumea din fiecare țară. Și dacă nu reușim să potrivim retorica climatică cu acțiunea climatică, ne condamnăm să avem un Pământ mai fierbinte, mai instabil, cu dezastre care se agravează și deplasări în masă care crec numeric; în centrul acestor eșecuri se află incapacitatea globală de a sprijini țările în curs de dezvoltare (TCD) atunci când au nevoie. Fără acțiuni imediate pentru a sprijini TCD, inegalitatea și sărăcia se vor agrava: acest lucru va duce la mai multe tulburări sociale și la mai multă violență”, a avertizat el.

            În acest context, António Guterres a cerut comunității de afaceri să-și concentreze atenția pe trei domenii:

1. pandemia trebuie abordată „cu corectitudine și dreptate”: toate țările și producătorii trebuie să prioritizeze furnizarea de vaccinuri prin mecanismul global de solidaritate COVAX și să sprijine producția locală de teste, vaccinuri și tratamente în întreaga lume. „Companiile farmaceutice trebuie să fie solidare cu țările în curs de dezvoltare, împărtășind licențe, know-how și tehnologii, astfel încât să putem găsi cu toții o cale de ieșire din această pandemie”;
2. este necesară reformarea sistemului financiar global, astfel încât să poată funcționa pentru toate țările fără a fi părtinitor. Țările cu venituri mici se confruntă cu cea mai lentă creștere dintr-o generație și „încearcă să se descurce cu bugete naționale îngrozitor de inadecvate”; multe țări cu venituri medii sunt neeligibile pentru reducerea datoriilor, în ciuda creșterii sărăciei și șomajului: „Avem nevoie de un sistem financiar global adecvat scopului, aceasta înseamnă o restructurare urgentă a datoriilor și reforme ale arhitecturii datoriilor pe termen lung. Ajutați guvernele să modeleze un sistem financiar global care să funcționeze pentru toate țările, nu doar pentru câteva țări bogate”;
3. este nevoie de sprijinirea acțiunii reale privind schimbările climatice în TCD; un număr de țări s-au angajat să-și reducă semnificativ emisiile în următorii ani. Dar alte țări se confruntă cu obstacole structurale uriașe. Au un mix energetic care se bazează în mare măsură pe cărbune. „Este în calea progresului pentru noi toți”, a spus șeful ONU. „Au nevoie de ajutor”, a adăugat el, cerând sprijin marilor economii emergente pentru a accelera tranziția. El a pledat pentru crearea de coaliții de țări, instituții financiare publice și private, fonduri de investiții și companii care au cunoștințele tehnologice necesare pentru a oferi sprijin financiar și tehnic specific fiecărei țări care are nevoie de ajutor. Secretarul general a spus că este încurajator să vezi ca sectorul privat să preia conducerea acțiunii climatice, dar a spus că este esențial să facem presiuni asupra guvernelor să o urmeze. De la lupta împotriva pandemiei, până la reformarea sistemului financiar global și acțiunea climatică, „în aceste trei domenii avem nevoie de sprijinul, ideile, finanțarea și vocea comunității globale de afaceri. Nu ne permitem să reproducem inegalitățile și nedreptățile care continuă să condamne zeci de milioane de Oameni la o viață marcată de mizerie, sărăcie și sănătate precară. Trebuie să ne unim – în diferite țări și în sectoare – pentru a sprijini țările care au cel mai mult nevoie de ajutor”, a adăugat el. 

            Pe 24 mai 2022, Henry Kissinger, 98 de ani atunci, fost secretar pentru Securitate Naţională la Casa Albă şi fost secretar de stat al SUA, s-a pronunţat în fața FEM Davos, ediția de vară, pentru încheierea războiului din Ucraina chiar dacă acest lucru presupune ca ţara atacată să cedeze teritorii agresorului[4]. Arhitect al apropierii din anii ’70 între China comunistă şi Statele Unite, Kissinger promovează de ani buni ideea unui „echilibru strategic” între Washington şi regimul autoritar de la Moscova pentru „o mai bună stabilitate globală”. Fostul oficial american de rang înalt este cunoscut pentru relaţia sa apropiată cu Vladimir Putin, fiind un confident de lungă durată al liderului de la Kremlin în chestiuni de securitate şi politică externă. În această ordine de idei, Kissinger spune că ucrainenii ar trebui să dea dovadă de înţelepciune în negocieri, în egală măsură cu eroismul arătat până acum pe câmpul de luptă. La fel ca propagandiştii pro-Kremlin, Kissinger a insinuat ideea precum că Occidentul ar lupta împotriva Rusiei lui Putin şi le transmite liderilor din Vest să nu mai încerce să provoace „o înfrângere zdrobitoare” armatei liderului de la Kremlin, întrucât, susţine el, aceasta ar avea „consecinţe dezastruoase” pentru „stabilitatea pe termen lung a Europei”.   Kissinger a mai spus că Rusia a fost o parte esenţială a Europei timp de 400 de ani şi a fost un garant al structurii echilibrului de putere în momente critice.  În opinia sa, Ucraina trebuie să fie un stat tampon neutru, nu frontiera de est a Europei. „Negocierile trebuie să înceapă în următoarele două luni, înainte de a se produce revolte şi tensiuni care nu vor fi depăşite cu uşurinţă. În mod ideal, linia de separare ar trebui să fie revenirea la status quo ante bellum (starea de dinainte de război, n. n.). ”În cazul continuării războiului dincolo de acest punct, nu ar mai fi vorba despre libertatea Ucrainei, ci despre un nou război, împotriva Rusiei însăşi. Sper că ucrainenii vor egala cu înţelepciune eroismul de care au dat dovadă”.

            Adresându-se FEM, la Davos, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut impunerea unor „sancţiuni maxime” împotriva Rusiei… În opinia sa, Ucraina nu ar fi fost atacată de Putin pe 24 februarie (2022 – n.n.) dacă lumea ar fi răspuns ferm la agresiunile din 2014, când Rusia a anexat Crimeea şi a iscat o rebeliune pro-rusă în Donbas: „Să nu trăiţi cu impresia că Ucraina poate proteja întreaga lume! E momentul în care se decide dacă forţa brută va stăpâni lumea”, a avertizat şeful statului ucrainean, dând de înţeles că orice deschidere arătată faţă de Rusia acum va fi interpretată ca o slăbiciune de către Putin şi va încuraja un nou război în viitor.

            Alte intervenții la FEM 2022

            Stephane Bancel, CEO al Moderna, a recunoscut că nimeni nu dorește vaccinurile și trebuie să arunce 30 de milioane de doze[5]. Concluzia, pentru elite, este că populația este prea numeroasă și de necontrolat pentru tipul de societate bazat pe resurse, cu control total, cerut de tehnocrația distopică.

            David Beasley, directorul executiv al Programului Alimentar Mondial al Națiunilor Unite a explicat că situația alimentară globală era deja proastă înainte de războiul din Ucraina, dar că de atunci situația a escaladat, devenind ceea ce el a numit ”cea mai gravă criză umanitară de după Al Doilea Război Mondial”.

            Leo Hohmann, ziarist american a pus următoarea concluzie de loc optimistă la capătul rememorării traseului macabru al proiectelor Marii Resetări: „Trăim vremuri ciudate și cred că sunt vremurile de sfârșit. Cu toții trebuie să ne concentrăm pe efortul de a ne întări fizic, mental și emoțional pentru ceea ce va urma”. 

            Klaus Schwab          

            A patra revoluție industrială, a explicat Klaus Schwab, președintele Forumului Economic Mondial, va duce la o „fuziune” a identităților fizice, biologice și digitale ale fiecărei ființe umane. Practic, ar fi vorba de începutul unei noi ere, bazată pe transumanism și tehnocrație, ceva asemănător coșmarului din romanul distopic „Brave New World” al lui Aldous Huxley, apărut acum 90 de ani. Dar nu pot ajunge acolo până nu resetează, adică până nu-i omoară pe „cei vechi” pentru a aduce „noul”. Aceasta nu-i include pe ei, pentru că dintre invitați de seamă de la Davos, Soros, de exemplu, a depășit 90 de ani, iar Kissinger – 99 de ani, împliniți pe 27 mai 2022. Schwab a adăugat că „avem mijloacele pentru a îmbunătăți statul în lume, dar sunt necesare două condiții: „Prima este să acționăm ca părți interesate ale comunităților mai mari. Și a doua este să colaborăm”.

            Rajiv Shah, președintele Fundației Rockefeller, a vorbit despre o „ criză alimentară masivă, iminentă”, care se va declanșa în curând și va lovi întreaga lume, fără a cruța nici o țară. Autorul acestei proiectate grozăvii este tehnocrația, care folosește puterea de colectare a datelor și tehnologia avansată de supraveghere și pe care o valorifică masiv în domeniul medical, în mass-media și social media, știință, educație, retail, la nivel militar și de biosecuritate.

            George Soros, miliardarul liberal, a declarat că, cursul Istoriei s-a schimbat dramatic de la ultimul eveniment de la Davos, din ianuarie 2022: “Rusia a invadat Ucraina, iar acest lucru a zdruncinat Europa până în măduva oaselor. Uniunea Europeană a fost creată pentru a preveni un astfel de lucru. Chiar și atunci când luptele se vor opri, așa cum trebuie să se întâmple în cele din urmă, situația nu va reveni niciodată la status quo-ul de dinainte. Într-adevăr, invazia rusă s-ar putea dovedi a fi începutul celui de-Al Treilea Război Mondial, iar civilizația noastră s-ar putea să nu-i supraviețuiască…”. Soros a spus că alte probleme care privesc Omenirea, cum ar fi pandemiile, schimbările climatice și evitarea războiului nuclear, au trebuit să treacă pe plan secund. “De aceea spun că este posibil ca civilizația noastră să nu supraviețuiască”[6]: invazia Rusiei în Ucraina este văzută pe scară largă ca punând tranziția energetică planificată la o răscruce de drumuri. Prețurile la gaze și petrol au crescut brusc, iar piețele energetice mondiale au fost grav destabilizate. Utilizarea cărbunelui a crescut pe măsură ce națiunile occidentale caută cu disperare alternative la gazele rusești.

2023: Cooperare într-o lume fragmentată

            La reuniunea din ianuarie 2023, reprezentanții FEM, prezenți la Davos, au subliniat că riscurile sunt mai interdependente ca niciodată și de natură să se agraveze reciproc, în contextul în care cea mai ”arzătoare” criză care se prefigurează este cea a costului vieții[7]: „Atenuarea integrată și imediată este mai urgentă ca niciodată, deoarece ne confruntăm cu unele dintre cele mai dificile condiții geo-economice dintr-o generație, în care asistăm la tranziția către o eră cu investiții reduse, creștere scăzută și cooperare scăzută, care este în pericol de erodare reziliența și să accelereze celelalte riscuri cu care ne confruntăm”, au avertizat specialiștii. Raportul la care ne referim a subliniat că lumea trebuie să colaboreze mai eficient pentru atenuarea efectelor schimbărilor climatice în următorul deceniu pentru a evita „degradarea ecologică” și încălzirea globală continuă.

            Specialiștii prezenți la Davov la începutul anului 2023 au mai avertizat că Guvernele se vor confrunta cu „compromisuri” în următorii ani, deoarece provocările societale, riscurile de mediu și riscurile de securitate se vor întrepătrunde în 2023. Cele mai citate riscuri pentru anii 2023-2024 include: dezastrele naturale, confruntarea geoeconomică, erodarea coeziunii sociale, criminalitatea cibernetică pe scară largă, migrația tot pe scară largă și crizele resurselor naturale, alături de schimbările climatice; criminalitatea cibernetică și migrația au fost menționate ca riscuri pe termen lung, iar problemele legate de climă au ocupat primele patru locuri la această categorie. Costul vieții lipsește de pe lista privind provocările pe termen lung…

            Raportul FEM din 30 aprilie 2023, intitulat ”Futurre of Jobs Report” și alcătuit pe baza informațiilor preluate de la 800 de companii, subliniază că, în următorii ani, piața muncii va trece prin schimbări fundamentale: 14 milioane locuri de muncă, ceea ce reprezintă 20% din total, vor dispare până în 2027 la nivel global, adică aproape 3 milioane pe an! În paralel, sectoarele în care se vor crea mai multe locuri de muncă sunt energia verde și inteligența artificială.

Cei 100

Cei 100 de membri cu drepturi depline ai FEM, autonumiți „parteneri strategici” sau ”Oamenii Davosului”, sunt selectați din cele mai mari corporații ale lumii, alături de proprietarii și administratorii acestora[8]. Lista corporațiilor, proprietarilor și administratorilor care fac parte din FEM nu este publică, iar calitatea de membru poate fi dedusă doar indirect. Cu toate acestea, membrii FEM nu acționează singuri; ei au creat în toată lumea diferite grupuri constituite din absolvenți ai programelor de formare ale FEM, care acționează, în general, în conformitate cu politicile și viziunile conducerii FEM. Aceste programe de formare există de peste trei decenii și au avut ca rezultat repartizarea pe tot cuprinsul globului și promovarea rapidă a mai multor mii de agenți operaționali formați de FEM.

În 2017, președintele FEM, Klaus Schwab, a făcut celebra declarație că acești agenți au fost numiți în mod strategic în funcții-cheie în diferite guverne, precum și în roluri influente din industrii importante, precum mass-media, finanțe și tehnologie:  „Lucrul de care suntem foarte mândri este că pătrundem în guvernele țărilor din toată lumea prin intermediul Tinerilor Lideri Globali ai FEM”.

„Omul Davosului” este o sintagmă inventată de fostul director al Centrului pentru Afaceri Internaționale de la Universitatea Harvard, profesorul dr.Samuel Huntington (1927-2008), pentru a defini un grup nou-apărut de elite economice aparținând unei caste sociale „prea puțin preocupate de loialitatea națională, care consideră că granițele naționale sunt niște obstacole – din fericire, pe cale de dispariție – și care văd guvernele naționale ca pe niște reziduuri ale trecutului a căror singură funcție utilă este de a facilita operațiunile globale ale elitei”.

            Membrii FEMsunt împărțiți în trei categorii: Parteneri regionali, Grupuri de parteneri industriali și, cei mai apreciați, partenerii strategici; cotizațiile de membru plătite de corporații și de grupurile industriale finanțează FEM și îi oferă companiei membre acces mai larg și posibilitatea de a contribui la stabilirea agendei.FEM a fost creierul planificării și implementării armonizate la nivel global a închiderilor, restricțiilor, campaniilor autoritare de vaccinare, suprimării opțiunilor de tratament timpuriu, a operațiunii de marginalizare și discreditare a medicilor dizidenți, a cenzurii, propagandei, programelor de control al informațiilor și al gândirii, pe care le-am experimentat cu toții de la sfârșitul anului 2019 încoace. Aceasta este structura organizatorică folosită de cei care au încercat să conducă și să controleze lumea pentru a promova interesele economice și politice ale membrilor lor prin intermediul „Marii Resetări”, aflată în plină desfășurare (așa cum a fost numită și descrisă de președintele lor, Klaus Schwab), exploatând și exacerbând problemele sociale și economice pe care le-au creat în mod artificial și intenționat din momentul în care SARS-CoV-19 a început să se răspândească în întreaga lume…  

Acești Oameni au fost instruiți să creadă într-o formă globalistă de guvernare nealeasă, în care afacerile se află în centrul procesului de management și de luare a deciziilor. Ei au fost formați să promoveze interesele unui guvern transnațional global care reprezintă un parteneriat între sectorul public și cel privat, în care interesele de afaceri ale membrilor FEM prevalează asupra constituției Statelor Unite. FEM consideră că noțiunea de state naționale independente este învechită și trebuie înlocuită cu un guvern global care să controleze totul. Organizația este fundamental antidemocratică, iar viziunile sale sunt atât corporatiste, cât și globaliste, adică un alt mod de a spune că susține fascismul totalitar – fuziunea intereselor mediului de afaceri cu puterea statului – la scară globală. Oamenii aceștia nu reprezintă interesele statului-națiune în care trăiesc, muncesc și pot deține funcții politice, ci, mai degrabă, loialitatea lor este față de viziunea FEM despre un guvern mondial puternic care să domine națiunile și constituțiile acestora. 

Cei 100 sunt recrutați dintre absolvenții de programe FEM și membrii săi implicați în politică și, în special, cei care au fost folosiți de Forum pentru a „pătrunde în guvernele țărilor lumii”: Institutul Malone, în principal dr. Jill Glasspool-Malone și Anita Hasbury-Snogles, în colaborare cu fundația Pharos și Pharos Media Productions din Suedia, a investit sute de ore de muncă în cercetarea bazelor de date disponibile (din trecut și prezent), pentru a întocmi o listă amănunțită a absolvenților a două programe de formare derulate de FEM: Liderii Globali de Mâine ai Forumului Economic Mondial (un program de un an care s-a desfășurat între 1993 și 2003) și Tinerii Lideri Globali (un program de cinci ani, lansat în 2004/2005 și care este încă în desfășurare). Aceste persoane au fost mobilizate în mod intenționat și la nivel internațional ca agenți străini care reprezintă interesele membrilor FEM, pentru a „pătrunde în guvernele țărilor lumii”, precum și într-o varietate largă de sectoare de afaceri importante, precum cel bancar/financiar, în alte sectoare de afaceri (inclusiv sănătate și biotehnologie), în mediul academic și în domeniul sănătății, în mass-media, tehnologie, logistică, artă și cultură, sport, politică și guvern, grupuri de reflecție, telecomunicații, imobiliare, investiții financiare/societăți de investiții, într-o multitudine de organizații neguvernamentale, în domeniul energiei, aerospațial și militar, alimentar și agricol. 

     Opiniile lui Yuval Noah Harari

              Forumul Economic Mondial de la Davos consideră că Oamenii sunt „mâncători inutili” și consideră „creierele și corpurile” ca un produs care poate fi piratat, controlat și aruncat[9]: publicația “Natural News” și alte titluri din presa alternativă americană relatează despre opiniile unuia dintre cei mai virulenți și mai cinici promotori ai transumanismului, unul  din creierele cele mai din frenetice aflate în spatele FEM, autoproclamat profet, care pledează deschis pentru Marea Resetare, pentru distrugerea populației și crearea unui guvern global care să controleze specia umană la nivel biometric. 

            Harari are protectori și susținători de forță, între care Bill Gates, Barack Obama, Mark Zuckerberg și Klaus Schwab, liderul FEM. Harari vorbește despre „ființe umane inutile”, care nu au sens sau scop. Și mai spune că Biblia este cea mai mare știre falsă. Iar Creștinismul este greșit și Oamenii sunt aici, pe Pământ, pentru „nimic. Iisus Hristos este o știre falsă”… Nu crede nici că ar exista „un plan cosmic grozav”, în care Oamenii să aibă un rol de jucat. Harari consideră că Oamenii sunt „mâncători inutili”, care pot fi piratați și manipulați folosind supravegherea digitală plasată inclusiv sub piele, ca cip. Își dorește, de aceea, eliminarea populației după ce se întreabă cu o falsă ingenuitate: „Pentru ce avem nevoie de atât de mulți Oameni?”.

            Yuval Noah Harari vrea să dividă și să manipuleze populațiile umane; după el, lumea intră într-o nouă revoluție industrială, dar produsele nu vor fi bunurile fizice, provocarea cea mai mare a științei, tehnologiei și industriei secolului al XXI-lea va fi „să încercăm să câștigăm controlul asupra lumii din interiorul nostru, să învățăm cum să proiectăm și să producem corpuri, creiere și minți”. Harari spune că acestea ar putea fi „produsele principale” ale economiei secolului al XXI-lea. Și argumentează: „Odată ce știi cum să produci corpuri, creiere și minți atât de ieftine în Africa și Asia de Sud, restul pur și simplu nu mai contează. Cea mai mare întrebare, poate în economie și politică a următoarelor decenii, va fi ce să facem cu toți acești Oameni inutili. Iar dacă tehnologia va asigura că toată lumea este hrănită și hrana nu este problema, o problemă există, totuși: În lume e mai multă plictiseală și n-ai ce să faci cu ei; cum își vor găsi ei un sens în viață, căci practic ei sunt fără sens, fără valoare pe lume”. Harari dă totuși o soluție: prescrie medicamente și jocuri pe calculator ca variante pentru a distra creierul oamenilor inutili.

            Harari ar vrea ca un guvern global să colecteze și să folosească date despre fiecare persoană pentru a învăța cum să producă corpuri, creiere și minți. El spune că datele și biometria vor fi folosite pentru a pirata ființele umane și a reproiecta viitorul vieții umane în sine. „Designul inteligent” nu a existat niciodată și orice noțiune privitoare la un Dumnezeu Creator va fi alungată din societate, pe măsură ce Oamenii devin piratabili și programabili. Harari mai spune că legile selecției naturale și ale biochimiei organice vor fi eliminate și înlocuite cu un viitor transumanist, în care Oamenii vor deveni  animale piratabile, manipulate și controlate. „Avem tehnologia pentru a pirata Oamenii la scară masivă”, iar crizele vor trebui exploatate pentru a asigura mai multă supraveghere în societate, astfel încât „elitele” să poată monitoriza, colecta date și proiecta traiectoria viitoare a vieții umane. 

            În mare parte, această supraveghere va „veni de sub piele”, pe măsură ce datele biometrice devin o cale de manipulare a populațiilor umane. De altfel, spune Harari, există deja capacitatea de a pătrunde adânc în organismul uman pentru a colecta date biometrice și, astfel, elitele au puterea de a reproiecta însăși viața: „Îi vom transforma pe Oameni în zei, iar în situații de urgență, Oamenii au încredere în Oamenii de știință, credulitate care trebuie exploatată: chiar și liderii religioși au încredere în Oamenii de știință, un exemplu în acest sens fiind acțiunile preoților și slujitorilor care își închid bisericile pentru a dovedi că Dumnezeu a murit. În viitor, Oamenii își vor pune încrederea în elita științifică și în guvernul global”, mai spune Yuval Noah Harari…

[1] Vez site-ul forumul economic mondial – Search (bing.com), vizitat pe 1 decembrie 2022

[2] Sursa: www.HotNews.ro, postat și vizitat pe 29 ianuarie 2009

[3] Vezi site-ul Le chef de l’ONU appelle à réduire les inégalités pour éviter les troubles sociaux et l’instabilité | ONU Info (un.org), postat și vizitat pe 17 ianuarie 2022

[4] Vezi site-ul Kissinger duce mesajul lui Putin la Davos: Fostul secretar de stat al SUA spune că este nevoie de pace în Ucraina, chiar dacă Rusia ia teritorii | adevarul.ro, postat și vizitat pe 24 mai 2022

[5] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/opinii/Corneliu-Vlad-La-Davos-globalistii-au-declansat-%E2%80%9Efaza-ucigasa-a-Marii-Resetari.-Cum-vor-elimina-populatia-Planul-lui-Rothschild-Rockeffeler-Schwab-Soros-si-Gates-in-5-puncte-174545, postat și vizitat pe 28 mai 2022

[6] Vezi site-ul https://www.capital.ro/profetia-teribila-a-lui-george-soros-nici-nu-va-imaginati-ce-urmeaza-sa-se-intample.html, postat și vizitat pe 25 mai 2022

[7] Vezi site-ul Raport pentru Davos: Trăim cele mai dificile condiții geo-economice dintr-o generație (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 12 ianuarie 2023

[8] Vezi site-ul https://www.activenews.ro/stiri/Omul-Davosului-Forumul-sau-Economic-Mondial-si-slugile-sale.-Cine-sunt-cei-instruiti-sa-le-slujeasca-autoproclamatilor-stapani-globalisti-Liste-cu-nume-dezvaluite-de-Dr.-Robert-Malone-174234, postat și vizitat pe 8 mai 2022

[9] Vezi site-ul Corneliu Vlad: Oamenii sunt „mâncători inutili”, proclamă ideologul Forumului de la Davos | ActiveNews, postat și vizitat pe 4 mai 2022

Emilian M. Dobrescu

            Anul 660 î.Hr. este considerat de tradiția japoneză an al nașterii Imperiului Japonez: 660 ani înainte de Isus Hristos – după înfrângerea regatului Yamato, prințul Jimmu Tenno a urcat pe tronul Japoniei şi a fondat imperiului japonez. Conform legendei, Jimmu Tenno este un descendent al zeiţei Soarelui, Amaterasu Omikami, divinitatea centrala a religiei shintoiste, cultul tradițional al japonezilor. Zeița este onorată la celebrul altar Karhishara din prefectura Nara.

            Shinto este un cuvânt care derivă din cuvintele chineze Shen (spirit) și Tao (cale), care,  traduse în japoneză se pronunță Kami nu Michi și înseamnă calea spiritelor. Shintoismul recunoaște prezenţa spiritelor (kami) în elemente ale Naturii, precum lacuri, stânci, peșteri, păduri etc…

            Tradiția spune că toți împărații din Istoria Japoniei descind din Jimmu Tenno, iar actualul împărat Akihito, care a urcat pe tron în 1989, ar fi al 125-lea descendent direct al lui Jimmu Tenno. În 1872, guvernul Meiji a proclamat 11 februarie drept zi a întemeierii Japoniei, zi care a fost comemorată ca sărbatoare Kigensetsu până în 1948;. suspendată după Al Doilea Război Mondial, celebrarea a fost restabilită în 1966. 

            Armata Spațială

            Gunoiul spaţial de pe orbita joasă a Pământului este un pericol pentru sateliţi şi Stația Spațială Internațională (SSI)[1]: o divizie specială a armatei japoneze s-ar putea ocupa de această problemă. Armata japoneză ia în considerare înfiinţarea unei noi divizii, având această sarcină specifică: monitorizarea gunoiului spaţial de pe orbita terestră, care pune în pericol sateliţii şi SSI.

            Iniţiativa are rolul de a stimula cooperarea dintre SUA şi Japonia în domeniul cercetării spaţiale. Ambele ţări pun accentul pe necesitatea de a monitoriza gunoiul spaţial” – norul de deşeuri care înconjoară Pământul, la nivelul orbitei joase a acestuia. Gunoiul spaţial este format din tot felul de resturi provenite de la vehicule şi instrumente spaţiale, de la corpuri de rachete uzate, la mici piese metalice şi fragmente de vopsea; nesupravegheate, aceste resturi se pot ciocni cu sateliţii de telecomunicaţii, cu sondele şi navele spaţiale, chiar cu SSI şi le-ar putea avaria grav.

            Noua divizie spaţială japoneză va fi, cel mai probabil, o ramură a aviaţiei japoneze şi va lucra în cooperare cu Agenţia Spaţială a Japoniei, precum şi cu instituţiile ştiinţifice de profil, monitorizând spaţiul cu ajutorul telescoapelor şi al sistemelor radar şi furnizând armatei SUA informaţii despre norul de deşeuri spaţiale din jurul planetei.

            Cel mai mare fond de pensii din lume

            Fondul Public de Pensii din Japonia (Government Pension Investment – GPIF) a anunţat pe 2 iulie 2021 că a încheiat anul fiscal 2020-2021 cu un randament istoric, în Timp ce activele sale au atins cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată[2]: în anul fiscal menționat, GPIF a realizat un randament de 25% de pe urma investiţiilor sale, respectiv 37.800 de miliarde de yeni (339 de miliarde de dolari), cel mai bun randament înregistrat după ce acest fond a început să gestioneze rezervele de pensii ale Japoniei în 2001.

            Acţiunile din străinătate au fost activele cu cele mai bune performanţe din portofoliul GPIF, cu un randament de 20.700 de miliarde de yeni, urmate de acţiunile japoneze cu 14.700 de miliarde de yeni. Sub conducerea lui Masataka Miyazono, numit în postul de preşedinte al GPIF în aprilie 2020, Fondul Public de Pensii din Japonia nu a înregistrat un trimestru negativ. După cel de al patrulea trimestru consecutiv de creştere, activele totale ale fondului au atins un nivel record de 186.100 de miliarde de yeni (1.670 de miliarde de dolari)!

            Cheltuieli pentru soldații americani

            Potrivit unor surse diplomatice, Japonia îşi va creşte contribuţia financiară pentru menţinerea trupelor americane în arhipelag începând cu anul 2022[3]; Japonia găzduieşte aproximativ 55.000 de militari americani şi personal auxiliar, în majoritate staţionaţi în arhipelagul Okinawa.

            Acordul care va preciza cuantumul majorării a fost convenit înainte ca guvernul premierului Fumio Kishida să prezinte la sfârşitul lunii decembrie proiectul său de buget general pentru anul fiscal care va începe în Japonia pe 1 aprilie 2022. Japonia consideră că este necesar să-şi mărească într-o oarecare măsură contribuţia în cadrul pactului bilateral pentru a suporta costurile desfăşurării trupelor americane pe teritoriul său, care a fost prelungită în 2021, pentru a-şi consolida alianţa în faţa unor posibile ameninţări regionale precum cele din partea Chinei.

            Reprezentanţii ambelor ţări au reluat negocierile în acest sens după vizita premierului Kishida la Washington din noiembrie 2021 şi studiază în prezent valoarea creşterii contribuţiei. Conform condiţiilor actuale ale pactului bilateral, valoarea contribuţiei Japoniei este de 1.785 milioane dolari pentru acoperirea cheltuielilor ce includ servicii publice şi salarii ale personalului japonez din bazele militare americane din arhipelag. Tokio a încercat să evite sau să reducă la minimum orice creştere a acestei contribuţii din cauza situaţiei sale financiare complexe, în Timp ce Washingtonul a cerut o creştere având în vedere reapariţia tensiunilor în regiunea indo-pacifică, în special ca urmare a întăririi puterii Beijingului şi a dezvoltării arsenalului său militar de către regimul nord-coreean.

Experimentul deversării apei radioactive de la Fukushima

Pe 9 iulie 2023, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), organismul de supraveghere nucleară al ONU, a aprobat Japoniei planul de descărcare a peste un milion de tone de apă utilizată pentru răcirea componentelor centralei nucleare, distrusă de un tsunami în 2011[4]: compania japoneză a primit aprobarea finală de la Autoritatea de Reglementare Nucleară din Japonia pentru a elibera în mare apa radioactivă de la Centrala nucleară Fukushima. Prin obținerea acestui certificat, compania poate începe procesul planificat.

După ce Japonia a anunțat că va deversa apele radioactive de la Centrala nucleară Fukushima în mare, China a decis să interzică importurile de alimente din Japonia, invocând motive de siguranță. Specialiștii atrag atenția cu privire la planul Japoniei de a deversa apa radioactivă în ocean, deoarece capacitatea de stocare devine din ce în ce mai limitată. După un proces de decontaminare care va îndepărta elementele radioactive, cu excepția tritiului, și după diluare, o parte din apă va fi eliberată în ocean.

Există îngrijorări legate de impactul pe care această strategie îl poate avea asupra vieții marine și a curenților oceanici, deoarece izotopii radioactivi ar putea fi transportați în întregul Ocean Pacific. Experții subliniază faptul că orice deversare în ocean de la Fukushima va avea consecințe care depășesc granițele și generațiile. Cu toate acestea, există și păreri că impactul va fi minim. Comparativ cu eliberarea accidentală masivă de materiale radioactive din 2011, nivelul de radioactivitate din apa deversată planificată este extrem de scăzut, ceea ce face ca un incident periculos să fie puțin probabil. ”Cu toate că nu se așteaptă ca această deversare să distrugă ireparabil Oceanul Pacific, este important să fim îngrijorați și să monitorizăm situația în continuare”, conform declarațiilor radiochimistului marin Ken Buesseler.

          Fenomenul kakeibo

Kakeibo est o filosofie financiară centrată pe cheltuieli și economii conștiente, deliberate, în final, o chestiune de voință[5]: promotorii kakeibo susțin că în acest fel se pot economisi 35% din cheltuielile lunare și se pot înțelege mai bine prioritățile financiare.

Kakeibo își ia numele de la un termen japonez care înseamnă „registru financiar al gospodăriei”. În esență, un kakeibo este un jurnal de cheltuieli bugetare. Utilizatorii răspund la câteva întrebări financiare și stabilesc obiective de economisire. Apoi își urmăresc cheltuielile, își plasează achizițiile în categorii și revizuiesc cheltuielile la sfârșitul fiecărei luni. Nu există descărcări, legături de conturi bancare sau notificări regulate, ci, doar o bună păstrare a evidențelor, cu metode de modă veche. Mai important, kakeibo susține regândirea relației fiecăruia cu banii și de ce se face fiecare achiziție.

În timp ce metoda kakeibo este încă nouă în Statele Unite, este o tradiție în Japonia, unde jurnalistul japonez Hani Motoko a scris despre kakeibo într-o revistă din 1904.  Când scriitorul Fumiko Chiba a publicat ghidul „Kakeibo: arta japoneză de a economisi bani”, în 2018, tendința a fost declanșată și în Occident.

Potrivit experților, kakeibo se derulează astfel: copiii primesc bani drept cadou de sărbători și sunt încurajați să-i păstreze pentru cumpărături care merită; se poate folosi orice caiet, în care se calculează venitul lunar și apoi se scad cheltuielile fixe; se stabilește un obiectiv de economii pentru luna în curs; se impart cheltuielile pe categorii – nevoi (elementele esențiale precum locuință, alimentele, plățile pentru mașini sau împrumuturile pentru studenți), dorințe (achiziții plăcute, dar nu total necesare), cultură (orice cheltuieli pentru cărți, taxe de muzeu, bilete la concerte, servicii de streaming TV etc.), cheltuieli neașteptate. Mai departe, se clasifică tot ce se cumpără și se notează suma alocată, iar în final fiecare utilizator al kakeibo își pune patru întrebări (cu registrul în față…): 1. câți bani are; 2. cât vrea să economisească; 3. cât cheltuiește și, 4. ce poate face pentru a-și îmbunătăți situația financiară; ultima întrebare este de natură să determine găsirea unor modalități de reducere a costurilor, cu scopul final de a spori economiile proprii.

Potrivit specialiștilor, acest sistem este foarte potrivit în primul rând pentru cei care cheltuiesc inegal, pentru cei care abia încep să pună bani deoparte, precum și persoanelor care sunt planificatori pe termen lung.

Fiscul japonez îndeamnă tinerii să bea

          Tinerii adulți din Japonia nu mai consumă alcool – ceea ce autoritățile speră să schimbe cu o nouă campanie[6]: în luna august 2022, Agenția Fiscală a Japoniei a lansat, o competiție națională de idei pentru a inversa tendința. Campania „Viva Sake!” ar urma să facă băutura mai atractivă pentru tânăra generație, care bea mai puțin alcool decât părinții lor – o mișcare care a afectat taxele de la băuturi precum sake (vinul de orez). Concursul le cere tinerilor cu vârste între 20 și 39 de ani să împărtășească idei pentru a genera o creștere a cererii de sake japonez, whisky, bere sau vin în rândul colegilor de generație.

            Grupul care conduce competiția în numele autorității fiscale spune că noile obiceiuri – formate parțial în timpul pandemiei de Covid – și o populație îmbătrânită au dus la o scădere a vânzărilor de alcool. Concursul cere concurenților să producă idei pentru promoții, branding, chiar planuri care să implice inteligență artificială; ideile au fost prezentate până la sfârșitul lunii septembrie 2022, iar cele mai bune dintre ele au fost implementate și dezvoltate cu ajutorul experților.

            Site-ul web al campaniei a arătat că piața alcoolului din Japonia este în scădere, iar Japonezii au băut mai puțin în 2020 decât în 1995, cifrele scăzând de la 100 de litri pe an la 75 de litri. Astfel, veniturile fiscale din impozitele pe alcool s-au redus de-a lungul anilor de la 5% din veniturile totale în 1980, până la 1,7% în 2020.

          Măsuri de stimulare a economiei

            Pe 20 noiembrie 2021, Guvernul nipon a adoptat un pachet record de stimulare a economiei, în valoare de 490 miliarde de dolari, pentru a atenua efectele negative ale pandemiei de COVID-19 asupra economiei Japoniei[7]. Măsura este perceputa de specialiști a fi pe contrasens față de acțiunile altor economii mari, care se pregătesc de retragerea măsurilor de sprijin, odată cu revenirea activității economice. Totodată, aceasta va pune o presiune uriașă pe finanțele publice deja fragile ale Japoniei. Pachetul include, printre altele: a) plăţi în numerar de câte 100.000 de yeni şi vouchere pentru copiii de până la 18 ani din gospodăriile cu un venit anual de sub 9,6 milioane de yeni, costurile fiind estimate la aproximativ 2.000 de miliarde de yeni; b) câte 2.000 miliarde de yeni pentru familiile şi studenţii care se confruntă cu dificultăţi; c) subvenţii pentru firmele afectate de pandemie.

            Pe fondul intensificării concurenţei globale în domeniul tehnologiilor de vârf, Guvernul Japoniei va aloca 500 miliarde de yeni pentru a facilita dezvoltarea în domenii cheie, cum ar fi inteligenţa artificială. De asemenea, executivul va sprijini construirea fabricilor producătoare de semiconductori, pentru a asigura livrări suficiente de cipuri pentru computere. Cheltuielile vor fi în principal finanţate dintr-un buget suplimentar pentru 2021, de aproximativ 32.000 miliarde de yeni, restul sumei urmând să fie inclus în bugetul pe 2022. „Vom mobiliza toate instrumentele disponibile pentru a finanţa pachetul, inclusiv emiterea de obligaţiuni; estimăm că măsurile de stimulare vor majora PIB-ul Japoniei cu aproximativ 5,6%” în 2022, a anunţat premierul Fumio Kishida. În 2020, valoarea combinată a măsurilor de stimulare a celei de-a treia economii mondiale s-a ridicat la aproximativ 3.000 de miliarde de dolari, iar nivelul datoriei este de aproximativ 200% din PIB.

Pandemia

Deschiderea granițelor

Turiştii străini care vizitează Japonia sunt obligaţi să poarte măşti sanitare, să-şi procure o asigurare medicală privată şi să fie însoţiţi pe tot parcursul şederii lor de ghizi, a anunţat pe 6 iunie 2022, Guvernul japonez, în contextul în care intenţiona o deschidere treptată după doi ani de restricţii anti-COVID[8]: ”Ghizii ar trebui să reamintească frecvent participanţilor la tur măsurile necesare de prevenire a infecţiilor, inclusiv purtarea şi îndepărtarea măştilor, în fiecare etapă a turului”, a precizat Agenția de Turism a Japoniei (JTA) în noile sale instrucţiuni. Obligativitatea purtării măştii sanitare se va menţine chiar şi în aer liber, în condiţiile în care Oamenii interacţionează în imediata apropiere.

Japonia a impus unele dintre cele mai stricte controale din lume la frontieră pe parcursul pandemiei, interzicând intrarea aproape tuturor persoanelor care nu au cetăţenie japoneză. Pe măsură ce majoritatea statelor renunţă la carantina totală, Japonia îşi relaxează şi ea regulile. Astfel, premierul Fumio Kishida s-a angajat să alinieze măsurile luate la frontieră cu celelalte naţiuni bogate. De la 1 iunie 2022, Guvernul a început să relaxeze măsurile referitoare la purtarea măştii în privinţa publicului larg, deşi majoritatea populaţiei continuă să poarte mască. Cetăţenii japonezi poartă măşti cu scopul de a împiedica răspândirea germenilor şi a evita inhalarea polenului chiar şi înainte de pandemia de coronavirus.

În mai 2022, Japonia a efectuat ”tururi de testare” a unor grupuri de aproximativ 50 de persoane, majoritatea agenţi de turism și doar unul dintre participanţi a fost testat pozitiv cu virusul care provoacă COVID. James Jang, un agent de turism din Australia, care a luat parte la unul dintre tururile de testare, a spus că regulile ar putea descuraja unii Oameni să viziteze Japonia: ”Clienţii vor fi de acord să poarte o mască în interior, dar purtarea ei Timp de 24 de ore este o bătaie de cap”, a declarat Jang și a menţionat că şi costul pentru a avea un ghid alături în orice moment poate descuraja turiştii să viziteze Japonia.

          Valul de COVID-19

            La jumătatea lunii iulie 2022, Japonia a avertizat că un nou val de coronavirus s-a răspândit rapid în toată țara, iar creșterea numărului de cazuri noi a ajuns la niveluri nemaiîntâlnite de la începutul lui 2022[9]: pe 13 iulie 2022, Tokyo a înregistrat 16.878 de cazuri noi, cel mai mare număr din februarie 2022, în Timp ce numărul cazurilor la nivel național a depășit 90.000: „Ieri am avut un total de 94.466 de cazuri noi raportate la nivel național, iar pacienții nou-infectați au crescut de 2,14 ori față de săptămâna trecută și asistăm la o expansiune rapidă”, a declarat secretarul șef al cabinetului primului-ministru, Hirokazu Matsuno. Dar, el a spus că utilizarea paturilor de spital a rămas scăzută, la fel ca și numărul de cazuri grave și decese. Orașul Tokyo a ridicat nivelul de alertă COVID-19 la cel mai înalt nivel. „Numărul de cazuri noi este în creștere în fiecare prefectură din Japonia și pare să se răspândească rapid”, a declarat și ministrul Sănătății, Shigeyuki Goto.

            Statul paravaccinat a înregistrat apoi record după record la spitalizări și decese Covid, situându-se în ianuarie 2023 pe primul loc în lume la numărul de infectări; din octombrie 2022, populația din această țară a beneficiat și de vaccinul adaptat pentru Omicron. Japonia este, oficial, cea mai vaccinată țară din lume. 83% din populație are cel puțin o doză de vaccin anti-Covid, 82%, două doze și 132%, doza a treia și doza a patra, cea din urmă fiind realizată cu vaccinul adaptat pentru varianta Omicron – cu toate acestea, Japonia se confruntă cu o creștere incredibilă a numărului de infectări, spitalizări și decese[10]: astfel, la sfârșitul lunii ianuarie 2022, Japonia ajunsese la peste 100.000 de cazuri pe zi, atingând un vârf de 255.000 de cazuri în august 2022. După o scădere la jumătate a infectărilor în septembrie și octombrie, din noiembrie 2022, numărul de cazuri a rămas, până în prezent, la o medie de 200.000 de cazuri pe zi. Mai grav este însă că au crescut la un nivel record spitalizările și decesele Covid: în 4 ianuarie 2023, spitalizările au ajuns la 44.101, depășind recordul din august 2022, când se raportaseră 38.000 de spitalizați într-o singură zi. În ce privește decesele, acestea au crescut brusc la 489, raportate în 12 ianuarie 2023; în fapt, graficul deceselor din Japonia arată o creștere exponențială odată cu vaccinarea în masă a populației.

            Tokyo – 50.000 de cazuri

            Cele 31.878 de noi infecții înregistrate pe 21 iulie 2022 au depășit cu mult recordul anterior, înregistrat în februarie 2022, iar multe alte regiuni au raportat, de asemenea, valori maxime; și numărul de cazuri la nivel național din aceeași zi – 186.229 de noi infecții, a fost un record.

            În ciuda numărului redus de cazuri grave și decese, oficialii au avertizat că spitalele încep să resimtă presiunea. În pofida acestei creșteri, oficialii, inclusiv prim-ministrul Fumio Kishida, nu au cerut introducerea de noi restricții pentru limitarea efectelor pandemiei: aproape toți japonezii poartă în continuare măști în interior și mulți le folosesc și în exterior, în Timp ce majoritatea magazinelor le cer.

          Parteneriatul strategic al României cu Japonia

            Preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Japoniei, Fumio Kishida, au semnat pe 7 martie 2023 la Tokyo, Declaraţia comună de instituire a Parteneriatului strategic dintre România şi Japonia, ceea ce va marca avansarea cooperării româno-japoneze la cel mai înalt nivel şi trecerea la o etapă superioară de valorificare a potenţialului bilateral, pe trei dimensiuni-cheie[11]: politica externă şi dialogul pe teme de securitate, cooperarea economică şi în domeniul asistenţei pentru dezvoltare, respectiv cooperarea în domeniile culturii, ştiinţei şi tehnologiei, inovării, cercetării şi dezvoltării.

            Decizia creării Parteneriatului strategic România – Japonia a fost luată în urmă cu cinci ani, în cadrul dialogului de la Bucureşti dintre preşedintele Klaus Iohannis şi fostul premier nipon, Shinzo Abe. Acesta este al doilea parteneriat strategic încheiat cu un stat asiatic, după cel cu Coreea de Sud[12].

            Tot pe 7 martie 2023 a fost semnat la Tokyo şi un memorandum între Ministerul Finanţelor, Eximbank România şi Banca Japoniei pentru Cooperare (JBIC). Cu prilejul vizitei şefului statului român în Japonia a fost semnat şi un memorandum de înţelegere între ELI-NP Măgurele, compania japoneză Okamoto Optics şi Institutul de Inginerie a Laserelor din cadrul Universităţii Osaka. Documentul urmează să faciliteze construirea la Măgurele a unui centru de producţie de optică de mare putere, în sprijinul activităţilor experimentale cu laserii de mare putere de la ELI-NP.

            „Trecem la o etapă nouă, de valorificare a potențialului bilateral, în beneficiul țărilor și cetățenilor noștri, pe trei paliere: politico-securitar, economico-financiar și cultural-științific”, a declarat Klaus Iohannis, ducă semnarea declarației; „La întrevederea cu domnul președinte, am confirmat să ridicăm la nivel de Parteneriat strategic relația bilaterală cu România, cu care împărtășim aceleași valori fundamentale”, a declarat premierul Fumio Kishida. Potrivit acestuia, securitatea Europei și cea din indo-pacific nu trebuie discutate în mod separat, „în contextul în care mediul internațional de securitate devine din ce în ce mai sever”. Klaus Iohannis a reafirmat sprijinul ferm pentru această nouă strategie de securitate a Japoniei.

            Japonia și România vor coopera în acordarea de asistență Ucrainei și Republicii Moldova, iar Japonia a oferit peste 13 milioane de dolari pentru sprijinul refugiaților ucraineni stabiliți în România, a anunțat premierul japonez: „Așteptăm cu nerăbdare să lucrăm cu România ca parteneri strategici pentru dezvoltarea relațiilor de cooperare în diverse domenii, inclusiv securitate, economie, știință și tehnologie și cultură”, a mai declarat premierul Japoniei.

          Poporul Hirota

          O civilizație străveche a deformat în mod deliberat forma craniilor copiilor – dar nimeni nu știe de ce[13]: poporul Hirota, care locuia pe insula sudică a Japoniei, Tanegashima, în jurul anilor 200 până în 600 d.Hr., avea capete mult mai scurte, care erau mai plate pe spate: inițial, arheologii nu au fost siguri dacă forma era o deformare naturală sau deliberată. Datorită flexibilități oaselor din capetelor bebelușilor, care sunt moi atunci când se nasc, părinții au reușit să modeleze craniile copiilor lor legându-le cu pânză sau bucăți de lemn, pentru a le alungi – o practică văzută la multe civilizații de-a lungul Istoriei, chiar și la Omul de Neanderthal. Inițial, practica poate să fi fost neintenționată, având în vedere cât de ușor poate fi modelat craniul, de pildă lăsând copilul să se odihnească pe spate pentru perioade lungi de Timp; aceasta a devenit o practică deliberată și a continuat până în timpurile moderne, când a fost observată în Insulele Vanuatu, în sudul Oceanului Pafific, dar și în alte culturi în ultimii ani.

            Iată ce spune, acum în 2023, conducătorul echipei de cercetare, dr. Noriko Seguchi, de la Universitatea Kyushu (Japonia): ”Situl arheologic Hirota, de pe insula japoneză Tanegashima, din prefectura Kagoshima (Japonia), a fost mult timp asociat cu deformarea craniană. Acesta este un loc de înmormântare al poporului Hirota care a trăit acolo la sfârșitul perioadei Yayoi, în jurul secolului al III-lea d.Hr., până în perioada Kofun, între secolele al V-lea și al VII-lea d.Hr. Situl a fost excavat din 1957, până în 1959 și din nou din 2005 până în 2006. După săpăturile inițiale, am găsit rămășițe cu deformații craniene, caracterizate printr-un cap scurt și un spate aplatizat al craniului, în special osul occipital și părțile posterioare ale parietalului”.

Procesul mecanicului de locomotivă

            Amendat cu 49 de cenți pentru întârzierea unui tren, un mecanic de locomotivă din Japonia și-a dat angajatorul în judecată după ce i s-au reținut 49 de cenți din salariu pentru că a provocat o scurtă întârziere în faimosul sistem feroviar al țării[14]. Compania feroviară JR West l-a amendat pe bărbat după ce o neînțelegere la locul de muncă a cauzat, în iunie 2020, o întârziere de două minute.

            Mecanicul de locomotivă solicită 19.407 de dolari despăgubiri pentru „chinul psihic” la care a fost supus: bărbatul a ajuns la peronul greșit când aștepta să preia ștafeta de la mecanicul anterior. În momentul în care și-a dat seama de greșeală, a ajuns la locul corect, însă schimbul de tură a dus la o întârziere de un minut la plecarea trenului și la o întârziere de un minut când a ajuns. Mecanicul de locomotivă a refuzat să accepte amenda, spunând că întârzierea nu a cauzat nici o perturbare a orarului sau a pasagerilor, deoarece trenul era gol; compania sa a argumentat că în Timpul în care bărbatul a greșit peronul nu a lucrat, așa că l-a sancționat așa cum ar face-o în cazul întârzierii unui angajat sau al unei absențe nemotivate. Sistemul feroviar japonez este recunoscut pentru punctualitatea sa: în 2017, o companie feroviară și-a cerut scuze după ce unul dintre trenurile sale a plecat dintr-o stație cu 20 de secunde mai devreme.

            Re-înarmarea

            În 2022, Guvernul japonez a adoptat revizuirea radicală a doctrinei apărării, cu scopul de a încerca să contracareze puterea militară a Chinei, pe care Tokyo o califică drept o „provocare fără precedent” la adresa securităţii arhipelagului nipon[15]: țara preconizează să-şi crească în mod drastic cheltuielile militare, să-şi unifice comandamentul şi să crească raza de acţiune a rachetelor. În centrul acestei noi Strategii a Securităţii Naţionale, Japonia preconizează să-şi dubleze bugetul anual al apărării – de la aproximtiv 1% din PIB la 2% din PIB, până în 2027 – un lucru care provoacă deja critici cu privire la modul în care va fi finanţată această creştere. Japonia urmează să se alinieze astfel unui angajament similar al statelor membre NATO. În documentele Guvernului se menţionează că vor fi achiziționate 500 de rachete americane de croazieră de tip Tomahawk, dar și rachete cu rază lungă de acţiune, de tip SM-6.

            Prezenţa Forţei de Autoapărare pe insulele cele mai sudice japoneze, cele mai apropiate de Taiwan şi de China, ar urma să crească printr-o triplare a unităţilor de interceptare de rachete balistice. De asemenea, Japonia intenţionează să se doteze cu o „capacitate de contraatc” – un concept care până de curând ar fi fost considerat incompatibil cu Constituţia. Aceasta îi va permite să lovească ţinte care ameninţă arhipelagul de pe teritoriul unor ţări vecine.

            Aceste schimbări sunt susţinute de către opinia publică niponă, dar este vorba și despre un viraj major într-o ţară a cărei Constituţie pacifistă, adoptată imediat după înfrângerea de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, îi interzice în principiu să se doteze cu o armată veritabilă. Dar, Japonia consideră că aceasta este „ultima etapă a unei normalizări lente şi treptate” a poziţiei japoneze în domeniul apărării şi securităţii naţionale, apreciază vicepreşedintele cabinetului de studii Teneo, James Brady.

            Revendicarea insulelor Kurile de Sud

            Guvernul Japoniei și-a reiterat revendicările în disputa teritorială cu Rusia cu privire la insulele Kurile de Sud[16]: Ministrul de externe nipon Yoshimasa Hayashi a descris pe 8 martie 2022 cele patru insule drept ”parte integrantă” a Japoniei; anterior, prim-ministrul Fumio Kishida folosise și el această sintagmă. În urma intervenției ruse în Ucraina, guvernul nipon revine la limbajul pe care predecesorul lui Kishida, Shinzo Abe, îl evitase timp de 10 ani în speranța ajungerii la un acord cu președintele rus Vladimir Putin.

            Aflat în dispută de decenii, arhipelagul este situat între peninsula rusă Kamceatka și principala insulă nordică a Japoniei, Hokkaido. El a fost ocupat de URSS în dauna Japoniei în ultimele zile din Al Doilea Război Mondial. Prin capitularea sa necondiționată, Japonia a pierdut de facto insulele Kurile, dar nu s-a împăcat niciodată cu acest fapt… Japonia revendică următoarele insule: Etorofu (Iturup în rusă), Kunashiri (sau Kunashir), Shikotan și grupul Habomai pe linia care desparte Marea Ohotsk de Oceanul Indian. Propunerile anterioare de restituire inițială a două dintre cele patru insule disputate, ca soluție intermediară, au fost respinse de partea rusă.

            Ex-premierul nipon Shinzo Abe renunțase la sintagma ”parte integrantă” a Japoniei în mandatul său pentru a semnala o poziție mai flexibilă în disputa cu Rusia privind insulele Kurile, în speranța unui progres major; revenirea actualului premier Kishida la vechiul limbaj arată că acestaa renunțat la speranța rezolvării diplomatice. Disputa teritorială continuă să împiedice încheierea unui tratat de pace între cele două state, amânat din 1945 până în prezent… 

            Trenurile Maglev

          Japonia testează încă din anii 60 ai secolului trecut, trenurile cu levitație magnetică (Maglev) și a fost nevoie de zeci de ani pentru ca acestea să devină o tehnologie practică, un super tren de ultimă generație, care folosește magneți puternici și o bobină la sol, fapt care îi permite să atingă viteze de 500 de kilometri pe oră[17]: la 1 octombrie 1964, cu mai puțin de o săptămână și jumătate înainte de începerea Jocurilor Olimpice de la Tokyo, cele două trenuri inaugurale, Hikari Super Express Shinkansen, au ajuns la destinațiile lor, Tokyo și Osaka.

            Termenul „shinkansen” înseamnă „noua linie principală”: sute de oameni așteptaseră peste noapte în fiecare terminal pentru a fi martori la acest eveniment istoric, care, ca și Jocurile Olimpice, anunța nu doar recuperarea Japoniei după distrugerile celui de-Al Doilea Război Mondial, ci și începutul a ceea ce avea să fie ascensiunea Japoniei ca putere economică. Până atunci, călătoria cu trenul între cele mai mari două orașe japoneze dura aproape șapte ore. Shinkansenul a făcut posibilă călătoria în patru ore.

            Prima linie de tren comercială de mare viteză din lume a fost construită de-a lungul Tokaido, una dintre cele cinci rute care făceau legătura între interiorul Japoniei și Edo, orașul care, la mijlocul secolului al XIX-lea, a devenit Tokyo; această rețea feroviară a crescut de-a lungul anilor, de la Kagoshima în Insula Kyushu până la Hakodate în Insula Hokkaido. Compania feroviară Central Japan Railway Company a efectuat teste pe aceeași cale ferată de 40 de kilometri în ultimii 20 de ani, dar interesul a crescut vertiginos, de când trenurile Maglev au atins o viteză de peste 500  km pe oră în 2015, stabilind un record mondial.

            Trenurile Maglev circulă pe un sistem de levitație magnetică, care este atins după ce acestea ajung la o viteză mai mare de 130 de km/h. Unul dintre motivele pentru care trenurile Maglev pot călători atât de repede este că nu mai au frecarea roților care rulează pe șine, iar acest lucru se realizează prin utilizarea de electromagneți: electromagneții de pe tren interacționează cu electromagneții de pe șine și propulsează trenul în sus pentru a „pluti” în aer, în Timp ce electromagneții de pe marginea șinei propulsează trenul înainte sau înapoi. Utilizând magneți cu polaritate nordică și sudică alternantă, aceștia pot folosi această atracție pentru a trage trenul înainte și a-l propulsa.

            Wayne Rogers, președinte și director general al The Northeast Maglev (TNEM), compania privată care promovează trenurile de mare viteză, spune că orice sistem Maglev necesită o infrastructură complet nouă, separată de șinele deja existente. Trenurile Maglev reprezintă următoarea etapă tehnologică în evoluția transportului feroviar de mare viteză: Japonia a dus deja această tehnologie dincolo de granițele sale, de exemplu în Dubai, unde a construit deja un tren Maglev, care este una din atracțiile turistice ale emiratului.

[1] Vezi site-ul La 77 de ani de la semnarea actului de capitulare necondiţionată, Japonia ar putea avea o armată spaţială (descopera.ro), postat și vizitat pe 2 septembrie 2022

[2] Vezi site-ul https://www.forbes.ro/fondul-public-de-pensii-din-japonia-avut-un-randament-record-de-339-miliarde-de-dolari-221288, postat și vizitat pe 2 iulie 2021

[3] Vezi site-ul Japonia va majora bugetul pentru menţinerea trupelor americane (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 6 decembrie 2021

[4] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/onu-a-aprobat-devarsarea-apei-radioactive-de-la-fukushima-in-ocean-ce-efecte-poate-avea-o-astfel-de-decizie_2985413.html, postat și vizitat pe 9 iulie 2023

[5] Vezi site-ul Kakeibo – educație financiară în stil japonez – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (uzpr.ro), postat și vizitat pe 17 august 2023

[6] Vezi site-ul Viva Sake! / Fiscul japonez îndeamnă tinerii să bea (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 18 august 2022

[7] Vezi site-ul Pe contrasens: Japonia anunță un pachet masiv de stimulare a economiei (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 20 noiembrie 2021

[8] Vezi site-ul https://www.stiripesurse.ro/japonia-isi-deschide-granitele-turistilor-dupa-doi-ani-de-pandemie_2418615.html, postat și vizitat pe 6 iunie 2022

[9] Vezi site-ul Japonia se confruntă cu un nou val de COVID-19. Nivelul de alertă, ridicat la maxim (descopera.ro), postat și vizitatpe 16 iulie 2022

[10] Vezi site-ul Paravaccinata Japonie, îngenuncheată de Covid. Record de spitalizări și decese | ActiveNews, postat și vizitat pe 15 ianuarie 2023

[11] Vezi site-ul Cum să nu ratăm a doua tranziție – Webmail – View Message (acad.ro), postat și vizitat pe 7 martie 2023

[12] România are parteneriate strategice încheiate cu Statele Unite ale Americii, Republica Moldova, Franţa, Marea Britanie, Italia, Spania, Polonia, Turcia, Ungaria, Azerbaidjan, Georgia.

[13] Vezi site-ul An ancient civilisation deformed their babies’ heads to make them flat | Tech News | Metro News, postat și vizitat pe 17 august 2023

[14] Vezi site-ul Un mecanic de locomotivă din Japonia deschide un proces pentru că a fost amendat cu 49 de cenți pentru întârzierea unui tren (descopera.ro), postat și vizitat pe 12 noiembrie 2021 

[15] Vezi site-ul Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România » Japonia se înarmează din nou (uzp.org.ro), postat și vizitat pe 19 decembrie 2022

[16] Vezi site-ul Japonia reiterează revendicarea insulelor Kurile de Sud, care au împiedicat-o să încheie un tratat de pace cu Rusia după Al Doilea Război Mondial | ActiveNews, postat și vizitat pe 8 martie 2022

[17] Vezi site-ul Cum arată cel mai rapid tren din lume? Atinge 500 de km/h! (descopera.ro), postat și vizitat pe 9 noiembrie 2022